Anul IX nr. 1

APÃRAREA NBC 15/2008Artã militarãO asemenea politicã de tip cosmopolit arfi catastrofalã. Ea presupune alegerea celor caredau dovadã de ,,civilitate" ºi favorizarea lorpoliticã ºi economicã, susþinându-i cu forþe dinexterior. Cine va stabili care sunt cosmopoliþii?Avem de-a face cu o versiune stângistã a gândiriipolitice gen ,,bãieþi buni - bãieþi rãi" care a dusla dezastru în Somalia.În general, sunt diferite tipuri de bãieþirãi sau, mai curând, cei buni sunt prea puþini oriprea dispersaþi pentru ca o soluþie politicãbizuindu-se pe ei sã fie posibilã. Intelighenþiadin Sarajevo n-a reprezentat niciodatã o bazãviabilã pentru soluþionarea politicã a conflictuluidin Bosnia. De obicei, puterile care intervintrebuie sã trateze cu politicienii puternici pecare-i gãsesc în funcþie. Chiar dacã sunt rãi saubrutali, aceºti politicieni pot fi convinºi sau constrânºisã accepte o soluþie care sã punã capãtconflictului, aºa cum s-a întâmplat când Clintoni-a constrâns pe liderii din Bosnia la Dayton. Opoliticã internaþionalã a drepturilor omului carenu lasã loc pentru compromis, care invariabil ºifãrã ezitare îi trateazã drept criminali pe conducãtoriipolitici, nu va reuºi niciodatã sã-idetermine sã cadã la pace.Poate cã soluþiile de tip ,,mare putere”, încare se trateazã cu cei care deþin puterea, suntproaste, dar ,,impunerea cosmopolitã a legii” vastârni adversitatea unei mari pãrþi a lumii faþãde drepturile omului. Rezolvarea problemelorlumii ulterioare Rãzboiului Rece depãºeºte,probabil, capacitatea militarã sau voinþa politicãcivilã a puterilor occidentale. Ele sunt forþate sãmenþinã efective substanþiale în Bosnia ºiKosovo în perioada ce va urma. Câte alte asemeneaangajamente vor mai accepta? Trebuie sãelaborãm o doctrinã pe care sã o poatã acceptamajoritatea statelor lumii, pe temeiul unui setmai larg de tradiþii naþionale de civilitate ºi standardetolerabile de conduitã internaþionalã. Nuva fi uºor, dar standardele internaþionale ambalateîntr-o cutie pe care scrie ,,made in America"nu vor fi bine primite. Faptul acesta e cu atâtmai adevãrat cu cât palmaresul intervenþiiloramericane din ultimii cincizeci de ani nu aratãcã ar fi fost dezinteresate sau desfãºurate înnumele libertãþii în cele mai multe cazuri. Fãrã27îndoialã, Kaldor ar fi de acord, dar atunci punctulslab al poziþiei sale este cã numai StateleUnite sunt capabile de impunerea eficientã apãcii în majoritatea situaþiilor.Vestul ar trebui sã intervinã cât mai rarcu putinþã, numai atunci când nu existã nici oaltã opþiune, iar consecinþele umanitare aleneintervenþiei sunt destul de grave. Chiar ºiatunci, acþiunea va fi temperatã de un calculaxat pe proporþionalitate, cãci nimeni nususþine cu seriozitate declanºarea unui rãzboi cuRusia pentru salvarea cecenilor sau cu Chinapentru eliberarea Tibetului. De asemenea, trebuiesã acceptãm ca multe rãzboaie ºi masacrenu pot fi remediate în timp. Mãcelul dinRwanda ar fi fost greu de oprit chiar ºi dacãmarile puteri ar fi acþionat cu promptitudine.Genocidul a fost planificat ºi stârnit de politicieni,dar nu a apãrut din nimic. Profunzimeaurii dintre comunitãþi a determinat participareaîn masã la masacre. Pentru o armatã strãinã arfi dificil sã-i opreascã pe sãteni de la ucidereavecinilor cu maceta. De pildã, Marea Britanie afost incapabilã sã punã capãt violenþelor civileîn cursul împãrþirii Indiei, în 1947. Intervenþiava rãmâne ceea ce a fost din secolul al XIX-leaºi pânã acum, un amestec de Realpolitik ºimoralitate. Neintervenþia ar putea aduce uneleavantaje, aºa cum pot depune mãrturie multepopoare supuse amestecului occidental în treburilelor, de exemplu angolezii.REVOLUÞIAÎN AFACERI MILITAREDacã de la rãzboaiele noi de îndreptãmatenþia asupra noilor arme, tema centralã a discuþieireferitoare la forþele militare de dupãîncheierea Rãzboiului Rece a fost ,,revoluþiamilitarã" (RMA).Dezbaterea despre RMA s-a desfãºurat lanivel înalt în Statele Unite, concentrându-seasupra strategiei viitoare, organizãrii militare ºidirecþiei spre care se vor orienta cercetãrileºtiinþifice ºi investiþiile din domeniu.Într-adevãr, RMA a fost adoptatã ca doctrinãa Pentagonului. Ipoteza principalã din dezbatereape tema RMA este cã forþele existentesunt în mare parte perimate. Armata americanã