Anul IX nr. 1

APÃRAREA NBC 15/2008Riscuri ºi ameninþãria)VX-ul este o substanþã stabilã la hidroliza. Însoluþii apoase, la temperatura de 25 0 C, viteza procesuluide hidrolizã a VX-ului este de aproximativ de 185 de orimai micã decât a sarinului. Exemplu, la o concentraþie de1,3.10-2 mg VX / litru de apã, la pH = 7, dupã 6 luni, prinhidroliza spontanã, se descompune numai 60% din cantitateainiþialã de VX. Reacþia de hidrolizã a VX-ului areloc prin scindarea legãturii;se pun in libertate acidul metiletoxifosfonic ºidimetilcisteanmna, substanþe netoxice:b)În continuare, dimetilcisteanina rezultatã dinreacþie, în prezenþa oxigenului atmosferic, se oxideazã cuuºurinþã la disulfura corespunzãtoare.c)Stabilitatea ridicatã la hidroliza a VX-ului ºi atuturor compuºilor din aceastã clasã chimicã (cu structurimoleculare similare), se explicã prin influenþe inductive,intra- ºi intermoleculare, datoritã configuraþiei electronicenesaturate a nivelului "d" al atomului de fosfor. Dinacest motiv, compuºii chimici din aceastã clasã chimicã,inclusiv VX-ul, hidrolizeazã foarte încet chiar la pH mairidicat (pH = 10):Reacþia de hidrolizã menþionatã mai sus are loc încondiþiile în care existã un exces mare de apã (soluþiidiluate). În varianta când existã o cantitate mai redusã deapã, spre exemplu, cea provenitã din umiditatea atmosfericã(trebuie avut în vedere cã VX-ul este o substanþãhigroscopicã), reacþia are loc cu o viteza mai mare, iar înprima fazã se formeazã acidul metiletoxifosfonic care, larândul lui, reacþioneazã cu o nouã moleculã de VX,rezultând astfel un pirofosfat cu proprietãþi toxice pentrumamifere, deci ºi pentru subiecþii umani:În mediu alcalin, viteza reacþiei de hidrolizã aVX-ului se mãreste în mod semnificativ. Din reacþierezultã sarea corespunzãtoare a acidului metiletoxifosfonicºi dimetilcisteanina. Totuºi, viteza de reacþie înmediu alcalin a VX-ului nu este suficientã pentru a puteafi folositã ca o metodã de decontaminare.CONCLUZIIDin cercetarea proceselor de hdrolizã ale STLurilorneuroparalitice (tabun, sarin, soman, VX) rezultãurmãtoarele concluzii importante privind posibilitãþile dedecontaminare a acestora, astfel: în general, tabunul, sarinulºi somanul au o solubilitate redusã în apã; solubilitateaîn apã a VX-ului este, pratic, inexistentã.La pH neutru, viteza de hidrolizã a STL-urilorneuroparalitice este nesemnificativã.În cazul sarinului ºi a somanului, se înregistreazãun proces de hidroliza autocataliticã, dupã o perioadãcând acizii HF ºi metilfosfonici rezultaþi din reacþiedepãºesc o anumitã concentraþie în soluþia respectivã.Procesul de hidrolizã în cazul acestor grupe deSTL-uri se desfãºoarã cu viteze amplificate în medii acideºi bazice; în principiu, produsele de hidrolizã sunt netoxicefaþã de subiecþii umani.În cazul VX-ului, când procesul de hidroliza areloc în cantitãþi reduse de apã, din reacþie rezultã pirofosfatulcorespunzãtor, care este un produs toxic pentrumamifere etc.În concluzie, în elaborarea a noi metode dedecontaminare pentru STL-urile neuroparalitice trebuiesã se aibã în vedere douã aspecte principale:- solubilitatea redusã a acestor substanþe înmediu apos;59