Anul IX nr. 1

APÃRAREA NBC 15/2008Artã militarãtizat, dar pentru a se dovedi eficace acest rãzboitrebuie sã fie încã ºi mai brutal decât în prezent.Chiar dacã vor evolua spre roboþi de tipTerminator, sistemele RMA vor avea dificultãþimai mari decât infanteriile ºi platformele cuechipaj uman din ziua de azi în ceea ce priveºtediferenþierea combatanþilor de civili. Tendinþade favorizare a defensivei ºi de automatizare arãzboiului ar putea mãri presiunea pentrucãutarea unor soluþii de blocare prin intermediularmelor de distrugere în masã. Ar puteaavea ca efect încurajarea folosirii armelornucleare pentru spargerea unor sisteme deapãrare sofisticate, în loc sã vizeze eliminareanecesitãþii lor prin lovituri de precizie eficiente.În particular, armele nucleare cu explozieîn atmosferã ar putea fi utilizate pentru creareaunor pulsuri electromagnetice care sã distrugãcircuitele ºi sã perturbe undele radio, ,,orbind"astfel senzorii.E puþin probabil ca RMA sã aibã unechivalent real în domeniile biologic ºi chimic,în pofida progreselor majore înregistrate debiologie ºi ingineria geneticã. Folosirea acestortipuri de arme de distrugere în masã în lupteledintre state este însã ºi mai puþin tentantã decâtcea a armelor nucleare. Ele sunt ºi, dupã toateprobabilitãþile, vor rãmâne arme de exercitare aterorii asupra civililor. Unele acþiuni precumgazarea civililor din oraºul Halabja de cãtre aviaþiamilitarã a lui Saddam Hussein se vor produceîmpotriva civililor lipsiþi de apãrare ºi peteritoriile conduse de guverne ticãloase. Armelechimice au ºi un anumit efect de descurajare:celelalte state vor ezita sã le lanseze contra uneiputeri capabile de a produce ºi transporta laþintã gaze paralizante, de exemplu. Dar principalalor consecinþã este de a-i forþa pe soldaþi sãpoarte mãºti ºi costume de protecþie carejeneazã miºcãrile ºi sã foloseascã antidoturi cuefecte secundare neplãcute. Rãzboiul biologic arfi posibil dacã s-ar crea boli cu adresã precisã,care sã acþioneze pe o perioadã scurtã asupraanumitor populaþii ºi faþã de care propriile forþesã fie imunizate. Problema este cã majoritateabolilor cu adevãrat eficace sunt greu de stopat ºiau tendinþa de a suferi mutaþii. Numai un idiotar plãnui sã foloseascã superviruºi în speranþa31cã efectele lor pot fi îngrãdite. Din pãcate, întotdeaunaexistã un numãr mare de idioþi cu motivaþiepoliticã, iar acestora utilizarea pe scarãlargã a tehnologiei de modificare geneticã le-aroferi mijioacele de a crea astfel de arme relativuºor. Ar trebui sã fim recunoscãtori cã sectajaponezã Aum Shinrikyo a încercat sãfoloseascã gazul sarin în loc de un virus gripalatât de ucigãtor ca acela care a generat epidemiadin 1918. Este probabil ca rãzboiul chimic ºi celbiologic sã rãmânã la un nivel inferior celuiclausewitzian, adicã sã fie folosit pentruexercitarea terorii de stat asupra populaþiilorrebele sau pentru atacuri teroriste împotrivaoraºelor occidentale. În ultimul caz, riposta vaconsta în menþinerea ordinii ºi aplicarea unorcontramãsuri medicale eficace, ºi nu într-o luptãmilitarã în adevãratul înþeles al cuvântului.Capitolul de faþã este greu de rezumat, devreme ce a evitat simpla narare a transformãrilor.Cea mai bunã modalitate de încheiereeste de a împãrþi secolul XXI în trei. Cel maiprobabil, în primele trei decenii lumea va fiasemãnãtoare celei de astãzi: va continua dominaþiamilitarã americanã, combinatã cu reticenþaStatelor Unite de a acþiona ca jandarmmondial dincolo de anumite limite. Stateleavansate vor continua sã caute soluþii paºnice ladiferendele dintre ele ºi vor încerca sã menþinãla nivel mondial sistemul comercial liberal deacum. Nici China, nici Rusia nu vor fi suficientde puternice pentru a contesta hegemonia militarãamericanã. Europa va rãmâne relativ slabãdin punctul de vedere al capacitãþii deproiectare a puterii dincolo de propriile graniþe.Micile puteri ar putea purta rãzboaieclausewitziene clasice. Nemulþumiþii sau oprimaþiise vor angaja în lupte non-clausewitzieneºi în acþiuni de terorism contra guvernelor dinþãrile bogate ºi sãrace deopotrivã.La mijlocul secolului revoluþia militarãva ajunge spre maturitate, iar efecteledegradãrii mediului înconjurãtor ar puteadeveni suficient de grave pentru a modificatiparele economice existente, deplasândinvestiþiile spre contracararea efectelor schimbãrilorclimaterice ºi asigurarea resurselor naturale.Ambele transformãri ar putea slãbi þãrile