Anul IX nr. 1

APÃRAREA NBC 15/2008Resurse umaneCapacitatea de adaptareCapacitatea de adaptare implicã modul dea acþiona cu calm ºi stãpânire ºi de a avea rezultatemaxime în condiþii de mediu schimbãtoare ºigeneratoare de presiune ºi stres.Stresul este un fenomen psihosocial complexce decurge din confruntarea persoanei cucerinþe, sarcini, situaþii care sunt percepute cafiind dificile, dureroase, sau cu mizã mare pentrupersoana în cauzã. Stresul are o importanta componentãsubiectivã, în sensul cã ce este facil sauchiar relaxant pentru o persoanã, pentru o altapoate deveni ameninþãtor sau imposibil de realizat.Deseori stresul este redus doar la una dincomponentele sale, caz în care controlul stresuluieste deficitar. Cu alte cuvinte, dacã noi echivalãmstresul doar cu factorii de stres din mediu, existãriscul ca sã nu ne mobilizãm resursele de a facefaþã situaþiilor, considerând cã "aceasta este lumeaîn care trãim ºi nu i te poþi opune prea mult".Dacã spunem "sunt stresat" doar atuncicând ne simþim obosiþi, avem insomnii, diversestãri de disconfort fizic, probabil am ignorat cãmulte din situaþiile pe care le-am trãit sunt factoride stres cu impact major (de ex. decesul sau boalaunei persoane dragi, dificultãþi financiare majore,conflicte interpersonale intense ºi prelungite). Înacest caz, devenim conºtienþi de fenomenul stresuluidoar când rãspunsul organismului ºi psihiculuila situaþiile de încordare au devenit pregnantmanifeste; deci se poate echivala stresul cu reacþiilesomatice, emoþionale, cognitive sau comportamentale.Întotdeauna stresul decurge din îmbinareaa trei caracteristici cheie: prezenþa/absenþa factorilorde stres, resurse personale de confruntare custresorii ºi tipul de reacþii la stres.Viaþa ºi activitatea militarã, în condiþii depace ºi de crizã ºi cu atât mai mult în timp derãzboi, reprezintã o sursã de trãiri emoþionale pozitiveºi negative complexe, uneori contradictoriisau ambivalente, dar întotdeauna aflate în situaþiade a genera ºi de a menþine stresul psihic.Deoarece viaþa ºi activitatea militarã, constituieo sursã capabilã de a genera stres psihic, ceinfluenþeazã negativ moralul trupelor ºi diminueazãcapacitatea de luptã a militarilor iar "înrãzboi stresul psihic devine o componentã astrategiei de concepere, organizare ºi ducere aluptei" în lucrarea de faþã, ne-am propus ca obiectiv:identificarea factorilor de stres pe timp de pacedin organizaþia militarã.Stresorii sau factorii de stres sunt evenimente/situaþiiexterne sau interne, sau condiþii alemediului, suficient de intense sau frecvente caresolicitã reacþii de adaptare din partea individului.Oamenii evalueazã în permanenþã mediul externºi intern (evaluare primarã) ºi nu rãspund pasiv laaceste evaluãri.Evenimentul (intern sau extern) poate fiperceput ca irelevant sau indiferent, pozitiv, negativsau ameninþãtor.În acelaºi timp, unii factori de stres pot fischimbaþi, alþii pot fi doar diminuaþi, în timp cealþi factori de stres trebuie acceptaþi ºi toleraþideoarece sunt nemodificabili.Principalii factori stresori care potapãrea pe timp de pace sunt:.volumul muncii, gradul înalt de solicitarefizicã ºi psihicã a sarcinilor militare;.pericolele posibile la care se expun militariicând mânuiesc armamentul ºi tehnica deluptã sau atunci când executã activitãþi cu risccrescut;.nivelul scãzut al ordinii ºi disciplineimilitare, climat de muncã deficitar în subunitãþi,conflicte între militari, calitatea slabã a procesuluipregãtirii pentru luptã;.nostalgia, impactul instrucþiei asuprasoldatului ºi stilul de conducere al instructoruluimilitar;.probleme nerezolvate sau evenimenteîn familie (naºterea copiilor, divorþul, decesul,anumite boli, faptul cã sunt unicii întreþinãtori aimembrilor familiei);.stresul pensionãrii (al trecerii în rezervã,disponibilizãrii);Resursele individuale de adaptare la stressunt definite ca ºi capacitatea cognitivã, emoþionalãºi comportamentalã de a reduce, stãpâni sautolera solicitãrile interne sau externe caredepãºesc capacitatea de rãspuns automatã aorganismului.Adaptarea la stres implicã atât existenþaunor resurse reale (intelectuale, emoþionale, fizice,sociale etc.) dar, de cele mai multe oridecurge din autoevaluarea propriilor resurse pentrua face faþã evenimentelor evaluate ca fiindnegative sau ameninþãtoare (evaluare secundarã).Nu de puþine ori existã o discrepanþã între110