Anul IX nr. 1

APÃRAREA NBC 15/2008Artã militarãtru a destabiliza regimul aflat la putere. În astfelde societãþi, puterea politicã se obþine literalmentecu puºca, întrucât nu existã o ordinesocialã puternicã sau o economie integratã caresã poatã acþiona ca un blocaj pentru forþa militarã.Grupurile restrânse de oameni înarmaþi auun efect disproporþionat.Problemele acestea nusunt noi; mai mult, intervenþia strãinã în acesteconflicte s-a desfãºurat în sensul expresiei clasicea lui Clausewitz, ca o continuare a politiciiprin alte mijloace.Nici alte rãzboaie nu sunt deloc atât de,,noi" pe cât ar pãrea. Rãzboiul din Golf a fostdeclanºat de aplicarea unei politici clasice deagresiune interstatalã. Deznodãmântul rapid ºifoarte dezechilibrat s-a datorat numai parþialtehnologiei avansate, în principal fiind cauzatde strategia slabã, lipsa competentei operaþionaleºi moralul scãzut al trupelor irakiene.Rãzboiul de ªase Zile din 1967 s-a încheiat cu ovictorie la fel de uimitoare, cu pierderi extremde disproporþionate, chiar dacã israelienii nuaveau senzori de înaltã tehnologie sau rachetecu ghidaj de precizie. În Rãzboiul din Golf,printre erorile strategice comise de SaddamHussein s-au numãrat faptul cã nu a aºteptatpânã când avea sã dispunã de un stoc adecvatde arme de distrugere în masã ºi cã a rãmaspasiv în Kuweit în timp ce coaliþia aliatã semobiliza. Ne-am putea întreba la ce s-ar fi ajunsdacã arsenalul irakian ar fi fost la îndemânaunor Giap sau Ariel Sharon aflaþi la comandaunei armate bine motivate. Poate cã aceºtia ºi-arfi continuat atacul, îndreptându-se cãtre capitalaArabiei Saudite. Saddam Hussein a fãcutgreºeala fatalã de a-ºi închipui cã ocupareaKuweitului nu avea sã întâmpine nicio opoziþie.Armata irakianã era incapabilã sã desfãºoareoperaþiuni mobile complexe; împotriva Iranuluipurtase un rãzboi defensiv practic static, în carebeneficiase de o putere de forþã superioarã.Instrucþia de nivel scãzut ºi motivaþia slabã arezerviºtilor care constituiau grosul armateierau inevitabile, þinând cont de sistemul political lui Hussein. Acesta se baza pe controlulexclusiv exercitat de o elitã restrânsã asupraputerii politice ºi pe pasivitatea politicã forþatã amaselor. Fãrã îndoialã, Rãzboiul din Golf ar fidus la înfrângerea Irakului o datã ce StateleUnite ºi-ar fi aliniat forþele, dar n-ar fi constituitneapãrat un masacru.Cazul conflictului din Kosovo demonstreazãcã armele avansate nu vor distruge întotdeaunacu uºurinþã forþele militare, chiar dacãexistã o superioritate aerianã copleºitoare.Forþele bine camuflate ºi apãrate au fost greu dedistrus. Ca ºi Saddam Hussein, SlobodanMiloºevici a ocupat un teritoriu ºi a sfidat forþeleNATO, convins cã nu aveau sã intervinã pentruevacuarea lui. Problema sa a fost cã nu a anticipatintensitatea bombardamentelor executatede NATO asupra þintelor civile din Serbia, dupãcum nu s-a gândit nici cã NATO avea în vedereo invazie pe sol în cazul eºecului ofensiveiaeriene. Pe plan intern nu a avut un sprijinpolitic suficient de puternic pentru a susþinecampania din Kosovo, în ciuda opoziþiei populaþieifaþã de raidurile aeriene ale Aliaþilor. Încele din urmã, totul a depins de care dintrestrategiile iniþiale avea sã dea greº prima: cea alui Miloºevici, care se baza pe reticenþa NATO dea-1 evacua cu ajutorul forþelor terestre, sau ceaa Aliaþilor, care sperau ca demonstraþia de putereaerianã avea sã fie suficientã ºi nu aveau opþiuniclare in caz de eºec.Doctrina elaboratã de Kaldor cu privire larãzboaiele noi are avantajul claritãþii ºicoerenþei. Scopul autoarei este de a concepe unsistem de intervenþie umanitarã care sã încerceimpunerea unor norme cosmopolite ºi construireaunor ,,insule de civilitate" în þãrile afectate,cu sprijinul instituþiilor transnaþionale. Un astfelde proces ar presupune o ,,impunere cosmopolitãa legii” care sã ,,stea la temelia unuiregim cosmopolit”. Cele mai multe intervenþiimilitare umanitare au avut obiective confuze,fondate pe motivaþii amestecate. Kaldor susþinecã încercarea de a menþine pacea între tabereleaflate în conflict în Bosnia, de pildã, a fost ogreºealã. Potrivit autoarei, pãrþile nu erau la felde legitime din punct de vedere politic ºirãzboiul nu era un autentic conflict întrenaþionalitãþi, ci, mai curând, era o competiþieinegalã între cei care sprijineau valorile civilitãþiiºi cei care se bazau pe o politicã de aþâþarea urii ºi de impunere a excluderii.26