Ana Blandiana - La cules de ingeri.pdf

Editura „Litera Internaþional“O. P. 33; C.P. 63, sector 1, Bucureºti, Româniatel./fax (01) 3303502; e-mail: info@litera.roGrupul Editorial „Litera“str. B. P. Hasdeu, mun. Chiºinãu, MD-2005, Republica Moldovatel./fax +(3732) 29 29 32, 29 41 10, fax 29 40 61;e-mail: litera@litera-publishing.comCZU 821.135.1-1B 56Difuzare:S.C. David D.V.Comprod SRLO. P. 33; C. P. 63, sector 1, Bucureºti, Româniatel./fax +(01) 3206009Librãria „Scripta“str. ªtefan cel Mare 83, mun. Chiºinãu, MD-2012,Republica Moldova, tel./fax: +(3732) 221987Prezenta ediþie a apãrut în anul 2002 în versiune tipãritãºi electronicã la Editura „Litera Internaþional“ ºiGrupul Editorial „Litera“.Toate drepturile rezervate.Editori: Anatol ºi Dan VidraºcuRedactor: Tudor Palladi, Petru GhenceaTehnoredactare: Olesea PaºaTiparul executat la Combinatul Poligrafic din ChiºinãuComanda nr. 20047Descrierea CIP a Camerei Naþionale a CãrþiiBlandiana, AnaLa cules îngeri: versuri/ Ana Blandiana; col. iniþ. ºi coord. Anatol ºiDan Vidraºcu; conc. gr. col. ºi coperta/ Vladimir Zmeev; ilustr. Vasile Moºanuµ Ch.: Litera, B., Litera Int., 2002 (Combinatul Poligrafic). µ 360 [p]. µ (Bibl.ºcolarului, serie nouã, nr. 218)ISBN 973-8358-21-9. µ ISBN 9975-74-383-8821.135.1.-1ISBN 973-8358-21-9 © LITERA INTERNAÞIONAL, 2002ISBN 9975-74-383-8 © LITERA, 2002

CUPRINSTabel cronologic ................................................................... 7PERSOANA ÎNTÂIA PLURAL(1964)Copil[rie ........................................................................... 18Înving[tori ........................................................................ 18Desc`ntec de ploaie .......................................................... 19Recolt[.............................................................................. 21C`ntec de miner t`n[r ...................................................... 21M`ndrie ............................................................................ 22Glum[ ............................................................................... 23Dans ]n ploaie................................................................... 23C{LCÂIUL VULNERABIL(1966)Darul ................................................................................ 26Întoarcere ......................................................................... 27+tiu puritatea .................................................................... 27Intoleran\[ ........................................................................ 28P[rin\ii .............................................................................. 29Carantin[ .......................................................................... 30Ora spitalelor.................................................................... 31Eclips[ .............................................................................. 31

Restul pe mas[ ................................................................. 32Croaziere .......................................................................... 33Ar trebui ........................................................................... 33Torquato Tasso.................................................................. 34Unde-i mândria? ............................................................... 34Suprafa\a apei .................................................................. 35Cumin\enia p[mântului .................................................... 36Fii în\elept ........................................................................ 37Autopastel ........................................................................ 37Elegie de diminea\[ .......................................................... 38Vulcanii ............................................................................ 39Am crescut? ...................................................................... 39Dintr-un sat ...................................................................... 40Scherzo............................................................................. 41Se face noapte .................................................................. 42Va veni o vreme ................................................................ 42Am`n mereu ..................................................................... 43Din auster =i din naivitate ................................................ 44A TREIA TAIN{(1969)Nealegere ......................................................................... 46Umilin\[ ........................................................................... 46Voi =ti\i ceva ..................................................................... 47Leg[turi ............................................................................ 48Hotarul ............................................................................. 48Ochiul ]nchis .................................................................... 49Oh, r`z`nd........................................................................ 49De bun[ voie .................................................................... 50Nordul .............................................................................. 51C[l[torie ........................................................................... 51

Numai iubirea................................................................... 52Requiem ........................................................................... 52C`ntec .............................................................................. 53Iubire ................................................................................ 54B[tr`ni, siha=trii ............................................................... 55Dorin\a ............................................................................. 55Condi\ie ............................................................................ 56Psalm (I) ........................................................................... 56Elegie................................................................................ 57Oboseal[ ........................................................................... 57Totul simplu ..................................................................... 58Nehot[r`re ....................................................................... 59Contratimp ....................................................................... 60C[dere .............................................................................. 60Pietà ................................................................................. 61CINCIZECI DE POEME(1970)Înt`lnire............................................................................ 64S[ l[s[m s[ cad[ cuvintele ............................................... 65Octombrie......................................................................... 65Bruma ............................................................................... 66Acolo sus .......................................................................... 66Psalm (II) ......................................................................... 67Moarte ]n lumin[ .............................................................. 67Sufletul ............................................................................. 71

OCTOMBRIE, NOIEMBRIE, DECEMBRIE(1972)Î\i aduci aminte plaja? ...................................................... 74A=teapt[ s[ vin[ octombrie............................................... 75Trup amar ......................................................................... 76La ce serve=te bucuria ...................................................... 76Dup[ felul ]n care alunec[ luna ........................................ 77Despre \ara din care venim .............................................. 78Nu-mi voi aminti .............................................................. 78Dac[ ne-am ucide unul pe altul ........................................ 79Adorm, adormi ................................................................. 80Clar de moarte.................................................................. 81Umbrei mele i-e fric[ ........................................................ 82Cine din mine ................................................................... 83Leag[n .............................................................................. 84Din ap[ ie=eau trupuri albe de plopi ................................ 85Într-o suav[ disperare....................................................... 86C`t timp vorbesc............................................................... 87Trebuie numai s[ a=tept ................................................... 88Mam[ ............................................................................... 88F[c`nd lumin[ ]n mine ..................................................... 89Înva\[-m[ s[ ard ]ntunecat ............................................... 89Încununat[ cu flori de mac ............................................... 90Dac[ vrei s[ nu te mai ]ntorci ........................................... 91C`ndva arborii aveau ochi ................................................ 92Printre frunzele aproape reci ............................................ 93Cuplu ................................................................................ 94F[r[ tine ........................................................................... 95De ce nu m-a= ]ntoarce printre pomi? .............................. 96Tu e=ti somnul .................................................................. 97

Abia ]ncepusem s[ simt .................................................... 98Visez uneori trupul meu ................................................... 99Cine dintre noi ............................................................... 100Sunt ca un ochi de cal .................................................... 101Cea\a care coboar[ ......................................................... 101S[ r[m`n singur[ =i goal[ de g`nd ................................. 102Oh, trupul t[u ................................................................. 103Pl`ns care se ascult[ singur ............................................ 103Toat[ lini=tea din univers ............................................... 104|ine ochii ]nchi=i ............................................................ 105Exil ................................................................................. 106POEZII(1974)Genealogie ..................................................................... 108Fiecare mi=care............................................................... 109Mi-e somn ....................................................................... 109Balada v[milor ............................................................... 110Frumuse\ea mea ]mi face r[u ......................................... 113Balad[ ............................................................................ 113Silabe.............................................................................. 114Între lumi ....................................................................... 115Poate c[ m[ viseaz[ cineva ............................................. 116C`nd m[ voi trezi ........................................................... 117Rug[ciune ....................................................................... 118SOMNUL DIN SOMN(1977)Dealuri............................................................................ 120O \ar[ e f[cut[ =i din p[s[ri ............................................ 120

Poem ............................................................................... 121Iarna stelele .................................................................... 121Pleoape ........................................................................... 122P[stor de fulgi ................................................................ 122|ar[ ................................................................................ 123Ninge cu du=m[nie ......................................................... 124Bisericile n-au acoperi=uri .............................................. 124Ca =i cum luna ................................................................ 125Avram Iancu ................................................................... 126Aud ................................................................................. 127Satul ]ntreg ..................................................................... 127C`ntecul ......................................................................... 128Cel ce m[ viseaz[ ........................................................... 129Acoperit[ de rou[ ........................................................... 129În satul ]n care m[-ntorc ................................................ 130Aceast[ plutire ................................................................ 130Revin ]n toamn[ ............................................................. 131S[ nu fac ......................................................................... 132Duminic[ ........................................................................ 133Pe lacul morii.................................................................. 134Ora= oriental................................................................... 134Eu nu c`nt frunza ........................................................... 135Impudice fructe .............................................................. 136În somn .......................................................................... 136Pereche ........................................................................... 137De ce .............................................................................. 138Pastel .............................................................................. 138Sat .................................................................................. 139Frunze de animal............................................................ 140Eu cred c[ norii .............................................................. 141Pahar cu margarete......................................................... 141

Cine-a numit ................................................................... 142Plopi =i paltini ................................................................ 143C`nd voi fi-mb[tr`nit destul ........................................... 144În diminea\a de dup[ moarte ......................................... 145OCHIUL DE GREIER(1981)În somn .......................................................................... 148De-acolo ......................................................................... 148Ca =i cum ........................................................................ 149Oul ................................................................................. 150|ara p[rin\ilor ................................................................ 151Iat[ ................................................................................. 152Am obosit ....................................................................... 152Defini\ie.......................................................................... 153Metamorfoze .................................................................. 154Luntre ............................................................................. 154Treceri ............................................................................ 155În zori ............................................................................. 156Imn ................................................................................. 156Ve=m`nt .......................................................................... 157Minunea ......................................................................... 157Într-o nuc[ ...................................................................... 158Icoan[ pe sticl[ ............................................................... 159Zbor ................................................................................ 160Singur[tatea ................................................................... 160O jum[tate de lun[ ......................................................... 161Altfel ............................................................................... 163Locuit[ de-un c`ntec ...................................................... 163În ap[ ............................................................................. 164

