BULETINUL POMPIERILOR Nr. 1(17) – 2008 - IGSU

MINISTERUL INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVEINSPECTORATUL GENERAL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂBULETINUL POMPIERILORNr. 1(17) – 2008(serie nouă)EDITURA MINISTERULUI INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVEBUCUREŞTI - 20081

Publicaţie editată de Inspectoratul General pentru Situaţii de UrgenţăFondată în 1955Apare semestrialwww.revista.pompieri.go.ro/alte publicaţiiCOLEGIUL DE REDACŢIE:Preşedinte: general-locotenent Vladimir SECARĂEditor coordonator: general de brigadă drd. Constantin ZAMFIRRedactor-şef: colonel Valentin UBANSecretar responsabil de redacţie: locotenent-colonel drd. ing. Cristian DAMIANTraduceri: sociolog Florina Rizoaica, ec. Valentin Th. MARINESCUDifuzare: Nicoleta MARIN© Copyright: I.G.S.U.ISSN 1222-1325® Drepturile asupra materialelor publicate aparţin autorilor2

CUPRINSSecţiunea 1Lucrări cu caracter profesional general1. Procesul de răspuns la urgenţe – autor: ing. Marin BÎLDEA, Centrul Zonal dePregătire de Protecţie Civilă Craiova…………………………………………………………………………… 52. Studiu teoretic de management pentru identificarea riscurilor la subunităţilede pompieri şi stabilirea măsurlor de diminuare a acestora – mr. ing. Dan Manciulea,Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Neron Lupaşcu“ al judeţului Buzău………………………………… 93. Hazarde naturale – autor: col. ing. Mihăiţă-Liviu DUMITRAŞCU, Inspectoratul pentru Situaţiide Urgenţă Lt. col. „Dumitru Petrescu“ al judeţului Gorj……………………………………………...….….174. Concepte conexe fenomenului incendiu – autori: lt. col. conf. univ. dr. ing. Emanuel DARIE;lt. col. lector univ. dr. ing. Garibald POPESCU, Dragoş-Pavel IULIAN, Facultatea de Pompieri,Academia de Poliţie Al.I.Cuza; lt. Voicu Ionuţ- Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Dobrogea“al judeţului Constanţa……………………………………………………………………………………………255. Prevenirea şi stingerea incendiilor de pădure - autor: maior ing. Constanţa ENE, InspectoratulGeneral pentru Situaţii de Urgenţă, Inspecţia de Prevenire, Direcţia Pompieri…………………….…………..336. Consideraţii privind prevenirea incendiilor la hoteluri şi celelalte structuri de primire turistică –autor: - lt. Ing. Victor-Mugur GRAURE, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă,Inspecţia de Prevenire, Direcţia Pompieri……………………………………………………………………….617. Măsuri de prevenire a incendiilor la instalaţiile de producere şi îmbuteliere a acetilenei –autor: colonel Dinel Pop, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Horea“ al judeţului Mureş………………708. Analiza comparativă a sistemelor de prevenire/stingere a incendiilor la transformatoarelede mare putere. Riscuri la funcţionare şi conexe - autori: şef lucrări univ. dr. ing. EleonoraDARIE - Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti, Facultatea de Instalaţii;lt. col. lector univ. dr. ing. Garibald POPESCU lt.col. conf. univ. dr. ing. Emanuel DARIE,asist. univ. drd. ing. Lt. Dragoş-Iulian PAVEL, Facultatea de Pompieri, Academia de Poliţie„Al. I. Cuza“………………………………………………………………………………………………………..…….….759. Marcajul CE. Introducerea pe piaţă a produselor pentru construcţii (clădiri şi instalaţiiaferente acestora) – partea a III-a – autori: col. dr. ing. Ioan VALE, mr. ing. Constanţa ENE,cpt. ing. Ionel, Puiu GOLGOJAN, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă,Inspecţia de Prevenire, Direcţia Pompieri……………………………………………………………………….8110. Pericolul prezenţei fumului produs al unui incendiu asupra ocupanţilor uneiclădiri şi managementul său – autori: colonel Dinel Pop, căpitan Daniel Lazăr,Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Horea“ al judeţului Mureş………………………………….……….8511. Dispozitiv de avertizare a producerii unui cutremur S.O.S.-LIFE - autori: colonel CosticăUngureanu,cpt. Filip Ciutac, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Bucovina“al judeţului Suceava………………......................................................................................................................903

Secţiunea a 2-aLucrări cu caracter ştiinţific12. Achiziţia automată a temperaturilor în structurile cu risc ridicat de incendiu –autori: lt.col. conf. univ. dr. ing. Emanuel DARIE; lt. col. conf. univ. dr. ing. Dan CAVAROPOL,lt. col. lector univ. drd. ing. Garibald POPESCU, Academia de Poliţie „Al.I.Cuza“,Facultatea de Pompieri …………………………………………………………………………………………………..…9613. Aparatura folosită în măsurători electrostatice – autor: mr. ing. Valentin TIMOFTE,Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Delta“ al judeţului Tulcea…………………………………………10014. Termoprotecţia structurii metalice de rezistenţă a unui depozit cu sisteme intumescente– autor: colonel Ion Popescu, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Matei Basarab“ al judeţului Olt……10515. Mărirea puterii de calcul într-un sistem informatic prin introducerea conceptului de calculîn grid – autor: lt.col. drd. ing.Cristian DAMIAN, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă,Inspecţia de Prevenire………………………………………………………………………………………….11816. Monitorizarea locală a parametrilor critici atmosferici în situaţii de urgenţă –autori: lt.col. conf. univ. dr. ing. Emanuel DARIE; lt. col. conf. univ. dr. ing. Dan CAVAROPOL,lt. col. lector univ. dr. ing. Garibald POPESCU, asist. Univ. drd. ing. lt. Dragoş PAVEL,Facultatea de Pompieri, Academia de Poliţie „Al.I.Cuza“………………………………………………………….12117. Studii privind utilizarea sorbenţilor naturali pentru depoluarea solului contaminatcu ţiţei şi produse petroliere - autor: cpt. Cristea Gugoaşă, Inspectoratul pentru Situaţii deUrgenţă „Delta“ al judeţului Tulcea……………………………………………………………………………12618. Riscuri determinate de influenţe specifice ale unor poluanţi gazoşi asupra organismuluiuman şi regnului vegetal - autori: prof. univ. dr. ing. Ion CHIRA, Universitatea PolitehnicăBucureşti; drd. ing. Niculae NEGOIŢĂ, Inspectoratul Teritorial de Muncă Bucureşti…………………….….13419. Accidente chimice, evenimente antropice care pot afecta populaţia şi mediul –autor: col. ing. Mihăiţă-Liviu DUMITRAŞCU, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă„Lt. col. Dumitru Petrescu“ al judeţului Gorj………………………………………………………………….14020. Detecţia incendiilor prin intermediul echipamentelor video –autor: mr. lect. univ. dr. ing. Manuel Şerban, Facultatea de Pompieri, Academia de Poliţie „Al. I. Cuza“…..148Secţiunea 3 - Varia21.Algoritmul de optimizare Particle Swarm Optimization (PSO) – o metodă modernăutilizată în managementul situaţiilor de urgenţă - autor: lt. col. drd. ing. Cristian DAMIAN,Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, Inspecţia de prevenire……………………………………15522. Metode alternative de evaluare - autor: lt. col. prof. Sorin ALEXE, Şcoala de SubofiţeriPompieri şi Protecţie Civilă „Pavel Zăgănescu “– Boldeşti……………………………………………………1604

PROCESUL DE RĂSPUNS LA URGENŢEIng. MARIN BÎLDEACentrul Zonal de Pregătirede Protecţie Civilă CraiovaAbstractIn the paper are presented in detail the stages of response to emergencies.Managementul situaţiilor de urgenţă este puternic influenţat de principiul potrivit căruia, controlul, înastfel de situaţii, trebuie să aparţină autorităţilor publice. Rezultatul este o structură complexă, descentralizată,unde responsabilităţile sunt împărţite între organizaţii publice şi private, precum şi cetăţeni. Care organizaţii şice fac acestea pe scena unui dezastru este uzual stipulat şi formalizat prin legi, instrucţiuni, protocoale etc.Arealul de responsabilitate, precum şi rolul fiecărei organizaţii este de cele mai multe ori subînţeles mutual.Ocazional, apar dispute jurisdicţionale, dar sunt uzual rezolvate prin proceduri legale.Când un dezastru loveşte, evenimentele urmează un curs natural. Echipe de management al urgenţelor- pompieri, protecţie civilă, poliţie, asistenţă medicală, personal de căutare-salvare – se deplasează pe scenaevenimentului pentru a furniza protecţie şi asistenţă de urgenţă oamenilor şi proprietăţii. Acestora li se alăturăorganizaţii non-profit şi non-guvernamentale - Crucea Roşie, Biserică, grupuri umanitare sau private, voluntari- care pot furniza alimente, îmbrăcăminte şi adăpost. Echipe ale companiilor de utilităţi publice se deplasează înzona afectată pentru restabilirea sistemelor vitale pentru societate – energie electrică, apă, transport şicomunicaţii.Intervenţia resurselor locale se poate prelungi ore sau zile şi, în funcţie de natura, magnitudinea şilocaţia dezastrului, aceasta poate fi completată cu răspuns de la nivel regional sau naţional. Când răspunsulvine de la asemenea niveluri sunt concentrate pe scena evenimentului o largă varietate de servicii de urgenţă,sociale sau comunitare.În managementul situaţiilor de urgenţă, reacţia eficientă se bazează pe două principii fundamentale:identificarea şi evaluarea din timp a urgenţei şi procesul decizional organizat în vederea asigurării răspunsuluila urgenţă. Pe ansamblu, managementul situaţiilor de urgenţă este un proces proactiv, anticipativ şi planificat,menit să influenţeze evoluţia unei situaţii de urgenţă, înainte ca aceasta să ajungă în faza de criză.Procesul de răspuns la urgenţeOamenii aşteaptă de la autorităţi să fie protejaţi, asistaţi şi informaţi când un dezastru ameninţă să sedeclanşeze sau s-a declanşat deja. Şi aceste aşteptări au motive întemeiate.Multe ore de muncă şi mulţi bani au fost investiţi în dezvoltarea de planuri de răspuns care să asiguremanagementul acţiunilor înainte, în timpul sau după ce dezastrele lovesc. Personalul din structura demanagement al urgenţelor de la nivel local şi naţional este antrenat permanent, echipat şi are atribuite sarcini şiresponsabilităţi precise.Există situaţii în care comunitatea locală are nevoie de asistenţă suplimentară, caz în care sunt activateresurse de la nivel administrativ superior (judeţean, regional). Autorităţile de la acest nivel pot pune în aplicareplanuri de răspuns la urgenţe, conform cărora pot fi disponibilizate resurse care să sprijine în zona afectatăacţiunile de răspuns şi restabilire. Atunci când şi la acest nivel resursele sunt insuficiente, ajutorul vine de lanivel guvernamental, prin structurile naţionale de management al urgenţelor.Astfel, există un lanţ neîntrerupt de structuri, acţiuni şi informaţii de la nivel local la nivel statal, caresunt angrenate în procesul de răspuns la dezastre. Pentru o înţelege mai bună a acestui proces, trebuie examinatrolul autorităţilor şi procedurile de management al situaţiilor de urgenţă la nivel local, respectiv naţional.5

Autorităţi localeResponsabilitatea şi autoritatea la urgenţe pentru administraţia locală este centrată în jurul primaruluişi a consiliului local. De asemenea, localităţi şi zone sunt cuprinse în planurile de asistenţă directă furnizată destructurile specializate ale sistemului naţional pentru managementul situaţiilor de urgenţă - inspectorate, unităţi,formaţiuni – localizate, de cele mai multe ori, în reşedinţele de judeţ. Priorităţile acestor structuri în fazeleincipiente ale unui dezastru sunt: alarmarea şi evacuarea cetăţenilor, protejarea vieţii şi proprietăţii în general.Acestea cooperează în acţiunile lor cu servicii de poliţie, medicale, comunicaţii şi transport.Pe timpul unei urgenţe, autoritatea locală trebuie să asigure securitatea şi ordinea publică. Serviciilorvitale ale comunităţii, precum alimentarea cu apă sau energie electrică, reţele de comunicaţii sau transport,asistenţă medicală, trebuie să li se asigure funcţionarea neîntreruptă, dacă este posibil, sau să fie restabilite câtmai repede cu putinţă dacă sunt avariate.De asemenea, oficialităţile locale primesc ajutor şi din sectorul privat, voluntari şi organizaţiicaritabile care participă la susţinerea eforturilor post-dezastru. Încă din faza de planificare, cu aceştia se încheieprotocoale de cooperare. Cele mai vizate sectoare sunt serviciile medicale, companii din domeniul gaze şielectricitate, firme cu profil chimic sau de echipament greu şi transporturi.Asistenţă valoroasă este furnizată, de asemenea, de instituţii şi organizaţii precum Crucea Roşie,Biserică sau alte grupuri caritabile şi non-profit. Acestea au un rol important pe timpul unei urgenţe, mai alespentru distribuirea de alimente, medicamente, îmbrăcăminte sau asigurarea de adăpost.Dacă administraţia locală nu poate gestiona cu resurse proprii situaţia de urgenţă, ajutorul poate fisolicitat de la nivel judeţean. Pot fi completate astfel domenii precum siguranţa şi protecţia publică, asistenţămedicală sau adăpostire temporară, servicii de transport, formaţiuni de intervenţie.În orice moment, pe timpul unei urgenţe, autorităţile locale sau cele judeţene pot solicita implicarea înacţiunile de răspuns a structurilor de la nivel naţional. Multe dintre acestea pot acţiona rapid, fără mandat sauautorizare specială. Astfel, ministerele, autorităţile publice autonome şi celelalte organe de specialitate aleadministraţiei publice centrale constituie capacităţi operaţionale de intervenţie, pe care, în caz de urgenţe, le punla dispoziţie autorităţilor administraţiei publice locale.Autorităţi naţionaleCând o situaţie de urgenţă generată de un dezastru depăşeşte capacităţile de răspuns locale sauregionale, suplimentate de organizaţii voluntare şi private, atunci se poate solicita ajutor de la nivel naţional.Guvernul, potrivit competenţei sale, este cel care aprobă strategia naţională în domeniul managementuluisituaţiilor de urgenţă şi planul naţional de asigurare cu resurse umane, materiale şi financiare, precum şiacordarea de ajutoare de urgenţă şi despăgubiri persoanelor fizice şi juridice afectate.La nivelul central, ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice sunt celecare planifică în domeniul propriu de competenţă, managementul situaţiilor de urgenţă, asigurând corespunzătoracestor planuri resursele necesare.Tot la acest nivel sunt create bazele de date şi informaţii cu privire la riscuri specifice domeniuluipropriu de activitate şi pun la dispoziţie aceste date autorităţilor de reglementare în domeniul managementuluiurgenţelor, precum şi serviciilor profesioniste constituite în cadrul acestora.Cu privire la tipurile de riscuri, este responsabilitatea managerului general al urgenţelor de la toatenivelurile de a asigura prevenirea, pregătirea, răspunsul şi restabilirea prin programe special elaborate pentruaceste riscuri. Aceasta reflectă o schimbare de orientare, de la pregătirea pentru un singur tip de risc sau pentruo categorie asemănătoare, la conceptul de abordare „total hazard“, punctul central fiind potenţialele ameninţărila adresa vieţii şi proprietăţii. Astfel, gestionarea tuturor tipurilor de riscuri la nivelul administrativ centralimplică îndeplinirea de funcţii de sprijin pentru structurile specializate care asigură răspunsul efectiv în cadrulmanagementului urgenţelor.Situaţiile de urgenţă sunt deseori momente de cotitură în existenţa unei administraţii. Ele reprezintăoportunităţi de creare a unui renume de competenţă, de modelare a structurii şi de abordare a problemelorimportante. În majoritatea situaţiilor de urgenţă, din cauza faptului că timpul este foarte important, iar alocarearesurselor este decisivă, factorii de decizie au nevoie de un ghid strategic privind tipurile de acţiuni necesare.6

Procesul decizional într-o situaţie de urgenţă este o activitate plină de riscuri. Este nevoie de o strategie pentru adecide când să defineşti o anumită stare drept situaţie de urgenţă, când să acţionezi şi să colaborezi cu alţii încazul unui răspuns efectiv. Un asemenea simţ strategic este în sine un avantaj în momentul creşterii tensiunii şia iminenţei ameninţării. Capacitatea de a lua decizii, într-un mod coerent şi eficient, când totul se prăbuşeşte înjur, este o calitate apreciată la lideri şi manageri, cu atât mai mult cu cât aparenta siguranţă a acestora este atâtde reconfortantă pentru subordonaţi.OPERATORNIVELLOCALPREGĂTIREDECIZIEACŢIUNEAUTORITĂŢIPUBLICENIVELLOCALFormaţiunide intervenţieServicii de Urg,medicină urg.poliţieOPERATORNIVELNAŢIONALPolitici,planuri,proceduriPlanificare,asigurareresurseAUTORITĂŢIPUBLICENIVELNAŢIONALFig. 2Bibliografie:Alexander, David - Principles of Emergency Planning and Management, Oxford University Press, 1stedition, 2002;Auf der Heide , Erik - Disaster Response: Principles of Preparation and Coordination, CV Mosby, St.Louis, 1989;Bîldea, M. – Răspuns la urgenţe: planificare, coordonare, comunicare, Editura Reprograph, Craiova,2006;Bland, M; Theaker, A; Wragg, D – Relaţiile eficiente cu mass-media, Editura Comunicare.ro, 2003;Blaikie, P., Cannon, T., Davis, I. - Natural hazards, people’s vulnerability, and disasters, Routledge,London and New York, 1994;Buckle, P – Redefining community and vulnerability in the context of emergency management, inDisaster Management Region Conference, James Cook University, Queensland, Nov 1998;Drabek, Thomas E., & Hoetmer, G. - Emergency management: Practice and principle, Washington,D. C.: ICMA, 1991;Drabek, Thomas E., Evans John - Strategies for Coordinating Disaster Responses, Natural HazardsResearch and Applications Information Center, University of Denver, Boulder, CO, 2001;Erickson, Paul A. - Emergency Response Planning: For Corporate and Municipal Managers,Academic Press, San Diego, California, 1999;Florea, Dan – Managementul sistemului de protecţie civilă pentru prevenirea şi înlăturarea efectelordezastrelor pe timp de pace, criză şi război, Editura Spirit Romanesc, Craiova, 2003;7

Greenstone, James L.; Leviton, Sharon C. - Elements of Crisis Intervention: Crises and How toRespond to Them, Wadsworth Publishing, 2nd edition, 2001;Hooke, W.; Rogers, Paul G. - Public Health Risks of Disasters: Communication, Infrastructure, andPreparedness, Roundtable on Environmental Health Sciences, Research, and Medicine, National ResearchCouncil, National Academy of Sciences, Washington, D.C. 20001, 2005;Iacob, Dumitru; Cismaru, Diana-Maria – Organizaţia inteligentă: 10 teme de managementulorganizaţiilor, Editura Comunicare.ro, 2002;Maiwald, Eric; Sieglein, William - Security Planning and Disaster Recovery, McGraw-Hill OsborneMedia, 1 edition, 2002;McQuail, Denis; Windahl, Sven – Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de masă,Comunicare.ro, 2001;Montagna, Frank C. - Responding to "Routine" Emergencies, Pennwell Books, New York, 1999;Phillips, Brenda D. – Grasping the ‘Big Picture’, Oklahoma University Press, Stillwater, 2003;Pine, John C. – Research needs to support emergency manager of the future, Journal of HomelandScurity and Emergency Management, vol 1, issue 1, 2004;Regester, M.; Larkin, J. – Managementul crizelor si al situatiilor de risc, Comunicare.ro, 2003;Schneid, Thomas D.; Collins, Larry - Disaster Management and Preparedness, Lewis Publishers Inc,2000;Smith, K. – Enviromental hazards. Assenssing risk and reducing disaster, Routledge, London and NewYork, 2001.8

STUDIU TEORETIC DE MANAGEMENTPENTRU IDENTIFICAREA RISCURILOR LA SUBUNITĂŢILE DEPOMPIERI ŞI STABILIREA MĂSURILOR DE DIMINUARE A ACESTORA9Mr. ing. DAN MAN CIULEAI.S.U. „Neron Lupaşcu” al Judeţului BuzăuAbstractThe paper presents a detailed theoretical study of management in order to identify the specific risks infirefighters territorial units and establish the necessary measures to reduce them.1. Introducere – pledoarie pentru o abordare detaliată a problematicii managementului la nivelulsubunităţii de pompieriScopurile pentru care sunt înfiinţate structurile profesioniste pentru intervenţii în situaţii de urgenţăvizează în ultimă instanţă prevenirea, împiedicarea producerii, a propagării ori minimalizarea efectelorpericuloase ale activităţilor umane scăpate de sub control şi ale fenomenelor naturale, meteorologice saugeologice, distructive asupra societăţii în ansamblul ei şi a mediului înconjurător.Întreaga gamă de acte normative emise, strategii, tactici şi tehnici de intervenţie, metodologii sesprijină pe modul practic în care ele sunt puse în aplicare în situaţii de urgenţă de către membrii subunităţilorprofesioniste.Având în vedere această finalitate clară, este necesar ca nivelului execuţional să îi fie acordată o atenţiedeosebită, manifestată atât printr-un efort logistic de dotare cât şi printr-unul de reglementare care să vizezetoate aspectele activităţii subunităţilor.Pentru a putea pune într-o lumină nouă această problematică, sistemul în care subunităţile aufuncţionat până nu demult nu trebuie doar completat, ci regândit, pus pe fundamente care să ţină seama derealităţile prezente.În contextul profesionalizării – fenomen de mare importanţă şi de anvergură naţională, avândimplicaţii cu ecouri în nenumărate domenii – subunitatea devine interfaţa dintre sistemul creat pentruintervenţia în situaţii de urgenţă şi „ţintele” fenomenelor periculoase – societatea şi mediul înconjurător, cutoate componentele lor. De modul în care acest „scut” îşi duce sarcinile la îndeplinire depinde însăşiperformanţa întregului sistem.O astfel de „celulă de bază” are nevoie, pe lângă dotare şi reglementări, de o conducere suplă şi relativautonomă care să utilizeze resursele în mod optim pentru a ajunge la obiective fără ca riscurile ce pot pune înpericol atingerea lor să se petreacă. De asemenea, pentru acumularea în timp a experienţei manageriale lanivelul comenzii subunităţii, este necesară o relativă stabilitate a reglementărilor fundamentale dar şi a celordetaliate, de conţinut .Primul pas este opţiunea între „CONDUCERE DE TIP MANAGERIAL” şi „CONDUCEREMILITARĂ DE TIP EXECUŢIONAL” la nivelul subunităţilor, pentru a conferi un statut structurii de comandăcare, mai departe, să determine conduita acesteia în raport cu eşalonul superior, dar şi cu substructurile şiresursele sale .Cel de-al doilea pas este reprezentat de elaborarea unor reglementări a căror utilitate este solicitată derealităţile apărute în viaţa subunităţilor şi experimentate zi de zi în perioada de iniţiere şi cea de dezvoltare aaptitudinilor (septembrie 2006 – martie 2007).Un al treilea pas esenţial este punerea la punct a unui sistem de evaluare a performanţei individuale şicolective .Pentru punerea la punct a unui sistem acordat perfect între realităţi şi scopuri pe de o parte şi acţiuni şifinalităţi, pe de altă parte, fiecare aspect al activităţii subunităţii trebuie abordat în detaliu şi gândit până laultimul amănunt, astfel încât să se înlăture orice element ambiguu sau arbitrar, care ar putea crea premiselelipsei de performanţă.

2. Obiectivele manageriale ale subunităţilor şi riscurile la care este supusă realizarea acestoraIntervenţia pentru rezolvarea situaţiilor de urgenţă este obiectivul operaţional cel mai important pecare subunităţile trebuie să îl urmărească în activitatea lor şi căruia i se subordonează toate celelalte.Riscurile care pot afecta acest obiectiv sunt diverse ca natură şi vizează atât personalul, tehnica deintervenţie, cât şi operaţiunile pe care acestea le desfăşoară pentru a obţine finalitatea dorită.Pentru a elimina/diminua riscurile ce se profilează asupra acestui obiectiv avem la îndemână măsuri deprotecţie fizice şi organizatorice.Măsurile fizice sunt de natură tehnologică şi constau în portul mijloacelor de protecţie individualeatunci când este vorba de personalul de intervenţie sau de operaţiunile de întreţinere/reparaţie planificate cândeste vorba despre autospeciale, utilaje şi accesorii.La rândul lor, aceste măsuri pot fi şi ele afectate de riscurile instituţionale cum ar fi lipsa fondurilor,întârzierile în aprovizionare, neverificarea la timp, neobţinerea la timp a unor autorizaţii.Exemplu:• neaprovizionarea spumogenului pune o subunitate în situaţia de a nu putea intervenila stingerea unui incendiu izbucnit la mijloace de transport a lichidelor combustibile pe caleferată sau rutiere.• neobţinerea avizului I.S.C.I.R. asupra buteliilor de aer comprimat, din lipsa defonduri, poate duce la apariţia de evenimente negative pe timpul intervenţiei sau laimposibilitatea intervenţiei pentru salvarea unor persoane blocate într-o clădire unde altfel nuse poate pătrunde.Măsurile organizatorice sunt reprezentate de reglementări şi reguli tactice, raportate la tipurile deintervenţii la care subunităţile intervin. De respectarea strictă a acestora de către personalul subunităţilordepinde apariţia riscurilor pe timpul intervenţiilor sau a programului de pregătire pentru intervenţie.Necunoaşterea sau aplicarea lor eronată se poate solda cu evenimente nedorite care pun în pericol sănătatea,integritatea corporală, viaţa personalului, dar şi rezultatul misiunilor .Pentru a îmbunătăţi acest aspect este necesar să fie elaborat un Regulament de instrucţie şiintervenţie nou, care să cumuleze :• strategia de intervenţie în situaţii de urgenţă;• principiile fundamentale ale intervenţiei pentru rezolvarea situaţiilor de urgenţă;• scopurile şi obiective generale urmărite de I.G.S.U. şi ghidul pentru definirea celor pe care trebuiesă le urmărească unităţile şi subunităţile;• descrierea organizării operative a unităţilor şi subunităţilor;• descrierea relaţiilor ierarhice şi a cooperării în diferite situaţii, pe orizontală şi pe verticală;• atribuţiile personalului de conducere a intervenţiei şi ale servanţilor pe tipuri de autospeciale şiutilaje, corelate cu statele de organizare ale unităţilor şi subunităţilor;• principalele manevre tactice specifice;• operaţiunile de intervenţie;• regulile după care să fie elaborate procedurile de intervenţie pentru diferitele tipuri de intervenţieîn acord cu specificul unităţilor;• anexe cu proceduri pe tipuri de riscuri operaţionale şi intervenţii;• modele pentru întocmirea documentelor operative de toate categoriile.Riscurile cărora le sunt supuse măsurile organizatorice sunt variate şi ţin într-o foarte mare măsură demediul intern al instituţiei.Ele pot fi contracarate prin :• elaborarea unor proceduri detaliate de executare a activităţilor;• instruirea personalului subunităţilor de intervenţie în situaţii cât mai aproape de realitate, în modplanificat;• controlul permanent al modului de desfăşurare a instruirii;• evaluarea atât individuală, pe etape de evoluţie profesională, cât şi colectivă – pe niveluri ierarhiceoperative;• sistem de introducere a corecţiilor în activitatea de instruire şi intervenţie.Tuturor acestor momente trebuie să le fie alocat timp în bugetul de timp al subunităţii, după o analizăaprofundată, pentru ca factorii de conducere să poată să le ducă la bun sfârşit .10

Cunoaşterea raionului de intervenţie, de bază, a operatorilor economici şi a instituţiilor este aldoilea obiectiv operaţional, ca importanţă, şi se subordonează celui de intervenţie pentru rezolvareasituaţiilor de urgenţă.Mijloacele cu ajutorul cărora se realizează acest obiectiv sunt:• studiile tactice, având ca finalitate întocmirea/reactualizarea planurilor de intervenţie ;• recunoaşterile preliminare, având ca finalitate întocmirea/reactualizarea fişelor operative ;• patrula P.S.I., având ca finalitate reactualizarea permanentă a informaţiilor despre starea căilor decomunicaţie şi a surselor de apă din raionul de bază.Strângerea şi prelucrarea informaţiilor, necesare cunoaşterii elementelor de interes operaţional dinraioanele de intervenţie, se face în scopul creării unei baze de date care să vină în sprijinul intervenţiei.Finalitatea este una continuă, permanentă – aceea de menţinere a unei capacităţi de intervenţie optime de arezolva situaţiile de urgenţă apărute pe un teritoriu determinat.Faptul că acest obiectiv depinde în procent de cel puţin 50% de mediul extern al subunităţii, duce laraţionamentul că, riscurile la care realizarea obiectivului este supusă, sunt mai greu de controlat din interior.Capacitatea unei subunităţi de a cunoaşte permanent, în timp real, situaţia operativă din raionul deintervenţie este diminuată de :• numărul în creştere vertiginoasă a operatorilor economici;• viteza cu care activitatea operatorilor economici îşi schimbă direcţia prin înfiinţări, fuziuni,schimbări de destinaţie şi de procese tehnologice sau construcţia de noi clădiri;• nerespectarea de către conducerea operatorilor economici a actelor normative care prevădobligativitatea furnizării datelor către sistemul din care facem parte;• lipsa, nefuncţionarea sau funcţionarea defectuoasă a interfeţei de comunicare interinstituţionalăpentru furnizarea datelor operative necesare subunităţilor;Toate aceste tipuri de riscuri se pot acoperi prin reglementări care să facă legătura explicit întreoperatorii economici şi subunităţile de intervenţie, creându-le celor dintâi obligativitatea furnizării periodice,într-un format prestabilit, a datelor operative .Riscurile care ţin de mediul intern sunt legate de :• modul de planificare a activităţii;• gradul de pregătire al personalului care execută activitatea;• timpul la dispoziţie pentru executarea activităţii;• conţinutul actelor normative care reglementează activitatea.Pentru a acoperi aceste riscuri este necesar ca, în conţinutul actelor normative care reglementeazăactivitatea, să fie prevăzute standarde generale de performanţă şi criterii care să precizeze, pe tipuri de raioanede intervenţie, indicatorii care trebuie urmăriţi la executarea activităţilor de cunoaştere a raioanelor deintervenţie precum şi conţinutul documentului final.În contraargument s-ar putea spune că organizarea acestui sector este obligaţia comandanţilor desubunitate, însă fără o reglementare generală precisă, pot apare ambiguităţi sau poate rezulta neacoperirea întotalitate a problematicii.Concepţia de viitor este aceea de constituire a unei baze de date, reale şi operaţionale, care să permitădezvoltarea în viitor a acestei activităţi la niveluri superioare, să nu stagneze în forme fără fond.Totodată, la nivelul subunităţilor este necesară înfiinţarea unei structuri de gestionare şi prelucrare abazei de date create prin acţiunile menţionate mai sus.Pregătirea intervenţiei pentru rezolvarea situaţiilor de urgenţă, deşi face parte din categoriapregătirii continue a cadrelor, este necesar, dată fiind importanţa ei, să fie tratată separat, deoarece aici seîmbină primele două obiective operaţionale detaliate mai sus .În conformitate cu reglementările în vigoare, acest obiectiv se realizează cu ajutorul exerciţiilortactice pregătitoare şi a aplicaţiilor tactice de stingere, cu trupe, organizate de subunităţi sau cele organizatede unităţi, pentru verificarea modului de cooperare a mai multor subunităţi între ele şi cu alte forţe participantela intervenţie .Riscurile care pot afecta calitativ şi cantitativ realizarea acestui obiectiv sunt, în marea lor majoritate,de natură internă şi se referă la :• modul de organizare, planificare şi conducere a activităţii;• gradul de pregătire individuală a personalului care conduce şi individuală şi colectivă a celui careexecută activitatea;11

• existenţa şi cantitatea de timp şi resurse materiale alocate executării activităţii.Un risc major de neîndeplinire a obiectivelor de pregătire a intervenţiei este constituit de rutina careintervine de-a lungul timpului în întocmirea documentelor de organizare şi desfăşurare a activităţilor.De asemenea, un risc important îl reprezintă propunerea prea multor scopuri pentru o aplicaţie sau unexerciţiu tactic, raportat la etapa de pregătire, tipul de intervenţie vizat sau nivelul ierarhic la care se execută.O tendinţă care prezintă riscuri la nivelul subunităţilor este aceea de schimbare frecventă a actelornormative care stabilesc obligaţii, activităţi şi acţiuni relative la pregătirea intervenţiei, uneori însoţite deschimbarea limbajului de specialitate sau inconsecvenţă în utilizarea acestuia . Riscul cel mai important derivatdin această tendinţă este cel al imposibilităţii acumulării experienţei pozitive de rezolvare a sarcinilor lanivelurile de execuţie, experienţă care dă siguranţă personalului în executarea unor activităţi importante.Pentru a elimina aceste riscuri este necesar să existe o consultare referitoare la planificare şiperformanţa mai apropiată atât în plan orizontal cât şi în plan vertical în cadrul instituţiei, pe baza unor criterii(regulamente, ordine şi dispoziţii) mult mai bine precizate şi interconectate în vederea transformării instituţieiîntr-un mecanism viabil şi performant. Acest fenomen va determina ca activitatea de planificare, organizare,conducere, control şi autoreglare să fie cât mai realistă şi să genereze rezultate bune şi foarte bune.În acelaşi scop, având în vedere direcţiile de dezvoltare viitoare la nivelul execuţional, ar fi indicată şiacordarea unei mai mari autonomii de organizare, planificare, şi evaluare către conducerea subunităţilor.Pregătirea continuă a cadrelor este, în esenţă, tot un obiectiv operaţional subordonat executăriiintervenţiei pentru rezolvarea situaţiilor de urgenţă.Riscurile la care este supus acest obiectiv se referă la :• interpretarea neuniformă a actelor normative de linie, la organizarea pregătirii, la începutul anuluide învăţământ, de către şefii grupelor de învăţământ;• modul de organizare, planificare şi conducere a activităţii;• gradul de pregătire individuală a personalului care conduce şi a pregătirii individuale şi colective acelui care execută activitatea;• existenţa şi cantitatea de timp şi resurse materiale alocate executării activităţii;• apariţia perioadelor din an când misiunile au o frecvenţă mare şi activităţile de pregătire continuănu se pot desfăşura conform planificării.Măsurile pentru diminuarea/eliminarea acestor riscuri sunt cu precădere organizatorice şi se referă la:• crearea cadrului necesar cunoaşterii permanente a nivelului de pregătire a fiecărui membru alorganizaţiei, cu ajutorul căruia se elaborează diagnoza anuală de pregătire continuă şi se dirijeazăstudiul individual, după necesităţile de cunoaştere ale fiecăruia;• organizarea temeinică a activităţii de pregătire pentru intervenţie a personalului, cu factorii carecontribuie la desfăşurarea propriu-zisă a acesteia (instructorii);• acţiunea continuă şi consecventă de informare şi formare a personalului în condiţii cât mai aproapede realitate;• evaluarea realistă a nivelului de pregătire, identificarea problemelor, analiza rezultatelor şicorectarea eventualelor greşeli sau omisiuni.3. Standardele individuale de performanţă – mijloace directe de realizare a obiectivelorinstituţiei şi a evaluării personalului în mod individual şi colectivFiecare dintre obiectivele manageriale globale pe care le-am identificat, pe lângă cerinţele deconformitate specificului organizaţiei, de necesitate, fixare în timp şi corespondenţă cu realitatea, trebuie săîndeplinească cerinţa de a fi măsurabile şi verificabile cantitativ, calitativ şi financiar.Obiectivele instituţiei sunt duse la îndeplinire de colectivul subunităţii, cu ajutorul dotării puse ladispoziţie, în timpul stabilit în documentele de planificare – organizare a muncii de către eşaloanele superioareşi de comanda subunităţii.Pentru realizarea acestor obiective globale şi, de asemenea, pentru o evaluare realistă a niveluluicalitativ şi cantitativ de executare, foarte eficientă ar fi adoptarea unor standarde individuale, care săurmărească acţiunea fiecărui membru al subunităţii.În acest scop, activităţile, operaţiunile şi acţiunile colective ce urmăresc realizarea obiectivelor globalesunt supuse următoarelor operaţiuni :• descompunerea în activităţi, operaţiuni şi acţiuni individuale;12

• stabilirea finalităţii şi a nivelului calitativ şi cantitativ până la care să fie executate;• fundamentarea teoretică prin ataşarea bazei regulamentare fiecăruia dintre ele;• defalcarea acestor activităţi, operaţiuni şi acţiuni individuale pe niveluri ierarhice şi direcţii deacţiune.Rezultă un document ataşat fişei postului, pe categorii de militari, pe direcţii de acţiune, care esteutilizat de fiecare şef, pe nivelul ierarhic pe care se găseşte, pentru a controla realizarea obiectivelor globale.Completarea fişei postului cu standardele individuale are următoarele implicaţii:• informarea aprofundată a fiecărui membru al subunităţii asupra sarcinilor de executat,periodicităţii, actului normativ care guvernează activitatea respectivă şi a nivelul calitativ deexecutare;• concentrarea membrilor subunităţii pe îndeplinirea standardelor, deoarece timpul de lucru estegrevat de sarcini concrete, a căror eventuală neexecutare ar fi vizibilă;• evaluarea corectă de către fiecare şef (comandant detaşament, locţiitor, şef de garaj, şefi G.I.S.,comandanţi de echipaje), pe nivelul său, a muncii subordonaţilor.Toate acestea aduc un plus de organizare şi determinare în activitatea subunităţii, eliminându-searbitrariul şi ambiguitatea.Acest instrument poate fi transformat într-o grilă de evaluare lunară, care ar uşura evaluarea muncii şii-ar conferi în acelaşi timp precizie şi profesionalism.STANDARD DE PERFORMANŢĂ INDIVIDUALĂ (MODEL)FUNCŢIA – SERVANTNr.crt.SARCINI Bibliografie Standard de performanţă Periodicitate1. Este în măsură să se prezinte lasubunitate, la chemarea expresă oriNu este cazulMenţine permanent un canal decomunicaţie cu subunitateala constatarea personală a unor(telefon fix sau mobil). Seevenimente care să presupunăprezintă la subunitate în timpulPermanentaceasta. Raportează deplasările înafara garnizoanei.operativ stabilit prindocumentele de alarmare.2. Întreţine sectorul repartizat,raportează defecţiunile constatate,Nu este cazulStarea şi gradul de întreţinere alsectorului să permităsolicită materiale şi remediazăfuncţionarea optimă amicile defecţiuni apărute lainstalaţiilor şi mecanismelorPermanentinstalaţii şi mecanisme.(dacă există), iar aspectul lui să3. Verifică şi întreţine zilnic, ori decâte ori este nevoie, accesoriile şimijloacele de protecţie din dotareapostului său .Raportează comandantului deechipaj lipsurile şi defecţiunileconstatate la schimbarea gărzii deintervenţie.4. Ia în primire serviciul prinverificare bucată cu bucată şicalitativă a accesoriilor şimijloacelor de protecţie din dotareapostului său de la colegul din turaprecedentă.5. Cunoaşte şi execută întocmaiprogramul orar zilnic al subunităţii.6. Cunoaşte accesoriile şi mijloacelede protecţie din dotarea postuluisău.Manualul pentrucunoaşterea accesoriilor,utilajelor şi autospecialelorde stingerea incendiilor.R.I.S.P.M.Conform OPIS-uluiDocumentele emise deI.G.S.U. şi CentrulOperaţional al I.S.U.Manualul pentrucunoaşterea accesoriilor,utilajelor şi autospecialelorde stingerea incendiilor13fie acela de curăţenie şi ordine.Dispunerea în bancheţi, starea şigradul de întreţinere al acestorasă permită funcţionarea optimă alor la intervenţie, iar aspectul săfie acela de curăţenie.Accesoriile şi mijloacele deprotecţie să fie în numărulmenţionat în OPIS, iar calitativ,acestea să funcţioneze şi să fiecurate.Executarea individuală amomentelor programului să fieîndeplinite cu diligenţă pentru acontribui la executareascopurilor colective .Cunoaşterea accesoriilor sărespecte algoritmul şi conţinutulmanualului.Pe tura deserviciuPe tura deserviciuPe tura deserviciuPermanent

7. Participă activ la programul depregătire pentru luptă.8. Autoinstruirea prin studiuindividual a noilor acte normativeşi a noutăţilor pe linie profesională.9. Cunoaşte şi execută operaţiunile deintervenţie pe urgenţe şi pe cele dedesfăşurare a intervenţiei şi executăatribuţiunile servanţilor 1 – 4 de peautospecialele subunităţii, pentrusituaţiile de urgenţă la caresubunitatea este solicitată .10. Cunoaşte, respectă şi duce laîndeplinire măsurile şi regulileprivitoare la protecţia muncii şiprevenirea accidentelor în cazarmăşi în misiune.11. Cunoaşte şi aplică în părţile ce îlprivesc individual şi în cele carepresupun acţiune colectivă, actelenormative referitoare la serviciulde permanenţă şi îndeplineşte, pebază de planificare, funcţii înserviciul operativ, interior şi depază.Documentele emise deCentrul Operaţional şicomanda subunităţiiDocumentele emise deCentrul Operaţional şicomanda subunităţiiprivitor la pregătireacontinuă• Regulamentul nr.1134/2006,• R.I.S.P.M.• Manualul de tacticastingerii incendiilor• Manualul de metodicainstrucţiei tactice despecialitate nr 1 şi 2 .• Ghidul măsurilor deurgenţă – Transportulsubstanţelor periculoase.• O.M.A.I nr. 1366/2006• R.I.S.P.M.• Dispoziţiile C.T.P nr.407 / 1995• Dispoziţiile nr.1117/1997• Reglementările interneale I.S.U. Buzău• O.M.A.I. nr. 459 / 2003,• Dispoziţiile I.G.S.U. nr.1318 / 2005• Dosarul cu atribuţiilepersonalului• din serviciul depermanenţă .• Extras din Planul dealarmare• Extras din planul de pazăşi control alaccesului• Planul de intervenţiepentru stingereaincendiilor• Extras din planul deprotecţie şi intervenţie• în situaţii de urgenţe civile• Extras din planuldislocării subunităţii în• situaţii de dezastre• Extras din planul deapărare împotrivaincendiilor în masă ;• Extras din planul deprevenirea scurgerii deinformaţii clasificate• Extras din planul decomunicaţii• Planul de acţiune pentru14Executarea individuală aacţiunilor să fie făcută cudiligenţă pentru a contribui laexecutarea scopurilor instrucţiei..Informarea privitor la noile actenormative şi a noutăţilor pe linieprofesională să aibă ca scoppermanenta actualizare acunoştinţelor şi deprinderilor .Cunoaşterea şi modul deexecutare a operaţiunilor şi aatribuţiunilor să ducă laexecutarea cu succes a misiunii.Rezultatul acestor acţiuni să fieexecutarea activităţilor şimisiunilor fără evenimente pelinia protecţiei muncii şiprevenirii accidentelor.Îndeplinirea individuală aatribuţiilor menţionate să ducăla o foarte bună desfăşurare aserviciului de permanenţă şi aactivităţilor prevăzute îndocumentele precizate.Pe tura deserviciuPermanentPermanentPermanentPermanent

12. Cunoaşte raionul de intervenţie,specificul obiectivelor şilocalităţilor, sursele de apă şi căilede acces şi execută, conformplanificării întocmite decomandantul detaşamentului,recunoaşteri preliminare şi fişeoperative ale acestora.13. Participă la aplicaţiile şi exerciţiiletactice pregătitoare, organizate desubunitate sau de către Centruloperaţional – 2 al I.S.U. Buzău.14. Participă la şedinţele de educaţiefizică a cadrelor, la concursurileprofesionale ale pompierilormilitari şi alte concursuri sportiveorganizate de I.G.S.U., I.S.U.Buzău sau subunitate, pentrurealizarea scopurilor generale şispecifice ale educaţiei fizice.15. Îndeplineşte activităţi privindstudierea documentelor clasificatesecret de serviciu, în părţile ce îlprivesc, în conformitate cu avizulacordat şi este obligat să nu divulgeconţinutul lor sau oricareinformaţie cu caracter secret cucare vine în contact.16. Mânuieşte şi întreţine în perfectăstare armamentul.situaţii de alertăteroristă• Procedura privindraportarea evenimentelorgrave şi deosebit de graveOrdinul C.P.M.nr. 535/2001Ordinul C.P.M.nr. 535/2001Documentele de organizarea aplicaţiilor şi exerciţiilortactice pregătitoare.O.M.A.I. nr. 154 / 2004 –privind educaţia fizicăDosarul de pregătire fizicăa cadrelor.O.M.A.I. nr. S/353/2002O.M.A.I. nr. S/389/2003Extras din planul deprevenirea scurgerii deinformaţii clasificateO.M.A.I. S/54/2005Din activitatea de cunoaştere sărezulte:a. recunoaşterea preliminarăscrisă conform cerinţelorb. fişa operativă scrisă conformcerinţelor.c. carnetul patrulei P.S.I.completat cu datele solicitate deformular.Modul şi viteza de executare aatribuţiunilor individuale şicolective să ducă la îndeplinireacu succes a scopurilor aplicaţiei(exerciţiului tactic).Îndeplinirea baremelorindividuale la nivelurile ceruteîn actul normativ de linie.Să nu genereze scurgeri deinformaţii clasificate cu carevine în contact.Să îndeplinească întocmaioperaţiunile de mânuire,manipulare şi întreţinere astfelîncât să nu provoace pierderi,descompletări, distrugeri,deteriorări sau degradări.Permanentşi conformplanificăriiBilunarPe tura deserviciuPermanentLa nevoieGRILĂ ANUALĂ DE EVALUARE A INDICATORILOR DE PERFORMANŢĂFUNCŢIA – SERVANTNr.SARCINIcrt.1. Prezentarea la subunitate,la ordin2. Întreţinereasectoruluirepartizat3. Cunoaşterea, verificareaşi întreţinereaaccesoriilorşi mijloacelor deprotecţie din dotareapostului său4. Cunoaşterea şiaplicarea prevederilorprogramuluisubunităţiANULIAN FEB. MART. APR. MAI IUN. IUL. AUG. SEPT. OCT. NOV. DEC.15

5. Participareaactivă laprogramul depregătire pentruluptă6. Autoinstruireaprin studiuindividual alnoilor actenormative şi anoutăţilor pe linieprofesională.7. Cunoaşterea şiexecutareaoperaţiunilor deintervenţie peurgenţe şi aatribuţiunilorservanţilor8. Cunoaşterea şiducerea laîndeplinire amăsurilorprivitoare lasecuritateamuncii9. Cunoaşterea şiaplicarea actelornormativereferitoare laserviciul depermanenţă10. Cunoaşterearaionului deintervenţie şiexecutarearecunoaşterilorpreliminare şifişe operative11. Participă laaplicaţiile şiexerciţiile tacticepregătitoare12. Participă laşedinţele deeducaţie fizică, laconcursurileprofesionale şisportive.13. Respectareaobligaţiei denedivulgarea ainformaţiilor cucaracter secret deserviciu14. Mânuieşte şiîntreţine înperfectă starearmamentul16

HAZARDURI NATURALECol. ing. MIHĂIŢĂ LIVIU DUMITRAŞCUI.S.U. „Lt. col. Dumitru Petrescu” al judeţului GorjAbstractThe paper summarized a series of questions about some concepts related to the concept of hazard suchas vulnerability, risk.1. Stadiul actual al cercetării hazardurilor naturaleÎnceputul mileniului al III-lea găseşte omenirea în faţa unui număr considerabil de problemenerezolvate. Una din cele mai grave, prin efectele imediate şi pe termen lung se leagă de mediul înconjurător.Comunitatea ştiinţifică internaţională trebuie să răspundă astăzi cât mai convingător şi mai eficient unorîntrebări pe care opinia publică le pune tot mai des: Se schimbă clima? Dacă da, cât de repede şi cât de mult vafi afectată societatea umană? Creşte nivelul mării atât de mult şi de repede încât trebuie să mutăm oraşelecostiere spre interior? Vom avea cutremure devastatoare mai frecvente? Este fenomenul “El Niño“ capabil săinfluenţeze caracteristicile vremii din regiuni foarte îndepărtate de locul său de manifestare? Pot fi redusesemnificativ pagubele provocate de precipitaţiile atmosferice de lungă durată sau torenţiale?Ceea ce leagă aceste probleme şi altele similare este influenţa directă şi negativă asupra societăţiiumane, caracterul de dezastru pe care îl pot căpăta fenomenele menţionate. Omenirea pare însă tot maiconştientă de semnificaţia profundă pe care hazardurilor naturale o au pentru dezvoltarea sa.Organismele internaţionale, factorii de decizie de la nivel naţional şi local sunt astăzi implicaţi înasigurarea condiţiilor optime de cercetare şi management al hazardurilor naturale. În acest sens la 30 iulie1999, Consiliul Economic şi Social al O.N.U. a adoptat rezoluţia E/1999/L44 care prevede continuareaactivităţilor legate de reducerea efectelor dezastrelor naturale după încheierea IDNDR (International Decadefor Natural Disasters Reduction), inaugurând programul UNISDR (United Nations International Strategy forDisaster Reduction)Într-o lume în care problema lipsei de alimente, a sărăciei în general, este încă departe de a fi rezolvată,15 din ultimii 20 de ani ai secolului al XX-lea au fost marcaţi de câte cel puţin un dezastru atmosferic care adepăşit ca valoare a pagubelor 1 miliard de dolari americani (Ross şi Lott, 2001); această situaţie ilustreazănecesitatea şi actualitatea cercetării hazardurilor naturale, plecând de la desluşirea mecanismelor intrinseci carestau la baza fenomenelor extreme până la conturarea strategiilor de reducere a consecinţelor.Alexander (1995) consideră că niciodată în istoria omenirii decalajul dintre societăţi aflate în stadii dedezvoltare socio-economică diferite nu a fost atât de mare între nevoia de securitate şi securitatea reală faţă dehazarduri naturale. În timp ce ţările dezvoltate au trecut deja într-o societate post-industrială, informaţională,foarte mulţi locuitori ai planetei nu vor fi nici măcar martorii beneficiilor industrializării; una dintre explicaţiirezidă în vulnerabilitatea diferită faţă de dezastrele naturale: ţările dezvoltate sunt mai vulnerabile în privinţapagubelor materiale, recuperabile, iar societăţile sărace sunt mai vulnerabile la pierderi de vieţi omeneşti,irecuperabile. În plus, chiar atunci când pagubele materiale suferite de ţări dezvoltate sunt mari în valoriabsolute, ele pot avea o semnificaţie redusă faţă de produsul intern brut (PIB). Astfel, pierderile estimate la 1,5miliarde dolari americani produse de cutremurul şi alunecările de teren din Salvador (ianuarie 2001) aureprezentat 10,6% din PIB, în timp ce furtuna tropicală Allison (iunie 2001) şi furtunile extratropicale dinaprilie 2001 au afectat PIB-ul S.U.A. cu 0,08%, ceea ce în realitate înseamnă aprox. 8,5 miliarde dolariamericani(UNISDR, 2002).Un caz elocvent în privinţa balanţei dintre pierderi materiale şi victime umane, semnificativ pentrucercetarea actuală a hazardurilor naturale este reprezentat de situaţia S.U.A. Pentru această ţară, perioada1990…1996 a reprezentat un record al pierderilor produse bunurilor materiale asigurate, cu peste 30 miliardedolari americani, numai între 1990 şi 1994 (Changnon şi Changnon, 1998), numărul de victime fiind în scădere,17

în tot deceniul. Cheltuielile pentru monitorizarea fenomenelor cu caracter de hazard natural, pentru prevenireadezastrului, pentru acţiune în timpul şi după eveniment, şi pentru compensarea pierderilor sunt enorme, dar auca rezultat reducerea substanţială a numărului de victime (White et al., 2001). Pe de altă parte, creştereapagubelor materiale produse de dezastre naturale are mai ales cauze antropice (îndesirea populaţiei în regiunipredispuse la manifestări naturale extreme, creşterea valorii proprietăţilor şi a sumelor asigurate).Magnitudinea, intensitatea şi frecvenţa uraganelor, tornadelor, furtunilor, secetelor etc. din S.U.A.,nu au crescut într-o măsură care să justifice pagubele materiale din deceniul al IX-lea al secolului XX(Changnon şi Changnon, 1998, Nutter, 1999).Atitudinea societăţii contemporane faţă de hazardurile naturale este de multe ori contradictorie; pe deoparte, se depun eforturi materiale şi umane imense pentru prevenirea şi reducerea efectelor. Pe de altă parte,dezvoltarea societăţii umane influenţează uneori declanşarea unor dezastre sau amplificarea consecinţelor.Astfel, schimbarea climei, proces natural cu care planeta s-a mai confruntat de-a lungul evoluţiei sale, are astăzimanifestări care depăşesc limitele naturale, tocmai datorită activităţilor antropice. Dezvoltarea şi extindereaspaţială a societăţii umane au drept consecinţă imediată valoarea tot mai mare a bunurilor materiale şiexpunerea mai frecventă la manifestările extreme ale unor fenomene naturale.Nici atitudinea lumii politice nu este întotdeauna adecvată necesităţilor pe termen lung; fondurilepentru diminuarea efectelor hazardurilor naturale sunt alocate de multe ori post-dezastru şi nu în etapa predezastru,atunci când se poate îmbunătăţi prevenirea sau măcar prognoza unor dezastre, fondurile depinzând deinterese politice imediate, electorale, de influenţe strategice şi economice etc. Spre exemplu, statele insularemici sunt profund îngrijorate de schimbarea climei şi de ridicarea nivelului mării, probleme care preocupăastăzi toată omenirea, dar într-o măsură categoric mai redusă. Aproape 50% din operaţiunile de salvare în cazdezastru ale Agenţiei Federale pentru Managementul Dezastrelor din S.U.A. (Federal Emergency ManagementAgency - FEMA) sunt influenţate politic mai mult decât de necesităţi reale (Garrett şi Sobel, 2002), cu toate cămanifestările hazardurilor naturale nu au limite “administrative” sau “politice”.S-au organizat seminarii şi unele rezultate au fost publicate (Disaster Diplomacy Articles în“Cambridge Review of International Affairs”, vol. XIV, no. 1, 2000) referitor la diplomaţia dezastrelorrespectiv despre influenţele reciproce care există între dezastrele naturale şi relaţiile politice dintre state şi dininteriorul aceluiaşi stat. Această nouă formă de abordare urmăreşte îmbunătăţirea managementuluidezastrelor/hazardurilor atunci când apar bariere politice/diplomatice şi, reversul, determinarea roluluidezastrelor/ hazardurilor în evoluţiile politice interne şi internaţionale. Studiile de caz publicate relevăpotenţialul deosebit de aprofundare a acestei direcţii şi importanţa pe care o poate avea în acţiunile demanagement al hazardurilor. Astfel, cooperarea greco-turcă după cutremurul devastator din 1999 a fost foarteeficientă şi a deschis o cale de dialog între cele două ţări. Relaţiile diplomatice foarte reci dintre S.U.A. şi Cubasunt depăşite doar de interesele comune în vederea reducerii efectelor manifestărilor climatice (El Niño, cicloniitropicali).Seceta din anii 1990 a făcut ca ţările din sudul Africii să treacă peste dispute teritoriale şi să acţionezeîn comun. Există opinii conform cărora cutremurul care a avut loc în Armenia, în 7 decembrie 1988, ar fi avutun rol de accelerare a proceselor de “perestroika” din U.R.S.S., Cater (2000) susţine că acest cutremur aînsemnat admiterea pentru prima dată de către U.R.S.S. că nu poate face faţă singură unui dezastru natural şiacceptarea de ajutor extern, fapt fără precedent.Preşedintele de atunci, Mihail Gorbaciov, a realizat şi admis ineficienţa infrastructurilor şi dotărilorsovietice comparativ cu cele occidentale. În acelaşi sens, a contribuit şi dezastrul tehnologic de la Cernobâl, dinaprilie 1986, cel mai grav accident nuclear din lume, responsabil de decesul a cca. 126.000 persoane (Mileti,1999).Abordarea actuală a cercetării hazardurilor naturale are în centrul atenţiei dimensiunea umană. Gradulde pregătire a societăţilor pentru a face faţă evenimentelor naturale extreme este diferit în multe aspecte(educaţie, infrastructură, organizare etc.), astfel încât fiecare situaţie ridică probleme specifice. Rezolvareaacestora trebuie însă făcută cu rezultate optime în orice tip de societate, o provocare extrem de actuală pentrucei care se ocupă cu managementul integrat al hazardurilor naturale. Unele evenimente naturale extreme scot înevidenţă, starea de sărăcie latentă, pre-existentă (Ribot, 1996).Creşterea vulnerabilităţii societăţii umane faţă de hazardurile naturale se datorează nu atât modificăriimodului de manifestare a fenomenelor, ci mai ales unor cauze antropice precum creşterea populaţiei,inegalitatea socială, militarizarea şi politizarea ajutorului economic, acumularea de capital economic în zonepredispuse a fi afectate de hazard, potenţialul în creştere pentru dezastre tehnologice (Alexander, 1995, May,1997).18

Pierderile datorate hazardurilor naturale sunt uneori consecinţa abordărilor înguste, unilaterale, aleproblemelor legate de dezvoltare, cultură, mediu, ştiinţă şi tehnologie (White, 1994, Mileti, 1999, Baker, 2000).Multidisciplinaritatea poate fi asigurată prin respectarea anumitor principii manageriale care au la bazăcercetarea integrată a fenomenelor naturale şi a mecanismelor care determină un hazard natural să devinădezastru.Contextul în care se desfăşoară un hazard natural este multistratificat pe verticală şi pe orizontală; eltrebuie să ia în considerare factorii spaţio-temporali care caracterizează fenomenul respectiv, dar şi alteelemente care afectează vulnerabilitatea mediului şi societăţii (Mitchell et al., 1994).Aşadar, cercetarea hazardurilor naturale este în prezent o acţiune extrem de complexă, cu metodespecifice, cu un obiect precis şi individual de studiu. Se naşte oare o nouă ştiinţă? Hazardologia? Răspunusul laaceastă întrebare îşi va găsi cu siguranţă răspunsul în următoarele decenii.2. Terminologie utilizată în cercetarea hazardurilor naturaleAdoptarea măsurilor pentru prevenirea efectelor negative ale manifestărilor naturale extreme dateazăprobabil de la primele contacte între om şi natură, dar preocupările pentru a forma o terminologie unitară şistandarde sunt mult mai recente, evoluând semnificativ doar în a doua jumătate a secolului XX şi mai ales înultimul deceniu al acestuia. Încercările de a defini şi a denumi cât mai bine fenomenele naturale extreme aucondus la dezvoltarea unei terminologii operaţionale, utilizată astăzi de cea mai mare parte din cercetătoriimplicaţi în această direcţie.Sunt prezentaţi în continuare termenii relevanţi pentru obiectivele acestei lucrări (hazard,vulnerabilitate, risc etc.).Hazardul natural (HN) implică probabilitatea ocurenţei într-un interval de timp şi un areal a unuifenomen natural cu potenţial de a produce pagube environmentale şi/sau socio-economice, inclusiv pierderi devieţi omeneşti. Mai precis, conform Internationally agreed glossary of basic terms related to disastermanagement (DHA, 1992), hazardul (H) este un eveniment ameninţător sau probabilitatea de producere a unuifenomen potenţial producător de pagube într-un areal, într-un interval precizat de timp. Orice hazard implică unnivel preexistent de risc al spaţiului considerat (Alexander, 1993, Wilhite, 2000, Smith, 2001). Aşadar,atribuirea calităţii de hazard unui fenomen natural nu este condiţionată de producerea de pagube materiale sauvictime, ci de potenţialul unor astfel de consecinţe. De altfel, aceasta poate fi considerată caracteristica esenţialăce deosebeşte terminologic hazardul natural de evenimentele naturale extreme (Coppock, 1995). În acestcontext, înţelesul iniţial al termenului hazard a evoluat şi a căpătat un sens nou. Hazardul nu este un fenomenîntâmplător şi nici impredictibil, ci doar manifestarea şi consecinţele sale sunt, în general, dificil de prognozat şicontrolat.Hazardul semnifică o manifestare externă sistemului afectat (PAHO, 2000), iar alăturarea termenuluinatural accentuează cauzalitatea exterioară omului (Burton et al., 1978). Probabilitatea statistică de producere aunui eveniment natural potenţial producător de efecte negative defineşte cantitativ hazardul.Vulnerabilitatea (V) se referă la capacitatea unei persoane sau grup social de a anticipa, rezista şireface în urma impactului unui hazard natural (Tobin şi Montz, 1997, Wilhite, 2000). În acelaşi spirit, Blaikie etal. (1994) înţeleg prin vulnerabilitate „caracteristica unei persoane sau a unui grup de persoane de a anticipa,a face faţă, a rezista şi a se reface în urma impactului cu un hazard natural”. Vulnerabilitatea implică ocombinaţie de factori care determină gradul în care viaţa şi proprietatea se găsesc la risc din cauza unuieveniment.Ca şi hazardul, vulnerabilitatea este un indicator al unei stări viitoare a unui sistem, definind gradul de(in)capacitate a sistemului de a face faţă stresului aşteptat (Smith, 2001). În termeni generali, vulnerabilitateapoate fi înţeleasă ca predispoziţia sau susceptibilitatea unui element de a fi afectat negativ din cauze externe(IADB, 2000, PAHO, 2000, IPCC, 2001).Definiţia propusă în Internationally agreed glossary of basic terms related to disaster management(DHA, 1992) are un profund caracter cantitativ, s-a impus în literatura de specialitate şi este cea adoptată pentruaceastă lucrare: vulnerabilitatea reprezintă nivelul pierderilor pe care un element sau grup de elemente(persoane, structuri, bunuri, servicii, capital economic sau social etc.) expuse unui anumit risc îl aşteaptă înurma producerii unui dezastru sau hazard. Vulnerabilitatea se exprimă pe o scară de la 0 la 1, sau de la 0% la100%. Vulnerabilitatea unui spaţiu are la bază cauze naturale ce ţin de caracteristicile intrinseci alefenomenului, cauze economice, cum ar fi bunăstarea materială, rezervele etc. şi cauze socio-psihologice, de laorganizarea administrativă până la psihologia maselor (Tobin şi Montz, 1997, Anderson, 2000). Măsura în carecele trei aspecte se combină defineşte vulnerabilitatea complexă a unui spaţiu; vulnerabilitatea poate fi19

voluntară sau involuntară. Ea depinde de infrastructura şi de condiţiile socio-economice dintr-un spaţiu;reducerea expunerii la hazard conduce implicit la scăderea vulnerabilităţii (Downing şi Bakker, 2000). Smith(2001) consideră că expunerea la hazard (vulnerabilitatea) este rezultatul faptului că persoane sau bunurimateriale se găsesc la un moment dat, voluntar sau involuntar, într-un loc unde nu ar trebui să fie.Creşterea numărului de decese în unele ţări şi a valorii pagubelor materiale în altele nu se datoreazăunor hazarduri naturale mai puternice, ci amplificării vulnerabilităţii populaţiei (Mileti, 1999). Unele grupurisociale sunt mai vulnerabile decât altele, în funcţie de: sex, vârstă, condiţie fizică etc. De asemenea,vulnerabilitatea este strâns corelată cu poziţia socio-economică. Persoanele sau societăţile înstărite găsesc multmai uşor rezervele necesare pentru a face faţă unui dezastru, de a-şi reveni şi a se reface.Conceptul de vulnerabilitate este utilizat în cercetarea hazardurilor naturale pentru identificareaentităţilor sociale cele mai predispuse a suporta efectele negative ale unor fenomene (Ribot et al., 1996). Dinpunct de vedere al societăţii, efectele negative ale secetei sunt rezultatul vulnerabilităţii populaţiei faţă de acestfenomen, şi nu al fenomenului în sine (Ribot et al., 1996). Dacă populaţia şi bunurile nu ar fi expuse acţiuniiunui fenomen, ori fenomenul respectiv nu s-ar produce, populaţia ar fi invulnerabilă. Nu există oformulă/măsură universal acceptată pentru caracterizarea cantitativă a vulnerabilităţii. De altfel, tocmaicaracterul relativ al acesteia este unul din conceptele-cheie care nuanţează descrierea vulnerabilităţii (Blaikieet al., 1994, Downing şi Bakker, 2000).Riscul (R) este produsul matematic dintre hazard şi vulnerabilitate, exprimând relaţiile dintre unfenomen şi consecinţele lui (Slaymaker, 1999). Expunerea la hazard este relativ constantă într-un areal,vulnerabilitatea implică reacţia societăţii umane, nivelul calitativ şi cantitativ al pregătirii şi reacţiei acesteiafaţă de pericol, iar combinaţia dintre cele două defineşte cantitativ riscul. Smith (2001) consideră că risculreprezintă „expunerea reală a unei valori, în sensul antropocentrist, la hazard”, furnizând un exemplu careilustrează perfect raporturile dintre cei doi termeni: o persoană care traversează oceanul cu barca este supusăaceloraşi hazarde naturale ca şi o persoană care face acest lucru cu vaporul, însă cele două persoane sunt expuseunor grade diferite de risc ca urmare a vulnerabilităţii diferite.Prognoza riscului implică posibilitatea precizării cât mai exacte a locului de apariţie a fenomenuluirespectiv (Bălteanu et al., 1989); trebuie remarcat în acest context progresul însemnat al capacităţilor deprognoză în cazul multor fenomene, atât în privinţa momentului de producere, cât şi a arealului susceptibil a fiafectat.Dezastrul natural implică existenţa iniţială a unui risc major, capabil să afecteze major componentelemediului dintr-o regiune. Consecinţele produse ca urmare a realizării riscului, fie ele pagube materiale sauumane, ating nivelul de dezastru când sistemul local nu îşi poate reveni într-un interval rezonabil de timp fărăajutor extern (Blaikie et al., 1994, Etkin et al., 1998, Smith, 2001).Unii autori (Zăvoianu şi Dragomirescu, 1994) consideră că termenul de dezastru natural este sinonimcu cel de catastrofă naturală. Precizările făcute de UNISDR încă de la declanşarea programului arată cădezastrul natural trebuie privit din perspectiva consecinţelor pe care le are un anumit hazard asupra sistemuluieconomico-geografic, care fac ca acel sistem să nu poată face faţă impactului cu propriile forţe.Dezastrul natural este un fenomen cu impact major asupra unei societăţi de o anumită dimensiune. Înprivinţa scării dimensiunii afectat de un dezastru, aceasta poate oscila între nivelul personal sau familial (unfenomen poate reprezenta un dezastru pentru o persoană, în sensul că aceasta nu poate să facă faţă cu mijloaceproprii) şi nivelul global, planetar (acest caz este deocamdată teoretic, neexistând până în prezent un fenomenatmosferic sau natural care să nu poată fi manageriat la nivel de planetă).Cele mai mediatizate sunt dezastrele la scară naţională sau regională, cum au fost cutremurele care auafectat Turcia şi Grecia în 1999, sau ciclonii tropicali care afectează anual ţările din Marea Caraibelor şi dinGolful Mexic. Din perspectiva teoriei sistemelor, pagubele produse de riscurile şi dezastrele naturale suntrezultatul interacţiunii dintre trei sisteme principale şi mai multe subsisteme (Mileti, 1999):– mediul fizic terestru (clima, apa etc.);– populaţie (clase sociale, rase, culturi etc.);– mediul construit (clădiri, poduri etc.).Înţelegerea corectă a relaţiilor dintre hazard, vulnerabilitate, risc şi dezastru condiţionează utilizareacorectă a terminologiei. Aceste raporturi sunt sintetizate de Alexander (1993) astfel: „Hazardul poate fi privitca situaţia predezastru, în care există un anumit risc de producere a unui dezastru, mai ales din cauza faptuluică o comunitate umană este situată într-o poziţie de vulnerabilitate”. Se evidenţiază trei etape în evoluţia unuifenomen natural, care are potenţialul să genereze consecinţe negative: etapa de hazard, apoi apare riscul caacesta să afecteze un areal vulnerabil, iar în final se poate ajunge la dezastru.20

