Anul IX nr. 1

APÃRAREA NBC 15/2008CBRN medicalmare la lotul tratat, faþã de lotul caz-control ºi inversarearaportului eliminãrii 235 U, prin urinã ºi prin fecale la LotulX caz-control faþã de Lotul Y tratat:- X eliminare 235 U în urinã 30,5% < 69,5% înfecale;- Y eliminare 235 U în urinã 54,0% > 46,0% înfecale.Lotul tratat cu STANOSIMAGNE, faþã de lotulcaz-control, a avut o ratã de eliminare a 235 U de 5,73 orimai mare prin urinã, (252,04 37,80 / 43,98 6,60), ºirespectiv, o ratã de eliminare de 2,15 ori mai mare prinfecale (215,54 32,33 / 100,07 15,02);Per total, eliminarea uraniului 235 U a fost de 3,25ori mai mare la lotul tratat decât la lotul netratat, (467,5870,13 / 144,05 21,62).Pe baza datelor de analizã radiobiochimicã asupralotului tratat, rezultã cã medicamentul a iniþiat activareaendocrinologicã a funcþiilor de eliminare, ceea ce a dezvoltato "respingere" mai pronunþatã a uraniului ca metalgreu ºi "agent chimic toxic", ca noutate ºtiinþificã susþinutãde diferenþierea modului de eliminare.2. Analiza urmelor de uraniu. Microharta color asurprins imaginea tridimensionalã a debutului formeipretumorale în compoziþia sângelui contaminat (Figura1), în care incluziunile nucleelor de uraniu, ca metal greutoxic ?i radioactiv, au devenit factorul coagulant asupraelementelor figurate din sânge, deteriorate sau distruse -în urma reacþiei de precipitare biochimicã în lanþ radialtridimensional (3D) - inclusã într-o proiecþie sfericã.Toate incluziunile de uraniu, analizate în microhãrþileexaminate au o proiecþie sfericã sau ovoidalã radialã în3D.Pe baza testelor ºi datelor radio-biochimiceasupra grupului de animale tratate ºi analizate la intervalede timp identice s-a observat cã activarea funcþiilorendocrine pentru eliminare, dezvoltã ºi accelereazã "respingerea"din organism a 235 U , considerat ca "agentchemo-toxic" (Figura 2).La analiza microhãrþilor de urme ale fragmentelorde la fisiunea neutrono-indusã a uraniului, atâtîn urinã, cât ºi în fecale, s-a constatat prezenþa diferenþiatãpe zile a incluziunilor nucleelor de 235 U . În mod evident,incluziunile nucleelor de uraniu analizat în eliminãrilezilnice, au devenit mai rare ºi uneori mai mici lasubiectul Y tratat, faþã de numãrul rarefiat de incluziuni,pânã la izolate nuclee de uraniu, în probele caz control Xnetratat.Analiza microhãrþilor cu urmele neutronoinduseasupra fragmentelor de fisiune a 235 U în urinã(Figure 2) ºi fecale ne conduc la o nouã descoperireºtiinþificã ce constã în diferenþierea prezenþei incluziunilornucleelor de 235 U (Figurile 2-4) cãtre momentuloptim de eliminare, ca Timp biologic de înjumãtãþireTb 1/2 al efectului decontaminant.Datele experimentale aratã cã rinichiul esteorganul critic care reþine specific cea mai mare cantitatede 235 U faþã de alte organe. Aplicând tratamentul cu produsulfarmaceutic STANOSIMAGNE, rinichiul rãspundepozitiv imediat ºi maxim în comparaþie cu grupulnetratat.Caz controlAnimale tratateFigura 1.Microharta color -Detector de urme cumica-muscovit activat cuneutroni termici - înregistratãîn analizorulphoto Zeiss cu grilaopticã microscopicãMulþimea datelor cercetate ºi analiza complementarãa microhãrþilor, atestã ºi susþin ipoteza blocãriifiltrelor renale de cãtre factorul coagulant ºi efectul deprecipitare radiotoxicã indusã de uraniu ca metal greu, lacare se adaugã ºi excesul proceselor biochimice chelatante.Noutatea ºtiinþificã verificatã în experimente,susþine concepþia decontaminãrii radiobiologice a uraniului,radionuclizilor ºi a altor noxe chimice prin aplicareaunei compoziþii biologic active, bazatã pe principiul sinergical compensãrii carenþelor hidrominerale. Tratamentulare ºi efecte restauratoare, prin deprecipitarea ºi decoagulareaformelor pretumorale din sânge ºi cu efectereversibile asupra reacþiilor biochimice de chelatare.Figura 2. Microhãrþile dozimetrice cu prezenþa 235 U înprobele de urinã analizate la intervale identice:stânga: X-control; dreapta: Y-animalele tratate103