Noapte ]n f`n ................................................................. 165Hibernare ....................................................................... 166Pasul ............................................................................... 166Una, dou[, trei ............................................................... 167+irul ................................................................................ 168Numele ........................................................................... 168Armura ........................................................................... 169At`t de frig ..................................................................... 170Înc[ un pas ..................................................................... 171Joc .................................................................................. 172V`n[toare ....................................................................... 173C[rare............................................................................. 173Umbra............................................................................. 174Într-o zi .......................................................................... 174Dovezi ............................................................................ 175O umbr[ a ierbii ............................................................. 176Semantic[ ....................................................................... 176Camuflaj ......................................................................... 177În pocnetul surd ............................................................. 178S[m`n\a.......................................................................... 179În c[dere ........................................................................ 179Luna tangent[ ................................................................ 180Penel ............................................................................... 181P[m`nt ........................................................................... 182Întrebare......................................................................... 182Iluminare ........................................................................ 183Dac[.... ........................................................................... 184Morfologie ...................................................................... 185V[ mul\umesc ................................................................. 185Oglinzi ............................................................................ 186

Mil[ ................................................................................ 187Orice urm[ ..................................................................... 187Totu=i.............................................................................. 188Acas[ .............................................................................. 189In memoriam .................................................................. 189Cercul ............................................................................. 190Eleusis ............................................................................ 191Epitaf .............................................................................. 191Printre v`rfuri de prun ................................................... 192Planet[ fierbinte ............................................................. 193Respir, respir ................................................................... 194Vocal[ ............................................................................. 194C`t a= fi vrut ................................................................... 195P`nz[ .............................................................................. 196Reflex ............................................................................. 197În locul ........................................................................... 197Ala-bala .......................................................................... 198Semnul ........................................................................... 198Sunt dimine\i .................................................................. 199Portret cu cire=e la urechi ............................................... 201REVISTA „AMFITEATRU“(1984)Eu cred ........................................................................... 204Cruciada copiilor ............................................................ 204Delimit[ri ....................................................................... 205Totul ............................................................................... 205

STEA DE PRAD{(1985)Funingine ....................................................................... 208Alb .................................................................................. 208Defini\ie.......................................................................... 209Gemeni ........................................................................... 209Tu treci ........................................................................... 210Icoan[ ............................................................................. 211Pe cer .............................................................................. 212Cel viu ............................................................................ 212C`ntec de leag[n ............................................................ 213La cel[lalt cap[t .............................................................. 213Soare al insomniei .......................................................... 214T`rziu ............................................................................. 215Infla\ie de p[s[ri............................................................. 216Înl[untru ........................................................................ 21625 martie 1942 ............................................................... 217Dac[ ............................................................................... 218Curajul............................................................................ 219Nec plus ultra ................................................................. 219Chihlimbar ..................................................................... 220Greutatea om[tului ........................................................ 220Unire .............................................................................. 221Orga de ghea\[ ............................................................... 221Dezghiocare.................................................................... 222C`t de u=or ..................................................................... 222Cer sau p[m`nt .............................................................. 223Schimb ........................................................................... 224Desc`ntec ....................................................................... 224|ip[tul ............................................................................ 225

Cu fa\a spre mun\i .......................................................... 226Destul ............................................................................. 227Întreb[ri ......................................................................... 227Trup ................................................................................ 227Tat[l ............................................................................... 228Stea adus[ de v`nt ......................................................... 228Remember ...................................................................... 229Îmbl`nzitorul c`ntec....................................................... 230Un animal orbitor ........................................................... 23141 ................................................................................... 232Ax ................................................................................... 232Compromis ..................................................................... 233Urme .............................................................................. 233Ochiul meu ..................................................................... 234Hohotul .......................................................................... 235La cules ]ngeri ................................................................ 235Clopotul pe care-l aud .................................................... 236|[rm ............................................................................... 236Litere .............................................................................. 237Cetina ............................................................................. 238Dans ............................................................................... 238Balan\a cu un singur talger ............................................ 239Poveste ........................................................................... 240Num[rul p[s[rilor .......................................................... 240Bocet .............................................................................. 241B[nuial[ ......................................................................... 241

ARHITECTURA VALURILOR(1990)Cursa .............................................................................. 244Arhitectur[-n mi=care ..................................................... 244Semnal ........................................................................... 245Seism .............................................................................. 246Trecere ........................................................................... 247Fruntea mea ................................................................... 248Ora ................................................................................. 248Dies ille, dies irae ........................................................... 249Topirea la rece ................................................................ 249Drum .............................................................................. 250Tablou............................................................................. 251De dragoste .................................................................... 252Omphalos ....................................................................... 253Viermi c[l[tori ................................................................ 253Somnul ........................................................................... 254Subiect ........................................................................... 255Pe nev[zute .................................................................... 255De-a v-a\i ascunselea ...................................................... 256Un lan\ ........................................................................... 257F[r[ un gest .................................................................... 258Refren ............................................................................. 259Sistematizare .................................................................. 260F[r[ nume (I) ................................................................. 261Martorii .......................................................................... 262Un infern ........................................................................ 263+i ]n oglind[ ................................................................... 263Lun[ plin[ ...................................................................... 264Exasperarea .................................................................... 265

Sub insult[ ..................................................................... 266Punctul b[tr`n ................................................................ 266A lovi .............................................................................. 267Gara de Nord .................................................................. 268C`mpia ........................................................................... 268Model ............................................................................. 269În mi=care ....................................................................... 269R`nd pe r`nd .................................................................. 270Singur ............................................................................. 271M[sur[............................................................................ 271În teac[ ........................................................................... 272Molecule de calciu .......................................................... 273Arta de a muri ................................................................ 273Sunete de p[m`nt........................................................... 274C[zut ]n cer .................................................................... 275De-a valma ..................................................................... 275Inscrip\ie ........................................................................ 276Cu capul ]n jos ................................................................ 276Prin nefiin\[ .................................................................... 277O linie dreapt[ ............................................................... 277Num[r[toare invers[ ...................................................... 278Singur[tate ..................................................................... 279Un v[zduh mai pu\in ]nc[rcat ........................................ 279Din ce ]n ce..................................................................... 280Pas[rea deschis[ ............................................................. 281Din haos ......................................................................... 281Gol sf`=iat ....................................................................... 282Colosseum ...................................................................... 283Orologii pe =ine .............................................................. 283Ca o spum[ ..................................................................... 284

F[r[ nume (2) ................................................................ 285În jar ............................................................................... 285Ca valurile ...................................................................... 286Clio ................................................................................. 287Liant ............................................................................... 288Termometru .................................................................... 289Gramatic[ ....................................................................... 290Obsesie ........................................................................... 290Balad[ ............................................................................ 291Nord ............................................................................... 294Ocean ............................................................................. 294Suficient[ mie................................................................. 295Orologiul ........................................................................ 295Tangaj ............................................................................. 296Rug[ ............................................................................... 297Alunec, alunec ................................................................ 298Fericit[ mi se spune ........................................................ 298Ag[\a\i în crengi ............................................................. 299Apollo ............................................................................. 299Dou[ cruci ...................................................................... 300Întregul........................................................................... 301Pietà ............................................................................... 301În vizit[ .......................................................................... 302Cearc[n .......................................................................... 302De-ar fi s[ pierim ............................................................ 303Corabia cu poe\i ............................................................. 303Sfâr=itul lumii ................................................................. 304Las[-m[ .......................................................................... 305Nimic nu e înt`mplare .................................................... 305Un sfânt .......................................................................... 306Dang[t de fructe ............................................................. 306

Defini\ie.......................................................................... 307Mijlocul drumului ........................................................... 308Confuzie ......................................................................... 309Poem............................................................................... 309În rate ............................................................................. 309Ceas de nisip .................................................................. 310Lamento ......................................................................... 311Pia\a Buze=ti ................................................................... 311B[trâni =i tineri ............................................................... 312ADDENDAFragmente despre poezie ............................................... 313Referin\e istorico-literare ................................................. 332

La cules ]ngeriCUPRINSTABEL CRONOLOGIC1915 25 martie. Se na=te ]n familia \[ranilor Gheorghe =i Ana Comandin comuna Murani, plasa Vinga, jude\ul Timi=, primul lor copil,Gheorghe, tat[l viitoarei poete. Licen\iat ]n drept =i teologie, profesorla liceele Diaconovici-Loga =i Mihai Viteazul din Timi=oara,el va participa, ]n calitate de preot cu grad de maior, la eliberareaTransilvaniei de nord, a Ungariei =i Cehoslovaciei, iar dup[ r[zboiva fi profesor la liceul Partenie Cosma din Oradea, apoi preot lacatedrala ortodox[ din acela=i ora=. De\inut politic =i condamnatpentru „uneltire ]mpotriva statului“, moare dup[ o via\[ de dramatic[demnitate, ]n v`rst[ de 49 de ani, ]ntr-un accident, lanumai c`teva s[pt[m`ni dup[ deschiderea ]nchisorilor din 1964.1915 10 aprilie. Se na=te ]n familia \[ranilor Gheorghe =i Valeria Diacudin satul Blandiana, plasa Vin\ul de Jos, jude\ul Alba, al doilea dincei opt copii, Otilia, mama scriitoarei. Dup[ ce la v`rsta de 17 ani ]=ipierde ambii p[rin\i, va munci, ca expert contabil, pentru a-=i cre=tefra\ii mai mici, ca =i, mai t`rziu, c`nd, ]n lungii ani de deten\iepolitic[ a so\ului ei, ]=i va cre=te =i educa singur[ cele dou[ fiice.1942 25 martie. Se na=te la Timi=oara, ca prim[ fiic[ a cuplului Gheorghe=i Otilia Coman, Otilia-Valeria, cea c[reia ]n familie =i printreprieteni i se va spune constant Doina, iar ]n literatur[ se va numiAna Blandiana.1947 11 septembrie. Se na=te Geta, sora mai mic[ a poetei.1949—1952 Urmeaz[ =coala primar[ ]n cartierul Viilor din Oradea,av`nd-o ca ]nv[\[toare pe Tamara Stamatiu, la ale c[rei ore decompunere ]=i va deconspira primele versuri.1952—1959 Urmeaz[ cursurile claselor V—XI ale +colii generale nr. 2din Oradea (fostul liceu Oltea Doamna), av`nd ca profesor derom`n[ pe Eugen Groza (el ]nsu=i autor de teatru =i proz[) =i caprofesoar[ de istorie pe Eleonora Ile, al c[rei inteligent =i amarpatriotism o va marca, imprim`ndu-i pentru toat[ via\a nevoia7