Această relaţie exprimă probabilitatea ca efectele să depăşească o anumită valoare în intervalul de timpconsiderat (PAHO, 2000). Alţi autori (Tobin şi Montz, 1997) descriu succesiunea manifestărilor unui evenimentextrem astfel: hazard – risc – ameninţare – impact/dezastru – faza post-impact. Cu alte cuvinte, caracteristicilede hazard există încă din faza iniţială, atunci când fenomenul este pus în relaţie cu societatea umană, cuconsecinţele pe care le poate avea, vorbim deja de risc, iar impactul cu societatea sau, în unele cazuri, dezastrulreprezintă faza de apogeu a unui fenomen extrem. În final, se ajunge în faza post-impact care este, din multepuncte de vedere, la fel de importantă ca şi celelalte.La rândul său, Smith (1996) se opreşte asupra raporturilor dintre hazard şi risc; acesta consideră căriscul include probabilitatea ca un anume hazard să se realizeze, să devină realitate. Acelaşi autor comparăhazardul cu cauza, iar riscul cu consecinţa: „hazardul (cauza) reprezintă o ameninţare potenţială pentrusocietatea umană şi valorile ei, iar riscul (efectul) este probabilitatea ca un anumit hazard să se producă”.Hazardul seismic sau atmosferic poate exista într-o regiune nelocuită, dar riscul se realizează numai acolo undeexistă oameni şi bunuri construite de aceştia.3. Clasificarea hazardurilor naturaleFenomenele naturale sunt supuse clasificărilor după diferite criterii, în funcţie de scopul urmărit;motivaţia teoretică a clasificărilor rezidă în nevoia comunităţii ştiinţifice de a avea instrumente de lucru preciseşi un limbaj comun. În cazul hazardurilor naturale există însă şi o multitudine de conotaţii practice care impunclasificări ordonate după mai multe criterii.Rezultatele clasificărilor sunt dependente de acurateţea şi obiectivitatea criteriilor. Obiectivitatea are ocomponentă legată strict de măsurătorile efectuate în mod curent asupra unor fenomene naturale şi o alta legatăde manifestarea fenomenelor respective ca hazarduri. De exemplu, pentru meteorolog analiza unor căderimasive de zăpadă urmăreşte curent parametri precum grosimea stratului, echivalentul în apă etc. Însă din punctde vedere al caracterului de hazard şi al reacţiei umane sunt, de multe ori, mai importante frecvenţa cu care seproduc căderi masive de zăpadă într-un areal, momentul din zi sau ziua din săptămână în care se producefenomenul, perioada dintre începutul ninsorii şi momentul de intensitate maximă. Atât timp cât în evoluţia unuifenomen nu sunt atinse anumite praguri specifice de magnitudine, intensitate, frecvenţă etc. nu se producpagube semnificative, dar odată depăşite aceste praguri, pagubele cresc substanţial (Burton et al., 1978).În privinţa dificultăţii de identificare a caracteristicilor comune utilizate în clasificare, un exempluconcludent este oferit de Burton et al. (1978) referitor la două hazarduri de acelaşi tip care au afectatBangladeshul şi S.U.A. cu efecte radical diferite. Ciclonul tropical din noiembrie 1970 a provocat înBangladesh cel puţin 225 de morţi şi pagube materiale în valoare de circa 63 milioane dolari americani, iarciclonul tropical Agnes din iunie 1972 a determinat pierderi de 3,5 miliarde de dolari americani şi circa 120 demorţi în S.U.A. Cercetătorii mai sus menţionaţi identifică şase caracteristici comune celor două hazarduri, darexistă schimb şi diferenţă majoră care face dificilă încadrarea celor două evenimente în aceeaşi categorie: înS.U.A. au fost evacuate 250.000 de persoane şi au murit peste 100.000, iar în Bangladesh au murit 250 depersoane; pagubele materiale au avut şi ele valori foarte diferite.Pentru cuantificarea şi clasificarea hazardurilor naturale în termeni accesibili percepţiei umane poatefi utilizată o scară (modificată după Burton et al.,1978) care vizează următoarele aspecte: frecvenţa - de la rar lafrecvent; durata - de la redusă la mare; extinderea areală - de la limitată la mare; declanşarea - de la lentă lainstantanee; desfăşurarea - de la lentă la rapidă; dispersia - de la difuză la concentrată; evoluţia în timp - de laevoluţia în salturi la cea constantă.Până în prezent, au fost elaborate mai multe clasificări, cu modificări şi adaptări la specificul lucrării.Se prezintă în continuare câteva dintre cele mai originale, interesante şi complexe clasificări.3.1 Clasificarea după caracteristici şi impactClasificarea fenomenelor naturale devine tot mai dificilă pe măsură ce creşte numărul şi complexitateafactorilor luaţi în considerare. Cu atât mai mult în cazul hazardurilor naturale, fenomene în a căror definiresunt importante simultan cauzele, modul de manifestare şi efectele, clasificările pe criterii complexe sunt maivaloroase; o asemenea abordare este încercată de Frampton et al. (1996), caracteristicile şi impactul unorfenomene considerate hazarduri naturale sunt notate gradat, cu indici de la 1 (reprezentând valoarea maximă)la 5 (reprezentând valoarea minimă); conform acestei clasificări, secetele şi ciclonii tropicali sunt consideratehazarduri de cel mai înalt grad, iar curgerile de noroi, de aluviunle, şi prăbuşirile de roci sunt hazarduri careocupă ultimele locuri; deficienţa principală a acestei clasificări rezidă din faptul că nu se precizează care au fost21

criteriile luate în considerare în acordarea gradaţiilor de la 1 la 5; rezultă o imagine realistă a faptului că uneleaspecte ale unui hazard îl fac foarte important din anumite puncte de vedere, în timp ce alte caracteristici suntinferioare altor tipuri de hazarduri.3.2 Clasificarea după fenomenul natural caracterizat drept eveniment extremÎn raport cu un şir de valori care caracterizează manifestarea unui fenomen pot să apară perturbaţii,abateri importante care îi conferă acestuia caractere extreme; calitativ, fenomenele respective pot fi împărţite îngeofizice, legate de fenomene ale mediului terestru biotic şi biologice, determinate de manifestări alecomponentelor biotice ale sistemului terestru (Burton et al.,1978); detalierea celor două direcţii conduce lacategoriile enumerate în continuare în lucrare:3.2.1 Hazarduri geofiziceDintre acestea principalele tipuri de hazarduri sunt:- hazardurile meteorologice - au drept cauză declanşatoare un anumit context meteorologic: cicloniitropicali, tornadele, grindina, valurile de frig şi de căldură, secetele, ceaţa etc.;- hazardurile climatice sunt cele care ţin de evoluţia globală a sistemului climatic terestru: modificărileclimatice;- hazardurile geomorfologice sunt fenomene care au ca mediu principal de desăşurare suprafaţaterestră (inclusiv cea submersă), declanşarea lor ţinând mai ales de conjunctura geomorfologică, chiar dacăagentul determinant poate fi şi de altă natură; Grecu (1997) precizează că “hazardurile geomorfice” suntdatorate instabilităţii caracteristicilor suprafeţei pământului; eroziunea solului, alunecările de teren, abraziuneamarină, curgerile de noroi etc., sunt câteva hazarduri din această categorie;- hazardurile geologice (cutremure, vulcanism, tsunami etc.) sunt cauzate de procese naturale care sedesfăşoară în interiorul scoarţei terestre (deplasarea plăcilor tectonice, acumularea de gaze etc.);- hazardurile hidrologice se referă la evoluţia reţelei hidrografice (meandrările rapide, eroziunea şiacumularea fluviatilă, colmatarea de lacuri etc.);- hazardurile complexe au cauze multiple, rezultate ale acţiunii conjugate a unor factori complecşi cumsunt inundaţiile, creşterea nivelului mării etc.3.2.2 Hazarde biologice - hazardurile florale şi faunaleClasificarea hazardurilor naturale după tipul fenomenului natural este foarte cuprinzătoare fiindutilizată şi de alţi autori în variante asemănătoare.Frampton et al. (1996) consideră trei tipuri principale de hazarduri naturale:– climatice (cauzate de fluctuaţiile proceselor din atmosferă);– geologice (localizate în interiorul scoarţei terestre şi determinate de procesele specifice);– hazarduri legate de instabilitatea versanţilor (cele legate de procesele de la suprafaţa terestră,incluzând modificările de volum ale sedimentelor, şi înglobând fenomene de la alunecări de teren până laavalanşe).O altă clasificare a hazardurilor se face după originea acestora; în acest sens Mitchell şi Cutter (1999)ţine cont de evenimentul natural care stă la baza hazardului; astfel, cei doi autori deosebesc:– hazarduri naturale determinate de fenomene naturale extreme, împărţite la rândul lor în mai multecategorii (meteorologice, hidrologice, geofizice, geomorfologice);– hazarduri naturale determinate de fenomenele naturale obişnuite (meteorologice, geofizice etc.);– hazarduri naturale determinate de agenţi biologici (epidemii, invazii de dăunători etc.).Ultima clasificare, deosebeşte hazardurile naturale rezultate în condiţii de evoluţia considerată“obişnuită ” a fenomenelor naturale, de cele care sunt determinate de abateri importante în manifestarea unorfenomene.Dezvoltarea unei asemenea abordări oferă o imagine interesantă asupra oportunităţii încadrării unorfenomene în categoria hazardurilor, însă pragul dintre “normalitate” şi ”manifestările extreme” alefenomenelor este uneori dificil de surprins.22

Bibliografie[1] Alexander, D. E. – “A survey of the field of natural hazards and disaster studies ” în: Carrara, A.,Guzzetti, F. (eds.), Geographical Information Systems in Assessing Natural Hazards, Kluwer AcademicPublishers, Dordrecht,1995.[2] Cater, N. - “Disaster Diplomacy Articles ”,Cambridge Review of International Affairs, vol. XIV,2000.[3] Changnon, S.A., Changnon, D. - ”Record-High Losses for Weather Disaster in the United Statesduring the 1990s: How excessive and why?”, Natural Hazards, 18/1998.[4] Garrett, T.A., Sobel, R.S. – “The political economy of FEMA Disaster Payments”, Working PaperStudies, The Federal Reserve Bank of St. Louis, 2002.[5] May, P.J. –“Addressing Natural Hazards: Challenges and Lessons for Public Policy”, TheAustralian Journal of Emergency Management, 11, no. 4/1997.[6] Mitchell, J.K., Devine, N., Jagger, K. - “A contextual model of natural hazard ” în: Cutter, S.L.(ed.), Environmental Risks and Hazards, Prentice Hall, NJ,1994.[7] Nutter, F.W. – “ âGlobal Climate Change: Why U.S. Insurers Care”, Climatic Change, 42/1999.[8] Ribot, J.C. - “Introduction. Climate variability, climate change and vulnerability: moving forwardby looking back ”, în: Ribot, J.C., Magalhaes, A.R., Panagides, S.S. (eds.), Climate Variability, Climate Changeand Social Vulnerabilty in the Semi-arid Tropics,1996.[9] Ross, T. F., Lott, J.N. – “A brief climatology of extreme weather and climate events in the U.S.and around the world”, Twelfth Conference on Applied Climatology. American Meteorological Society,Asheville, NC, 2001.[10] *** UNISDR – “Natural disasters and sustainable development: understanding the links betweendevelopment, environment and natural disasters ”, Background document for the World Summit on SustainableDevelopment (WSSD), United Nations ISDR, 2002.[11] White, G.F., Kates, R.W., Burton, I. – “Knowing better and losing even more: the use ofknowledge in hazards management ”, Environmental Hazards, 3 (3/4), Alexander, D. E. (1993), NaturalDisasters, UCL Press, London,2001.[12] Anderson, M.B. – “Vulnerability to disaster and sustainable development: a general frameworkfor assessing vulnerability”, Pielke & Pielke (ed.), Storms,vol. 1, Routledge, London and New York, 2000.[13] Bălteanu, D., Dinu, M., Cioacă, A. –“ Hărţile de risc”, Geogr., XXXVI,1989.[14] Blaikie, P., Cannon, T., Davis, I., Wisner, B. –“ Natural hazards, people’s Vulnerability, anddisasters ”, Routledge, London and New York,1994.[15] Burton, I., Kates, R.W., White, G.F.- “The environment as hazard” Oxford University Press,New York,1978.[16] Coppock, J.T. – “GIS and natural hazards: an overview from a GIS perspective”, in: Carrara, A.,Guzzetti, F. (eds.), Geographical Information Systems in Assessing Natural Hazards, Kluwer AcademicPublishers, Dordrecht, 1995.[17] Cutter, S.L. – “The changing nature of risks and hazards”, în: Cutter, S. L. (ed.), “Americanhazardscapes: the regionalization of hazards and disasters”, Jospeh Henry Press, Wahsington, D.C., 2001.[18] *** DHA - “ Internationally agreed glossary of basic terms related to Disaster Management ”,United Nations, DHA-Geneva – December 1992.[19] Downing, T.E., Bakker, K. –“Drought discourse and vulnerability”, în: Wilhite, D.A. (ed.)Drought. A global assessment, vol. 2, Routledge, London and New York, 2000.[20] Etkin, D., Vazquez, M.T., Kelman, I. – “ Natural disaters and human activity. A contribution tothe north American Commission on Environmental Cooperation State of the Environment Report ”.[21] *** IADB – “Reducing Vulnerability to Natural Hazards: Lessons Learned from HurricaneMitch. A Strategy Paper on Environmental Management” Working paper prepared by a team of the RegionalOperations Department 2 of the Inter-American Development Bank, Team Coordinator: Alberto Uribe,Stockholm, Sweden 25-28 May 1999 IPCC (2001), Climate Change 2001: Impacts, Adaptation, andVulnerability. Summary for Policymakers, A Report of Working Group II of the Intergovernmental Panel onClimate Change, and Technical Summary of the Working Group II Report, A Report accepted by WorkingGroup II of the IPCC but not approved in detail, 2000.[22] Mileti, D. S.- “Disasters by design. A reassessment of natural hazards in the United States”,Joseph Henry Press, Washington, D.C., 1999.23

[23] ***PAHO – “Principles of disaster mitigation in health facilities”, Disaster Mitigation Series,Pan Amercian Health Organization, 2000.[24] Ribot, J.C., Najam, A, Watson, G. – “Climate variation, vulnerability and sustainabledevelopment in the semi-arid tropics ” În: Ribot, J.C., Magalhaes, A.R., Panagides, S.S. (eds.), ClimateVariability, Climate Change and Social Vulnerabilty in the Semi-arid Tropics,1996.[25] Slaymaker, O. – “Natural hazards in British Columbia and inter-institutional challenge ”, Int.Jour. Earth Sciences,1999.[26] Smith, K. – “Environmental hazards. Assessing risk and reducing disaster”. Routledge, Londonand New York, 2001.[27] Tobin, G.A., Montz, B.E. – “Natural Hazards. Explanation and Integration ”, The GuildfordPress, New York.[28] Wilhite, D.A. – “Drought as a natural hazard. Concepts and definitions”, în: Wilhite, D.A. (ed.)Drought, A. Global assessment vol. 1, Routledge , London and New York, 2000.[29] Zăvoianu, I., Dragomirescu, Ş. – “Asupra terminologiei folosite în studiul fenomenelor naturaleextreme”, SCGGG-Geogr., XLI, 1994.[30] Annan, K. – “Facing the Humanitarian Challenge. Towards a Culture of Prevention”, UnitedNations, New York.[31] Bălteanu, D. – “Natural hazards in Romania”. Rev. Roum. de Geogr., t. 36, 1992.[32] Bălteanu,D.- “Geomorpholgical hazards in Romania. Geomorphological Hazards of Europe ”,Edited by Embleton & Embleton, Elsevier, Amsterdam, 1997.[33] Bogdan, O., Niculescu, E. – “ Riscurile climatice din România”, Sega International, Bucureşti.[36]Burton, I. – “The Environment as Hazard”, Oxford Univ. Press, New York, 1978.[37] Ciulache, S., Ionac, N.- “Fenomene atmosferice de risc şi catastrofe climatice”. EdituraŞtiinţifică, Bucureşti, 1995.[36] Frampton, S., Chaffey, J., Hardwick, J., McNaught, A. – “Natural Hazards. Causes,consequences and management”, Hodder & Stoughton Educational, London, 1996.[37] Grecu, F. – “Fenomene naturale de risc. Geologie şi geomorfologie” Editura UniversitarăBucureşti, 1997.[38] Mitchell, J.T., Cutter, S.L. - “Global change and environmental hazards: is the worldbecoming more disastrous?”,1999.[39] Zăvoianu, I., Dragomirescu, S.- “Asupra terminologiei folosite în studiul fenomenelor naturaleextreme” , Studii şi cercetări de geografie, t. XLI, 1994.[40]* * * - “Internationally agreed glossary of basic terms related to disater management”, UnitedNations, Department of Humanitarian Affairs, IDNDR, DHA, Geneva,1992.[41] * * * - “World Map of Natural Hazards. Munchener Ruckversicherungs-Gesellschaft ”, 1998.24

CONCEPTE CONEXE FENOMENULUI INCENDIULt. col. lector univ. dr. ing. POPESCU GARIBALD*, lt. col. conf. univ. dr. ing.DARIE EMANUEL*DRAGOŞ PAVEL - IULIAN*, Lt. VOICU IONUŢ***Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” - Facultatea de Pompieri**Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Dobrogea“ al Judeţului Constanţapopescugaribald@yahoo.comedarie@yahoo.comAbstractThe article presents a series of specific terms, some general issues/elements related to concepts suchas fire: starting a fire, data about explosion, fire particularities, fire prevention, remission of a fire preventionmeasures, a unique Fire, fire.1. TerminologieAprindere – iniţiere a unei arderi. [1]A arde – a fi în stare de combustie. [1]Arson – incendiu generat/provocat cu intenţii răuvoitoare. [1]Ardere/combustie – reacţie exotermă a unei substanţe combustibile cu un comburant, însoţită îngeneral, de emisie de flăcări şi/sau emisie de fum. [1]Ardere cu incandescenţă – ardere a unui material, în stare solidă, fără flacără, cu emisie de luminăîn zona de ardere. [1]Ardere mocnită – arderea unor materiale, fără emisie vizibilă de lumină pusă în evidenţă, în generalde fum şi creşterea temperaturii în masa acestora. [1]Atmosferă explozivă – amestec de gaze, vapori sau pulberi/prafuri combustibile cu aer, în condiţiiatmosferice normale şi concentraţii cuprinse între limitele inferioară şi superioară de explozie, pentru care, lainflamare/autoinflamare, aprindere/autoaprindere, arderea se propagă în întregul amestec[1]Autoaprindere/aprindere spontană – aprindere rezultată în urma autoîncălzirii. unui material aflatîntr-o anumită stare de agregare. [1]Ardere fără flacără – ardere fără flacără a unui material în stare solidă. [1]Comburant – element sau compus chimic care poate produce oxidarea sau arderea altor substanţe. [1]Combustibil – material capabil să ardă. [1]Condiţii atmosferice normale – condiţii atmosferice determinate de: presiunile totale ale amesteculuicuprinse între limitele 0,08 MPa şi 0,11 MPa; temperatura este necesar şi suficient să fie cuprinsă între limitelede temperatură –20°C şi +40°C. [3]Cauză a unui incendiu – rezultat/consecinţă a unui complex de fenomene fizico - chimice, constituitădin patru subcategorii conceptuale principale; cuprinde fenomene şi procese cauzatoare (iniţiatoare), sediilemateriale de apariţie şi dezvoltare ale acestor fenomene, agenţii materiali participanţi la iniţiere precum şicondiţiile de stare materială necesare să fie întrunite în timp şi spaţiu, pentru ca un astfel de eveniment, să seproducă; stabilirea unei cauze de incendiu constă în identificarea: sursei probabile de aprindere, mijloculuiprobabil de aprindere, primului material care s-a aprins şi determinarea împrejurării determinante. [3]Foc – proces de ardere caracterizat prin emisie de căldură, însoţit de fum sau flăcări, dau ambelesimultan sau ardere care se dezvoltă controlat în timp şi spaţiu. [1]Flacără – zonă de ardere, în fază gazoasă, cu emisie de lumină. [1]Flash-over – trecere bruscă în stare de ardere generalizată a tuturor suprafeţelor materialelorcombustibile dintr-o incintă. [1]Incandescenţă – incandescenţă produsă fără ardere sau altă reacţie chimică, generată de exemplu,prin încălzirea electrică a unui filament de wolfram. [1]25

Incendiu – ardere autoîntreţinută, care se desfăşoară fără control în timp şi spaţiu, care producepierderi de vieţi omeneşti şi/sau pagube materiale şi care necesită intervenţia organizată în scopul întreruperiiprocesului de ardere. [1]Incendiu în masă – incendiul de mari proporţii care poate genera consecinţe negative majore asupradesfăşurării normale a activităţilor social - economice precum şi asupra mediului înconjurător şi care nu poatefi controlat şi lichidat, numai prin intervenţia serviciilor de pompieri, constituite potrivit legii. [2]Inflamabil – material capabil să ardă cu flacără. [1]Inflamare – perioadă de apariţie a flăcărilor. [1]Material/substanţă combustibilă – material care are proprietatea să ardă în condiţii predefinite;stările de agregare în care se poate afla sunt: solid, lichid, gaz. [1]Piroliză – descompunere chimică ireversibilă, fără oxidare, a unui material, datorată creşteriitemperaturii în masa acestuia. [1]Punct de inflamabilitate – temperatură minimă, începând de la care în condiţii de încercarespecificate, un lichid degajă o cantitate suficientă de vapori inflamabili pentru a produce o aprindere de scurtădurată, în contact cu o sursă de aprindere. [1]Temperatură de aprindere – temperatura minimă la care un material combustibil degajă vapori saugaze combustibile într-o anumită cantitate, astfel încât după aprinderea/inflamarea acestora de la o sursă deaprindere, materialul continuă să ardă fără aport caloric din exterior. [1]Temperatură de inflamabilitate – temperatura minimă, începând de la care, în condiţii de încercarespecificate, un lichid degajă o cantitate suficientă de vapori inflamabili pentru a produce o aprindere de scurtădurată, în contact cu o sursă de aprindere. [1]Temperatură de autoaprindere/aprindere spontană – temperatură minimă la care un material seaprinde spontan, în condiţii de încercare specificate. [1]2. Scurtă clasificare a incendiilor. Puncte de vederePrincipalele tipuri de incendii se pot clasifica după cum urmează:- din punctul de vedere al ramurii din cadrul economiei :- incendii în agricultură (incendii la : păduri, lanuri de cereale păioase, mirişti, păşuni etc.);- incendii în industrie (industria: chimică, minieră, uşoară, transporturi etc.)- din punctul de vedere al organizării administrativ - teritoriale:- incendii în mediul rural ;- incendii în mediul urban.- din punctul de vedere al cotei/ altitudinii faţă de nivelul mării:- incendii în sol ;- incendii de suprafaţă.- incendii în mine/abataje.- din punctul de vedere al zonei de iniţiere/izbucnire a incendiilor de pădure: [5]- incendii pe sol sau de litieră;- incendii de coronament ;- incendii subterane;- incendii de doborâturi.- din punctul de vedere al nivelului/gravităţii consecinţelor incendiilor:- incendii în masă; [2]- incendii convenţionale (categoria incendiilor care exclud incendiile în masă).- din punctul de vedere al fazelor de lucru prestabilite pentru o construcţie cu o anumită destinaţie:- incendii în faza de construcţie a unui operator economic, instituţie etc.;- incendii în faza de montaj a unei instalaţii tehnologice etc.;- incendii în faza de exploatare a unui operator economic, instituţie etc.- din punctul de vedere al impactului incendiilor asupra mediului înconjurător:- impactul asupra mediului înconjurător determinat de substanţele/efluenţii rezultate/rezultaţidin incendii;- impactul asupra mediului înconjurător determinat de utilizarea neconformă a substanţelor destingere interzise.- din punctul de vedere al acţiunii incendiilor asupra spaţiilor/construcţiilor cu o anumită destinaţie:- incendii cu acţiune asupra construcţiilor/ spaţiilor cu destinaţie civilă;26

- incendii cu acţiune asupra construcţiilor/ spaţiilor cu destinaţie industrială;- incendii cu acţiune asupra construcţiilor/ spaţiilor cu destinaţie militară.- din punctul de vedere al măsurilor de protecţie la incendiu care trebuie aplicate, într-un control deprevenire a incendiilor:- din punctul de vedere al activităţilor de prevenire a incendiilor;- din punctul de vedere al acţiunii de stingere a incendiilor;- din punctul de vedere al comportării la incendiu a construcţiilor.- din punctul de vedere al substanţelor de stingere utilizate pentru stingerea incendiilor:- apă (jet compact, jet pulverizat), apă cu aditivi polimerici ;- spume;- abur;- gaze inerte.- din punctul de vedere al regimului de înălţime al construcţiilor care pot fi supuse incendiilor:- incendii la clădiri înalte ;- incendii la clădiri foarte înalte.- din punctul de vedere al categoriei de importanţă excepţională a construcţiilor/clădirilor care pot fisupuse incendiilor .- din punctul de vedere al încadrării incendiilor în raport cu clasele de incendiu:[6]- clasa A - incendii de materiale solide, în general de natură organică, a căror ardere are loc,cu formare de jar;- clasa B - incendii de lichide sau de solide lichefiabile;- clasa C - incendii de gaze;- clasa D - incendii de metale.- din punctul de vedere al impactului incendiilor în raport cu formele de relief:- incendii care se iniţiază şi se dezvoltă în zonele de şes/câmpie ;- incendii care se iniţiază şi se dezvoltă în zonele de deal ;- incendii care se iniţiază şi se dezvoltă în zonele de munte.- din punctul de vedere al tipului de clădire care poate fi supusă acţiunii unui incendiu:- incendii la clădiri/construcţii subterane;- incendii la clădiri/construcţii supraterane;- incendii la clădiri /construcţii blindate ;- incendii la clădiri /construcţii deschise ;- incendii la clădiri /construcţii închise ;- incendii la clădiri /construcţii monobloc.- din punctul de vedere al tipului de clădire care poate fi supusă acţiunii unui incendiu, clasificate cudestinaţiile / funcţiunile stabilite de legislaţia în vigoare; [4]- incendii la clădiri civile /publice;- incendii la clădiri de producţie şi /sau depozitare;- incendii la clădiri mixte.3. Ecuaţia iniţierii a unui incendiu. ConceptFenomenul de iniţiere a unui eveniment de tip incendiu, se poate defini prin intermediul ecuaţiei:iniţiere incendiu=f ( x1,x2, x3,x4) = f ( x1,x2, x31, x32, x4), (1)iar, dezvoltarea unui incendiu/unei arderi/unei combustii sau post iniţiere incendiu, se poate definiprin intermediul ecuaţiei :post iniţiere incendiu =Δ arderii=f'(x2 ', x31',x32'), (2)Δarderiiîn care, cu s-a notat triunghiul arderii.Din punct de vedere al relaţiei spaţio-temporale, relaţia (1) care, semnifică iniţierea unui incendiu, sepoate defini şi prin intermediul ecuaţiei:27

= min.iniţiere incendiuk 4I =k = 1x ( tk, si), (3)care reprezintă valoarea minimă de timp la care se realizează intersecţia variabilelor puse în discuţie,în raport cu anumite condiţii de legătură, cum este de exemplu, timpul /spaţiul:t i= t şis i= s , pentrui = 1, 4Focul se defineşte ca fiind „procesul de ardere caracterizat prin emisie de căldură, însoţit de fum sauflăcări, sau ambele simultan”.Definiţia admite şi următoarea formulare: “ardere care se dezvoltă controlat în timp şi spaţiu”.Analizând termenii definiţi anterior, de către seria de standarde adoptate în România, se deduce faptul,că, din punct de vedere tehnic, un foc, reprezintă, un incendiu controlat; reciproca este de asemenea adevărată,în raport cu legislaţia internaţională adoptată de partea română.Într-o astfel de situaţie, care reprezintă un caz particular, se încadrează, spre exemplu, operaţia deigienizare/curăţare a unei mirişti/lan de grâu, după care urmează să se efectueze lucrări pregătitoare pentruînsămânţarea grâului, lucrări specifice anotimpurilor toamnă/primăvară.28i. (4)Variabilele care intervin în relaţia (1) sunt:x1- mijlocul sau elemente componente din structura sa ;x2-sursa (de natură electrică sau neelectrică);x31- primul material care se poate aprinde;x32- aerul atmosfericcare, pentru a contribui la iniţierea unui incendiu este necesar şi suficient să conţină oxigen, la presiuneatmosferică (≅ 0,1 MPa), în limitele (16…21)%;x4- împrejurarea; t, s - momentul de timp respectivspaţiul(volumul) la/în care se realizează simultan condiţiile enunţate mai sus.Egalitatea dată de relaţiile (1) şi (2) reprezintă condiţia de necesar şi suficient, ca un eveniment de tipincendiu să se dezvolte în timp şi spaţiu; această egalitate, poartă numele de ecuaţia cauzei unuiincendiu/iniţierii unui incendiu.Pentru realizarea temperaturilor de: aprindere sau inflamare după caz, este necesar ca variabilax2săgenereze energie suficientă pentru iniţierea unui eveniment de tip incendiu / explozie.Variabilele care constituie ecuaţia cauzei de incendiu admit proprietatea că pot fi dependente sauindependente, unele în raport cu celelalte.Cauza unui incendiu poartă numele sursei; spre exemplu, dacă un incendiu, are ca sursă unscurtcircuit electric, atunci cauza acelui incendiu, este scurtcircuitul electric.4. Condiţii de legătură pentru incendiuPentru ca un incendiu să se iniţieze este necesar şi suficient, să existe simultan următoarele condiţii:- variabilele/parametriixiadmit o dependenţă de timp şi spaţiu:x x ( , )i =itjsk, pentru care,i =1, 4şij, k ≥ 0; atunci când i = j = k , are loc fenomenul de iniţiere a evenimentului de tip incendiu;- din punct de vedere matematic, variabilele/parametriixipot să fie dependente/independente unelefaţă de altele, raportat la apariţia/generarea lor:- dacăx1 =f ( x 2), mijlocul este/reprezintă sediul fenomenului, adică acesta, conţine sursa;- dacăx1≠ f ( x 2), mijlocul nu este/nu reprezintă sediul fenomenului, adică acesta, nu conţine sursa;- energia de aprindere, trebuie să fie cel puţin egală cu energia minimă de aprindere a materialuluicare participă/intervine la iniţiere:Emin. ≤ Ei.;- distanţa dintre sursă şi primul material care se poate aprinde admite o valoare maximă, peste careinfluenţa dată de energia sursei, nu mai are efect:d( x 2, x31)≤ d max ..5. Conceptul de foc/incendiu controlat

Această situaţie, reprezintă o condiţie necesară, în sensul realizării operaţiei de descongestionare azonei respective, de masa agricolă reziduală, care corespunde unei densităţi de sarcină termică, în generalridicată.Activităţile care se încadrează în această categorie, se realizează de către proprietari, utilizatori etc., decele mai multe ori, în scopul/sensul reducerii unor costuri etc.Aceste activităţi, prezintă pericol/pericol potenţial pentru terenul agricol pus în discuţie şi cu atât maimult pentru vecinătăţi (gospodării ale populaţiei, păduri, plantaţii etc.) deoarece, în anumite condiţiifavorizante/împrejurări cum sunt unele condiţii meteo nefavorabile (generarea unor curenţi de aer cuintensitate mare, temperaturi ridicate ale aerului atmosferic/mediului înconjurător, umiditate redusă/ grad deuscăciune mare etc.), sunt întrunite principalele condiţiile de realizare pentru starea de pericol/pericolpotenţial.Spre exemplu, arderea controlată a resturilor de paie, reprezintă un foc/incendiu controlat; un altexemplu, de foc controlat, îl constituie aprinderea/generarea flăcării la un aragaz. Este necesar ca aceastăaplicaţie să se realizeze utilizând metoda “flacără pe gaz “.Pierderea controlului unui incendiu, de către factorul uman, aflat iniţial/ la un moment de timp dat,sub control, într-un spaţiu bine definit, implică punerea în discuţie a conceptului de foc necontrolat, care dinpunct de vedere tehnic/juridic se traduce, ca fiind, un incendiu.Referitor la cele arătate anterior, reciproca este adevărată, în sensul că un foc necontrolat reprezintă unincendiu.Spaţiul în care are loc un incendiu sau o activitate cu foc deschis/incendiu controlat, se considerăterminologic a fi în atmosferă deschisă sau în atmosferă închisă/atmosferă limitată din punct de vedere spaţial.6. Ecuaţia cauzei unei explozii. ConceptUn eveniment de tip explozie se poate defini utilizând ecuaţia dată de exprimarea implicită :iniţiere explozie= g ( x1,x2, x3,x4) = g(x1,x2, x31, x32, x4). (5)Variabilele care intervin în relaţia (5) sunt:–x1- mijlocul sau elemente componente din structura sa (acesta poate sau nu să reprezinte sediulfenomenului, adică să conţină sau nu sursa de aprindere/inflamare, caracterizată de temperatura deaprindere/inflamare);–x2- sursa (care poate fi de natură electrică sau neelectrică); este necesar şi suficient ca între sursă şiprimul material de natură lichidă, vapori ai lichidelor, pulberi, prafuri, ceţuri de G.P.L., scame/suspensii denatură organică /anorganică, gaze etc., care se aprind/se inflamează, să existe o condiţie de distanţă/lungimel exp l.caracteristică ( ), care admite o valoare maximă; prin depăşirea/majorarea acestei valori,aprinderea/inflamarea nu se mai poate realiza;–x31- primul material care se poate aprinde/inflama, în cazul materialelor combustibile de tipullichide/vapori ai lichidelor, pulberi, prafuri, ceţuri de G.P.L., scame/suspensii de natură organică/anorganică,gaze etc.; un factor important în acest sens, este concentraţia în aer a acestor substanţe;–x32- aerul atmosferic care, pentru a contribui la iniţierea unei explozii este necesar şi suficient săconţină oxigen, pentru presiune şi temperatură la valori predefinite, în limitele (16…21)%;–x4- împrejurarea;– t, s - momentul de timp respectiv spaţiul(volumul) la/în care se realizează simultan condiţiile enunţatemai sus.Pentru generarea temperaturilor de: aprindere/inflamare după caz, este necesar ca variabilax2 săgenereze energie suficientă pentru iniţierea unei explozii .Variabilele care constituie relaţia (5), admit proprietatea că pot fi dependente/independente, unele înraport cu celelalte, în procesul generării/realizării acestora, pentru fenomenul studiat.Raportat la teoria cauzei unui incendiu, cauza unei explozii poartă numele sursei.29

7. Conceptul de unicitate a unui incendiu/a unei exploziiPentru a realiza analiza variabilelor care constituie un incendiu sau o explozie, este necesar să se punăîn discuţie iniţierea şi dezvoltarea unui incendiu/explozie, fiind astfel important, să se diferenţieze din punct devedere al fenomenului în sine aceste cazuri/situaţii.Datorită numărului mare de variabile, determinat/generat de relaţiile (1) şi (5), se poate aprecia faptulcă, niciun incendiu nu se poate regăsi/genera în mod identic în realitatea obiectivă în care trăim, realizarea unuiincendiu/unei explozii, fiind posibilă, aproximativ, doar în condiţii de laborator, situaţie care implică susţinereape baze ştiinţifice a conceptului de unicitate pentru aceste tipuri de evenimente.8. Prevenirea incendiilor/exploziilor. ConceptPentru a implementa în practică acest concept, rezolvarea problemei implică o soluţie unică care estedeterminată de condiţiile de necesar şi suficient, în utilizarea definiţiei iniţierii unui incendiu/unei explozii.Având în vedere importanţa acestui concept, în urma controalelor/inspecţiilor de prevenire/stingere aincendiilor la: operatorii economici de stat /privaţi, instituţii ale statului etc., se pot impune, după caz, prinintermediul documentelor de control, măsuri care trebuie să reflecte situaţii, stări, neconformităţi/nerespectăriale normelor de prevenire şi stingere a incendiilor, situaţie, care necesită foarte mult timp pentru redactareaacestor documente (procese - verbale de control în domeniul prevenirii/stingerii incendiilor).Incendiul/explozia, identificate prin intermediul ecuaţiilor (1) şi (5), nu se pot realiza fizic şi chimic,dacă cel puţin una dintre variabile nu este generată/realizată simultan cu celelalte; în acest sens, este necesar, cainspectorul de prevenire a incendiilor, să evalueze aceste variabile, în funcţie/în raport cu situaţia pe care orelevă starea de fapt din cadrul operatorilor economici privaţi/de stat, instituţii ale statului etc.Spre exemplu, informaţiile puse în discuţie, simplifică foarte mult procedurile actuale, dacă se executăcontrolul de prevenire şi stingere a incendiilor în raport, doar cu o anumită variabilă, cum este de exemplu,variabilax2- sursa.În concluzie, observaţia pusă în discuţie generează avantaje, materializate în economie de timp şiresurse financiare mai reduse pentru inspector şi, implicit, pentru beneficiar :– se realizează economie de timp la redactarea documentului de control, astfel că într-o perioadă detimp dată, inspectorul poate controla mai multe entităţi lucrative, fiind astfel mai eficient, cel puţin din acestpunct de vedere;– se reduc în acest mod, costurile cu investiţiile pe termen scurt şi mediu pentru beneficiari, în sensulcă, neconformităţile/nerespectările din domeniul prevenirii/stingerii incendiilor sunt mai reduse din punct devedere numeric, se pot realiza/materializa/implementa mai uşor şi de cele mai multe ori cu costuri minime, întruntimp dat, situaţie care avantajează beneficiarul;– se realizează scopul principal al acţiunii de prevenire, acela că, dacă inspectorul specializat înprevenirea incendiilor evaluează corect starea de lucruri, fapte corespunzătoare traduse prin neconformităţileidentificate în teren, în condiţiile, în care, beneficiarii acestor controale respectă termenele date măsurilor deprevenire şi stingere a incendiilor prevăzute, după caz, în documentele de control întocmite de inspector/planurile de măsuri întocmite de beneficiari, riscul de incendiu/explozie scade/este mai bine controlat(pericolul de incendiu/explozie se anulează), în acest mod reducându-se probabilitatea de generare a unorevenimente de tip incendiu/explozie.9. Stingerea unui incendiu. ConceptPlecând de la ecuaţia (2) care constituie practic, esenţa teoriei arderii/utilizării substanţelor destingere, se observă că intervenţia /operaţia de stingere a unui incendiu se realizează pin acţiunea cu substanţede stingere, doar asupra variabilelor care determină/formează triunghiul arderii.Operaţia/acţiunea de stingere, se poate realiza, după caz, prin utilizarea de substanţe pentru stingere,doar asupra variabilelor:'–x2 , reprezintă sursa aceasta fiind de tipul: flacără deschisă, ardere mocnită, ardere cuincandescenţă, flacără închisă;'x–31 , reprezintă materialul supus combustiei/arderii; acesta, poate fi al doilea, al treilea etc., materialsupus combustiei;30

'x–32 , reprezintă oxigenul existent în volumul de aer /spaţiul, în care are loc/se dezvoltă arderea;– a două variabile sau a trei variabile, în mod simultan.Atunci când se intervine asupra unui incendiu, în sensul realizării stingerii/lichidării acestuia,substanţa de stingere se aplică după caz.Dacă materialul care arde este lichid combustibil într-un spaţiu cu suprafaţă liberă, atunci substanţade stingere utilizată este spuma chimică, aplicată la suprafaţa lichidului; dacă cantitatea de lichid este foartemare, cazul unui rezervor de mare capacitate, este necesară inclusiv răcirea sa şi/sau a vecinătăţilor(vecinătăţile pot fi constituite, spre exemplu, din unul sau mai multe rezervoare, având în conţinut lichidecombustibile/inflamabile).Corespunzător ultimului exemplu, stingerea se poate realiza prin utilizarea apei sub formă de jetcompact, perdea de apă, jet pulverizat etc.Dacă materialul care arde se află în stare de agregare sub formă de solid (lemn, hârtie, deşeuri decartoane etc.), substanţa de stingere utilizată, este apa sub formă de jet compact, jet pulverizat etc., după caz.10. Măsură de prevenire a unui incendiu/explozie. ConceptMăsurile de prevenire/stingere a incendiilor/exploziilor se pot clasifica, astfel:– în raport cu tipul măsurilor de protecţie la incendiu:– măsuri de prevenire a incendiilor;- măsuri de stingere a incendiilor;- măsuri de protecţie la incendiu, în raport cu mediul înconjurător.– în raport cu tipul măsurilor de protecţie la explozii:– măsuri de prevenire a exploziilor;– măsuri de inhibare a exploziilor;– măsuri de protecţie la explozie, în raport cu mediul înconjurător.– în raport cu tipul măsurilor de prevenire la incendiu/explozie:– măsuri cu caracter general de prevenire a incendiilor/exploziilor;– măsuri specifice de prevenire a incendiilor/exploziilor (pentru o zonă/spaţiu anumedelimitată);– în raport cu măsurile specifice de prevenire a incendiilor în funcţie de elementele careconstituie cauza unui incendiu/unei explozii:– sursele de aprindere;– împrejurările determinante;– mijloacele de aprindere;– primul material (gaze, solide, vapori, pulberi, prafuri, scame etc.) care se pot aprinde/autoaprindere,inflama/autoinflama;– în raport cu tipul surselor de energie:– măsuri de prevenire a incendiilor cu specific/caracter electric;– măsuri de prevenire a incendiilor cu specific/caracter neelectric;– în raport cu tipul fazelor de lucru:– măsuri de prevenire/stingere a incendiilor pentru faza de proiectare;– măsuri de prevenire/stingere a incendiilor pentru faza de construcţie/execuţie-montaj;– măsuri de prevenire /stingere a incendiilor pentru faza de exploatare.– în raport cu tipul /natura protecţiei la incendiu:- protecţia pasivă ;- protecţia activă .– în raport cu tipul entităţilor tehnice protejate:– protecţia construcţiilor (civile, industriale, poduri de cale ferată/auto, tuneluri de caleferată/auto, pasaje auto etc.) corelată cu protecţia ocupanţilor şi a entităţilor conexe/de la vecinătăţi (vagoanede cale ferată, autovehicule, vehicule etc.);– protecţia instalaţiilor tehnologice;– protecţia instalaţiilor (electrice, termice, de ventilaţie, de exhaustare, sub presiune, degaze, de alimentare cu apă etc.);– protecţia operaţiilor tehnologice.31

– în raport cu tipul entităţilor umane protejate:– protecţia factorului uman:– care intervine la incendiu;– care sunt supuse evenimentului (incendiu, explozie) şi urmează să fie salvate.Bibliografie[1] *** SR ISO 8421- (1…8)/1999 - Protecţia împotriva incendiilor. Vocabular. Termeni generali şifenomene ale incendiilor.[2] *** H.G.R. nr.1088/09 noiembrie 2000, pentru aprobarea Regulamentului de apărare împotrivaincendiilor în masă, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 619/30 noiembrie 2000.[3] Popescu, G. - Curs disciplina „Prevenirea incendiilor”, Academia de Poliţie „Alexandru IoanCuza“ - Facultatea de Pompieri, Bucureşti, 2008.[4] *** P118/1999 - Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor, ediţia a II-a, Editura FAST - PRINTI.P.C.T., Bucureşti, 1999.[5] Mocioi, A. - Curs disciplina „Tehnica şi tactica stingerii incendiilor”, Academia de Poliţie“Alexandru Ioan Cuza “ - Facultatea de Pompieri, Bucureşti, 2008.[6] *** SR EN 2/1995 - Clase de incendiu, Institutul Român de Standardizare, Bucureşti, 2005.32

PREVENIREA ŞI STINGEREA INCENDIILOR DE PĂDUREMaior ing. CONSTANŢA ENEInspectoratul General pentru Situaţii de UrgenţăInspecţia de Prevenire – Direcţia PompieriAbstractThe work presents some issues of forest fire prevention.1. Consideraţii generaleSpaţiile forestiere constituie „zone de viaţă”, a căror protecţie este la fel de importantă ca cel maipreţios tezaur cultural. Pădurea este cunoscută şi sub numele aurul verde al pământului. De aceea, ea sebucură de un interes deosebit în politica de dezvoltare durabilă a oricărei ţări. Protecţia patrimoniului forestiereste esenţială pentru ca gestionarea durabilă să devină realitate.Rolul pădurilorPădurile au un rol ecologic, de protecţie a mediului, de aceea 50% din pădurile României suntîncadrate în categorii de protecţie a apei, a solului şi a climei. Modul în care sunt gestionate pădurile poateafecta semnificativ calitatea mediului.În regiunile cu sol fragil, pădurea joacă adeseori un rol protector împotriva eroziunii provocată de vântdar şi în cazul eroziunii provocată de ape. În zonele montane, pădurile au rol de protecţie împotriva catastrofelornaturale, cum ar fi avalanşe, stânci ce pot să cadă şi inundaţii.Pădurea realizează şi un climat mai temperat decât cel care există în teren descoperit, cu o temperaturămedie mai joasă şi o umiditate mai ridicată.Deloc neglijabilă este şi bogăţia de produse secundare, pe care le adăposteşte pădurea: fructe mici,ciuperci, plante medicinale dar şi marea varietate de animale sălbatice ca: urşi, mistreţi, vulpi, râşi, cocoşi demunte, lupi, capra neagră, ce deschide perspective pentru practicarea vânătorii.Reţeaua densă de râuri şi pâraie montane gestionate de organele silvice sau de asociaţiile vânătorilor şipescarilor, populată natural cu specii de peşte (păstrăv, lipan, lostriţă, clean, mreană, scobar etc.) reprezintă obază folosită curent pentru pescuitul sportiv.Situaţia existentă în EuropaPeisajul Europei a trăit mari transformări de-a lungul timpului. Este dificil să concepem că, de cândeste viaţă pe Terra în spaţiul european se afla o pădure vastă ce se întindea de la Oceanul Arctic la Marea33

Mediteraneană. Se estimează că aceasta acoperea circa 80-90% din suprafaţa Europei (aproximativ 7.000.000km 2 – o suprafaţă egală cu cea a suprafeţei forestiere actuale a Canadei şi SUA). S-a constatat că solul şi climaau contribuit la dezvoltarea pădurilor în majoritatea ţărilor din Europa. Peisajul Europei a fost modificat, deasemenea, de dezvoltarea socio-economică. Studiile arată că omul a modelat aproape fiecare metru pătrat, iarpădurile nu au făcut excepţie: în locul spaţiilor naturale virgine, majoritatea sunt astăzi producţii silvice.Acoperirile forestiere actuale din Europa variază de la 8% în Irlanda la 70% în Finlanda.Statisticile devin realitate crudă în momentul în care bufniţa nu mai este auzită, iar cuiburile vulturilorşi şoimilor dispar.Cel mai mare pericol cu care se confruntă pădurile este distrugerea prin tăieri necontrolate şi o dată curetrocedarea altor păduri către foştii proprietari, fenomenul va lua amploare dacă nu se iau măsuri.Pădurea este afectată de diverse practici şi activităţi omeneşti. Din cauza secetelor, poluării,păşunatului excesiv s-a ajuns la o agravare a stării de sănătate a pădurilor în ultimii 10 ani. Acum, 4 din 10copaci sunt bolnavi, iar aproape 2 sunt grav bolnavi. Precară este şi starea de sănătate a pădurilor de stejar,salcâm, molid şi brad. Cu toate acestea volumul normal al recoltărilor a scăzut iar tăierile ilicite sau amplificat.Din păcate, în paralel, se constată un regres în silvicultură, concretizat în reducerea volumului lucrărilor silvice:de regenerare, de îngrijire, de protecţie şi de reconstrucţie ecologică.Datorită exploatării şi transportului lemnului cu mijloace deseori prea puţin adecvate, reţeaua dedrumuri forestiere a avut mult de suferit. Şi în acest sector este loc pentru investiţii şi retehnologizare.Deosebit de gravă este depozitarea la întâmplare, deseori pe malul apelor, a rumeguşului care rezultădin prelucrarea lemnului. Acesta este un pericol real pentru peşti. Rumeguşul ar putea fi folosit pentru creşterearâmelor de exemplu, care se pot apoi transforma în îngrăşământ organic sub formă de făină de carne.Tipuri de păduri dispărute în raport cu cele rămase0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 10034Păduri aluvialePăduri boreale de confiere şi turbăPăduri umide şi termofilePăduri caracteristice zonei africanePăduri mediteraneenePăduri termofile şi mixte

confiere/termofilePăduri mezofile şi mixtemezofile/confierePăduri subacvatice, boreale şi montane demesteacănPăduri xerofile de coniferePăduri mezofile şi mezohigrofile deconfiereVegetaţie forestieră de coastăSuprafeţe de pădure dispăruteSuprafeţe de pădure rămaseSursă: European forests and protected areas: gap analysis. Unep-World Conservation MonitoringCentre, iulie 2000LEGENDĂ:Termofil: care poate trăi în locuri cu temperaturi ridicateXerofil: care poate trăi în locuri lipsite de umiditateMezofil: care se dezvoltă la temperatură moderatăHigrofil: care se dezvoltă în condiţii de mare umiditateAspecte generale privind fondul forestier al RomânieiFondul forestier al României cuprinde 6,37 milioane ha (cam un sfert din suprafaţa ţării), din care 4,2milioane ha se află în proprietatea publică a statului. Din suprafaţa totală a fondului forestier naţional 6,23milioane de ha sunt acoperite cu păduri (din care 4,1 milioane ha sunt în proprietatea publică a statului). Înproprietate privată se află doar circa 336 mii ha, restul aparţin statului.Compoziţia pădurilor României răşinoase 29,9 % fag 31,5 % stejar 18,0 % diverse alte specii tari 15,7 % diverse specii moi 4,9 %Volumul mediu de masă lemnoasă la hectar este de 217 mcCreşterea medie anuală la hectar este de 5,6 mcRepartiţia pădurilor pe zone geografice:munte (30% din teritoriu) cu păduri de răşinoase şi fag 66 %;deal (37% din teritoriu) cu păduri de stejar şi fag 24 %;câmpie (33% din teritoriu) cu păduri de şleauri şi de luncă 10 %;Suprafaţa pădurilor pe locuitor este de 0,27 ha.Principalele tipuri de păduri din România sunt următoarele: arborete de Quercus pubescens, Quercus frainetto şi Quercus cerris în zona decâmpie din sudul ţării, cuclimă caldă şi precipitaţii scăzute; arborete de plop şi salcie din Delta şi Lunca Dunării şi din luncile râurilor interioare; arborete de şleau compuse în principal din specii de Quercus, Carpinus, Fraxinus şi Tilia; arborete de Quercus petraea, în zona colinară cu precipitaţii abundente;35

arborete de amestec cu Fagus sylvatica şi răşinoase în zona de munte; arborete de Picea sp., Abies sp., Pinus sp. şi Larix decidua în zonele de munte.La nivelul anului 1990, întregul fond forestier naţional se afla în proprietatea statului. Ca urmare aaplicării legilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra fondului funciar (Legea nr. 4/1991 şi Legeanr. 1/2000), la data de 31.12.2004 fondul forestier proprietate publică a statului era de 4.227,7 mii ha, respectivreprezenta 66,3 % din fondul forestier naţional. În temeiul Legii nr. 18/1991 au fost retrocedate, din proprietateapublică a statului, 355,1 mii ha (5,6%) iar 1.723,6 mi ha au fost retrocedate în temeiul Legii nr. 1/2000. Înconformitate cu prevederile Codului silvic (Legea nr. 46/2008), fondul forestier domeniu public al statului esteadministrat de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva.În raport cu natura funcţiilor social - economice, pădurile României se structurează astfel: funcţii speciale de protecţie: 52,1 %; funcţii de producţie şi protecţie: 47,9 %.Structura pădurilor pe grupe funcţionaleDistribuţia pădurilor pe clase de vârstă indică un deficit de arborete exploatabile şi preexploatabile, caefect al exploatărilor din trecut, cu mult peste posibilitatea prevăzută de amenajamentele silvice.Repartizarea pădurilor pe clase de vârstă36

Modalitatea practică de gestionare a fondului forestier se reglementează prin amenajamentele silvice.Acestea constituie bază a cadastrului forestier şi a titlului de proprietate a statului şi stabilesc, în raport cuobiectivele ecologice şi social-economice, ţelurile de gospodărire şi măsurile necesare pentru realizarea lor.Amenajamentele silvice se elaborează, de către Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice şi alteunităţi atestate, pe ocoale silvice şi unităţi de producţie, pe perioade de 10 ani şi sunt aprobate de autoritateapublică centrală care răspunde de silvicultură.Diversitatea considerabilă a florei şi faunei României derivă din complexitatea reliefului. Se potdistinge următoarele trei zone de vegetaţie: alpină, forestieră şi de stepă.Zona alpină începe la aproximativ 1500 m altitudine şi constă în păduri de pini, tufişuri mici şi tufeîmprăştiate în poieni şi pajişti muntoase. Fauna este reprezentată aici de vulturul bărbos şi capra neagră.Pădurile de conifere sunt presărate cu mestecenişi arţari în zona joasă. Podişul Transilvaniei este acoperitcu păduri de stejari şi fagi. Păduri întinse de stejari pot fi,de asemenea, găsite în Dobrogea, în Câmpia de vest şi înpartea de nord a Câmpiei Române. Aici apar şi multecăprioare, vulpi, urşi, râşi, veveriţe, şoimi şi bufniţe.Delta Dunării are o vegetaţie specială custufărişuri şi mii de specii de păsări care vin aici înfiecare an.Acoperind o suprafaţa de 4.340 km 2 , DeltaDunării situată în estul ţării reprezintă un ecosistem unicîn Europa. Este o extraordinară rezervaţie naturalăconstând în mlaştini, bancuri de nisip şi insule de stufărişplutitor traversate de sute de canale de apă.Pădurile din Alpi, Carpaţi, Balcani, Apenini, Pirinei sunt de o importanţă crucială pentru protecţiapădurilor în Europa, pentru că ele participă la suprafaţa forestieră originală şi protecţia florei şi faunei propriei.În aceste păduri se mai poate întâlni lupul, linxul, diferite specii de pic şi bufniţe. În Polonia şi mai ales în sud,în Carpaţi şi zona Balcanilor, se întâlneşte o situaţie unică: specii endemice care nu se mai găsesc în alt colţ delume. Aici se întâlnesc, de asemenea, cei mai înalţi arbori semi-naturali sau naturali din familia fagacee. MunţiiCarpaţi posedă o concentrare de păduri rezervaţii naturale.Recent, Greenpeace a descoperit că în vestul Carpaţilor Meridionali din România se găseşte una dintreultimele păduri intacte de pe planetă şi ultima de acest fel din Europa.Peisajul forestier intact, situat în partea de vest a Carpaţilor Meridionali include cea mai mare parte aParcului Naţional Retezat, suprafeţe din Parcul NaţionalDomogled-Valea Cernei şi din Geoparcul DinozaurilorHaţeg, dar şi suprafeţe semnificative din apropiere, încăneincluse în arii naturale protejate.Parcurile Naţionale Retezat şi Domogled-Valea Cernei sunt vizate pentru a deveni parte dinreţeaua europeană de arii naturale protejate "Natura2000". În prezent, habitatul din Parcul NaţionalDomogled-Valea Cernei, care adăposteşte printre altespecii endemice şi pinul negru de Banat (Pinus NigraBanatica), face deja parte din reţeaua „Natura 2000”.Cel mai recent inventar al pădurilor virginearată că în această zonă sunt concentrate cele mai multepăduri de acest fel din România. „Peisajul forestierintact din Carpaţii Româneşti reprezintă adăpostul unuinumăr semnificativ de păduri virgine şi de specii defloră şi faună endemice, rare sau ameninţate, şi trebuieprotejat imediat prin lege de activităţile umane cuimpact negativ", a declarat Gabriel Păun, coordonator alcampaniei Greenpeace.În acest sens, organizaţia a solicitat„Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor să37

includă imediat întreg peisajul forestier intact din vestul Carpaţilor Meridionali, în arii naturale cu cel mairidicat nivel de protecţie şi Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale să ia toate măsurile caaceastă comoară a României să rămână intactă în continuare”.Reprezentanţii Greenpeace spun că „există trei motive pentru a ne îndrepta atenţia către zonele naturaleîntinse. În primul rând, doar ariile suficient de întinse pot conserva populaţiile de animale mari în starea lornaturală şi supravieţui în faţa dezastrelor precum incendiile şi furtunile. În al doilea rând, zonele intacte întinsepot servi drept referinţă pentru o mai bună înţelegere şi administrare a altor zone deja degradate saufragmentate. În al treilea rând, zonele intacte vaste sunt mai ieftin de întreţinut, întrucât acestea tind să se bazezepe profunzimea lor ca principală garanţie a protecţiei“.Ce a rămas din pădurile naturale?Europa cuprinde încă 15-20 milioane de hectare de pădure virgină sau cu caracter natural. Circa 10%din pădure este în zona rusă şi 2-3% din vestul Europei.Carpaţii au păduri bogate şi variate. Pantele vestice au cea mai mare concentrare de If (Taxus beccata)din Europa cu un total de 20.000 de hectare. Versantul oriental al Carpaţilor este ocupat de cei mai înalţi arboridin familia fagacee din Europa.Sudul Carpaţilor are o floră bogată de peste 3.200 de specii vasculare reprezentând 25% din floraeuropeană. 12% din flora Carpaţilor este endemică.Nivelul de protecţie al pădurilorAnaliza arată că reţeaua spaţiilor protejate ale Europei nu este suficientă şi nu garantează protecţia petermen lung pentru toate tipurile de păduri şispeciile lor. Europa a protejat 6,3% din păduri,ceea ce este echivalentul a jumătate din Germania.Nivelurile de protecţie variază de la 11,7% dinsuprafaţa forestieră (Belarus) la niveluri foarteslabe, în ţări precum Marea Britanie (0,6%),Portugalia (1,2%) şi Franţa (1,2%).Indicatorii WWF privind starea de protecţie a spaţiilor forestiere protejate în diferite ţări ale EuropeiŢaraCalitatea datelor,studiuldfii lAngajareaguvernuluiTendinţaprotecţieiReprezentativitatea ecologicăRepartizareageograficănaţionalăDistribuireavegetaţieiPlanuri degestionareCalitateamanagementuluiCalitateaprotecţieiNota generalăprivind spaţiileforestiereprotejateSlovacia 66Ungaria 58Belgia55(Flandra)Finlanda 55Spania 55Grecia 53Olanda 50Franţa 48Polonia 47Turcia 47Austria 45Estonia 45Suedia 40Belgia40(Valonă)38

UK 40Elveţia 39Lituania 39România 39Norvegia 34Germania 25Letonia 24foarte slabă slabă bună excelentăSursa: WWF European Forest Scorecards 20003.-Strategia de protecţieOrganizaţia World Wilde Forests este convinsă că guvernele europene şi sectorul privat trebuie să seangajeze în următoarele acţiuni:1.-Protejarea rezervaţiilor naturale;2.-Utilizarea criteriilor ecologice în definirea şi localizarea spaţiilor forestiere protejate;3.-Gestionarea eficace a spaţiilor forestiere;4.-Utilizarea de instrumente variate pentru crearea şi gestionarea spaţiilor;În perspectiva unei gestionări durabile a ecosistemelor forestiere, incendiile de pădure constituie unadintre problemele majore pentru pădurile din România.În programele de acţiune pentru gestionarea durabilă a pădurilor din România s-au stabilit următoareleacţiuni strategice:Împădurirea de terenuri degradate şi abandonate din terenul agricol;Reconstrucţia ecologică a pădurilor deteriorate structural de factorii naturali;Crearea de perdele forestiere de protecţie a câmpului, a solului şi împotriva eroziunii;Menţinerea volumului recoltelor anuale de lemn la nivelul posibilităţii pădurilor;Aplicarea de tratamente intensive şi de tratamente cu perioadă lungă de regenerare, care să asigurerealizarea de arborete amestecate, cu structură mozaicată. Tăierile rase trebuie diminuate drastic;Ecologizarea tehnologiilor de exploatare a lemnului şi reconsiderarea acestei activităţi ca importantăcomponentă a silviculturii.Aşadar, pentru promovarea unei silviculturi durabile vor fi necesare modificări fundamentale,schimbări de concepţie în sensul unei gestionări durabile a pădurilor.O problemă distinctă se referă la gestionarea durabilă a pădurilor retrocedate şi a celor care se vorînapoia foştilor proprietari, persoanelor fizice şi juridice. Fără o legislaţie adecvată şi prevederi instituţionalespecifice şi suport financiar din partea statului, această măsură necesară va avea consecinţe dramatice pentruechilibrul ecologic al ţării.Pentru multe păduri, cum sunt cele care îndeplinesc importante funcţii ecologice, trebuie studiatăposibilitatea acordării de compensaţii băneşti sau în natură, în schimbul rămânerii acestor păduri în proprietateastatului.39

O altă soluţie ar fi gestionarea pădurilor private, pe bază de contract, de către ocoalele silvice alestatului sau ocoale private strict controlate de către stat. Legea trebuie să conţină toate condiţiile pentrurespectarea regimului silvic.Având în vedere că veniturile populaţiei rurale din zona montană depind în mare măsură devalorificarea lemnului, pe lângă restricţii trebuie introduse şi alternative (soluţii) pentru ca pădurea să nu fieafectată din punct de vedere ecologic.De asemenea, au fost iniţiate proiecte finanţate de Comunitatea Europeană prin programul PHAREACCESS, în vederea asigurării unei campanii de informare şi instruire în rândul proprietarilor particulari depăduri şi micilor întreprinzători din domeniul forestier prin care se va urmări, pe de o parte, însuşirea unorcunoştinţe privind exploatarea raţională a fondului forestier şi amenajarea celui tânăr, iar, pe de altă parte,crearea unui cadru de dialog în vederea consultării şi informării între organizaţiile neguvernamentale careacţionează în domeniul protecţiei şi prezervării mediului, instituţiile statului care acţionează în domeniulmediului şi silviculturii şi proprietarii particulari de terenuri forestiere şi micii întreprinzători din domeniulforestier.Principalele obiective ale proiectului sunt:întreţinerea şi exploatarea eficientă a fondului forestier din România de către proprietarii privaţişi micii întreprinzători cu activităţi in domeniul fondului forestier;promovarea conceptului de activitate on-line între persoanele fizice şi juridice, organisme localesau guvernamentale, având domeniul de activitate focalizat pe promovarea şi îmbunătăţirea tuturor aspectelorlegate de fondul forestier (legislaţie, politici, reguli, hotărâri, tehnologii, sisteme noi etc.);schimbarea atitudinii proprietarilor privaţi de fond forestier şi a micilor întreprinzători dindomeniul forestier cu privire la problemele legate de protecţia mediului;creşterea nivelului de cunoştinţe ale proprietarilor fondului forestier privind întreţinerea şiutilizarea corecta a pădurilor;sensibilizarea segmentului privat şi al publicului cu privire la activităţile necesare de protecţie amediului;întărirea capacităţii operaţionale a ONG-urilor,prin posibilitatea apariţiei de parteneriate noi inter-regionale, înscopul schimbului de experienţă.WWF este implicată în România în cinci programe:„Coridorul verde al Dunării Inferioare“ (în cadrul căruia,organizaţia monitorizează şi punerea în practică a prevederilorDirectivei Cadru Apa a UE), „Conservarea şi administrareadurabilă a pădurilor", „Dunăre Carpaţi”, „Dezvoltareadurabilă în mediul rural“ şi „Conservarea ariilor naturaleprotejate“. Acest din urmă program are ca obiect parcurilenaţionale şi naturale, precum şi reţeaua 'Natura 2000', prin careUniunea Europeană desemnează ariile naturale care trebuieprotejate.Prin Programul Dunăre Carpaţi, Organizaţia WWF urmăreşterefacerea şi integrarea zonelor umede ale României.WWF a început să lucreze în România încă de la mijlocul anilor'90, sprijinind proiecte de protecţie şi refacere a zonelor umede din DeltaDunării. În anul 1998, WWF a creat Programul Dunăre-Carpaţi, cuscopul de a sprijini şi derula proiecte pentru conservarea naturii în douădin cele mai importante 200 de eco-regiuni din lume. În 2001, WWF şiguvernul României au organizat la Bucureşti prima Întâlnire la NivelÎnalt pe probleme de mediu şi dezvoltare durabilă din regiunea Dunăre-Carpaţi, la care au participat 18 şefi de stat şi de guvern. Înfiinţarea, înanul 2006, a Asociaţiei WWF România înseamnă recunoaştereaimportanţei pe care România o are în Europa - şi nu numai - în ceea cepriveşte bogăţia capitalului natural.Cu o mare diversitate a florei şi a faunei, cu specii de animale40

aproape dispărute în alte ţări ale Europei - urs, râs, lup - cu 27 de parcuri naturale şi naţionale şi rezervaţii alebiosferei, cu aproximativ 250.000 ha de păduri virgine, România are o moştenire naturală deloc de neglijat. Esteo zestre importantă pe care ţara noastră a adus-o Uniunii Europene.4. Gestionarea situaţiilor de urgenţă ca urmare a incendiilor de pădureGestionarea situaţiilor de urgenţă, ca urmare a incendiilor de pădure, este o activitate de interesnaţional.Potrivit H.G.R. nr. 2288 din 2004, incendiile de pădure constituie situaţie de urgenţă, din categoriatipurilor de riscuri naturale. În baza acestei reglementări şi a prevederilor Ordonanţei de Urgenţă nr. 21/2001,Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a elaborat Regulamentul privind gestionarea situaţiilorde urgenţă ca urmare a incendiilor de pădure. Acesta a fost aprobat prin Ordinul comun al MinisteruluiAgriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Internelor şi Reformei Administrative nr. 551/1475din 8 august 2006 şi publicat în Monitorul Oficial nr. 2/2007.Elaborarea strategiei şi concepţiei de apărare împotriva incendiilor de pădure, revine Comitetuluiministerial pentru situaţii de urgenţă din Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, care se subordoneazăComitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă.Monitorizarea situaţiilor de urgenţă, evaluarea informaţiilor, înştiinţarea, avertizarea, prealarmarea,alertarea la nivel naţional, precum şi coordonarea aplicării unitare a măsurilor de prevenire şi gestionare asituaţiilor de urgenţă sunt asigurate de Centrul operativ pentru situaţii de urgenţă, organ tehnic cu activitatepermanentă, constituit în Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.Aplicarea strategiei şi coordonarea tehnică de specialitate, la nivel naţional, a acţiunilor pentruprevenirea şi stingerea incendiilor este asigurată de către Regia Naţională a Pădurilor - ROMSILVA şi unităţilesale teritoriale, pentru fondul forestier naţional pe care îl administrează, şi I.T.R.S.V.-uri pentru celelaltestructuri silvice autorizate din raza lor de activitate, pentru fondul forestier naţional pe care acestea îladministrează.Având în vedere particularităţile managementului situaţiilor de urgenţă generate de incendiile depădure, desfăşurarea activităţilor ce se impun şi organizarea conducerii, coordonării şi cooperării se asigurăprin:– Centre operative pentru situaţii de urgenţă cu activitate permanentă constituite la nivelul direcţiilorsilvice din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor – ROMSILVA şi a I.T.R.S.V.-urilor, sub conducerea directă adirectorului şi respectiv a inspectorilor şefi.– Grupuri de suport tehnic pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de incendii la fondulforestier naţional, care se constituie în cadrul fiecărui Comitet judeţean, din specialiştii cooptaţi curesponsabilităţi în acest domeniu, fiind conduse de reprezentanţii I.T.R.S.V.În zonele afectate de incendii de pădure se va trece, atunci când este cazul, la evacuarea populaţiei,animalelor sau bunurilor periclitate. Acţiunea de evacuare a populaţiei, animalelor sau bunurilor periclitate se varealiza atunci când incendiile de pădure se extind şi la localităţile, fermele etc. limitrofe fondului forestier.Evacuarea se realizează de către Ministerului Internelor şi Reformei Administrative împreună cu autorităţileadministraţiei publice locale.Atribuţiile autorităţilor publice centrale şi locale în gestionarea situaţiilor de urgenţă ca urmarea incendiilor de pădureMinisterul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale:a) elaborează strategia naţională de protecţie împotriva incendiilor de pădure;b) asigură în domeniile sale de activitate organizarea activităţilor prevăzute de lege pentru rezolvareasituaţiilor de urgenţă: incendii de pădure;c) verifică modul de constituire a necesarului de mijloace, aparatură şi substanţe chimice pentru dotareaunităţilor silvice cu scopul stingerii incendiilor de pădure;d) asigură evacuarea animalelor;e) asigură localizarea şi stingerea incendiilor de pădure;f) asigură transportul forţelor şi mijloacelor de intervenţie şi transportul pentru persoanele şi bunurileevacuate;g) asigură apa şi hrana necesare persoanelor evacuate în primele 72 de ore de la evacuare;h) asigură apa şi hrana necesare animalelor evacuate;i) asigură reabilitarea zonei afectate în urma incendiilor de pădure prin instituţiile din subordinea sa(I.T.R.S.V.-uri - pentru pădurile aflate în proprietatea altor proprietari decât statul şi Regia Naţională a Pădurilor– pentru pădurile proprietate publică a statului).41

