Anul IX nr. 1

APÃRAREA NBC 15/2008Artã militarãcurilor sovietice. Aceastã moºtenire aRãzboiului Rece conferã Statelor Unite o capacitatede intervenþie oriunde pe mapamond ºi osuperioritate tehnologicã pe care nici un alt statnu poate spera sã îl atingã în viitorul apropiat.Forþele militare ale puterilor europene, configuratestrict pentru a lupta contra sovieticilor înEuropa, cu arme de aceeaºi facturã, au fostlãsate în urmã. Europa este un pitic militar încomparaþie cu Statele Unite. Obþine forþe multmai puþin eficiente ºi sofisticate de pe urmacheltuielilor militare, care alimenteazã armatenaþionale relativ mici. Uniunea Europeanã nicinu doreºte sã fie o rivalã a Statelor Unite, nicinu-ºi va dezvolta o forþã de apãrare la nivel federal.Dar va încerca sã creeze forþe militarenaþionale suficient de bine integrate ca sãserveascã drept instrument al politicii externeeuropene comune în vecinãtatea UE. În viitorulprevizibil, alianþa atlanticã se va menþine. Înfapt, capacitatea europeanã de acþiune autonomãar putea fi atrãgãtoare pentru StateleUnite dacã acestea nu vor dori sã intervinã înanumite crize sau vor deveni mai izolaþioniste.Încheierea Rãzboiului Rece a lãsat celemai multe state pe cont propriu; ele nu mai potobþine ajutorul militar al superputerilor. Aceastãslãbire a legãturilor din sistemul internaþionalîntãreºte ideea cã Statele sunt ºi vor continua sãfie încã ºi mai puþin omogene din punctul devedere al caracteristicilor. Faptul cã egalitateasuveranitãþii tuturor statelor este o ficþiune, emai limpede cã niciodatã, în timpul RãzboiuluiRece, unele state lipsite de resurse precumEtiopia ºi Somalia au primit arsenale moderneca sã se lupte pentru scaieþii fãrã nici o valoaredin deºertul Ogaden. Acum, diferenþele deavuþie, mãrime ºi capacitate de guvernare determinãdeosebiri între tipurile de state. Unele,cum ar fi Somalia, Sierra Leone sau RepublicaDemocratã Congo, au încetat practic sã maiexiste. E la modã sã se afirme cã în viitor, înlumea postcolonialã ºi post-Rãzboiul Rece,majoritatea rãzboaielor vor fi civile. Forþelesociale ºi interesele economice se vor ciocni îninteriorul graniþelor artificiale din era colonialã,iar conflictele aþâþate de superputeri vor continuasã mistuie þãrile de felul Angolei. S-ar puteaca lucrurile sã nu stea astfel. Statele s-au luptatîntre ele în ultima jumãtate de veac - India ºiPakistanul, Israelul ºi þãrile arabe, Iranul ºiIrakul, Marea Britanie ºi Argentina - ºi nu existãnici un motiv sã se presupunã ca asemenea conflictenu vor mai apãrea. Alte state au statutulde paria, precum Iranul, întrucât refuzã sã sesupunã normelor internaþionale ºi îºi ameninþãvecinii.Problema care se pune se referã laformele de intervenþie probabile în astfel deconflicte. Organizaþia Naþiunilor Unite s-adovedit indecisã ºi cu totul incompetentã în gestionareaconflictelor, fie ele între state sau îninteriorul acestora. Singurul sãu rol real este sãofere legitimitate acþiunii altor puteri, dar, cumsunt puþine ºansele ca Rusia ºi China sã aprobepoliticile Statelor Unite în Consiliul deSecuritate, îndeplinirea acestui rol pare improbabilãîn viitorul apropiat. Statele care încalcãnormele internaþionale vor fi supuse sancþiunilordacã interesele puterilor occidentale vor ficompromise, aºa cum s-a întâmplat ºi cuentitãþile politice care comiteau infracþiuni saunu-ºi îndeplineau obligaþiile în secolul alXIX-lea. Bombardarea Kagoshimei din 1863 sauinstituirea controlului de facto al Marii Britaniiasupra Egiptului în 1881 ar trebui sã neaminteascã faptul cã intervenþia armatã de acesttip nu e deloc nouã. În zilele noastre, o deosebirear fi cã Vestul dispune de agenþii internaþionaleprecum Organizaþia Mondialã aComerþului (OMC) pentru a impune schimburilecomerciale libere ºi de Fondul MonetarInternaþional pentru a impune corectitudineafinanciarã.NOI RÃZBOAIE?Întrebãrile referitoare la intervenþia militarãsunt dacã mai multe state vor risca sã devinãparia deoarece încalcã grosolan drepturilecetãþenilor lor ºi dacã, dupã Bosnia ºi Kosovo,puterile occidentale se vor retrage ºi vor încercasã evite o asemenea implicare dacã este posibil.Aici apare pericolul generalizãrii pe baza istorieirecente, astfel încât sã se presupunã cãrãzboaiele vechi aparþin trecutului ºi principala24