Ana Blandianade a-=i raporta destinul la destinul colectiv. Este perioada lecturilorintense, a particip[rii la cenacluri, a ]ncerc[rilor ]n toate genurile=i ]n toate stilurile, a premiilor =colare =i a concursurilor literarepentru elevi, a primelor versuri publicate ]n revistele de copii.1959 Debuteaz[ ]n revista Tribuna din Cluj cu poezia Originalitate,semn`nd pentru prima oar[ Ana Blandiana.}n urma unui denun\ trimis de la Oradea tuturor publica\iilordin \ar[, ]n care se cere interzicerea ei ca „fiic[ a unui du=man alpoporului“, pierde pentru urm[torii ani dreptul de a intra lafaculatate =i de a publica. Despre aceast[ perioad[ Ana Blandianava scrie mai t`rziu: „Am fost cunoscut[ ca poet interzis, ]nainte dea fi cunoscut[ ca poet“.1960 Se c[s[tore=te cu scriitorul Romulus Rusan.1963 Dup[ o interdic\ie de patru ani, redebuteaz[, de data aceastairevocabil, ]n revista Contemporanul, condus[ de G. Iva=cu.1963—1967 Urmeaz[ =i termin[ cursurile Facult[\ii de filologie aUniversit[\ii din Cluj.1964 }i apare prima carte, Persoana ]nt`ia plural, versuri, cu o prefa\[de Nicolae Manolescu, Editura pentru literatur[.1966 C[lc`iul vulnerabil, versuri, Editura pentru literatur[ (respins[]nt`i de cenzur[ ca fiind „un adev[rat strig[t de revolt[“).Prima participare la un festival interna\ional de poezie: Festivalulde la Lahti, Finlanda.1967 Neav`nd un loc de munc[ la Cluj, se mut[ la Bucure=ti.1967—1968 Lucreaz[ ca redactor la revista Via\a Studen\easc[.1967—1970 Scrie lunar ]n revista Amfiteatru, sub genericul Pururit`n[r, ]nve=m`ntat ]n manta-mi, o rubric[ de eseuri despre poe\iimor\i tineri.1968 Mai Este invitat[ s[ sus\in[ un recital de poezie ]n cadrul stagiuniiTeatrului Na\iunilor de la Paris. }n zilele urm[toare asist[ lami=c[rile de strad[ — celebrul Mai contestatar.Iunie-iulie C[l[torie ]n Cehoslovacia ]mpreun[ cu Romulus Rusan,invitat de guvernul ceh s[ scrie o carte despre Prim[vara dela Praga.1968—1973 Semneaz[ s[pt[m`nal ]n revista Contemporanul o rubric[denumit[ ]n primii patru ani Antijurnal, iar apoi Coresponden\e.8

La cules ]ngeri1968—1975 Lucreaz[ ca redactor la revista Amfiteatru.1969 A treia tain[, versuri, Editura Tineretului.Premiul de poezie al Uniunii Scriitorilor.Realizeaz[, ]mpreun[ cu Andrei +erban =i cu actorii Irina Petrescu,Mariana Mihu\ =i Florian Pitti=, dou[ filme de poezie pentru televiziune.Descoperirea Italiei, prima c[l[torie de studiu =i documentare prinmuzeele =i =antierele arheologice ale peninsulei, devenit[, al[turide pasiunea pentru muzica clasic[, cea mai important[ contribu\ieneliterar[ la formarea intelectual[ a scriitoarei.1970 Calitatea de martor, eseuri, Editura Cartea Rom`neasc[.Cincizeci de poeme, Editura Eminescu, volum antologic con\in`ndo selec\ie din c[r\ile anterioare =i 10 poezii inedite.Premiul Academiei.1971 Homokóra (Clepsidra), versuri, traducere de Hervay Gizella, EdituraKriterion.Calitatea de martor, edi\ia a doua, Editura Cartea Rom`neasc[.1972 Apare Octombrie, Noiembrie, Decembrie, versuri, Editura CarteaRom`neasc[.1973 Povestiri crepusculare de Michel de Ghelderode, traducere =icuv`nt ]nainte de Ana Blandiana.Decembrie 1973 — mai 1974 Particip[, ]mpreun[ cu RomulusRusan, la Programul Scriitoricesc Interna\ional (InternationalWriting Program) al Universit[\ii din Iowa-City (S.U.A.).Martie-aprilie. Cei doi scriitori ]ntreprind o c[l[torie cu autobuzul]n jurul Statelor Unite, pe care Romulus Rusan o va descrie ]ncartea sa America ogarului cenu=iu.Este realizat un film de scurt metraj (25 min.) pentru Library ofCongress, cuprinz`nd versuri ]n lectura autoarei.1974 Poezii, Editura Cartea Rom`neasc[, volum antologic cuprinz`ndo selec\ie din volumele anterioare =i 13 poeme inedite.1974—1988 Sus\ine s[pt[m`nal =i din ce ]n ce mai dificil, pe m[sura]n[spririi cenzurii, rubrica denumit[ Atlas, ]n Rom`nia Literar[.1975—1977 Obligat[ s[ demisioneze de la Amfiteatru, lucreaz[ ca bibliotecar[la Biblioteca Institutului de Arte Plastice.1976 Eu scriu, tu scrii, el, ea scrie, eseuri, Editura Cartea Rom`neasc[.9

Ana Blandiana1977 }n urma cutremurului din 4 martie =i a pr[bu=irii blocului dinstrada Colonadelor, va tr[i de acum ]nainte mai mult la \ar[, ]ntr-unsat din C`mpia Dun[rii. Schimbare de via\[ =i destin.Somnul din somn, versuri, Editura Cartea Rom`neasc[.Cele patru anotimpuri, proz[ fantastic[, Editura Albatros (respins[]nt`i de cenzur[, cu motiva\ia “tendin\e antisociale“).1978 Poeme, ]n colec\ia Cele mai frumoase poezii, Editura Albatros,cu o prefa\[ de Al. Philippide =i un portret de Eugen Dr[gu\escu.Cea mai frumoas[ dintre lumile posibile, ]nsemn[ri de c[l[torie,Editura Cartea Rom`neasc[.1980 }nt`mpl[ri din gr[dina mea, versuri pentru copii, Editura IonCreang[.Premiul de literatur[ pentru copii al Uniunii Scriitorilor.1981 Ochiul de greier, versuri, Editura Albatros.Casa de discuri Electrecord editeaz[ discul Ana Blandiana cite=tedin versurile sale, cuprinz`nd 28 de poeme.1982 Poeme—Poems, edi\ie bilingv[, Editura Eminescu, traducere ]nlimba englez[ de Dan Du\escu, cu o prefa\[ de D. Micu.I se decerneaz[, la Viena, ]n aula Universit[\ii vechi, premiulinterna\ional Gottfried von Herder, pentru “Dimensiunea supratemporal[pe care o confer[ poeziei sale teme ca puritatea =i c[derea]n p[cat, moartea =i supravie\uirea, dragostea ca n[zuin\[ spreabsolut =i evadare din materialitate“ =i ca un semn al “pre\uiriifa\[ de opera sa poetic[ =i eseistic[, ce reprezint[ o medita\ie profund[asupra crea\iei =i asupra fiin\ei omene=ti =i care, refuz`ndat`t biografismul, c`t =i artificialitatea, consacr[ poezia ca mitcreator“.}n urm[toarele trei luni ]ntreprinde, ]mpreun[ cu Romulus Rusan=i sub auspiciile premiului c`=tigat, o c[l[torie spre sud, sprelumea mediteranean[ a vechilor culturi: Egipt, Israel, Grecia,Roma, Bizan\. }n cartea sa O c[l[torie spre marea interioar[,Romulus Rusan va descrie aceast[ experien\[.Proiecte de trecut, proz[ fantastic[, Editura Cartea Rom`neasc[.Oprit[ ini\ial de cenzur[, cartea apare totu=i ]n urma decern[riipremiului Herder. }n anii urm[tori va deveni cea mai tradus[carte a autoarei.Premiul de proz[ al Asocia\iei Scriitorilor din Bucure=ti.10