Ministerul Internelor şi Reformei Administrative:Asigură prin Inspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţă:a) urmărirea şi coordonarea realizării sistemelor de alarmare a populaţiei în localităţi şi verificareaperiodică a stării de funcţionare a acestora, precum şi afişarea în locuri vizibile a semnalelor folosite în situaţiide urgenţă;b) elaborarea programelor de pregătire a populaţiei, pentru protecţia şi intervenţia în cazul incendiilorde pădure;c) instruirea periodică a administraţiei publice locale (prefecţi, subprefecţi, preşedinţi ai Consiliilorjudeţene, primari) asupra atribuţiilor ce le revin în gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de riscurilespecifice;d) asigură evacuarea persoanelor şi bunurilor periclitate;e) intervenţia operativă pentru înlăturarea efectelor incendiilor de pădure;f) asigură transportul forţelor şi mijloacelor de intervenţie.Prefecţii şi primarii au următoarele atribuţii specifice pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă generatede incendii de pădure:a) asigură mijloacele necesare înştiinţării şi alarmării populaţiei din zonele de risc ce pot fi afectate deincendii de pădure;b) coordonează pregătirea populaţiei pentru realizarea acţiunilor de protecţie şi intervenţie în caz deincendii la fondul forestier naţional;c)asigură întocmirea planurilor de apărare împotriva incendiilor de pădure;d) asigură organizarea acţiunilor de limitare şi de înlăturare a efectelor acestor incendii;e) centralizează datele privind urmările incendiilor de pădure;f) asigură transportul pentru persoanele, animalele şi bunurile evacuate;g) asigură localizarea şi stingerea incendiilor de pădure;h) asigură transportul forţelor şi mijloacelor de intervenţie şi transportul pentru persoanele şi bunurileevacuate;i) asigură apa şi hrana necesare persoanelor evacuate în primele 72 de ore de la evacuare.Faptele care constituie contravenţii şi infracţiuni, modul de sancţionare a acestora, precum şiorganele împuternicite să le constate şi să le aplice sunt cele prevăzute în Legea nr. 46/2008 – Codul Silvic,publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 19 martie 2008 şi în Legea nr. 31/2000,privind contravenţiile şi infracţiunile silvice, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 584 din 30 iunie2004.5. Analiza riscurilor de incendiiTipuri de incendiiVorbim de incendii de pădure atunci când este distrusă suprafaţa minimă de un hectar şi cel puţin oparte a straturilor superioare ale arbuştilor sau arborilor. Incendiile privesc, în afara pădurilor în sensul strict,formaţiunile subforestiere de talie mică.Straturile de vegetaţie existente în pădure sunt:1. Liziera: foarte inflamabilă, la originea unui număr mare de începuturi de incendiu, este dificil dedetectat căci se consumă lent;2. Stratul de iarbă: foarte inflamabil; în condiţii de vânt, incendiul se poate propaga pe suprafeţe mari;3. Arbustul: inflamabilitate medie; el propagă rapid incendiul spre straturile superioare;4. Arborele: rar la originea unui incendiu, el permite totuşi propagarea flăcărilor atunci când este atins;este vorba de incendiile de coronament.O dată produs, un incendiu poate lua diferite forme, fiecare fiind condiţionată de caracteristicilevegetaţiei şi condiţiile climatice (în principal forţa şi direcţia vântului). Astfel se disting:– incendii de sol, care ard materia organică conţinută în litieră, humus sau turbă; viteză mică depropagare;– incendii de suprafaţă, care ard straturile joase ale vegetaţiei, adică partea superioară a lizierei,stratul de iarbă şi pitic de lemn; ele se propagă în general prin radiaţie;– incendii de coronament, care ard partea superioară a arborilor şi formează o coroană de incendiu;ele eliberează în general mari cantităţi de căldură, iar viteza de propagare este foarte ridicată. Sunt cu atât maiintense şi dificil de controlat cu cât vântul este mai puternic, iar combustibilul mai uscat.42

altele);Aceste trei tipuri de incendii se pot produce simultan într-o zonă.Ca urmare a incendiilor de pădure pot fi expuse direct sau indirect: populaţia, precum şi bunurile sale mobile şi imobile; obiectivele sociale; capacităţile productive (societăţi comerciale, centrale electrice, ferme agrozootehnice, amenajări piscicole şi căile de comunicaţii rutiere şi feroviare, reţelele de alimentare cu energie electrică/gaze, sursele şisistemele de alimentare cu apă şi canalizare, staţiile detratare şi de epurare, reţelele de telecomunicaţii şi altele; mediul natural (păduri, terenuri agricole, intravilanul localităţilor şi altele).Riscul incendiu de pădureContrar termenului pericol de incendiu care defineşte capacitatea combustibilului de a se aprinde şi adezvolta un incendiu, riscul de incendiu este rezultatul unei analize care ia în calcul diferiţi parametri precum:– previziunile meteorologice (ploaie, vânt, temperatură….);– particularităţile zonei (arbori doborâţi de vânt, zone inaccesibile, cantităţi mari de combustibil …);– activităţi operaţionale, număr de incendii, suprafeţe arse.Managementul situaţiilor de urgenţă se realizează prin:– măsuri preventive;– măsuri operative urgente de intervenţie;– măsuri de reabilitare.Personalul specializat care se ocupă de protecţia pădurilor este reprezentat în toate structurileadministrative ale ROMSILVA (ocoale silvice, direcţii silvice) fiind condus de Serviciul Paza şi ProtecţiaPădurilor. La acest personal se adaugă un număr important de cercetători, din cadrul Laboratorului de ProtecţiaPădurii, care face parte din Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice (subunitate a ROMSILVA, specializatăîn cercetare-proiectare).Măsurile de limitare, înlăturare sau contracarare a incendiilor de pădure constituie o obligaţie pentruorganele administraţiei publice centrale şi locale cu atribuţii în acest domeniu şi pentru toate persoanele juridiceşi fizice, cu excepţia persoanelor cu handicap, a bătrânilor, copiilor şi a altor categorii defavorizate.Deţinătorii, cu orice titlu, de păduri a căror incendiere poate pune în pericol populaţia şi bunurile salemateriale, obiectivele sociale şi capacităţile productive sau poate aduce prejudicii mediului ambiant, suntobligaţi să ia măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor şi să se doteze cu mijloace tehnice specifice deprevenire şi stingere a incendiilor.Persoanele juridice care îşi desfăşoară activitatea în limitele fondului forestier naţional au obligaţiadotării cu mijloace tehnice specifice de prevenire şi stingere a incendiilor.Nivelul de risc este un instrument pentru cei care asigură gestionarea situaţiilor de urgenţă care lepermite să anticipeze şi să se organizeze pentru a lua dispoziţiile operaţionale corespunzătoare.RISC = PERICOL X PROBABILITATEA DE APARIŢIE A ACESTUIAIdentificarea cauzelor de producere a incendiilorPrintre cauze se disting factorii naturali legaţi de condiţiile de mediu şi factorii antropici legaţi deactivităţi umane.Influenţa factorilor naturaliCondiţiile meteo şi caracteristicile vegetaţiei condiţionează dezvoltarea incendiilor, primele putândavea o influenţă ce nu poate fi neglijată asupra caracteristicilor vegetaţiei. In anumite situaţii (vânt puternic, deex), topografia zonei poate, de asemenea, favoriza dezvoltarea incendiilor.Condiţii meteoPerioadele de secetă şi vânt puternic sunt favorabile izbucnirii incendiilor. Vântul accelerează uscareasolului şi vegetaţiei şi creşte riscurile de incendiu, prin dispersarea elementelor incandescente şi arcelorelectrice. Căldura usucă vegetaţia prin evaporare şi provoacă pe timpul perioadelor cele mai călduroase,eliberarea esenţelor volatile, aflate la originea propagării flăcărilor. De asemenea, fulgerele sunt la originea a4-7% din începuturile de incendiu, mai ales în masivele muntoase şi pe timpul perioadelor cele mai calde aleanului.43

Caracteristicile vegetaţieiPredispoziţia vegetaţiei pentru incendii este adesea legată de conţinutul în apă, el însuşi determinat decondiţiile meteo. Starea generală a zonei forestiere, adică condiţiile de populare ale pădurii (dispunereastraturilor de vegetaţie, starea de întreţinere, densitatea, esenţele prezente, efectele unui incendiu recent) şicompoziţia chimică a vegetaţiei (conţinutul în esenţe volatile sau răşini) joacă, de asemenea, un rol determinantîn izbucnirea incendiilor.Condiţii orograficeÎntr-o zonă fără relief, un început de incendiu este uşor supus creşterii intensităţii vântului. În zona curelief neregulat, propagarea incendiului este accelerată înspre partea de sus a pantei şi încetinită înspre partea dejos a pantei.Influenţa factorilor antropiciFactorii antropici au un rol preponderent în declanşarea incendiilor de pădure. Incendiile provocate deom pot fi din:– cauze accidentale;– nerespectarea regulilor şi măsurilor de prevenire a incendiilor (fumat, picnic, jocul copiilor);– lucrări agricole şi forestiere;– vânătoarea în cadrul spaţiilor protejate (braconajul);– zonă turistică (staţiuni) – turism necontrolat;– nesupravegherea activităţilor specifice;– incendii intenţionate ca urmare a conflictelor privind proprietatea.La aceste cauze directe, se adaugă fenomene agravante:– abandonarea unor terenuri agricole, favorizează creştereanecontrolată a vegetaţiei;– urbanizarea, conduce la apropierea zonelor locuite de pădure şidispariţia zonelor tampon;– construirea unor infrastructuri în vecinătate (baraje, linii electrice,linii CF).Factorii antropici pot fi agravaţi de factorii naturali, precum vântulsau seceta.Vegetaţia şi incendiulCând conţinutul în apă al vegetaţiei este scăzut, aceasta se poateaprinde la temperaturi relativ joase. Temperatura de inflamare variază între260 O C şi 450 O C. Această temperatură poate fi asigurată de surse de căldurăprecum chibrituri, ţigări şi descărcări electrice atmosferice.Printre esenţele de arbori se disting:- esenţele pirofile (pinul, iarba neagră), ale căror caracteristici(răşina, esenţele) favorizează dezvoltarea incendiilor;- esenţe pirorezistente (stejarul, castanul), capabile să reziste la incendii.Consecinţele incendiilor de pădurePrin efectele sale, incendiul este un factor de distrugere atât pentru oameni şi activităţile lor cât şipentru mediu.44

Riscuri pentru oameniÎn urma incendiilor de pădure, cei mai afectaţi sunt pompierii care plătesc uneori cu viaţa pentruprotejarea pădurilor şi populaţiei din vecinătate. Munca lor este eficientă pentru că rareori în România au fostvictime în rândul populaţiei ca urmare a incendiilor de pădure. Gospodăriile din zonele forestiere sunt supuseriscurilor de producere a incendiilor. Distrugerile din zonele de activitate economică, precum şi a reţelelor decomunicaţie, conduc, în general, la costuri importante.Riscuri pentru mediuImpactul unui incendiu de pădure asupra faunei şi florei este legat de intensitatea sa şi interesul pecare-l prezintă speciile implicate.Un incendiu are consecinţe imediate (modificarea peisajului, dispariţia animalelor sau vegetaţiei,uneori aparţinând speciilor rare), dar şi pe termen lung, dacă luăm în considerare timpul necesar reconstituiriibiotopului. Printre animale, reptilele şi animalele căţărătoare sunt cele mai afectate, căci ele nu pot fugi deflăcări precum păsările şi vânatul.Consecinţele asupra solului sunt determinate de cantitatea umidităţii pe care o conţine şi prezenţamateriei organice. Ele pot fi afectate de o pierdere a elementelor minerale precum azotul, dar problemaprincipală este degradarea masei vegetale. Ea poate fi la originea eroziunii solului.Peisajul va fi suspus la importante modificări, fie prin absenţa vegetaţiei, fie prin prezenţa numeroşilorarbori calcinaţi. Prin reîmpădurire se „cicatrizează peisajul”, reconstituind masele verzi, dar ambianţeleoriginale ale pădurilor sunt foarte dificil de restaurat.Perioada anului cea mai favorabilă incendiilor de pădure este vara. Efectele conjugate ale secetei,slabul conţinut de apă al solului şi prezenţa turiştilor, sunt factori care contribuie la producerea incendiilor. Înzonele cele mai propice, condiţiile meteo (ani secetoşi, arbori doborâţi la sol după o furtună) pot, de asemenea,să conducă la situaţii favorabile iniţierii incendiilor.În funcţie de tipul combustibilului, condiţiile de mediu şi cauzele de producere (naturale sau umane),iniţierea unui incendiu poate fi imediată sau poate dura mai multe zile. Inflamabilitatea masei vegetale estecapacitatea acesteia de a se aprinde atunci când este expusă la o sursă de căldură. Ea depinde de perioadaanului, condiţiile climatice, starea vegetaţiei şi intervenţia umană.Modalităţi de propagareUn incendiu de pădure nu este întotdeauna periculos, impactul său depinzând de intensitatea şisuprafaţa sa de extindere. Propagarea incendiului este cel mai adesea determinată de factori naturali, dar potinterveni şi factori antropici.Printre factorii naturali, se disting:– structura şi compoziţia vegetaţiei: termenul de combustibilitate caracterizează proprietateavegetaţiei de a propaga focul prin consumare. Pe timpul arderii, se eliberează cantităţi mai mult sau mai puţinimportante de căldură, în funcţie de structura pădurii şi esenţele vegetale existente;– vântul acţionează în diferite moduri: el aduce oxigen, activând astfel combustia, îndreaptă flăcărilespre vegetaţie, modifică direcţia focului şi transportă particule incandescente;– relieful: panta condiţionează înclinarea flăcărilor în raport cu solul şi astfel viteza lor de propagare.Anumite acţiuni antropice pot constitui factori agravanţi în propagarea incendiilor. Prin extindereasuprafeţelor agricole, în numeroase zone periferice ale pădurii ce au servit drept „zone antifoc”, s-au plantatdiverse culturi. Indiferent de factori, incendiul este însoţit de o emisie puternică de energie şi poate fidescompus în trei faze: evaporarea apei din combustibil, emisia de gaze inflamabile prin piroliză şi aprinderea.Căldura generată de un incendiu poate fi transportată prin trei procese: conducţia permite propagarea din aproape în aproape a energiei cinetice (produsă prin mişcare); radiaţia termică corespunde modului de propagare a energiei sub forma undelor infraroşii. Estemodul principal de propagare a incendiilor; convecţia, legată de mişcările de aer cald, creşte o dată cu puterea vântului şi dimensiunea pantei.Acest proces poate contribui la transportul de particule incandescente în faţa frontului incendiului şi ladeclanşarea focarelor secundare (aşa numitele salturi de incendiu).Statistica incendiilor de pădure în RomâniaDatele statistice existente la Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă arată că în România, circa150 hectare de plantaţii sunt distruse, în medie, în fiecare an. Aceste incendii atrag nu doar importante pierderieconomice, ci prejudiciază grav patrimoniul forestier şi agricol. Ele ameninţă diferitele funcţii ale pădurilor:economice, sociale, ecologice.45

Statistica incendiilor existentă la IGSU arată că în anul 2006 s-au produs în România 117 incendii, careau ars 174 ha litieră, 23 ha lizieră, 77 ha păşune, 4,8 ha puieţi, 25 ha pădure, 19 copaci şi 577 ha vegetaţieuscată. Cele mai afectate soiuri au fost: salcâmul, molidul, fagul, pinul şi bradul.Cauzele care au stat la baza producerii incendiilor de pădure au fost: focul deschis (67), fumatul (41),jocul copiilor cu focul (3), instalaţie electrică defectă (3), acţiune intenţionată (2) şi trăsnet (1).Majoritatea incendiilor s-au produs în lunile: noiembrie (30) ca urmare a focului deschis (20) şifumatului (10), martie (19) ca urmare a focului deschis (13), fumatului (3), instalaţiei electrice defecte (1) şiacţiunii intenţionate (1), decembrie (17) ca urmare a focului deschis (10), fumatului (6) şi acţiunii intenţionate(1) şi în aprilie (13) ca urmare a focului deschis (6), fumatului (5), jocului copiilor cu focul (1) şi instalaţieielectrice defecte (1).Cele mai multe incendii au avut loc în judeţele: Mehedinţi (14), Prahova (8), Gorj (8), Braşov (6),Buzău (5) şi Vrancea (5).Evaluarea riscului de incendiuLa evaluarea riscului de incendiu de pădure se utilizează două categorii de indicatori:– indicatori simpli;– indicatori complecşi.Indicatorii simplii sunt:Temperatura T exprimată în O CMomentul măsurării: 09:00 TU, 12:00 TU şi 15:00 TU (TU: timp universal, se adaugă o oră iarna şidouă ore vara pentru a obţine ora corespunzătoare)Previziuni1.-Temperatura minimă (T n )Plaja de previzionare pentru ziua Z: temperatura minimă prevăzută între ora 18:00 TU al zileiprecedente Z-1 şi ora 17:59 TU din ziua Z2.-Temperatura maximă (T x )Plaja de previzionare pentru ziua Z: temperatura maximă prevăzută între ora 06:00 TU al zilei Z şi ora05:59 TU din ziua următoare Z+1Umiditatea aerului H u , exprimată în %Momentul măsurării: 09:00 TU, 12:00 TU şi 15:00 TUPreviziuniUmiditatea minimă (U n )Plaja de previzionare pentru ziua Z: umiditatea minimă prevăzută între ora 00:00 TU al zilei Z şi ora23:59 TU din ziua ZViteza vântului FF, exprimată în km/hMomentul măsurării vitezei medii: 09:00 TU, 12:00 TU şi 15:00 TU (viteza medie se calculează pe uninterval de 10 minute)PreviziuniViteza vântului (FF)Plaja de previzionare pentru ziua Z: viteza vântului prevăzută între ora 11:50 TU şi ora 12:00 TU dinziua ZDirecţia vântului DD, exprimată în OMomentul măsurării direcţiei medii: 09:00 TU, 12:00 TU şi 15:00 TU (direcţia medie se calculează peun interval de 10 minute)PreviziuniNu se fac previziuni cu privire la direcţia vântuluiCantitatea de precipitaţii RR, exprimată în mm (1 mm de ploaie reprezintă 1 litru de apă/m 3 )Momentul măsurării vitezei medii: cumulul a trei ore de dinaintea orei 09:00 TU, 12:00 TU şi 15:00TU cumulul cantităţii de precipitaţii între ora 15:00 TU din ziua Z-1 şi ora 06:00 TU din ziua ZPreviziuniCantitatea de precipitaţii RRPlaja de previzionare pentru ziua Z: cantitatea de precipitaţii prevăzută între ora 12:00 TU din ziua Z-1şi ora 11:59 TU din ziua ZIndicatori de umiditate a combustibilului46

a. Indicele de combustibil uşor ICL este o evaluare numerică privind conţinutul de apă al litiereisuperficiale (1 cm în profunzime) şi al altor combustibili. El oferă o indicaţie privind inflamabilitatea combustibiluluişi deci a pericolului de producere a unui incendiu. El intervine în 2-3 zile (pe timpul perioadei estivale)Interpretarea notei de severitateNotă deseveritate1234ICL Descrierea pericolului Recomandări30%)65-83(conţinut în apăîntre 20 şi 15%)84-92 (conţinutîn apă cuprinsîntre 15 şi 7%)93-101(conţinut în apă

Următorul tabel de date indică o estimare a suprafeţelor atinse după 20 de minute şi o oră de laproducerea incendiului (estimare utilizând metoda canadiană de previziune a comportamentului incendiilorpentru un combustibil cu conţinutul în apă de 7% şi vânt progresiv)Viteza incendiului în m/h/Timp scurs 20 min 1 oră300 m/h 1 ha 8 ha1000 m/h 2 ha 37 ha1500 m/h 3 ha 67 haIndicele pădure-meteo IFM este o evaluare numerică a intensităţii incendiului care reprezintă ocombinaţie a gradului de propagare iniţială a incendiului şi cantitatea de combustibil disponibil. El constituie unindice general al pericolului de incendiu. IFM evoluează teoretic de la 0 la infinit.Diagrama de organizare a diferiţilor indicatori complecşi furnizaţiTemperaturaUmiditatea aerului TemperaturaViteza vântului Umiditatea aerului TemperaturaPloaie Ploaie PloaieICLIndicele decombustibil uşorIHIndicele humusISIndicele desecetăViteza vântuluiVPViteza depropagareCantitatea de combustibil disponibilTipul de combustibilIFMIndice Pădure-MeteoNiveluri de pericol meteorologic pentru incendii de pădureScara de apreciere a pericolului meteorologic cuprinde 6 niveluri de pericol. Tabelul de mai josdefineşte pentru fiecare nivel de pericol sensibilitatea zonei la incendiu, în special gravitatea pericolului şirapiditatea propagării incendiilor.NivelDefiniţie şi recomandăriDefiniţie: Zona este puţin sensibilă la incendiu. Pericolul meteorologic de producerea unui incendiu este foarte slab. Producerea unui incendiu este improbabilă.SLABRecomandare: orice activitate este autorizată cu condiţia respectării legislaţiei îndomeniu.Definiţie: Zona este uşor sensibilă la incendiu. În ipoteza producerii unui incendiu,acesta se va propaga cu o viteză relativ uşoară.UŞORRecomandare: orice activitate este autorizată cu condiţia respectării legislaţiei îndomeniu.48

MODERATSEVERFOARTE SEVEREXCEPŢIONALDefiniţie: Sensibilitatea la incendiu a zonei este moderată. În caz de incendiu acestase va propaga cu o viteză moderată.Recomandare: orice activitate este autorizată cu condiţia respectării legislaţiei îndomeniu.Definiţie: Zona este sensibilă la incendiu. Două cazuri principale: -Producerea incendiului este puţin probabilă. În orice caz, în cazul producerii unuiincendiu acesta ar putea să se propage cu viteză ridicată. Acest caz întâlnit însituaţiile în care umiditatea aerului este ridicată iar vântul este puternic.-Pericolul meteorologic de producere a unui incendiu este ridicat. În prezenţa uneicauze de incendiu, producerea unui incendiu este probabilă. Viteza incendiului arputea fi destul de mare. Acest caz este întâlnit în situaţia în care umiditatea aeruluieste scăzută.Recomandare: nu se recomandă accesul în pădure.Definiţie: Zona este foarte sensibilă la incendiu. Pericolul meteorologic de ecolziuneeste ridicat. Orice flacără sau sursă de căldură riscă producerea unui incendiu cuviteză ridicată de propagare.Recomandare: accesul în pădure este interzis.Definiţie: Zona este extrem de sensibilă la incendiu. Nivelul de secetă este extrem.Pericolul de producere a unui incendiu este foarte ridicat. Orice cauză de incendiuriscă un incendiu de foarte mare intensitate cu viteză extrem de rapidă.Recomandare: accesul în pădure este interzis.Determinarea nivelului de risc meteorologic incendiu de pădureMetoda 1: Nivelul de risc de aprindere şi propagare în funcţie de ICL şi viteza de propagareIndicele IFM bazat pe previziunile meteorologice are utilizare limitată (valabil în anumite perioade aleanului, pentru că a demonstrat slăbiciuni mai ales primăvara şi în perioadele în care precipitaţiile suntneregulate). Această scară ar trebui consolidată cu studii de inflamabilitate şi combustibilitate pe teren pentru aanaliza parametrii multiplii ce influenţează un incendiu de pădure: factorii meteorologici locali, vitezele reale depropagare ale incendiilor, compoziţia vegetaţiei a pădurii şi variaţia reală a conţinutului ei de apă.Nivelul de risc de producere şi propagare al unui incendiu în funcţie de valorile ICL şi viteza depropagareVP/ICL =93VP

Nivel de pericol IFM normalizatSLAB 0 – 5UŞOR 6 – 10MODERAT 11 – 14SEVER 15 – 17FOARTE SEVER 18 – 20EXCEPŢIONAL 18 - 20 + expertiză5. Controlul riscului de incendiuMenţinerea nivelului de risc de incendiu de pădure la cel mult un nivel de risc moderat se asigură prinmăsuri de previziune şi prevenire.Previziunea şi prevenireaPreviziunea constă în controlarea zilnică a parametrilor ce pot concura la producerea incendiilor, înprincipal pe timpul perioadelor cele mai critice ale anului. Condiţiile hidro-meteorologice, precum şi stareavegetaţiei, sunt periodic supravegheate, nu doar pentru a determina situaţiile în care riscul este cel mai ridicat,dar şi pentru a mobiliza preventiv forţele de intervenţie necesare în caz de incendiu.Prevenirea constă în punerea în practică a programelor de amenajare şi întreţinere a spaţiului forestierşi rural din vecinătate. Ea impune măsuri de protecţie la incendii a oamenilor şi de prevenire a incendiilor depădure care trebuie luate de administraţiile publice locale în cadrul competenţelor lor.Proprietarii, gestionarii şi utilizatorii spaţiului forestier trebuie permanent sensibilizaţi privindprevenirea incendiilor de pădure.Prevenirea se efectuează prin diferite mijloace:– supravegherea: este asigurată la sol cu ajutorul a circa 40 de turnuri de supraveghere dispersate peansamblul zonei;– crearea de întreruperi ale masei combustibile, prin zone tampon ceea ce permite reducereariscului de propagare a incendiului;– reducerea biomasei combustibile prin activităţi pastorale sau agricole constituie, de asemenea, omăsură de prevenire a riscului de propagare a incendiilor;– canale şi şanţuri de drenaj: realizarea lor favorizează o mai bună portanţă a solului. În plus, creareade treceri deasupra acestor şanţuri facilitează accesibilitatea utilajelor de luptă împotriva incendiilor;– puncte de alimentare cu apă: cu cât sunt mai numeroase cu atât mai repede se poate acţiona pentrustingerea incendiului. Se pot constitui rezerve de apă de stingere a incendiilor, amenajate pe râuri, piscine ori sepot amplasa cisterne cu apă. Obiectivul este dispunerea unui punct de alimentare cu apă pentru fiecare 500 m 2 ;– marcajul: repertoriază pistele ce contribuie la orientarea forţelor de intervenţie pe timpul deplasăriilor la locul incendiului;– posturi de incendiu: mijloace şi echipamente de intervenţie în caz de incendiu de pădure amplasateîn puncte fixe.Reguli şi măsuri de prevenire a incendiilor de pădureReguli şi măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor în arboreteRegia Naţională a Pădurilor – ROMSILVA, prin direcţiile silvice şi I.T.R.S.V.-urile pentru celelaltestructuri silvice autorizate din raza lor de activitate (ocoale silvice private), planifică, organizează şi controleazăefectuarea acţiunilor de patrulare pe bază de grafic şi în mod susţinut în perioadele de secetă şi în zilelenelucrătoare.Pe baza planurilor de apărare împotriva incendiilor, împreună cu Departamentul Aviaţiei Civile, se vororganiza acţiuni de patrulare aeriană, pentru observarea şi alarmarea incendiilor, în perioadele secetoase şi înzonele cu grad mare de periclitate.În lunile februarie - martie şi septembrie - octombrie, ce preced perioadele critice de producere aincendiilor la fondul forestier naţional, şi în perioadele de maximă afluenţă turistică, se vor curăţa uscăturile dinapropierea construcţiilor (cantoane, cabane turistice) şi se va asigura întreţinerea liniilor izolatoare, somiere şiparcelare.Direcţiile şi ocoalele silvice din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor – ROMSILVA, precum şi celelaltestructuri silvice autorizate (ocoale silvice private), amenajează locurile admise în pădure, pentru popas, pentrufumat şi parcare a autovehiculelor în pădurile de agrement şi de interes turistic, marcându-le şi amenajându-lecorespunzător, în scopul atragerii turiştilor în zone cu organizare adecvată.50

Se stabilesc şi marchează drumurile permise circulaţiei autovehiculelor. Pe drumurile interzise semontează bariere şi indicatoare corespunzătoare.La intrarea în pădure şi pe traseele turistice se vor plasa panouri şi pancarte cu texte adecvate privindprevenirea şi stingerea incendiilor de pădure.Pentru activitatea de păşunat în pădure se va ţine o evidenţă strictă a autorizaţiilor sau contractelor, înscopul verificării şi controlului privind respectarea prevederilor măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor.Pentru activitatea de recoltare a fructelor de pădure, la cantoanele silvice se va ţine evidenţamuncitorilor şi a sectoarelor de activitate a acestora. Se face totodată instruirea muncitorilor pe bază desemnătură, asupra cunoaşterii măsurilor privind prevenirea şi stingerea incendiilor de pădure.Măsuri silviculturalePentru prevenirea declanşării incendiilor de pădure, ţinând seama de condiţiile ecologice, se vorrespecta următoarele:a) plantaţiile de răşinoase se vor crea în amestec cu foioase acolo unde condiţiile bioecologice permitaceasta. În aceleaşi condiţii - pe marginea masivelor de răşinoase - schemele de împădurire pentru viitoareleîmpăduriri vor avea prevăzută o bandă de 4-8 rânduri de foioase sau larice;b) lizierele trupurilor de pădure ce se vor crea vor fi închise cu vegetaţie densă verde, arbustivă;c) liniile somiere să fie cultivate şi întreţinute astfel încât să constituie benzi de prevenire a extinderiieventualelor incendii şi să satisfacă şi nevoile sectorului cinegetic;d) amestecul speciilor în culturile ce se vor crea se va face conform cerinţelor bioecologice;e) la operaţiunile culturale, se va urmării scoaterea materialului rezultat pentru diminuareapotenţialului de combustie în cazul unui eventual incendiu;f) pe marginea drumurilor, a şoselelor, a căilor ferate (normale sau forestiere) ce trec prin păduri, sevor amenaja benzi izolatoare în zonele care prezintă pericol de incendiu, prin îndepărtarea lizierei şi a resturilorcombustibile, pe o lăţime de 5-10 m pe care este interzisă depozitarea materialului combustibil (vegetaţieierboasă uscată, gunoaie, lichide inflamabile etc.);g) în pădure se va asigura o stare corespunzătoare de igienă prin extragerea arborilor uscaţi, lâncezi,rupţi sau doborâţi de vânt.În pădure este interzis accesul autovehiculelor proprietate personală pe drumurile forestiere, arderearesturilor vegetale rezultate din curăţirea păşunilor şi a terenurilor agricole limitrofe la o distanţă mai mică de100 m de liziera pădurii, fumatul şi focul deschis (în afara locurilor special amenajate) sau aruncarea laîntâmplare a ţigărilor şi chibriturilor aprinse ca şi instalarea corturilor, a autoturismelor şi a suprafeţelor depicnic,în alte locuri decât cele amenajate în acest scop.Reguli şi măsuri specifice de prevenire a incendiilor în lucrările de amenajare a pădurilorPrin proiectele de amenajare a pădurilor se vor preciza măsuri şi mijloace de protecţie împotrivaincendiilor.Toate ocoalele silvice realizează linii somiere cultivate şi liziere compactizate prin culturiarbustive dense, pentru izolarea pădurii de zonele limitrofe şi apărarea în faţa unui eventual incendiu.La proiectarea şi construirea drumurilor forestiere se va avea în vedere ca acestea să servească şiscopului de apărare a pădurilor din zona respectivă împotriva incendiilor. Aceste drumuri vor îndeplinicondiţiile de carosabilitate şi pentru autovehiculele serviciilor pentru situaţii de urgenţă.Prin proiectele de amenajare vor fi prevăzute zonele accesibile în care se vor putea realiza depozite deapă pe văile principale prin bararea cursurilor de apă.Ocoalele silvice vor fi dotate cu hărţi topografice la scara 1:5000 şi 1:20000 cu scop special de apărarecontra incendiilor şi care vor face parte din planul de intervenţie. Pe aceste hărţi ocoalele silvice marcheazăurmătoarele:a) punctele de apă pe firul văilor permanente, de unde se pot aproviziona maşinile şi utilajele destingere în caz de incendiu. Se ţine seama că pentru un versant sunt necesari cca. 100 - 150 m 3 apă;.b) drumurile de acces, cu însemne asupra gradului de carosabilitate.c) suprafeţele şi zonele destinate turismului, cu însemne asupra locurilor de foc şi a punctelor deapă pentru turişti;d) sediile de ocoale, de brigăzi şi cantoane silvice, linii parcelare şi somiere;51

e) vecinătăţile unităţilor de intervenţie în caz de incendii şi punctele de sprijin pe care se poateconta în caz de incendiu (serviciile publice voluntare/ private pentru situaţii de urgenţă, unităţi aleinspectoratului pentru situaţii de urgenţă);f) obiectivele altor operatori economici ce îşi desfăşoară activitatea în fondul forestier.Formulele şi schemele de împădurire se analizează, ţinând seama de sensibilitatea la foc a speciilorforestiere şi de cerinţele bioecologice ale acestora.În lungul traseelor ce delimitează zona pastorală de zona forestieră, se sapă şanţuri de 0,5 m lăţime pecurba de nivel cu scopul atât de limitare a extinderii incendiilor, cât şi pentru evitarea formării de ogaşe prindirijarea apelor din precipitaţii şi din pâraiele ce traversează versanţii.Reguli şi măsuri specifice de prevenire a incendiilor în pepiniere şi răchitării.Pepinierele şi răchităriile instalate în incinta pădurii vor avea un regim aparte de cele din afara pădurii.În jurul pepinierelor şi a răchităriilor se creează benzi de sol de 2 m lăţime permanent mineralizate,putând fi folosite ca drum de acces şi linie izolatoare pentru incendii.Clădirile pentru locuinţe, dormitoarele şi anexele pentru animale vor fi izolate de pădure prin benzimineralizate, de minimum 5 m lăţime.Hidranţii pentru stropire vor fi permanent echipaţi şi pentru stingerea incendiilor.Muncitorii vor fi instruiţi şi testaţi periodic asupra cunoştinţelor şi a sarcinilor ce le revin în cazulincendiilor.După recoltarea producţiei, puieţii se pun la şanţ, iar răchita va fi cât mai urgent expediatăbeneficiarilor.Depozitele de răchită se izolează de pădure sau de clădirile din incintă prin benzi de teren mineralizate.Reguli şi măsuri specifice de prevenire a incendiilor în parchetele de exploatarePentru prevenirea şi stingerea incendiilor de pădure în parchetele de exploatare se respectă toateregulile privind ordinea şi curăţenia.În devizele de parchet ce se întocmesc înainte de începerea exploatării, se prevăd toate lucrările şimaterialele necesare pentru prevenirea incendiilor, anexându-se şi o schiţă de plan cuprinzând obiectivele carenecesită măsuri speciale de prevenire şi stingere a incendiilor, direcţiile şi drumurile de acces în parchet,limitele şi vecinătăţile parchetului (arborete de răşinoase, foioase etc.), construcţii aferente definitive(cabane)sau provizorii (garaje, bucătării etc.).Independent de felul tăierii (tăieri rase, succesive, progresive, operaţiuni culturale, de igienă etc.) saude structura arborelui (răşinoase, foioase sau amestec) trebuie respectate normele de prevenire şi stingere aincendiilor în fondul forestier, elaborate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.Cabanele şi construcţiile temporare din parchet se izolează de pădure cu o bandă de 10 m lăţime de pecare se defrişează toată vegetaţia.Parchetele de exploatare se izolează de restul pădurii printr-o bandă izolatoare perimetrală de 10 m,care se va mineraliza. Această bandă va putea constitui drum de acces şi o eventuală bază de lansare contrafocului, în cazul unui eventual incendiu de proporţii.La recoltarea materialului lemnos din pădure, indiferent de natura produselor, se urmăreşte respectareaduratei şi a perioadei de exploatare conform instrucţiunilor în vigoare acordându-se deosebită atenţie preveniriiincendiilor în perioadele secetoase.Materialul lemnos, ce se depozitează în parchete, se stivuieşte pe solul curăţat de toate materialelecombustibile.Materialul lemnos depozitat pe platformele din cuprinsul parchetelor este ritmic transportat,eventualele stocuri fiind stivuite ordonat. În perioada 1 aprilie - 1 octombrie, nu se menţine în aceste depozitematerial de răşinoase necojit.Scoaterea materialului lemnos din pădure se face numai pe traseele stabilite de organele silvice.Lucrările de exploatare vor fi permanent supravegheate şi inspectate periodic de organele silvice,accentuându-se asupra respectării măsurilor prevăzute de normele de prevenire şi stingere a incendiilor depădure.Scoaterea şi transportul lemnului din parchete şi curăţirea parchetelor trebuie să decurgă în paralel.Finalizarea exploatării trebuie să constituie şi finalizarea celorlalte operaţiuni.Coşurile de fum ale construcţiilor din pădure se echipează cu grătare (site) parascântei.La manipularea furajelor pentru animalele de muncă din parchete se au în vedere următoarele:a) toate resturile de furaje rezultate în urma transporturilor sau a manipulării lor se vor strânge şiîndepărta;b) pentru micşorarea suprafeţelor de depozitare si a pericolului de foc se recomandă folosirea de furajebalotate si în cantităţi necesare pentru 2-3 zile;52

c) manipularea furajelor se va face numai la lumina zilei.Depozitarea carburanţilor si lubrifianţilor pentru utilajele folosite în exploatarea parchetelor (tractoare,fierăstraie mecanice, funiculare etc.) se face în depozite special amenajate, respectându-se prevederile deprevenire şi stingere a incendiilor.Transportarea carburanţilor de la depozite în locul de muncă se va face în canistre metalice.Alimentarea utilajelor cu combustibil se face cu pâlnii şi pompe şi nu prin turnarea directă din butoaie,îngrijindu-se ca lichidul inflamabil să nu curgă pe jos.Utilajele cu motoare cu explozie ce se folosesc în exploatare sunt prevăzute cu site parascântei laconductele de eşapament.Mangalizarea lemnului se face în bocşe special amenajate în acest scop şi amplasate la maximum30 metri de surse de apă, pe locuri orizontale, puţin productive.Izolarea de pădure a bocşelor se face printr-o banda de 10 metri lăţime, mineralizată, iar pe o rază de50 metri se vor îndepărtarea toate materialele combustibile.Bocşele de mangalizare sunt supravegheate permanent, iar acoperirea cu pământ este urmărită, în modspecial, atât la înfiinţare, cât şi în timpul arderii.În parchetele de exploatare sunt interzise fumatul şi lucrul cu foc deschis, în afara locurilor specialamenajate, folosirea de instalaţii electrice sau de forţă, defecte sau improvizate, folosirea benzinei, motorineisau altor substanţe la lămpile de iluminat şi menţinerea mult timp a materialului lemnos în depoziteleintermediare. De asemenea, este interzisă încărcarea mangalului nestins şi nerăcit complet sau cu resturi delemn insuficient carbonizate, ca şi scoaterea mangalului din bocşă pe timp de viscol sau furtună.Grătarele şi cenuşarele locomotivelor se închid pe parcursul drumului prin pădure.Reguli şi măsuri specifice şi operative de stingere a incendiilor de pădure, inclusiv în zoneletransfrontaliereProcedeele tehnice de stingere a incendiilor de pădure implică:a) utilizarea celor mai eficiente mijloace de stingere şi repartizarea celor mai mari forţe pe direcţia şiintensitatea cea mai mare a focului şi care să apere cele mai importante obiective (construcţii, arborete etc.);b) dacă există un pârâu sau o vale, se va bara urgent cursul de apă şi se va organiza un lanţ de găleţi,care va sprijini eficient acţiunea de stingere;c) utilizarea sistemelor de pulverizare a apei măreşte eficienţa acţiunii de stingere.Metodele de intervenţie în condiţiile unui incendiu de pădure se stabilesc în funcţie de dimensiuneaincendiului şi felul acestuia (incendiu de lizieră, coronament, în plantaţii sau arboret, în păşune sau poiană, peteren plan sau pe versant cu pantă mare sau redusă, pe culme de deal sau în vale etc.).În cazul incendiului de lizieră se bate cu măturoaie, palete de răchită împletită, cu lopeţi şi se aruncapământ sau nisip pe focul ce înaintează, se acţionează cu stropitoarele şi pulverizatoarele de apă şi la câţivametri în faţa focului se intervine pentru formarea unui baraj prin mineralizarea solului şi încercarea aprinderiicontrafocului.Contrafocul este cea mai eficientă metodă de limitare a extinderii incendiului prin faptul că reduceputerea radiantă a focului ce înaintează, iar barajul realizat prin eliminarea materialului combustibil opreşteînaintarea focului principal.Stingerea unui incendiu de coronament se bazează pe intervenţia prin metode deosebite:a) pe o linie transversală direcţiei de înaintare, la distanţă apreciată astfel ca focul să nu surprindămuncitorii în plină acţiune, se doboară urgent arborii pe distanţa de 2-4 înălţimi de arboret, cu coroaneleparalele cu direcţia de înaintare a focului;b) cu cai şi tractoare se scot arborii pe măsura doborârii lor în afara zonei cu pericol de incendiu şi securăţă zona de uscături;c) cu plugurile cu cai sau tractoare se mineralizează o bandă la 2-3 m lăţime pe mijlocul benziiformată prin scoaterea arborilor şi se încearcă aplicarea contrafocului;d) echipe de muncitori cu ajutorul paletelor şi lopeţilor urmăresc şi opresc răspândirea de frunze şilujeri aprinşi şi duşi de curenţi de aer prin aceasta anihilând orice extindere a focului.6.- Măsuri de acţiune premergător, pe timpul şi după incendiile de pădureÎn vederea unei acţiuni rapide şi eficiente în cazul producerii unui incendiu de pădure, autorităţilepublice locale şi administratorii spaţiilor forestiere trebuie să ia următoarele măsuri specifice:ÎNAINTEA INCENDIILORIdentifică adăposturile şi căile de evacuare;53

Prevăd mijloace de stingere a incendiilor (puncte de apă, materiale specifice);Curăţă zonele tampon de vegetaţie;Asigură informarea populaţiei cu privire la riscul producerii unui incendiu de pădure (prin afişaj -anexa nr. 1, pliante, filme, conferinţe etc.);Asigură instruirea populaţiei privind măsuri de prevenire a incendiilor şi comportamentul de adoptatîn condiţiile producerii unui incendiu de pădure; Instruirea copiilor şi elevilor în unităţi de învăţământ privind măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor lapăduri.Veveriţa Riţa vă informeazăMăsuri de prevenire a incendiilor la păduriPădurea - Aurul verdeMăsuri de prevenire a incendiilorInspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă-2006- -2006-Criterii de dotare cu mijloace de stingere a incendiilor de pădureLa stabilirea dotării direcţiilor silvice din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor - ROMSILVA şi acelorlalte structuri silvice autorizate (ocoale silvice private) cu mijloace pentru stingerea incendiilor de proporţiiîn fondul forestier, se are în vedere numărul de incendii simultane ce pot izbucni, funcţie de suprafaţaîmpădurită.Funcţie de suprafaţa împădurită, la nivelul unei direcţii silvice sau la nivelul unui ocol silvic privat, sestabileşte numărul de incendii simultane, astfel:− 1 incendiu la o suprafaţă de până la 150.000 ha;− 2 incendii simultane la o suprafaţă cuprinsă între 150.000 – 300.000 ha;− 3 incendii simultane la o suprafaţă de peste 300.000 ha.Direcţia silvică sau Ocolul silvic privat va organiza un număr de puncte întărite, dotate cu mijloacepentru combaterea incendiilor egal cu numărul de incendii simultane (1 incendiu la o suprafaţă de 150000 ha, 2incendii simultane la o suprafaţă cuprinsă între 150.000-300.000 ha, 3 incendii simultane la o suprafaţă de peste300000 ha) amplasate în cadrul ocoalelor silvice cu cea mai mare pondere forestieră - şi distribuite echilibrat înzona împădurită a direcţiei silvice sau a ocolului silvic privat.Punctele întărite de dotare sunt de două tipuri, funcţie de natura pădurilor: tipul I pentru pădurile defoioase şi tipul II pentru pădurile de răşinoase sau amestec (răşinoase cu foioase).În scopul observării, alarmării şi primei intervenţii, precum şi a instruirii personalului, direcţiile silviceşi ocoalele silvice private se dotează cu echipamentul minim prevăzut în Anexa nr.2.Regia Naţională a Pădurilor şi I.T.R.S.V. – urile autorizează amenajarea unor terenuri de zbor pentruavioane utilitare sau elicoptere, care să fie folosite atât pentru acţiunile de prevenire şi stingere a incendiilor depădure, cât şi pentru lucrările de protecţie.PE TIMPUL INCENDIILORInformează serviciile publice voluntare şi profesioniste (112) pentru situaţii de urgenţă;Intervin la stingerea incendiului, dacă este posibil;Informează populaţia despre evoluţia situaţiei cauzată de incendiu şi asigură sprijin în cazulnecesităţii evacuării zonei.54

DUPĂ INCENDIUSupraveghează zonele stinse pentru prevenirea producerii altor incendii.În vederea unei acţiuni rapide şi eficiente în cazul producerii unui incendiu de pădure, populaţia dinvecinătate trebuie să ia următoarele măsuri:PREMERGĂTOR INCENDIILORPrevederea şi păstrarea la îndemână a echipamentelor minime şi documentelor necesare:aparate radio portabile cu baterii;lanternă de buzunar;apă potabilă;acte personale de identitate;medicamente de maximă urgenţă;cuverturi, îmbrăcăminte de schimb.Informare la primărie asupra:riscurilor ce pot apare în zonă;măsurilor de salvare şi intervenţie;semnalelor de alertă în caz de incendiu de pădure;planurilor de intervenţie.Organizare:cunoaşterea şi exersarea responsabilităţilor pe care fiecare le are în cazul producerii unui incendiu;discutarea în familie a măsurilor de luat în cazul unui incendiu de pădure (protecţie, evacuare).Simulări:participarea populaţiei la exerciţii de intervenţie.PE TIMPUL INCENDIILOREvacuaredupă caz, în funcţie de natura riscurilor.Protecţia locuinţelor, se realizează, prin:introducerea autovehiculelor în garaj;închiderea ferestrelor şi obloanelor;udarea pereţilor exteriori ai casei pentru evitarea încălzirii prin radiaţie;stabilirea unui „front de apă” în jurul casei.Unele ţări europene propun, ca soluţie pentru protecţia caselor instalarea pe case a unor sisteme fixe destingere a incendiilor tip sprinkler.Informare:primele informaţii se asigură prin posturile locale de radio.Intervenţie:sprijinirea forţelor de intervenţie specializate.DUPĂ INCENDIUInformare:se ascultă şi se urmează recomandările transmise prin radio sau direct de către autorităţi;se informează autorităţile privind eventuale pericole post-incendiu observate.Metode de stingere a incendiilor de pădureA. metode clasice:- stingerea prin înăbuşire cu mături;- stingerea cu apă sau cu apă şi aditivi.55

Îndepărtarea masei vegetale prin sistemul contrafoc: prin arderea controlată a unei părţi din vegetaţie,se asigură întreruperea cantităţii de combustibil pentru continuarea arderii şi astfel stingerea incendiului.Sistemul de stingere a incendiilor prin reducerea cantităţii de combustibil: tăierea de urgenţă a maseivegetale şi lemnoase.B. Metode neconvenţionale:- stingerea prin răcire cu ajutorul elicopterelor.- stingerea cu gelul Firesorb Gelul asigură un efect bun de protecţie în lupta împotriva incendiilor depădure. El constituie de asemenea, o alternativă la fâşiile antifoc prin acoperirea copacilor şi tufişurilor.Propagarea incendiilor se micşorează de patru ori, ceea ce semnifică până la 75% din protecţia suplimentarăpentru păduri comparativ cu tehnica de stingere tradiţională.De asemenea, gelul Firesorb este utilizat la protejarea caselor din zonele forestiere. Metoda esteutilizată în Germania, Portugalia, SUA, Canada.Stingerea incendiilor de pădure în RomâniaObservarea incendiilor de pădure este realizată de către personalul de teren din subordinea RegieiNaţionale a Pădurilor (pentru pădurile proprietate publică a statului) şi de personalul de teren al structurilorsilvice autorizate (pentru fondul forestier naţional pe care acestea îl administrează).Imediat ce se observă un incendiu de pădure este anunţată persoana responsabilă cu prevenirea şistingerea incendiilor din cadrul ocolului silvic care administrează pădurea respectivă. Această persoană anunţăla rândul său cadrele tehnice PSI din cadrul I.T.R.S.V.-ului sau direcţiei silvice (după caz), inspectoratul pentrusituaţii de urgenţă judeţean, serviciile publice de voluntari/private pentru situaţii de urgenţă, operatoriieconomici care îşi desfăşoară activitatea în zona respectivă şi întreg personalul de teren al ocolului silvic.Stingerea incendiilor se face prin efortul comun al tuturor factorilor menţionaţi anterior, utilizându-setoate sursele de apă disponibile din zona afectată.Reabilitarea suprafeţelor de pădure afectate de incendii este sarcina ocoalelor silvice (de stat sauprivate), care administrează suprafaţa de pădure afectată. Această reabilitare se face, în special, prin împăduriricu specii din tipul natural fundamental de pădure.Persoanele fizice şi juridice care au în proprietate sau în folosinţă terenuri din fondul forestier naţionalau obligaţia să participe la acţiunile de prevenire şi stingere a incendiilor la fondul forestier naţional.Măsurile de intervenţie operativă se realizează în mod unitar, pe baza planurilor de apărare împotrivaincendiilor, ce se elaborează pe judeţe, localităţi, acolo unde există un asemenea factor de risc. Structura unuiplan de apărare elaborat la nivelul ocolului silvic este prezentată în anexa nr.3.Elaborarea planurilor de apărare împotriva incendiilor se va face cu luarea în considerare a planurilorde amenajare a teritoriului şi a restricţionării regimului de construcţii în zonele limitrofe fondului forestiernaţional.56

Anexa nr. 1PREFECTURA JUDEŢULUI LOCALITATEA______________________________________INCENDIU DE PĂDUREÎn cazul unui incendiu de pădure, va trebui să:Deschideţi porţile proprietăţii dumneavoastră, Pentru facilitarea accesului pompierilordacă e împrejmuităÎnchideţi buteliile de gaz situate în exteriorr şi Pentru evitarea unei exploziiîndepărtaţi-le, pe cât posibil, de clădireIntraţi în clădirea cea mai apropiatăO clădire solidă şi bine protejată este cel mai bunadăpostÎnchideţi etanş obloanele, uşile şi ferestrele Pentru evitarea aportului de aerPuneţi cârpe ude în toate locurile pe unde Fumul apare înaintea foculuiar putea intra aerul. Opriţi ventilaţiaUrmaţi instrucţiunile pompierilorEi cunosc pericolelePROPAGAREA INCENDIULUI NU DUREAZĂ FOARTE MULTPăstraţi-vă calmul, serviciile pentru situaţii de urgenţă vor interveniReflexe care salveazăNu vă apropiaţi pe jos sau înmaşină de un incendiu depădureDeschideţi porţileproprietăţii dumneavoastrăÎnchideţi buteliile de gazaflate în exteriorÎntraţi într-o clădireÎnchideţi obloanelePentru a cunoaşte mai bine riscurile şi cum pot fi ele prevenite, întrebaţi specialiştii diprimărie57

Anexa nr.2NECESARUL DE MIJLOACE, APARATURĂ ŞI SUBSTANŢE CHIMICE PENTRU DOTAREA UNITĂŢILOR SILVICE CU SCOPULSTINGERII INCENDIILOR ÎN PĂDURENr Materiale District U.M. Canton Ocol silvic Punct întãrit D.S.crttip I tip II0 1 2 3 4 5 6 7 81234567891011121314151617181920212223242526CazmaleTopoareLopeţiPalete răchită(bătătoare)Sape munteTârnăcoapeFurciCoaseGăleţi 10 litriBidoane raniţă 20 litriTruse sanitareLanternePetrolButoi apă 100 litriJoagăreFierăstraie mecaniceŢapineCarburanţiLubrifianţiBinocluFoi de cortMăşti contra gazelorRomopal (Detersin)Fosfat DiamoniuAparate stropit (Fontan,102020553201311bucăţibucăţibucăţibucăţibucăţibucăţibucăţibucăţibucăţibucăţibucăţibucăţibucăţilitribucăţibucăţibucăţibucăţilitrilitribucăţibucăţibucăţikgkgbucăţi5551021225512212-1--------102588251082510155151-20412-605021100100100100505020255030102525-205204007552020100100101001501502001005020237550152525-308255001005202010010010----------2221------22----58

272829303132333435363738394041Kyoritz)Aparate radio emisie -recepţie- fixe- transportabile- portabile- redresor încărcatacumulatoriTărgi sanitareCordiţe de salvare tipP.S.I.Brâie tip pompierScripeţi simpliCricPlug pentru tracţiuneanimalăVeselă pentru hrană(complet - bidon apă,gamelă, lingură)Marmide transporthrană, 25 lCort 6 persoane, cumobilier, pentru punctde comandăAparat proiecţie, pentruacţiuni de propagandăAparat fotobucăţibucăţibucăţibucăţibucăţibucăţibucăţibucăţibucăţibucăţibucăţibucăţibucăţibucăţi---------------1131----------1-151310101022203-1--151310101022203-1-1131--------111NOTĂ:Pentru direcţiile silvice din cadrul R.N.P. ocolul silvic pe raza căruia s-a constituit punctul întărit (indiferent de tip) nu se mai dotează cumateriale şi aparatura necesară prevăzută în anexă, ci numai cu radiotelefon fix.59

Anexa nr. 3PLANUL DE APĂRARE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR DE PĂDURE-Structura cadru-1. Date de identificare:• denumirea ocolului silvic;• sediul, numărul de telefon, fax.2. Planul general al ocolului silvic (la scară), pe care se marchează:• amplasarea clădirilor (sediu ocol, cantoane silvice, cabane de vânătoare, stâne, depozite etc.);• drumurile naţionale, judeţene, forestiere, de exploatare;• reţelele şi sursele proprii de alimentare cu apă şi alte substanţe stingătoare, râuri, pâraie cu debitrelativ constant tot timpul anului;• rezervele de agenţi stingători şi de mijloace de protecţie a personalului de intervenţie;• reţelele si racordurile de alimentare cu energie electrică, agent termic, gaze şi alte fluidecombustibile;• reţelele de canalizare;• vecinătăţile.3. Concepţia de apărare în caz de incendiu de pădure:• concluzii privind intervenţia, rezultate din scenariul de siguranţă la foc sau din evaluarea capacităţiide apărare împotriva incendiilor;• particularităţi tactice de intervenţie pentru:a) evacuarea (persoanelor şi, după caz, animale sau bunuri), acordarea primului ajutor şi protejareabunurilor periclitate;b) localizarea şi lichidarea incendiilor;c) protecţia personalului de intervenţie;d) protecţia vecinătăţilor;e) înlăturarea efectelor negative majore produse de incendiu.4. Forţe de intervenţie în caz de incendiu:• personalul de teren, bine instruit, din zona unde s-a produs incendiul ;• serviciul public voluntar pentru situaţii de urgenţă, cu care se cooperează (localitatea, distanţa,itinerarul de deplasare, telefonul sau alte mijloace de alarmare şi alertare – sistemul informaţional de alertare);• inspectoratul pentru situaţii de urgenţă – prin unităţile subordonate (localitatea, distanţa, itinerarulde deplasare, telefonul sau alte mijloace de alertare şi alarmare - sistemul informaţional de alertare);• alte forţe cu care se cooperează şi modul de anunţare (ambulanţa, persoanele care desfăşoarăactivităţi în zona de producere a incendiului etc.).5. Surse de alimentare cu apa in caz de incendiu, exterioare ocolului silvic:• reţele de alimentare cu apă:a) debite;b) presiuni;c) amplasarea hidranţilor şi stabilirea distanţelor faţă de incinta ocolului silvic;• alte surse artificiale sau naturale de apă:a) felul şi capacitatea acestora – baraje artificiale sau naturale, cursuri de apă cu debit relativ constant,lacuri, bălţi etc.;b) platforme (puncte) de alimentare si distanţele faţă de ocolul silvic.60

CONSIDERAŢIIPRIVIND PREVENIREA INCENDIILOR LA HOTELURIŞI LA CELELALTE STRUCTURI DE PRIMIRE TURISTICĂLt. ing. VICTOR-MUGUR GRAUREInspectoratul General pentru Situaţii de UrgenţăInspecţia de Prevenire – Direcţia PompieriAbstractThe paper highlights consequence of Romania as a joining the European Union, the need toharmonize the national provisions on fire prevention with the existing ones at European level some aspectswhich will be considered, in the following period, in drafting legislative provisions on fire prevention at touristreception structures are presented.IntroducereÎn procesul de aderare la Uniunea Europeană, România a trecut la armonizarea prevederilor naţionaleprivind prevenirea şi stingerea incendiilor cu cele existente la nivel european.România are printre obiectivele principale, şi elaborarea de reglementări tehnice naţionale, prinintermediul organelor administraţiei publice centrale, fiecare pe domeniul specific, cât şi adoptarea acestora înconcordanţă cu directivele europene.În cele ce urmează se vor analiza unele aspecte care se vor avea în vedere, în perioada următoare, laelaborarea prevederilor legislative privind prevenirea incendiilor la structurile de primire turistice, cât şinecesitatea stabilirii unui cadru unitar la nivel european în domeniul apărării împotriva incendiilor la acestetipuri de unităţi.Situaţia turismului la nivel naţionalÎn România, structurile de primire turistice, indiferent de forma de proprietate şi organizare, seclasifică în funcţie de caracteristicile constructive, de calitatea dotărilor şi a serviciilor prestate.În scopul protecţiei turiştilor, serviciile de cazare şi alimentaţie publică se asigură numai în structuri deprimire turistice clasificate.Conform Hotărârii Guvernului României nr. 645 din 20 iunie 2007 pentru modificarea şicompletarea Hotărârii Guvernului nr. 1.328 din 27 decembrie 2001 privind clasificarea structurilor deprimire turistice, structura de primire turistică reprezintă orice construcţie şi amenajare destinată, prinproiectare şi execuţie, cazării sau servirii mesei pentru turişti, împreună cu serviciile specifice aferente.Structurile de primire turistice, conform Legii nr. 755 din 27 decembrie 2001 pentru aprobareaOrdonanţei Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de turism în România, seclasifică în două categorii:‣structuri de primire turistice cu funcţiuni de cazare turistică: hoteluri, hoteluri-apartament, moteluri,vile turistice, cabane, bungalouri, sate de vacanţă, campinguri, camere de închiriat în locuinţe familiale,nave fluviale şi maritime, pensiuni turistice şi pensiuni agro-turistice şi alte unităţi cu funcţiuni decazare turistică;‣structuri de primire turistice cu funcţiuni de alimentaţie publică: unităţi de alimentaţie din incintastructurilor de primire cu funcţiuni de cazare, unităţi de alimentaţie publică situate în staţiuni turistice,precum şi cele administrate de societăţi comerciale de turism, restaurante, baruri, unităţi de fast-food,cofetării, patiserii şi care sunt atestate conform legii;61

‣structuri de primire turistice cu funcţiuni de agrement: cluburi, cazinouri, săli polivalente, instalaţii şidotări specifice agrementului turistic;‣structuri de primire turistice cu funcţiuni de transport:transport rutier: autocare etc.;transport feroviar: trenuleţe, trenuri de cremalieră etc.;transport fluvial şi maritim: ambarcaţiuni cu scop turistic;transport pe cablu: telecabine, teleschi.În scopul protecţiei turiştilor şi al alinierii la standardele europene privind calitatea serviciiloroperatorii economici, proprietari sau administratori de structuri de primire turistice au obligaţia să asigure caactivitatea acestor structuri să se desfăşoare cu respectarea următoarelor reguli de bază:‣ deţinerea autorizaţiilor: sanitară, sanitar-veterinară, de mediu şi de securitate la incendiu, în cazulunităţilor pentru care, potrivit legii, este obligatorie obţinerea acestora;‣ respectarea reglementărilor legale în vigoare ce privesc activitatea desfăşurată prin structura deprimire turistică;În categoria de construcţii şi amenajări care se supun avizării şi/sau autorizării privind securitatea laincendii intră şi construcţiile pentru structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare de tipul: hoteluri,hoteluri-apartament, moteluri, hosteluri, minihoteluri, vile, bungalouri, cabane turistice, de vânătoare, depescuit, sate de vacanţă, campinguri, popasuri turistice, pensiuni turistice urbane şi rurale, pensiuniagroturistice, inclusiv unităţile de alimentaţie din incinta acestora, indiferent de numărul de locuri, conformHotărârii Guvernului României nr. 1739 din 6 decembrie 2006 pentru aprobarea categoriilor de construcţiişi amenajări care se supun avizării şi/sau autorizării privind securitatea la incendiu;Reglementarea tehnică de apărare împotriva incendiilor pentru obiectivele din domeniul turismului,elaborată de organul administraţiei publice centrale cu atribuţii în acest sens, în vigoare, este Ordinulministrului turismului nr. 726 din 8 decembrie 1975 pentru aprobarea Normelor de prevenire şi stingere aincendiilor şi Normelor de dotare cu maşini, instalaţii, utilaje, aparatură, echipament de protecţie şisubstanţe chimice pentru prevenirea şi stingerea incendiilor. Această reglementare este, fireşte, mult depăşităşi necunoscută de către cei care trebuie să o pună în aplicare, de aceea, ţinându-se seama de noul cadrulegislativ naţional din domeniul apărării împotriva incendiilor, elaborat în concordanţă cu cerinţele europene, seimpune elaborarea de către Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale,a unor norme specifice de apărare împotriva incendiilor pentru structurile de primire turistice, corelate cucondiţiile concrete actuale.Necesitatea stabilirii unui cadru unitar la nivel european privind prevenirea incendiilor lahoteluriLa nivel european, prevederile legislative cu caracter unitar pe linia apărării împotriva incendiilor lahoteluri şi celelalte structuri de primire turistică sunt limitate. Reglementărilor privind prevenirea incendiilor lahoteluri diferă de la un stat la altul pe teritoriul Uniunii Europene. Astfel, personalul specializat din cadrulstructurilor cu atribuţii de reglementare din fiecare stat membru al uniunii nu-şi poate crea o imagine clară, deansamblu, necesară pentru actualizarea/modificarea prevederilor, în vigoare, acolo unde situaţia o impune.De aceea sunt necesare demersuri pentru armonizarea, la nivelul Uniunii Europene, a măsurilor tehnicede apărare împotriva incendiilor la structurile de primire turistică, în vederea uniformizării protecţiei la incendiuşi asigurării unui nivel uniform de protecţie al utilizatorilor pe întreg teritoriul Uniunii Europene.Pentru a se pune bazele armonizării reglementărilor tehnice de apărare împotriva incendiilor la acestetipuri de obiective trebuie să se pornească de la cerinţe minime de securitate la incendiu.Reglementările tehnice de prevenire a incendiilor care urmează să fie schimbate sau actualizate, învederea armonizării cu directivele europene, trebuie să fie elaborate şi avizate de personal de specialitate îndomeniu, în caz contrar activitatea la care ne referim poate avea de suferit.Ţinându-se seama de securitatea la incendiu a turiştilor şi a persoanelor care, dintr-un motiv sau altul,călătoresc pe teritoriul Uniunii Europene, este important să se încurajeze armonizarea prevederilor legislativepe linia prevenirii incendiilor de către statele membre ale Uniunii Europene.Unele aspecte privind prevenirea incendiilor la hoteluri şi celelalte structuri de primire turisticăcu funcţiuni de cazareÎn 1986 Parlamentul European a realizat un set de recomandări care aveau în intenţie să asigure unpunct de plecare în vederea uniformizării legislaţiei la nivelul Uniunii Europene.62

Măsurile de apărare împotriva incendiilor prevăzute în Recomandarea Europeană 86/666/EEC(Council Recommendation of 22 december 1986 on fire safety in existing hotels 86/666/EEC) trebuie să vizeze:• reducerea riscului de incendiu la hoteluri;• limitarea propagării fumului, gazelor fierbinţi şi a flăcărilor în clădiri;• asigurarea evacuării în condiţii de maximă siguranţă a tuturor utilizatorilor (în speţă turişti şipersonalul care deserveşte hotelul);• asigurarea condiţiilor pentru intervenţia serviciilor de urgenţă (căile de acces spre obiectiv să fiemenţinute în stare de practicabilitate).Pentru îndeplinirea acestor aspecte principale, măsurile de prevenire a incendiilor care trebuie adoptatepentru desfăşurarea în condiţii de maximă siguranţă a activităţilor specifice din hoteluri, se referă la:• Căi de evacuare şi intervenţie – sigure şi accesibile, marcate corespunzător şi care să fie menţinuteîn stare de practicabilitate;• Caracteristici ale construcţiei – stabilitatea la foc a construcţiei, cât şi elementele decompartimentare ale acestei să garanteze evacuarea în deplină siguranţă a utilizatorilor;• Decoraţiuni interioare ale hotelurilor – utilizarea materialelor combustibile pentru realizarea acestorase limitează sau se interzice cu desăvârşire;• Exploatarea în siguranţă a instalaţiile utilitare (electrice, de încălzire, de alimentare cu gaz), cât şi aechipamentelor tehnice din dotarea hotelului;• Întreţinerea şi menţinerea în perfectă stare de utilizare a sistemul pentru alarmarea utilizatorilor;• Instrucţiunile de siguranţă şi planurile de evacuare – trebuie afişate în fiecare cameră a hotelului (depreferat pe spatele uşilor camerelor);• Întreţinerea şi menţinerea în stare de bună funcţionare a mijloacelor tehnice de apărare împotrivaincendiilor (stingătoare portative);• Instruirea şi pregătirea periodică în caz de incendiu a personalului hotelului.De asemenea, în vederea aplicării principalelor măsuri de prevenire a incendiilor enumerate înRecomandarea Europeană 86/666/EEC, pentru structurile de primire turistice (hoteluri, hosteluri, vile, cabane,pensiuni sau alte obiective turistice cu destinaţie asemănătoare) care pot oferi cel puţin 20 de locuri pentrucazarea turiştilor, statele membre ale Uniunii Europene trebuie să ţină seama de cerinţele tehnice minimeprevăzute în anexa Recomandării.Cerinţele minime prevăzute în anexa Recomandării Europene 86/666/EEC1.Căi de evacuareAspecte generale Căile de evacuare trebuie astfel proiectate încât să asigure evacuarea utilizatorilor direct în exteriorsau în spaţii deschise, suficient de mari, pentru a permite persoanelor să se îndepărteze de clădire într-un timpfoarte scurt şi deplină siguranţă. Uşile, casele scărilor, ieşirile, cât şi traseele către acestea trebuie marcate conform indicatoarelor desecuritate prevăzute în standardele în vigoare, astfel încât să fie vizibile ziua şi noaptea. Uşile care nu sunt folosite de către turişti şi au corespondenţă cu căile de evacuare trebuie păstrateînchise sau prevăzute cu dispozitive de autoînchidere şi marcate corespunzător.Sensul de deschidere a uşilor – blocarea căilor de evacuare Deschiderea uşilor de pe căile de evacuare trebuie să se facă în sensul evacuării persoanelor. Întotdeauna ultima uşă de pe calea de evacuare trebuie să poată fi deschisă cu uşurinţă de orice persoană. La ieşirile prevăzute cu uşi culisabile sau rotative trebuie prevăzută o uşă care să se deschidă însensul de evacuării persoanelor. Pe căile de evacuare nu se amplasa mobilier sau alte obstacole care să împiedice evacuareapersoanelor sau să favorizeze propagarea incendiului. Pe căile de evacuare se interzice amplasarea oglinzilor care ar dezorienta utilizatorii hotelului.63

Numărul minim de scări de evacuare: Criteriile după care se poate determina dacă un hotel are prevăzut un număr suficient de scări deevacuare:• După numărul total de persoane care se pot afla la un moment dat în hotel;• După distanţa până la prima casă de scări; În cazul în care criteriul utilizat este numărul de persoane, construcţiile hotelurilor care au mai multde două niveluri deasupra solului şi care au capacitatea de cazare de cel puţin 50 de persoane trebuie să fieprevăzute cu două scări de evacuare În cazul în care criteriul utilizat este distanţa care trebuie parcursă până la prima casă de scări:• Lungimea culoarului înfundat să nu depăşească 10 m;• Atunci când hotelul are cel puţin două case ale scării, distanţa care trebuie parcursă din orice punctpână la una din căile de evacuare nu trebuie să depăşească 35 m. Un hotel care se află într-o clădire care are mai mult de trei niveluri deasupra solului trebuie să fieprevăzută cu cel puţin două case ale scări. Lungimea de maxim 10 m pentru culoarul înfundat, precum şi cea de 35 m pentru a ajunge la ceamai apropiată casă de scări trebuie respectată în toate cazurile. O casă a scării exterioară poate fi acceptată ca o a doua casă de scări numai dacă asigură condiţiilede siguranţă pentru evacuare. Într-un hotel, casele scărilor existente trebuie să fie suficient de late pentru a asigura evacuareapersoanelor stabilite prin scenarii. Pentru creşterea siguranţei utilizatorilor unui hotel, trebuie prevăzut cu casede scări suplimentare care să aibă lăţimea de cel puţin 0,80 m.2. Caracteristicile construcţieiCaracteristicile constructive ale hotelului trebuie să asigure următoarele: Rezistenţa la foc a elementelor de compartimentare trebuie să asigure stabilitatea întregii construcţiipe o durată de timp suficientă pentru asigurarea evacuării în condiţii de siguranţă, în caz incendiu, a tuturorutilizatorilor hotelului. Compartimentarea trebuie să constituie o barieră împotriva propagării incendiului şi răspândiriifumului în vederea menţinerii în stare de practicabilitate a căilor de evacuare.Structura clădirii În clădirile cu mai puţin de trei niveluri deasupra solului, cu excepţia celor cu un nivel şi fără subsol,rezistenţa la foc a structurii clădirii (R) trebuie să fie de cel puţin 30 min. (R 30). În clădirile care au mai mult de trei niveluri deasupra solului, rezistenţa la foc a structurii clădirii (R)trebuie să fie de cel puţin 60 min. (R 60).Planşee În clădirile cu mai puţin de trei niveluri deasupra solului, rezistenţa la foc a planşeelor (REI) trebuiesă fie de cel puţin 30 min. (REI 30). În clădirile care au mai mult de trei niveluri deasupra solului, rezistenţa la foc a structurii clădirii(REI) trebuie să fie de cel puţin 60 min. (REI 60)Case de scări închise În general, casele scărilor la hotelurile cu cel puţin două niveluri deasupra solului sunt închise:• Pereţii caselor de scări trebuie să aibă rezistenţă la foc de 30 min. (REI 30);• Uşile de acces spre casele de scări trebuie să aibă o rezistenţă la foc (RE) de cel puţin 30 min. (RE30), să fie dotate cu dispozitive de autoînchidere şi să fie marcate prin indicatoare care să reglementeze poziţia„normal închis” a acestora; Dacă o singură casă de scări asigură accesul utilizatorilor la nivelurile accesibile, cât şi la subsol,compartimentarea trebuie realizată printr-un element rezistent la foc care să asigure o bună izolare în caz deincendiu.64