La cules ]ngeri1983 Ora de nisip, edi\ie antologic[, ]nso\it[ de o selec\ie de texte critice=i cuprinz`nd =i 31 de poeme inedite, Editura Eminescu.Alte ]nt`mpl[ri din gr[dina mea, Editura Ion Creang[, versuripentru copii.1984 Coridoare de oglinzi, eseuri, Editura Cartea Rom`neasc[.Pieta achillesowa i inne wiersze (C[lc`iul vulnerabil =i alte poeme),Wydawnitctwo Literackie Krakow-Wroclaw, traducere ]nlimba polonez[ =i prefa\[ de Zbigniew Szuperski.Honnan jön a nyar? (De unde vine vara?), Editura Ion Creang[,traducere ]n limba maghiar[ de Lendvay Éva.Decembrie. Apar ]n revista Amfiteatru cele 4 poeme (Eu cred,Cruciada copiilor, Noi, plantele, Totul) care, ]n urma scandaluluiprodus (soldat cu interdic\ia de publicare pentru autoare =ipenaliz[ri pentru redac\ie), se r[sp`ndesc transcrise de m`n[(„primul samizdat rom`nesc“) =i sunt traduse =i publicate ]nnenum[rate \[ri. Ziarul britanic The Independent le dedic[ o]ntreag[ pagin[ ]n care fiecare cuv`nt al poemului Totul estedecodificat, realiz`ndu-se o adev[rat[ =i demascatoare radiografiea dictaturii din Rom`nia.1985 Stea de prad[, versuri, Editura Cartea rom`neasc[.Don’t be afraid of me (Nu-\i fie team[ de mine), Spiritual PoetryCollection, Detroit, Michigan.Valaki engem álmodik (Poate c[ m[ viseaz[ cineva), EdituraKriterion, traducere ]n limba maghiar[ de Farkas Árpád.1986 Autoportret cu palimpsest, eseuri, Editura Eminescu.S[n v s[nia (Somnul din somn), ]n colec\ia „Poeticen globus“ aEditurii Narodna Cultura, Sofia, traducere ]n limba bulgar[ deRumeana Stanceva.Martie. Este invitat[ s[ sus\in[ un recital de versuri ]n cadrullecturilor de la Covent Garden (The Covent Garden Readings),Londra. Nu prime=te viza, ]nc`t pe marea scen[ londonez[ ]nlocul poetei apare o band[ cu ]nregistrarea vocii ei =i o scrisoare deprotest a organizatorilor.Im Einverständnis mit des Erde (}n ]n\elegere cu p[m`ntul),Verlag Vogt, traducere ]n limba german[ de Hans Diplich.}nt`mpl[ri din gr[dina mea =i Alte ]nt`mpl[ri din gr[dina mea,edi\ia a doua, Editura Ion Creang[.11

Ana BlandianaSluciki v moiata gradina (}nt`mpl[ri din gr[dina mea), EdituraIon Creang[, traducere ]n limba bulgar[ de Paulina Corbu.1987 Ora=e de silabe, ]nsemn[ri de c[l[torie, Editura Sport-Turism.Stihotvorenia, rasskaz], [sse (Poezii, povestiri, eseuri), EdituraRaduga, Moscova, traducere ]n limba rus[ =i postfa\[ de AnastasiaStarostina, cu o prefa\[ de Mihail Ro=cin.1988 La Editura Muzical[ apare volumul lui Sigismund Todu\[ Lieduripentru voce =i pian pe versuri de Ana Blandiana, cuprinz`nd16 lieduri. (De-a lungul anilor au mai scris cicluri de lieduripe versurile poetei compozitorii Cornel |[ranu, Hans Peter Türk,Valentin Timaru, Walter Mihai Klepper etc.)La Teatrul Mic are loc premiera spectacolului Cu ochii deschi=i,realizat =i interpretat de Irina R[chi\eanu-+irianu din scrierile, ]nversuri =i proz[, ale Anei Blandiana. (Spectacole asem[n[toare aumai fost realizate ]n timp pe scenele teatrelor din Ia=i, Arad, Oradea,Bac[u.)Kopie eines Alptraums (Imita\ie de co=mar), nuvele, Verlag Volkund Welt, Berlin, traducere ]n limba german[ de Veronika Riedel.}nt`mpl[ri de pe strada mea, versuri pentru copii, Editura IonCreang[.Descoperirea de c[tre cititori a unui pamflet politic travestit ]npoezie pentru copii =i recunoa=terea dictatorului sub ]nf[\i=areaparodic[ a Motanului Arpagic au atras dup[ sine interzicereac[r\ii (epuizat[, de altfel, ]ntre timp) =i a autoarei ei. Este oprit[de asemenea difuzarea altor dou[ c[r\i aflate sub tipar: volumulde poezii din BPT la Editura Minerva =i un volum ]n limba german[cu o prefa\[ de Ana Blandiana la Editura Kriterion. Dedata aceasta ]ns[ nu este vorba de o interdic\ie doar pentru viitor,ci =i pentru trecut: c[r\ile Anei Blandiana au fost scoase din biblioteci=i au fost prohibite nu numai textele semnate de ea, ci =i celecare, sub alte semn[turi, ]i citau, chiar dac[ ]n treac[t, numele.1989 }n urma ecoului interdic\iei ]n mass-media interna\ional[ (poemulcu motanul-dictator este tradus ]n majoritatea limbilor europene)=i a protestelor legate de aceasta (de exemplu, din ini\iativapoetului italian Andrea Zanzotto =i a profesorului Lorenzo Renzide la Universitatea din Padova, treizeci de personalit[\i culturaleitaliene au semnat o scrisoare de protest) se anun\[ apari\ia vo-12

La cules ]ngerilumului din Biblioteca pentru to\i, pentru ca — printr-un gest desens contrar, dar lipsit de publicitate — s[ fie retras de pe pia\[, lac`teva zile dup[ difuzare. Difuzarea a continuat printr-o adev[rat[burs[ neagr[ din depozitele interzise =i s-a sf`r=it prin punerea ]nv`nzare a ceea ce mai r[m[sese, dup[ revolu\ie.Sniega Stunda, poeme =i eseuri, traducere ]n limba leton[ deLeons Briedis. Editura Liesma, Riga.Poeme — Poems, volum bilingv, traducere ]n englez[ de Crisula+tef[nescu =i Inta Moruss-Wiest (poemul O vedet[ de pe stradamea — „A star for my street“ tradus de Richard Wiest). Revuedes Etudes Roumaines, Paris.Mineviku plaanid (Proiecte de trecut), nuvele, traducere ]n limbaeston[ de Riina Jesmin, Editura Loomingu Raamatukogu,Tallinn.22 decembrie. Ana Blandiana este anun\at[ la televiziune, f[r[ afi ]ntrebat[, printre membrii Consiliului Frontului Salv[riiNa\ionale.26 decembrie. Are loc prima ]ntrunire a Consiliului F.S.N., ]ncare este propus[ =i refuz[ s[ devin[ vicepre=edinte al noii conduceria \[rii.1990 29 ianuarie. Demisioneaz[ din Consiliul F.S.N. ]n semn de protest]mpotriva transform[rii acestuia ]n partid =i a violen\elor organizate]mpotriva opozi\iei politice.Arhitectura valurilor, poezii, Editura Cartea Rom`neasc[.Aprilie. Face parte dintre vorbitorii din Pia\a Universit[\ii.Noiembrie. Este unul dintre ini\iatorii =i fondatorii Alian\ei Civice,al c[rei pre=edinte devine ]n mai multe r`nduri, ]n anii urm[tori.A Megálmodott, nuvele, traducere ]n limba maghiar[ de LendvayEva, Editura Europa, Budapesta.Se re]nfiin\eaz[ PEN CLUB-ul rom`n (sec\ie a organiza\iei mondialea scriitorilor), al c[rui pre=edinte devine Ana Blandiana.The Hour of Sand, poeme alese, traducere ]n limba englez[ dePeter Jay =i Anca Cristofovici, Anvil Press Poetry, Londra.Ngôi sao sân môi, versuri, traducere ]n limba vietnamez[ de TuyenTâp Tho, Editura Trinh Bây.En kyrka full av Fjärilar, poeme, traducere ]n limba suedez[ deJon Milos, Editura Symposion, Stockholm.13

Ana BlandianaKanskje noen drommer meg, poeme, traducere ]n limba norvegian[de Ion V[leanu =i Wera Saether, Solum Forlag, Oslo.Kopie eines Alptraums, nuvele, edi\ia a doua, Steidl Verlag, Göttingen,traducere ]n limba german[ de Veronika Riedel, cu o postfa\[de Paul Schuster.1991 100 de poeme, Editura Tinerama.Étoile de proie, poeme, traducere ]n limba francez[ de HélèneLenz, Ateliers du Tayrac.1992 Sertarul cu aplauze, roman, Editura Tinerama, edi\ia ]nt`ia(edi\ia a doua va ap[rea ]n 1993).Kopie van een nachtmerrie, nuvele, traducere ]n limba olandez[de Jan Willem Bos, Editura Van Gennep, Amsterdam.L’eglise fantôme (Biserica fantom[), nuvele, traducere ]n limbafrancez[ de Micaela Sl[vescu, Editura Syros, Paris.1993 Die Applausmaschine, roman, traducere ]n limba german[ deErnest Wichner, Steidl Verlag, Göttingen.Svedosci, poezii, traducere ]n limba s`rb[ de Petru C`rdu, V`r=a\.Ianuarie. Propune Consiliului Europei proiectul MemorialuluiVictimelor Comunismului =i al Rezisten\ei de la Sighet, care va firealizat de-a lungul anilor p`n[ la a deveni o institu\ie de prestigiuinterna\ional.Mai. Ana Blandiana sus\ine la Universit[\ile Sorbona III =i IV dinParis un ciclu de conferin\e despre R[d[cinile r[ului rom`nesc =iConvertibilitatea suferin\ei. Cu acest prilej DAAD (Oficiul germande studii universitare) editeaz[ un volum trilingv (rom`n[-francez[-german[) Ana Blandiana, iar Maison des Ecrivains dinParis ]i dedic[ o sear[ omagial[.Poezi, traducere ]n limba albanez[ de Kopi Kycyku, ShtepiaBotuese Enciklopedike, Tirana.1994 Fondator =i pre=edinte al Academiei Civice.Clair de mort, poeme, traducere ]n limba francez[ de GérardBayo, prefa\[ de Ion Pop, Librairie Bleue, Troyes.EngelErnte, poeme, edi\ie bilingv[, traducere ]n limba german[ deFranz Hodjak, postfa\[ de Peter Motzan, Ammann Verlag, Zürich.Med läppar blasvarta av ord, poeme, traducere ]n limba suedez[de Dan Shafran =i Cecilia Lagerhorn, Editura Hypatia, Stockholm.1995 Imita\ie de co=mar, nuvele, Editura Du Style.14

La cules ]ngeri1996 }n diminea\a de dup[ moarte, poeme, Editura Du Style.1997 Premiul Na\ional de Poezie Mihai Eminescu.Ofullbordad helhet, poeme, traducere ]n limba suedez[ de IonMilo=, Editura Gondolin.Balan\a cu un singur talger (Poeme, Gedichte, Poèmes, Poems),]n limbile rom`n[, german[, francez[ =i englez[, Editura DuStyle, Bucure=ti.La cules ]ngeri, poeme, colec\ia Biblioteca =colarului. EdituraLitera, Chi=in[u.Este aleas[ membr[ a Academiei de Poezie Mallarmé, Paris.Rubric[ s[pt[m`nal[ (p`n[ ]n martie 2001) ]n ziarul Rom`nialiber[.1998 Szelíd Állat, poeme, Editura Pont, Budapesta, Editor Szávai Geza.Geniul de a fi, eseuri, colec\ia Biblioteca =colarului, Editura LiteraChi=in[u.Gedichten, poeme, traducere ]n limba olandez[ de Jan WillemBos, Editura Go-Bos Press, Leiderdorp.Sertarul cu aplauze, roman, edi\ia a III-a, Editura Litera —David, Chi=in[u — Bucure=ti.}nfiin\eaz[, ]mpreun[ cu Romulus Rusan, +coala de var[ de laSighet.Este aleas[ membr[ a Academiei Europene de Poezie.1999 Cekmedjeto s aplodismenti (Sertarul cu aplauze), roman, traducere]n limba bulgar[ =i postfa\[ de Rumeana Stanceva, EdituraN.D.F., Sofia.Sternenherbst, poeme, traducere ]n limba german[ de ChristianW. Schenk =i Simone Reicherts Schenk, Editura Dyonisos.2000 Potreba za priciom, versuri, traducere ]n limba s`rb[ de Miljana=i Miliurko Vukadinovici, Editura Arca, Smederevo.Cele patru anotimpuri, nuvele, edi\ia a II-a, cu o postfa\[ de DanCristea, colec\ia Micromegas, Editura Cartea Rom`neasc[.Monografie Ana Blandiana de Iulian Boldea, Editura Aula, Bra=ov,colec\ia Canon.Soarele de apoi, poeme noi, Editura Du Style.Ghicitul ]n mul\imi, eseuri politice, Editura Du Style.Lumin[ nelini=titoare, poeme, editate =i ilustrate de +tefan Oroian,sub egida Uniunii Culturale a Rom`nilor din Ungaria.Premiul de poezie al Uniunii Scriitorilor.15

Ana Blandiana2001 Cine sunt eu? (Un sfert de secol de ]ntreb[ri), interviuri, EdituraDacia, Cluj.Este aleas[ membru fondator al Academiei Mondiale de poeziecare ia fiin\[ la Verona sub egida UNESCO.* * *De-a lungul anilor, poeta a ]ntreprins — ca invitat[ a unoruniversit[\i, academii, organiza\ii culturale — mai multe c[l[-torii de documentare =i studiu ]n diverse \[ri europene =i a participatla congrese =i festivaluri de poezie. }n afara volumelor men-\ionate, i-au mai ap[rut grupaje de poeme ]n reviste =i antologiidin Anglia, S.U.A., Italia, Spania, Fran\a, Belgia, Germania,Austria, Olanda, Finlanda, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia,Brazilia, Cuba, Turcia, Siria, Grecia, China, Japonia, Israel,Albania.Dup[ 1989, acestor traduceri li se adaug[ eseurile literare =iarticolele de analiz[ politic[ ap[rute ]n marile ziare germane subsemn[tura Anei Blandiana, ca =i nenum[rate conferin\e, lecturipublice, interviuri, interven\ii la colocvii, simpozioane =i meserotunde ]n principalele \[ri europene.16

PERSOANAÎNTÂIAPLURAL(1964)

Ana BlandianaCUPRINSCOPILÃRIEDin oglindã mã privea un trup firavCu claviatura coastelor distinctã,Inima-apãsa pe clape gravªi-ncerca sã-aparã în oglindã.N-am vãzut-o niciodatã, dar ºtiam,Ca-ntr-un joc de-a baba-oarba, cã-i ascunsã(Precum inima salcâmului din geamCoºul pieptului de crengi o face frunzã).Mã-ntrebam de unde l-a-nvãþat ºi dacãE aievea cântu-i uniform,ªi ca nu cumva în somn sã tacã,Mi-era fricã seara sã adorm.ÎNVINGÃTORIFusese furtunã pe câmp ºi anumeSã-nvingem furtuna ieºisem cu arcuri pe câmp.Învingãtori ne-ntorceam fluturând peste lumeCerul senin ca pe-un panaº puþin strâmb.Arcul de viºin petrecut peste umãr ºi euMi-l legãnam fericitã în rând cu bãieþii,18

La cules ]ngeriCUPRINSCu demnitate, în urmã, ca pe-un trofeu,Târam tãcuþi pisica moartã a ceþii...Dar când am intrat în oraº, speriatã,Bucuria ni s-a-nchircit în plãmâni ca un chist,ªi ne-am înspãimântat privind, deodatã,Acel oraº al nostru, trist.Dãrâmãturile, cunoscute, murdare de soare,Ne înºfãcau privirile brutal ca-n cleºti µTreceam pe strãzi ca pe ciudate maxilareCu dinþii scoºi ºi rãni groteºti.Arcul de viºin uitat pe umãr se legãna,Cãlcam molozul cu urã în rând cu bãieþii µPe dureroase strãzi de mahalaTâram tãcuþi pisica moartã a ceþii.DESCÂNTEC DE PLOAIEIubesc ploile, iubesc cu patimã ploile,Înnebunitele ploi ºi ploile calme,Ploile feciorelnice ºi ploile-dezlãnþuite femei,Ploile proaspete ºi plictisitoarele ploi fãrã sfârºit.Iubesc ploile, iubesc cu patimã ploile,Îmi place sã mã tãvãlesc prin iarba lor albã,înaltã.Îmi place sã le rup firele ºi sã umblu cu eleîn dinþi,19

Ana BlandianaSã ameþeascã, privindu-mã astfel, bãrbaþii.ªtiu cã-i urât sã spui „Sunt cea mai frumoasãfemeie“,E urât ºi poate nici nu e adevãrat,Dar lasã-mã atunci când plouã,Numai atunci când plouã,Sã rostesc magica formulã „Sunt cea maifrumoasã femeie“.Sunt cea mai frumoasã femeie pentru cã plouãªi-mi stã bine cu franjurii ploii în pãr,Sunt cea mai frumoasã femeie pentru cã-i vântªi rochia se zbate disperatã sã-mi ascundãgenunchii,Sunt cea mai frumoasã femeie pentru cã tuEºti departe plecat ºi eu te aºtept,ªi tu ºtii cã te-aºtept,Sunt cea mai frumoasã femeie ºi ºtiu sã aºteptªi totuºi aºtept.E-n aer miros de dragoste viu,ªi toþi trecãtorii adulmecã ploaia sã-i simtã mirosul,Pe-o asemenea ploaie poþi sã te-ndrãgosteºtifulgerãtor,Toþi trecãtorii sunt îndrãgostiþi,Toþi trecãtorii de mine sunt îndrãgostiþiªi eu te aºtept.Doar tu ºtii µIubesc ploile,Iubesc cu patimã ploile,Înnebunitele ploi ºi ploile calme,Ploile feciorelnice ºi ploile-dezlãnþuite femei...20

La cules ]ngeriCUPRINSRECOLTÃCerul începe din creºtetul spicelor,De parcã fiecare din ele-ar purtaPe cap un vas mare umplut cu cer fierbinte,ªi vântul, miºcându-le fruntea,Vinul cerului l-ar clãtina.Cerul începe din creºtetul spicelor,ªi atunci când sub secerãtoareSpicele se vor frânge cu duioºie, cãzând,Va pãrea doar cã se-apleacã atente sã punãVasul cu cer pe pãmânt.CÂNTEC DE MINER TÂNÃRAzi am plutit, iubito, pe ape mari albastre,Cãmaºa de pe mine, iubito, poþi s-o storci,ªi m-am gândit pe ape la inimile noastre,Dar m-ai strigat µ tu poþi oricândsã mã întorci! µªi-am revenit din apele albastre,ªi ca dovadã µ uite-un pumn de scoici.Azi am umblat, iubito, prin mari ºi-adânci pãduri,Îmi sfâºiarã haina potecile ascunse.ªi m-am gândit prin codri la ochii noºtri puri,Dar m-ai strigat µ ºi-n mine chemarea tapãtrunse;ªi m-am întors din marile pãduri,ªi ca dovadã µ iatã-un pumn de frunze.21

Ana BlandianaCUPRINSAzi m-am pierdut, iubito, prin straturi mari de timpDe pe obraz tu ºterge-mi, iubito, anii bine,Mi se pãrea-n milenii cu tine cã mã plimb,Dar m-ai strigat µ ºi glasul þi-ajunse greu la mineªi m-am speriat cã n-o sã-ajung la timp,ªi-am prins sã-mping mormanele de timpSpre viitor µ ºi iatã-mã la tine.MÂNDRIECine ar putea sã mã jigneascã?Mãduva surâsului mi-e caldãChiar ºi-atunci când îngheþat pe buzeªi-ntãrit îmi fac din el unealtã.Bucuria deseneazã pãsãriChiar ºi-atunci când plâng în ochii mei.Anii îmi foºnesc în poala rochieiªi cireºele îmi pun cercei.Aripile buzelor palpitãRâsul în vãzduh sã mi-l ridice µRâsul meu asemeni unor holdeLichefiate auriu în spice.Însã fericirea-i apã gravã,ªi în albia mea copilãreascã µEpoleþii generaþiei meleCine-ar îndrãzni sã îi jigneascã?22