Partea superioară a fiecărei case de scări trebuie să aibă o trapă sau o fereastră de circa 1 m 2 într-ozonă, care dacă nu este accesibilă, trebuie să fie prevăzută cu un dispozitiv de acţionare, aflat la nivelulparterului. Recomandările pentru casele de scări utilizate de personalul de serviciu al hotelului se bazează peaceleaşi principii aplicabile pentru cele utilizate de public.Compartimentare În general, elementele de compartimentare între camere şi căile de evacuare trebuie să aibărezistenţa la foc (REI) de cel puţin 30 minute (REI 30). Uşile de acces ale acestora trebuie să aibă rezistenţa lafoc (RE) cel puţin 15 minute (RE 15). În general, elementele de compartimentare (planşeele, tavanul şi pereţii interiori) care separăcamerele sau căile de evacuare ale hotelului de spaţii cu pericol de incendiu trebuie să aibă o rezistenţă la foc(REI) de cel puţin 60 minute (REI 60); Uşile acestora trebuie să aibă rezistenţa la foc (RE) cel puţin 60 minute(RE 60), să prezinte dispozitiv de autoînchidere şi să fie marcate prin indicatoare care să reglementeze poziţia„normal închis” a acestora.3. Decoraţiuni interioare ale hotelurilorDecoraţiunile interioare ale hotelurilor trebuie să fie astfel realizate încât să nu contribuie lapropagarea incendiului. În anexa la Recomandare sunt precizări privind respectarea viitoarelor euroclase decomportare la foc. La nivelul anilor ’90, metodele de testare şi clasificare a produselor pentru construcţii în ceeace priveşte comportarea la foc nu erau armonizate, fiecare stat membru al Uniunii Europene aplicând propriilereglementări.Din anul 2000, prin Decizia Comisiei nr. 00/147/CE şi deciziile ulterioare, s-a reglementat nouaconcepţie europeană privind încercarea şi clasificarea produselor pentru construcţii din punct de vedere alcomportării la foc.Acest sistem de clasificare a rezistenţelor la foc a produselor de construcţii a fost implementat lanivelul României prin Ordinul comun al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului şi al ministruluiadministraţiei şi internelor nr. 1822/394 din 07.10.2004 pentru aprobarea Regulamentului privindclasificarea şi încadrarea produselor de construcţii pe baza performanţelor de comportare la foc, cumodificările şi completările ulterioare.Standardele europene prevăzute în deciziile enumerate mai sus au fost preluate ca standarde româneşti.Laboratorul Centrului Naţional pentru Securitate la Incendiu şi Protecţie Civilă din Structura InspectoratuluiGeneral pentru Situaţii de Urgenţă are în dotare aparatura de încercare prevăzută în Decizia Comisieinr. 00/147/CE.4. Instalaţiile electrice de iluminatInstalaţia electrică într-un hotel trebuie să fie proiectată şi adaptată astfel încât să prevină apariţia şidezvoltarea incendiilor. De asemenea, instalaţia electrică trebuie să aibă împământare. Această prevedere seaplică şi la hotelurile care au sursă independentă de energie.Toate hotelurile trebuie să fie dotate cu iluminat de siguranţă corespunzător care să intre în funcţiuneatunci când iluminatul principal nu mai funcţionează/este scos din funcţiune. De asemenea, iluminatul desiguranţă trebuie să funcţioneze o perioadă de timp suficientă pentru ca utilizatorii să se evacueze în siguranţă.5.Instalaţiile de încălzireReguli generale Încălzirea se realizează prin sisteme centrale de încălzire sau prin sisteme locale de încălzire. Instalaţia de încălzire într-un hotel trebuie să fie proiectată şi adaptată astfel încât să previnăapariţia şi dezvoltarea incendiilor.Camera cazanelorAtunci când puterea cazanelor depăşeşte 70 kW, centrala termică trebuie amplasată într-o încăperecare respectă următoarele cerinţe: Încăperea trebuie să fie proiectată respectându-se legislaţia specifică în vigoare a fiecărui stat.65

Pereţii încăperii în care se amplasează centrala termică trebuie să aibă rezistenţa la foc (REI) decel puţin 60 de minute (REI 60). Uşile acestei încăperi trebuie să prezinte dispozitiv de autoînchidere şi să fiemarcate prin indicatoare care să reglementeze poziţia „normal închis” a acestora.Alimentarea centralei cu combustibili lichizi sau gazoşi Instalaţia de alimentare cu combustibili lichizi sau solizi, trebuie să fie prevăzută cu undispozitiv de oprire a alimentării, care să aibă cel puţin un dispozitiv de acţionare manuală.• În cazul sistemelor locale de încălzire dispozitivul de închidere trebuie să fie situat lângăaparatul de încălzire.• În cazul sistemelor centrale de încălzire, dispozitivul de întrerupere a alimentării cucombustibil trebuie să fie amplasat în afara camerei cazanelor, uşor accesibil şi marcatcorespunzător. Conductele de gaz care alimentează clădirea hotelului, trebuie să aibă prevăzut cel puţin undispozitiv de întrerupere a alimentării localizat la intrarea acestora în clădire şi să fie marcate corespunzător. În cazul în care combustibilul lichid este depozitat în interiorul unei încăperi, aceasta trebuie săfie proiectată ţinându-se seama de cerinţele privind rezistenţa la foc a clădirii. Rezervoarele de GPL se vor amplasa în exteriorul clădirii.Sisteme locale de încălzire În cazul în care hotelurile sunt dotate cu sisteme locale de încălzire, acestea trebuie instalateţinându-se seama de siguranţa utilizatorilor. Sistemele locale de încălzire trebuie să fie întreţinute şi controlate periodic şi să prezinteinstrucţiuni de utilizare amplasate la loc vizibil.6. Sistemele de ventilareAtunci când un hotel este dotat cu sistem de ventilare, trebuie luate măsurile pentru împiedicareapropagării incendiului, a gazelor fierbinţi şi a fumului prin tubulatură.Sistemul de ventilare trebuie să fie prevăzut cu un dispozitiv de oprire a funcţionării, amplasat într-unloc uşor accesibil şi marcat corespunzător.7. Echipamentul de alarmare, avertizare şi stingere a incendiilorEchipamentul de stingere al incendiului constă în: stingătoare portative sau alte dispozitiveasemănătoare, care trebuie să fie în concordanţă cu reglementările specifice naţionale sau standardele europene.Echipamentele de stingere a incendiilor trebuie să existe la fiecare nivel în apropierea caselor de scărişi pe căile de evacuare la intervale de cel mult 25 metri. Acestea trebuie să fie amplasate în locuri accesibile şiîntreţinute corespunzător.Hotelurile trebuie să fie dotate cu sisteme de alarmare acustice, al căror semnal să fie inconfundabil.Sistemul de alarmare trebuie să fie adaptat clădirii pentru alarmarea tuturor utilizatorilor hotelului.Alertarea serviciilor de intervenţie în cazul producerii unui incendiu se realizează prin intermediultelefoniei, printr-o linie directă cu serviciile de urgenţă sau orice alte mijloace.Procedura de alertare a serviciilor de urgenţă trebuie să fie afişată în imediata apropiere a oricăruitelefon.În cazul unui incendiu conducerea hotelului trebuie să se asigure că personalul este capabil să utilizezeechipamentul de stingere a incendiilor şi să activeze sistemul de sistemul de alarmare şi alertare.De asemenea, personalul hotelului trebuie să fie capabil să aplice instrucţiunile în vederea eficientizăriiprocedurii de evacuare a utilizatorilor.Personalul hotelului trebuie să participe de cel puţin 2 ori pe an la instruiri în domeniul apărăriiîmpotriva incendiilor.8. Instrucţiuni de securitate la incendiuLa intrarea în hotel Afişarea instrucţiunilor privind modul de acţiune în caz de incendiu a personalului şi utilizatorilor Planul de evacuare care va cuprinde:66

• Case de scări şi căi de evacuare;• Stingătoare disponibile;• Dispozitivele de oprire a alimentării cu gaz şi energie electrică;• Dispozitivele de oprire a instalaţiei de ventilare;• Panoul de control al sistemului de detecţie şi alarmare automat;• Instalaţiile şi zonele cu risc crescut de incendiu.Hotelurile care au cel puţin două niveluri deasupra solului trebuie să aibă un plan de evacuaresimplificat, amplasat la fiecare nivel, în apropierea punctelor de acces.În fiecare dormitor trebuie să existe instrucţiuni precise care să indice modul de acţionare autilizatorilor în cazul producerii unui incendiu.Se recomandă ca aceste instrucţiuni: să fie tipărite şi în alte limbi de circulaţie internaţională; să aibă ca anexă planul de evacuare în caz de incendiu; să atragă atenţia asupra faptului că, în caz de incendiu lifturile nu se vor utiliza, cu excepţia celordestinate persoanelor cu dizabilităţi, lifturi cu protecţie specială.Conceptul „sistem unitar de apărare împotriva incendiilor la nivelul unui hotel”.În cazul hotelurilor de ultimă generaţie, pentru creşterea nivelului de prevenire a incendiilor, se au învedere următoarele aspecte principale:‣ dotarea cu instalaţii de stingere a incendiilor cu sprinklere (cu specificarea faptului că, în fiecarespaţiu al hotelului, trebuie să se prevadă capete sprinklere, conform standardelor);‣ dotarea cu sistem de detectare şi alarmare în caz de incendiu (care să fie întreţinut corespunzătorşi menţinut în perfectă stare de funcţionare).Majoritatea hotelurilor vechi, după recondiţionare, au fost dotate cu detectoare de fum, care au un roldestul de important în ceea ce priveşte siguranţa utilizatorilor în caz de incendiu.Elemente care alcătuiesc un sistem unitar de apărare împotriva incendiilor pentru hoteluri ar fiurmătoarele:‣ instalaţiile de stingere a incendiilor cu sprinklere;‣ detectoare autonome de fum şi detectoare de flacără;‣ detectoare de fum liniare;‣ sisteme automate de alarmare în caz de incendiu;‣ automatizarea instalaţiile de ventilare şi climatizare a aerului în funcţie de sistemele de alarmareîn caz de incendiu (în momentul declanşării sistemului de alarmare în caz de incendiu, instalaţiade ventilare şi climatizare a hotelului se va opri din funcţionare);‣ butoanele manuale de semnalizare (se amplasează de obicei lângă uşile de acces către casele descări sau în apropierea lifturilor);‣ coloane uscate (se amplasează în casele de scări);‣ iluminatul de siguranţă;‣ căi de evacuare, marcarea corespunzătoare a acestora;‣ case de scări ventilate în suprapresiune;‣ sistemul de control al fumului;‣ stingătoare portative;‣ planuri de intervenţie în caz de incendiu;‣ instruirea şi pregătirea personalului în caz de incendiu;‣ instrucţiuni privind întreruperea alimentării cu gaze a hotelului;‣ sistem de alarmare în caz de incendiu;‣ regimul de înălţime al clădirilor;‣ loc special pentru aterizarea unui elicopter în caz de intervenţie;Toate elementele enumerate mai sus trebuie să fie proiectate astfel încât să funcţioneze ca o partecomponentă a unui întreg, de aici şi conceptul de „sistem unitar de apărare împotriva incendiilor pentruhoteluri”.Acest lucru este foarte important în funcţionarea sistemului unitar, deoarece, dacă o singură partecomponentă a acestuia nu funcţionează corespunzător, întregul sistem de apărare împotriva incendiilor poate dagreş. (Exemplu: Cazul caselor de scări ventilate în suprapresiune – dacă o singură uşă de acces la casa de scăriare dispozitivului de auto-închidere defect, acest lucru va conduce la pierderea principalului rol al casei descări).67

Personalul angajat al hotelului trebuie să întreţină şi să menţină, cu stricteţe, în stare bună defuncţionare fiecare element al sistemului unitar de apărare împotriva incendiului, fiind exclusă premisa că unelement al acestui sistem îl va compensa pe celălalt.Analizând istoricul evenimentelor produse la hotelurile de pe teritoriul Uniunii Europene, putemafirma că mai apar incidente datorate neglijenţei şi inconştienţei personalului hotelurilor.Alte aspecte privind prevenirea incendiilor de care trebuie să se ţină seama pentru ca un hotel să aibăun nivel ridicat de apărare împotriva incendiilor, se referă la: verificarea, controlul şi întreţinerea tuturorechipamentelor şi instalaţiilor de protecţie la incendiu.Verificarea, controlul şi întreţinerea acestora se va face periodic, conform prevederilor legale îndomeniu. Dintre elementele care alcătuiesc conceptul prezentat mai sus, următoarele se vor supune strict celortrei operaţiuni:‣ instalaţiile de stingere a incendiilor cu sprinklere;‣ detectoarele automate de fum şi de flacără;‣ detectoarele de fum liniare;‣ sistemele automate de alarmare în caz de incendiu;‣ coloanele uscate (se amplasează în casele de scări);‣ iluminatul de siguranţă;‣ dispozitivele de auto-închidere a uşilor căilor de evacuare ventilate în suprapresiune;‣ stingătoare portative;‣ sistemul de alarmare în caz de incendiu;Toate evidenţele privind controalele sau verificările periodice efectuate de către persoane specializatela echipamentele, instalaţiile, sistemele şi mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor din dotareahotelurilor se vor păstra în vederea prezentării acestora personalului de specialitate cu atribuţii în acest sens.Fiecare angajat al hotelului trebuie să fie instruit periodic, iar aceasta să se justifice prin planurile depregătire, în care să se puncteze următoarele:‣ responsabilităţile fiecărui angajat în caz de incendiu;‣ caracteristicile echipamentelor de protecţie la incendiu a hotelului;‣ varietatea semnalelor de alarmă;‣ cine este cel responsabil să anunţe forţele specializate de intervenţie în caz de incendiu (sistemulde alarmare nu ar funcţiona);‣ utilizarea stingătoarelor portative.Criterii minime care se au în vedere, din punct de vedere al prevenirii incendiilor, la alegereaunui hotelIncendiile la hoteluri au o evoluţie diferită de fiecare dată, fiind destul de greu să se stabilească pentruutilizatori modalităţile clare şi corecte de acţionare în cazul unui asemenea incident. În vederea prevenirii unorsituaţii de acest gen, în care integritatea oamenilor poate fi pusă în pericol se recomandă a se respectaurmătoarele criterii minime pe linie de prevenire a incendiilor la hoteluri:Înainte de călătorie:când se alege un hotel ne interesăm dacă acesta este dotat cu detectoare de fum şi instalaţie automatăde stingere a incendiilor cu sprinklere;când se alege camera, aceasta trebuie să aibă vederea spre căile de acces/intervenţie ale hotelului.Astfel, în cazul operaţiunilor de salvare de la înălţimi forţele specializate vor amplasa autoscara mecanică peacea parte;La împachetarea bagajului aveţi în vedere şi un rucsac pentru urgenţe. Rucsacul se recomandă săcuprindă:• lanternă – pentru traseele de evacuare întunecate/care sunt inundate de fum;• bandă izolantă/scotch – pentru momentele în care fumul începe să pătrundă în încăperea în care văaflaţi. Dacă nu aveţi bandă izolantă/scotch încercaţi să asiguraţi etanşeitate uşii utilizând prosoape ude;• detector autonom de fum – în cazul în care hotelul la care sunteţi cazaţi nu este dotat în acest sens.• batistă – pentru filtrarea aerului (care se va uda înainte de utilizare).La hotel• Se studiază instrucţiunile de evacuare în caz de incendiu care trebuie să se găsească amplasate pespatele uşilor camerelor de hotel sau în documentaţiile de „Bun venit” ale hotelurilor;68

• Se identifică traseele de evacuare, cât şi unde este amplasat cel mai apropiat buton manual desemnalizare a incendiilor în caz de alarmă;• Se informează personalul de la recepţia hotelului, în cazul în care căile de evacuare sunt blocate sausunt depozitate necorespunzător materiale combustibile;• Se plasează echipamentul de protecţie individual şi cheia în locuri uşor accesibile;• Se verifică modalitatea de deschidere a ferestrelor;• Se verifică dacă există scară exterioară de incendiu şi dacă aceasta se află în apropierea ferestreicamerei de hotel unde sunteţi cazat;• Se verifică modul de oprire a sistemului de ventilare şi climatizare a camerei de hotel (în timpul unuiincendiu camera de hotel în care vă aflaţi poate fi inundată cu fum şi gaze toxice dacă nu se întrerupe.ConcluziiLa peste 20 de ani de la apariţia primei reglementări privind securitatea la incendiu a hotelurilor –Recomandarea Europeană 86/666/EEC – „Council Recommendation of 22 December 1986 on fire safetyin existing hotels”, s-a constatat că aceasta, având caracter de pionierat, nu a fost implementată în nici unadintre ţările membre ale Uniunii Europene. În Recomandare se menţionează că statele membre al UniuniiEuropene pot recurge la măsuri diferite de cele enunţate, doar dacă se ajunge la un rezultat cel puţin echivalent.Pentru funcţionarea în condiţii acceptabile a unităţilor de cazare, este necesar ca fiecare operatoreconomic să-şi asigure cel puţin dotările minime cu instalaţii, materiale şi mijloace tehnice de apărare împotrivaincendiilor, potrivit actualelor reglementări, iar pentru alinierea la cerinţele Uniunii Europene, diferenţierile înfuncţie de confort şi serviciile asigurate, clădirile pentru cazare vor trebui să dispună şi de măsuri care să leconfere un grad de securitate sporit, astfel:echiparea cu instalaţii pentru detectarea, semnalizarea, alarmarea şi stingere a incendiilor;alimentarea cu apă în caz de incendiu;dotarea cu mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor;servicii private pentru situaţii de urgenţă, după caz;instruirea salariaţilor pe linia apărării împotriva incendiilor.Este drept că nu se poate asigura o securitate absolută în orice situaţie, dar dacă se cunosc problemelece pot apărea şi riscurile existente, atunci se pot adopta măsuri care să conducă la atingerea unui nivel optim deprotecţie împotriva incendiilor atât a construcţiei cât şi a utilizatorilor acestora.69

MĂSURI DE PREVENIRE A INCENDIILOR LA INSTALAŢIILE DEPRODUCERE ŞI ÎMBUTELIERE A ACETILENEICol. POP DINELCpt. LAZĂR DANIELI.S.U. „Horea” al Judeţului MureşAbstractThe publication presents a series of measures for fire prevention in facilities for the production andbottling acetylene.1. Descrierea procesului tehnologicFazele procesului tehnologicCarbidul aflat în butoaie metalice este transportat din depozitul de carbid în hala generatorului deacetilenă. Desfacerea butoaielor de carbid se execută cu scule antiscântei. Se ataşează dispozitivul de golire cusibar şi se fixează butoiul în dispozitivul de răsturnare. Cu ajutorul unei instalaţii de ridicat cu electropalanbutoiul este ridicat la nivelul buncărelor de alimentare de pe generator.Anterior încărcării buncărului de pe generator se va purja cu azot buncărul gol, prin deschidereaventilului corespunzător de pe traseul de azot şi a celui de by-pass de pe supapa de siguranţă. După purjare sedeschide capacul buncărului, se aşează butoiul pe buncărul de pe generator şi prin manevrarea sibaralui,carbidul este deversat în buncărul de alimentare. După îndepărtarea butoiului şi închiderea capacului buncăruluide pe generator, se execută două purjări cu azot, pentru evacuarea aerului antrenat de căderea carbidului. Azotulnecesar purjarii provine din bateria de butelii de azot situată în camera buteliilor de azot, transportul acestuiarealizându-se prin conducte metalice.Generatorul de acetilenă funcţionează cu alimentare alternativă din cele două buncăre de alimentare depe generator, astfel încât, atunci când unul din buncăre este încărcat (în rezervă), generatorul este alimentat cucarbid din celălalt buncăr. După golirea completă a acestuia, alimentarea generatorului este comutată pebuncărul aflat în rezervă. Operaţia de încărcare se execută identic pentru buncărul care s-a golit.Odată cu căderea carbidului în apă se generează instantaneu acetilena, ca urmare a reacţiei chimicedintre carbid şi apă. Acetilena generată este evacuată la o presiune de 4-9 P.S.I. (0,3 - 0,6 bar) din vasulgeneratorului, prin intermediul a două opritoare de flacără, prevăzute cu discuri metalice perforate şi umplute1/3 cu apă.Apa necesară reacţiei chimice este asigurată fie din reţeaua de apă potabilă, fie din bazinele de apăaflate în hală, fie din puţul de apă existent. Admisia apei în vasul generatorului se realizează automat printr-ovalvă de admisie activată pneumatic, iar evacuarea şlamului din generator decurge în mod automat, prinintermediul unei valve de evacuare şlam. Comenzile celor două valve sunt dictate de nivelul apei din generatorşi temperatura acetilenei din generator (optim 55°C) prin intermediul unor traductoare de temperatură şi nivel.Pe drumul de evacuare al gazului generat, pe opritoarele de flacără şi buncărele de alimentare, există supape desiguranţă ale căror căi de refulare sunt colectate într-o conductă de evacuare în atmosferă.Procesul de generare a acetilenei este condus în mod automat, de un sistem de comandă şi control,compus din controloare de temperatura, de presiune şi de nivel.Reacţia dintre carbid şi apă este o reacţie exotermă, care conduce la creşterea temperaturii dingenerator. Temperatura acetilenei din generator este menţinută la o valoare optima de 55°C, printr-un controlorpneumatic de temperatură. La creşterea temperaturii peste valoarea optimă, aceasta comandă deschiderea valveide admisie a apei, astfel încât să se menţină raportul recomandat de carbid-apa (1 kg carbid-10 l apa).Nivelul apei în generator este controlat printr-un controlor de nivel. Atunci când nivelul apei îngenerator este ridicat, controlorul de nivel dă comanda de deschidere a valvei de scurgere a şlamului, scăzând70

astfel nivelul apei din generator. Atunci când nivelul apei în generator este scăzut, operatorul va introducemanual, cu ajutorul valvei pilot, apa în generator.Presiunea din interiorul generatorului este controlată de un comutator de presiune Mercoid. Dacăpresiunea depaşeşte nivelul maxim reglat, se decuplează mecanismul de antrenare al alimentatorului elicoidal şisistemul hidraulic corespunzător, oprindu-se astfel generarea acetilenei.În cazul nefuncţionarii acestui comutator, sunt prevăzute valve de siguranţă reglate să se deschidă la opresiune de 1 bar (pe domul de gaz şi opritoarele de flacără).Există o situaţie particulară, la apariţia simultană a temperaturii ridicate şi a nivelului ridicat de apă îngenerator, caz în care construcţia sistemului face ca evacuarea şlamului să devină prioritară faţă de admisiaapei, lucru realizat prin încorporarea unei valve pilot de închidere a apei la nivel ridicat.Alarma sonoră cu care este prevăzut generatorul sesizează situaţii anormale de funcţionare, cum ar fi:nivel ridicat sau nivel scăzut al apei din generator, temperatura acetilenei din generator şi presiune scăzută aaerului instrumental.În hala generatorului există pericolul unor degajări accidentale de acetilenă. Din această cauză, aicieste montat unul din capetele explozimetrului automat fix, cu semnalizare acustică şi optică, la un prag deprealannare a concentratiilor periculoase aer-acetilenă, fixat la 20% din limita inferioara de explozie (LEL),adica 0,48% acetilenă în atmosferă. Explozimetrul este interconectat la sistemul de ventilaţie şi declanşeazăautomat ventilatoarele de avarie la 40% din LEL, adica 0,96% acetilenă în atmosferă.Prin montarea celor două ventilatoare de avarie se respectă condiţiile impuse de procesul tehnologic şicele impuse de tehnica securităţii muncii. Ventilaţia urmăreşte să împiedice acumulările de gaze care ar puteaforma amestecuri explozive aer-acetilenă.Acetilena gazoasă care părăseşte generatorul de acetilenă poate avea temperatura maximă t = 65°C. Eaconţine vapori de apă antrenaţi din generator, precum şi impurităţi gazoase provenite din carbid. Acesteimpurităţi pot fi: hidrogen sulfurat (H2S), hidrogen fosforat (fosfina, H3P), hidrogen arseniat (H3AS), amoniac(NH3), hidruri de siliciu etc.Condensatorul răceşte acetilena, îndepărtând astfel vaporii de apă aflaţi în exces. Acetilena circulă prininteriorul ţevilor de jos în sus, iar apa de răcire, în spaţiul dintre ţevi, în echicurent cu acetilena. Condensul estecolectat la partea inferioară al vasului şi este evacuat periodic. Apa de răcire este captată şi recirculată înprocesul tehnologic.Acetilena gazoasă de joasă presiune este trecută în partea inferioară a uscătorului de presiune scăzută.Uscătorul constă dintr-un cilindru vertical încărcat cu clorură de calciu anhidră. Puritatea clorurii de calciutrebuie sa fie de minim 80%. Clorura de calciu absoarbe umiditatea din acetilenă, fluidizându-se. Din acestmotiv ea va fi completată sau înlocuită în mod periodic în uscător. Purificarea avansată a acetilenei nu poate fiobţinută fără un oarecare grad de umiditate a gazului. De aceea se prevede o linie de by-pass a condensatoruluiprin care va trece în permanenţă o cantitate oarecare de acetilenă umedă, direct spre purificator.Purificatorul este un vas cilindric cu capac sferic demontabil şi fond sferic nedemontabil. În interiorulsau există două talere perforate (grătare) care susţin masa de purificare. Masa de purificare de pe fiecare talereste împachetată într-o sită fină. Vasul este căptuşit în interior cu vopsea cauciucată, clorurată, ca protecţieanticorozivă. Fiecare taler al purificatorului este încărcat cu 200 kg de masă de purificare, iar pe talerul superiorse aşează şi un strat de 50 kg de amestec var-Kiselgur. Masa de purificare este un amestec de săruri de fier,substanţe chimice catalitice, pământuri diatomitice de siliciu poros (foarte uşor, activat şi expandat).Masa de purificare a acetilenei este de tip regenerativ. Ea trebuie reactivată la fiecare 300 h defuncţionare neîntreruptă prin expunerea, timp de 48 h, la presiune atmosferică şi lopatată din când în când.Purificarea este necesară pentru îndepărtarea impurităţilor anterior amintite. Impurităţile suntdăunătoare pentru utilizatorul final al acetilenei gazoase (în executarea operaţiilor de sudură, tăieri, precum şi lafolosirea lămpilor de iluminat) şi pentru comprimarea acetilenei. Puritatea minimă a acetilenei la intrarea încompresor trebuie să fie de 96%.Acetilena gazoasă străbate de jos în sus, toată umplutura purificatorului.Impurităţile sunt reţinute în masa de purificare, formând săruri duble şi complecşi metalici cu caracteraromatic.Testul cu azotat de argint (AgNO3) ne furnizează informaţii cu privire la masa de purificare, dacă esteepuizată sau nu.Acetilena gazoasă este barbotată în apă, în scruberul amoniacal pentru a îndepărta impurităţilesolubile în apă, cum ar fi amoniacul (NH3). La trecerea prin scruber, gazul se va umezi puţin, avantajând astfeloperaţia de comprimare şi uscare de înaltă presiune.71

Pe capacul superior al scruberului amoniacal există un racord care permite prelevarea probelor învederea determinării purităţii acetilenei. Dacă aceasta nu are concentraţia minimă de 96%, acetilena esteventilată la coşul de dispersie.În cazul în care concentraţia acetilenei este satisfăcătoare (> 96%), ea este trecută la faza decomprimare.Comprimarea acetilenei se realizează în compresoare cu trei trepte.Toate cele trei trepte ale compresorului sunt prevăzute cu manometre pentru monitorizarea presiuniipe fiecare treaptă. Pe traseul de admisie a acetilenei în compresor este montat un manometru pentruvizualizarea presiunii. Presiunea treptei a treia este determinată de gradul de umplere a buteliilor de la rampă,valoarea sa maximă fiind reglată prin intermediul regulatorului de presiune.Lubrifierea părţilor componente în mişcare ale compresorului este realizată prin intermediul uneipompe de ulei montată în afara rezervorului. Circuitul de ulei este prevăzut cu un manometru pentrumonitorizarea presiunii de ulei, precum şi cu un ventil prin deschiderea căruia se elimină dopurile de gaz dincircuit.Compresorul este prevăzut cu trape, pentru fiecare treaptă de comprimare, în vederea colectăriiumidităţii. Conductele de scurgere a umidităţii sunt interconectate, astfel încât toate trapele să fie scurse printrapa primei trepte de comprimare. Trapele dintre treptele de comprimare sunt umplute cu lanţ pentru a evitareţinerea excesivă de acetilenă comprimată.Funcţionarea compresoarelor se bazează pe trei dispozitive de control:- un comutator Mercoid de presiune joasa: acesta opreşte funcţionarea compresorului când acetilenaare presiunea de admisie mai mică decât valoarea reglată;- un comutator Mercoid de presiune ridicată: acesta opreşte funcţionarea compresorului cândpresiunea acetilenei depăşeşte valoarea presiunii de încărcare a rampei de îmbuteliere;- regulatorul de presiune: are rolul de a regla presiunea maximă de încărcare a rampei de îmbuteliere.Pe traseul de acetilenă de înaltă presiune există un racord de prelevare a probelor în vedereadeterminării purităţii acetilenei (minim 98%). Acest racord este situat între compresorul de acetilenă şi primacoloana a bateriei de uscătoare de înaltă presiune.Acetilena gazoasa comprimată trebuie uscată, deoarece vaporii de apă ar conduce la micşorareacapacităţii de absorbţie a acetilenei în acetonă, prin diluarea acetonei.Bateria de uscătoare de înaltă presiune este alcătuită din două uscătoare în paralel, fiecare cu treicoloane.Acetilena gazoasa purificată şi comprimată este trecută spre rampa de îmbuteliere a cilindrilor prinintermediul regulatorului de presiune , a supapelor unidirecţionale, a ventilelor sferice cu acţionare manuală şia opritoarelor de flacără .Rampa de îmbuteliere este prevăzută cu fitinguri pentru încărcarea simultană a buteliilor de acetilenă,cu câte un ventil pentru admisia acetilenei către cele două manometre care indică presiunea liniei deîmbuteliere, cu câte un ventil pentru traseul de returnare a acetilenei de înaltă presiune şi cu câte un ventil lacapătul liniei pentru evacuarea acetilenei la coşul de dispersie. Rampa de îmbuteliere a acetilenei este legată lacentura de pământare, iar prin legăturile metalice se realizează şi legarea la pământ a buteliilor.În timpul operaţiei de îmbuteliere temperatura acetilenei creşte datorită căldurii de dizolvare, astfel căbuteliile se încălzesc, iar viteza de umplere şi capacitatea de dizolvare a acetonei va scădea. Se utilizează oinstalaţie de răcire a buteliilor cu un debit de stropire de minim 0,1 1/s-m 2 de suprafaţă ocupată de butelii.După atingerea presiunii maxime de încărcare se deconectează buteliile de la linie şi vor fi verificate încamera de acetonare pentru determinarea cantităţii de acetilenaă încărcată. Buteliile care nu au cantitateaminimă de acetilena (5,8 kg - 40 l, respectiv 4,9 kg – 35l) după o perioadă de staţionare de aproximativ 12 h sevor reintroduce la rampa pentru o nouă încărcare.Deasupra rampei de îmbuteliere este prevăzută o instalaţie de stins incendii de sprinklere cu apa.Această instalaţie asigură o stropire a rampei de îmbuteliere a acetilenei în caz de incendiu, garantând ofuncţionare sigură.În hala de purificare-uscare-comprimare-îmbuteliere există pericolul unor degajări accidentale deacetilenă. Din aceasta cauză, aici sunt montate trei capete ale explozimetrului automat fix, cu semnalizareacustică şi optică, la un prag de prealarmare a concentraţiilor periculoase aer-acetilena. Explozimetrul esteinterconectat la sistemul de ventilaţie şi declanşează automat ventilatoarele de avarie în momentul atingeriipragului de prealarmare a concentraţiilor periculoase aer-acetilena.72

Prin montarea celor patru ventilatoare de avarie se respectă condiţiile impuse de procesul tehnologic şicele impuse de tehnica securităţii muncii. Ventilaţia urmăreşte să împiedice acumulările de gaze care ar puteaforma amestecuri explozive aer-acetilenă.2. Măsuri de prevenireÎntrucât comprimarea acetilenei este însoţită de creşterea pericolului de explozie , la construireacompresoarelor de acetilenă trebuie respectate următoarele măsuri:- presiunea maximă admisibilă după ultima treaptă de presiune, să nu depăşească 20kgf/cm 2 ;- numărul turaţiilor axului compresorului trebuie sa fie calculat în aşa fel încât viteza lineară maximăde deplasare a pistonului să nu depăşească 0.7 m/s;- temperatura acetilenei la intrarea în răcitorul fiecărei trepte nu trebuie să depăşească 100 0 C;- temperatura acetilenei la ieşirea din compresor după răcitor , să nu depăşească 40 0 C;- uleiul pentru ungerea cilindrilor compresoarelor să aibă temperatura de aprindere de cel puţin 240 0 Cşi vâscozitatea la 100 0 C între 2.3 -3.2 grade Engler;- piesele care vin în contact cu acetilena să nu fie confecţionate din cupru sau aliajele lui;- să nu fie posibilă aspirarea de aer .Pe conducta de aspiraţie trebuie să fie prevăzut un manometru cucontact care la o presiune de mai mică de + 20 mm CA opreşte automat compresorul;- presiunea de probă hidraulică pentru ultima treaptă de compresie (cu anexele sale ) trebuie sa fie deminim 240 kgf/cm 2 ;- compresorul trebuie să fie etanş.Compresoarele care comprimă un amestec de gaze necomburante (fără oxigen, clor sau alte gaze cepot reacţiona cu acetilena prin degajare de căldură) cu acetilena în concentraţii de sub 25% şi până la maxim 20kgf/cm 2 presiune de regim, se dimensionează la presiune, adică presiunea de probă trebuie să fie de minim douăori mai mare decât presiunea de regim.Toate rezervoarele de acetilenă de gaze (gazometre) trebuie să fie prevăzute cu o evacuare automată aacetilenei la o faclă sau un coş în care în cazul că clopotul depăşeşte limita superioară. Legăturile acetilenei laraclă sau coş trebuie făcute obligatoriu prin vase de închidere hidraulică.Pentru gazele care conţin sub 25% acetilenă, se poate renunţa la vasele de închidere hidraulică , atuncicând conducta faclei sau a coşului este spălată continuu cu azot. Debitul de azot trebuie să fie controlat şitrebuie să se prevadă un sistem de alarmare pentru valoarea minimă.Încălzirea conductelor îngheţate, pe timp de iarnă, este permis să se facă numai cu apă caldă sau aburde joasă presiune.Legăturile de azot la instalaţiile de acetilenă vor fi făcute prin intermediul a 2 ventile în serie , întreventilele acestea fiind prevăzut un al treilea ventil de aerisire , care în mod normal stă deschis , pentru aîmpiedica pătrunderea acetilenei în reţeaua de azot, dacă presiunea reţelei de azot scade sub cea normală şipentru că ventilele nu asigură o închidere perfect etanşă.Reţeaua de azot se prevede la o presiune superioară reţelei care trebuie purjată. Scăderea presiunii deazot în rezervorul tampon va fi semnalizată şi dacă ea scade sub presiunea admisibilă, se va opri fabricaţiaacetilenei.Este interzisă utilizarea oricăror piese din cupru sau din aliaje cu peste 65% cupru, în contact cuacetilena sau gaze acetilenice.Generatoarele de acetilenă stabile trebuie să fie spălate cu azot înainte de a se începe încărcarea lor.Buncărele de încărcare cu carbid trebuie să fie spălate permanent cu azot. Azotul este permis săconţină maxim 3% oxigen.Legăturile la butelii (la rampele de încărcare) vor fi prevăzute cu ventile de reţinere care să nu permităîn cazul scăderii presiunii în conducta de alimentare, ca acetilena din butelii să vină înapoi în conductă (şipentru cazul în care conducta de alimentare a fost distrusă prin explozie).Ventilele de reţinere trebuie să închidăetanş şi în prezenţa negrului de fum.Ventilele de reţinere trebuie verificate periodic ( săptămânal ) şi trebuie să fie astfel construite ca să nupoată provoca scântei.Conductele de alimentare a buteliilor trebuie să fie prevăzute cu supape de evacuare rapidă a gazelor ,pentru caz de pericol, care pot fi acţionate de la un loc nepericulos.Conductele de racord la butelii se vor prevedea dintr-un material rezistent la căldură.Butoaiele cu carbid se vor deschide numai cu scule antiscântei (neferoase), care totodată conţin maxim65% cupru în aliaj.73

Acetilena pentru îmbuteliere trebuie uscată pentru ca apa să nu dilueze acetona din butelii şi sădiminueze capacitatea de încărcare a buteliilor cu acetilenă. Uscarea acetilenei trebuie prevăzută atât la joasăpresiune, pentru a nu se epuiza masa de purificare, cât şi după comprimare. Uscătoarele pe partea de înaltăpresiune se vor limita la dimensiuni cât mai mici.Acetilena pentru îmbuteliere trebuie purificată înainte de comprimare, pentru îndepărtarea compuşilorcu sulf şi fosfor. Concentraţia acetilenei trebuie să fie de minim 98% iar conţinutul maxim admisibil de oxigeneste de 0.2 %.La toate staţiile de încărcare a buteliilor se va prevedea o instalaţie de răcire cu apă a buteliilor petimpul încărcării , care este obligatorie a fi folosită în perioadele calde ( vară) şi la depăşirea temperaturii de40 0 C a tuburilor (se degajă căldura de dizolvare a acetilenei în acetonă ).Pentru caz de avarie se va prevedea o instalaţie de stropire cu apă, atât pentru buteliile de la staţia deîncărcare, cât şi pentru buteliile pline de la depozit. Declanşarea instalaţiei de stropire trebuie să se facă dinafara clădirii, dintr-un loc protejat. Se recomandă să se prevadă o declanşare automată a stropirii. Debitulminim de apă de stropire trebuie să fie 0.10 l/sm 2 suprafaţa de pardoseală sau 0.3 l/sm 2 suprafaţa de butelii înaşezare verticală. Instalaţia va asigura stropirea tuturor buteliilor.Tot pentru caz, de varie se recomandă ca staţiile de încărcare a buteliilor să fie prevăzute cu o instalaţiede inundare rapidă cu bioxid de carbon sau azot. Declanşarea inundării cu gaz inert trebuie să se facă din afaraclădirii dintr-un loc protejat.Toate conductele pentru transportul acetilenei interioare sau exterioare se vor confecţiona din ţevi deoţel fără sudură longitudinală. Se recomandă ca îmbinările să se facă de preferinţă prin sudurăî. Sudurile trebuiesă fie curate şi absolut etanşe.Conducta de acetilenă se va monta întotdeauna deasupra celei de oxigen.Toate conductele prin care circulă acetilenă trebuie să fie pozate cu pantă continuă astfel ca să nu sepoată forma dopuri din apa condensată. În acest scop se va asigura o pantă de cel puţin 0.5%.La toate punctele joase trebuie prevăzute dispozitive de evacuare a apei, uşor accesibile.Transportul acetilenei nu este admis pe furtunuri de cauciuc decât la aparatele de sudură autogenă.Toate conductele de acetilenă trebuie să aibă o bună punere la pământ pentru evitarea acumulăriielectricităţii statice.Dacă conducta de acetilenă se montează pe o estacadă comună cu alte conducte, conducta de acetilenăse va poza mai sus ca celelalte conducte şi va fi fixată pe suporţi metalici intermediari individuali.Instalaţiile electrice vor fi constituite din echipamente şi materiale admise pentru a lucra în mediu cuacetilenă (clasa de explozie IV c şi grupa de aprindere G -2).Gropile pentru şlam de carbid, dacă sunt acoperite trebuie să fie prevăzute cu o ventilaţie mecanică deevacuare care să asigure minim 10 schimburi pe oră. Coşul de evacuare a gazelor să fie cu cel puţin cu 5 m maiînalt decât celelalte clădiri ale fabricii, dacă sunt mai aproape de 20 m.Se interzice instalarea dispozitivelor de încălzire în depozitul intermediar şi principal de carbid.Se interzice utilizarea tubulaturii de ventilaţie nemetalice.74

ANALIZA COMPARATIVĂ A SISTEMELOR DE PREVENIRE/STINGEREA INCENDIILOR LA TRANSFORMATOARELE DE MARE PUTERE.RISCURI LA FUNCŢIONARE ŞI CONEXEŞef de lucrări univ. dr. ing. ELEONORA DARIE*Lt. col. lect. univ. drd. ing. POPESCU GARIBALD**Conf. univ. dr. ing. EMANUEL DARIE**Lt. asist. univ. drd. ing. DRAGOŞ – IULIAN PAVEL***Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti – Facultatea de Instalaţii**Academia de Poliţie “Alexandru Ioan Cuza” – Facultatea de PompieriAbstractA comparison is made between the fire prevention/extinguishing systems used in case of high powertransformers. The paper also analyses the functioning risks and related matter.1. Sistemul actual de echipare al instalaţiilor energetice din România cu transformatoare de mareputere. Elemente generaleTransformatoarele electrice reprezintă unele dintre cele mai scumpe echipamente care deservescinstalaţiile electrice în procesul de producere, transport şi distribuţie a energiei electrice.Avariile acestor echipamente sunt consecinţe ale unor defecte interne care la rândul lor pot fi însoţitede explozii/incendii; defectarea lor pot afecta cu probabilitate foarte mare, funcţionarea în continuare ainstalaţiilor conexe.În instalaţiile industriale, prevăzute cu un singur transformator, scoaterea din funcţiune a acestuia,determină întrerupere în alimentarea cu energie electrică şi în mod conex, pierderi de producţie.În prezent, transformatoarele de mare putere (200MVA /400MVA), sunt prevăzute cu instalaţii destingere a incendiilor realizate în sistem apă pulverizată; acestea prezintă însă unele dezavantaje majore:– intervin după declanşarea incendiului/exploziei, practic, după scoaterea din funcţionare/dupădistrugerea aproape totală a transformatorului;– instalaţiile exterioare, pe timpul iernii, pot să aibă eficienţă redusă, deoarece, în cele mai multecazuri, acestea nu funcţionează, datorită fenomenului de îngheţ, care se poate materializa în multe cazuri peîntreg sistemul de stingere, de la alimentarea sub presiune până la vane (risc de deteriorare datorat riscului deîngheţ al apei); acest sistem având o mare parte din subansamble în atmosferă deschisă, prezintă dezavantajulcă pierde extrem de rapid, în timp, indicatorii principali de fiabilitate.2. Elemente generale privind funcţionarea sistemului de stingere cu apă pulverizatăSistemul de stingere cu apă pulverizată, dotează în prezent majoritatea transformatoarelor de mareputere din România.Schema de principiu a instalaţiei de stingere cu apă pulverizată se prezintă în figura 12.1 Proprietăţi ale apei pulverizate ca substanţă de stingereApa ca substanţă de stingere are o mare capacitate de absorbţie a căldurii, raportată la călduraspecifică şi căldura latentă de vaporizare; aceste calităţi, o fac să fie foarte eficientă pentru stingereaincendiilor de materiale solide combustibile (clasa de incendii A).Efectul principal al apei la stingerea unui incendiu îl constituie răcirea materialului care arde; încontact cu materialul aprins, apa absoarbe căldură, se transformă în vapori şi prin saturarea spaţiului de lavecinătăţi, limitează accesul aerului spre focarul incendiului.75

Căldura latentă de vaporizare a apei este de aproximativ 243,58 J, la temperatura de 298,15 K,proprietate care îi conferă acesteia calităţi deosebite ca substanţă de stingere şi de răcire,Apa prezintă anomalia că are volumul minim la temperatura de 4°C; coeficientul de dilatare termicăizobară α este pozitiv pentru toate lichidele, cu excepţia apei care are valoarea α < 0 sau α > 0, după cumtemperatura acesteia estet < 277,15K saut > 277,15K .2.2 Proprietăţi ale apei pulverizate ca substanţă de stingereApa ca substanţă de stingere are o mare capacitate de absorbţie a căldurii raportată la căldura specificăşi căldura latentă de vaporizare; aceste calităţi, o fac să fie foarte eficientă pentru stingerea incendiilor demateriale solide combustibile (clasa de incendii A).Efectul principal al apei la stingerea unui incendiu îl constituie răcirea materialului care arde; încontact cu materialul aprins, apa absoarbe căldură, se transformă în vapori şi prin saturarea spaţiului de lavecinătăţi, limitează accesul aerului spre focarul incendiului.Căldura latentă de vaporizare a apei este de aproximativ 243,58 J la temperatura de 298,15 K,proprietate care îi conferă acesteia calităţi deosebite ca substanţă de stingere şi de răcire ,Apa prezintă anomalia că are volumul minim la temperatura de 4°C; coeficientul de dilatare termicăizobară α este pozitiv pentru toate lichidele cu excepţia apei care are valoarea α < 0 sau α > 0, după cumtemperatura acesteia estet < 277,15K saut > 277,15K .Această situaţie implică dezavantajele prezentate anterior, fiind necesară utilizarea aerului comprimatîn spaţiile/zonele/locaţiile în care există risc de îngheţ.Pulverizată fin, apa nu conduce curentul electric, putându-se utiliza la stingerea incendiilor în caresunt implicate conductoare electrice sub tensiune .Căldura specifică a apei la presiunea atmosferică normală şi la 293,15 K este egală cu 4,1868 kJ/kg (1kcal/kg); la temperatura de 373,15 K şi 101325 N/m 2 , apa trece în stare de vapori; 1 litru de apă la temperatura3de 283,15K, are nevoie pentru a se evapora complet de 2629,22⋅10J, generându-se aproximativ (1600 ⋅⋅⋅ 1700)l de abur.Conductivitatea termică a apei este redusă şi o dată cu creşterea temperaturii, ea se măreşte foartepuţin ; la temperatura de 375,15 K, coeficientul de conductivitate termică a apei λ = 0,6815 W/m K. De aceea,stratul de apă pe suprafaţa unei substanţe incendiată formează o izolaţie termică sigură .Densitatea apei la temperatura de 277,15 K, este egală cu 1000 kg/m 3 , iar la temperatura de 373,15 K,este de 0,958958 kg/m 3 ; datorită densităţii relativ mare, apa este exclusă uneori de la utilizarea ei pentrustingerea produselor petroliere albe, care au o densitate mai mică şi sunt insolubile în apă.3. Principalele măsuri generale/specifice pentru instalaţiile de stingere cu apă pulverizată aincendiilor aferentă transformatoarelor de mare puterePentru siguranţa în funcţionare a instalaţiilor de stingere a incendiilor cu apă pulverizată latransformatoarele de mare putere este necesar dar nu suficient să se aplice următoarele măsuri:- asigurarea funcţionării surselor de rezervă (energie etc.);- menţinerea destinaţiilor prevăzute/stabilite în proiecte pentru aceste instalaţii;- efectuarea reviziilor periodice numai de către personal autorizat în acest sens;- verificarea metrologică a aparatelor de măsurare, control şi semnalizare care compun/se află îndotarea instalaţiilor de stingere cu apă pulverizată sau a transformatoarelor;- menţinerea permanentă în stare de utilizare a drumurilor/căilor de acces spre transformatoarele demare putere ;- asigurarea rezervei de apă prevăzută în proiect pentru aceste instalaţii;- aplicarea conceptului de rezervare prin executarea constructivă a unor racorduri tip B/C, încompunerea instalaţiilor de stingere cu apă pulverizată, prin intermediul cărora să se poată introduce, subpresiune, apă de la autospecialele pentru pompieri, în cazuri limită sau de extrem;- aplicarea celorlalte măsuri/observaţii/recomandări, privind proiectarea/ execuţia/montajul şiîntreţinerea instalaţiilor de stingere cu apă pulverizată care se află în compunerea transformatoarelor de mareputere conform cu legislaţia în vigoare.3.1 Elemente generale privind funcţionarea sistemului de stingere cu azot la transformatoarele demare putereÎn acest sens, a fost emis actul normativ [2] care are acoperire juridică numai în cazul instalaţiilor dindomeniul energetic; acesta modifică şi completează actul normativ [1], prin abrogarea art.8.22 b).76

Cerinţele emise prin legislaţia în vigoare, fac trimitere şi cer aplicarea modificărilor conform cu dateledin tabelul 1.Tabelul 1 – Cazuri în care se utilizează instalaţii de stingere cu gaze inerteNr. crt. Tip instalaţie Amplasament Limită minimă de putere (MVA)1 InteriorClădiri supraterane 40CHE subteraneIndiferent de putere2 ExteriorCentrale electrice 15Staţii electrice 100Avantajele sistemului de stingere cu azot rezultă din următoarele:- defectarea transformatoarelor rezultă în general dintr-un defect de izolaţie intern;- energia canalului de descărcare generat conduce la creşterea rapidă a temperaturii şi presiunii uleiuluiastfel încât se poate produce deteriorarea cuvei transformatorului.Activarea sistemului se poate genera pe două căi:- sistemul de deconectare al întreruptorului la defecte interne (Bucholtz şi protecţia diferenţială);- sesizorul de presiune.Aceste sisteme sau unul dintre ele produc deschiderea valvei de depresurizare rapidă (poziţia 5) dinfigura 3, a valvei pirotehnice de admisie azot (poziţia 7), care prin reductorul de presiune (poziţia 8) insuflăazot în partea inferioară a cuvei transformatorului, după închiderea vanei diafragmă (poziţia 3), care împiedicăgolirea conservatorului.Dacă cele trei sisteme de protecţie nu funcţionează, sistemul de rezervă al detectoarelor de temperaturăactivează sistemul de golire, injecţie şi răcire cu azot; sistemul de injecţie şi răcire cu azot va funcţiona încontinuare timp de 45 minute. Această injecţie răceşte părţile de transformator încălzite de scurtcircuit,evacuează hidrogenul generat de arcul electric, din uleiul electroizolant şi previne orice aprindere ulterioară.Ciclul de funcţionare, este exemplificat în mod sumar, prin modelul din figura 3 a), b) şi c).Din punct de vedere al costurilor, sistemul de stingere cu gaz inert, nu este mai scump decât sistemulde stingere cu apă pulverizată, fiind mult mai sigur datorită simplităţii şi fiabilităţii ridicate a noului sistem.Cazurile în care se utilizează instalaţii de stingere cu gaze inerte la transformatoare şi bobine cu uleise prezintă în tabelul 2.Instalaţiile de prevenire şi stingere a incendiilor cu azot se prevăd conform reglementărilor tehnice învigoare şi se pot utiliza pentru:- inertizarea spaţiilor închise sau a instalaţiilor tehnologice, prin înlocuirea parţială a aerului dinspaţiile respective, cu azot; se diluează astfel amestecurile combustibile/inflamabile din spaţiile existente;- vehicularea pulberilor stingătoare pe principiul lui Bernoulli;310 921487510Fig. 2 - Componentele principale ale sistemului deprotecţie:1)supapă de siguranţă/ senzor de presiune; 2) detectoare detemperatură; 3) diafragmă/ventil de separare; 4) instalaţia deprevenire a unui incendiu/explozie; 5) vană de evacuare rapidă;6) butelie cu azot; 7) ventil pirotehnic; 8) reductor de presiune;9) releu de gaze Bucholtz, 10) canal colector.77

- acţionarea automată a instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu pulberi sau gaze etc.În figura 2, se prezintă componentele principale ale sistemului de protecţie al unui transformator careutilizează gaze inerte.3.2 Schema logică de funcţionare a sistemului de prevenire/stingere cu azotÎn figura 3 se prezintă schema logică de pornire a sistemului de protecţie.Defect internDefect externDeclanşareÎntreruptoru1Supapa desiguranţă2Bucholz3Detectoare detemperatură4Porniremanuală52/2 (si) 2/2 (si)1/3 (sau)Blocat pentruîntreţinereVană degolireVană deseparare3 secundeVentil injecţieazotFig. 3 – Schema logică de funcţionare a sistemului de prevenire/stingerecu azot3.2.1 Proprietăţi ale azotului ca substanţă de stingere a incendiilorm 3 /kg;Proprietăţile principale ale azotului, sunt:- masă moleculară: 28,02;- temperatura de fierbere la presiunea de 1,013 bar : –195,8 °C;- temperatura de îngheţ : – 210C;- volumul specific al vaporilor supraîncălziţi, la temperatura de 20°C şi presiunea de 1,013 bar: 0,858- densitatea relativă a azotului în raport cu aerul: 0,967;- concentraţia volumică a azotului în aer: 78%.Proprietăţile chimice principale ale azotului, sunt:- puritatea moleculară, în concentraţie volumică: minim 99,6%;−6- conţinutul de umiditate, în concentraţie masică: maxim 50 ⋅ 10 ;- concentraţia volumică a oxigenului în azot: maxim 0,1%;- solubilitatea : parţial solubil în apă, greu solubil în alcool.Proprietăţile toxicologice principale ale azotului sunt:- nici un efect advers observabil (indicele NOAEL) la o concentraţie volumică de azot de 43%;- cel mai mic efect advers observabil (indicele NOAEL) la o concentraţie volumică de azot de 52%.4. Analiza comparativă a celor două sisteme de protecţie. ConcluziiScoaterea integrală a transformatoarelor de mare putere, din starea de funcţionare, datorită unuidefect, reprezintă o situaţie de risc major care se poate transfera în planul securităţii/siguranţei într-o stare depericol real, cu generarea de pagube umane/materiale mari şi risc de punere în pericol a unor consumatori, cuposibilităţi reale de afectare a condiţiilor de siguranţă ale Sistemului Energetic Naţional.În acest sens, implementarea unor soluţii de protecţie (prevenire/stingere) utilizând spre exemplu casubstanţă de stingere, azotul (sistemul cu acelaşi principiu de funcţionare se regăseşte şi în dotarea78

aeronavelor civile de transport, navelor maritime şi fluviale, centrelor de calcul etc.), este necesară, soluţiafiind relevată inclusiv şi de analiza comparativă prezentată în tabelul 2.Tabelul 2 Analiza comparativă pentru cele două sisteme de protecţie/stingereNr.crt.Domeniul analizat1. Protecţia la explozii Nu se asigurăSistemul de protecţie prin stingerecu apă pulverizatăSistemul de protecţie:prevenire/stingere cu azotSe asigură prin deschidereasupapei de siguranţă.2.Protecţia la incendiiSe face prin răcirea exterioară atransformatorului cu apă pulverizatăşi simultan prin reducereaconţinutului de aer către focarulincendiului.Se face prin golirea parţială deulei/injectarea de azot pentru răcireşi reducerea simultană aconţinutului de aer.3. Funcţii Stingere Prevenire/stingere4. Timpul de răcire. Timpi de acţiune, în general de Maximum 3 s.(30 ⋅⋅⋅ 120) s.5. Număr de componente 100% 50%6. Elemente de logica pornirii. Este suficient un singur semnal. Sunt suficiente două semnale.7. Influenţa condiţiilor de mediu.- risc de îngheţ;- risc de colmatare;- risc de deteriorare mecanică.Riscurile enumerate încoloana din stânga, sunt practicinexistente la acest sistem.(riscuri reduse)8.9.Riscuri de distrugere/deteriorare.Costuri cu:- instalaţia;- cu mentenanţa.(riscuri foarte mari)Riscuri foarte mari de scoatere totalădin funcţiune.- foarte mari;- foarte mari.Riscuri foarte mici de scoateredin funcţiune.- 50% din costurile celuilaltsistem;- foarte mici.Bibliografie[1]*** PE 009/1993 - Norme de prevenire, stingere şi de dotare împotriva incendiilor pentruproducerea, transportul şi distribuţia energiei electrice şi termice;[2]*** Decizia RENEL nr. 65/02.02.1998 cu privire la modificarea PE009/1993 aprobat cu deciziaRENEL nr.25/1994;[3] *** Prospectul firmei Sergi pentru tipul 3000;[4] *** Lovin, E. - Aspecte noi ale stingerii incendiilor în instalaţiile energetice, Electricianulnr. 5/2002, Bucureşti, 2002;[5] Bălulescu, P., Crăciun, I. – Agenda Pompierului , Editura Tehnică, Bucureşti, 1993;[6] Dragomir, I .- Pericole şi măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor la auto/transformatoareleelectrice de mare putere, Buletinul Pompierilor nr.2/1987, Editura Ministerului de Interne, Bucureşti, 1987;[7] Duminicatu, M., Moţoiu, C., Mark, D., Voinea, D.- Protecţia contra incendiilor în obiectiveleenergetice , Editura Tehnică, Bucureşti, 1969;[8]*** Norme specifice de securitate a muncii pentru transportul şi distribuţia energiei electrice ,aprobate prin Ordinul nr. 275/17.06.2002 al MMSS, Editura INCDPM, Bucureşti, 2002;[9] Miron, C., - Pericole, cauze şi măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor în staţii detransformare şi distribuţie a energiei electrice, Buletinul Pompierilor 1988, Editura Ministerului de Interne,1988;[10]***NP086-05 aprobat prin Ordinul M.T.C.T. nr. 217/17.05.2005 pentru aprobarea reglementăriitehnice - Normativ pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de stingere a incendiilor;79

[11]*** E – I 99 -78 - Instrucţiuni de întreţinere şi exploatare a instalaţiilor fixe de stins incendii cuapă pulverizată din staţiile de 220kV şi 400kV;[12]***E – Ip 34 - 89 - Instrucţiuni privind dotările necesare în staţiile de transformare din punct devedere al N.P.M. şi P.S.I.;[13]***E – Ip 44 – 85 - Condiţii tehnice şi prevederi de proiectare, execuţie şi exploatare pentruinstalaţiile fixe de stins incendii la transformatoarele din staţiile de 400 kV.;[14]***E – Ip 70 - 92 - Instrucţiuni pentru proiectarea instalaţiilor de stins incendii la instalaţiile dinstaţiile electrice;[15]***E–Ip 31– 83 - Instrucţiuni pentru proiectarea instalaţiilor de stins incendii la instalaţiileelectrice din centrale şi staţii electrice;[16] *** PE 006/81 - Instrucţiuni generale de protecţie a muncii pentru unităţile MEE;[17]*** NSSMTDEE nr. 65/2002 - Norme specifice de protecţie a muncii pentru transportul şidistribuţia energiei electrice;[18] Darie, El, Popescu, G., Pavel, D.I.- Riscul de incendiu/explozie la utilizarea transformatoarelorde mare putere, Conferinţă Internaţională, SIGPROT- 2006, Facultatea de Pompieri, Bucureşti, mai, 2006.80

MARCAJUL CE. INTRODUCEREA PE PIAŢĂA PRODUSELOR PENTRU CONSTRUCŢII(CLĂDIRI ŞI INSTALAŢII AFERENTE ACESTORA)– partea a III-a –Col. dr. ing. IOAN VALEMr. ing. CONSTANŢA ENECpt. ing. IONEL – PUIU GOLGOJANInspectoratul General pentru Situaţii de UrgenţăInspecţia de Prevenire – Direcţia PompieriAbstractThe work presents the issues of the CE mark for fixed installations of extinguishing fire with dust.Instalaţii fixe de stingere cu pulberi a incendiilorDată fiind necesitatea compatibilităţii între diferitele componente ale unei instalaţii fixe de stingere cupulberi, pot apărea probleme privind fiabilitatea şi eficacitatea unui astfel de sistem conceput pe baza unorcomponente disparate.Instalaţiile fixe de stingere a incendiului cu pulberi se compun, în principal, din următoarele:• rezervoare pentru stocarea pulberii;• sisteme de vehiculare a pulberii (butelii, distribuitoare, conducte şi duze);• sisteme de comandă şi punere în funcţiune a instalaţiei la izbucnirea incendiului (modul decomandă, butelii de acţionare);• instalaţii de semnalizare (detectare, avertizare, alarmare).Componentul de bază al majorităţii pulberilor stingătoare de incendiu este bicarbonatul de sodiu. Semai produc în prezent pulberi pe bază de bicarbonat de potasiu, sulfat de amoniu, carbonat de sodiu, sulf, uree,diferite produse ale borului.Pentru vehicularea pulberii stingătoare în conductele instalaţiei de stingere a incendiului se pot utiliza:- azot comprimat;- dioxid de carbon lichefiat.Fig. 4 - Configuraţia caracteristică a elementelor componenteale unei instalaţii fixe de stingere cu pulberi81

1-rezervor cu pulberi2-orificiu de umplere3-manomentru depresiune a (înaltăpresiune)4-regulator depresiune5-manomentru depresiune b (joasăpresiune)6-conductă de gazpropulsor7-rezervor de gazpropulsor8-elementdeclanşator pentruvana cu gazpropulsor9-racord flexibil10-rezervor gazpropulsor11-elementdeclanşator pentrurezervoarele pilot12-elementdeclanşator cu bobină13-elementdeclanşator manual14-disp. de întârziere15-contragreutate cucablu metalic16-clapetă anti-retur17-tub de expulzare agazului propulsor18-tub plonjor cupulberi19-racord de drenaj20-vană cupulberi/vană principalăpneumatică21-vană de încercare ainstalaţiei de stingere22-vană de izolareprincipală23-element declanşatorpentru vaneledirecţionale/electrovane24-reţea pilot avanelor direcţionale25-vană direcţională26-vană de spălare27-vană de aerare28-control dedeschidere a vanei29-linie de control30-supapă desiguranţă31-duză32-conductă36-dispozitiv dealarmăElement componentNorma europeanăPulbere de stingere EN 615Dispozitive de siguranţă pentru protejarea împotrivaISO 4126 - 1presiunilor excesive – Partea 1: Supape de securitateDispozitive de siguranţă pentru protejarea împotrivapresiunilor excesive – Partea 2: Dispozitiv de siguranţă cu disc ISO 4126 – 2de rupturăObservaţie: Anumite componente menţionate în norma EN 12412– 2: 2001 nu sunt menţionate în norma EN 12416: 2001 şiTabelul 4invers (de exemplu clapeta anti-retur dintre fiecare butelie şicolector).Norme aplicabileNorma europeană pentru elementele componente ale instalaţiilor fixe de stingere cu pulberi are osingură parte. Pentru componentele instalaţiilor de stingere cu pulberi, norma face fie trimiteri la normeeuropene (tabelul 3), fie descrie metode de încercare specifice.Norma europeanăNorma europeană este EN 12416: 2001Încercare de tip iniţialAnexa ZA a normei europene tratează doar duzele.Încercarea de tip iniţial privind duzele se face asupra:– distribuţiei agentului stingător– durabilităţii fiabilităţii de funcţionare, rezistenţei la presiune– durabilităţii fiabilităţii de funcţionare, rezistenţei la căldură– durabilităţii fiabilităţii de funcţionare, rezistenţei la coroziuneMarcajul CEÎn ceea ce priveşte aplicarea marcajului CE, norma nu menţionează explicit decât exigenţele pentruduze. În ceea ce priveşte conţinutul marcajului CE şi locul unde trebuie aplicat la celelalte elementecomponente, norma este foarte vagă în acest subiect.82

121134345678EN 12416-1Duză de inundare totalăAny Co Ltd, P.O. Box 21, B1050000123 - CPD - 001Diametru : 15 mmPresiunea maximă de lucru: 15 barDebit: 5 kg/s2Aria maximă de acoperire: 9 mÎnălţimea minimă şi maximă de montaj: dată de producător1 Simbolul CE2 Numărul de identificare a organismuluinotificat3 Numele sau marca producătorului saufurnizorului şi adresa sa4 Ultimele două cifre ale anului în carea fost aplicat marcajulNumărul certificatului de conformitateNorma europeană armonizatăDescrierea produsului/componentuluiCaracteristici relativ importante despreperformanţe şi/sau codul în funcţie despecificaţiile tehnice (dacă este necesar)Fig. 5 - Exemplu marcaj CE la o duză de refulare5678Secţiunea 3Punctul 6EN 12416-1Punctul 7Tip duză (nozzle type)Pentru duze, se poate opta între duze de protejare a volumului sau pentru duze de protejare aobiectului.În funcţie de unghiul de difuzare, duzele de protejare a volumului pot fi:- duze centrale de volum (360 O )- duze de tip muralPunctul 8Diametrul duzei (nozzle diameter)Diametrul orificiului de curgere este exprimat în mm.Presiune maximă de lucru (maximum working pressure)Presiunea maximă de funcţionare este exprimată în bar.Gradul de curgere (flow rate)Debitul este exprimat în kg/s.Caracteristicile duzei (nozzle characteristics)83

Valorile sunt recomandate de producător pentru:- duzele de protejare a volumului:suprafaţa maximă de protejat (m 2 ), volumul maxim de protejat (m 3 ) şi înălţimea maximă şi minimă deamplasare (m)- duzele de protejare a obiectului:suprafaţa maximă de protejat (m 2 ) în raport cu înălţimea şi unghiul de amplasare iar, dacă este cazul,distanţa deasupra lichidelor la care există riscul proiectărilor.Bibliografie1. ANPI Magazine - Prevention incendie et vol.2. Norma europeana EN 12416:200184

PERICOLUL PREZENŢEI FUMULUI, PRODUS AL UNUI INCENDIU,ASUPRA OCUPANŢILOR UNEI CLĂDIRI ŞI MANAGEMENTUL SĂUCol. DINEL POPCpt. DANIEL LAZĂRI.S.U. „Horea” al Judeţului MureşAbstractThe material goal is highlighting the steps of burning process the material, as a first step in thecomplex mechanisms of decoding the initiation and spreading fire.1. IntroducereCunoaşterea procesului de ardere a materialelor reprezintă o primă etapă în descifrarea mecanismelorcomplexe de apariţie şi propagare a incendiilor.Pe timpul arderii se degajă cantităţi însemnate de fum şi gaze de ardere, cunoscute sub denumirea deproduse de ardere. Fumul, ca produs vizibil al majorităţii proceselor de ardere, este format din particule nearseîn suspensie, solide sau lichide (desprinse din materialul care arde), din vapori şi gaze. În spaţii închiseconcentrarea lor creează rapid condiţii improprii supravieţuirii persoanelor.Din datele experimentale rezultă că, în unele cazuri, concentraţii periculoase ale fumului pe căile deevacuare clasice executate din materiale incombustibile se pot forma în timp foarte scurt, circa 3-4 minute,înainte ca temperatura sau toxicitatea gazelor de ardere să atingă parametrii critici.Din practică a rezultat că, la incendiile care au avut loc la magazinele comerciale şi hoteluri, umplereaacestora cu fum (spaţii de vânzare, căi de evacuare, scări etc.) se realizează, în general, în 10-15 minute.Pentru utilizarea în bune condiţii a căilor de evacuare se apreciază că este necesară o vizibilitate de10-15 m. Pentru aceasta trebuie luate măsuri de eliminare a fumului din căile de evacuare, astfel încât acesta sănu atingă concentraţii critice.2. Efectele nocive ale fumului şi gazelor de ardereEvaluarea pericolului de incendiu pe care îl reprezintă materialele utilizate în diverse tehnologii, înconstrucţii, în transport sau alte domenii de activitate (inclusiv pentru uz casnic) se face ţinând seama decombustibilitatea lor, de capacitatea de propagare a flăcărilor, de generarea fumului, precum şi de toxicitateaproduselor rezultate prin ardere.Fumul prin cantitate şi opacitate reduce vizibilitatea spre ieşire şi semnele indicatoare, făcândinutilizabile căile de evacuare. Fiind toxic, fumul provoacă asfixierea persoanelor chiar dacă acestea sunt situatedeparte de focar, de multe ori el fiind principala cauză a deceselor în incendii, în plus, prin unii compuşicorosivi, fumul degradează materialele aflate în zonele adiacente, slăbind rezistenţa elementelor metalice dinstructura clădirii şi, ca urmare, intervenţia forţelor de stingere trebuie să se facă cu mare atenţie.În raport de culoarea fumului, de miros şi gust se poate stabili natura materialului care arde. Fumulcenuşiu cu miros uşor înţepător provine din arderea lemnului. Fumul alb-gălbui, fără acţiune iritantă, estedegajat pe timpul arderii hârtiei, paielor şi fânului. Fumul negru intens se degajă pe timpul arderii produselorpetroliere, asfaltului, gudroanelor. Fumul are culoare alburie când conţine vapori de apă.Culorile de galben, albăstrui, alb ca şi gustul fumului de dulceag, amărui, usturoiat, indică prezenţaunor substanţe otrăvitoare.Cantitatea teoretică de gaze de ardere, rezultată din reacţiile chimice specifice unui anumit proces deardere, poate fi determinată prin calcule stoichiometrice. În multe cazuri însă arderea este incompletă,85

substanţele ce intervin în reacţiile de ardere neputând fi cunoscute cu precizie. Concentraţia şi naturacomponentelor gazelor de ardere depind de compoziţia chimică a materialelor care ard, de cantitatea de oxigendisponibilă şi de temperatura produsă pe timpul arderii. Majoritatea materialelor combustibile conţin carbon,prin arderea căruia se formează dioxid de carbon, când cantitatea de aer este insuficientă (ardere incompletă) seformează oxidul de carbon cu efect extrem de nociv. În timpul arderii, însă, se pot forma şi alte gaze toxice:hidrogen sulfurat, oxid de azot, fosgen, dioxid de sulf, acid clorhidric, amoniac, acid cianhidric etc. Inhalareagazelor de ardere constituie principala cauză de deces în incendii.Oxidul de carbon se formează aproape la toate incendiile (mai ales la cele mocnite sau cu aportinsuficient de aer). El reprezintă cel mai mare pericol, deoarece este deosebit de toxic (oxidul de carbon are,pentru hemoglobina din sânge, o afinitate de 300 ori mai mare decât oxigenul, formând carboxihemoglobina,care chiar la valori mai mici, induce modificări psihomotrice fatale).Dioxidul de carbon produce moartea prin asfixie la concentraţii sub 20%, iar la concentraţii mai mici3-20% produce dureri de cap, congestie cerebrală, reducerea capacităţii de a auzi.Majoritatea oxizilor azotoşi ce rezultă din combustia materiilor vegetale sau animale, în prezenţa uneicantităţi insuficiente de oxigen, nu prezintă nici un miros, dar au efect letal.Hidrogenul sulfurat atinge sistemul nervos central, înainte de a provoca edemul pulmonar.Tot mai des utilizate în ultimul timp (elemente de construcţie, de finisaj, obiecte de uz casnic, izolaţieelectrică etc.), materialele plastice degajă, prin ardere, gaze toxice sau corozive. Alături de fosgen, amoniac,formaldehidă, îndeosebi acidul clorhidric produce simptome de sufocare şi afectează sistemul pulmonar, dar, înacelaşi timp, are un efect coroziv, distructiv asupra aparatelor şi instalaţiilor tehnologice, calculatoarelor,aparaturii de măsură şi control, de birotică etc.3. Factorii care influenţează propagarea fumuluiMişcarea particulelor de fum de la focarele de incendiu în mediul înconjurător poate avea loc prindifuzie, convecţie naturală sau forţată.În cazul arderilor lente, de regulă mocnite (bumbac, lemn, P.V.C.), generarea căldurii este lentă, iardeplasarea particulelor de fum are loc prin difuzie, repartizându-se în întreaga încăpere, totodată, are loc şi ostratificare a fumului. El se acumulează în straturi cu temperaturi descrescătoare către părţile inferioare aleincintei.În cazul arderii normale, datorită formării curenţilor turbionari de gaze de ardere fierbinţi şi aer,deplasarea particulelor de fum are loc prin convecţie. Particulele de fum, formând un con răsturnat cu vârful înjos, deasupra focarului, pe măsura deplasării în sus a conului, are loc o amestecare a particulelor de fum şigazelor de ardere cu aerul înconjurător, ceea ce determină răcirea amestecului şi ca urmare micşorarea vitezeide deplasare a particulelor de fum.Mişcarea fumului în clădiri este cauzată de:• diferenţa de temperatură dintre exterior şi interior (forţe de tip Arhimede);• energia termică generată de incendiu (presiunea termică);• presiunea cauzată de curenţii de aer exteriori (vânt);• sisteme de climatizare din clădire.Aceşti factori au o pondere mai redusă sau mai însemnată, în funcţie de locul unde s-a produsincendiul (zone calde) sau la depărtare mare de acestea (zone reci). În zonele calde, deplasarea fumului estecondiţionată, în principal, de fluxul de căldură generat prin ardere.În zonele reci, în care cantitatea de căldură acumulată în fum şi gazele de ardere este redusă,deplasarea fumului este condiţionată de diferenţa de temperatură dintre interior şi exterior, acţiunea vântului şi asistemelor de climatizare.Deplasarea fumului într-o clădire mai depinde şi de următorii factori: caracteristicile clădirii, respectivale elementelor de construcţii şi instalaţii, dacă pot deveni căi de propagare a fumului. În unele cazuri nu esteposibil să se utilizeze ventilarea naturală pentru a controla deplasarea fumului datorită configuraţieiconstrucţiei. La deplasarea sa, o contribuţie importantă o au şi parametrii aerului exterior, în special vântul. Deaceea, se impune necesitatea unei ventilări mecanice, care prezintă mai multe avantaje cum ar fi: controlulevacuării fumului, independent de condiţiile climatice, supleţea în exploatare, funcţionarea automată, limitareaextinderii fumului în toată clădirea.Temperatura exterioară influenţează tirajul termic, care este o sursă de împrăştiere a fumului.Vântul poate influenţa procesul de răspândire a fumului, creând condiţii de circulaţie pe orizontală aaerului. Acesta creează suprapresiuni şi depresiuni pe faţadele opuse. Aceste presiuni modifică echilibrulaerodinamic al încăperilor şi poziţia planului neutru pentru încăperea în care a izbucnit incendiul.86