La cules ]ngeriCUPRINSGLUMÃVântul tânãr a furat hainele copacilorªi aleargã cu ele hohotindu-le peste câmp,Copacii au rãmas cu trupurile goale în ploaie,Sã schelãlãie tragic ºi tâmp.Þepeni ºi negri, cu pielea urâtã,Cu virilitatea de mult rãtãcitã prin zbârcituriCopacii impudici sunt caricatura hilarãA îmbãtãtoarei pãduri.Dar sub mângâierea savantã a ploii,Satiri vegetali, copacii cu seva-n uncropÎncep sã îºi joace pe ºolduri inelele anilor,Zãnatici dansând hoola-hop.DANS ÎN PLOAIELãsaþi ploaia sã mã îmbrãþiºeze de la tâmplepânã la glezne,Iubiþii mei, priviþi dansul acesta nou, nou, nou,Noaptea-ºi ascunde ca pe-o patimã vântulîn bezne,Dansului meu i-e vântul ecou.De frânghiile ploii mã caþãr, mã leg, mã apucSã fac legãtura-ntre voi ºi-ntre stele.ªtiu, voi iubiþi pãrul meu grav ºi nãuc,Vouã vã plac flãcãrile tâmplelor mele.23

Ana BlandianaPriviþi pânã o sã vi se atingã privirea de vântBraþele mele ca niºte fulgere vii, jucãuºe µOchii mei n-au cãtat niciodatã-n pãmânt,Gleznele mele n-au purtat niciodatã cãtuºe!Lãsaþi ploaia sã mã îmbrãþiºeze ºi destrame-mã vântul,Iubiþi-mi liberul dans fluturat peste voi µGenunchii mei n-au sãrutat niciodatã pãmântul,Pãrul meu nu s-a zbãtut niciodatã-n noroi!24

CÃLCÂIULVULNERABIL(1966)

Ana BlandianaCUPRINSDARULTragic mi-e darul, asemeni pedepselor vechi.Ce strãmoº mi-a greºit ca sã-i port µ lauri µ vina?Tot ce ating se preface-n cuvinteCa-n legenda regelui Midas.Aproape mi-l simt pe regele mort de blestemulCa mâna lui sã prefacã în aur orice,Sã moarã flãmând pentru cã pâinea uscatã în aurNu mai putea s-o mãnânce, nici apa s-o roadã.Cerul nu pot sã-l privesc µ se înnoreazã de vorbe,Merele cum sã le muºc împachetate-n culori?Dragostea chiar, de-o ating, se modeleazã în fraze,Vai mie, vai celei pedepsite cu laude.Vai mie, vai, arborii nu scuturã frunze,Numai cuvinte cad toamna bãtrâne ºi galbene,Munþii înalþi îi iubesc, dar se clatinã munþiiSub povara împerecheatelor sunete.Aº vrea sã adun vorbele toate-ntr-un loc,Sã le aprind, sã dezbrac lumea de ele,Dar s-ar scoroji trupul lumii asemeniFrumosului prinþ cu piele de porc din poveste.O datã cu ele ar arde ºi lumea lipitãPe partea interioarã-a cuvintelor, ca-ntr-un album...Nu ºtiu eu oare desparte sau nici nu se poate desparteLumea de lumea cuvintelor mele de-acum?26

La cules ]ngeriCUPRINSÎNTOARCEREDin aventura de a fi cinstitÎnvingãtor acasã mã întorcDe câte generaþii am plecat?Nu-mi amintesc ºi nu mai ºtiu de unde.Port aºtrii toþi cu mine sã le-arãtGrãdina pentru care sã-ncãlzeascã,ªi munþii-mi cer sã-i duc înspre pãmântulPe care sã-ºi zideascã înãlþimea,ªi pãsãrile se rotesc ºi-ntreabãUnde sã-ºi punã cuibul, ºi nesfârºite turmeVin dupã mine ºi aºteaptã loculUnde sã stea ºi sã se înmulþeascã.Eu spun: „O clipã numai aºteptaþi,Locul de unde am plecat e-aproape,O clipã încã, trebuie sã fieUn loc stabil, un singur loc stabil...“Dar totul e fluid în jur. Eu cautªi-s obosit de moarte ºi de mers,Silit sã port rigid în mine punctulDe sprijin pentru univers.ªTIU PURITATEAªtiu, puritatea nu rodeºte,Fecioarele nu nasc copii,E marea lege-a maculãriiTributul pentru a trãi.27

Ana BlandianaCUPRINSAlbaºtri fluturi cresc omizi,Cresc fructe florilor în jur,Zãpada-i albã neatinsã,Pãmântul cald este impur.Neprihãnit eterul doarme,Vãzduhul viu e de microbi,Poþi dacã vrei sã nu te naºti,Dar dacã eºti te ºi îngropi.E fericit cuvântu-n gând,Rostit, urechea îl defaimã,Spre care o sã mã aplecDin talgere µ vis mut sau faimã?Între tãcere ºi pãcatCe-o sã aleg µ cirezi sau lotuºi?O, drama de-a muri de albSau moartea de-a învinge totuºi...INTOLERANÞÃSunt slabã, probabil. ªi ochii mi-s slabi.Nu deosebesc culorile intermediare.Pentru cã se lasã iubitã de crabiMi-e scârbã de mare.Nu trec de hotarul albastru un pasDe teamã cã n-o sã mai ºtiu sã mã-ntorc,Ca viermele-n mãtase m-am retrasªi puritatea-n jurul meu o torc.28

La cules ]ngeriCUPRINSVreau tonuri clare,Vreau cuvinte clare,Vreau muºchii vorbelor sã-i simt cu palma,Vreau sã-nþeleg ce sunt, ce sunteþi,Delimitând perfect de râs sudalma.Vreau tonuri clareªi culori în stare purã,Vreau sã-nþeleg, sã simt, sã vãd,Prefer acestei fericiri ambigueÎn totul clar îngrozitorul meu prãpãd.Vreau tonuri clare,Vreau sã spun „fãrã-ndoialã“,Sã nu mã îndoiesc cu toate c-aº avea rãgaz,Urãsc tranziþia, mi se pare trivialãAdolescenþa strãlucind de coºuri pe obraz.Sunt slabã? Ochii mei sunt slabi?Voi fi ridicolã în continuare?Pentru cã se lasã iubitã de crabi,Mi-e scârbã de mare.PÃRINÞIIPãrinþii fac totul oricând pentru noi µNe nasc ºi ne cresc mai mari decât ei,Rãmân apoi cu discreþie în urmã,Nu ne deranjeazã de obicei.Li-e ruºine cã sunt prea bãtrâni, prea bolnavi,Pentru noi prea modeºti ºi prea simpli pãrinþi,29

Ana BlandianaCUPRINSVinovaþi pentru timpul pierdutNe privesc în tãcere cuminþi.Apoi îºi mutã privirea în stea,Când raza-nglodatã de cer se subþie.ªi, obosiþi, nu pregetã-o clipãSã ni se aºeze în pãmânt, temelie.CARANTINÃDurerea nu e contagioasã,Vã asigur, durerea nu se transmite,Nici un nerv rãsucit în trupul aproapelui meuNu produce în mine sfâºietoare atingeri.Durerea nu e contagioasã, durereaSingularizeazã mai atroce decât zidurile,Nici o carantinã nu izoleazã atât de perfect,E banal ce spun µ acesta e argumentul.Doamne, câtã literaturã conþinem!Sentimentele µ vã amintiþi? µ le-am învãþat încãla ºcoalã.În jurul patului celui ce moare ei plâng,Dar nu se contamineazã de moarte nici unul.Fiþi liniºtiþi, privegheaþi altruiºti pe bolnavi.Nu veþi lua durerea lor, fiþi fãrã teamã.A murit. Vrea cineva sã-l urmeze?Numai bocete tradiþionale.Oradea, 16/17 octombrie 196430

La cules ]ngeriCUPRINSORA SPITALELORPãstraþi un moment de tãcerePentru ora spitalelor,Ora în care toate spitalele lumii aºteaptã,Când bolnavii se ridicã pe jumãtate în paturi,Sã poatã vedea dacã uºa pentru ei se deschide.În ora aceea spre spitale alunecã dulciuri,Se rostogolesc portocale pe caldarâm într-acolo,Borcane cu gem ºi compot, ciocolatã µAtâtea metafore pentru dragostea prietenilor.Bolnavilor li s-a interzis consumul de dulciuriªi se ridicã pe jumãtate în paturi sã vadãPrietenii înºiºi intrând,Dar prietenii sunt ocupaþi,ªi chiar de-ar veni, portarul pãzeºte intrarea.Bolnavii µ e tot ce pot face µ aºteaptã, de aceeaPãstraþi un moment de tãcereDuminica între douã ºi patru.ECLIPSÃRenunþ la milã greu ca la un viciu,Cu milã sunt drogatã de copil.Alb înstelatã de ridicol plângLângã fricos, lângã învins, lângã umil.Îi plâng pe proºti ºi proºtii mã înving,Surâzãtori sub steaua mea sterilã.De gingãºie tot mai mult mã-ntunecªi pier de umanism ºi milã.31

Ana BlandianaCUPRINSÎnduioºate mâini întind sã mângâiFiare gonind spre mine hãmesite,ªi-mi pare rãu cã n-o sã mai sãrutªi botul care mã ucide.Nici n-am trãit spre-a nu jigni pe nimeni,Mi-au prins în þãrnã rãdãcini genunchii,ªi-mi trece viaþa încercând sã-mi crescLa capetele aripilor unghii.RESTUL PE MASÃAm o deprindere monstruoasã aproape µNu-mi place sã fiu datoare nimãnui.Doctorului care mã vindecã îi trimit flori,Pentru sãnãtate garoafeªi suntem chit.Ospãtarului îi las restul pe masã,Celui care îmi face-un cadouÎi fac unul mai mare,Celui care-mi surâde-i surâd,Celui care-mi rânjeºte-i surâd.Închei toate socotelile în felul acesta,Rãmânând deasupra,Tãind toate punþileªi, câteodatã,Mã cuprinde-o dorinþã nebunãSã fiu recunoscãtoare cuiva,Sã mã târãsc în genunchi mulþumind,Sã strig: „Nu sunt vrednicãNici dându-mi viaþa sã înapoiez bunãtate atâta!“Dar în urma mea totu-i plãtit.32