Într-o clădire, deplasarea fumului pe verticală şi orizontală se poate datora expansiunii gazelor care seîncălzesc, tirajului ce se creează în timpul incendiului, funcţionării instalaţiilor mecanice de ventilare şiclimatizare, presiunii vântului. Propagarea fumului poate fi împiedicată de etanşeitatea elementelor decompartimentare a clădirii, de suprapresiune sau de curenţii de aer proaspăt care circulă în sens opus direcţieide mişcare naturală a fumului.O parte din căldura degajată prin ardere în zona focarului se acumulează în masa gazelor de ardere,furnizând energie care provoacă apoi răspândirea fumului în clădire. În principiu, fenomenul decurge astfel: înfaza incipientă a incendiului gazele din încăpere, încălzite, se dilată, presiunea din interior creşte şi, ca urmare,o parte din fumul generat de incendiu, este evacuat prin neetanşeităţile uşilor, ferestrelor şi altor goluri.De exemplu, prin încălzirea mediului până la 300 o C se poate evacua o cantitate de gaze egală cujumătate din volumul încăperii. Gazele de ardere fiind mai uşoare decât aerul, creează o forţă ascensională carepune în mişcare fumul, iniţial pe verticală spre plafon, apoi pe orizontală de-a lungul acestuia, acumulându-seîn strat din ce în ce mai gros.Viteza de antrenare a aerului către flăcările produse de un incendiu depinde de mărimea acestuia şi dedistanţa dintre baza incendiului şi partea de jos a stratului de gaze fierbinţi. Cu cât incendiul este mai dezvoltatcu atât debitul de aer antrenat este mai mare. Dacă se deschide uşa de la încăperea cu focarul, se creează uncurent de aer rece, proaspăt, care pătrunde în încăpere pe la partea inferioară a uşii, iar pe la partea superioarăpe 2/3 din înălţimea uşii, fumul năvăleşte pe coridor sub formă de nori groşi. La o distanţă egală cu 1/3 dinînălţimea uşii, măsurată de la pardoseală, se află axa neutră.În urma unor măsurători experimentale s-a constatat că printr-o uşă cu înălţimea de 2 m şi lăţimea de0,75m la temperatura mediului ambient de 200 o C, debitul de fum poate fi de 60 KG/min, ceea ce revine la circa40 kg/min. pentru fiecare m 2 de uşă. În cazul când uşa este închisă, debitul de fum ce pătrunde prin neetanşeităţieste de circa 0,01 kg/sec (0,6 kg/min). Această valoare pare la prima vedere destul de neînsemnată, fiind decirca 200 de ori mai redusă decât cea corespunzătoare poziţiei deschise a uşii, însă ea poate duce la o scădere avizibilităţii la 5 m, într-un coridor normal, dintre două scări, de 30 m lungime, în interval de 5 minute. Cândsuprafaţa sau numărul uşilor este mare, debitul fumului pătruns în clădire prin neetanşeităţile acestora, creştecorespunzător. Situaţia devine deosebit de gravă când în pereţii interiori există panouri de geam obişnuit care sepot sparge datorită căldurii degajate de incendiu. Din încăperea cu focarul, fumul se împrăştie pe coridoare, pecasa scării, apoi pe verticală spre etajele superioare.În cazul în care incendiul se produce la un etaj inferior, în perioada rece a anului, datorită diferenţeimari de temperatură dintre interior şi exterior, fumul se împrăştie rapid la etajele superioare, iar în cazulperioadei de vară (când temperatura aerului exterior este mai mare decât cea din clădire) direcţia curenţilor deaer se inversează, apărând pericolul de invadarea fumului în căile de evacuare situate sub etajul incendiat, maiales dacă focarul este situat la un etaj deasupra planului neutru.În general se admite că densitatea fumului este egală cu cea a aerului la aceeaşi temperatură, majoratăcu 1-3 % în funcţie de compoziţie.Un alt factor ce contribuie la răspândirea fumului într-o clădire o reprezintă temperatura ridicată ce ianaştere în zona focarului. În această zonă volumul gazelor poate creşte de 3 ori şi în acest caz 2/3 din aceastăcantitate este transportată în exteriorul etajului cu incendiul, transportând fumul spre alte părţi ale clădirii.4. Managementul fumuluiManagementul fumului include toate metodele ce pot fi folosite pentru modificarea mişcării fumului.Folosirea barierelor, ventilării şi coşurile de fum sunt metode tradiţionale în managementul fumului.Eficacitatea barierelor este limitată ca propagare, deoarece nu au căi de scurgere.Ventilatoarele şi coşurile de fum sunt limitate de faptul că fumul trebuie să fie suficient de ascendentîncât să învingă orice altă forţă ce poate perturba mişcarea.Barierele de fum sunt utilizate în special pentru compartimentarea ambientelor mari cu risc ridicat deincendiu şi au următoarele efecte:• instalaţia de evacuare a fumului este mai eficientă datorită raportului redus dintre suprafaţa deevacuare şi aportul de aer proaspăt;• se evită ca fumul şi gazele de ardere să se împrăştie în tot volumul de aer din interior;• stingerea incendiilor este mai eficientă atât timp cât fumul rămâne în zona focarului, lăsând curatecelelalte sectoare învecinate;• se diminuează daunele de incendiu (celelalte zone rămân curate şi „proaspete”;• se previne formarea incendiilor secundare , coordonând gazele fierbinţi spre• deschiderile de evacuare.87

Fig. 1 – Exemple de bariere de fumCele mai uzate în prima fază sunt barierele de fum flexibile fixe sau mobile, precum şi combinaţiadintre cele două.Presurizarea este folosită pentru controlul asupra răspândirii fumului datorat incendiilor în clădiri.Sistemele care utilizează presurizarea produsă de ventilatoare mecanice sunt numite sisteme de control alfumului.Pentru a fi eficace, un sistem de control al fumului trebuie să producă diferenţe de presiune în direcţiadorită în condiţii de incendiu.Din teste s-a constatat că diferenţele de presiune de-a lungul uşilor închise au variat cu cel mult 5 Pa.Diluarea cu aer exterior a fumului poate fi folosită pentru a menţine un nivel acceptabil de concentraţiide gaze nocive într-un compartiment adiacent cu compartimentul contaminat cu fum.Diluarea poate fi folosită de către pompieri pentru a îndepărta fumul după ce focul a fost stins.Câteodată când există uşi deschise, fumul intră în locuri ce erau protejate. În cazul ideal, uşile suntdeschise pe perioade scurte în timpul evacuării.Fumul ce a pătruns în spaţii depărtate de incendiu poate fi îndepărtat prin introducerea aerului dinexterior în scopul diluării fumului.Cele ce urmează reprezintă o simplă analiză a diluării fumului în spaţii unde nu există un incendiu.Presupunem că la t =0 un compartiment este contaminat cu o oarecare concentraţie de fum şi dupăaceasta, rămâne intact, nu mai intră fum. Deci presupunem ca s-a făcut o contaminare uniformă. Concentraţiade fum se poate exprima ca [1].C −aθ= eCa. [1]Rata diluării poate fi dată de următoarea relaţie1 ⎛ C0⎞a = ln⎜⎟θ ⎝ C ⎠ , [2]unde C 0 este concentraţia iniţială, C - concentraţia la timpul θ, a - rata de diluare (încărcătură/min) şi θ- timpul după ce producerea fumului s-a încheiat (min).Un spaţiu poate fi considerat „în relativă siguranţă” dacă concentraţia contaminării este mai mică de 1% în comparaţie cu concentraţia din imediata apropiere a zonei incendiului [2].În realitate este imposibil să asiguri o concentraţie uniformă în tot compartimentul. Datorită forţelorascensionale, este posibil ca cea mai mare concentraţie să se găsească aproape de tavan.În cazul unei cote maxime date de 20 % dioxid de carbon, respectiv 5 % oxid de carbon în gazele deardere, ele trebuie să fie diluate de circa 20 ori, pentru ca astfel să poată fi obţinută concentraţia maximăadmisibilă.Ţinând cont de factorul de diluare stabilit cu aproximaţie, se consideră că pentru diluarea gazelor deardere produse pe căile de evacuare este nevoie de cel puţin un raport de diluare de 1:100.Prin acest factor de diluare se realizează volumul curentului de aer proaspăt, necesar în funcţie devolumul curentului de gaze de ardere pătrunse în interiorul căilor de evacuare.La calculul ventilării casei scărilor şi a puţurilor de ascensoare la clădirile cu mai multe etaje se mai iaîn considerare şi „sarcina de fum”.„Sarcina de fum” reprezintă cantitatea totală de fum care se degajă în timpul arderii materialelor ce segăsesc în zona incendiului. Ea se exprimă ca un multiplu al suprafeţei totale a materialelor arse şi densităţiispecifice optice a fumului. Cantitatea de fum produsă pe unitatea de suprafaţă a materialului este determinatănu numai de proprietăţile lui, ci şi de conţinutul de oxigen din atmosferă, temperatura mediului ambiant, felularderii (cu flacără sau mocnit), precum şi de modul de aşezare a materialului care arde.88

6. ConcluziiÎn rezolvarea problemei de evacuare a fumului, trebuie să ţinem cont de pericolul pe care îl reprezintăfumul pentru oameni, şi în consecinţă, necesitatea de a se acţiona cât mai rapid şi eficient, cu mijloace adecvate,pentru evacuarea şi salvarea acestora.Clădirile înalte şi de mare întindere, precum şi construcţiile subterane fără ferestre, în caz de pericolpot fi părăsite numai pe căile de evacuare prevăzute, respectiv echipele de salvare vor pătrunde în clădire numaiprin aceste căi. Din acest motiv căile de evacuare trebuie să rămână utilizabile fără nici o stânjenire chiar şi încaz de incendiu. Această cerinţă, presupune că în caz de incendiu în interiorul căilor de evacuare să nu pătrundădecât concentraţii reduse de gaze de ardere şi fum. Pentru a menţine libere de fum căile de evacuare , în sensulcă ele să poată fi întrebuinţate nestingherit, există două posibilităţi. În cazul primei metode gazele de arderepătrunse în interiorul căilor de evacuare sunt diluate puternic, iar în cea de-a doua metodă opreşte pătrundereagazelor de ardere pe căile de evacuare prin crearea unei suprapresiuni pe acestea.Bibliografie[1]. Ashrae (1995) Applications Handbook;[2]. McGuire, J.H. Tamura (1971) “Smoke control in high-rise buildings.” CBC 134. Ottawa: NationalResearch Council Canada;[3]. Klote, J.H. and Milke J.A.”Design of Smoke Control Management Systems” Ashrae andSFPE,Atlanta,GA 30329,1992;[4]. Buther E.(1976): “Smoke control by pressurization”.89

DISPOZITIV DE AVERTIZAREA PRODUCERII UNUI CUTREMUR – „SOS – LIFE”Col. COSTICĂ UNGUREANUCpt. FILIP CIUTACI.S.U. „Bucovina” al Judeţului SuceavaAbstractThe paper presents in detail a warning earthquakes device "SOS LIFE"1. IntroducereCutremurele şi activitatea seismică au reprezentat întotdeauna un subiect important. Dezastreleprovocate de cutremurele din Turcia, Taiwan şi Iran au atras atenţia de nenumărate ori. Este evident că pentrumoment noi nu suntem pregătiţi să facem faţă magnitudinii unui cutremur. Marea problemă o reprezintă undeledestructive ale cutremurului ce apar fără o avertizare prealabilă.Dacă sunt analizate în mod corect, cutremurele pot fi detectate înainte ca pământul să înceapă să se mişte cuputere. Un obiectiv precis, este de a produce o alarmă pentru a identifica rapid şi la timp undele distructive aleunui cutremur.Fig. 1.– Efectele distructive ale cutremurului„SOS-LIFE” este o alarmă digitală unică, ce avertizează rapid cutremurele şi care poate să identificeprompt undele care stau la baza fiecărui cutremur. Acest aparat monitorizează continuu mediul înconjurător.Când acesta detectează undele precursoare, care se aşteaptă să fie urmate de un cutremur puternic, dispozitivulva declanşa automat alarma. „SOS-LIFE” foloseşte o combinaţie a celor mai recente componente hardware dedetectare, cuplate cu cel mai avansat software.Deşi timpul de avertizare variază pentru fiecare cutremur, depinzând de anumiţi factori (ca de exempludistanţa faţă de epicentru, condiţiile solului, adâncimea la care s-a format cutremurul etc.), acesta poate ajungepână la 60 s. Poate părea un timp scurt, dar în câteva secunde, posesorul ar putea să-şi trezească copiii şi săgăsească un adăpost sigur, departe de obiectele ascuţite şi grele care ar putea să-i rănească.Acest dispozitiv poate fi comparat cu un detector de fum. Aparatul detectează un pericol care deja s-aivit, dar timpul poate fi totuşi îndeajuns pentru a găsi un adăpost sigur. Avertizorul este special creat pentru a fiutilizat în case particulare şi birouri mici. Aparatul poate fi montat pe perete (în birou, dormitor şi pe scări) şi vadeclanşa o puternică alarma auditivă (85dB), dar şi un semnal vizual de culoare roşie. „SOS-LIFE” este unsistem testat şi acceptat ştiinţific în multe ţări.2. Principalele caracteristici ale sistemului de detecţie şi avertizare a cutremurelor- echipament digital, independent de orice altă sursă, prevăzut cu alarmă în cazul unui cutremur;- are posibilitatea de activare manuală a butonului, pentru transmiterea unui semnal acustic SOSinternaţional, în cazul prăbuşirii clădirii datorată unui cutremur;

- pentru situaţiile de forţă majoră, dispozitivul este echipat cu acumulatori;- funcţie de testare ;- indicatoare luminoase diferite, indicând "Alarmă", "Status OK" şi "Baterie slabă";- alarmă pentru avertizarea unui cutremur iminent, foarte puternică (85 dB);- este prevăzut cu un cordon, făcând accesibil transportul dispozitivului.Fig. 2. Avertizor seismic „SOS – LIFE”3. Etapele unui cutremur şi principiile detectării acestuiaUn cutremur are următoarea structură :• unda primară (P) - ajunge prima la destinaţie, fiind inofensivă;• unda secundară (S) - ajunge a doua şi este distructivă asupra clădirilor;• undele de suprafaţă (L şi R) - ajung ultimele, fiind devastatoare.Sistemul monitorizează continuu mediul înconjurător, în căutarea undelor P ale unui cutremur. Cândsistemul a detectat o undă P (reprezentând avertizarea unui viitor cutremur major), se va declanşa alarma opticăşi sonoră.Dispozitivul avertizează cu 30-60s înainte de producerea unui cutremur, în funcţie de epicentrulseismic şi distanţa la care vă aflaţi de acesta, compoziţia solului etc.Fig. 3. – Principiul detectării cutremuruluiTabel 1. Specificaţii tehnice ale echipamentului de avertizare pentru cutremurAfişor unghi de vedere: 60°Intensitate2500 mcdAlarmă85 dB la un metru distanţăDimensiunilăţime: 8,5 cmlungime: 4 cmadâncime: 14,5 cmGreutate220 grMaterialABS (material plastic cu durabilitate mare şi rezistenţăîndelungată)Consum120 mA max.Tip acumulatorNiMH4,8V DC950 mAhDurata acumulatorîn cazul unei situaţii de urgenţă, aprox. 7 ziledupă seism91

Unda P poate circula prin roci tari şi prin fluide (straturile de apă ale pământului). Aceasta undaîmpinge şi smulge roca şi se mişcă aşa cum undele sonore împing şi străpung aerul. Aţi auzit vreodată zornăitulferestrelor în acelaşi timp cu zgomotul produs de un tunet? Ferestrele se mişcă pentru că undele sonoreîmping şi penetrează geamul, aproape la fel cum undele P împing şi străpung rocile. Deşi reprezintă ocomponentă esenţială a unui cutremur de amploare, de obicei noi nu resimţim aceste unde, iar ele nu constituieun pericol.De foarte multe ori, după un cutremur produs, oamenii au susţinut că animalele lor s-au comportatneobişnuit chiar înainte de producerea acestuia. Ei cred că animalele lor sunt capabile să prezică un cutremur.De fapt, unele animale pot resimţi undele P mai puţin periculoase, şi pot exprima eventualul pericol printr-uncomportament neobişnuit.„SOS-LIFE” foloseşte senzori şi procesoare de semnale digitale care răspund rapid, şi în combinaţie cuun „software sigur pentru recunoaşterea undelor P”, bazat pe date culese în urma variatelor cutremure,identifică imediat undele P şi declanşează alarma. Alarma sistemului va porni doar în cazul apariţiei unorameninţări majore de cutremur. Aparatul nu va răspunde la zguduiri obişnuite, cauzate de camioane de maretonaj, trântirea uşilor, zgomotul provocat de copii în timpul jocului etc.Undele secundare S pot circula prin straturile solide ale pământului, dar, spre deosebire de undele P,acestea nu pot traversa straturile fluide. Energia unei unde S circulă prin pământ ca urmare a unor vibraţiivariabile, perpendiculare pe suprafaţă pământului. Trecerea acesteia produce fascicole care vibrează întoate direcţiile, Nord- Sud şi Est- Vest. Viteza acesteia se încadrează între cea a undelor P şi a undelor desuprafaţă.Fig. 6. Propagarea undelor S prin pământUndele de suprafaţă sunt cele mai puţin rapide, dar de departe cele mai devastatoare dintre celetrei tipuri de unde seismice. Undele de suprafaţă circulă de-a lungul suprafeţei pământului sub forma a douătipuri de unde: undele Love ( sunt cele mai rapide unde de suprafaţă şi mişcă pământul dintr-o parte încealaltă), şi undele Rayleigh (undele R- se mişcă în jurul pământului la fel cum un val se unduieşte de-alungul unui lac sau ocean. Pentru ca acestea se unduiesc, pământul se mişcă în sus şi în jos şi dintr-oparte în alta, în aceeaşi direcţie în care se mişcă unda). Cele mai mari zguduiri resimţite în urma cutremurelor sedatorează undelor R, care pot fi mai puternice decât restul undelor.93

Dacă mişcarea nu este cea caracteristică unui cutremur, atunci sistemul nu emite o alarmă falsă. Acestlucru se întâmplă datorită preciziei algoritmilor de identificare a undelor P; sistemul de detectare poate filtrazgomote externe (ca de exemplu cele produse de camioanele mari, trântirea uşilor etc.). Pe de altă parte, dacăeste identificată mişcarea caracteristică unui cutremur, sistemul de detectare activează imediat alarma. Aceastase poate declanşa în mai puţin de câteva miimi de secundă după ce prezenţa undei P este verificată. Toatecanalele accelerometrului sunt prelucrate separat, iar în timpul procesului de estimare a primei mişcări majoreaccelerate, un al doilea element aşteaptă deja să identifice următoarea mişcare seismică.Bibliografie: www.lamit.ro95

ACHIZIŢIA AUTOMATĂ A TEMPERATURILORÎN STRUCTURILE CU RISC RIDICAT DE INCENDIULt. col. conf. univ. dr .ing. EMANUEL DARIELt. col. conf. univ. dr. ing. DAN CAVAROPOLLt. col. lector univ. dr. ing. GARIBALD POPESCUAcademia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza“– Facultatea de PompieriAbstractThe paper presents a procedure for automatic data acquisition temperature application with thestructures with high risk of fire, from the use thermocouples type K appreciation for the value of temperaturelevel structures, using data acquisition modules class-ICP DAS.1. IntroducereÎn ultima perioadă, odată cu apariţia noţiunii de clădire sau structură inteligentă, se pune accentul cupregnanţă pe achiziţia automată a datelor cu privire la parametrii construcţiei respective, date care pot fi apoiutilizate de un computer care va lua decizii pe baza unor algoritmi dinainte definiţi, decizii care vor fi transmisediverselor dispozitive şi aparate din componenţa structurii analizate, dar şi diverselor sisteme de protecţieîmpotriva incendiilor, efracţiilor etc.2. Schema de conectare a modulului de achiziţie în ansamblul sistemului de protecţieÎn continuare este prezentată pe larg modalitatea utilizării plăcilor de achiziţie date tip ICP-DAS pentrumonitorizarea temperaturilor în structurile unor clădiri cu risc ridicat de incendiu. Modulul specializat I-7018 afost ales pentru această aplicaţie pentru că pe lângă domeniile de măsură curenţi-tensiuni standard, are şiposibilitatea măsurării directe de temperaturi cu ajutorul unei game largi de tipuri de termocupluri care auproprietăţile pre-definite în EPROM-ul înglobat. Dacă mai adăugăm şi posibilitatea compensării automate ajoncţiunii reci, şi faptul că se pot măsura 8 temperaturi simultan cu un singur modul, putem să apreciem căacest instrument devine foarte util în arhitectura sistemelor de protecţie împotriva incendiilor cu aplicaţie lastructurile speciale.Fig. 1 – Fluxul de date de temperatură şi fluxul comenzilor către dispozitivele de protecţie96

În figura 1 este prezentată schema de conectare a termocuplurilor implantate în punctele de măsură dincadrul structurii de construcţie. Sunt figurate cele 8 termocupluri posibil de utilizat de către modulul deachiziţie ICP-DAS I-7018. Deoarece semnalul de ieşire din acest modul se face printr-o interfaţă RS 485 a fostnecesară conectarea în continuare a convertorului RS 485 – RS 232 de tip ICP-DAS I-7520 R. Mai departeacesta, prin intermediul altui convertor serial – USB este conectat la un PC portabil. Opţional la acest PC sepoate conecta şi o staţie meteo care să achiziţioneze parametrii de temperatură ai mediului interior şi exteriorstructurii respective [1]. Pe baza prelucrării datelor cu ajutorul unui algoritm la nivelul PC-ului, se pot trimiteautomat semnale atât unor dispozitive de alarmare, către PC-ul operatorului din centrul de supraveghere saucentrul operaţional, dar şi către dispozitivele de protecţie 1,…,N.În continuare se prezintă modul de activare şi configurare a modulului de achiziţie date cu ajutorulutilitarului DCON care precizează portul serial utilizat, setează parametrii de funcţionare şi efectuează testul decomunicaţie cu calculatorul (figurile 2 şi 3). Pentru testarea configuraţiei de achiziţie date s-au utilizat douătermocupluri tip K, montate pe canalele 1 şi 2 de măsurare. Testul a fost realizat cu termocuplurile aşezate liberîn mediul din camera de măsurare.Fig. 2 – Activarea modulului de achiziţie date I-7018 cu utilitarul DCONFig. 3 – Configurarea modulului de achiziţie date I-7018 cu utilitarul DCON97

Pentru efectuarea unor achiziţii de temperaturi complexe care necesită mai multe puncte de măsurarese pot conecta mai multe module I-7018, astfel încât vom avea mai multe grupuri de lucru, deci în total unmultiplu de 8 temperaturi pentru fiecare modul adăugat. Acestea se vor activa şi configura tot cu utilitarulDCON (figura 4).Fig. 4 – Setarea grupurilor de măsurare la folosirea mai multor module de achiziţiedate I-7018 cu utilitarul DCONÎn figura 5 se arată posibilitatea vizualizării on-line a tendinţei de creştere sau descreştere atemperaturii pentru cele 2 canale de măsură din testul efectuat.Fig. 5 – Vizualizarea on-line a temperaturilor măsurate pe canalele 1 şi 298

Programul de achiziţie date oferă posibilitatea exportării datelor în format Excel sau text, lucru util maiales în cazul prelucrării ulterioare a unor înregistrări mai vechi pentru a cerceta comportarea în timp, îndomeniul temperatură a structurii analizate.În figura 6 se prezintă modul de alimentare la sursa de curent continuu (24 V cc) a modulelor utilizateîn testul efectuat, precum şi conectarea la canalele 1 şi 2 de măsurare a termocuplurilor de tip K.Fig. 6 – Alimentarea la sursa de curent continuu a modulelor utilizate şi conectarea termocuplurilor pecanalele de măsurare3. ConcluziiProcedura şi modulele utilizate în această lucrare se pot constitui într-o metodă foarte utilă de aprecierea temperaturii în diverse structuri cu potenţial ridicat de apariţie a unui incendiu şi de asemenea pentru comandadiverselor dispozitive de protecţie şi stingere, prin intermediul unui PC care în mod cert va deveni în viitorulapropiat, o cerinţă necesară pentru controlul parametrilor oricărei structuri, având ca scop final eficientizarea şisiguranţa construcţiei respective. Cu ajutorul modulelor prezentate se vor efectua lucrările de laborator laFacultatea de Pompieri în special pentru domeniul transferului de căldură prin conducţie şi convecţie lastructurile de interes pentru protecţia împotriva incendiilor.Bibliografie[1] E. Darie, G. Popescu, D. Pavel, „Monitorizarea locală a parametrilor critici atmosferici în situaţiide urgenţă”, PROTCIV 2008;[2] ICP-DAS, I-7000 Series, User’s Manual;[3] E. Darie, Lucrări laborator termotehnică, 2008.99

APARATURĂ FOLOSITĂ ÎN MĂSURĂTORIELECTROSTATICEMr. ing. VALENTIN TIMOFTEI.S.U. „Delta“ al Judeţului TulceaAbstractThe paper aims is to present equipment used in measuring electrostatic.1. IntroducereZilnic ne confruntăm cu diferite aspecte neplăcute provocate de diferite fenomene electrostatice ca:descărcări electrostatice, apariţia unor scântei la îmbrăcare sau dezbrăcarea îmbrăcămintei, dacă aceasta conţinemateriale sintetice sau ca urmare a frecării acesteia cu alte corpuri din materiale izolante. Senzaţiile resimţitesunt mai mult sau mai puţin neplăcute până la declanşarea unor mişcări bruşte, incontrolabile şi câteodată cuconsecinţe imprevizibile. Aceste situaţii de disconfort devin cu atât mai dese cu cât ne confruntăm cu materiale(obiecte) sintetice care şi-au găsit utilizarea în numeroase domenii printre care şi cel domestic: mochete,scaune, îmbrăcăminte etc.Pe de altă parte, în industrie pericolele care apar datorită electricităţii statice sunt extrem de variate,manifestându-se în diferite activităţi şi procese industriale ca de pildă explozii în timpul manipulării, filtrării,rafinării sau transportului lichidelor volatile şi inflamabile sau a gazelor, explozii datorate pulberilor în morilede zahăr, de grâu sau în minele de cărbune.Formarea şi acumularea încărcărilor electrostatice reprezintă fenomene de sistem sau de asociaţie cuapariţia unei sarcini electrice pe suprafaţa unui corp izolant sau izolat din punct de vedere al conductibilităţiielectrice.Cele mai frecvente moduri de electrizare a corpurilor sunt: frecarea, contactul direct, influenţa,acţiunea electrochimică şi acţiunea fotoelectrică.Electricitatea statică poate provoca incendiu sau explozie urmată sau nu de incendiu, în cazulîndeplinirii simultane a următoarelor condiţii:a) existenţa materialului combustibil sau a atmosferei explozive;b) deplasarea sarcinilor cu apariţia descărcărilor disruptive;c) energia eliberată prin descărcare să fie mai mare decât energia minimă pentru aprindereamaterialului combustibil sau a atmosferei explozive.Pot apărea pagube la executarea şi manipularea circuitelor integrate sau a componentelor electronice,care pot conduce la scoaterea temporară din serviciu a sistemelor informaţionale sau perturbarea informaţiilortransmise de acestea.În funcţie de caracteristicile proceselor tehnologice şi de capacitatea de reacţie a operatorilor se potadopta soluţii care să conducă la dispersia electricităţii statice. Soluţiile cele mai eficiente sunt:a) legarea la pământ (sisteme echipotenţiale);b) neutralizarea sarcinilor;c) reducerea frecărilor;d) umidificarea atmosferei;e) mărirea conductivităţii corpurilor izolante.În scopul reducerii pericolelor şi pagubelor provocate de apariţia fenomenelor electrostatice în diferitedomenii sau situaţii s-a trecut la elaborarea unor standarde prin care se fac recomandări de utilizare cât şi larealizarea unor produse – aparate, materiale, echipamente – destinate domeniului electrostatic.Cadrul organizatoric şi în acelaşi timp forumul decizional în elaborarea, dezbaterea şi aprobareadiferitelor standarde ce au ca obiectiv diferitele aspecte provocate de fenomenele electrostatice este comitetul

tehnic CT 101 – Electrostatică al CEI (Comitetul Electrotehnic Internaţional) din care face parte şi Comitetulnaţional român ( CT- 101 (RO)) şi al cărui sediu se află la Facultatea de Inginerie Electrică din Universitatea„Valahia” Târgovişte. Comitetul naţional CT 101 – Electrostatica este constituit din cadre didactice şicercetători ştiinţifici cu o experienţă amplă în domeniul electrostaticii şi care-şi aduc aportul alături de membriicelorlalte comitete naţionale la elaborarea documentaţiilor tehnice – standardele internaţionale – plecând, aşacum deja s-a menţionat, de la situaţiile semnalate în activitatea umană.La începutul anului 2004 a avut loc la Genova (Italia) întâlnirea comitetului CT 101, gazda acesteireuniuni fiind Facultatea de Inginerie Electrică din Universitatea de studii din Genova. La această manifestare aparticipat şi delegaţia României alături de reprezentanţii comitetelor naţionale din alte ţări, dintre caremenţionăm: S.U.A., Japonia, Canada, Anglia, Franţa, Germania, Spania, Italia, Suedia, Polonia şi Finlanda. Cuacest prilej s-au dezbătut câteva standarde aflate în diferite faze de evoluţie în agenda de lucru a comitetului.Această reuniune a constituit şi un prilej de a face cunoscute produsele realizate de către diferite firme destinatedomeniului electrostatic, ca de pildă firma Warmbier din Germania, care demonstrează atenţia deosebită carese acordă în momentul de faţă acestui domeniu.2. Standarde internaţionale recomandate – TerminologieAu fost finalizate următoarele standarde internaţionale în domeniul electrostaticii:o IEC 61340 – 5 – 1 Electrostatică – Partea 5 –1:Protecţia componentelor electronice împotriva fenomenelor electrostaticeCondiţii generaleo IEC 61340 – 5 – 2 Electrostatică – Partea 5 –2:Protecţia componentelor electronice împotriva fenomenelor electrostaticeGhidul utilizatoruluio IEC 61340 – 4 – 1 Electrostatică – Partea 4 –1:Metode standard de testare pentru aplicaţii specificeSecţiunea 1: Comportarea electrostatică a pardoseliloro IEC 61340 – 4 – 3 Electrostatică – Partea 4 –3:Metode standard de testare pentru aplicaţii specifice - Încălţăminteo IEC 61340 – 4 – 5/CDV Electrostatică – Partea 4 –5:Metode standard de testare pentru aplicaţii specifice –Metode de evaluare a protecţieielectrostatice a încălţămintei şi a pardoselilor utilizate împreunăoIEC 61340 – 2 – 1 Electrostatică – Partea 2 –1:Metode de măsurare – capacitatea materialelor şi produselor de a disipa încărcareaelectrostaticăoIEC 61340 – 2 – 3Electrostatică – Partea 2 –3:Metode de testare pentru determinarea rezistenţei şi rezistivităţii materialelor solide planeutilizate pentru evitarea acumulării încărcărilor electrostaticeoIEC 61340 – 3 – 1 Electrostatică – Partea 3 –1:Metode de simulare a efectelor electrostatice– Modelul corpului uman (HBM) – Testarea componenteloroIEC 61340 – 3 – 2 Electrostatică – Partea 3 –2:Metode de simulare a efectelor electrostatice– Modelul maşină (MM) – Testarea componentelorPentru descrierea diferitelor proprietăţi ale materialelor şi produselor cât şi pentru a caracterizaanumite situaţii specifice domeniului electrostatic se folosesc anumiţi termeni, dintre care vom prezenta numaicei care sunt necesari în contextul acestui articol.Material antistatic – material care fiind legat la pământ permite cu uşurinţă scurgerea sarcinilorelectrice spre pământ sau acel produs care nu reţine sarcinile electrice care le primeşte prin contact. Aceastăcategorie de materiale se caracterizează printr-un nivel scăzut de încărcare ( L = „low charging”).Material astatic – material ce prezintă o tendinţă redusă de încărcare cu sarcini electrice prin contactsau prin frecare cu alte materiale.Material disipativ – material care permite scurgerea sarcinii de pe suprafaţă sau din volumul săuîntr-un interval de timp care este cu mult mai mic decât durata producerii unor noi sarcini. Categoria demateriale din această grupă este notată cu D (D = disipativ).101

Material conductiv – material ce se caracterizează printr-o mobilitate ridicată a purtătorilor de sarcină,adică printr-o conductivitate ridicată astfel ca diferenţa de potenţiala diferitelor părţi ale acestuia este practicnesemnificativă.Izolantul – material cu o mobilitate redusă a purtătorilor de sarcină, ceea ce face ca suprafaţa acestuiasă rămână un timp îndelungat încărcată cu sarcini electrice.Electricitate statică – starea unui corp, de regulă izolant, atunci când pe suprafaţa sa se află sarcinielectrice – menţinute sau reţinute. Pe suprafaţa unui corp conductor sarcina electrică se menţine numai atuncicând acest corp este în contact cu alte corpuri izolante, situaţie în care sarcina electrică nu se poate disipa.ESD – descărcare electrostatică („electrostatic discharge”) – reprezintă un transfer brusc de sarcinielectrice între corpuri aflate la potenţial electrostatice diferite în cazul în care au fost puse în contact sau încazul străpungerii izolaţiei dintre ele.Zona protejată ESD ce defineşte un loc de muncă protejat electrostatic (EPA) înscrie în cadrul său şi ozonă în care elementele sensibile electrostatice (ESDS) pot fi manipulate cu riscuri acceptabile contradescărcărilor electrostatice şi a câmpurilor electrostatice.În continuare sunt prezentate diferite aparate pentru măsurarea câmpului electrostatic, a gradului deîncărcare cu sarcini electrice ale personalului ce lucrează într-o zonă EPA, precum şi aparate pentru măsurareaeficienţei ionizatoarelor folosite pentru ameliorarea activităţii umane supusă acţiunii unor fenomene de naturăelectrostatică, de pildă într-un mediu de tip ESDS.Simbolurile IEC/EN sunt utilizate pentru a defini produsele care corespund standardelor internaţionalemenţionate.3. Aparate de măsură şi testare3.1. Aparate de măsurăElectrod circular - Model 880Măsoară rezistenţe de suprafaţă şi de volum.Inel contact circular conductiv din cauciuc cu particule de argint (R < 5 ohm).Rezistenţa totală a electrodului R < 30 ohm.Ø 80 mm.Greutate 550 g.Accesorii: placă de oţel inoxidabilă, placă izolatoare şi geantă de transportconductivă.Electrod - Model 850Măsurarea rezistenţei şi a rezistenţei de suprafaţă.Fixat cu electrod din cauciuc siliconic conductiv (R

Kit de măsură - Metriso 2000Setul este compus dintr-un megohmmetru digital Metriso 2000, senzori pentrutemperatură şi umiditate, adaptor infraroşu (RS 232), PC software pentruWindows 95/98/NT/200, 2 electrozi de măsură, conductori de legătură,instrucţiuni de utilizare, certificate metrologic de calibrare şi o geantă detransport conductivă din material disipativ din spumă roz.Se utilizează pentru măsurarea rezistenţei şi a rezistenţei de suprafaţă faţă depământ.Unitate de achiziţie de date integrată care permite măsurarea a 2500 date, carepot fi transmise unui PC prin intermediul unei interfeţe în infraroşu.Senzori integraţi pentru temperatură şi umiditate.• Domeniu de măsură 3 1210 ÷ 10 ohm.• Tensiune de măsură 10V, 100V, 250V, 500V, 50V la 600V ajustabil• AfişajDisplay cu LCD• AlimentareCu baterii• Electrozi Cu electrozi art. nr. 7220.850• Dimensiuni 140 x 50 x 270 mm (l x h x L)Aparat pentru măsurarea eficienţei aparatelor de ionizare (CPM 374)Măsurarea eficienţei aparatelor de ionizare a aerului şi a tensiunii de offset aacestora.Măsoară timpul de descărcare de la ± 1000 V la ± 100 V.Măsoară potenţialul electrodului placă, cu ajutorul unui aparat de măsură acâmpului electrostatic.Înregistrează valorile măsurate.Interfaţă serială pentru PC.• Metoda de măsurare Principiul influenţei electrostatice• AfişajLCD pe 2 rânduri• Alimentare230 V c.a.• Dimensiuni 152 x 152 x 152 mm (l x h x L)EFM 022 - CPSAparat portabil pentru măsurarea eficienţei aparatelor de ionizare a aerului şi atensiunii de offset.Măsoară timpul de descărcare de la ± 1000 V la ± 100 V.Măsoară potenţialul electrodului placă (75 x 150 mm ) prin conectare laaparatul EFM 022.Se foloseşte pentru măsurători în interiorul utilajelor.Dimensiuni: 150 x 125 x 75 mm (l x h x L) inclusiv suport• Metoda de măsurare Principiul influenţei electrostatice• Timpul de descărcare de la ± 1000 V la ± 100 V.• Generator de înaltă± 1200 Vtensiune• Display:LCD pe 2 rânduri• AlimentareAcumulatori reîncărcabiliLivrarea se face cu:EFM022, geantă, generator înaltă tensiune, suport, electrod placă, conductorlegare la pământ, încărcător pentru acumulatori 9V, acumulator suplimentar,instrucţiuni de folosire, certificat metrologic de calibrare.103

3.2. Aparate pentru testarePGT 100 Tester pentru verificarea legării la pământ a personaluluiPGT100 este un aparat pentru verificarea sistemelor de legare la pământ apersonalului, controlează rezistenţele disipative ale persoanelor care utilizeazăbrăţări şi /sau sisteme de legare la pământ pentru încălţăminte.• Tensiunea de control 100V (comutabil la 30 V, 50 V)• Domeniu de control 750 kohm...35 Mohm, brăţară /cablu spiral,100 kohm...35 Mohm (100 Mohm) pentru încălţăminte• AlimentareBaterii (9 V), reţea 230 Vc.a.• SemnalOptic şi acustic• Comandă numărător Înregistrare cu câte 1 releu cu contact basculant• Electrod pentru 400 x 300 x 2 mmîncălţăminteÎn livrare sunt incluse:Suportul (electrodul) din oţel pentru testarea încălţămintei, instrucţiuni deutilizare, certificat de calibrare metrologică.CalibratorAparatul conţine toate rezistenţele necesare pentru a verifica testerul PGT 100.Tester impedanţăAparat pentru verificarea permanentă a sistemelor tip brăţară.• Mărime de măsurat Impedanţă• Domeniu de măsură 900 kohm ... (100 pF + 2 Mohm)• Semnalizare Optic şi acustic• AlimentareCu bateriiBibliografie[1] Ionescu, I.: Electrotehnică şi aplicaţii în controlul şi prevenirea incendiilor, Editura ICPE,Bucureşti, 1997;[2] Warmbier, W.: Static control material and systems, Ediţia 2004, Untere Gieβwiesen 21, D –78247 Hilzingen.104

TERMOPROTECŢIA STRUCTURII METALICE DE REZISTENŢĂA UNUI DEPOZIT CU SISTEME INTUMESCENTECol. ION POPESCUI.S.U. „Matei Basarab“ al Judeţului OltAbstractIn work presented the way of making the metal structure termoprotection resistance of a depositintumescences systems.1. GeneralităţiNoile perspective în dezvoltarea construcţiilor, precum şi necesitatea racordării la legislaţia europeanăa impus şi în ţara noastră elaborarea unor reglementări tehnice ce trebuie respectate în construcţii pentrurealizarea cerinţei de calitate privind securitatea la incendiu.Astfel prin Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii s-a instituit sistemul calităţii în acestdomeniu, care trebuie să conducă la realizarea şi exploatarea corespunzătoare a clădirilor şi instalaţiilor utilitareaferente acestora în scopul protejării vieţii oamenilor şi animalelor, a bunurilor materiale şi a mediuluiînconjurător. Componentele sistemului calităţii concură la realizarea calităţii construcţiilor în toate fazele deproiectare, realizare, exploatare şi postutilizare a acestora, iar calitatea lor trebuie să îndeplinească anumitecerinţe obligatorii pentru care răspund toţi factorii implicaţi în acest domeniu de activitate. Reglementăriletehnice fiind prima componentă a sistemului calităţii în construcţii, constituie baza realizării sistemului şiasigură „materia primă“ necesară îndeplinirii celorlalte componente, stabilind în principiu, condiţii minime decalitate pentru construcţiile, produsele şi procedeele utilizate.Parte a construcţiilor, structurile metalice de rezistenţă ale clădirilor, folosite cu preponderenţă dupăanul 1990 au constituit atât înainte de 1989, dar mai ales după, obiectul a numeroase studii privind comportareaIa foc, precum şi necesitatea protecţiei la foc, cercetarea experimentală privind acţiunea focului asupraconstrucţiilor şi, în special a structurilor şi elementelor structurale a făcut progrese considerabile, obţinându-serezultate deosebite şi acumulându-se o vastă experienţă în domeniu.Se impune cu precădere aprofundarea studiilor şi cercetărilor din străinătate pentru aplicarea şi în ţaranoastră a sistemelor de protecţie la foc a structurilor metalice.Câteva consideraţii privind stadiul actual al cercetării ştiinţifice privind acţiunea focului asuprastructurilor şi elementelor de construcţieCercetările din ultimul deceniu privind acţiunea focului asupra construcţiilor au cunoscut o dezvoltarelargă atât sub aspect experimental, cât şi teoretic. Cercetările experimentale au urmărit perfecţionareaîncercărilor în cuptoare, care trebuie să reproducă cât mai fidel situaţiile reale întâlnite în timpul incendiilor.Încercările la foc permit evaluarea parametrilor ce caracterizează din punct de vedere fizico-mecanicconstrucţia şi stabilirea comportării structurilor şi elementelor structurale la solicitarea complexă a incendiilorprin estimarea unor măsuri corespunzătoare diverselor stări limită de evaluare a rezistenţei la foc.Cercetările teoretice s-au dezvoltat în paralel cu cercetările experimentale, urmărind realizarea unormetode şi modele de calcul care să permită extinderea domeniului de cunoaştere. Abordările teoretice permitsimularea prin calcul a comportării unor elemente şi structuri de dimensiuni mari, pentru care nu ar fi posibil săse efectueze încercări în cuptoare. Procedeul de simulare prin calcul a comportării structurilor la acţiuneafocului poate constitui o cale mai economică de investigare. Suportul experimental este necesar, atunci cândeste posibil, pentru confruntarea rezultatelor, cele două tipuri de abordare completându-se reciproc.Pornind de la faptul că în întreaga lume s-au propus o multitudine de metode şi modele de calcul,potrivit diferitelor prescripţii şi reglementări naţionale, foruri şi organizaţii internaţionale au considerat util şi auelaborat coduri şi recomandări generale care să ofere o bază unitară de apreciere a rezultatelor. Ca urmare a105

acestei activităţi internaţionale s-au putut sistematiza şi fundamenta trei niveluri de abordare a metodelor decalcul:• nivelul 1 – metode în care rezistenţa la foc a structurilor sau elementelorstructurale expuse unuifoc standard se determină analitic;• nivelul 2 – metode în care, analitic sau experimental, rezistenţa la focstandard a structurilorsau elementelor structurale este transformată prin echivalări cantitative, în rezistenţă la foc, nestandardizat saunatural;• nivelul 3 – metode în care, analitic, rezistenţa la foc a structurilor sauelementelor structurale sedetermină direct pe baza expunerii lafoc, nestandardizat sau natural.Majoritatea recomandărilor şi metodelor folosite în stadiul actual pe plan mondial corespundnivelului 1 de abordare. De regulă, metodele, modelele şi programele de calcul automat elaborate, constituie undrept al autorilor, iar articolele, studiile şi publicaţiile de specialitate prezintă numai performanţele obţinute,posibilităţile de abordare sau elementele conceptuale.Toate aceste studii teoretice şi cercetări experimentale conduc la concluzia că în întreaga lume sedepune o activitate laborioasă, complexă şi profundă pentru cunoaşterea comportării reale a elementelor şistructurilor de construcţii expuse acţiunii focului.II. Studiul parametrilor de bază în analiza comportării elementelor şi structurilor metalice laacţiunea focului2.1. Principiul metodei de determinare a rezistenţei la foc a elementelor de construcţieMetoda de determinare a rezistenţei la foc a principalelor elemente de construcţie se aplică în laboratorşi constă în stabilirea intervalului de timp denumit limita de rezistenţă la foc, în care elementul de construcţieexpus focului după un anumit program termic şi de presiune nu mai satisface unul sau mai multe dintre criteriilede rezistenţă Ia foc ce i se impun: criteriul de capacitate portantă, criteriul de izolare termică şi criteriul deetanşeitate.2.2. Analiza curbei temperatură – timp2.2.1. Curba temperatură – timp a unui incendiu „real“Incendiul este un proces de ardere violentă, caracterizat printr-o variaţie rapidă de timp a temperaturiiîn compartimentul considerat. Curba clasică a variaţiei temperaturii în timpul unui incendiu dezvoltat îninteriorul unui imobil este analizată sub aspectul fazelor distincte, conform fig. 2.2.1, ce se produc în timpulevoluţiei acestuia: faza iniţială, fraza de combustie, faza de stingere.Fig. 2.2.1106

2.2.2. Curba temperatură – timp a unul incendiu „normalizat“ – standardCurba temperatură – timp standardizată reprezintă exprimarea convenţională a unui incendiunormalizat într-un compartiment, este dată prin standardul ISO – 334 şi este reprezentată în fig. 2.2.2.Fig. 2.2.2Integrala curbei standard reprezintă înfăşurătoarea integralelor curbelor reale de temperatură – timp aincendiilor în condiţii optime de ventilare, provocate de sarcini termice diferite într-un compartiment.Cantitatea totală de căldură degajată de un incendiu care durează un anume timp este echivalentul cu cantitateatotală de căldură reprezentată prin curba standard pe aceeaşi durată ca şi incendiul real, conform fig. 2.2.3.Fig. 2.2.3Folosirea unei singure diagrame curbe standard dă posibilitatea comparării rezultatelor obţinute dediferite laboratoare şi reprezintă criteriul unic de operare a limitei de rezistenţă Ia foc a elementelor şistructurilor.În etapa actuală, se poate considera că realizarea testărilor la acţiunea focului după curba „standard“constituie totuşi o bază satisfăcătoare de comparaţie a unor rezultate experimentale costisitoare ce se efectueazăpractic cu mari eforturi, atât în ţară cât şi în întreaga lume.2.3.Variaţia caracteristicilor fizico-mecanice a oţelului de construcţii la temperaturi înaltePentru a putea evalua în calcul comportarea elementelor şi structurilor metalice Ia acţiunea şocurilortermice produse de declanşarea incendiilor, este necesar să se cunoască multitudinea de date fundamentale cecaracterizează legile de variaţie a proprietăţilor oţelului de construcţii la temperaturi înalte.2.3.1 Variaţia caracteristicilor mecanice ale oţelului de construcţii în funcţie de temperaturăSe investighează: limita de elasticitate convenţională, modulul de elasticitate, relativa tensiune –deformaţie specifică pentru oţeluri folosite în construcţii, după diverşi autori şi, respectiv, după recomandărileorganismelor de specialitate europene.107

2.3.2 Variaţia cu temperatura a caracteristicilor fizico-termice ale oţelurilor de construcţiiFuncţiile ce definesc caracteristicile fizico-termice ale oţelurilor pentru realizarea structurilor metalicesunt întocmite pe baza a numeroase studii experimentale, fiind raportate la recomandările organismelorinternaţionale. Aceste funcţii se referă la variaţia cu temperatură a conductivităţii termice a căldurii specifice, adilataţiei termice a oţelurilor pentru construcţii.Prezentarea tuturor legilor de variaţie cu temperatura a caracteristicilor analizate se realizează atât prinformule convenţionale de calcul, cât şi prin reprezentări grafice.2.4. Transferul de căldură în studiul acţiunii focului asupra elementelor şi structurilor metalicePentru determinarea rolului transferului de căldură asupra elementelor şi structurilor metalice s-aureprodus modurile caracteristice de transfer de căldură (conducţie, convecţie şi radiaţie) dar şi evoluţiile dintreaceste moduri specifice procesului de ardere din compartimentele incendiate. Din analiza efectivă rezultănecesitatea determinării parametrilor termici reali ai cuptoarelor româneşti cât şi stabilirea legilor de variaţie acaracteristicilor materialelor de protecţie din ţara noastră.2.5. Estimarea pagubelor cauzate de incendiu. Analize de riscPagubele cauzate de incendii includ fie pierderi prin avarierea clădirilor sau prin prăbuşirea acestora,cât şi indirect pierderi prin întreruperea procesului de producţie, costul de reechipare şi de reparare. Evaluareaacestor prejudicii se raportează la probabilitatea de producere a incendiului, la gradul de control la proiectareaantifoc, la costul măsurilor de protecţie, la valoarea construcţiei şi la aria desfăşurată/construită.Stabilirea unui echilibru între măsurile de protecţie şi efectul obţinut ca urmare a aplicării acestormăsuri se poate realiza numai folosind analiza de risc pe modele probabilistice.Reducerea substanţială a pagubelor cauzate de incendii se poate obţine printr-o bună protecţie la foc astructurii, printr-o cunoaştere mai profundă a acţiunii focului asupra construcţiilor, printr-un control eficient şiraţional al proiectării, dar şi prin reducerea probabilităţilor de producere a incendiilor, adoptându-se măsuriadecvate de prevenire, detecţie şi stingere.IV. Tipuri de sisteme de protecţie la foca structurilor metaliceDintre sistemele de protecţie la foc, cele mai cunoscute pe plan mondial sunt:• Protecţia la foc prin placare (tip mască) a elementelor metalice;• Sisteme de protecţie la foc a ansamblului elementelor metalice (tip membrană);• Protecţia la foc a elementelor metalice prin circulaţia apei;• Protecţia la foc cu sisteme intumescente.4.1. Protecţia la foc prin placare (tip mască) a elementelor metaliceProtecţia la foc prin placare (tip mască) a elementelor metalice constă în realizarea unei închideriperimetrale cu materiale termoizolante sub formă de plăci rezistente la foc, ca RIGIPS, SUPALUX, I.A.F.S.Sistemul este practicat pentru elemente lineare cu grad redus do complexitate. Este un procedeu curatîn raport cu materialele tip spray, dar pune probleme de etanşeitate la noduri. Prinderea plăcilor pe structurametalică este efectuată urmărindu-se evitarea punţilor termice şi menţinerea protecţiei în poziţia de lucru pedurata stabilită prin limita de rezistenţă la foc supusă structurii. În mod uzual se utilizează plăci de ipsosaşa cum se prezintă în fig. 3.1 şi fig. 3.2. În fig. 3.1 grinda metalică este protejată cu 3 straturi de plăci deipsos de 16 mm grosime. Sistemul de protecţie asigură grinzii o limită de rezistenţă la foc de 3 ore, iarstâlpul din fig. 3.2 are o limită de rezistenţă la foc de 2 ore, utilizându-se ca protecţie plăci de ipsos de12,7 mm grosime în două straturi. Acest sistem de protecţie este mai greu de aplicat la structurile metaliceale unui depozit, în special cele orizontale, deoarece se realizează mai greu o etanşeitate la îmbinări şinoduri.108

109

4.2. Sisteme de protecţie la foc a ansamblului elementelor metalice(tip membrană)Acest tip de protecţie constă în înglobarea în pereţi a elementelor metalice verticale, iar pentru celeorizontale, realizarea unor tavane suspendate incombustibile şi termoizolatoare care separă incinta, sediu alunui posibil incendiu, de ansamblul elementelor de rezistenţă orizontale (grinzi, ferme, constructive).Înglobarea în pereţi a elementelor verticale (stâlpi) asigură stâlpilor limita de rezistenţă la foc aperetelui. Acest tip de protecţie la foc, presupune o protecţie anticorozivă corespunzătoare atât a suprafeţeielementelor metalice, cât şi a pieselor metalice de fixare a protecţiei pe structură.Tavanele suspendate constituie o protecţie eficientă dacă se are în vedere protecţia golurilor carecomunică în mod curent în acestea. Un tip curent de gol este cel creat pentru sistemul de iluminat care se poateproteja cu 2 straturi de Promotec (material termoizolator). De asemenea, golurile pentru ventilaţie trebuieprevăzute cu clapete antifoc cu limita de rezistenţă la foc de 2 ore. Unele firme au realizat tavane suspendatecare asigură o limită de rezistenţă Ia foc de 30 minute, 1 h şi 30 minute şi 2 ore folosind ca materialtermoizolator plăcile Promotec.Un alt sistem de tavan este cel care se fixează direct pe grinzile metalice de rezistenţă prin intermediulunor agrafe din sârme de oţel galvanizat. Materialul de protecţie se realizează din ipsos şi veniculit. Limita derezistenţă la foc a tavanului a fost determinată la 3 ore şi 30 minute.Modelele prezentate mai sus sunt numai două tipuri de tavane suspendate, pe plan mondial folosindu-seo multitudine de materiale şi soluţii constructive care apar în cataloagele de prezentare ale diferitelor firmeproducătoare.4.3. Protecţia la foc a elementelor metalice prin circulaţia apeiAcest procedeu de răcire prin circulaţia apei în interiorul elementelor metalice a fost patentat înS.U.A. în anul 1884. În S.U.A. şi Europa există un număr de clădiri a căror structură metalică este protejată Iafoc prin acest proeedeu. Centrul Pompidou din Paris, clădirea Bush Lane House din Panama, U.S. SteelCorporation Headquartiers din Pittsburg. Acest sistem de protecţie nu este aplicabil în mod curent, formalutilizat la clădiri importante, în care este justificat din raţiuni arhitecturale.V. Termoprotecţia structurilor metaliceUn sistem de protecţie la foc a unui element de construcţie acţionează, în principal, în sensulîntârzierii transferului termic, având ca rezultat creşterea gradului de rezistenţă la foc a acestuia. Domeniulstructurilor metalice pune o serie de probleme specifice. Astfel, indiferent de tipul de protecţie, acesta trebuie săprotejeze elementul în totalitate, fiind ştiut că cedarea unui element metalic sub sarcină, în condiţiile incendiuluise produce ca urmare a acţiunii temperaturii critice.Termoprotecţia structurilor metalice se alege de către proiectant în funcţie de gradul de rezistenţă lafoc al clădirii.Exemplu: construcţia trebuie să îndeplinească condiţiile pentru gradul II rezistenţă la foc, adicăconform P 118-99, tabelul 219, stâlpi 2 m, grinzi 45 mm, contragrinzi 30 min; de asemenea, proiectantul vaalege o protecţie care să îndeplinească cerinţele şi în funcţie de factorul de masivitate al profilului din care suntexecutate elementele, va alege grosimea termoprotecţiei. Această grosime este proprie fiecărui fel determoprotecţie şi este înscrisă în agrementul tehnic elaborat pentru sistemul de termoprotecţie respectiv.Proiectantul va alege sistemul şi va cuprinde în documentaţia tehnico-economică toate fazele deexecuţie a termoprotecţiei.O condiţie importantă pentru o termoprotecţie care să răspundă criteriilor de performanţă estepregătirea suprafeţelor. Proiectantul va indica în proiectul de execuţie sau în caietul de sarcini întocmit conformGhidului de proiectare, execuţie în exploatare privind protecţia împotriva coroziunii a construcţiilor din oţel,gradul de curăţire, conform STAS 10.166/1 – gradul I sau II, grundul anticoroziv (pentru placări se poate folosiorice fel de grund, pentru vopsea termospumantă un grund compatibil cu vopseaua, şi va indica grosimeanecesară a stratului în funcţie de rugozitatea metalului. Grosimea termoprotecţiei va fi aleasă, de asemenea, deproiectant, în funcţie de limita de rezistenţă la foc a elementului şi factorul de masivitate al profilului din careeste executat elementul respectiv. (Factorul de masivitate este raportul dintre perimetrul profilului şi aria lui sauraportul între suprafaţa expusă la flacără şi volumul profilului.După aplicarea protecţiei anticorozive şi verificarea acesteia se poate trece la aplicareatermoprotecţiei. La placări se va avea în vedere tratarea cu atenţie a rosturilor şi a grosimii care trebuie să fie110

cel puţin egală cu cea indicată de proiectant. Trebuie avut în vedere că la protecţia la foc contribuie un finisaj deelemente metalice şi deci trebuie să îndeplinească şi condiţiile impuse categoriei de finisaje din care face parte.5.1. Pregătirea suprafeţei structurii metalicePregătirea suprafeţelor structurii metalice în vederea protecţiei anticorozive este operaţiunea ce seexecută înaintea aplicării grundului anticoroziv.Pregătirea suprafeţelor elementelor de construcţii din oţel noi sau în exploatare se face pe următoarelefaze de lucru:a) îndepărtarea murdăriei;b) degresarea;c) curăţire până la gradul indicat de proiectant;d) desprăfuirea.Îndepărtarea murdăriei se va efectua pe toate suprafeţele conductei de oţel, în prima fază prin spălarecu soluţie apoasă fierbinte de detergent şi apoi prin clătire cu apă curată sub presiune (presiune de 300 bari)realizându-se şi degresarea suprafeţelor din oţel. După spălare şi uscare cu aer cald, îndepărtarea ţunderului şi aoxizilor aderenţi se va realiza prin mijloace mecanice sau chimice. Curăţarea mecanică va fi urmată de odesprăfuire prin aspirare sau ştergere, iar curăţirea chimică de o spălare cu apă şi uscare.În funcţie de acoperirile cu ţunder, cu diferite tipuri de oxizi sau compuşi aderenţi Ia metal, pentrupregătirea suprafeţelor se vor folosi de preferinţă procedee mecanice (sablare, raşchetare şi periere mecanicăsau manuală, şlefuire sau polizare).Procedeele de curăţare chimică sunt mai dificil de realizat, deoarece ele necesită o spăla-re ulterioară,astfel încât decapantul folosit să fie în întregime îndepărtat. Suprafeţele elementelor de construcţie din oţelacoperite cu ţunder sau rugină se vor curăţa ţinându-se seama de starea lor iniţială de ruginire, conform STAS10.166/1.În scopul obţinerii unor suprafeţe din oţel care să se poată proteja anticoroziv, se va aplica unul dinurmătoarele procedee de pregătire mecanică a suprafeţei:• sablare puternică în urma căreia se obţine gradul de curăţire 1;• sablare uşoară în urma căreia se obţine gradul de curăţire 2;• răzuire mecanică foarte îngrijită şi periere mecanică cu peria de sârmă în sensuri perpendiculare,în urma căreia se obţine gradul de curăţire 3;• răzuire îngrijită sau periere cu peria de sârmă (mecanic sau manual) în urma căreia se obţinegradul de curăţire 4.În tabelul de mai jos se arată echivalenţii dintre gradul de curăţire prevăzut în STAS 10.166/1 şigradele de curăţire prevăzute în ISO 8501/1 şi ISO 8501/2.STAS 10.166/1 ISO 8501/1 ISO 8501/21234Sa3Sa2½St3St2Sa3Sa2½St3St2Pentru fixarea şuruburilor de înaltă rezistenţă, prelucrarea suprafeţelor de contact se va efectuaconform „instrucţiunilor tehnice privind îmbinarea elementelor de construcţii cu şuruburi de înaltă rezistenţăpretensionate“.Calitatea suprafeţelor prelucrate se va consemna în „Procesul verbal de recepţie calitativă“.5.1.2 Pregătirea suprafeţelor structurii metaliceprin îndepărtarea stratului de protecţie vechi şia ruginiiProcedee de îndepărtare a straturilor de protecţie vechi şi a ruginii:a) Îndepărtarea manualăÎndepărtarea manuală a straturilor vechi de protecţie şi a ruginii, poate fi făcută prin:•ciocănituri;•dislocare;•răzuire cu şpaclul sau cu perie de sârmă;•şlefuire cu şmirghel, piatră ponce sau carborund.111

Straturile vechi de vopsea puternic aderente la suprafaţă şi rugina densă vor fi îndepărtate în specialprin batere cu ciocanul. Loviturile scurte şi puternice cu ciocanul nu trebuie să aibă în niciun caz dreptconsecinţă deformarea sau curbarea porţiunilor mai slabe ale elementelor de construcţie. Îndepărtarea manualăa straturilor de vopsea vechi şi a ruginii conduc la un consum mare de timp şi nu este recomandată la structurilemetalice ale depozitelor care au suprafeţe mari, sau se poate folosi numai acolo unde alte procedee nu se potutiliza din diferite motive.b)Îndepărtarea mecanică a straturilor vechi de vopsea şi a ruginiiÎndepărtarea mecanică a ruginii se poate face cu unelte acţionate electric: discuri abrazive, periirotative şi unelte de ciocănit, lovit şi frezat, care sunt mult mai eficiente din punct de vedere al gradului deîndepărtare a ruginii obişnuite, în comparaţie cu îndepărtarea manuală.Îndepărtarea mecanică a ruginii va fi făcută, în special, în acele locuri unde nu pot fi folosite alte metode decurăţare, în special a elementelor de construcţii din oţel cu suprafeţe ruginite. Dacă colţurile şi unghiurile nu pot ficurăţate suficient de bine cu uneltele mecanizate, curăţirea se va definitiva manual. Pentru realizarea unei suprafeţelipsite de produşii de coroziune, vor fi folosite unelte de şlefuire cu discuri sau hârtie abrazivă.Înlăturarea ruginii şi a vopselei vechi, relativ neaderente la suport, va fi făcută prin perieri mecanice.Pentru îndepărtarea straturilor de rugină grave (peste 0,5 mm) şi de vopsea veche, aderente la suprafaţa desuport, folosirea periilor de sârmă mecanizate nu dau rezultate satisfăcătoare. Pentru o curăţire corespunzătoareeste necesară mai întâi utilizarea dispozitivelor de batere a suprafeţei şi apoi perierea cu peria de sârmă.Pentru îndepărtarea ruginii grosiere şi aderente, precum şi a straturilor de vopsea veche aderente lasuportul de oţel, vor fi folosite dispozitive montate pe unelte rotative cu turaţia de cca. 4000 rotaţii/minut.Folosirea acestor dispozitive este indicată pentru curăţarea suprafeţelor plane. Pe suprafeţe cugeometria complicată şi pe profiluri înguste, folosirea acestuia nu este indicată din cauza inaccesibilităţiiuneltelor la aceste suprafeţe. Este indicată folosirea uneltelor cu acţionare pneumatică, deoarece sunt mai uşoareşi pentru curăţirea zonelor greu accesibile sau inaccesibile altor procedee de curăţare. Curăţarea cu jet abraziv(sablarea, curăţirea cu alice) este procedeul mecanic prin care se realizează curăţarea perfectă a suporturilor deoţel, conferind astfel o durabilitate maximă a acoperirii protectoare. În vederea reducerii profilului degajat lasablare se vor folosi dispozitive speciale pentru obţinerea profilului (pompe de absorbţie, aspiratoare).c) Îndepărtarea chimică a straturilor vechi de protecţie anticorozivă şi a ruginiiÎndepărtarea chimică a straturilor vechi de vopsea se va face cu decapanţi, care au rolul de a înmuiastratul vechi de protecţie, uşurând îndepărtarea cu şpaclul şi raşcheta. După îndepărtarea acestui strat, suprafaţasuport din oţel se va spăla cu apă curată fierbinte şi apoi se va clăti cu apă rece până la îndepărtarea oricărorurme de decapant. Îndepărtarea ruginii se va face cu alte tipuri de decapanţi decât cei folosiţi la îndepărtareastratului vechi de protecţie. De obicei, în acest scop se utilizează decapanţi specifici.Pe timpul executării lucrărilor de pregătire a structurilor metalice se vor respecta măsurile de protecţieşi igiena muncii precum şi cele de prevenire şi stingere a incendiilor.Suprafeţele elementelor de construcţii din oţel se clasifică, funcţie de starea iniţială de ruginire în carese află, în patru categorii, conform tabelului 1.Tabelul 1Categoriile stării iniţialeAspectul stării iniţiale de ruginire a suprafeţelor din oţel ce se pregătesc de ruginire a suprafeţelorSuprafaţă acoperită în întregime cu ţunder, şi fără urme de rugină.Suprafaţă acoperită in cea mai mare parte cu ţunder, care începe să se desprindă,prezentând un început de ruginire.Suprafaţă pe care ţunderul a dispărut sub acţiunea ruginii sau poate fi detaşat prinrăzuire; după curăţire prezintă un număr redus de cavităţi vizibile cu ochiul liber.Suprafaţă pe care ţunderul a dispărut complet sub acţiunea ruginii; după curăţireprezintă numeroase cavităţi mari, vizibile cu ochiul liber.112ce se pregătescABSuprafeţele curăţate ale pieselor elementelor de construcţii metalice se clasifică în patru grupe,conform tabelului 2.Tabelul 2Suprafaţă curată, rugoasă, de culoare cenuşie-deschisă, uniformă.Suprafaţă curată, rugoasă, de culoare cenuşie-deschisă sau închisă cu urme punctiforme de ţunder sau rugină.Suprafaţă rugoasă, de culoare brună-cenuşie, cu urme de ţunder şi rugină compacte şi aderente pe suprafaţa de oţel.Suprafaţă rugoasă, de culoare brună, cu urme de ţunder şi rugină compacte şi aderente pe suprafaţa de oţel.CD1234

5.2. Protejarea anticorozivă a suprafeţelor structurilor metalice de rezistenţă a unui depozitProtejarea anticorozivă a suprafeţelor structurii metalice de rezistenţă a unui depozit se va face dupămaximum trei ore de la terminarea curăţirii fiecărei porţiuni de suprafaţă a elementelor de construcţie din oţel.Sistemele de protecţie prin vopsire cu grund se vor aplica cu pensula, cu rola sau cu pistolul conformindicaţiilor date de producătorul de vopsele. Pentru aplicarea sistemului de acoperire prin vopsire trebuie să secreeze următoarele condiţii de mediu ambiant:• lipsa de praf;• concentraţie cât mai redusă a gazelor agresive;• temperatura aerului şi a piesei de protejat între 5° şi 40°C dacă nu se specifică alte valori de cătreproducătorul de materiale de protecţie;• umiditatea relativă a aerului sub 20% conform STAS 10702/1, dacă nu se specifică altfel de cătreproducătorul de materiale.Protecţia anticorozivă se va aplica numai după ce s-au executat toate remedierile elementelor deconstrucţii din oţel care urmează a fi protejate, inclusiv consolidările, dacă au fost necesare, de asemenea toaterosturile, denivelările trebuie să fie astupate prin chituire pentru a se obţine o suprafaţă netedă.Straturile succesive ale sistemului de acoperire prin vopsire se vor aplica numai pe suprafeţe curate,lipsite de apă, praf sau de impurităţi. Fiecare strat trebuie să fie continuu, lipsit de încreţituri, băşici, exfolieri,fisuri, neregularităţi. Culoarea fiecărui strat trebuie să fie uniformă pe toată suprafaţa elementului şi nuanţaculorii să difere de la strat Ia strat pentru a permite verificarea numărului de straturi aplicat. Numărul de straturial sistemului de acoperire, aplicat pe suprafaţa structurii de oţel, trebuie să realizeze grosimea totală minimăprevăzută în proiect, inclusiv la colţuri şi muchii. Cifra minimă de aderenţă admisă la sistemele de protecţieprin vopsire este 2 pentru clişeele de agresivitate 1 m şi 2 m şi 1 pentru clişeele de agresivitate 3 m şi 4 m.Aderenţa se va determina conform S.R. ISO 2409.Pe timpul aplicării sistemelor de protecţie anticorozivă se vor respecta instrucţiunile de aplicare aleproducătorului pentru fiecare produs în parte, precum şi normele de igienă şi securitate.Exemplu: faţă de răşinile sintetice se va evita contactul cu pielea, ochii, mucoasele iar faţă dematerialele inflamabile se vor lua măsuri de ventilaţie cu aspirarea pe jos, se va interzice fumatul sau orice altăsursă de foc sau scântei.4.3. Protecţia la foc cu vopsele intumescenteVopselele termospumante sunt acoperiri asemănătoare vopselelor uzuale având însă compoziţia aleasăîncât să prezinte proprietatea de a se descompune termic în domeniul 150 – 300°C formând o spumă semirigidăcu grosimea de ordinul centimetrilor (fig. 4.3.a. şi fig. 4.3.b.)Fig. 4.3.a113

Fig. 4.3.bPrincipiul vopselelor termospumante constă în a îngloba substanţe generatoare de gaze în condiţii detemperatură ridicată, într-un mediu convenabil plastifiat, astfel încât, în do-meniul de temperatură în care serealizează degajarea de gaze, acesta să fie un mediu termoplastic capabil să reţină gazele sub formă de spumă.Se foloseşte un mare număr de substanţe generatoare de gaze: fosfat de amoniu, hidroxidă benzen sulfocromică,acid aminacetic, acid metilen disalicilic, derivaţi diazotici etc.Alegerea substanţelor generatoare de gaze, a mediului de înglobare şi a diverşilor adjuvanţi avândrolul de a asigura concomitenţa termoplasticităţii suportului cu degajarea de gaze, constituie secretul defabricaţie al diferiţilor producători. Pentru formarea spumei în grosime suficientă asigurării efectuluitermoizolant fiecare producător menţionează grosimea minimă a stratului uscat de vopsea.Vopselele termospumante sunt fie dispersii în apă, fie în solvenţi organici.În marea majoritate a cazurilor vopseaua propriu-zisă se aplică peste un grund care are atât rolul deprotecţie anticorozivă cât şi scopul de a asigura aderenţa vopselei Ia suprafaţa metalică protejată anticoroziv decătre producătorul elementelor metalice. Din cauza rezistenţei scăzute Ia umiditate se practică utilizarea uneivopsele de finisaj ca strat final cu rol de impermeabilitate.4.3.1 Aplicarea vopselelor termospumante. Verificarea calităţii aplicării pe fluxa) Operaţiuni de verificare:Înainte de începerea operaţiunii de acoperire cu vopsea termospumantă se execută următoareleoperaţiuni de verificare:• se verifică compatibilitatea grundului cu caracteristicile acoperirii intumescente;• se verifică dacă sunt corespunzătoare condiţiile de lucru şi calitatea suprafeţei de acoperit;• se remediază spaţiile de rugină, se îndepărtează murdăria şi grăsimea de pe substratul grunduit;• se verifică acolo unde a fost aplicat un grund pe bază de zinc îmbogăţit să se acorde atenţie dacăs-a aplict unui strat de amorsă între stratul de grund şi vopsea, pentru că suprafaţa grunduită poate săra (scoatesarea din zinc Ia suprafaţa peliculei de grund) datorită expunerii sale prelungite pe elementul metalic;• pe suprafeţele galvanizate se verifică gradul de pregătire a suprafeţei (dacă s-au aplicat spălări cusolvent T (soluţie apoasă de acid fosforic şi sulfat de cupru) sau a unei soluţii de amorsă (mordant = soluţie 5%de sulfat de cupru) urmată de o aplicare convenţională a unui grund compatibil;• se va urmări să nu se amestece vopsele diferite pe acelaşi element metalic;• se va utiliza lera de măsură pentru determinarea grosimii stratului umed (WFC – Wet FilmGauge).b) Metode de aplicareVopseaua termospumantă trebuie să fie foarte bine amestecată înainte de aplicare şi nu trebuie să fiediluată. Temperatura aerului trebuie să fie între 0° şi 35°C, iar suprafaţa metalului trebuie să fie cu 2°Cdeasupra punctului de rouă.114

Sunt recomandate următoarele metode de aplicare:• pulverizarea fără aer;• aplicare cu pensula sau ruloul.Pulverizarea fără aer – se execută cu echipamentul de pulverizare fără aer care trebuie săîndeplinească următoarele condiţii:• presiunea de operare a fluidului: min. 238 atm;• mărimea fantei duzei: 0,53 – 0,26 mm;• unghiul fantei duzei: 20° – 40°;• diametrul interior al furtunului: 10 mm;• lungimea furtunului: max. 60 m.Realizarea unui strat de acoperire se poate face prin pulverizarea de mai multe ori a suprafeţeimetalice. Se pot aplica şi două straturi în aceeaşi zi, dacă temperatura aerului este de peste 20°C şi există o bunăcirculaţie a aerului (2m/s). Se va avea în vedere ca primul strat să fie uscat, în special în zona locurilor deîmbinare a grindei sau în zona gâturilor de flanşe.Aplicarea cu pensula sau ruloul – se va face folosind tehnica „prin întindere“ pentru a împiedicaformarea urmelor de pensulă. Se va folosi ruloul cu blana de păr scurt, deoarece produce o suprafaţă mainetedă.c) Verificarea calităţii aplicării vopselelor termospumanteDupă executarea operaţiunii de aplicare a vopselelor termospumante pe suprafaţa metalului, pot apareurmătoarele defecte:• produsul nu adera la substrat şi apar scurgeri;• uscarea este lentă;• produsul nu se pulverizează sau curge;• apar bule sau băşicuţe de aer în stratul de vopsea;• exfolierea sau formarea de băşici pe suprafaţa stratului de acoperire.În cazul în care produsul nu aderă la substrat sau apar scurgeri, se verifică:• compatibilitatea grundului (superconcentrat, subconcentrat);• temperatura, gradul de umiditate, punctul do rouă, formarea de condens;• supraîncărcarea cu material pe strat;• existenţa suprafeţei vopsite anterior (se curăţă dacă nu se ştie despre ce vopsea este vorba);• contaminarea stratului;• dacă s-a utilizat un produs diluat;• dacă stratul anterior a fost corect aplicat.Când uscarea este lentă, se verifică:• dacă temperatura (umiditatea) sunt în afara limitelor specificate;• supraîncărcarea cu material a straturilor succesive (o încărcare prea mare ia mai mult timp pentruuscare);• dacă s-a folosit produs diluat;• dacă s-a aplicat lacul de acoperire prea repede.Când produsul nu se pulverizează sau curge, se verifică:• echipamentul, capul de refulare, presiunea, obturări ale echipamentului;• dacă s-au folosit produse diferite fără a curăţa complet straturile anterioare;• temperatura produsului, condiţiile de mediu;• perioada de valabilitate, condiţii de stocare;• gradul de amestec al produsului. El este mai subţire decât vopselele convenţionale şi trebuie să fieamestecat foarte bine.Când apar bule sau băşicuţe de aer în stratul de vopsea, se verifică:• dacă grundul este compatibil (contaminat);• timpul de întărire al grundului;• dacă temperatura substratului este prea mare;• dacă presiunea de pulverizare este prea mare (ţeava sau capul do refulare prea aproape desuprafaţa de acoperire);115

• dacă vopseaua este compatibilă cu straturile anterioare (grund, bitum, vopsea);• dacă produsul este prea subţire (prea diluat);• dacă unealta de aplicare a fost curăţată. Nu se va utiliza pentru curăţirea aparaturii terebentina sauproduse similare;• apă, umezeală, solvent – captura sau adezive deteriorări. Se verifică condiţiile de lucru, utilizareacorectă a produsului.Când apar exfolieri sau se formează băşici pe suprafaţa stratului de acoperire, se verifică:• apa, deteriorări mecanice;• dacă s-a produs capturare de condens în interiorul stratului de acoperire;• dacă produsul a fost aplicat pe o suprafaţă incompatibilă (grund sau vopsea);• contaminarea substratului sau a produsului.d) Verificarea grosimii de strat în punctul aplicăriiÎn timpul aplicării se măsoară frecvent grosimea de strat umed cu ajutorul lerelor fumizate deproducător pentru a se asigura că grosimea de strat aplicat să fie corectă. Pentru a utiliza lera, se introducedintele în stratul umed de vopsea. Ultimul dinte care a fost acoperit indică grosimea de strat umed obţinută. Îneventualitatea unei aplicări supra/sau subîncărcate, se va face ajustarea cantităţilor de produs ale straturilorulterioare.e) Verificarea finală a grosimii stratuluiSe face o citire a grosimii de strat uscat D.F.T. (Dry Film Thickness) imediat ce acoperirea estesuficient de întărită pentru a permite ca măsurarea să fie făcută fără a cresta suprafaţa. D.F.T. (grosimea de stratuscat) poate fi măsurată utilizând un echipament de tip ELCOMETER 211 cu magnetizare permanentă, cuelement de măsurare – lera – tip banană sau un echipament electronic de tip Nullifire D.F.R. – 1 Recorder –electromag-netic. Se va verifica dacă D.F.T. al grundului este dedus deja din citirea pentru stratul devopsea.Alegerea protecţiei ce trebuie asigurată cu vopsele intumescente se va face în funcţie de limita derezistenţă Ia foc aleasă 30 – 120 min, iar în stabilirea cantităţilor de material se vor utiliza tabelele pentrudeterminarea cantităţilor de încărcare pe strat (Loading Band Table) ce cuprind:• secţiunea tip a structurii metalice (greutatea);• perioada de protecţie la foc;• grosimea stratului uscat;• cantitatea de substanţă pe metru liniar şi metru pătrat.f) Măsuri de protecţie a personalului, ecologice şi în caz de incendiuVopselele intumescente în funcţie de tipul şi ingredientele ce le conţin prezintă riscul de toxicitate apersonalului care lucrează, pot fi inflamabile şi dăunătoare mediului înconjurător (caracteristicile se găsesc înfişa tehnică de securitate a fiecărui produs).La aplicarea produselor, se va avea în vedere respectarea prevederilor din „Regulamentul privindprotecţia şi igiena muncii în construcţii“ – reglementări tehnice publicate în Buletinul construcţiilor, vol. 5 – 6 –7 şi 8/1993 pentru a se evita depăşirea concentraţiilor admisibile de substanţe toxice în atmosfera zonei demuncă (prevăzute în Ordinul M.S. 1957/1995).Personalul expus intoxicării cu vapori şi aerosoli va purta masca de protecţie a respiraţiei, iar pentruprotecţia ochilor va purta ochelari de protecţie sau mască cu ecran panoramic. Protecţia pielii şi a mâinilor se vaface cu îmbrăcăminte de protecţie tip salopetă şi mănuşi de protecţie.Deoarece produsele conţin solvenţi organici (inflamabili), în timpul lucrului se vor respecta măsuriledin „Normativul de prevenire şi stingere a incendiilor pe durata executării lucrărilor de construcţii şi instalaţiiaferente acestora“ – indicativ C 300.Produsele nu se îndepărtează prin deversare în canale colectoare sau în cursuri de apă şi nici prin altemijloace neautorizate.Ambalajele vor fi închise ermetic şi depozitate în magazii închise, uscate, bine ventilate, latemperaturi în intervalul 0°C – 35°C, pentru a evita posibilitatea de formare a amestecurilor explozive.116

Bibliografieo Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii;o Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor – indicativ P 118 – 99;o Ing. F. Vasilache – Protecţii Ia foc ale structurilor metalice practicate pe plan mondial, Buletinulapărării împotriva incendiilor, nr. 4/1997;o Protecţia împotriva incendiilor – Ghid pentru aplicarea normelor generale de P.S.I., vol. 2, partea2/2000;o Buletinul construcţiilor, vol. 5/1999;o STAS 10.128 – 86 – Protecţia contra coroziunii a construcţiilor de oţel supraterane;o STAS 10.166/1 – 77 – Protecţia contra coroziunii a construcţiilor din oţel supraterane. Acopeririprotectoare. Condiţii tehnice generale;o STAS 10.702/2 – 80 – Protecţia contra coroziunii a construcţiilor din oţel supraterane. Acopeririprotectoare pentru construcţii situate în medii neagresive, slab agresive sau cu agresivitate medie;o S.R. – ISO 8501/1 – 88 – Pregătirea suprafeţelor suport din oţel înaintea aplicării vopselelor şiproduşilor înrudiţi. Aprecierea vizuală a suprafeţe;io S.R. – ISO 8501/2 – 88 – Pregătirea suprafeţelor suport din oţel înaintea aplicării vopselelor şiproduşilor înrudiţi. Aprecierea vizuală a suprafeţei în scopul remedieri lor;o Carboline, Nullifire International – Fişe tehnice de aplicare a sistemelor termospumante;o Underwriters Laboratories – Building Materials List, 1970;o DTU nr. 27.1. – Realisation de revitements par projection pneumatique de fibres minerales avecliant – cahier des clauses techiques, 303/2368, Oct. 1989;o Kuchiro Muta, Hiroomi Soto – Study on the pumpability of spraying fire protection covering forsteel structure, Tokio, 1984;o PROMAT GmbH – Technical Data, Germania, 1991;o Cahiers du Centre Scientifique et Technique du Bâtiment, nr. 94, 95/ 1968, Franţa;o P.H. Thomas – The importance of insulation in fire grawth, Anglia, 1979;o J. Brozzetti, M. Law, O. Petterson, J. Witteven – Safety concept and design for fire resistance ofsteel structures, Lund – Suedia, 1983.117

MĂRIREA PUTERII DE CALCUL ÎNTR-UN SISTEM INFORMATIC PRININTRODUCEREA CONCEPTULUI DE CALCUL ÎN GRIDLt. col. drd. ing. CRISTIAN DAMIANInspectoratul General pentru Situaţii de UrgenţăInspecţia de PrevenireAbstractThe paper proposes a presentation of modern solutions to increase the capacity of calculation usingexisting resources in a new and specific approach in calculating the grid.În prezent sistemele distribuite de calcul sunt, în general, construite folosind procesoare şi altecomponente de uz general care au un preţ mult mai mic decât sisteme special construite cu mare putere decalcul, şi cu performanţe similare.În afară de preţ , alt avantaj al sistemelor distribuite care folosesc componente “off the shelf” estefaptul că progresul tehnologic se poate integra cu costuri mai mici.Un sistem paralel este un sistem (calculator) compus din unităţi de calcul (procesoare) multiple strânscuplate între ele şi poziţionate fizic în aceeaşi incintă.Un sistem distribuit este un sistem compus din procesoare multiple cu funcţionare independentă, slabcuplate între ele şi poziţionate fizic la distante mai mari. Se poate considera ca un sistem distribuit este ogeneralizare a unui sistem paralel. Diferenţa dintre calculul paralel şi distribuit nu constă doar în distanţa întreprocesoare şi cât de strâns sunt cuplate acestea în special, ci reiese şi din următoarele 2 considerente:- se vorbeşte despre calcul paralel atunci când o singura aplicaţie intens computaţională este executatăpe un sistem distribuit cu scopul de a obţine performanţe ridicate;- se vorbeşte despre calcul distribuit atunci când mai mulţi utilizatori execută propriile aplicaţii carecomunică între ele şi pot exploata resurse comune.Două exemple semnificative de sisteme distribuite sunt clusterul şi gridul.Un cluster este un sistem de calcul local (unităţi de calcul aflate în acelaşi domeniu administrativ cumeste o firmă), compus dintr-o mulţime de calculatoare independente şi o reţea de interconectare. Un principiuinteresant folosit (nu obligatoriu) în clustere (şi în unele variante de grid cum ar fi P2P) este “furtul de cicli”;acesta se bazează pe faptul că s-a constatat că în general doar 10% din puterea de calcul instalată în lume, înprezent este folosită efectiv, datorită faptului că în majoritatea cazurilor, utilizatorii de calculatoare folosesc înspecial aplicaţii puţin consumatoare de putere de calcul; această putere de calcul se poate folosi la rularea altoraplicaţii care au nevoie de ea.Pornind de la modelul reţelelor de electricitate - „power grids” - care asigură servicii de calitate cu omare răspândire, fiabilitate şi un domeniu vast de aplicabilitate, în anii 1990 a fost demarată proiectarea şidezvoltarea unei infrastructuri inspirate de acest model.Această infrastructură a căpătat numele de Grid de Calcul, sau mai simplu Grid şi urmărea să asigureun nou mediu pentru aplicaţiile din domeniul calculului paralel şi distribuit. Motivaţia iniţială pentrudezvoltarea Gridurilor de calcul a fost susţinută de apariţia cererii de aplicaţii intens computaţionale carenecesitau resurse cu mult mai extinse decât cele puse la dispoziţie de un singur calculator (PC, staţie de lucru(workstation), supercomputer sau cluster într-un sigur domeniu administrativ.Aplicaţii precum cele de simulare a tectonicii Pământului sau a fenomenelor atmosferice, ce nemodelează planeta de peste 3.5 miliarde de ani sunt doar câteva exemple care au contribuit la contextul propicepentru apariţia şi dezvoltarea a ceea ce astăzi poartă numele general de Grid.Un sistem grid asigura această infrastructură pentru a permite utilizarea şi agregarea unei mari varietăţide resurse de calcul eterogene, distribuite din punct de vedere geografic, inclusiv supercalculatorare şi clustere,sisteme de stocare de date si echipamente computaţionale specializate aparţinând diferitelor organizaţii, şi sărăspundă astfel provocării de a rezolva probleme complexe din domeniul ştiinţific, ingineresc, comercial ş.a.Cerinţa tot mai mare de aplicaţii distribuite din ce în ce mai complexe, cu un necesar de comunicare la

nivel global a condus către dorinţa de a integra reţele externe, resurse din ce în ce mai variate şi a serviciilor deaccesare si administrare a acestora.Ceea ce deosebeşte calculul grid fata de calculul distribuit convenţional este atenţia pe care o acordacoordonării resurselor puse în comun faţa de un set de entităţi cu un ciclu de viata dinamic.Pe lângă conceptele de bază ale calculului distribuit tehnologia Grid asigură o distribuire flexibilăurmărind modele diverse (client-server, peer-to-peer), nivele precise de control asupra modului în care suntutilizate resursele distribuite, precum şi emiterea şi delegarea creditelor de autentificare.Coordonarea distribuirii de resurse, în cadrul contextului unui set de entităţi cu ciclu de viata dinamic,aduce în centrul tehnologiei grid problema administrării de resurse. În contextul graniţelor organizaţionaleaceastă funcţionalitate, care urmăreşte localizarea, iniţializarea, coordonarea, interogarea, monitorizarea,controlul, administrarea utilizatorilor printr-un acces securizat, devine unul dintre aspectele cele mai importanteale tehnologiei Grid.Gridurile de calcul sunt definite ca fiind medii persistente peste care sunt dezvoltate aplicaţii softwareşi faţă de care asigură o integrare a resurselor cu o răspândire la nivel global. Resursele înglobate sunt dintrecele mai variate: procesoare, resurse de stocare, dispozitive specializate, calculatoare personale, reţele decalculatoare, clustere, supercalculatoare.După Ian Foster un grid de calcul reprezintă o infrastructură hardware şi software care oferă un accesconsistent, ieftin şi cu o mare răspândire la resurse computaţionale variate.Un Grid de calcul reprezintă o infrastructură care permite coordonarea şi distribuirea sarcinilor decalcul, a aplicaţiilor, a datelor, a spaţiului de stocare sau a resurselor de reţea în cadrul unor organizaţii dinamicdispersate din punct de vedere geografic.Grid-ul de calcul se bazează pe comunicaţia între participanţii la grid folosind Internetul.Atributele şi facilităţile pe care le poate oferi un grid sunt numeroase şi mai jos sunt menţionate câteva:– permite construcţia de organizaţii virtuale; acestea sunt formate din membrii care se pot afla îndomenii administrative diferite şi care utilizează resurse de calcul comune folosind Internetul; o organizaţievirtuală este un grup de indivizi şi/sau instituţii care au în comun reguli de partajare a resurselor, reguli caredefinesc riguros ce este partajat, cine are acces şi condiţiile în care se face partajarea.– resurse de calcul aflate în poziţii geografice diferite pot fi utilizate unitar, dintr-unul sau mai multe locuri;– supercalculatoarele existente în diferite locuri pe glob ar putea fi, pe de o parte, interconectate, şi pede alta parte folosite din locaţii diferite fată de situarea lor geografică;– grid-ul este locul ideal de utilizare a serviciilor web şi tehnologiilor conexe acestora;– folosind puterea de calcul oferită de grid se pot studia diverse probleme ştiintifice (e-science) dindomenii ca: fizica pământului (exemplu previziunea cutremurelor), meteorologie(exemplu previziuneadiverselor fenomene meteorologice: furtuni, seceta, inundaţii, glaciaţiuni etc.), fizica nucleară, medicina(exemplu: studii în genetică);– un grid coordonează resurse care nu sunt subiectul unui control centralizat.Un grid trebuie să satisfacă doua cerinţe:– să folosească protocoale şi interfeţe standard;– să asigure o calitate a serviciului (QoS) nontrivială.Principala diferenţă faţă de calculul distribuit este atenţia pe care o atribuie calculul în grid coordonăriiresurselor partajate într-un sistem ce integrează entităţi cu un aport dinamic în sistem.Calculul in Grid reprezintă o formă de calcul distribuit care implică distribuirea şi coordonareasarcinilor de calcul, a aplicaţiilor, a datelor, a sistemelor de stocare sau a resurselor de reţea într-un cadrudinamic şi dispersat din punct de vedere geografic.Calculul în Grid reprezintă o formă de calcul distribuit peste un mediu de reţea, folosind standardepentru a permite operaţii eterogene.În plus calculul în grid specifică:• asemănător sistemului Web, ascunde complexitatea;• ca şi în cazul sistemelor peer-to-peer calculul grid permite partajarea varietăţii de resurse într-omaniera mulţi-la-mulţi;• asemănător clusterelor reuneşte resurse de calcul dar spre deosebire de acesta nu necesităproximitatea fizică şi nici omogeneitate operaţională.Gridurile de calcul sunt în continuă dezvoltare astfel încât să asigure o infrastructură cu caracteristicicomune pentru a asigura integrarea unor colecţii cât mai variate de resurse disponibile la nivel global şi careconferă utilizatorilor impresia unui sistem de calcul virtual unic. Această perspectivă a permis dezvoltarea uneiarhitecturi ce a condus către dezvoltarea organizaţilor virtuale dinamice.119

Gridurile de calcul permit nu numai abordarea, la un nou nivel, a calcului distribuit, ci şi depăşireadependenţelor date de cadrul geografic, a arhitecturilor hardware şi software pentru a oferi o putere de calculsporită, un nivel colaborativ superior şi un acces nelimitat la informaţie fată de toţi utilizatorii unui sistem Grid.Tehnologia Grid, prin arhitectura pe care o propune, permite o semantică uniformă de expunere aserviciilor prin mecanisme standard de creare, de denumire, de descoperire de servicii, prin asigurarea uneitransparenţe în ceea ce priveşte localizarea geografică şi protocoale de legătură.Principalele beneficii aduse prin tehnologia Grid (optimizarea resurselor, îmbunătăţirea gestionării şi apartajării resurselor, crearea uni sistem virtual, metode de securitate sporite în medierea accesului) introducimportante îmbunătăţiri faţă de sistemele şi tehnologiile distribuite actuale.Interesul manifestat de companii precum IBM, Microsoft si Sun Microsystems în domeniul sistemelorsi aplicaţiilor distribuite sau de Oracle în domeniul bazelor de date permite considerarea Grid-urilor ca fiindnoul pas în domeniul aplicaţiilor distribuite.Gridul de Calcul extinde noţiunea curentă de Internet pentru a include o varietate de servicii, înglobândservere de calcul, servicii de date accesibile la distanţă, o infrastructură colaborativă, instrumente de control ladistanţă, calcul distribuit şi realitate virtuală distribuită (tele-imersion).Studiul efectuat în această lucrare, pe baza a trei tipuri de aplicaţii, arată modalitatea în care tehnologiaGrid utilizează avantajele diverselor tehnologii şi arhitecturi din domeniul tehnologiei informaţiei, reunindu-leîntr-o arhitectură compactă ceea ce a permis o gestionare mult mai flexibilă a resurselor distribuite si aaccesului la acestea.Modelul Arhitecturii Orientate pe Servicii (SOA Service Oriented Architecture) reprezintă o abordarearhitecturală prin care o aplicaţie este dezvoltată pe baza unor componente software independente, distribuitedar care colaborează între ele, denumite servicii.Această colecţie de servicii formează în final aplicaţia. Principalul aspect vizat de SOA este să seasigure că funcţionalitatea implementată de un serviciu să poată fi expusă printr-o interfaţă definită folosind unstandard de referinţă.Există trei categorii de elemente în cadrul arhitecturii orientate pe servicii şi anume Furnizorul deServicii (Service Provider), Solicitantul de Servicii (Service Requestor) şi Serviciul de Înregistrare (ServiceRegistry).Conceptele OGSA ghidează dezvoltarea specificaţiilor interfeţelor şi protocoalelor cuprinse în ceea cese numeşte Infrastructura deschisă a Serviciilor Grid (OGSI –Open Grid Services Infrastructure) şi care extindespecificaţiile limbajului WSDL şi XML si oferă mecanisme pentru a satisface cerinţele Principalele aspectecărora se adresează OGSA sunt: Transparenţa care se referă la utilizarea sistemului Grid asigurându-se aceeaşicalitate a serviciilor de care participanţii ar dispune utilizând un sistem local. Coordonarea reprezintănecesitatea de a avea un sistem performant de gestionare a resurselor. Partajarea şi eterogenitatea reprezintăaspecte care se referă la asigurarea interoperabilităţii astfel încât să se utilizeze o interfaţă comună şistandardizată care „traduce” doleanţele utilizatorului şi disponibilitatea resurselor într-un singur limbaj,indiferent de platforma hardware/software şi sistemul de operare al fiecărei resurse distribuite.Standardizarea este esenţială în grid pentru a crea componente interoperabile, portabile şi reutilizabile;ea contribuie la realizarea de sisteme grid sigure, robuste şi scalabile. Un standard important pentru grid esteOGSA(Open Grid Services Architecture). Acest standard defineşte un grid bazat pe servicii. Aplicaţiile gridimplică utilizarea de medii heterogene, cuprinzând o variatate de sisteme de operare (exemplu:Unix, Linux,Windows, sisteme embeded), sisteme software(exemplu: J2EE, .NET), dispozitive(exemplu: calculatoare,instrumente, senzori, sisteme de stocare, baze de date, retele) şi servicii oferite de diverse surse(firme,companii, organizatii). În plus de asta fucţionarea grid-ului este de durată, iar configuraţia e dinamică. OGSAşi-a propus să asigure interoperabilitatea între aceste resurse şi servicii variate şi heterogene, asigurândsecuritatea şi QoS(Quality of Service).Bibliografie1. Felicia IONESU UPB, Component-Based Software: reusability, heterogeneity, interoperabilityA. Tanenbaum, Maarten van Steen, Distributed Systems: Principles and Paradigms, Editura PrenticeHall, 2002;2. Felicia IONESU UPB, Note de curs: Calcul Paralel, an 5;3. Ian Foster şi alţii, The Anatomy of the Grid.120

MONITORIZAREA LOCALĂ A PARAMETRILOR CRITICIATMOSFERICI ÎN SITUAŢII DE URGENŢĂLt. col. conf. univ. dr. ing. EMANUEL DARIELt. col. conf. univ. dr. ing. DAN CAVAROPOLLt. col. lector univ. dr. ing. GARIBALD POPESCULt. asistent univ. drd. ing. DRAGOŞ PAVELAcademia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza“ – Facultatea de PompieriAbstractThe paper presents a way of monitoring local weather parameters with meteorological stations in thecenter of the transmission line operational data acquired, they will be automatically processed and processedin decision parameters for intervention teams.1. IntroducereEste cunoscut faptul că în ultimii ani, România a fost de mai multe ori pusă în situaţia de a rezolvasituaţii de urgenţă generate de fenomenele meteo periculoase. Acestea au provocat revărsări catastrofale a unorcursuri de apă care în mod normal nu ar fi prevestit nimic periculos în zona respectivă, furtuni foarte puternice,chiar tornade, alunecări de teren etc.Pentru specialiştii inspectoratelor judeţene pentru situaţii de urgenţă (ISUJ) devine tot mai importantăîn acest caz, cunoaşterea cât mai exactă a evoluţiei parametrilor meteo - temperatura aerului, presiuneaatmosferică, viteza vântului, direcţia vântului, cantitatea de precipitaţii căzută în zona de interes, umiditatearelativă a aerului.Lucrarea de faţă propune utilizarea unor staţii meteo locale care se pot monta din timp în zonaacoperită de ISUJ sau incluse în dotarea unor maşini de intervenţie şi care pot transmite on-line către centrul decomandă (prin reţeaua internet sau cea de telefonie) a parametrilor atmosferici.2. Fluxul informaţional. Achiziţia datelor cu ajutorul staţiilor meteo profesionaleStaţia meteo respectivă compusă din senzori conectaţi prin unde radio (pe frecvenţa 433 Mhz) cuunitatea centrală, este legată la un calculator personal care prelucrează datele obţinute şi le transmite sub formaunor tabele sau grafice către centrul operaţional.În acest mod se pot monitoriza permanent tendinţele de modificare a parametrilor atmosferici în locaţiide interes pentru ISUJ. Prin programul de calcul se pot stabili diverse alarme pentru limitele maxime sauminime ale unor parametri sau pentru evoluţia rapidă ori neobişnuită a unor date recepţionate. Driverele cu carese instalează aceste staţii meteo permit setarea unor alarme (semnale de atenţie) predefinite, dar prin importareadatelor într-un program de calcul se pot face prelucrări instantanee sau ulterioare care pot merge până lautilizarea unor algoritmi care să genereze automat tipul de decizie care trebuie luată de organele în drept, pescară ierarhică, până la comandantul intervenţiei pentru limitarea şi eliminarea efectelor unui dezastru naturalde origine meteorologică.Schema fluxului informaţional necesară în acest caz este prezentată în mod sintetic în figura 1.Fig. 1 – Fluxul informaţional în cazul utilizării staţiilor meteo fixe sau mobile pentru monitorizareaparametrilor atmosferici121

Staţia meteo propusă pentru această aplicaţie este de tipul „La Crosse Technology”. Aceasta areurmătoarea componenţă:- senzori de temperatură (2 locaţii – interior + exterior);- senzor de presiune;- senzori de umiditate (2 locaţii – interior + exterior);- anemometru (pentru determinarea vitezei şi direcţiei vântului);- pluviometru;- unitatea centrală;- conexiune computer pe protocolul RS 232.În figura 2 este dată schematic configuraţia senzorilor utilizaţi şi modul de amplasare în teren, precumşi detaliile de conectare a unităţii centrale de recepţionare date a staţiei meteo. Anemometrul este fixat pe corpulblocului de senzori şi are o mobilitate în mişcarea de rotaţie extrem de ridicată prin intermediul unui rulment cuace, de precizie. Astfel se poate determina şi direcţia vântului. Pluviometrul se montează separat de bloculprincipal de senzori şi este la rândul să conectat cu acesta. Comunicaţia dintre blocul principal de senzori şiunitatea centrală de calcul se face prin unde radio. Unitatea centrală trebuie să fie amplasată la maxim 100 metride blocul de senzori. Legătura la calculatorul local se face prin intermediul portului serial standard RS 232.Pentru utilizarea conexiunii USB este necesară folosirea unui convertor serial – USB. Acest lucru este necesaravând în vedere că majoritatea calculatoarelor portabile nu mai au în dotarea standard conexiunea tip RS 232,dar au avantajul vitezei de comunicare a porturilor USB.Fig. 2 – Senzori pentru achiziţia parametrilor atmosferici. Unitatea de lucru(unitatea centrală de calcul). Mod de amplasare.3. Monitorizarea şi prelucrarea datelor meteo pentru utilizarea lor în decizia la nivelul centreloroperaţionaleMonitorizarea permanentă a datelor transmise de la senzorii staţiei meteo se face atât vizual pe ecranulPC-ului local (figura 3), cât şi prin înregistrare într-un fişier de date ce poate fi prelucrat instantaneu sau ulteriorprin folosirea unui fişier de date ce stochează istoricul evoluţiei parametrilor respectivi (figura 4).Fig. 3 – Interfaţa grafică a staţiei meteo122

Din analiza modului de proiectare a acestei interfeţe grafice se observă avantajul setării rapide aunităţilor de măsură alese pentru parametrii măsuraţi precum şi posibilitatea folosirii unor alarme pentrulimitele atinse de parametrii consideraţi de interes pentru operatorul PC al staţiei meteo dar şi pentru centruloperaţional. Aceste alarme cu efect vizual şi optic au efect asupra operatorului PC, dar pot fi transmise şi prinreţeaua de date către centrul operaţional. Modul de afişare a valorilor parametrilor măsuraţi poate fi setat în maimulte moduri, în funcţie de interesul operatorilor sistemului (vezi figura 4)Fig. 4 – Modul grafic de redare a parametrilor măsuraţi cu sublinierea posibilităţii de salvare a datelorAfişarea datelor transmise de la senzorii parametrilor atmosferici se poate face atât sub forma unorgrafice cât şi prin tabele de valori care pot fi cu uşurinţă exportate în programe de calcul tabelar (figurile 5 şi 6)Fig. 5 – Modul de reprezentare sub forma grafică a evoluţiei temperaturilor preluate de la senzorii (interior şiexterior) pe o perioada mai mare de timp cu suprapunerea şi a altor valori de interes123

Fig. 6 – Extras din tabelul cu valorile măsurate (preluate din fişierul istoric de date achiziţionate de staţie)Parametrii astfel măsuraţi şi înregistraţi sub formă tabelară şi grafică se pot utiliza apoi de cătreoperatorul PC pentru prelucrarea ulterioară în sensul transmiterii datelor de interes către centrul operaţional subforma atât a datelor primare dar şi a pentru crearea unor mesaje de alarmare (figura 7).Fig. 7 – Interfaţa grafică pentru transmiterea unor mesaje către centrul operaţional şi implicit către echipelede intervenţie via FTP, e-mail, sau legătură telefonică (modem)Fereastra pentru mesajul de alarmare este complet configurabilă şi programabilă de către operator. Sepot folosi astfel coduri de culoare, imagini sugestive, astfel încât folosirea sistemului să fie extrem de uşoară şipentru un utilizator fără pregătire superioară în domeniu (figura 8).124

Fig. 8 – Exemplu de interfaţă grafică creată prin utilizarea unor imagini de fundal în fereastra de mesaje.Aceste imagini se pot schimba automat în funcţie de valorile parametrilor măsuraţi.3. ConcluziiAvând în vedere posibilitatea de programare totală atât a modalităţii de stocare a datelor cât şiprelucrarea acestora prin diverşi algoritmi care să ia în considerare generarea de mesaje de alarmare înconformitate cu legislaţia în vigoare, considerăm că utilizarea staţiilor meteo locale profesionale este omodalitate complementară de acţiune pentru centrul operaţional, pe lângă avertizările date de Agenţia Naţionalăde Meteorologie. Un alt avantaj al soluţiei prezentate este posibilitatea amplasării staţiilor meteo atât la punctfix în locaţii precise din aria de competenţă a ISUJ, cât şi posibilitatea montării prealabile a acestora pe maşinilede intervenţie care se pot deplasa rapid în locaţiile cerute. Coroborând aspectele prezentate în lucrare şi cupreţul relativ scăzut al unui astfel de echipament, se poate concluziona că realizarea unui flux informaţional înteren, pe baza datelor transmise de aceste staţii meteo devine o posibilitate viabilă de modernizare şi completarea sistemului de alertare existent. Rezultatele obţinute în urma testării unui astfel de echipament la Facultatea dePompieri, împreună cu algoritmii de alarmare special construiţi pentru acest scop, sunt favorabile introduceriiacestei tehnologii în procedurile de monitorizare folosite la nivelul ISUJ.Bibliografie[1] La Crosse Technology Professional Remote Weather Station, 2007;[2] El. Darie, Em. Darie, EMI Problems associated with DC-DC Converters, New Advances in PowerSystems, Electrical and Computer Engineering Series, A. Series of Reference Books and Textbooks, Beijing,China, Published by World Scientific and Engineering Academy and Society Press, 2007, pag. 232-235, ISBN:978-960-8457-90.125

STUDII PRIVIND UTILIZAREA SORBENŢILOR NATURALIPENTRU DEPOLUAREA SOLULUI CONTAMINATCU ŢIŢEI ŞI PRODUSE PETROLIERECpt. CRISTEA GUGOAŞĂI.S.U. „Delta“ al judeţului TulceaAbstractThe material is presented for the use of natural sorbents depolution soil contaminated with crude oiland petroleum products.1. IntroducereÎn prezent, şi în România, gospodărirea şi asigurarea unor condiţii de calitate bune a solurilor a devenito problemă majoră în contextul alinierii ţării noastre la standardele şi cerinţele impuse pe plan mondial, în ceeace priveşte protecţia mediului şi a resurselor naturale. De asemenea, poluarea solului cu produse petroliere, faceparte dintre cele mai evidente probleme de mediu cu care se confruntă România în ultimii ani, având în vedereritmul tot mai accelerat şi intensiv de folosire a acestor substanţe (specific ţărilor în curs de dezvoltare) pentrusatisfacerea nevoilor de echitate şi de energie. Se observă că atât în România, cât şi în lume în fiecare an seraportează o multitudine de deversări accidentale sau deliberate de produse petroliere pe sol sau în ape, ceea cecauzează probleme economice, sociale şi de mediu.Asigurarea protecţiei calităţii solurilor, ca mijloc de creştere a resurselor de sol, cât şi pentru protecţiamediului înconjurător, prevede printre altele utilizarea unor procedee şi tehnologii de depoluare menite săneutralizeze sau să blocheze fluxul de poluanţi şi care să asigure eficienţa dorită şi aplicarea legislaţiei privindprotecţia calităţii solului.Metodele convenţionale de depoluare a solurilor contaminate cu produse petroliere se aplică cu succesla scară internaţională, însă majoritatea acestora prezintă următoarele inconveniente: generarea unor efluenţilichizi sau gazoşi ce necesită o tratare/depozitare suplimentară, perioade mari de operare, dificultăţi demonitorizare şi control, costuri ridicate de capital şi operare. Dezavantajele menţionate, corespunzătoaretehnologiilor respective, conduc la limitarea sau chiar imposibilitatea aplicării acestor tehnici de depoluare lanivel naţional, în condiţiile economice actuale ale României.Pe plan mondial se observă tendinţa de dezvoltare a unor metode simple, rapide, ieftine şi eficiente,care să asigure prin aplicarea lor in-situ blocarea migrării poluanţilor din zona deversării de produs petrolier însubteran sau alte zone învecinate, distrugerea poluanţilor şi refacerea cadrului natural.Cercetările realizate de Choi H. şi Cloud R.M. /1992/, Schatsberg P. /1971/, subliniază faptul cămetoda folosirii sorbenţilor 1 în cazul unor scurgeri de produse petroliere este foarte eficientă şi nu prezintăriscuri pentru mediu. Materialele sorbente fiind folosite ca materiale de prevenire a propagării şi dispersieicontaminanţilor.Conform organizaţiei American Society for Testing and Materials (ASTM), materialele sorbenteexistente pe piaţă se pot clasifica după mai multe criterii: natura lor (natural organice, natural anorganice,sintetice), aspectul fizic (tip I – absorbanţi sub formă de pernuţe, pături; tip II – absorbanţii neţesuţi, particulaţisau polidisperşi; tip III – bariere din materiale sorbente învelite în diferite texturi; tip IV: reţele cu o impedanţăscăzută a migrării fluidelor), modul de aplicare (L-W: sorbenţi recomandaţi pentru sorbţia lichidelor de pesoluri şi apă, L: sorbenţi recomandaţi pentru sorbţia lichidelor de pe soluri, W: sorbenţi recomandaţi pentrusorbţia poluanţilor de pe apă, I-S: sorbenţi recomandaţi pentru sorbţia lichidelor din zonele industriale –substanţe chimice agresive) etc.1 Sorbent-material care are capacitatea de a absorbi petrol sau derivate ale acestuia. Un sorbent poate fi oleofil şi hidrofob (ex. poateabsorbi petrol sau produse petroliere in cantitate cuprinsă de la 0 la 25, ori greutatea proprie şi elimină apa). Sorbenţii suntdisponibiliîn diferite forme: folii, foi, granule etc.. Aceştia pot fi fabricaţi din produse sintetice polimerizate, celuloză, fibre de plasticsau chiar rumeguş.126

Studiile făcute de Johnson R.F./1973/, Choi H. /1992/ şi alţii, arată superioritatea sorbenţilor naturaliorganici faţă de cei sintetici în aplicarea lor pentru depoluarea solurilor, având în vedere capacitatea lor debiodegradare.Dr.Ali Ghalambor /1995/University of Southwestern Louisiana, arată că sorbenţii naturali dacă suntfolosiţi într-un mod corespunzător, pot fi mult mai eficienţi decât sorbenţii sintetici. De asemenea subliniază şinumeroasele avantaje ale sorbenţilor naturali organici: biodegradabili, resurse regenerabile, cost scăzut, impactscăzut asupra mediului, uşor de procurat şi manipulat. În urma testelor efectuate pe o serie de sorbenţi naturalişi sintetici, Ali Ghalambor /1998/ întăreşte ideea folosirii sorbenţilor naturali în cazul unor deversări de produsepetroliere, argumentând aceasta prin faptul că sorbenţii uzaţi pot fi trataţi prin biodegradare în vrac(compostare), în acest mod degradându-se atât sorbentul, cât şi produsul petrolier.Aplicarea la scară industrială a depoluării solurilor de contaminanţi de tip hidrocarburi petroliere prinfolosirea materialelor sorbente, nu este întâlnită în practica curentă din România, atât din lipsă de mijloaceeconomice, cât şi din lipsa unei baze ştiinţifice solide care să permită abordarea cu succes, într-un timp real, adepoluărilor discutate. În străinătate există o serie de produse absorbante naturale pe bază de turbă (Peat Sorb,Spill Sorb, Oclan sorb etc) care sunt folosite cu succes, atât pentru depoluarea apelor cât şi a solurilor.Actualmente, operatorii economici din România a căror activitate este corelată cu aplicarea soluţiilortehnologice de depoluare a solurilor contaminate cu produse petroliere se găsesc într-o fază incipientă utilizândpreponderent materiale de import. Spre exemplificare, S.C. ECO-TECH SERVICE SRL din Constanţa,importator al produsul SPILL-SORB care reprezintă un absorbant natural (turbă) importat din Canada, care,datorită caracteristicilor sale remarcabile a înregistrat poziţii superioare pe piaţa internaţională, fiindcomercializat cu succes şi pe piaţa din România. Acest produs este folosit în domeniul depoluării apelor deproduse de tip hidrocarburi petroliere.La noi în ţară, unităţile de profil (S.C. BRANIC SRL., OIL DEPOL SRL etc) folosesc în mod empiricadsorbanţi polimerici sau turbă importată din Canada, pentru depoluarea apelor. În ceea ce priveşte depoluareasolurilor, se poate spune că practic acesta nu se realizează, datorită lipsei unei baze ştiinţifice solide.2. Abordarea problemeiDatorită avantajului că este biodegradabilă, turba saturată cu produs petrolier poate fi tratată prinbiodegradare (compostare, land-farming), reducându-se astfel periculozitatea şi costurile asociate cu măsurilede depozitare corespunzătoare. Astfel, această tehnică se dovedeşte a fi o alternativă economică de depoluare,în comparaţie cu tehnologiile de bază existente.Prin această metodă sorbentul se împrăştie pe zona afectată, în funcţie de adâncimea şi mărimea arieipoluate, având proprietatea de a încapsula produsele petroliere (funcţie de gradul de hidrofobicitate). Aceastaeste atât o metodă de prevenire a migrării poluanţilor în subteran, cât şi o metodă de tratare, prin„încapsularea” produselor petroliere în sorbent şi apoi biodegradarea acestuia prin metoda land-farming,realizându-se în final integrarea completă a turbei şi a contaminanţilor absorbiţi, în sol.Pentru a spori capacitatea de absorbţie a produselor petroliere s-au aplicat procedee de deshidrataretermică în condiţii aerobe în vederea creşterii hidrofobicităţii, şi prin aceasta realizarea unui randament superiorde “încapsulare” a poluanţilor.De asemenea, această turbă va constitui suportul pentru însămânţarea cu microorganisme specifice,capabile să biodegradeze produsele petroliere. In acest sens, a fost necesar să se studieze microorganismeleexistente atât în compoziţia turbei, cât şi cele existente în solurile contaminate cu produse petroliere.În concluzie, rolul turbei ca material absorbant în procesul de depoluare este bine determinat: încapsulare a produselor petroliere deversate (împiedicând migrarea acestora); mediu de transport pentru hidrocarburile petroliere înglobate spre zona de tratare; rol de suport pentru desfăşurarea procesului de biodegradare; îmbogăţirea solului în nutrienţi, fiind utilizat drept compost (fertilizant) pentru lucrărileagricole.În proiectele de evaluare a posibilităţii utilizării turbei indigene s-au realizat următoareleobiective:♦ evaluarea şi caracterizarea fizico-chimică şi microbiologică a turbei indigene;♦ testarea capacităţii de sorbţie a sorbenţilor folosiţi (naturali şi artificiali);♦ evaluarea şi caracterizarea microbiologică a solurilor contaminate cu produse petroliere;♦ caracterizarea produselor petroliere utilizate drept poluanţi în procesul de depoluare.127

♦ studiul procesului de absorbţie şi biodegradare a hidrocarburilor petroliere în interiorulturbei şi a solului contaminat;♦ modelarea şi optimizarea proceselor studiate;♦ evaluarea impactului asupra mediului, a procedeelor de decontaminare a solului cu conţinutde hidrocarburi petroliere.3. Evaluarea şi caracterizarea fizico-chimică a turbei indigene3.1. Noţiuni generale despre turbăTurba se găseşte în natură ca formaţiune sedimentară autohtonă, formată din diferite resturi de planteaparţinând zonelor umede, şi care se află în diferite grade de conservare. Turbăriile sunt răspândite în ţaranoastră în zonele umede, mai ales în zona muntoasă şi deluroasă a Carpaţilor.În raport cu condiţiile de formare se deosebesc trei tipuri de turbării:- turbării de mlaştini eutrofe – acest tip de turbă este de culoare foarte închisă aproape neagră, este maicompactă, cu o structură uşor prăfoasă şi un conţinut ridicat de humus, faţă de turbele oligotrofe;- turbării de mlaştini oligotrofe – se formează pe orice formă de relief, de obicei sub păduri. Aceastăturbă este mai săracă în elemente nutritive. Această turbă are o structură fibroasă de unde rezultă o porozitateridicată (~80%). Uscată are o culoare brun-roşiatică;- turbării de mlastini intermediare sau mezotrofe.Compoziţia turbei este foarte complexă şi depinde în general de materialul iniţial, de condiţiile locale,geologice, climatice, biotice, care influenţează procesele din zăcământ. Turba are un conţinut ridicat de materieorganică, aceasta fiind alcătuită din substanţe organice nehumice (carbohidraţi, proteine, peptide, aminoacizietc.) şi substanţe organice humice (acizi humici şi fluvici). Literatura de specialitate confirmă că particulele dehumus coloidal reţin la suprafaţa lor şi substanţe organice nepolare (sorbţie moleculară sau apolară).3.2.Caracterizarea fizico-chimică a turbei de SuceavaÎn studiile executate s-a luat turba din arealul judeţului Suceava, care prezintă următoarelecaracteristici:•este un produs 100% natural, fiind biodegradabil;•compoziţie: muşchi de turbă (Sphagnum sphagnum) +/- 90% şi apă +/- 10%;•nu este solubilă în apă;•este un produs solid, rezultat din descompunerea muşchiului de turbă;•are un aspect fibros, cu celule mari, de unde rezultă o porozitate ridicată (~80%) ceea ce îi conferăa capacitate mare de sorbţie pentru lichide;•culoare brun-roşcată în stare uscată şi o culoare brun spre negru în stare umedă;•conţinut ridicat de acizi humici, care pot susţine activitatea microbiologică în procesul debiodegradare a produselor petroliere;•lipsit de toxicitate pentru mediu.Pentru caracterizarea turbei (absorbant de tip II – polidispers), s-a urmărit determinarea: reziduului fixprin uscare, azotul total şi pH-ului. De asemenea, în perspectivă se va realiza şi o determinare a reziduului fixprin calcinare, precum şi conţinutul de carbon organic, cu ajutorul căruia se va putea aprecia cantitatea dehumus conţinută de turbă.Analizele s-au efectuat pe două probe de turbă: una proaspătă cu un anumit conţinut de umiditate(proba A) şi una uscată la temperatura camerei (proba B).Rezultatele obţinute (medii a 6 probe) sunt prezentate în tabelul nr.1.Tabelul nr. 1Caracteristici Proba A Proba BReziduu prin uscare, % (m/m) * 18,34 41,35Azot total, % (m/m) * 0,27 2,21pH (unit pH) – din filtratul apos 4,0 – 5,0 4,5 – 5,5* compoziţia chimică în procente la substanţă uscatăDupă analiza acestor date obţinute, putem spune că turba de Suceava este o turbă mezotrofă(Davidescu D./1992/).128

Deoarece în stare iniţială-naturală turba este un material hidrofil, având o capacitate ridicată de retenţiea apei, s-a urmărit a imprima turbei unui caracter hidrofob, prin uscare termică în condiţii aerobe. In studiileefectuate s-a folosit această turbă modificată termic.Caracteristicile turbei modificate termic sunt prezentate în tabelul nr. 2.Tabelul nr. 2CaracteristiciTurba modificată termicUmiditate relativă, % 11,30Umiditate absolută, % 12,74pH, unit pH 5,3Densitatea volumetrică liberă, kg/m 3 77Densitatea volumetrică compactă, kg/m 3 106Unghiul de taluz, ° 39Suprafaţă specifică, m 2 /g 226Volumul total al porilor, cm 3 /g 0,627Cenuşă, % 3,44Masă combustibilă, % 85,26Putere calorifică inferioară, kcal/kg 2710* compoziţia chimică în procente, raportată la substanţa uscată3.3. Testarea capacităţii de sorbţie a sorbenţilorÎn laboratoarele specializate au fost realizate teste pe mai multe grupe de sorbenţi de tip II -polidisperşi: absorbanţi naturali – turba, rumeguş de stejar, rumeguş de fag; absorbanţi sintetici –polipropilenă mărunţită.Un prim obiectiv al cercetării a constat în studierea fenomenului de reţinere a hidrocarburilorpetroliere şi estimarea capacităţii de retenţie a acestor sorbenţi. Acest test de sorbţie este efectuat pentru adetermina cantitatea de lichid absorbit pe cantitatea de sorbent – g produs petrolier / g sorbent.Produs PetrolierTurbă,g/gRumegusS g/gRumegus Fg/gPPFMg/gBenzină d=0,475 g/cm 3 4,12÷4,86 2,77÷3,75 3,49÷4,12 3,51÷4,20Motorină d=0,839 g/cm 3 6,09÷7,22 3,87÷4,27 3,87÷4,28 4,12÷4,86Ţiţei d=0,940 g/cm 3 12,1÷13,1 5,37÷6,24 4,23÷4,94 6,12÷7,25CLU d=0,928 g/cm 3 7,22÷9,88 3,89÷4,64 2,69÷3,72 4,12÷4,86Tabelul nr.3Tabelul 3 – Capacitatea specifică de retenţie a produselor petroliere pe diverşi sorbenţi (naturali şi sintetici),T=20-25 ° CÎn figura 1 se compară capacitatea specifică de sorbţie a turbei cu capacităţile de sorbţie a unorsorbenţi utilizaţi în mod curent pentru sorbţia lichidelor petroliere (T = 25 0 C, timp = 15 min).RGS – rumeguş de stejar; RGF – rumeguş de fag; PPFM – polipropilenă folii mărunţite1412R [g/g*]10864BenzinaMotorinaTiteiCLU20Turba RGS RGF PPFMFig. 1. – Compararea capacităţilor de sorbţie pentru diverşi sorbenţi de tip II129

Conform rezultatelor din figura 1 turba reprezintă cel mai bun sorbent de tip – II, graţie capacităţiisuperioare de sorbţie a lichidelor petroliere.S-a studiat şi dependenţa gradului de retenţie în funcţie de cantitatea de sorbent introdusă în sistem, înregim static. Concentraţia iniţială de motorină în sistem a fost de 2,15 g/l. Testul s-a realizat la temperaturacamerei timp de 24 ore.De exemplu, în tabelul 4 şi 5 se prezintă absorbanţa extractului şi respectiv concentraţiacorespunzătoare a motorinei în efluent precum şi randamentul de depoluare în funcţie de masasorbentului - polipropilenă şi turbă.Tabelul nr. 4Nr. Probă mads [g] A C [g/L] η, %1 0,1 0,252 0,62 71,02 0,2 0,183 0,42 80,43 0,3 0,170 0,39 81,84 0,4 0,106 0,22 89,75 0,5 0,104 0,21 91,2Tabelul 4. – Retenţia motorinei în regim static (24 h), pe sorbentul polipropilenăNr. Probă mads [g] A C [g/L] η, %1 0,1 0,092 0,18 91,62 0,2 0,056 0,087 95,93 0,3 0,055 0,084 96,14 0,4 0,053 0,079 96,35 0,5 0,049 0,068 96,8Tabelul 5. – Retenţia motorinei în regim static (24 h), pe sorbentul turbăTabelul nr. 5Din analiza datelor prezentate în tabelele 4 şi 5 se remarcă superioritatea turbei ca materialabsorbant faţă de polipropilenă.4. Evaluarea impactului asupra mediului a procedeelor de decontaminare a solurilor cuconţinut de hidrocarburi petroliereMetoda de depoluare a solurilor contaminate cu produse petroliere prin intermediul sorbenţilor (turbă),se aplică în cazurile unor scurgeri accidentale. Astfel, se împiedică pătrunderea hidrocarburilor petroliere însubteran, contaminarea acviferelor şi a zonelor învecinate. Este atât o metodă de prevenire a migrăriipoluanţilor în subteran, cât şi o metodă de tratare, prin biodegradare a poluanţilor absorbiţi. Materialul sorbentuzat este colectat şi tratat ulterior prin metode corespunzătoare (biodegradare: land-farming, biopile).Biodecontaminarea este o metodă de depoluare din ce în ce mai folosită, în raport cu tehnicile fizicochimice.Astfel, în USA, această tehnologie reprezintă a doua metodă utilizată (după sistemul venting) caalternativă faţă de soluţiile “clasice” de imobilizare şi incinerare, pentru tratarea COVs şi COSVs. Pentrudecontaminarea siturilor poluate cu HP se folosesc metodele de biodecontaminare prin biodegradare care ariade aplicabilitate cea mai extinsă.Această metodă este eficientă şi rapidă şi se poate aplica în cazul unor intervenţii de urgenţă. Este ometodă ce se poate aplica in-situ pentru contaminări de suprafaţă, când hidrocarburile petroliere nu au pătrunsîn sol. Este o metodă foarte eficientă în combinaţie cu metodele de biodegradare.Metodele de intervenţie rapidă, folosite pentru colectarea şi suprimarea scurgerilor de produsepetroliere pe sol sunt (conform U.S. EPA – Oill Spill Respons Program): reţinerea sau recuperarea mecanică: care este prima acţiune de prevenire în cazul unor scurgeride produse petroliere în Statele Unite. Materialele folosite sunt materialele sorbente naturale şi sintetice.Reţinerea mecanică este folosită pentru a captura şi eventual recupera produsele petroliere. Recuperareamecanică şi prin pompare; metode chimice. Aceste metode pot fi folosite în conjuncţie cu metodele mecanice. Cele maifolosite metode sunt utilizarea dispersanţilor şi gelurilor; metode biologice. Agenţii biologici (nutrienţi şi microorganisme) au potenţialul de a asigurarecuperarea produselor petroliere din zonele sensibile; metodele fizice: ştergerea cu materiale sorbente, spălarea cu apă sub presiune şi greblarea; arderea in-situ – metodă fizică de tratare in-situ sau on-site.130

AplicaresorbenţinaturaliExcavareaArdereain-situBioremediereaDispersanţiiAVANTAJE- sunt materiale biodegradabile;- resurse regenerabile;- cost pe unitate scăzut, eficienţă ridicată;- reutilizabile şi reciclabile pe durata ciclului de viaţă;- impact scăzut asupra ecosistemelor dacă sunteliberate sau pierdute în timpul operaţiei de depoluare;- percepţia publicului că aceste materiale suntprietenoase mediului;- uşurinţă aplicare (manual, mecanic);- suprimării poluanţilor în mediul contaminat, fărăprovocarea unui dezechilibru al ecosistemului vizat;- nu se generează deşeuri care să necesite depozitare;- pot fi disponibili şi sub formă de baraje, perniţe etc.- simplitate;- rapiditate în aplicare;- posibilitatea eliminării totale a poluanţilor;- costuri reduse.- elimină problema transportului materialuluicontaminat;- implementare cu cost scăzut;- se poate realiza creşterea vitezei de biodegradareprin adăugarea de fertilizanţi sau microorganisme(biostimularea, biosporirea);- impact scăzut asupra ecosistemelor;- eficienţă ridicată.- se aplică în cazurile în care vegetaţia şi solul suntputernic contaminate, când reprezintă o sursăpermanentă de contaminare, ori există posibilitateaingestiei de către animale;- este o metodă rapidă , nu este laborioasă, are un costscăzut.- uşurinţă în aplicare;- determină dispersia produsului petrolier.DEZAVANTAJE- posibilitate deincendiere în timpuldepozitării;- producere de praf şidispersie a materialelorsorbente împrăştiate;- eficienţă mai scăzutădecât unele produse dinpolipropilenă.- nu se foloseştemetoda dacă excavareava distruge sau penetrastraturile impermeabile;- depozitarea,transportul,manipularea în condiţiide siguranţă;- schimbareacaracteristicilorpoluanţilor;volatilizarea unorcompuşi.- durata procesuluimare;- aplicabilă doar pentrupoluanţiibiodegradabili;- impune o anumităpermeabilitate a solului.- imposibilitateacontrolării în siguranţăa arderii- impact termal asupravieţuitoarelor- generare de fum şicenuşă- ardere incompletă.- aplicare cu un sistemspecific;- eficienţă limitată;- metodă controversată.POTENTIALIMPACT ASUPRAMEDIULUI- vântul poateîmprăştia materialulabsorbant învecinătatea zoneiafectate.- perturbareaecosistemului vizat.- perturbareaecosistemului vizat- emisii toxice-- perturbareaecosistemului;- toxicitatepotenţială.ConcluziiÎn urma studiilor efectuate se desprind următoarele concluzii: Valorificarea turbei şi utilizarea ei în calitate sorbent pentru colectarea petrolului este deperspectivă, graţie faptului că acest material sorbtiv se pretează următoarelor cerinţe: 1) capacitatea mare desorbţie a produselor petroliere; 2) sorbent non-toxic; 3) natural; 4) biodegradabil ;5) cu proprietăţi oleofile şihidrofobe. Capacitatea turbei de retenţie a produselor petroliere este mai mare decât a celorlalte produsestudiate (rumeguş, polipropilenă). Are capacitatea de sorbţie a produselor petroliere, de 6 – 12 ori mai maredecât greutatea produsului – funcţie de natura hidrocarburii petroliere;131

Distribuţia granulometrică, capilaritatea turbei conferă acestui sorbent proprietăţi absorbantespectaculoase; Produsul petrolier este reţinut în interiorul porilor turbei prin fenomenul de absorbţie prin acţiuneade capilaritate sau sucţiune; Se observă predominanţa microorganismelor celulozolitice şi amonificatoare, ceea cedemonstrează capacitatea microorganismelor prezente în turbă de a degrada substanţele organice ce conţincarbon şi azot. Prezenţa fixatorilor de azot şi a proteoliticilor în turbă demonstrează că circuitul elementelorcarbon şi azot care se desfăşoară la nivelul turbei este complet, astfel că acest substrat poate fi utilizat în diversescopuri microbiologice. Se poate aprecia că atât proba de turbă, cât şi proba de sol conţin o mare varietate demicroorganisme cu rol în circuitul elementelor biogene şi potenţial capabile să degradeze produsele petrolierece contaminează unele soluri. Randamentul experimental al procesului de depoluare prin biodegradare, obţinut în condiţiileoptime stabilite: volumul de motorină = 2,02 ml, timpul de agitare = 97,2 ore, conţinutul volumetric alinoculului microbian = 1,98 ml, reprezintă randamentul de decontaminare maxim (83,2%). Divergenţa dintreoptimul teoretic şi cel experimental este de 16,8%. S-a realizat o bună concordanţă între soluţia optimă şi răspunsul experimental. Folosirea turbei (material absorbant) ca mijloc de depoluare prezintă avantajul suprimăriipoluanţilor în mediul contaminat, fără provocarea unui dezechilibru al ecosistemului vizat.Bibliografie1. Doncean Gh., Barbalat, Al. – Strategia cercetării. Optimizarea proceselor tehnologice,Ed. Performantica, 19922. Curievici, I., Macoveanu, M. – Bazele tehnologiei chimice, IPI, 19913. Curievici I.,(1980), Optimizări în industria chimică, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti4. Beveridge Gordon S.G. and Schechter Robert S., (1970), Optimization: Theory and Practice,McGraw-Hill, Inc.5. Taloi D. (1987): Optimizarea proceselor tehnologice, (Aplicatii în metalurgie), Ed. EA, Bucuresti6. Zhmud B.V., Tiberg, F. – Dynamics of capillary Rise, Journal of Colloid and Interface Science ,20007. HACH Handbook (1993), Oil in water analysis by means of UV-VIS, spectroscopic method8. Toyoda, Masahiro; Inagaki, Michio (2003), Sorption and Recovery of Heavy Oils by UsingExfoliated Graphite, Spill Sci.Tech. Bul., 8(5-6)9. Meyers, W. – Oill spill response guide, NOYDES data Co. newark, NJ, 199410. Burger, J.- Before and After Oill Spill, Rutgers University, Newark, NJ, 199411. EPA Oil Spill Program, Sorbents, (2003), On line at: http://www.epa.gov/oilspill/sorbents.htm, Lastupdate on 200312. Ghalambor, A. (1995), Evaluation and Caracterization of Sorbents in Removal of Oil Spill. Lastupdate on 1995.13. Macoveanu M., Juncu G., Vasiliu R. (1987), Hung. J. Ind. Chem., 15(3): 277-28314. Pushkarev V.V., Yuzhaninov A.G. and Men S.K., (1983), Treatment of oil containing wastewater,Allerton Press, Inc., New York, NY.15. Roulia, M.; Chassapis, K.; Fotinopoulos, Ch.; Savvidis, Th.; Katakis, D., (2003), Dispersion andSorption of Oil Spills by Emulsifier-Modified Expanded Perlite, Spill Sci.Tech. Bul., 8(5-6)16. Saito Masaki, Ishii Nobuyoshi, Ogura Suguru, Maemura Shinji, Suzuki Hirohisa (2003),Development and Water Tank Tests of Sugi Bark Sorbent (SBS), Spill Sci.Tech. Bul., 8(5-6)17. Jonathan B. Snape, Irving J. Dunn, John Ingham, Jiri E. Prenosil, Dynamics of EnvironmentalBioprocesses. Modelling and Simulation, New York, 199518. Nimiţan , e., Comănescu, S. – Ecologia microorganismelor, Ed. Crmi, Iasi,19. Ailiesei O., Nimiţan E., Comănescu Şt., (1980), Lucrări practice de microbiologie, Ed. Univ.“Al. I. Cuza”, Iaşi20. Zarnea G. – Tratat de microbiologie generală, vol. 5, Ed. Acad. Rom. Buc., 1994132

21. Topală, N.D. – Microbiologie generală, vol. II, Ed. Univ. “Al.I.Cuza”, Iasi, 197822. Mazareanu, C. – Microbiologie generală, Ed. Alma Terra, Bacau, 199923. ArtenieVlad, Tănase Elvira, Practicum de biochimie generală, Universitatea « Al.I. Cuza », Iaşi,198124. Wise D.L., Trantolo D.J., ş.a. , Remediation Engineering of Contaminated Solis, New York, U.S.A,200025. Breidenbach,C., Muller, R., Which parameters influence the degradative abilities of addedmicroorganisms in soil? In: Contaminated soil’95/ed. W.J. VAN DEN BRINK, R.BOSMAN, F.ARENDT.Netherlands: Kluwer Academ. Publ., 1995, 1163-116426. Dubourgnier, H., Duval M..N., Bioremediation bazic aspects applicability In: Assainissment dessols ( conference ECOTOP’95)/ed. Par DUBOURGUIER, H.C. ş.a. , Bruxelles,199527. Hupe, K., Heerenklage, J., Lutch, J.C., ş.a., Enhancement of the biological degradation processes incontaminated soil. In: Contaminated soil ‘95/ed. W.J.28. VAN DEN BrinkK , R.Bosman, F.Arendt. Netherlands: Kluwer Academ. Publ., 1995, 873-88229. Kriston ,E., Gruiz K., Pilot tests for bioremediation of soil contaminated with different types of oil. Acomparative study In: Contaminated soil’95/ed.30. Martin A., Biodegradation and bioremediation.San Diego :Academic Press,1994, 287p.31. Ramanand K., Balba M.T., Duffy.J., Biodegradation of select organic pollutants in soil columnsunder denitrifying conditions. Hazardous Waste & Hazardous Materials, 1995,12, no.1, 27-36.32. STAS SR 7877-1 – Metoda gravimetrică de determinare a produselor petroliere33. Ali, Ghalambor – Evaluation an caracterization of sorbents in removal of oil spills, University ofSouthwestern Louisiana, Te chinical Report Series 95-006, 199534. Ali Ghalambor – Composting technology for practical and safe remediation of oil spill residuals,University of Southwestern Louisiana, Te chinical Report Series 98-003, 199835. ASTM F 726-99 (1999), Standard Method of Testing Sorbent Performance of Adsorbent36. Burger, J.- Before and After Oill Spill, Rutgers University, Newark, NJ, 199437. Shida, K – Development and application of oil absorbent materials, CMC Tokyo, 199138. Beom Goo Lee, James S., Oill sorption by lignocellulosic fibres, Kenaf proprieties, Processing andproducts, 199939. Zhmud B.V., Tiberg, F. – Dynamics of capillary Rise, Journal of Colloid and Interface Science ,200040. Pop, E. – Mlastini de turbă din RPR, Ed. Acad. Buc., 196041. Davidescu David – Agrochimie horticolă, Ed. Acad. Române, Bucureşti, 1992133