La cules ]ngeriCUPRINSCROAZIEREªtiu mãrile planetei din croaziere,Plecãri aproape-adevãrate-n lume,Cu valuri uriaºe ºi furtuni,Cu peºti nemaivãzuþi ºi pãsãri rare,Cu ierburi de culori necunoscute,Cu ochiul treaz al farului pe urma noastrãPatern îngãduindu-ne-aventuraªi libera corabie lung plutindLa capãtul sforii legate în port.AR TREBUIAr trebui sã ne naºtem bãtrâni,Sã venim înþelepþi,Sã fim în stare de-a hotãrî soarta noastrã în lume,Sã ºtim din rãscrucea primarã ce drumuri pornescªi iresponsabil sã fie doar dorul de-a merge.Apoi sã ne facem mai tineri, mai tineri, mergând,Maturi ºi puternici s-ajungem la poarta creaþiei,Sã trecem de ea ºi-n iubire intrând adolescenþi,Sã fim copii la naºterea fiilor noºtri.Oricum ei ar fi atunci mai bãtrâni decât noi,Ne-ar învãþa sã vorbim, ne-ar legãna sã dormim,Noi am dispãrea tot mai mult, devenindtot mai mici,Cât bobul de strugure, cât bobul de mazãre,cât bobul de grâu...33

Ana BlandianaCUPRINSTORQUATO TASSOVeni din întuneric spre mine el, poetul,Poetul de spaimã ratat.Era foarte frumos. Ca la razele röntgenI se vedea în trup poezia.Poezia nescrisã de fricã.„Sunt nebun“ µ a rostit. De altfel ºtiamLucrul acesta din prefeþele cãrþilor,Dar el îºi purta nebunia ca pe-o parolãDe intrare în noi, ca ºi cum ar fi spus:„Mã rãscumpãr astfelDe lipsa-adevãrului din poemele mele.E preþul imens. Vin spre tine. Primeºte-mã!“Dar eu am rãspuns: Pleacã de-aici!„Scriam la lumina de autodafeuri µ îmi spuse µSimþindu-mi pe trupCãmaºa pãroasã care se-aprinde uºor.Odaia mea avea ochi de cãlugãri ferestreªi-n loc de uºi, lipite una de alta, urechile lor.ªi ºoarecii ieºind din borte erau cãlugãri,ªi noaptea pãsãri uriaºe-n sutane-mi cântau.Tu trebuie sã înþelegi...“ ªi cu degetu-ntinsÎmi arãta în trupul meu poezia,Poezia nescrisã...Dar eu am þipat: Pleacã de-aici!UNDE-I MÂNDRIA?Ce vreau sã spun? Ce meritã sã spun?Ce e destul de dureros sã þip?Ce fel de turnuri sã îmbunSã creascã pe acest nisip?34

La cules ]ngeriCUPRINSCe spune cântecul care-mblânzeºteªi fiarele? Pot fi Orfeu,Dar ce sã-ngaim în faþa lumii?Sunt ºi Euridice eu.Cântând încerc sã ies din moarteªi moartea totuºi nu se curmã,Nu cred destul sã nu-ntorc ochiiCa sã mã vãd venind din urmã,ªi-astfel mã pierd. Unde-i mândriaStrict necesarã de a credeCã orice vorbã-a mea rostitãDezlãnþuie în cer planete?De ce aceastã renunþareLa fericitul somn comun,Dacã nu pot din cel mai gravClopot al lumilor sã sun?E mult? Pe-o palmã de pãmântToþi munþii-ncãlecaþi i-am strâns µPretind rãspuns acestui þipãtUn hohot omenesc de plâns.SUPRAFAÞA APEIPiciorul modulat felin sub pânzaStrânsã naiv deasupra de genunchiªi toate acoladele fãpturiiLegate în sublimul unghi35

Ana BlandianaCUPRINSNu te destramã, nu-þi mai declanºeazãScurt-circuite crâncene în trup,Nu mai visezi în noaptea sanguinãSpasmodici paºi de lup.Tu ºtii celulã cu celulã totul,Pe dinafarã poþi sã mã declami,Nu se opreºte mâna ta stãpânãSã-mi unduie în jur epitalami.E numai suprafaþa apei. BruscNe regãsim alãturi încã vii.Necunoscutul strâns în noi ni-e hranãPrea multã pentru urmãtoarele vecii.CUMINÞENIA PÃMÂNTULUIE mare, greu de urnit ºi rãbdãtoare,Dac-o loveºti durerile sunt simþite dar tac,E mare, de-aceea poate sã stea nemiºcatã,Poate sã vorbeascã doar o datã saude douã ori într-un veac.ªtim cã existã, trupul ei mareªtim cã ne sprijinã dacã-am greºi,ªtim cã nu poate sã moarã, cã lângã sânii eiPutem sã ne-ntoarcem copii.ªi-atunci când aerul se va face cald ºimãtãsos între noi,Când nu ne vom teme unii de alþii, de vânt,Vom ºti cã vorbeºte Cuminþenia pãmântului,Cuminþenia acestui pãmânt.36

La cules ]ngeriCUPRINSFII ÎNÞELEPTNu te speria de gesturile mele,Tu cel care mã vezi,Oricât de aprigã mi-ar fi miºcarea.Fii înþelept ºi bucurã-te.Eu sunt asemenea elicei avionului,Neputincioasã pânã-i poþi vedea rotirea µUcigãtor este doar locul paºnic undeElicea avionului se-nvârte invizibilã.Tu teme-te numai de spaþiu-n careÎþi pare cum cã nu exist, ºi plângiNumai în vântul transparent care m-ascunde.AUTOPASTELDe mulþumirea lumii cu mâhnireMi-s ochii mai uscaþi ºi paºii mai înceþi,ªi orice gest se-opreºte la pornire,ªi hergheliile îmi mor buimace pe pereþi.Oh, nechezatul lor sã nu scânceascãÎn râsul lumii prea copilãros,Sã nu luceascã prea riscanta-mi sanieAlunecând de viaþã mai în jos.Verzi herghelii nãscute pe murii mei degeaba,Degeaba peste mine uriaºele ninsori,De mulþumirea lumii cu mâhnireMã refugiez în urºi îngrozitori.37

Ana BlandianaCUPRINSDar sunt ºi urºii mei la fel de laºiªi mã preling cu zâmbet în prãpãd.Când cu mâhnire mulþumirea lumiiDin blana ursului o vãd.Sunt ursul eu, spre mulþumirea lumii,ªi fotograful lângã urs tot eu.Nu muºc, dar pot sã muºc, nu muºcªi mã fotografiez mereu.ELEGIE DE DIMINEAÞÃLa început fãgãduisem sã tac, dar apoi, dimineaþa,V-am vãzut apãrând cu cenuºa în porþi,Semãnând cum se seamãnã grâul, cenuºa,ªi n-am mai putut, ºi-am strigat: Ce faceþi? Ce faceþi?Pentru voi am nins toatã noaptea deasupra oraºului,Pentru voi am albit toatã noaptea: o, dacãAþi pricepe ce greu e sã ningi!Asearã de cum v-aþi culcat am ieºit în vãzduh.Era întuneric acolo ºi frig. TrebuiaSã zbor pânã-n punctul unic în careVidul roteºte în jurul lui sorii ºi-i stingeªi eu trebuia sã mai pâlpâi o clipã în unghiul acelaCa sã mã-ntorc ningând printre voi.Orice fulg l-am gândit, cântãrit, încercat,Modelat, lustruit cu privirea,ªi acum cad de somn ºi de obosealã am febrã.Vã privesc semãnând praful focului mortPeste alba mea operã ºi zâmbind vã destãinui µOr sã vinã ninsori mult mai mari dupã mine38

La cules ]ngeriCUPRINSªi tot albul din lume va ninge pe voi,Încercaþi sã pricepeþi legea lui de pe-acuma,Or sã vinã uriaºe ninsori dupã noi,ªi nu veþi avea destulã cenuºã,ªi copiii de mici învãþa-vor sã ningã,ªi-o sã-acopere albul slaba voastrã tãgadã,ªi intra-va pãmântul în rotirea de steleCa un astru arzând de zãpadã.VULCANIIVa fi o vârstã a pãmântului în careªi carnea pietrelor se va usca ºi va muri.În toamna-aceea a planetei, ca-n oricareToamnã, pãdurile se vor îngãlbeni,Dar galbenul va fi definitiv ºi lentCa sã decadã înspre gri culoarea,ªi fãrã îndoialã se va slei ºi marea,ªi cerul o sã fie aproape de ciment.Va fi o spaimã-n lucruri diavoleascãSub gheaþa miliardelor de aniªi ultimele ierburi or sã creascãÎn gurile rãciþilor vulcani.AM CRESCUT?Am crescut? Suntem oameni maturi?Câte mii de nuanþe putrezesc o culoare...Dragi ºi ridicole, departe sunt zilele39

Ana BlandianaCUPRINSCând lumea o-mpãrþeam în buni ºi rãi.Am devenit puternici scãldându-ne-n derutãPrecum în apa Stixului Ahil,Dar de cãlcâiul vulnerabil încãAtârnã soarta universului întreg.E totul grav. ªi înþelegem totul.De-acum va trece timpul neschimbat.Ne dã de gol adolescenþi doar lipsaÎnþeleptei spaime de moarte.DINTR-UN SATFiecare venim dintr-un sat µUnii direct, alþii trecând prin pãrinþi,Unii direct, purtãtori de eresuri ºi basme,Fericiþii putând sã se-ntoarcã oricând.Alþii, trecând prin pãrinþi, rãtãciþiPe crengile sângelui depãrtate, subþiri,În loc de pãºuni, ºi seminþe, ºi cai cunoscândAlcoolul cuvântului extras din acestea.Vreau drumul pãrinþilor mei sã-l întorc,Vreau satul cu sunetul lacrimei mele,Poteca din holde ºtiutã din somnªi reintrarea vorbelor în lucruri.Sã intru-n cimitirul cu crucile cãzuteªi cunoscându-mi paºii asemenea cu-ai lor,Sã se-ncâlceascã-n rãdãcini strãbuniiBolborosind cuvinte de patimã în somn.40