RISCURI DETERMINATE DE INFLUENŢELE SPECIFICE ALE UNORPOLUANŢI GAZOŞIASUPRA ORGANISMULUI UMAN ŞI REGNULUI VEGETALProf. univ. dr. ing. ION CHIRAUniversitatea „Politehnica” BucureştiDrd. ing. NICULAE NEGOIŢĂInspectoratul Teritorial de Muncă BucureştiAbstractThe paper presents some specific issues and influences of the most common types of gaseouspollutants from industrial atmospheres of industrial factories.1. Precizări privind noţiunea de poluareÎn mod obişnuit, când se fac referiri la poluarea mediului înconjurător, acestea reprezintă aspecte alepoluării aerului.Poluarea aerului este rezultatul unui număr de factori care acţionează în comun. Substanţele chimicegazoase, lichide şi solide emise de diferitele surse sau care se formează în aer prin reacţii fotochimice, suntprincipalii agenţi care deteriorează starea atmosferei.Se consideră poluanţi numai acele substanţe care apărute în concentraţie suficientă, pot produce unefect măsurabil asupra omului, animalelor, plantelor etc.Puţine dintre entităţile poluante îşi păstrează integral identitatea după pătrunderea în atmosferă. Au locreacţii termice şi fotochimice facilitate uneori prin cataliza în faza gazoasă sau pe suprafeţe solide sau lichide.Aceasta conferă sistemului de aer poluat, ca şi constituenţilor lui, un caracter dinamic.2. Acţiuni fiziologice specifice asupra organismului umanDupă acţiunea fiziologică specifică asupra organismului uman, poluanţii obişnuiţi din zoneleindustriale urbane normale se pot încadra în următoarele grupe:- poluanţi iritanţi (S0 2 , N0 2 , pulberi în suspensie etc.);- poluanţi toxici asfixianţi (CO etc.);- poluanţi toxici sistemici.Efectele poluanţilor asupra organismului uman sunt:- imediate (acute), care apar la scurt timp după expunere şi care se manifestă prin modificăripatologice;- tardive (cronice), care apar la expunerea timp îndelungat şi care se manifestă prin modificărifuncţionale, urmate de alterări morfologice.Conform studiilor de specialitate, efectele cronice pot să apară la expuneri de timp îndelungat, încondiţii de poluare a atmosferei cu concentraţii specifice care depăşesc limitele critice de:- peste 2 mg/mc de aer - S0 2 ;- peste 1 mg/mc de aer - NO 2 şi pulberi în suspensie;- peste 12 mg/mc de aer - CO.Efectele acute pot să apară la expuneri în condiţii de poluare a atmosferei cu concentraţii mai mari de:- 4 mg/mc de aer - S0 2 ;- 1,5 mg/mc de aer - pulberi totale în suspensie;- 1,7 mg/mc de aer - NO 2 ;- 29 mg/mc de aer - CO.134

3. Influenţa poluanţilor asupra vegetaţieiAcţiunea asupra plantelor se manifestă direct prin depunerea pe frunze (în cazul pulberilor) saupătrunderea în ţesuturi şi indirect prin absorbţia prin rădăcinile din sol şi din apă.Pot fi enumerate în acest sens, următoarele efecte majore:- distrugerea auxinei, substanţă cu funcţie de hormon, cu rol important în reglarea creşterii plantelor;- modificarea unor funcţii metabolice esenţiale ale organismelor vegetale prin interferenţa toxinelor cuenzimele, vitaminele şi oligo - elementele regnului vegetal;- reducerea metabolismului bazat pe clorofilă, scăderea ciclului de creştere şi micşorarea evidentă aproductivităţii plantelor de cultură.Spaţiile verzi, în special cele plantate cu arbori şi arbuşti au rol mecanic de filtrare a pulberilor şi rol defiltru chimic pentru poluanţii în stare gazoasă.Iarba şi gazonul împiedică formarea pulberilor pe suprafaţa solului şi reţin pulberile din emisiilepoluante.Conform studiilor de specialitate, arborii contribuie la diminuarea fondului de poluare atmosferică,după cum urmează:- pulberi în proporţie de 42%, în perioada de vegetaţie şi 35-37%, înaintea înfrunzirii;- oxizi de sulf şi oxizi de azot, în proporţie de 18,6%, în perioada de vegetaţie;- oxid de carbon, în proporţie de 69,2%, în perioada de vegetaţie şi 39,4%, înaintea înfrunzirii.4. Poluanţi gazoşi, specifici, în atmosferele din zonele industriale4.1 Dioxidul de azot (No 2 )Concentraţia maximă admisă: – 1 ppm = 1,88 mg/mc de aer .Din punct de vedere al protecţiei mediului înconjurător, oxizii azotului care prezintă importanţădeosebită sunt: NO şi NO 2 , care se formează în condiţii de temperatură înaltă, la arderea combustibililor în aer.Sursele de oxizi de azot în atmosfera industrială sunt: energetica, transportul rutier, proceseleindustriale de obţinere a îngrăşămintelor chimice sau cele în care au loc combustii la temperaturi înalte.Ajunşi în atmosferă, oxizii de azot reacţionează în diferite moduri cu gazele sau vaporii de apă prezenţiîn mediul respectiv:3NO 2 + H 2 O = 2HNO 3 + NO.(1)Produsul final al poluării cu oxizi de azot este acidul azotic, dar acesta este trecut în mare măsură înazotaţi.Oxizii de azot, alături de hidrocarburi şi bioxidul de sulf, sunt poluanţi primari care au rol deosebit înformarea oxidanţilor fotochimici. Reacţiile de formare a acestora în atmosferă sunt foarte complexe, iarconcentraţiile oxidanţilor rezultaţi depind de concentraţiile oxizilor de azot, hidrocarburilor, ozonului, deintensitatea luminii şi temperatură.Consumându-se prin reacţii chimice diverse, concentraţiile de NO x în atmosferă scad; timpul destaţionare al acestui poluant este de ordinul la 1...3 zile.Oxizii de azot fac parte din categoria poluanţilor iritanţi, afectând căile respiratorii şi alveolelepulmonare.Dintre cei doi oxizi ai azotului, NO 2 este de 4 ori mai toxic decât NO. Potenţialul toxic al NO, laconcentraţiile aerului ambiant, se manifestă prin capacitatea lui de a se oxida cu uşurinţă la forma NO 2 , multmai toxic.Prezenţa în atmosfera poluantă a altor iritanţi (de exemplu a diverselor pulberi toxice, a bioxidului desulf etc.), măresc capacitatea toxică a NO x .Pragul pentru perceperea mirosului de NO x la om este de 0,12 ppm.Concentraţiile de 0,066...0,084 ppm (0,102...0,130 mg/mc de aer ) de NO 2 produc efecte corosive asupramaterialelor.La expunerea populaţiei la concentraţii mici şi moderate pe timp îndelungat, apar efecte cronicemanifestate prin boli ale aparatului respirator.În cazul poluanţilor iritanţi nu e vorba de o acumulare a lor în organism, ci despre modificărifuncţionale, de alterări morfologice, ca urmare a suprasolicitării mecanismului de ,,clearance” pulmonar.135

Alte efecte ale complexului de noxe amintit se manifestă asupra vizibilităţii în zonă datorită dispersieişi absorbţie luminii de către particulele şi gazele din atmosferă.Prezenţa umidităţii, asociată cu prezenţa pulberilor toxice şi gazelor de tip SO 2 , NO x , determinăreduceri pronunţate de vizibilitateOxizii de azot pot provoca accidente grave, fiind iritanţi ai mucoaselor şi în special ai mucoaselorcăilor respiratorii, la nivelul cărora se produce edem acut.Oxizii de azot, în general, sunt methemoglobinizanţi.Intoxicaţia supra-acută rezultă din inhalarea concentraţiilor mari de oxizi (500...5000) ppm şi conducela moarte în câteva secunde, fie prin atingerea directă a centrului respirator, fie prin sincopa reflexă, provocatăde agresiunea brutală asupra aparatului respirator.Intoxicaţia acută are loc ca urmare a inhalării unor concentraţii de (100...300) ppm; se produce iritaţiacăilor respiratorii superioare, cu tuse şi iritaţie a mucoasei oculare. Această stare este urmată de o perioadă de,,linişte înşelătoare”, care poate dura (2...8)ore, după care apar simptome grave: rău general nedefinit, setemare, dispnee, tuse, expectoraţii, mucoasă roşie sau galben-roz, cianoză, puls accelerat şi neregulat, tensiunearterială scăzută, sângele devenind de culoare negricioasă. Asfixia progresează rapid; victima are transpiraţiireci, urmând coma şi colapsul cardiac; în intoxicaţia acută nu se observă, în general, decese tardive, bolnaviicare rezistă la criza de edem, supravieţuiesc.Inhalat pe durată mare, dioxidul de azot, provoacă: dureri de cap, insomnie, ulcerul nasului şi gurii,anorexie, dispnee, eroziune dentara, slăbiciune, bronşită cronică, emfizem pulmonar etc.4.2 Monoxidul de carbon (CO)CONCENTRAŢIA MAXIMĂ ADMISĂ: 1 PPM = 1,16 MG/MC DE AER .Monoxidul de carbon este o noxă deosebit de importantă pentru faptul că este foarte des întâlnită(oriunde există un incendiu, există posibilitatea de a se forma oxid de carbon, considerat a fi cea mai vechecauză de intoxicaţie)şi pentru că produce forme grave de intoxicaţie.Este cel mai răspândit şi mai comun poluant al aerului. Este un compus inodor, incolor, insipid, cudensitate mai mică decât aerul atmosferic.Monoxidul de carbon este, în general, rezultatul unuia dintre următoarele trei tipuri de procese fizicochimicedin cadrul diverselor faze tehnologice din metalurgie şi sectoare calde:- combustia incompletă a carbonului (în special din cărbune) sau a compuşilor cu carbon.- reacţia de reducere:CO 2 + C = 2CO, (2)are loc la temperaturi ridicate, în multe instalaţii industriale, cum sunt cuptoarele de diverse tipuri;- combustiile la temperatura înaltă, chiar în condiţii de disponibilitate a oxigenului, devin surse de oxidde carbon datorită disocierii bioxidului de carbon în oxid de carbon şi oxigen;- dioxidul de carbon, ca şi monoxidul de carbon, există în echilibru la temperatura înaltă; dacă unamestec în echilibru, la temperatură ridicată este răcit brusc, oxidul de carbon persistă în amestecul răcitdatorită timpului îndelungat necesar pentru a se stabili un echilibru nou la temperatura joasă.Totuşi la nivelul atmosferei, dioxidul de carbon poate reacţiona în diferite moduri:- reacţia cu oxigenul molecular:2C + O 2 = 2CO,este posibilă în straturile joase ale atmosferei, alături de următoarea reacţie, care se desfăşoară cuviteză extrem de mică:CO + O 2 = 2CO + O, (3)În prezenţa umidităţii şi straturilor atmosferice superioare, bogate în ozon, oxidul de carbon trece înbioxid, conform reacţiilor:CO + H 2 O = CO 2 + H 2 ; (4)CO + O 3 = CO 2 + O 2 (5)136

Oxidarea oxidului de carbon cu bioxidul de azot necesită o energie de activare destul de mare, de aceeaaceastă reacţie se produce cu viteză foarte mică.Din cele de mai sus reiese că nu s-au evidenţiat reacţii în faza gazoasă prin care să se realizeze oîndepărtare importantă a oxidului de carbon din atmosferă.Literatura menţionează un timp de transformare a oxidului de carbon cuprins intre 4 luni şi 1 an ;înaerul natural, oxidul de carbon se găseşte în concentraţii de 0,1 ppm (0,0116 mg/mc de aer ).Efectul toxic al oxidului de carbon asupra omului şi animalelor este datorat în primul rând reacţieidintre oxidul de carbon (CO) şi hemoglobina din sânge (Hb):Hb + O 2 = HbO 2 ; (6)Hb + CO = COHb. (7)Afinitatea CO pentru hemoglobină este de 210...240 ori mai mare, faţă de oxigenul aflat înconcentraţie normală în aer. Concentraţia normală de COHb din sânge este de 0,5%.Procentajul de COHb de echilibru din curentul sanguin al unei persoane expuse continuu laconcentraţii ambiante de CO sub 100 ppm, poate fi calculat prin relaţia:% COHb = 0,16 x concentraţia CO [ppm] din aer + 0,5. (8)Oxidul de carbon afectează sistemul de transport al oxigenului în corpul uman.; în funcţie de nivelulconcentraţiilor de CO din aer, apar efecte imediate (la concentraţii mari) asupra aparatului cardiovascular şipancreasului.La o expunere la concentraţii mici de CO (sub 60 mg/mc de aer ) în aer, care să realizeze o concentraţie deCOHb de până la 10%, nu se semnalează modificări fiziologice sau fiziopatologice.Între (10...20)% CPHb (60...22 mg/mc de aer de CO) apar manifestări de intoxicaţie manifestate prinoboseală, cefalee, tulburări de coordonare a mişcărilor.Peste 20% COHb, apare intoxicaţia acută cu cefalee intensă, ameţeli, tulburări senzoriale.Fumătorii sunt cei mai expuşi efectelor toxice al oxidului de carbon, la concentraţii mai mici aleacestuia în aer.Prin expunere de lungă durată la concentraţii scăzute de CO, pot apare efecte secundare de oboseală,dureri musculare, dispnee.Se cunoaşte o singură modalitate sigură de acţiune a oxidului de carbon şi anume blocarea princompensare a hemoglobinei (pigmentul roşu din globulele roşii) şi formarea carboxi-hemoglobinei.În acest fel oxi-hemoglobina devine inaptă pentru transportul oxigenului în organism; se împiedicăastfel oxidarea hemoglobinei la oxihemoglobină.Carboxi-hemoglobina este o substanţă nedisociată la nivel celular, având constanta de echilibru deaproximativ 210 ori mai mică decât oxi-hemoglobina; aşadar hemoglobina are o afinitate mai mare pentruoxidul mde carbon, decât pentru oxigen..Cunoscând că în aer există cca. 21% oxigen, este suficientă o concentraţie de 0,1% oxid de carbonîn aer pentru a se obţine cantităţi egale de oxi-hemoglobină şi carboxi-hemoglobină; astfel se blochează 50%din hemoglobină, situaţie care reprezintă o stare gravă de intoxicaţie.Fenomenele toxice provocate sunt, în general, cele ale anoxemiei (lipsă de oxigen). Spre deosebire dealte anoxemii, de exemplu aceea provocată de altitudine (în care tensiunea parţială a oxigenului în plasmasângelui arterial are un rol important), în anoxemia carbonică, tensiunea parţială a oxigenului în sângele arterialrămâne normală. Aceasta face ca, centrul respirator, în anoxemia oxi-carbonică să nu fie excitat şi, înconsecinţă, frecvenţa respiratorie să nu sufere modificări.Anoxemia carbonică prezintă un tablou de afecţiune cu predominantă circulatorie. Aceasta se explicăprin faptul că miocardul, ca ţesut foarte activ (lipsit de mioglobină în care să fie înmagazinat oxigenul) esteprintre primele ţesuturi care suferă din lipsa de oxigen. Fenomenele de sincopă în intoxicaţia cu oxidul decarbon sunt mai frecvente şi mai grave, cu cât activitatea fizică este mai intensă.Cel mai sensibil la insuficienţa de oxigen şi cel mai uşor vulnerabil este ţesutul cerebral; astfel creştepermeabilitatea capilarelor şi ţesutului cerebral, precum şi tensiunea intra-craniană.Oxigenul legat de hemoglobină (oxi-hemoglobina), în prezenţa carboxi-hemoglobinei este mult maistabil, ceea ce face ca cedarea sa ţesuturilor să fie redusă la trecerea sângelui prin capilare.137

Este posibil ca scăderea labilităţii oxi-hemoglobinei la nivelul ţesuturilor să fie cauzată şi de tulburăriîn funcţia unor enzime, care catalizează disocierea acesteia în oxigen şi hemoglobină, la nivelul ţesuturilor.Acest mecanism fizico-patologic explică discrepanţa dintre fenomenele chimice observate la un intoxicat cuoxidul de carbon şi la anoxemii de acelaşi grad, dar având o altă cauză.Ca şi în cazul anoxemiilor provocate de cauze de altă natură, are loc o scădere a rezervei alcaline dupăinstalarea acidozei, ca urmare a scăderii hemoglobinei şi a creşterii acidului lactic.Reţinerea oxidului de carbon din aer este în funcţie de: concentraţia de oxid de carbon din aer, duratainhalării, rezistenţa specifică a organismului respectiv etc.Raportul cantitativ între carboxi-hemoglobina sanguină şi hemoglobina obişnuită (oxi-hemoglobina) senumeşte ,,coeficient de intoxicaţie cu oxid de carbon” şi se exprimă în procente. Carboxi-hemoglobina fiind uncompus stabil, eliminarea de oxid de carbon este mult mai lentă decât reţinerea acestei substanţe nocive.În afară de aceşti factori consideraţi principali, menţionaţi, asupra gravităţii intoxicaţiilor cu oxid decarbon o au o serie de factori secundari, individuali şi de mediu.Dintre factorii individuali se pot enumera:- vârsta (copiii sunt mai sensibili decât adulţii, din cauza unei frecvenţe mai mari a respiraţiei);- sexul (femeile suportă mai uşor intoxicaţiile cu oxid de carbon decât bărbaţii; femeile gravide îlsuportă mai greu);- diverse afecţiuni ale organismului care diminuează hematoza (capacitatea sângelui de a se îmbogăţiîn oxigen), cum sunt afecţiunile care restrâng capacitatea respiratorie (tuberculoza, silicoza etc.) şi cele carediminuează activitatea circulatorie şi alterează compoziţia sângelui (anemie, insuficienţa cardiacă,ateroscleroza etc.).Printre factorii de mediu menţionăm: microclimatul (temperatura, presiunea, umiditatea); existenţa înaer alături de oxidul de carbon a altor substanţe nocive, printre care: H 2 S, HCI, vapori nitroşi, anhidridasulfuroasa etc., substanţe care măresc capacitatea de acţiune şi reactivitatea specifică a oxidului de carbon.Intoxicaţia acută cu oxid de carbon se manifestă prin senzaţie de tensiune şi pulsaţii în tâmple, ameţeli,zgomote în urechi, oboseală.Pielea prezintă, de obicei, o coloraţie roşie-violacee (culoarea carboxi-hemoglobinei).Într-o fază avansată de intoxicaţie, apar greţuri, vărsături, ameţeli, pierderea cunoştinţei, coma; în cazulconcentraţiilor mari de oxid de carbon, aceste simptome se pot dezvolta fulgerător, provocând moartea încâteva secunde.Se înregistrează tulburări vizuale privind câmpul vizual şi perceperea culorilor.În metabolism, apar unele modificări, printre care: creşterea în sânge a conţinutului de zahar ţi aacidului lactic, scăderea rezervelor alcaline, leucocitoza etc. Ca sechele ale intoxicaţiei acute, se pot înregistraafecţiuni ale glandei tiroide, ale rinichilor, precum şi tulburări gastrointestinale.În cazul alimentaţiei insuficiente şi incomplete, intoxicaţia acută, complicaţiile, precum şi sechelele -se intensifică.Intoxicaţia cronică ,este o problemă asupra căreia părerile încă nu sunt unanime.Persistenţa oxi-carboniei în intoxicaţia cronică timp îndelungat, s-ar explica prin faptul că (în primafază) hemoglobina îşi deschide inelul tetrapirolic, transformându-se în pseudo-hemoglobină şi similar fierului(din pseudo-hemoglobină) ar lega oxidul de carbon mai puternic decât fierul din hemoglobină. În acest sens afost pusă în evidenţă existenţa unei triade simptomatice constituite din astenie, cefalee şi vertij, ca urmare aunei îndelungate şi repetate expuneri la oxid de carbon.Astenia este simptomul cel mai des întâlnit şi se caracterizează prin oboseală, apatie intelectuală,uneori impotenţă sexuală, deşi condiţia fizică generală este bună şi aparent, nu este afectată.Cefaleea este un simptom tenace şi rebel, cu localizări frontale, occipitale; poate, de asemenea, afectaîntreaga calotă craniană.Vertijul este însoţit de sincopă, însă se întâlneşte mai rar.Această triadă simptomatică nu este prezentă în toate cazurile şi chiar daca ar fi - prezenţa acestora nuînseamnă neapărat o intoxicaţie cu oxid de carbon. În acest caz, faptul că pacientul desfăşoară activitatea într-unmediu viciat cu oxid de carbon., constituie un factor confirmativ la stabilirea diagnosticului.Pe lângă simptomele menţionate în triadă, pot fi întâlnite şi altele, printre care:- tulburări digestive (greţuri, vărsături);- tulburări auditive (zgomote în urechi);- tulburări ale vederii (licăriri în faţa ochilor);- tulburări nervoase (iritabilitate);- tulburări cardiace (palpitaţii, dureri precordiale);- modificări sanguine (poliglobulie) etc.138

4.2 Bioxidul de sulf (S0 2 )Concentraţia maximă admisă: - 1 ppm = 2,66 mg/mc de aerBioxidul de sulf se degajă atât în zonele de lucru, cât şi în perimetrele uzinale din industria aciduluisulfuric, în gazele de la furnale şi cuptoarele mari cu flacără, la centralele termice, la halele de forjă, turnătorii,la laminoare, în industria petrolieră, în industria alimentară etc.Este un poluant care se degajă atât din procesele industriale de obţinere a oţelului şi fontei, în cantităţide cca. 2 kg/tona de produs , cât şi din combustiile care au loc în centralele termice. Bioxidul de sulf este un gazincolor, cu miros caracteristic, foarte solubil în apă. Este detectat prin miros începând de la o concentraţie de0,75 mg/mc de aer . Primele efecte asupra omului apar la o concentraţie de 0,260 mg/mc de aer . Cantităţi importantede SO 2 se degajă în spaţiile urbane din procesele de combustie care au loc în termocentrale.Ajuns în atmosferă, SO 2 se oxidează fotochimic sau catalitic la forma de SO 3 care, în prezenţaumidităţii, formează aerosoli de acid sulfuric. Prezenţa în atmosferă a ionilor de fier şi mangan măreşte vitezade oxidare a bioxidului de sulf. Particulele solide în suspensie absorb pe suprafaţa lor acest gaz, care este apoioxidat catalitic în sulfaţi. Aceste reacţii petrecute în atmosferă explică concentraţiile mici de SO 2 detectate înzonele urbane. Timpul de persistenţă al acestui poluant în atmosferă este de 1-6 zile, el consumându-se prinreacţiile de oxidare, menţionate.Acţiunea toxică principală este aceea de iritant, în special al căilor respiratorii superioare; în cazul unorconcentraţii mult crescute, bioxidul de sulf afectează direct aparatul respirator. Se cunoaşte astăzi acţiuneanocivă a bioxidului de sulf asupra organelor hematopoetice (măduva osoasă, splină etc.). Această substanţătoxică favorizează formarea methemoglobinei şi dereglează metabolismul glucidelor.Inhalat în concentraţii mici, exercită o acţiune iritantă asupra mucoaselor, iar în cantităţi mai mariprovoacă răguşeală şi senzaţie de constricţie toracică, bronşită etc. În cazul unor durate prelungite de lucru înmediu viciat cu bioxidul de sulf, apar vărsături simple sau sanguinolente. Concentraţiile mari de bioxidul desulf produc bronşite acute, dispnee, tendinţa spre lipotimie. Pe lângă simptomele menţionate, bioxidul de sulfproduce iritarea ochilor, însoţită de lăcrimare şi usturime; dizolvarea bioxidului de sulf în salivă poate conducela gastrite.Bioxidul de sulf este un poluant iritant, afectând cu precădere mucoasa căilor respiratorii şi alveolapulmonară, iar la concentraţii ridicate - conjunctivita şi corneea. Având o solubilitate ridicată în apă este reţinutîn proporţie însemnată în porţiunile superioare ale aparatului respirator.În asociere cu pulberile în suspensie, potenţialul toxic creşte astfel că, la o concentraţie de SO 2 de0,050 mg/mc de aer , asociată cu 0,100 mg/mc de aer pulberi, apar iritaţii ale căilor respiratorii.Acelaşi efect se obţine prin sinergism cu oxizii de azot, începând de la concentraţii de 0,100 mg/mc deaer SO 2 şi 0,017 mg/mc de aer de NO x .Bibliografie[1] Negoiţă, N. – „Faze tehnologice din turnătorii, cu grad ridicat de poluare a mediului”, Referatnr. 1de doctorat, Manuscris, Universitatea „Politehnica” Bucureşti, Facultatea de Ştiinţa şi IngineriaMaterialelor, Catedra Procesarea Materialelor şi Ecometalurgie, Bucureşti, 2004;[2] Chira, I., Negoiţă, N. – „Oportunităţi punctuale de monitorizare ecologică a activităţiiturnătoriilor”, în: Revista de Ecologie Industriala, vol. I, 2002;[3] Depner, E.G. – „Contribuţii privind evaluarea, neutralizarea şi valorificarea poluanţilor dinsectoarele metalurgice şi conexe”, Teză de doctorat. Universitatea „Politehnica” Bucureşti, 2003;[4] Chira, I., Negoiţă, N. – „Determinări specifice pentru aprecierea calităţii apei” în Revista deEcologie Industrială, vol. I, 2002.139

ACCIDENTELE CHIMICE, EVENIMENTE ANTROPICECARE POT AFECTA POPULAŢIA ŞI MEDIULCol. ing. drd. MIHĂIŢĂ LIVIU DUMITRAŞCUI.S.U. „Lt. col. Dumitru Petrescu” al Judeţului GorjAbstractThe material presented in a brief, a series of data on chemical accidents, some terms used, a numberof risk factors on the vulnerability, some sources of danger, and some items concerning the management ofpublic security.1.Consideraţii generaleÎn lumea modernă ritmul schimbărilor în ceea ce priveşte tehnologia este mai mare ca niciodată.Aceasta reprezintă bineînţeles un beneficiu incontestabil pentru omenire, dar există şi un revers al medaliei:impactul uneori periculos asupra populaţiei şi mediului. Problema care apare, mai ales în ţările în curs dedezvoltare, aşa cum este şi cazul României, este că procesul de înlocuire al vechilor tehnologii poluante nu ţinecont de “principiul prevenirii riscurilor şi producerii daunelor”.Sunt cunoscute o serie de cazuri în România, în care, înlocuirea sau renunţarea la vechile tehnologii nua decurs respectând acest principiu, fapt ce a dus la existenţa în prezent a numeroase surse de risc chimic, carese suprapun peste sursele convenţionale (agenţi economici care manipulează, produc, transportă saudepozitează substanţe toxice industriale etc.). Aspectul şi mai negativ îl reprezintă faptul că în multe cazuri delichidări de societăţi comerciale sau agenţi economici care făceau parte din această categorie, nu a fostsoluţionată problema distrugerii substanţelor toxice deţinute. Mai mult, o dată cu intrarea în lichidare, aceştiagenţi economici dispar de cele mai multe ori din statisticile şi monitorizările protecţiei civile sau protecţieimediului, lucru ce face ca indicele de vulnerabilitate la riscul chimic al comunităţilor locale să crească.2. Definirea termenilor utilizaţiAccidentele chimice reprezintă în fapt eliberarea în mediu, ca urmare a unor cauze antropice saunaturale, a unor substanţe toxice industriale în asemenea cantităţi încât acestea depăşesc mult nivelurile maximadmise şi pot afecta sănătatea populaţiei (intoxicarea sau decesul).Dintre fenomenele cauzatoare de accidente chimice se pot enumera:- explozii sau accidente la fabrici sau depozite care utilizează substanţe toxice;- accidente pe timpul transportului de substanţe toxice;- contaminarea mediului sau alimentelor prin pierdere de chimicale;- management impropriu pentru deşeurile toxice;- căderea sistemelor tehnologice;- cădere a sistemelor de protecţie din amplasament;- dezastre naturale (cutremure, alunecări de teren, inundaţii, furtuni etc.);- alte dezastre tehnologice (incendii, explozii etc.);- sabotaje sau atacuri teroriste.De cele mai multe ori, accidentele chimice sunt evenimente care apar şi se dezvoltă pe neaşteptate,impactul lor fiind deosebit de grav datorită dinamicii foarte rapide care guvernează acest tip de accidente. Întabelul 1 se dau câteva exemple de asemenea accidente şi urmările lor.140

Tabelul 1 – Accidente chimice în lume şi urmări asupra populaţieiAnul Ţara Tipul de accident Substanţa Morţi Intoxicaţi Evacuaţi1939 RomâniaExplozia unuirezervorClor - 600 -1976 ItaliaAccident la unreactorErbicide - 500 7301979 CanadaAccident de transport(cale ferată)Propan, clor - - 250.0001979 România Accident la o cisternă Amoniac 27 175 -1984 IndiaAccident la o fabricăde pesticideIzocianat de metil 3.598 100.000 200.0001984 MexicExplozia unuirezervorBenzină 452 4.248 31.0001985 IndiaScurgeri majore desubstanţă toxicăTrioxid de sulf 1 350 100.0001987 ChinaAccident datoraterorii umaneAlcool metilic 55 3.600 -1988 China Contaminare apă Bicarbonat de amoniu - 15.400 -1988 RomâniaAccident datorat unei Aceton-cianhidrină, aciderori umanesulfuric- - 4001989 SUAIncendiu la o fabricăde chimicaleAcid sulfuric - - 16.0001992 HaitiExplozie la o fabrică Amestecuri de substanţede chimicaletoxice10 154 -1992 SenegalExplozia unuirezervorAmoniac 100 400 -1994Africa de Accident la o mină deSudaurCianuri şi acid cianhidric 77 450 -În Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 21/15.04.2001 privind Sistemul de Management alSituaţiilor de Urgenţă, aprobată prin Legea nr. 15 din 2005, sunt definite :- situaţia de urgenţă – eveniment excepţional, cu caracter nonmilitar, care prin amploare şi intensitateameninţă viaţa şi sănătatea populaţiei, mediului înconjurător, valorile culturale şi materiale, iar pentrurestabilirea stării de normalitate sunt necesare adoptarea de măsuri şi acţiuni urgente, alocarea de resursesuplimentare şi managementul unitar al forţelor şi mijloacelor implicate;- factor de risc – fenomen, proces sau complex de împrejurări congruente, în acelaşi timp şi spaţiu,care pot determina sau favoriza producerea unor tipuri de risc;- tipuri de risc – incendii, cutremure, inundaţii, accidente, explozii, avarii, alunecări sau prăbuşiri deteren, îmbolnăviri în masă, prăbuşiri ale unor construcţii, instalaţii ori amenajări, eşuarea sau scufundarea unornave, căderi de obiecte din atmosferă sau din cosmos, tornade, avalanşe, eşecul serviciilor de utilităţi publice şialte calamităţi naturale, sinistre grave sau evenimente publice de amploare determinate sau favorizate defactorii de risc specifici;În acelaşi context, H.G.R. nr. 2288/09.12.2004 pentru aprobarea principalelor funcţii de sprijin privindprevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă, stabileşte principalele tipuri de riscuri generatoare de situaţiide urgenţă în România şi le grupează în funcţie de natura lor, astfel:Riscuri naturale – fenomene meteorologice periculoase (furtuni, inundaţii, tornade, secetă, îngheţ),incendii de pădure, avalanşe, fenomene distructive de origine geologică (alunecări de teren, cutremure depământ);Riscuri tehnologice – accidente, avarii, explozii şi incendii în industrie, transporturi, nucleare, petimpul transportului şi depozitării produselor periculoase; poluare ape; prăbuşiri de construcţii, instalaţii sauamenajări; eşecul utilităţilor publice; căderi de obiecte din atmosferă sau din cosmos; muniţie neexplodată;Riscuri biologice – epidemii;epizootii/zoonoze.În aceste condiţii trebuie să definim o serie de termeni care determină în ce măsură un accident chimicse poate transforma în dezastru;aceste elemente, utilizate pe plan mondial sunt: dezastrul, hazardul, riscul,vulnerabilitatea.141

Prin dezastru, în accepţiunea Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) ca şi în a Centrului de Coordonare aRăspunsului la Dezastre al NATO (EADRCC) se înţelege “o ruptură serioasă în funcţionarea unei societăţi,cauzatoare de pierderi extinse în oameni, materiale sau degradarea gravă a factorilor de mediu, caredepăşeşte posibilităţile societăţii afectate de a rezolva problema cu forţe proprii”.Dezastrele sunt clasificate adesea după „viteza” cu care lovesc ca:- dezastre cu evoluţie instantanee (cutremurele, exploziile);- cu evoluţie în timp (accidentele chimice, incendiile, inundaţiile, alunecările de teren etc.);- după cauza de producere naturală (cutremure, inundaţii, furtuni etc.);- antropice (accidentele chimice, nucleare, exploziile etc.).Hazardul reprezintă probabilitatea ca un anumit eveniment (cutremur, inundaţie, alunecare de teren,accident chimic, accident nuclear, explozie, incendiu etc.) să se producă.Vulnerabilitatea este probabilitatea ca un anumit eveniment să producă pagube care să afecteze ocomunitate; probabilitatea de apariţie a nivelelor extreme care pot cauza un accident dezastruos, poate fiestimată prin extrapolarea datelor pentru nivelele normale de apariţie a evenimentelor. Acurateţea unor astfel deestimări depinde de cantitatea de date şi de perioada de timp în care datele au fost colectate. Recurenţa,frecvenţa şi intensitatea diferă de la o tehnologie la alta şi de la un tip de accident la altul.Prin urmare vulnerabilitatea reprezintă un termen care contribuie esenţial la apariţia unui dezastru.Acest lucru se poate observa şi în figura nr.2.Cauze profunde:- sărăcie;- acces limitat lastructurile puterii şiresurse;- sisteme economice- ideologiiPresiune dinamică:- lipsa de:- instituţii locale- educaţie- antrenament- îndemânărinecesare- investiţii locale- macroforţe:- expansiuneapopulaţiei- urbanizarea- degradareamediuluiCondiţii nesigure:Mediu fragil fizic:- locaţii periculoase- infrastructuri cu gradde siguranţă scăzutEconomie locală fragilă:- mijloace de trairiscante- niveluri scăzute devenituriDEZASTRUL=VULNERABILITATE+HAZARDEvenimente declanşatoare:- cauze antropice- cauze naturaleHAZARDFig. 1 –Progresia vulnerabilităţiiDin punct de vedere al accidentului chimic cele mai vulnerabile categorii de populaţie sunt:- copiii, deoarece nu au asigurate mijloace de protecţie, doza de intoxicare şi letală este mai mică şi nuau deprinderi formate de a reacţiona în caz de accident chimic;142

- bătrânii, deoarece capacitatea de reacţie este redusă, iar procentajul de bolnavi sau cu afecţiunicronice este ridicat.Principalii factori care contribuie la vulnerabilitate, sunt:- lipsa unui sistem de monitorizare a surselor de risc chimic;- aplicarea planurilor de evacuare a populaţiei necesită resurse financiare şi umane deosebite, care înunele situaţii nu sunt asigurate în totalitate;- lipsa întreţinerii utilajelor periculoase;- învechirea instalaţiilor ce prelucrează substanţe toxice;- lipsa centralizării sistemului de alarmare a populaţiei la diferite nivele;- lipsa echipamentelor de protecţie individuală şi colectivă;- nivelul modest al educaţiei populaţiei cu privire la măsurile necesar a fi luate în caz de accidentchimic.După 1990 se constată o creştere a vulnerabilităţii tuturor comunităţilor la riscul chimic datorităurmătorilor factori:- restructurarea economiei;- lipsa unei legislaţii clare cu privire la accidentele chimice;- lipsa resurselor financiare pentru asigurarea mijloacelor de protecţie pentru populaţie;- lipsa sistemului de monitorizare a surselor de risc;- schimbările petrecute în sistemul sanitar;Riscul reprezintă cuantificarea vulnerabilităţii.Acesta este dat de relaţia:R = H x V x C, (1)unde R este riscul, H – hazardul, V – vulnerabilitatea, C – consecinţele.În figura nr.3 se prezintă o modalitate grafică a acestei ecuaţii este dată mai jos.FrecventaConsecinteRiscFig. 2 – Reprezentarea grafică a risculuiÎn aceste condiţii, problema importantă care apare şi care este necesar a fi rezolvată, pentru toată gamade industrii, este analiza de risc, care se referă la:- identificarea riscului (localizarea şi caracterizarea sursei);- determinarea frecvenţei incidentelor (obţinerea de informaţii din situaţii asemănătoare, întocmirea şianaliza arborilor evenimentelor, analiza defecţiunilor rezultate din situaţii obişnuite);- determinarea consecinţelor medii pentru un anumit eveniment (determinarea evoluţiei rezultatelorincidentelor din evenimentul primar).143

RiscintolerabilRegiunede risctolerabilRegiunede riscacceptabillarg0.010.0010.00010.000010.000001Frecvenţa (evenimente / an)Extrem de mare, îmbunătăţirifundamentale, soluţiialternativeFoarte mare, eforturi maripentru îmbunătăţireMare, sunt necesareinvestigaţii alternativeScăzute, se vor consideracosturile efective alealternativelorNeglijabil, se vor menţinemăsurile obişnuite deprevenire0.0000001Figura nr. 4 – Scara riscurilorReferitor la expunerea populaţiei din România la riscul chimic, o evaluare a zonelor de planificare laurgenţă arată că aproximativ 3.000.000 de persoane ar putea fi afectate la nivelul întregii ţări. Prin urmare estede neînţeles de ce majoritatea factorilor de decizie de la nivelul agenţilor economici cu activitate în domeniu şiuneori şi cei din administraţia locală (în special din mediul rural), nu acordă importanţa cuvenită activităţii deprevenire a producerii de dezastre în general şi în special a accidentelor chimice. Foarte adesea există un „vid”de comunicare între agenţii economici şi autorităţi pe de-o parte şi între autorităţi şi populaţia civilă pe de altăparte, cu privire la riscurile pe care le reprezintă accidentele chimice şi, mai ales la măsurile de protecţie şiregulile de comportare care trebuie respectate în aceste situaţii.3. Surse de pericolSubstanţele periculoase sunt foarte comune în societatea industrială de azi, în mod frecvent, în celemai neaşteptate locuri. Cu toate acestea, chiar şi unde riscul asociat cu amplasamentele specifice este cunoscut,pericolele sunt deseori apreciate greşit.În cele ce urmează, se prezintă pe scurt, cazuri de surse potenţiale de pericol.3.1 Amplasamente industrialeSubstanţele periculoase sunt utilizate, produse şi stocate nu numai de companiile de profil ci şi de alţiagenţi economici. În ciuda măsurilor extensive de securitate luate de agenţii economici, accidentele în care seeliberează aceste substanţe pot să apară. Acestea pot să evolueze dincolo de aşteptările presupuse şi să devină osursă de pericol pentru sănătatea umană şi mediul înconjurător.Fig. 5 – Amplasamentele industriale şi rutele cu risc potenţial ridicat144

3.2 TransporturileAccidentele de transport reprezintă un risc deosebit, mai ales pentru zonele care în mod normal nu suntsupuse ameninţărilor unor accidente industriale şi prin urmare pregătirea şi reacţia populaţiei sunt deficitare.Căile de transport a substanţelor periculoase sunt dintre cele mai diverse: şosele - 50%; căi ferate -30%;căi fluviale şi maritime - 20%.Din totalul de mărfuri transportate în decursul unui an, aproximativ 15% îl reprezintă mărfurile şisubstanţele periculoase.Unul dintre aspectele critice ale accidentelor de transport este acela că măsurile de prevenire suntimposibil de luat datorită unor parametri cheie la locul accidentului cum ar fi: zona, tipul de substanţe,cantităţile eliberate care nu pot fi prevăzute; această situaţie creşte riscul pentru populaţia din apropiereaacestor căi de comunicaţie.3.3. Sisteme de utilităţi publiceÎn zonele unde există sisteme utilitare, principalul pericol poată să aparea şi de la conductele de gazmetan/de sondă) şi de la tancurile de păstrare a propanului şi butanului lichid. Majoritatea acestor tancuri destocare au capacităţi mari pentru a fi folosite la încărcarea buteliilor; în cazul unor defecţiuni, mari cantităţi degaz inflamabil pot fi eliberate şi se pot genera incendii sau explozii chiar la distanţe mari.O problemă care nu trebuie subestimată este folosirea aproape universală a materialelor plastice care încaz de incendiu produc fumuri toxice.3.4 Facilităţile de recreare şi sportÎn aceste zone, substanţele periculoase sunt utilizate în cantităţi crescânde în două domenii de bază:- Refrigerarea: substanţele periculoase sunt utilizate mai ales în producerea gheţii artificiale înpatinoare şi piste de bob; în mod frecvent este folosit ca agent de răcire amoniacul care este toxic, coroziv şiinflamabil; depozitele răcite pentru alimente folosesc de asemenea acelaşi principiu.- Clorinarea: clorul (toxic şi coroziv) este utilizat pentru tratarea apei în piscinele de înot pentru apreveni înmulţirea germenilor; de asemenea, este folosit în cantităţi foarte mari la tratarea apei în sistemele dealimentare cu apă a oraşelor şi în staţiile de epurare.3.5 AgriculturaOperaţiile din agricultură cer stocarea a mari cantităţi de fertilizatori şi produse de protecţia plantelor,majoritatea în depozite sau în clădiri ale cooperativelor; în caz de incendiu produşii de descompunere pot scăpaşi se pot dispersa formând un “nor toxic”.3.6 Acţiuni teroriste/arme chimiceAtacul cu sarin, în metroul din Tokyo (1995), a pus în evidenţă faptul că aceasta este o altă situaţie derisc care nu trebuie neglijată. Toxicitatea gazelor de luptă este extrem de importantă; doar câteva miligrame dinaceastă substanţă, sunt suficiente pentru a produce decesul unei persoane, într-un timp extrem de scurt.O serie de gaze extrem de toxice şi substanţe periculoase, sunt relativ uşor de produs, chiar dacămental apreciem/evaluăm faptul, că riscul pentru “producător” este de asemenea relativ ridicat. Ţinteleatacurilor teroriste se pot materializa în locuri publice aglomerate; gări, aeroporturi sau în cazul unorevenimente importante la care populaţia, în general, participă masiv.4. Managementul securităţii publicePrincipalele măsuri de securitate care trebuie dispuse/aplicate de autorităţile publice includ:- legislaţia de reglementare privind manipularea substanţelor chimice (legi, H.G.R., O.U.G.R., ordineministeriale, regulamente, instrucţiuni, norme etc.) cu privire la:- depozitarea produselor periculoase;- regulamente de transport intern şi internaţional;- comerţul cu mărfuri periculoase;- utilizarea pesticidelor;- legea managementului deşeurilor;- reglementarea lichidelor inflamabile.- definirea planurilor de urgenţă externă;- monitorizarea şi inspectarea amplasamentelor industriale periculoase;145

- intensificarea controlului produselor alimentare;- monitorizarea emisiilor, în caz de nevoie, prin măsurări oficiale;- informarea publicului pentru prevenirea cazurilor de intoxicare (restricţii asupra activităţilor în aerliber, măsuri de igienă speciale, spălarea fructelor, vegetalelor şi altor produse alimentare etc.).4.1 Planurile de urgenţă externăPlanurile de urgenţă externă sunt planuri elaborate de autorităţile competente (C.L.S.U., C.J.S.U.,Inspecţii de prevenire /I.J.S.U) în cooperare cu operatorul de pe amplasamentul în cauză; acestea trebuie săcuprindă informaţii cu privire la:- descrierea pe scurt a amplasamentului şi pericolelor ce derivă de la el;- forţele de intervenţie şi logistica la dispoziţie;- zonele de planificare la urgenţă;- schemele de înştiinţare şi alarmare şi formulare de notificare a urgenţei;- acţiuni premergătoare, pe timpul desfăşurării accidentului şi post accident pentru prevenire, limitareşi înlăturarea efectelor.4.2 Managementul de siguranţă pe amplasamentMăsurile de siguranţă pe amplasament includ:- acomodarea cu regulamentele şi standardele ce reglementează manipularea substanţelor chimicepericuloase;- acomodarea cu toate regulamentele de siguranţă, inclusiv reglementările de protecţie împotrivafocului;- inspecţia şi întreţinerea periodică a utilajelor şi instalaţiilor de pe amplasament;- definirea planurilor de urgenţă internă;- punerea la dispoziţia autorităţilor publice responsabile şi publicului a informaţiilor privitoare larăspunsul de urgenţă;- informarea instituţiilor responsabile în caz de urgenţă.4.3 Planurile de urgenţă internăPlanurile de urgenţă internă sunt planuri de urgenţă şi alertă elaborate de către operatorii de peamplasamentele periculoase. Astfel de planuri includ:- canale de comunicare internă;- o diagramă de relaţii şi scheme de înştiinţare şi alarmare la accident;- descriere completă a măsurilor de prevenire a accidentelor;- forţele şi logistica la dispoziţie;- descrierea completă a măsurilor de răspuns desemnate pentru reducerea şi limitarea accidentelor;- antrenarea şi educarea forţelor de intervenţie.Întrucât, contaminarea chimică, poate să fie generată cu viteză mare, măsurile pe care fiecare individtrebuie să le ia pentru protecţia proprie sunt de foarte mare importanţă.4.4 Principalele măsuri de prevenirePrincipalele măsuri, care trebuie să fie luate de comunităţi (autorităţi publice locale, agenţi economicietc.) pentru prevenirea şi reducerea riscurilor chimie sunt:- elaborarea atentă a planurilor de urgenţă chimică şi a celor de evacuare, astfel încât să devină planurioperative şi aplicabile;- întocmirea de către toţi agenţii economici care sursă de risc chimic a studiului de impact asupramediului;- achiziţionarea/instalarea de echipamente şi mijloace de înştiinţare şi alarmare a autorităţilor şipopulaţiei la standardele actuale;- informarea corectă/eficientă a populaţiei din zonele de risc asupra pericolelor existente;- instruirea populaţiei asupra regulilor de comportare şi a modului de realizare a măsurilor de protecţieîn zona de acţiune a norului toxic;- asigurarea echipamentelor de protecţie şi mijloacelor de intervenţie forţelor care intervin pentrulimitarea şi înlăturarea urmărilor unui accident chimic;- instalarea de echipamente de monitorizare permanentă a emisiilor de poluanţi;146

- pregătirea sistemului sanitar de la nivelul comunităţii pentru a fi în măsură să acorde primul ajutor şiasistenţa medicală de urgenţă, victimelor unui accident chimic;- informarea corectă a posturilor de R.T.V./T.V. şi publicaţiilor locale;- utilizarea periodică de către forţele care urmează să acţioneze a: planurilor de intervenţie, amijloacelor de comunicaţie şi alarmare existente precum şi verificarea modului colaborării între forţele deintervenţie şi coordonării acţiunilor prin exerciţii şi aplicaţii practice.Bibliografie[1] Alexandru, O.- „ Elemente de hazard şi risc în industrii poluante”, Cluj Napoca, Editura Accent200;[2] *** „Activitatea autorităţilor publice locale pentru protecţia populaţiei în caz de accident pe unamplasament chimic”, Seminar Internaţional pe probleme de protecţie civilă, Călimăneşti, Vâlcea, (9...21) iunie1996;[3]*** An overview of disaster management – second edition- UNDRO/92/06 GE.92-01231;[4] *** Introduction to hazards – 3 rd edition – Disaster Management Training Programme – 1997;[5] Popescu, G., ş. a.- “Ghid practic privind activităţile protecţiei civile în caz de accident chimic petimpul transportului substanţelor periculoase”, Constanţa, 1996;[6] Popescu, G., Bebe, D.- „Protecţia civilă şi managementul dezastrelor”, Editura Fundaţiei„România de mâine”, Bucureşti, 2000.147

DETECŢIA INCENDIILOR PRIN INTERMEDIULECHIPAMENTELOR VIDEOMaior lect. univ. dr. ing. MANUEL ŞERBANAcademia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” – Facultatea de PompieriAbstractThe book presents the principles of operating a system for flame detection an /or smoke, which usesmodern techniques of image processing from video cameras. It presented the composition of the principle ofsuch a system, and various items that can be added to improve its performance.1. GeneralităţiDetectoarele convenţionale de incendiu detectează prezenţa flăcării, a unor aerosoli generaţi deincendiu sau creşterea de temperatură din zona în care se dezvoltă incendiul.Ani de zile, detectarea incendiilor s-a bazat pe ajungerea particulelor de fum/aerului cu temperaturăridicată la detector. Acest lucru a făcut ineficientă folosirea detectoarelor de fum (optice, cu cameră de ionizare,cu rază laser) sau a celor de temperatură în încăperi înalte sau în încăperi cu curenţi puternici de aer, deoarecetimpul în care fumul/gazele fierbinţi ajung la detectoare este mare sau nu acestea nu ajung deloc. De asemeneaaceste tipuri de detectoare nu pot fi utilizate în spaţii deschise (depozite în aer liber, instalaţii tehnologice etc.).Rezolvarea acestor probleme necesită soluţii care ar fi capabile să producă rezultate comparabile cuplasarea a sute de detectoare de fum/flacără/temperatură în imediata apropiere, deasupra sau în jurul zonei curisc ridicat de incendiu, soluţie total inacceptabilă din punct de vedere tehnic şi financiar.Se caută din ce în ce mai mult sisteme de detecţie care să răspundă rapid în condiţiile unui potenţialincendiu, fără a creşte numărul de semnalizări false.Un exemplu este detectarea incendiilor în compartimentele de marfă ale avioanelor. Conceptul actualîn acest sens presupune utilizarea detectoarelor de fum, foarte asemănătoare cu cele folosite în industrie şiclădiri civile. Numai una din aproximativ 200 alarme declanşate la bordul avioanelor este cauzată de uneveniment real, celelalte sunt alarme false. Cum aceste sisteme nu permit echipajului nici un fel de inspecţievizuală sau analiză amănunţită a condiţiilor din compartimentul afectat, fiecare alarmă iniţiază aceleaşiactivităţi impuse de autorităţile aviatice: activarea sistemului de stingere şi aterizarea de urgenţă. Acesteactivităţi sunt costisitoare, dăunătoare imaginii companiilor aeriene şi nu în ultimul rând afectează pasageriipuşi în astfel de situaţii.Un alt domeniu în care a fost nevoie de un sistem cu timp scăzut de detecţie şi cu un număr foartescăzut de alarme false este cel al producerii energiei nucleare. În acest domeniu trebuie avute în vedereconsecinţele devastatoare, din punct de vedere uman şi al mediului, în cazul producerii unui eveniment majorîntr-o centrală nucleară, cât şi costurile ridicate ale reconstruirii şi curăţirii mediului chiar şi în cazul unuieveniment mai puţin grav.Dezavantajele utilizării sistemelor clasice de detecţie a incendiilor, prezentate mai sus, au dus, lasfârşitul anilor 1990, la apariţia primelor sisteme de detectare a incendiilor folosind echipamente video, care săsupravegheze sălile turbinelor în centralele nucleare.2. Principii generale de funcţionareAceste sisteme au fost inspirate de o observaţie foarte simplă, şi anume aceea că imaginile furnizeazămult mai rapid informaţii, mult mai de încredere, decât celelalte patru simţuri omeneşti însumate.Detecţia flăcării şi a fumului este realizată de algoritmi de procesare avansată a imaginii careanalizează semnalul video primit de la camere obişnuite de supraveghere.Sistemul foloseşte inteligenţă artificială vizuală care imită vederea umană şi capacitatea omului de arecunoaşte imaginile. La fel cum omul învaţă să recunoască focul, sistemul „este învăţat” să-l recunoascăprocesând semnalul video primit, cadru cu cadru şi pixel cu pixel.148

Algoritmii examinează diferite aspecte ale imaginii: culoare, contrast, mişcare, contur etc.Unele sisteme detectează fumul, altele doar flacăra, iar altele flacăra, fumul şi chiar reflexia flăcărilorcare nu intră în câmpul vizual al camerei sau se află în spatele unor obiecte care fac imposibilă detecţia directă aacestora de către camera video (figura 1). Detectarea reflexiilor flăcărilor are şi avantajul că reduce numărul decamere video necesare pentru supraveghere, nemaifiind necesară vizualizarea directă a flăcărilor de cătrecameră.Fig.1 – Cadru în care sunt detectate flacăra, reflexia acesteia şi fumulÎn cazul unei arderi cu flacără, iniţial este detectată flacăra, după câteva secunde reflexiile acesteiaurmată apoi de detecţia fumului (figura 2). În cazul unei arderi mocnite fumul este detectat primul, apoi flacăraşi reflexiile acesteia dacă arderea evoluează într-o ardere cu flacără.Un sistem de acest tip poate avea următorul mecanism de luare a deciziilor: un set de algoritmiindependenţi rulează în paralel evaluând situaţia în timp ce un algoritm de luare a deciziilor monitorizeazăcontribuţia fiecăruia în timp real, apoi combină informaţiile pentru a ajunge la o evaluare finală a riscului.Fig. 2 – Imaginile din stânga conţin fum respectiv flacără,iar cele din dreapta arată zonele în carea fost detectat fumul respectiv flacăra149

3.Criterii după care se analizează imaginea pentru detecţia flăcăriiFiecare pixel al imaginilor preluate de camerele video este analizat individual, reţinându-se din aceştiainformaţiile legate de culoare, poziţie şi luminozitate.−culoarea este un criteriu important după care se analizează pixelul. Dacă se află în spectrulpredefinit al culorilor pe care le poate avea flacăra, pixelul este considerat ca aparţinând unei posibile flăcări.Acest criteriu nu este suficient deoarece obiecte de aceeaşi culoare cu flacăra pot apărea în câmpulvizual al camerei video generând astfel semnalizări false şi poate, la fel de important, multe camere video desupraveghere preiau imaginile în alb-negru.−flacăra, în special marginile ei se mişcă suficient de mult pentru a oferi indicii ce ajută la detecţiaincendiului.Astfel un pixel, în special la marginea flăcării, poate să apară şi să dispară de mai multe ori într-osecundă (figura 3). Prin urmare variaţia culorii sau a luminozităţii unui pixel cu o frecvenţă mai mare de 0,5 Hzreprezintă un indiciu cu privire la existenţa flăcării în zona protejată.Fig.3 – Mişcarea flăcării în două cadre consecutive poate fi un indiciu la analiza imaginii cu privire laexistenţa acesteiaAcest criteriu este important deoarece elimină posibilele alarme false datorate prezenţei în cadru a unorsurse ce pot fi confundate cu flăcările unui incendiu.Arderile controlate (chibrit, brichetă, lumânări, lămpi de sudură) nu sunt nici ele detectate,considerându-se că arderile controlate nu sunt periculoase în multe situaţii; sistemul poate fi totuşi configurat săle recunoască (figura 4).Fig. 4 – Posibile surse de alarme false (lumini stradale, farurile automobilelor, chibrituri aprinse, lumânări,soarele) sunt nedetectate deoarece nu prezintă variaţii cu frecvenţă suficient de mare a culorii sau luminozităţii− contrastul dintre zona flăcării şi fundal reprezintă un alt indiciu despre prezenţa unui incendiu înzona supravegheată cu camere video;− structura flăcării, formată din „inele” de diferite culori, de la alb la interior la galben, portocaliu şiroşu spre margine, ne poate da informaţii şi despre numărul focarelor existente în zona de protecţie (figura 5 aşi b)4. Criterii după care se analizează imaginea pentru detecţia fumuluiSituaţiile în care flăcările se pot găsi în unghiul mort al camerei video sau arderea poate fi mocnită,sunt rezolvate prin detecţia fumului degajat de arderea respectivă.150

− determinarea pixelilor sau zonelor din cadru care se mişcă prin procedeul prezentat la detecţiaflăcărilor;Aceasta este o primă condiţie impusă analizei imaginilor preluate, dar singură nu reprezintă o soluţiepentru detectarea fumului.− cum fumul este semitransparent, zonele din imagine care reprezintă frontiera dintre două zone cuculori diferite îşi pierd din claritate când sunt acoperite de fum. Aceste zone de frontieră prezintă importanţădeoarece produc extreme în reprezentările matematice ale imaginii (figura 6);(a)(b)Fig. 5 – Structura flăcării în funcţie de zonele de culoare(a) un singur focar ; (b) două focareFig. 6 – Imagine originală (stânga), imaginea în care este prezent fumul,este observabilă estomparea zonelor de frontieră (dreapta)− utilizarea informaţiilor legate de culoare; fumul semitransparent conduce la scăderea intensităţiiculorilor;− flăcările „pâlpâie“ cu o frecvenţă de aproximativ 10Hz variind puţin în funcţie de tipulcombustibilului care arde şi în funcţie cu aria zonei de ardere;Aceasta induce o „pâlpâire” cu o frecvenţă mai mică, de aproximativ 1-3 Hz, în zonele periferice alefumului rezultat în urma arderii.− verificarea convexităţii formei zonelor fumului. Fumul generat de o ardere necontrolată se dilată,rezultând zone cu frontiere convexe.5. Alcătuirea sistemului de detecţieÎn general, sistemul de detecţie este compus din camere video care pot fi simple camere desupraveghere (cu un preţ sub 100$), cu preluarea imaginilor color sau alb-negru, sau camere video comune (cuun preţ sub 1000$), ambele fiind mult mai ieftine decât o cameră pentru preluare imagini în infraroşu de mediecalitate (cu un preţ peste 5000$).Aceste camere transmit semnalul video la o unitate de analiză a imaginii, care este un computer pe carerulează diferiţi algoritmi de detectare. Semnalul prelucrat este apoi trimis către un alt computer pe care ruleazăun program de monitorizare şi alertare. În figura 7 este prezentată sintetic schema de funcţionare şi elementelecomponente ale unui sistem de detecţie a incendiilor cu camere video.151

Funcţiile de prelucrare a imaginii, monitorizare şi alertare pot fi realizate, într-o altă variantăconstructivă a sistemului, de un singur computer.Alarmele, inclusiv imagini video, pot fi transmise oriunde în lume la un număr nelimitat dedispecerate, prin conectarea sistemului la internet. Un singur dispecerat poate monitoriza mai multe instalaţii deoriunde în lume. Informaţiile legate de evenimentele detectate pot fi trimise şi pe telefoane mobile prin SMS,MMS, etc. De asemenea reconfigurarea sistemului poate fi făcută de la distanţă, eliminând costurile necesaredeplasării la faţa locului.Fig. 7 – Exemplu de schemă de funcţionare a unui sistem de detectarefolosind echipamente videoPentru a mări sensibilitatea sistemele de detecţie pot fi îmbunătăţite prin adăugarea de:−senzori suplimentari de temperatură şi umiditate care ajută sistemul să diferenţieze fumul produs deun incendiu de praf, ceaţă sau alţi aerosoli care pot genera alarme false;−surse de iluminare ce ajută la detectarea fumului în condiţii de vizibilitate zero;−filtre montate pe camerele video care măresc contrastul dintre flăcări şi fundal.Există astfel, la ora actuală, sisteme complexe de detecţie şi stingere cu duze de refulare a substanţelorde stingere (în general cu gaze inerte) controlate de computer, la care sunt ataşate camere video pentru detecţie;acestea pivotează, iar la detectarea incendiului este declanşată instalaţia de stingere de către computer, reducândla minim pagubele create de un eventual incendiu.6. Avantajele utilizării sistemelor de detecţie videoSistemele de detecţie a incendiilor prin intermediul echipamentelor video (camere video) prezintăurmătoarele avantaje:−timp mai mic de detecţie, în comparaţie cu sistemele clasice; este ca şi cum cineva ar privi imagineafurnizată de camerele video 24 de ore din 24;−oferă informaţii exacte pentru persoana care trebuie să ia o decizie în privinţa intervenţiei la stingere;−cerinţe pentru întreţinere scăzute;152

−sistemul oferă informaţii video pentru evaluarea situaţiei înainte, în timpul şi după acţiunea echipelorde intervenţie.−posibilitatea de a vedea înăuntrul unei clădiri incendiate înainte de a ajunge la locul intervenţiei, faptcare ar putea da informaţii nepreţuite pentru echipele de intervenţie. Comandantul intervenţiei ar avea astfelinformaţiile necesare pentru a elabora concepţia de acţiune în condiţii de siguranţă a membrilor echipelor;− sistemul poate fi integrat în soluţiile existente de supraveghere reducând costul de investiţie;− acoperirea mai bună a spaţiului protejat utilizând mai puţine detectoare;− reducerea alarmelor false;Dezvoltarea algoritmilor de detecţie a redus foarte mult numărul alarmelor false, sistemele fiindcapabile să diferenţieze situaţiile periculoase de cele care nu prezintă pericol, cum ar fi: gaze fierbinţi deevacuare, reflexii ale soarelui, radiaţie de la operaţii de sudură, fum de ţigară, aerosoli, aprinderea/stingerealuminii, lumina soarelui, blitzul aparatelor foto, etc. Nu există o modalitate mai bună de reducere a alarmelorfalse decât prezenţa unui operator capabil să evalueze imediat situaţia.− pentru că nu se bazează pe apropierea de incendiu a elementelor care asigură detecţia, eficienţasistemului nu este afectată de distanţa până la focar. Este astfel asigurată şi protecţia sistemului faţă deprodusele de ardere;etc.);− detectează fumul indiferent de forma în care este generat acesta (coloană de fum, fum dispersat− curenţii de aer generaţi de instalaţiile de ventilare-climatizare care pot îndepărta fumul dedetectoare, nu reprezintă o problemă pentru acest sistem;− permite detecţia fumului în spaţii exterioare, fapt care măreşte domeniile de utilizare a sistemului;− permit alegerea/selectarea doar a anumitor zone din cadrul imaginilor preluate, pentru care să fiedeclanşată alarma de incendiu;− componentele sistemului pot fi monitorizate şi configurate de la distanţă;− sistemul este capabil să detecteze fumul în condiţii de iluminare scăzută, inclusiv în condiţiilefuncţionării doar a iluminatului de siguranţă (aproximativ 0,2 lux);− sistemul diferenţiază fumul generat de incendiu de praf, abur, ceaţă;7. Domenii de utilizare a sistemului de detecţieSistemul poate fi adaptat pentru a proteja aproape orice fel de obiectiv (figura 8), ca de exemplu:▪ tuneluri feroviare;▪ depozite subterane;▪ tuneluri de cabluri electrice şi conducte de transport a diferitelor substanţe;▪ camerele motoarelor navelor maritime;▪ punţile navelor maritime care transportă autoturisme;▪ compartimentele de marfă ale avioanelor;▪ centrale electrice, nucleare sau termice;▪ platforme petroliere;▪ clădiri cu arhitectură ce pune probleme detectoarelor punctuale;▪ muzee;▪ depozite închise sau deschise;▪ fabrici de ciment;▪ hangare de avioane;▪ protecţia zonelor împădurite în care riscul apariţiei unui incendiu este ridicat.153

Fig. 8 – Posibile destinaţii pentru utilizarea sistemului8. ConcluziiSistemul de detecţie a incendiilor prin intermediul echipamentelor video este o alternativă importantăde care specialiştii în domeniu trebuie să ţină cont la mărirea siguranţei la incendiu a clădirilor, construcţiilor şia zonelor cu risc mare de apariţie a incendiilor. Totodată acest sistem asigură un sprijin de nepreţuit echipelorde intervenţie, prin furnizarea imaginilor din interiorul clădirii incendiate, comandantul operaţiunilor deintervenţie putând astfel să ia cele mai corecte decizii pentru salvarea persoanelor şi micşorarea efectelorincendiului, prin acţiuni sigure şi precise.Bibliografie1. B. Uğur Tőreyin, Yiğithan Dedeğolu, A. Enis Cetin, Wavelet based real-time smoke detection invideo;2. Walter Phillips III, Mubarak Shah, Niels da Vitoria Lobo, Flame Recognition in Video;3. Che-Bin Liu, Narendra Ahuja, Vision Based Fire Detection;4. *** – Fire Safety Professional, 2003.154

ALGORITMUL DE OPTIMIZARE PARTICLE SWARM OPTIMIZATION(PSO) – O METODĂ MODERNĂ UTILIZATĂ ÎN MANAGEMENTULSITUAŢIILOR DE URGENŢĂLt. col. drd. ing. CRISTIAN DAMIANInspectoratul General pentru Situaţii de UrgenţăInspecţia de PrevenireAbstractThe work is presented Particle Swarm Optimization (PSO) algorithm a stochastic optimization verymodern and increasingly more often used in almost all fields of scientific Top rooted in the social organizationand behavior of insectsPrincipiile biologice ale inteligenţei swarm au rădăcini adânci în modul de organizare şicomportamentul social al insectelor. De la reţele de telecomunicaţii la algoritmii de control ai roboţilor,comportamentul social al acestor grupuri de insecte a inspirat multe din domeniile de cercetare.Tehnica de optimizare de tip PSO are ca inspiraţie comportarea socială legată în special detransmiterea şi utilizarea în comun a informaţiei, a unor fiinţe vii cum ar fi stolurile de păsări, roiurile de albinesau bancurile de peşti.În variantele artificiale procesul de căutare este asigurat de un ansamblu de particule a căror mişcareeste caracterizată de o „viteză” care se modifică în timp în funcţie de caracteristicile întregului sistem. Pentrugăsirea rapidă a optimului însă au dificultăţi în evitarea minimelor locale.S-a remarcat, din experienţa acumulată din domeniul social, că oamenii îşi pot rezolva anumiteprobleme discutând cu alte persoane despre ei şi îşi pot schimba anumite atitudini.Acest algoritm de optimizare are la bază optimizarea de inspiraţie socială. O problemă este dată şicalea de a o soluţiona este de a este de a o pune sub forma unei funcţii obiectiv (finess function) şi de a studiaaceastă funcţie.Particle Swarm Optimization (PSO) este un foarte actual algoritm stochastic, multi-agent deoptimizare inspirat de un model natural şi social în care fiecare agent va căuta într-un domeniu D de căutare şiva ţine minte valoarea cea mai bună, valoarea minimă a lui F găsită la o distanţă foarte bună.Particle Swarm Optimization a suferit numeroase schimbări până la introducerea lui în anul 1995.În versiunea originală a Particle Swarm Optimization Kennedy, un psiholog din domeniul social şiEberhart un inginer din domeniul electric, au folosit acest algoritm în domeniul inteligenţei computaţionale,utilizând simple analogii cu interacţiunile sociale.Prima simulare Kennedy Eberhart din 1995, a fost influenţată de munca lui Heppner and Grenanderdin 1990, introducând analogii cu un cârd de păsări în căutarea hranei.Cu timpul au fost dezvoltate noi versiuni, noi programe, au fost introduşi parametrii care au influenţăasupra algoritmului.Acum foarte puţini ani acest algoritm era privit ca o curiozitate, care a atras însă astăzi curiozitateamultor specialişti, cercetători din întreaga lume. Lucrurile se schimbă repede şi cercetătorii descoperănumeroase metode de a produce lucruri noi, şi multe lucruri au fost realizate cu particle swarm.Acest lucru a condus rapid la realizarea unui nou algoritm de optimizare, foarte puternic numitParticle Swarm Optimization,În PSO un număr de simple entităţi denumite particule sunt plasate în domeniul de căutare al unorfuncţii, numite şi funcţii obiectiv în care sunt evaluate mereu în locaţiile curente.Fiecare particulă îşi determină mişcarea din spaţiul de căutare combinând aspecte legate de cea maibună poziţie a lui precum şi cele mai bune poziţii ale particulelor învecinate numită şi best-fitness, precum şi depoziţiile curente pe care le are influenţate şi de perturbaţii aleatoare.155

Următoarea iteraţie are loc după ce toate particulele s-au mişcat. Eventual această mulţime de particulepoate fi asemănată cu un cârd de păsări căutând hrană împreună. Fiecare componentă din mulţimea departicule este formată din vectori reprezentaţi în 3 dimensiuni reprezentând spaţiul de căutare.Aceste poziţii curente, cea mai bună poziţie anterior determinată şi viteza.Poziţia curentă este considerată ca un set de coordonate descriind un punct din spaţiu,La fiecare iteraţie a algoritmului, poziţia curentă este evaluată ca o problemă, căreia trebuie să i segăsească soluţia.Dacă poziţia găsită este mai bună decât cele anterior găsite atunci aceste coordonatele sunt stocate întrunvectorul.Valoarea celei mai bune poziţii găsite este stocată într-o variabilă numită cea mai bună poziţie Pbesti,pentru a putea face în continuare comparaţii cu rezultatele date în urma altor iteraţii.Dar Particle swarm este mai mult decât o colecţie de particule. O particulă de una singură nu areputerea de a rezolva aproape niciuna din probleme, constatându-se că progresul apare numai când particuleleinteracţionează.Rezolvarea problemei este un fenomen la scară largă, pornind de la impactul social al unei particuleindividuale până la interacţiunea lor.În orice caz populaţia este organizată având la bază un sistem de comunicare după o oarecaretopologie, de cele mai multe ori în jurul unei reţele de tip social.Direcţia de căutare, viteza şi pasul de căutare este actualizată mereu în căutarea valorii optime.Fiecare agent ”pasăre” va comunica cu ceilalţi agenţi unde a găsit cea mai bună valoare F.Aceste informaţii sunt incluse în fiecare pas de actualizare şi este de crezut că viteza algoritmuluicreşte datorită acestui proces de comunicare. Numeroase topologii de reţele pentru agenţi au fost gândite.Rezultate recente sugerează că au fost obţinute rezultate bune cu o topologie bazată pe Automatecelulare, în care fiecare agent comunică cu 4 sau 8 agenţi vecini, distribuiţi într-o reţea cu două dimensiuni,utilizând o topologie small world, aşa cum sunt topologiile automatelor celulare cu slabe legături, cu veciniisituaţi la distanţe mari.Fiecărui agent h se asociază un vector X k h .Fiecare agent h este informat de performanţa vecinilor săi.(t)Se notează cu X besth - cea mai bună soluţie pentru agentul hX (t)h - poziţia curentă(t)vh - viteza curentă a agentului h în căutare(t) Xmeanh - este media aritmetică a celor mai bune soluţii al agenţilor învecinaţi cu agentulh. este o urmare a schimbului de informaţii.FIPS (Fully Informed Particle Swarm) este o versiune a PSOPentu t=1 la Tn1X∑mean (t) = N k = 1 bh X besth( t +1)vh(t)= avh +b( X mean (t) -X (t)h ) (a)X ( t +1)h =Daca F(X (t) ( t +1)h +vh (b)X ( t +1)h ) < F( X besth ) atunci X besth =X ( t +1)hPentru varianta clasică a algoritmului PSO se vor lua 0

În cazul variantei clasice PSO se foloseşte formula:( t +1)vh =(t)vh + C 1 rand()(p besth (t) -X (t)h )) + C 2 rand()(g besth (t) -(t) X h )) (a)Acum există o comunicaţie între cei N agenţi.În fiecare pas se calculează se calculeză p best cea mai bună poziţie a agentului în istoria lui.Actuala poziţie a agentului h este actualizată la p best cu aceaşi semnificaţie cu X besth.Atnci algoritmul foloseşte toate valorile p best şi calculează g best cea mai bună poziţie globală aagentului (g best este o înlocuire pentru X meanh )Noua viteză şi poziţia sunt calculate cu formulele a şi b, după care se repetă pasul 1.O structură care comunică sau o reţea socială este, de asemenea, definită ca un contact intre indivizi şivecinii pe care îi au.O populaţie formată din indivizi presupune o întâmplare de a ghici soluţia problemei iniţializate.Aceste e bună decât cea în cazul în care nu s-ar fi aceste roiuri dar utilizându-se un mod de abordareasemănător.Roiurile tipic sunt modelate matematic ca particule într-un spaţiu n - dimensional peste R care suntcaracterizate de o poziţie şi de viteză.Aceste particule zburătoare mişcă într-un spaţiu n dimensional, într-un hiperspaţiu şi au două atribuţiifundamentale şi anume de a-şi memora cea mai bună poziţie a lor şi de a cunoaşte şi cea mai bună poziţie avecinilor lor.Într-o problemă de optimizare cea mai bună poziţie reprezintă de fapt este cea mai mică în valoareobţinută a funcţiei obiectiv.Membrii comunităţii îşi comunică între ei cea mai bună poziţie şi în acest fel încearcă să îşi corectezepoziţia proprie precum şi viteza bazându-se pe cunoaşterea acestor poziţii bune.De aceea particulele au în permanenţă informaţii pentru a face o schimbare corespunzătoare de poziţieşi viteză.O poziţie globală cea mai bună este cunoscută de toate particule şi se va face în permanenţăactualizarea când va fi găsită o nouă poziţie cea mai bună, de către o particulă din stol.Vecinii vor obţine cele mai bune poziţii printr-o comunicare permanentă cu o parte din particulele dincârd.Fiecare particulă va avea un “local best” adică o cea mai bună poziţie pe care ea a văzut-o.Actualizarea permanentă a poziţiei şi vitezei fiecărei particule va sta la baza algoritmului PSO iarmatematic acest lucru va fi scris sub forma unui set de relaţii matematice:Vi,j=C 0 Vi + C 1 R 1 (globalbesti,j – xi,j) + C 2 R 2 (localbesti,j – xi,j)•În cazul calcului iterative optimizarea va consta în transformarea problemei într-o problemă de minim.Se poate întâmpla ca toate particulele influenţate de cea mai bună valoarea globală eventual se vorapropia de această valoare poate chiar o vor atinge şi atunci valorile nu se vor mai îmbunătăţi deşi se vor maiface după aia şi alte iteraţii.Particulele se vor deplasa în spaţiul lor de căutare în imediata apropiere a valorii cea mai bune globaleşi nu vor mai căuta în alte spaţii. Acest fenomene se mai numeşte şi de convergenţă. Dacă coeficientul inerţialal vitezei este mic actualizarea ecuaţiei afectează convergenţa şi abilitatea stolului de a căuta optimul.O soluţie de a ieşi din această situaţie este de a reiniţializa poziţia particulelor la anumite intervale detimp sau când convergenţa a fost detectată.O parte din cercetările recente au examinat aceşti coeficienţii de construcţie şi măsura inerţiei.Numeroase tehnici de prevenire a convergenţei prea rapide. Nenumărate modele de structuri şi reţelesociale au fost create.Algoritmul a fost analizat ca un sistem dinamic şi utilizat în foarte multe aplicaţii inginereşti, utilizat laa compune muzică, modele comerciale şi de organizare.157

Cea mai bună valoarea de la vecini permite desfăşurarea unor căutări în paralel şi reducesusceptibilitatea ca algoritmul PSO să ajungă într-un punct de minim local, dar cu o micşorare a vitezei deconvergere.Este de subliniat faptul că vecinii pur şi simplu încetinesc procesul de căutare al noilor poziţii cele maibune, creând submulţimi izolate de particule datorită căutărilor care se suprapun, făcând particule de 3,dimensiuni, spun că vor comunica doar cu particula 2 prin 5 particula 2 cu 3 prin 6 şi aşa mai departe.O singură particulă nu este însă capabilă de a obţine nici un rezultat.Puterea constă tocmai în colaborarea interactivă.Fieo funcţie obiectivă care va prelua o soluţie a unei particule într-un spaţiudimensional mai mare şi îl va transforma într-o valoare numerică. Let cele n particule, fiecare cu poziţia eiasociată şi viteza , . Fie be cea mai bună poziţie locală a fiecăreiparticule i şibe cea mai bună poziţie globală.•Iniţializând şi pentru fiecare particulă i. O alegere uzuală este de a luaşi pentru toate i şi , unde a j ,b j sunt limitele domeniului decăutare în fiecare dimensiune, iar U reprezintă o distribuţie uniformă.• şi argumentul pentru care valoareafuncţiei în această valoare este minimă.•Când nu converge:o Pentru fiecare particulă :• Şir aleator de vectori , : şi pentru toate particulele j, luând valorilepentru• Actualizarea poziţiei particulei: .• Actualizarea vitezei particulei:• Actualizarea cu cea mai bună valoare locală : If , .• Actualizarea cu cea mai bună valoare globală: If , .• este soluţia optimă pentru funcţia obiectiv .Din experienţă s-a văzut că ω coeficientul inerţial este inerţial constant. Valori bune au fost obţinutecu valori uşor mai mici decât 1.•c 1 şi c 2 sunt constante, ele arătând cât de mult particulele se direcţionează către poziţia bună. Elereprezintă o componentă socială şi cognitivă care arată cât de mult influenţează mişcarea particulei pentru aobţine cea mai bună valoare locală şi globală. În mod uzual se ia .• sunt doi vectori aleatori cu fiecare componentă, în general, variaţie aleatoare între 0 and 1.• operator care arată că element-după-element multiplicare i.e. operatorul matriceal Hadamard demultiplicare.De semnalat, faptul că există o concepţie greşită despre tendinţa de a scrie formula vitezei. În variantaoriginală a fost de a multiplica o nouă componentă aleatoare pe fiecare dimensiune în aşa fel multiplicândaceeaşi fiecare dimensiune pe particulă• De altfel, r1 şi r2 se presupune că sunt formate dintr-un singur număr, definit ca Cmax, care în modnormal are o relaţie cu omega (definit ca C1 in literatură) spre o funcţie transcendentală , dată de valoarea 'phi':C1 = 1.0 / (phi - 1.0 + (v_phi * v_phi) - (2.0 * v_phi)) – şi - Cmax = C1 * phi.• Optim "confidence coefficients" sunt approximativ între C1=0.7 şi Cmax=1.43.Mai jos este prezentat algoritmul pseudo-cod pentru implementare PSO:// Iniţializarea poziţiei particulei şi a vitezeifor I = 1 to number of particles n dofor J=1 to number of dimensions m doX[I][J]=lower limit + (upper limit - lower limit) * uniform random numberV[I][J]=0enddo158

enddo// Initializarea a valorii globale şi locale pentru cea mai rău cazfitness_gbest=inf;for I = 1 to number of particles n dofitness_lbest=infenddo// Execută bucla până la convergenţă în acest exemplu cu un număr finit, ales de iteraţiifor k = 1 to number of iterations t do// evaluate the fitness of each particlefitness_X=evaluate_fitness(X)// Update the local bests and their fitnessfor I = 1 to number of particles n doif (fitness_X(I) < fitness_lbest(I))fitness_X(I) = fitness_lbest(I)for J = 1 to number of dimensions m doX_lbest[I,J]=X(I,J)enddoendifenddo// Actualizează global best şi fitness[min_fitness, min_fitness_index]=min(fitness_X(I))if (fitness_gbest < min_fitness)fitness_gbest = min_fitnessfor I = J to number of dimensions m doX_gbest[J]=X(min_fitness_index,J)enddoendif// Actualizează poziţia şi viteza fiecărei particulefor I = 1 to number of particles n dofor J=1 to number of dimensions m doR1=uniform random numberR2=uniform random numberV[I][J]=w*V[I][J]+C1*R1*(X_lbest[I][J]-X[I][J])+C2*R2*(X_gbest[J]-X[I][J])X[I][J] = X[I][J]+V[I][J]enddoenddoenddoBibliografie1. A Particle Swarm Optimization (PSO) Primer with Applications – Brian Birge;2. Hybrid Particle Swarm with Differential Evolution Operator - Wen-Jun Zhang, Xiao-Feng XieInstitute of Microelectronics,Tsinghua University, Beijing 100084, P.R. China.159

METODE ALTERNATIVE DE EVALUARELt. col. prof. SORIN ALEXEŞcoala de Subofiţeri Pompieri şi Protecţie Civilă „Pavel Zăgănescu“ – BoldeştiAbstractThe paper presents methods and assessment techniques in order to achieve some correlation betweeneffective teaching-learning-assessment.În practica şcolară s-au dezvoltat metodele şi tehnicile de evaluare în scopul realizării unor corelaţiieficiente între predare-învăţare-evaluare şi pentru a atinge dezideratele propuse pentru formarea personalităţiiautonome, libere şi creatoare.Studiul următor este rezultatul coroborării unor informaţii diverse din domeniul evaluării pedagogicedar, prin extensie, poate face şi instrumentul de lucru al celor care coordonează activitatea colaboratorilor dinorice domeniu de performanţă socială constituind, în acelaşi timp, rigorile unui demers îndreptat cătreanalizarea nivelului de realizare a propriilor competenţe.Acţiunea de evaluare instrumentează o serie de „metode variate după obiectul de studiu” (vezi„Dicţionar de pedagogie”, 1996, p. 124):•metode cantitative, bazate pe tratarea statistică a nivelului de cunoştinţe şi competenţe;•metode calitative care furnizează interpretări, mai ales atunci când se introduce un demers de tipexpertiză;„Spre deosebire de metodele tradiţionale – precizează profesorul Ion T. Radu – care realizeazăevaluarea rezultatelor şcolare obţinute pe un timp limitat şi de regulă cu o arie mai mare sau mai mică deconţinut, dar oricum definită•metodele alternative de evaluare prezintă cel puţin două caracteristici:− pe de o parte realizează evaluarea rezultatelor în strânsă legătură cu instruirea/învăţarea, de multeori concomitent cu aceasta;− pe de altă parte ele privesc rezultatele şcolare obţinute pe o perioadă mai îndelungată, care vizeazăformarea unor capacităţi, dobândirea de competenţe şi mai ales schimbări în planul intereselor, atitudinilor,corelate cu activitatea de învăţare.” (op. cit., pp. 223–224)Acestea sunt:-portofoliul;-hărţile conceptuale;-proiectul;-jurnalul reflexiv;-tehnica 3-2-1;-metoda R.A.I.;-studiul de caz;-observarea sistematică a activităţii şi a com-portamentului elevului;-fişa pentru activitatea personală a elevului;-investigaţia;-interviul;-înregistrări audio şi/sau video.METODE CALITATIVE DE EVALUAREPortofoliulPortofoliul reprezintă „cartea de vizită” a elevului, prin care profesorul poate să-i urmărească progresul– în plan cognitiv, atitudinal şi comportamental – la o anumită disciplină, de-a lungul unui interval de mai lungde timp (un semestru sau un an şcolar).

Reprezintă un pact între elev şi profesorul care trebuie să-l ajute pe elev să se autoevalueze. Profesoruldiscută cu elevul despre ce trebuie să ştie şi ce trebuie să facă acesta de-a lungul procesului de învăţare. Laînceputul demersului educativ se realizează un diagnostic asupra necesităţilor elevului de învăţare pentru astabili obiectivele şi criteriile de evaluare. Diagnosticul este făcut de profesor şi este discutat cu elevul implicatîn evaluare.Ce conţine un portofoliu?Portofoliul cuprinde:- lista conţinutului acestuia, (sumarul, care include titlul fiecarei lucrări/fişe,etc. Şi numărulpaginii la care se găseşte);- argumentaţia care explică ce lucrări sunt incluse în portofoliu, de ce este importantă fiecareşi cum se articulează între ele într-o viziune de ansamblu a elevului/grupului cu privire la subiectul respectiv;- lucrările pe care le face elevul individual sau în grup;- rezumate;- eseuri;- articole, referate, comunicări;- fişe individuale de studiu;- proiecte şi experimente;- temele de zi de zi ;- probleme rezolvate;- rapoarte scrise – de realizare a proiectelor;- teste şi lucrări semestriale;- chestionare de atitudini;- înregistrări, fotografii care reflectă activitatea desfăşurată de elev individual sau împreună cucolegii săi;- observaţii pe baza unor ghiduri de observaţii;- reflecţiile proprii ale elevului asupra a ceea ce lucrează;- autoevaluări scrise de elev sau de membrii grupului;- interviuri de evaluare;- alte materiale, hărţi cognitive, contribuţii la activitate care reflectă participarea elevului/grupului la derularea şi soluţionarea temei date;- viitoare obiective pornind de la realizările curente ale elevului/grupului, pe baza intereselorşi a progreselor înregistrate;- comentarii suplimentare şi evaluări ale profesorului, ale altor grupuri de învăţare şi/sau alealtor părţi interesate, de exemplu părinţii.Portofoliul se compune în mod normal din materiale obligatorii şi opţionale, selectate de elev şi/sau deprofesor şi care fac referire la diverse obiective şi strategii cognitive. Aşa cum afirmă profesorul Ioan Cerghit,portofoliul cuprinde „o selecţie dintre cele mai bune lucrări sau realizări personale ale elevului, cele care îlreprezintă şi care pun în evidenţă progresele sale; care permit aprecierea aptitudinilor, talentelor, pasiunilor,contribuţiilor personale. Alcătuirea portofoliului este o ocazie unică pentru elev de a se autoevalua, de a-şidescoperi valoarea competenţelor şi eventualele greşeli. În alţi termeni, portofoliul este un instrument careîmbină învăţarea cu evaluarea continuă, progresivă şi multilaterală a procesului de activitate şi a produsuluifinal. Acesta sporeşte motivaţia învăţării.” (Ioan Cerghit, 2002, p. 315)TIPURI DE PORTOFOLII:etc.).• Portofoliu de prezentare sau introductiv (cuprinde o selecţie a celor mai importante lucrări);• Portofoliu de progres sau de lucru (conţine toate elementele desfăşurate pe parcursul activităţii);• Portofoliul de evaluare (cuprinde: obiective, strategii, instrumente de evaluare, tabele de rezultateEvaluarea portofoliului începe, de obicei prin explicarea de către profesor, la începutul perioadei, aobiectivelor învăţării în perioada pentru care se va primi nota. Profesorul şi elevii cad de acord asupraproduselor pe care trebuie să le conţină portofoliul şi care să dovedească îndeplinirea obiectivelor învăţării(mulţi profesori le reamintesc aproape zilnic elevilor să pună în portofoliu eşantioane care să le amintească maitârziu de munca depusă).161

Atunci când elevul îşi prezintă portofoliul, profesorul realizează de obicei un interviu cu acesta,trecând în revistă lucrările anexate, analizând atitudinea lui fată de munca depusă, lăudându-l pentru lucrurilebune, şi ajutându-l să se concentreze asupra aspectelor care trebuie îmbunătăţite.Evaluarea acestor produse se face multicriterial. De exemplu, criteriul conformităţii la teoria predatăpoate fi completat cu cel al inovativităţii şi originalităţii. Fiecare produs cuprins în portofoliu poate fi evaluatdin punct de vedere cantitativ (numărul de pagini, de exemplu), dar mai ales calitativ: creativitatea produsuluiindividual sau colectiv, elementele noi, punctele forte, etc. De asemenea evaluarea portofoliului va fi supusăevaluării efectelor pe care acest gen de evaluare l-a avut asupra dezvoltării personalităţii, a capacităţii deautoevaluare şi a competenţelor de intercomunicare.Portofoliul reprezintă un element flexibil de evaluare, care, pe parcurs, poate să includă şi alteelemente către care se îndreaptă interesul elevului şi pe care doreşte să le aprofundeze. Această metodăalternativă de evaluare oferă fiecărui elev posibilitatea de a lucra în ritm propriu, stimulând implicarea activă însarcinile de lucru şi dezvoltând capacitatea de autoevaluare.„Raportul de evaluare” – cum îl numeşte prof. I.T. Radu – are în vedere toate produsele elevilor şi, înacelaşi timp, progresul înregistrat de la o etapă la alta. El se substituie tot mai mult modului tradiţional derealizare a bilanţului rezultatelor elevului(lor) prin media aritmetică „săracă în semnificaţii privind evoluţiaşcolară a acestuia”.Cuprinzând obiectivele activităţii desfăşurate de elev, o selecţie a conţinuturilor, resursele folosite,gândurile elevilor asupra a ceea ce a lucrat, propriile concluzii de autoevaluare, materialele pot fi citite atât deprofesor, cât şi de părinţi sau colegi, fiind o sursă foarte bună de cunoaştere a elevului care a lucrat la alcătuireaportofoliului.Este o mapă deschisă în care tot timpul se mai poate adăuga ceva, iar nota nu trebuie să fie o presiune.Evaluarea portofoliului se face prin calificative acordate conform criteriilor de apreciere şi indicilorstabiliţi într-un tabel de genul următor:CRITERII DE APRECIERE ŞI INDICIDA /PARŢIAL/ NU/ OBSERVAŢII1. PREZENTARE− evoluţia evidenţiată faţă de prima prezentare a portofoliului;− dacă este complet;− estetica generală.2. REZUMATE− cu ceea ce a învăţat elevul şi cu succesele înregistrate;− calitatea referatelor;− concordanţă cu temele date;− cantitatea lucrărilor.3. LUCRĂRI PRACTICE− adecvarea la scop;− eficienţa modului de lucru;− rezultatul lucrărilor practice;− dacă s-a lucrat în grup sau individual;− repartizarea eficientă a sarcinilor.4. REFLECŢIILE elevului pe diferite părţi ale portofoliului;− reflecţii asupra propriei munci;− reflecţii despre lucrul în echipă (dacă e cazul);− aşteptările elevului de la activitatea desfăşurată.5. CRONOLOGIE;− punerea în ordine cronologică a materialelor;6. AUTOEVALUAREA elevului;− autoevaluarea activităţilor desfăşurate;− concordanţa scop-rezultat;162

− progresul făcut;− nota pe care cred că o merită;7. ALTE MATERIALE− calitatea acestora;− adecvarea la teme propusă;− relevanţa pentru creşterea aprecierilor;Portofoliul reprezintă un veritabil “portret pedagogic” al elevului relevând nivelul general de pregătire,rezultatele deosebite obţinute, interesele şi aptitudinile demonstrate, capacităţile formate, atitudinile,dificultăţile în învăţare întâmpinate, corelaţiile interdisciplinare, resursele pentru o învăţare ulterioară,disponibilităţile de comunicare şi de lucru în echipă, gradul de implicare în sarcina de lucru, perseverenţa şiconştiinciozitatea, trăsăturile de personalitate.Notarea termenilor cheie aleşi pentru portofoliu poate lua forma următoare:1. NUMĂRUL DE PUNCTE/CRITERIILE20 − Atingerea tuturor termenilor cheie;10 − Înregistrarea acestora în timp util;15 − Originalitatea aptitudinilor;20 − Raţionamente superioare implicate;15 − Relaţii cu alte materii;20 − Reflecţia personală.100 TOTAL2. PORTOFOLIUL ÎN CAZUL METODEI DE ÎNVĂŢARE COOPERATIVĂCe este un grup de bază?– Un grup de bază este o formă de asociere eterogenă, de lungă durată, cu membri stabili, în cadrulmetodei de învăţare menţionate. Poate funcţiona pentru o materie, un an, câţiva ani. Scopul acestuia este săasigure sprijinul, ajutorul, asistenţa, încurajarea, necesare fiecărui membru pentru a putea progresa ştiinţific şi ase dezvolta cognitiv şi social armonios.Ce este portofoliul de grup?– Portofoliul de grup este o colecţieorganizată de lucrări/mostre din activitatea grupului, acumulate întimp, precum şi mostre din lucrările individuale ale membrilor grupului.Din ce este alcătuit portofoliul de grup?– Elementele ce se pot regăsi într-un portofoliu de grup sunt următoarele: Coperta, care reflectă în modcreativ personalitatea grupului; Cuprinsul; Prezentarea grupului şi a membrilor săi; Introducerea şi argumentaţiaprivind mostrele alese; Mostre care au necesitat cooperarea între membrii grupului pentru a fi realizate;Observaţii ale membrilor grupului privind modul lor de interacţiune în timpul activităţii în comun; Autoevaluăriale membrilor grupului şi evaluarea grupului de către aceştia;Mostre individuale revizuite pe baza feed-backului primit de la grup (compoziţii, prezentări etc.);Autoevaluări ale membrilor grupului cu privire la calităţile şi punctele slabe ale interacţiunii sociale – modul încare au potenţat eficienţa grupului şi au ajutat alţi colegi să înveţe; O listă a viitoarelor obiective de învăţare şideprinderi sociale pe care şi le propun membrii grupului; Comentarii şi feedback din partea profesorilor,metodiştilor şi a altor grupuri de studiu;Pregătirea pentru folosirea portofoliului presupune răspunsul la următoarele întrebări:1. Cine alcătuieşte portofoliul:- Elevii (individual) pe baza indicaţiilor şi cu ajutorul profesorului.- Elevii (individual) pe baza indicaţiilor şi cu ajutorul grupurilor de studiu.- Grupurile de bază (activitate individuală şi de grup) pe baza indicaţiilor şi cu ajutorulprofesorului.2. Ce tip de portofoliu utilizăm?- Portofoliu care cuprinde lucrările cele mai bune- Portofoliu care demonstrează progresul3. Care sunt scopurile şi obiectivele utilizării portofoliului?a.b.c.163

4. Ce tipuri de mostre ar trebui să fie incluse în portofoliu?a.b.c.5. Ce criterii vor folosi elevii sau grupul pentru a alege termenii-cheie?a.b.c.6. Cine va alcătui formularele de evaluare şi notare a portofoliilor?-Profesorii/metodiştii-EleviiForma pe care o poate îmbrăca portofoliul este fie o mapă cu documente, fie o cutie de carton în carese pot aduna: casete video, materiale, desene, picturi, fotografii ce reprezintă aspecte ale învăţării şi/sau pe ceiimplicaţi în activitate.Portofoliul poate fi folosit la orice vârstă, la studenţi, elevi chiar şi la grădiniţă. De exemplu,preşcolarii de cinci ani pot alcătui un portofoliu la disciplina educaţie muzicală.Acesta poate să conţină: înregistrări pe casete audio, fotografii în timp ce cântau, desene realizate decopii în legătură cu ce au învăţat şi au simţit pentru că nu au învăţat să scrie etc. Este ilustrat astfel modul încare au evoluat de-a lungul studiului muzicii, adunând materiale într-o colecţie pe care copiii pot oricând să orevadă şi să o completeze.Scopul nu este neapărat cel al evaluării ci mai ales cel de stimulare a învăţării, prin directa implicare aparticipanţilor la activitate. Subiecţii reflectă continuu asupra a ceea ce învaţă, existând o permanentă corelaţiecu obiectivele. Îndrumătorul trebuie să fie deschis şi să sprijine căutările copiilorAvantajele folosirii portofoliului:♦ portofoliul este un instrument flexibil, uşor adaptabil la specificul disciplinei, clasei şi condiţiilorconcrete ale activităţii;♦ permite aprecierea şi includerea în actul evaluării a unor produse ale activităţii elevului care, în modobişnuit, nu sunt avute în vedere; acest fapt încurajează exprimarea personală a elevului, angajarea lui înactivităţi de învăţare mai complexe şi mai creative, diversificarea cunoştinţelor, deprinderilor şi abilităţilorexersate;♦ evaluarea portofoliului este eliberată în mare parte de tensiunile şi tonusul afectiv negativ careînsoţesc formele tradiţionale de evaluare; evaluarea devine astfel motivantă şi nu stresantă pentru elev;♦ dezvoltă capacitatea elevului de autoevaluare, aceştia devenind auto-reflexivi asupra propriei muncişi asupra progreselor înregistrate;♦ implică mai activ elevul în propria evaluare şi în realizarea unor materiale care să-l reprezinte celmai bine;Autoevaluarea este un proces de învăţare, elevii asumându-şi responsabilitatea asupra activităţiidesfăşurate, regândindu-şi propriul proces de învăţare, de gândire şi de evaluare. Metaevaluarea reprezintăpropria reflecţie asupra instrumentelor şi procedurilor de autoevaluare.Dezavantajul portofoliului este acela că nu poate fi repede şi uşor de evaluat. Este greu de apreciatconform unui barem strict deoarece reflectă creativitatea şi originalitatea elevului.Ca metoda alternativă de evaluare, portofoliul solicită mai mult o apreciere calitativă decât cantitativăşi este mai uşor de aplicat pe grupuri mai mici. Profesorul îl poate folosi pentru a evalua performanţele elevilor,iar elevii îl pot folosi pentru autoevaluare şi ca modalitate de reflecţie asupra învăţării.Portofoliul nu este numai o metodă alternativă de evaluare a elevului. Prin materiale pe care le conţine,el poate fi ilustrativ pentru crearea imaginii unei instituţii cum ar fi Şcoala Nr. … sau Liceul Nr. …, folosit fiindca “o modalitate de a reprezenta un grup, o şcoală chiar; este un exemplu reprezentativ al activităţii şi alperformanţelor cursanţilor unei şcoli”. Instituţia şcolară respectivă încearcă astfel să-şi creeze o imagine înrândul viitorilor cursanţi ori în rândul părinţilor, arătându-le mostre ale activităţilor şi acţiunilor desfăşurate deelevi în şcoala respectivă. Poate fi considerat în acelaşi timp un instrument complementar folosit de profesor înaplicarea strategiilor de instruire centrate pe lucrul în echipă, pe elaborarea de proiecte ample de cercetare şiînvăţare. De asemenea, portofoliul este compatibil cu instruirea individualizată ca strategie centrată pe stilurilediferite de învăţare.164

Prin complexitatea şi bogăţia informaţiei pe care o furnizează, sintetizând activitatea elevului de-alungul timpului (un semestru, an şcolar sau ciclu de învăţământ), portofoliul poate constitui parte integrantă aunei evaluări sumative sau a unei examinări.Hărţile conceptualeHărţile conceptuale (“conceptual maps”) sau hărţile cognitive (“cognitive maps”) pot fi definite dreptoglinzi ale modului de gândire, simţire şi înţelegere ale celui/celor care le elaborează. Reprezintă un moddiagramatic de expresie, constituindu-se ca un important instrument pentru predare, învăţare, cercetare şievaluare la toate nivelurile şi la toate disciplinele.„Hărţile conceptuale oglindesc reţelele cognitive şi emoţionale formate în cursul vieţii cu privire laanumite noţiuni.” (Horst Siebert, 2001, p. 92) Ele, şi mai ales transformările lor, reflectă emergenţa cunoaşterii.Astfel, sunt reînnodate reţele cognitive, sunt incluse idei noi într-o structură cognitivă, sunt rearanjatecunoştinţe deja acumulate. Ideile noi rodesc pe terenul modelelor cognitive existente. Descrise pentru primadată de psihopedagogul Joseph Novak în 1977, hărţile conceptuale se prezintă ca o tehnică de reprezentarevizuală a structurii informaţionale ce descrie modul în care conceptele dintr-un domeniu interrelaţionează.Dezvoltarea acestor practici se bazează pe teoria lui Ausubel conform căreia învăţarea temeinică a noilorconcepte depinde de conceptele deja existente în mintea elevului şi de relaţiile care se stabilesc între acestea.Mai exact, noua învăţare capătă sens atunci când găseşte idei de bază pe care să se construiască noile acumulăriîn mintea celui ce învaţă. Hărţile conceptuale acordă o importanţă majoră creării de legături între concepte înprocesul învăţării.Utilizate în educaţie, în studii politice şi filozofia ştiinţei, hărţile conceptuale, hărţile cognitive sauformularele de argumentare (“argument forms”) furnizează informaţii şi reprezentări vizuale ale stucturilor decunoaştere şi modurilor de argumentare. În educaţie, Novak a dezvoltat o teorie a hărţii conceptuale cu largăaplicabilitate în evaluarea procesului de învăţare din cadrul sistemului şcolar. Continuând cercetările, Novak şiGowin (1984) analizează hărţile conceptuale de cunoaştere ale studenţilor. Iată o astfel de hartă conceptualăextrasă din aceste studii (fig. 1). Mircea Miclea afirmă că “modelarea conexionistă a cunoştinţelor din memoriese realizează prin reţele interactive. Cunoştinţele se consideră că sunt distribuite pe conexiunile dintre unităţilereţelei. Reţeaua are atât unităţi vizibile (= care pot fi accesate din mediul reţelei), cât şi unităţi ascunse (= carepot fi accesate numai prin intermediul unităţilor vizibile). Fiecare nod al reţelei conţine câte un item deinformaţie, cunoştinţe despre un anumit obiect rezultând din interacţiunea acestora.”Esenţa cunoaşterii constă în modul cum se structurează cunoştinţele. Cu alte cuvinte, important este nucât cunoşti, ci relaţiile care se stabilesc între cunoştinţele asimilate. Performanţa depinde de modul în careindividul îşi organizează experienţa, ideile, de structurile integrate şi de aplicabilitatea acestora. Un potenţialinstrument de captare a aspectelor importante ale acestor interrelaţii conceptuale îl constituie hărţileconceptuale.Modul de realizare a hărţii conceptuale poate să fie unul strict-dirijat sau lăsat la alegerea elevului.Astfel profesorul poate să impună ce concepte să fie folosite, care sunt trimiterile (legăturile) sau cumrelaţionează acestea între ele; sarcina elevului poate fi una fie de completare a spaţiilor eliptice din structurahărţii (fie nodurile, fie trimiterile).În extrema opusă strictei dirijări, elevul poate fi lăsat să-şi aleagă singur atât conceptele cât şi săstabilească singur relaţiile dintre acestea. Cererile cognitive în cazul unei libere alegeri sunt mai mari faţă decazul strictei dirijări.Deşi a fost recunoscută ca o potenţială metodă de evaluare a structurii cognitive a elevului, hărţileconceptuale sunt mai des folosite ca instrumente de instruire decât ca procedeu de estimare.Dacă hărţile conceptuale sunt folosite ca instrumente de măsurare a structurii şi organizăriicunoştinţelor elevilor, este nevoie de timp şi de efort pentru a evidenţia impactul diferitelor tehnici de aplicare(strict dirijată sau nedirijată) asupra conexiunilor pe care le au elevii.Novak şi Gowin (1984) descriu logica hărţii conceptuale prin definirea a trei termeni cheie: conceptul,afirmaţia, învăţarea. Afirmaţiile fac legăturile între concepte; ele trebuie să fie concise şi complete în acelaşitimp şi accesibile; învăţarea presupune acea conduită de construire activă a noilor afirmaţii.- APA- trai- plante - animale- un- stejar- câinele165

- meu- molecule- mişcare- starea solidă – lichidă – zapada – vapori- lac- gheata- ceaţă- într-un- boiler- Lacul- Roşu- gazoasăFormal, harta conceptuală este un grafic constând în noduri şi trimiteri prin săgeţi.Nodurile corespund termenilor importanţi (se trec conceptele) dintr-un domeniu. Trimiterile exprimărelaţia dintre două concepte (noduri); indicaţia de pe linia săgeţii relevă modul cum cele două concepterelaţionează, modul cum sunt legate între ele.Combinaţia dintre două noduri conceptuale incluzând şi indicaţia săgeţii constituie o afirmaţie logică,elementul de bază al hărţii conceptuale şi cea mai mică unitate folosită pentru a judeca validitatea relaţieiexprimată între două noţiuni. Astfel hărţile conceptuale reprezintă importante aspecte ale sistemului conceptualpe care elevul îl deţine într-un anumit domeniu.Harta conceptuală poate fi definită drept acel grafic care include concepte (centrale – localizate încentrul hărţii sau secundare – localizate către marginea hărţii), ierarhizări pentru a determina locul acestora,conexiuni stabilite între concepte (prin care se comunică felul în care este înţeleasă relaţia între concepte) şiinterpretări ce relevă relaţiile dintre diferite părţi ale hărţii.ETAPELE CONSTRUIRII UNEI HĂRŢI CONCEPTUALEPentru a construi o hartă conceptuală mai întâi se realizează o listă cu 10-15 concepte cheie sau ideidespre ceea ce ne interesează şi câteva exemple. Plecând de la o singură listă se pot realiza mai multe hărţiconceptuale diferite în funcţie de aranjamentul ales pentru reprezentarea hărţii conceptuale. Sunt 7 etape încrearea unei hărţi cognitive:Etapa 1.:- harta conceptuală- grafic- noduri- concepte- trimiteri- cuvinte de legăturăSe transcrie fiecare concept/idee şi fiecare exemplu pe o foaie de hârtie (poate fi folosită o hârtie de oculoare pentru concepte şi altă culoare pentru exemple)Etapa 2:Se aranjează mai întâi conceptele pe o foaie mare (un poster) astfel: conceptele generale (abstracte) sesituează în partea de foii, iar celelalte mai jos. Nu se includ încă şi exemplele.Etapa 3:Dacă este posibil se vor aranja conceptele astfel încât să decurgă unul din celălalt. La un moment datse pot adăuga şi alte concepte pentru a uşura înţelegerea şi a le explica pe cele existente sau a le dezvolta.Etapa 4:Se trasează linii de la conceptele de sus către cele de jos cu care relaţionează şi pentru conceptele de peaceleaşi nivele. Aranjamentul poate fi modificat continuu.Etapa 5:Următoarea etapă este cea mai importantă şi poate cea mai grea: pe liniile de interconectare se scrie uncuvânt sau mai multe care să explice relaţia dintre conceptele conexate. Se pot în continuare rearanja bucăţilede hârtie, astfel încât relaţiile dintre concepte/idei să fie uşor de vizualizat.Etapa 6:Se trec şi exemplele sub conceptele de care aparţin şi se conectează de acestea printr-un cuvânt degenul: exemplu166

Etapa 7:Se copiază rezultatul obţinut, realizând harta conceptuală pe o foaie de hârtie. În locul bucăţilor dehârtie se reprezintă câte un cerc în jurul conceptului. Pentru exemple se alege o formă geometrică diferită decea a conceptelor sau niciuna.Crearea unei hărţi conceptuale solicită efort mental susţinut din partea subiectului în realizarealegăturilor între concepte.Cadrele didactice care utilizează hărţile conceptuale pentru a-şi organiza şi a-şi planifica instruirea,familiarizându-i în acelaşi timp pe elevi cu această tehnică, promovează învăţarea activă şi conştientă deoareceambii parteneri atât profesorul, cât şi elevul pot înţelege mai bine organizarea conceptuală a unui domeniu şipropria lor cunoaştere.TIPURI DE HĂRŢI CONCEPTUALE:Sunt patru mari categorii de hărţi conceptuale. Ele se disting prin forma diferită de reprezentare ainformaţiilor:1. Hărţi conceptuale sub forma „pânzei de păianjen”În centru se află un concept central, o temă unificatoare de la care pleacă legăturile sub formă de razecătre celelalte concepte secundare;2. Hartă conceptuală ierarhicăPrezintă informaţiile în ordinea descrescătoare a importanţei. Cea mai importantă se află în vârf. Înfuncţie de gradul de generalitate, de modul cum decurg unul din celălalt şi de alţi factori, sunt aranjate celelalteconcepte. Această aranjare în termenii unei clasificări începând de la ceea ce este mai important şi coborândprin divizări progresive către elementele secundare se mai numeşte şi hartă conceptuală sub formă de copac;3. Harta conceptuală linearăInformaţiile sunt prezentate într-un format linear;4. Sisteme de hărţi conceptualeInformaţia este organizată într-un mod similar celor anterioare în plus adăugându-se INPUTS şiOUTPUTS (intrări şi ieşiri);AVANTAJELE UTILIZĂRII HĂRŢILOR CONCEPTUALE:• Folosirea hărţilor conceptuale în învăţarea conceptelor, duce la uşurarea reprezentării procesului deînvăţare şi în evaluarea sistemelor de cunoştinţe;• Alte avantaje sunt legate de modul în care harta conceptuală poate fi folosită în organizareacunoştinţelor deja existente în mintea elevului şi în pregătirea noilor asimilări;• Hărţile conceptuale pot fi folosite pentru organizarea planificării sau proiectării unei activităţi, acercetărilor desfăşurate în grup sau individual;• Acordând o importanţă majoră creării de legături între concepte, hărţile conceptuale vin să detronezeînvăţământul bazat exclusiv pe memorizare şi simplă reproducere a unor definiţii sau a unor algoritmi derezolvare a problemelor, promovând concepţia conform căreia elevul trebuie să fie conştient de modul în carese leagă conceptele unele de altele. Creând hărţi conceptuale de deschid perspective către un proces de învăţareactiv şi conştient.• Teoria constructivistă a învăţării argumentează faptul că noua cunoaştere trebuie integrată înstructura existentă de cunoştinţe. Hărţile conceptuale favorizează acest proces prin stimularea celui care învaţăsă acorde atenţie relaţiilor existente între concepte.• Prezentându-se ca nişte reţele de cunoştinţe facilitează înţelegerea şi cunoaşterea şi uşoaraaplicabilitate a cunoştinţelor teoretice în practică deoarece conceptele nu există singure în mod izolat, ci înrelaţie cu celelalte. Ele nu pot fi nici învăţate nici evaluate fără a fi puse în legătură;• Permit vizualizarea relaţiilor dintre cunoştinţele elevului şi nu numai, iar schematizarea se realizeazăîn folosul sintetizării şi al evitării folosirii expresiilor explicative lungi;• Evaluarea performanţelor este uşurată de această tehnică pentru că ea relevă modul cum gândescparticipanţii şi cum folosesc ceea ce au învăţat;Dezavantajele s-ar înscrie în rândul celor referitoare la timpul solicitat, la nivelul ridicat alstandardizării, la rigoarea şi ordinea în care subiectul lucrează. În anul 2000 T. Stoddart şi alţii au dezvoltat ometodă de evaluare a învăţării realizate de elevi folosind hărţile conceptuale. În legătură cu aceasta, I. M.Kinchin (2000) releva avantajul hărţii conceptuale de a deschide o fereastră către mintea elevului.Ruiz-Primo şi Shavelson (1996) au caracterizat evaluarea hărţii conceptuale luând în consideraţie:- sarcina care invită elevul să furnizeze legăturile dintre structurile cognitive pe care le are într-undomeniu;167

- forma răspunsului dat de elev;- baremul după care harta conceptuală poate fi evaluată cu acurateţe şiconsistenţă.În evaluarea hărţii conceptuale se pot formula mai multe criterii de evaluare:- unele bazate pe calitatea afirmaţiilor (însemnând totalul informaţiilor corecte)- altele calculând procentul afirmaţiilor corecte date de elev, în raport cu totalul posibil al acestora;- raportul dintre corect – incorect.APLICAŢIILE HĂRŢILOR CONCEPTUALE:Harta conceptuală poate fi folosită pentru:- a stimula generarea de idei, similar brainstormingului;- a proiecta o structură complexă (aparţinând unui text lung de exemplu sau a unui web site);- a comunica sau a prezenta idei complexe;- a explica modul cum noile cunoştinţe se integrează în sistemul celor vechi într-un domeniu destudiu;- a crea soluţii alternative unei probleme date;- a explica managementul cunoaşterii;- a analiza şi evalua rezultatele;- a uşura înţelegerea şi a accesibiliza cunoaşterea;- a ilustra modul de percepţie, reprezentare şi gândire a unei realităţi, fapte, lucruri;- a reprezenta reţelele între concepte şi a diagnostica lacunele şi lipsa legăturilor între acestea;- în desfăşurarea activităţilor de grup;Avantajele elaborării hărţilor conceptuale în grup:• concentrează grupul asupra sarcinii;• încurajează organizarea coezivă a grupului şi spiritul de echipă;• rezultatele apar relativ repede;• reprezentarea grafică vizuală a produsului care oferă simultan informaţii despre ideile majore şiinterrelaţiile dintre ele asigură accesibilitatea pentru toţi participanţii implicaţi;Procesul elaborării hărţilor conceptuale în grup cuprinde 6 etape:Etapa 1: PREGĂTIREA- selectarea partenerilor;- stabilirea temei de lucru (prin brainstorming).Etapa 2: GENERAREA IDEILOR, A AFIRMAŢIILOR- definirea conceptelor.Etapa 3: STRUCTURAREA AFIRMAŢIILOR- selectarea ideilor;- clasarea lor.Etapa 4: REPREZENTAREA GRAFICĂ-elaborarea hârţii conceptuale.Etapa 5: INTERPRETAREA, EVALUAREA- verificarea listei de concepte;- analiza relevanţei conceptelor pentru scopurile propuse;- analiza legăturilor şi a afirmaţiilor ce leagă conceptele.Etapa 6: UTILIZAREA HĂRŢII CONCEPTUALE- pentru planificarea, proiectarea activităţii, a proiectelor de dezvoltarea şi evaluare;Folosite în planificarea activităţii, hărţile conceptuale ajută la conceptualizarea scopurilor şi aobiectivelor de îndeplinit, a nevoilor materiale şi umane, a resurselor şi capacităţilor necesare şi alte variabileimplicate în buna desfăşurare a activităţii. Folosite în evaluare, cu ajutorul hărţilor conceptuale se potconceptualiza programe de ameliorare, recuperare sau de accelerare, probe de evaluare.Pot fi concepute hărţi conceptuale ale mai multor concepte sau teme de studiu: protecţia mediuluiînconjurător, natură, sănătate, democraţie, computer, România, Eminescu etc. Horst Siebert analizând aceste“mind maps” ca instrumente de instituire a ordinii mentale, face precizări asupra modului lor de realizare:“conceptului central i se adaugă altele învecinate, trăsături, experienţe şi emoţii. Relaţiile de cauzalitate pot fimarcate grafic. Mind map-ul poate fi desenat sub formă de copac cu rădăcini şi ramuri. Harta cognitivă este ocopie a reţelelor noastre mentale, a legăturilor noastre neuronale. (…) O hartă cognitivă conţine atât cunoştinţe168

abstracte, cât şi empirice, şi totodată logici afective, cum ar fi entuziasmul sau respingerea. Pot fi completate“ramuri” atât cu concepte abstracte ordonate, cât şi cu lanţuri asociative spontane. Se formează lanţuritematice.” (2001, p. 170). Hărţile conceptuale pot fi întocmite la începutul unui demers didactic pentru a puteaevalua situaţia cognitivă şi emoţională iniţială. Ele pot fi analizate şi comparat între ele şi pot constitui un punctde plecare pentru activităţile instructiv-educative următoare.Într-o fază ulterioară, după parcurgerea etapelor instruirii se pot reface hărţile conceptuale şi se potefectua comparaţii cu cele iniţiale. Se pot deduce astfel carenţele hărţii, conceptele lipsă, elementele asupracărora trebuie insistat, reţelele de cunoştinţe (orientate mai degrabă spre realitatea empirică sau care ilustreazărealitatea teoretică, abstractă).Evaluarea hărţilor (prin compararea celor iniţiale cu cele finale) va evidenţia progresul învăţării şigradul de complexitate a structurilor cognitive; se poate observa dacă pe parcursul activităţii constructele aufost completate sau au devenit mai variate.Într-o hartă conceptuală se pot înlănţui atât concepte cât şi sentimentele determinate de ele. Spreexemplu, Horst Siebert propune o astfel de schemă realizată de un elev vis-à-vis de reprezentările lui despreşcoală şi materiile studiate:O altă metodă de elaborare a hărţilor conceptuale, eficientă, este cea prin care un text este transpus înreţele cognitive. Se pot face evaluări prin compararea textului cu harta elaborată şi a hărţilor elevilor între ei.Conceptele nu trebuie predate neapărat direct, ci profesorul îl poate ajuta pe elev să-şi construiască propriileconcepte. Reţelele conceptuale i-au naştere ca urmare a experienţei individuale, dar îşi au sursa şi în stocurilede informaţii istorice, culturale şi ştiinţifice.Jurnalul reflexivJurnalul reflexiv (“reflexive diary”) se înscrie în rândul metodelor alternative de evaluare şi cuprindeînsemnările elevului asupra aspectelor trăite în procesul cunoaşterii.Este o „excelentă strategie de evaluare pentru dezvoltarea abilităţilor metacognitive”, constând înreflectarea elevului asupra propriului proces de învăţare şi cuprinzând reprezentările pe care le-a dobândit întimpul derulării acestuia. (vezi Inmaculada Bordas, Flor Cabrera, 2001, p. 41). Se poate centra pe aspecteleurmătoare:1) dezvoltarea conceptuală obţinută;ŞCOALA2) procesele mentale dezvoltate;3) sentimentele şi atitudinilor experimentate (trăite).Reflecţia elevului asupra acestor aspecte poate îmbunătăţii învăţarea viitoare. În jurnalul reflexiv setrec în mod regulat, experienţe, sentimente, opinii, gânduri împărtăşite cu un punct de vedere critic. Elevul esteîndemnat să răspundă la întrebări de genul:- Ce ai învăţat nou din această lecţie?- Cum ai învăţat?- Ce sentimente ţi-a trezit procesul de învăţare?- Care din ideile discutate ţi s-au părut mai interesante?- Care necesită o clarificare?- Ce dificultăţi ai întâmpinat?- Cum te simţi când înveţi la o anumită materie?- Cum poţi utiliza în viitor această experienţă de învăţare?- În ce măsură ceea ce ai studiat la cursuri ţi-a satisfăcut aşteptările?- Cum îţi place să înveţi în viitor următoarea temă (capitol, lecţie)?- Ţi-a plăcut experienţa (de învăţare)? Dacă nu, de ce?- Dacă ai putea schimba ceva, ce ai face?- Adaugă alte comentarii care te preocupă.Jurnalul reflexiv reprezintă un dialog al elevului purtat cu sine însuşi, din care învaţă despre propriileprocese mintale. Prin această metodă alternativă se urmăresc trei probleme:• autoreglarea învăţării (prin examinarea atitudinilor, a dedicaţiei şi a atenţiei concentrate în direcţiadepăşirii unei sarcini de învăţare);• controlarea acţiunilor desfăşurate asupra sarcinii de învăţare (prin analiza planificării, ademersurilor metodologice de rezolvare a sarcinii şi a rezultatelor obţinute);• controlarea cunoaşterii obţinute (prin analiza noţiunilor asimilate, a lacunelor înregistrate şi acauzelor acestora).169

Avantajele aplicării acestei metode:- jurnalul reflexiv este o modalitate reflexivă, deschisă şi flexibilă de evaluare;- elevul poate să-şi exprime propriile nemulţumiri, dar şi expectaţiile, exprimându-şi dorinţele şisatisfacţiile;- profesorul poate să cunoască (cu voia elevului) şi alte aspecte care influenţează procesul învăţării şiastfel să-l ajute pe elev şi să sporească calitatea instruirii;- cunoscând aceste aspecte, se produce o mai mare apropiere între profesor şi elev, acesta din urmăsimţindu-se înţeles şi conştientizând faptul că sunt luate în consideraţie circumstanţele.Dezavantajele jurnalului reflexiv ţin de elaborarea sa. Pentru a fi eficient jurnalulreflexiv trebuie completat periodic. Acest lucru solicită disciplină şi notarea cu regularitate areprezentărilor elevilor, precum şi a punctelor de vedere critice. Nu este o muncă uşoară, deoarece elevii nusunt obişnuiţi să reflecte asupra muncii lor. Ei trebuie învăţaţi şi îndreptaţi treptat pe acest drum al analizeiproprii, pentru a înţelege de ce este necesară şi cum trebuie făcută.Tehnica 3-2-1Tehnica 3-2-1 este folosită pentru a aprecia rezultatele unei secvenţe didactice sau a unei activităţi.Denumirea provine din faptul că elevii scriu:- 3 termeni (concepte) din ceea ce au învăţat,- 2 idei despre care ar dori să înveţe mai mult în continuare şi- o capacitate, o pricepere sau o abilitate pe care consideră ei că au dobândit-o în urmactivităţilor de predare-învăţare.Avantajele acestei tehnici constau în faptul că elevii devin conştienţi de urmările demersului instructiveducativşi responsabili de rezultatele obţinute. Implicarea acestora creşte direct proporţional cu înţelegereaimportanţei şi a necesităţii însuşirii unui conţinut ori a dobândirii unei priceperi încă din faza iniţială a predării.Acest fapt poate fi asigurat de către profesor prin motivarea activităţilor ce vor fi întreprinse în continuare,împreună, şi prin comunicarea obiectivelor pentru elevi de la începutul activităţii.Tehnica 3-2-1 poate fi considerată drept o bună modalitatea de autoevaluare cu efecte formative înplanul învăţării realizate în clasă. Este o cale de a afla rapid şi eficient care au fost efectele proceselor depredare şi învăţare, având valoare constatativă şi de feed-back. Pe baza conexiunii inverse externe, profesorulpoate regla procesele de predare viitoare, îmbunătăţindu-le şi poate elabora programe compensatorii dacărezultatele sunt sub aşteptări ori programe în concordanţă cu nevoile şi aşteptările elevilor.Această modalitate alternativă de evaluare, al cărei scop principal este cel de ameliorare şi nicidecumde sancţionare, răspunde dezideratelor educaţiei postmoderniste de a asigura un învăţământ cu un profundcaracter formativ-aplicativ. Este un instrument al evaluării continue, formative şi formatoare, ale cărei funcţiiprincipale sunt de constatare şi de sprijinire continuă a elevilor.Metoda R.A.I.Metoda R.A.I. are la bază stimularea şi dezvoltarea capacităţilor elevilor de a comunica (prin întrebărişi răspunsuri) ceea ce tocmai au învăţat. Denumirea provine de la iniţialele cuvintelor Răspunde – Aruncă –Interoghează şi se desfăşoară astfel: la sfârşitul unei lecţii sau a unei secvenţe de lecţie, profesorul, împreună cuelevii săi, investighează rezultatele obţinute în urma predării-învăţării, printr-un joc de aruncare a unei mingiimici şi uşoare de la un elev la altul. Cel care aruncă mingea trebuie să pună o întrebare din lecţia predată celuicare o prinde. Cel care prinde mingea răspunde la întrebare şi apoi aruncă mai departe altui coleg, punând onouă întrebare. Evident interogatorul trebuie să cunoască şi răspunsul întrebării adresate. Elevul care nucunoaşte răspunsul iese din joc, iar răspunsul va veni din partea celui care a pus întrebarea. Acesta are ocazia dea mai arunca încă o dată mingea, şi, deci, de a mai pune o întrebare. În cazul în care, cel care interoghează estedescoperit că nu cunoaşte răspunsul la propria întrebare, este scos din joc, în favoarea celui căruia i-a adresatîntrebarea. Eliminarea celor care nu au răspuns corect sau a celor care nu au dat nici un răspuns, conduce treptatla rămânerea în grup a celor mai bine pregătiţi.Metoda R.A.I. poate fi folosită la sfârşitul lecţiei, pe parcursul ei sau la începutul activităţii, când severifică lecţia anterioară, înaintea începerii noului demers didactic, în scopul descoperirii, de către profesorul ceasistă la joc, a eventualelor lacune în cunoştinţele elevilor şi a reactualizării ideilor-ancoră.Pot fi sugerate următoarele întrebări:- Ce ştii despre........................?- Care sunt ideile principale ale lecţiei.....................?- Despre ce ai învăţat în lecţia.....................?- Care este importanţa faptului că.......................?170

- Cum justifici faptul că.........................?- Care crezi că sunt consecinţele faptului................?- Ce ai vrea să mai afli în legătură cu tema studiată (predată)...............?- Ce întrebări ai în legătură cu subiectul propus .....?- Cum consideri că ar fi mai avantajos să...sau să..?- Ce ţi s-a părut mai dificil din...........................?- Cum poţi aplica cunoştinţele învăţate..................?- Ce ţi s-a părut mai interesant.........................?- De ce alte experienţe sau cunoştinţe poţi lega ceea ce tocmai ai învăţat?Această metodă alternativă de evaluare poate fi folosită atât cu şcolarii mici cât şi cu liceenii saustudenţii, solicitând în funcţie de vârstă, întrebări cât mai divers formulate şi răspunsuri complete. Întrebărilepot să devină pe parcursul desfăşurării metodei, din ce în ce mai grele. Metoda R.A.I. este adaptabilă oricăruitip de conţinut, putând fi folosită la istorie, biologie, geografie, matematică, literatură, limbi străine etc. Eleviisunt încântaţi de această metodă–joc de constatare reciprocă a rezultatelor obţinute, modalitate care seconstituie în acelaşi timp şi ca o strategie de învăţare ce îmbină cooperarea cu competiţia. Este o metodă de arealiza un feed-back rapid, într-un mod plăcut, energizant şi mai puţin stresant decât metodele clasice deevaluare. Se desfăşoară în scopuri constatativ-ameliorative şi nu în vederea sancţionării prin notă sau calificativ.Permite reactualizarea şi fixarea cunoştinţelor dintr-un domeniu, pe o temă dată. Exersează abilităţile decomunicare interpersonală, capacităţile de a formula întrebări şi de a găsi cel mai potrivit răspuns. Îndeplinireasarcinii de investigator într-un domeniu, s-a dovedit în practică mult mai dificilă decât cea de a răspunde la oîntrebare, deoarece presupunea o mai profundă cunoaştere şi înţelegere a materialului de studiat. Antrenaţi înacest joc cu mingea, chiar şi cei mai timizi elevi se simt încurajaţi, comunică cu uşurinţă şi participă cu plăcerela o activitate care are în vedere atât învăţarea cât şi evaluarea.Există un oarecare suspans care întreţine interesul pentru metoda R.A.I.Tensiunea este dată de faptul că nu ştii la ce întrebări să te aştepţi din partea colegilor tăi şi din faptulcă nu ştii dacă mingea îţi va fi sau nu adresată. Această metodă este şi un exerciţiu de promtitudine, atenţiaparticipanţilor trebuind să rămână permanent trează şi distributivă.Metoda R.A.I. poate fi organizată cu toată clasa sau pe grupe mici, fiecare deţinând câte o minge.Membrii grupurilor se autoelimină treptat, rămânând cel mai bun din grup. Acesta intră apoi în finalacăştigătorilor de la celelalte grupe, jocul desfăşurându-se până la rămânerea în cursă a celui mai bine pregătit.Dezavantajul ar fi acela că mai multe mingii ar crea dezordine, mingea unui grup care ar cădea ar distrageatenţia celorlalte grupuri. Profesorul supraveghează desfăşurarea jocului şi în final lămureşte problemele la carenu s-au găsit soluţii.Metoda R.A.I. poate fi folosită şi pentru verificarea cunoştinţelor pe care elevii şi le-au dobânditindependent prin studiul bibliografiei recomandate. Accentul se pune pe ceea ce s-a învăţat şi pe ceea ce seînvaţă în continuare prin intermediul creării de întrebări şi de răspunsuri.Studiul de cazStudiul de caz este o metodă ale cărei caracteristici o recomandă îndeosebi în predarea şi învăţareadisciplinelor socio-umane, dar în egală măsură poate fi luată în calcul şi ca o metodă alternativă de evaluare acapacităţii elevilor de a realiza astfel de demersuri (de analiză, de înţelegere, de interpretare a unor fenomene,de exersare a capacităţii de argumentare, de emitere a unor judecăţi de evaluare, precum şi de formare şidezvoltare a trăsăturilor de personalitate);După cum remarca Valdemar Popa (1979), „experienţa a demonstrat şi valenţele ei ca metodă deevaluare.”Analizând metoda din acest punct de vedere, prof. Ion T. Radu argumentează: „… studiul de caz, camijloc de evaluare, se realizează prin analiza şi dezbaterea cazului pe care îl implică.”Observarea sistematica a activităţii şi comportamentului elevilor. Observarea sistematică a activităţii şia comportamentului elevilor oferă cadrului didactic posibilitatea de a culege informaţii relevante asupraperformanţelor elevilor din perspectiva capacităţii lor de acţiune şi relaţionare, a competenţelor şi abilităţilor decare dispun aceştia.Ea reprezintă o modalitate eficientă de a urmări evoluţia şi progresul elevilor în contextul activităţilorşcolare. Pot fi obţinute informaţii cu privire la:- nivelul de pregătire;- direcţia de evoluţie şcolară a elevului;- destinul profesional;- interesele manifestate către anumite domenii;171

- aptitudinile de care dă dovadă elevul;- atitudinile acestuia faţă de învăţătură;- entuziasmul şi participarea la activităţile şcolare etc.;Eficacitatea metodei creşte considerabil atunci când – spune profesorul Ion T. Radu – “observareacomportamentului elevilor este întreprinsă sistematic, presupunând:• stabilirea obiectivelor acesteia (reperele) pentru o perioadă definită (cunoştinţe acumulate, abilităţiformate, capacitatea de a lucra în grup, atitudini faţă de colegi etc.);• utilizarea unor instrumente de înregistrare şi sistematizare a constatărilor (fişă, scală de apreciere).”(2000).Fişa de evaluare este completată de către profesor care înregistrează datele factuale despreevenimentele importante din comportamentul elevului şi din modul lui de acţiune. Separat de simplaconsemnare a lor, aceste date factuale sunt interpretate, configurându-se profilul personal al elevului. Undezavantaj al acestei practici este că necesită timp mai mult şi există riscul notării datelor în mod subiectiv.Scala de apreciere sau de clasificare însumează un set de caracteristici (comportamente) ce trebuiesupuse evaluării, set ce este însoţit de un tip de scală, de obicei scala Likert. Potrivit acestui tip de scală,elevului îi sunt prezentate un număr de enunţuri în raport cu care acesta trebuie să-şi manifeste acordul saudezacordul, discriminând între cinci trepte: puternic de acord, de acord, indecis (neutru), dezacord, puternicdezacord.De exemplu, se pot da elevilor următoarele întrebări:1. Particip cu plăcere la activităţile ce presupun lucrul în echipă:- puternic dezacord- dezacord- nu ştiu sau îmi este indiferent- de acord- puternic de acord2. Îmi asum imediat responsabilităţile care îmi sunt stabilite în cadrul echipei:- puternic dezacord- dezacord- nu ştiu sau îmi este indiferent- de acord- puternic de acordImportant în redactarea enunţurilor este ca ele să fie clare, să cuprindă cuvinte familiare elevului, să nufie foarte lungi, să fie accesibile potrivit gradului de înţelegere specific vârstei şi nivelului de cunoştinţe alsubiectului căruia i se adresează şi să urmărească obţinerea unor informaţii clare de la subiecţi.Ce poate să observe în mod sistematic profesorul la elevii săi:‣ABILITĂŢI INTELECTUALE:♦ exprimarea orală;♦ capacitatea de a citi şi de a scrie;♦ operaţiile gândirii: analiza, sinteza, comparaţia, clasificarea,generalizarea, concretizarea, abstractizarea;♦ capacitatea de deducţie;‣ABILITĂŢI SOCIALE:♦ capacitatea de a colabora cu ceilalţi;♦ cultivarea de relaţii pozitive în grup;♦ participarea la negocierea şi adoptarea soluţiilor;♦ interesul pentru a menţine un climat stimulativ şi plăcut;♦ capacitatea de a lua decizii;♦ toleranţa şi acceptarea punctelor de vedere diferite de cel personal;♦ capacitatea de a asculta cu atenţie;♦ rezolvarea nonviolentă a conflictelor;♦ asumarea responsabilităţilor;Cercetarea şi evaluarea acestor componente permit profesorului să urmărească evoluţia fiecărui elev,să adecveze rolurile pe care i le atribuie în grup, să aprecieze nivelul la care se află la un moment dat elevul şischimbările care s-au produs în comportamentul său; permite atât evaluarea procesului, cât şi evaluareaprodusului activităţii.172

Fişa pentru activitatea personala a elevuluiFişa pentru activitatea personală a elevului, numită şi fişa de muncă independentă, este utilizată atât camodalitate de învăţare, cât şi ca mijloc de evaluare. Prin această fişă profesorul poate evalua pregătirea elevilor,dându-le în acelaşi timp posibilitatea de a lucra (învăţa) independent. Poate fi considerată şi o modalitate dereflectare asupra propriei munci a elevului şi de stimulare a capacităţii de auto-evaluare.InvestigaţiaInvestigaţia atât ca modalitate de învăţare, cât şi ca modalitate de evaluare oferă posibilitatea elevuluide a aplica, în mod creativ, cunoştinţele însuşite, în situaţii noi şi variate, pe parcursul unui interval mai lungsau mai scurt. Ea “constă în solicitarea de a rezolva o problemă teoretică sau de a realiza o activitate practicăpentru care elevul este nevoit să întreprindă o investigaţie (documentare, observarea unor fenomene,experimentarea etc.) pe un interval de timp stabilit.” Îndeplineşte mai multe funcţii:• acumularea de cunoştinţe;• exersarea unor abilităţi de investigare a fenomenelor (de proiectare a acţiunii, alegerea metodelor,emiterea unor ipoteze, culegerea şi prelucrarea datelor, desprinderea concluziilor);• exersarea abilităţilor de evaluare a capacităţii de a întreprinde asemenea demersuri; (vezi I. T. Radu,2000, p. 225)Activitatea didactică desfăşurată prin intermediul acestei practici evaluative poate să fie organizatăindividual sau pe grupuri de lucru, iar aprecierea modului de realizare a investigaţiei este de obicei, de tipholistic. (SNEE)Cu ajutorul acestei metode profesorul poate să aprecieze:♦ gradul în care elevii îşi definesc şi înţeleg problema investigată;♦ capacitatea de a identifica şi a selecta procedeele de obţinere a informaţiilor, de colectare şiorganizare a datelor;♦ abilitatea de a formula şi testa ipotezele;♦ felul în care elevul prezintă metodele de investigaţie folosite;♦ conciziunea şi validitatea raportului-analiză a rezultatelor obţinute;Toate acestea, corelate cu gradul de complexitate al sarcinii de lucru şi cu natura disciplinei de studiufac din metoda investigaţiei un veritabil instrument de analiză şi apreciere a cunoştinţelor, capacităţilor şi apersonalităţii elevului. Aportul acestui tip de activitate asupra dezvoltării capacităţilor de ordin aplicativ aleelevilor este considerabil, mai ales în cazul rezolvării de probleme, al dezvoltării capaciţtăţii de argumentare, algândirii logice etc.ProiectulProiectul reprezintă o activitate de evaluare mai amplă decât investigaţia. Proiectul începe în clasă,prin definirea şi înţelegerea sarcinii de lucru – eventual şi prin începerea rezolvării acesteia – se continuă acasăpe parcursul a câtorva zile sau săptămâni, timp în care elevul are permanente consultări cu profesorul, şi seîncheie tot în clasă, prin prezentarea în faţa colegilor a unui raport asupra rezultatelor obţinute şi dacă estecazul, a produsului realizat. (vezi SNEE)Proiectul este o formă activă, participativă care presupune şi încurajează transferul de cunoştinţe,deprinderi capacităţi, facilitează şi solicită abordările interdisciplinare, şi consolidarea abilităţilor sociale aleelevilor. Este deosebit de util atunci când profesorul urmăreşte accentuarea caracterului practic/aplicativ alînvăţării şi apropierea între discursul teoretic şi experienţa de viaţă a elevilor.Realizarea unui proiect presupune după D.S. Frith şi H.G. Macintosh (1991), parcurgerea următoareloretape:1. Identificarea unei probleme/teme/subiect;2. Culegerea, organizarea, prelucrarea şi evaluarea informaţiilor legate de problema sau tema aleasă;3. Elaborarea unui set de soliţii posibile ale problemei;4. Evaluarea soluţiilor şi deciderea către cea mai bună variantă.În funcţie de tema aleasă există şi un al cincilea pas în care elevii trec efectiv la aplicarea soluţieipentru care au optat, ceea ce presupune elaborarea unui plan de implementare, cu etape, resurse,responsabilităţi, modalităţi de evaluare a rezultatelor obţinute.Proiectul poate fi realizat individual sau în grup. Etapele prin care trebuie să treacă participanţii sunturmătoarele:♦ orientarea în sarcină;♦ conştientizarea finalităţilor;♦ definirea conceptelor cheie;♦ stabilirea sarcinilor de lucru ;♦ stabilirea responsabilităţilor în cazul în care se lucrează în echipă;173

♦ stabilirea criteriilor şi a modului de evaluare;♦ identificarea modalităţilor de lucru, a căilor de acces la informaţii;♦ adunarea datelor informaţionale;♦ elaborarea finală a produsului;♦ întocmirea raportului final;♦ evaluarea;Avantajele folosirii acestei metode:- oferă şansa de a analiza în ce măsură elevul foloseşte adecvat cunoştinţele, instrumentele,materialele disponibile în atingerea finalităţilor propuse;- este o metodă alternativă de evaluare care scoate elevii şi cadrul didactic din rutina zilnică;- pune elevii în situaţia de a acţiona şi a rezolva sarcini în mod individual sau în grup, autotestânduşicapacităţile cognitive, sociale şi practice;Profesorul poate să aprecieze rezultatele proiectului urmărind:• adecvarea metodelor de lucru, a materialelor şi a mijloacelor didactice folosite la scopurile propuse;• acurateţea produsului;• rezultatele obţinute şi posibilitatea generalizării lui;• raportul final şi modul de prezentare a acestuia;• gradul de implicare al participanţilor în sarcina de lucru;Strategia de evaluare a proiectului este de tip holistic, iar criteriile de apreciere pot fi negociate cuelevii.Evaluarea proiectului presupune din partea profesorului multă atenţie. El trebuie să asiste elevul/grupulde elevi pe durata derulării lui, consiliindu-i şi încurajându-i în demersurile întreprinse astfel:♦ să-i îndemne să reflecte asupra activităţii, asupra achiziţiilor realizate (cunoştinţe, aptitudini,atitudini, experienţe);♦ să-şi autoevalueze activitatea şi progresul;♦ să discute dificultăţile, aspectele care îi nemulţumesc sau pe care le consideră insuficient realizate;Profesorul poate să alcătuiască fişe de evaluare în care să consemneze, în mod regulat, observaţii şiaprecieri asupra activităţii fiecărui elev/grup de lucru.Pentru fixarea şi evaluarea cunoştinţelor, profesorul poate recurge – în special după parcurgerea etapeide culegere, organizare, prelucrare şi evaluare a informaţiilor – la un test criterial; acesta va conţine un numărde itemi obiectivi şi semiobiectivi, dar şi un număr oarecare de itemi subiectivi care să dea posibilitatea elevilorsă reflecteze sistematizat asupra procesului de învăţare şi a produselor obţinute.Valenţe formative ale metodelor alternative de evaluareEste recunoscut faptul că aceste metode de evaluare constituie o alternativă la formulele tradiţionale acăror prezenţă domină. Alternativele oferite constituie opţiuni metodologice şi instrumentale care îmbogăţescpractica evaluativă evitând rutina şi monotonia. Valenţele formative le recomandă susţinut în acest sens. Estecazul, în special, al portofoliului, al proiectului, al hărţilor conceptuale, al investigaţiei care, în afara faptului căreprezintă importante instrumente de evaluare, constituie în primul rând sarcini de lucru a căror rezolvarestimulează învăţarea de tip euristic. Valenţele formative care susţin aceste metode alternative ca practici desucces atât pentru evaluare cât şi pentru realizarea obiectivului central al învăţământului şi anume învăţarea,sunt următoarele:- stimulează implicarea activă în sarcină a elevilor, aceştia fiind mai conştienţi de responsabilitateace şi-o asumă;- asigură o mai bună punere în practică a cunoştinţelor, exersarea priceperilor şi capacităţilor învariate contexte şi situaţii;- asigură o mai bună clarificare conceptuală şi o integrare uşoară a cunoştinţelor asimilate însistemul noţional, devenind astfel operaţionale;- unele dintre ele, cum ar fi portofoliul, oferă o perspectivă de ansamblu asupra activităţii elevuluipe o perioadă mai lungă de timp, depăşind neajunsurile altor metode tradiţionale de evaluare cu caracter desondaj în materie şi între elevi;- asigură un demers interactiv al actelor de predare-evaluare, adaptat nevoilor de individualizare asarcinilor de lucru pentru fiecare elev, valorificând şi stimulând potenţialul creativ şi originalitatea acestuia;- descurajează practicile de speculare sau de învăţare doar pentru notă;- reduce factorul stres în măsura în care profesorul este un consilier, iar evaluarea are ca scop înprimul rând îmbunătăţirea activităţii şi stimularea elevului şi nu sancţionarea cu orice preţ, activităţile deevaluare cuprinzând materiale elaborate de-a lungul unui interval mai mare de timp.174

Redactare: Elena CioponeaTehnoredactare: Carmen TudoracheGrafician: Lavinia Dima175