La cules ]ngeriCUPRINSDar n-are cine-mi spune de unde vin. Doar searaCând trec pe bulevarde îmi simt apropiaþiPortarii metafizici lângã intrãri de blocuriPrecum la porþi, pe laviþi, într-un sat.SCHERZOO sã mor brusc, nu peste mult ºi frumos,Lãsând în urmã uimire surdã, indiferentã,Vântul complice m-o prohodi voiosÎntr-o glumeaþã, transparentã reverendã.ªi, amuzatã, iarna va râde ningândPeste mormântul meu suplu ºi dac,Voi asculta-o ºi, îngânând-o în gând,O sã mã leagãn în moartea mea ca-ntr-un hamac.Din când în când de-a frumuseþea o sã mã joc,ªi, rãsucindu-mi pe inelare viermi aurii,Þãrâna neagrã o sã mi-o trag peste ochiCochet, ca borul unei strãvechi pãlãrii.Dar când nemurirea mã va chema grijuliu,Ca nu cumva de-adevãratelea sã mor de tot,Voi fi de mult plictisitã, va fi mult prea târziuªi pãlãria umbroasã n-o sã mai vreau sã mi-o scot.41

Ana BlandianaCUPRINSSE FACE NOAPTESe face noapte în genunchi,Se însereazã lângã buze...Pe orice zare cel puþin o steaªi zãrile zâmbesc lehuze.Din orice munte cel puþin un ºoarec µToþi munþii lumii au nãscut cuminþi.O mulþumire generalãPeste scrâºnitul meu din dinþi.Sã mã-nconjoare alte zãriDe suferinþã mai cabrate,Sã piarã munþii neînstareA trece în eternitate.S-apunã ochii mei modeºti,Sã mi se stingã-n jur pãunii,Doar plânsul sterp sã nu mi-l rupDe marginea perfecþiunii.VA VENI O VREMEVa veni o vremeCând voi simþi nevoia frunzelorªi-o sã mã vindec cu iarbã,Când, îmbãtrânind, o sã-mi adaug protezãCântecul pãsãrilor,Când o sã-mi lipseascã pastila de lunãÎn nopþile cu insomnie.42

La cules ]ngeriCUPRINSFiþi liniºtiþi, va veni o vremeCând nu voi putea trãi fãrã toate acestea,Când voi fi obligatã sã recunoscDreptul la importanþãÎntregului univers.Va veni o vreme,Dar acum lãsaþi-mã, pentru Dumnezeu,Lãsaþi-mã numai cu mine.AMÂN MEREUAmân mereu sã trec precum în moarte-n cuvinte,Dar ca în moarte am certitudinea cã voi intra,Dusã cu sila, plângând dupã ceea ce las,Încercând sã mã-ntorc de la fiece vamã-a vãzduhului.O, de-aº avea riscanta credinþã a dacilorNerãbdãtori sã pãtrundã în bucurie prin moarte,atunciStrãluminatã, cu fruntea aproape statuie,M-aº pierde zâmbind pentru fericirea cuvintelor.O, de-aº avea riscanta credinþã a dacilor,Orice secundã sã simt cã-mi înapoiazã milenii,O, de-aº avea absurda credinþã a dacilor,Cei înºelaþi atât de crunt dupã moarte..43

Ana BlandianaCUPRINSDIN AUSTER ªI DIN NAIVITATEPrecum Racine, prea tânãr am plecatDin auster ºi din naivitate,Prea tânãr lunga mantã cenuºieZâmbind mi-am azvârlit-o în trecut.Aproape gol rãmas în vãzul lumiiªi fericit de trupul meu frumos,Printre priviri ca printre spade lungiEu trec ºi-mi zdrenþuiesc aureola.Nu mi-e ruºine, dar ades mi-e frig.Nu-mi pare încã rãu, dar duc în visuriSevera poartã neagrã-a mãnãstiriiªi calda, lunga mantã cenuºieÎn care învelit, într-o chilie,ªi veºnic în inexistenþa mea,Eu, sterp, neprihãnit, sã blestem caldDeºertãciunea minunatã-a lumii.Dar µ simþi? µ se despleteºte-n mine timpulªi tot ce ºtiu c-a fost va fi real:M-aºteaptã Fedra, regele ºi remuºcareaCã, tânãr, am plecat din Port-Royal.44

A TREIATAINÃ(1969)

Ana BlandianaCUPRINSNEALEGEREAdusã la marea judecatãCare se terminã prin trimiterea pe pãmânt,Eu, gãsitã nevinovatã,Am primit dreptulSã mã aleg pe mine.Dar nu bãrbat, ºi nu femeie,ªi nici un animal n-am vrut sã fiu,ªi nici o pasãre, ºi nici o plantã.Se-aud secundele cãzândDin marele drept de-a alegeSe-aud lovindu-se de piatrã:Nu, nu, nu, nu.Zadarnic adusã la judecatã,Zadarnic nevinovatã.UMILINÞÃNu pot împiedica ziua sã aibã douãzeci ºi patru de ore.Pot doar spune:Iartã-mã pentru durata zilei;Nu pot împiedica zborul fluturilor din viermi,Pot doar sã te rog sã mã ierþi pentru viermi,pentru fluturi;46

La cules ]ngeriCUPRINSIartã-mã cã florile se fac fructe, ºi fructele sâmburi,ªi sâmburii pomi;Iartã-mã cã izvoarele se fac fluvii,ªi fluviile mãri, ºi mãrile oceane;Iartã-mã cã iubirile se fac nou-nãscuþi,ªi nou-nãscuþii singurãtãþi, ºi singurãtãþile iubiri...Nimic, nimic nu pot sã împiedic,Toate-ºi urmeazã destinul ºi nu mã întreabã,Nici ultimul fir de nisip, nici sângele meu.Eu pot doar spune µIartã-mã.VOI ªTIÞI CEVAVoi ºtiþi ceva ºi mie nu-mi spuneþi,Voi ºtiþi desigur ceva,Altfel cum aþi trãi,Cum aþi fi trãit atâtea decenii,Pãrinþii mei,ªi voi, bãtrâni ai lumii?Scuzaþi-mã cã vã opresc pe stradã,Domnule octogenar,Nu mi-aþi putea destãinuiªi mie taina grozavã?Îngenunchez în tulbure lavãLa picioarele voastre, bãtrâni:Spuneþi-mi taina...Stele reci cu labe fãrã soþ vã mângâieªi voi nu muriþi.47

Ana BlandianaCUPRINSLEGÃTURITotul este eu însãmi.Daþi-mi o frunzã care sã nu-mi semene,Ajutaþi-mã sã gãsesc un animalCare sã nu geamã cu glasul meu.Pe unde calc pãmântul se despicãªi morþii care poartã chipul meuÎi vãd îmbrãþiºaþi ºi procreând alþi morþiDe ce atâtea legãturi cu lumea,Pãrinþi atâþia ºi urmaºi siliþiªi toatã-aceastã nebuneascã-asemãnare?Mã hãituieºte universul cu mii de feþe ale meleªi nu pot sã mã apãr decât lovind în mine.HOTARULCaut începutul rãuluiCum cãutam în copilãrie marginile ploii.Alergam din toate puterile sã gãsescLocul în careSã mã aºez pe pãmânt sã contempluDe-o parte ploaia, de-o parte neploaia.Dar întotdeauna ploaia-nceta înainteDe a-i descoperi hotareleªi reîncepea înainteDe-a ºti pânã unde-i seninul.Degeaba am crescut.Din toate puterileAlerg ºi acum sã gãsesc locul undeSã mã aºez pe pãmânt sã contemplu48

La cules ]ngeriCUPRINSLinia care desparte rãul de bine.Dar întotdeauna rãul înceteazã-nainteDe a-i descoperi hotarulªi reîncepe-nainteDe-a ºti pânã unde e binele.Eu caut începutul rãuluiPe acest pãmântÎnnorat ºi-nsoritRând pe rând.OCHIUL ÎNCHISNu îndrãznesc sã-nchid o clipã ochiide teamãsã nu zdrobesc între pleoape lumea,sã n-o aud sfãrmându-se cu zgomotca o alunã între dinþi.Cât timp voi mai putea fura din somn?Cât timp o voi mai þine-n viaþã?Privesc cu disperareºi mi-e câineºte milãde universul fãrã apãrarece va pieri în ochiul meu închis.OH, RÂZÂNDOh, râzând ºi plângând ºi plângând ºi plângândNe ivim ne-ntâlnim ne-nmulþim ne-amintimPânã unde fixat ºi fixat pânã cândLiber e sfântul marele mim.49

Ana BlandianaCUPRINSPân’ la ultimul pas de la þipãtul primTotu-i prestabilit ºi în cer ºi-n pãmântDar nimeni nu poate ºti când izbucnimBrusc râzând ºi plângând ºi plângând ºi plângând.Ce supunere geamãnã ce acelaºi abimªi pisicile-ascultã au ºi câinii cuvântNe salvãm ne cunoaºtem ne-nãlþãm ne numimDoar râzând ºi plângând ºi plângând.DE BUNÃ VOIEAm început cu puþin, nici mãcar vinã,Un gest nefãcut, un zâmbet muºcat,ªi ce hecatombe de dragi cadavre acum µDe bunã voie, de bunã voie, de bunã voie,Interzis, pedepsit, suprimat.De mult a dispãrut orice solidaritate cu mineA copacilorªi semnul izvorului care mã preveneaCând era otrãvit.Sã mai aºtept, când pãsãrile-nvaþã sã zboareDe teamã sã nu-mi fie-n preajmã,Sã nu le ucid?Când ºerpii se ascund în pãmânt,Viermii în mere,ªi iarba-mprejur nu mai îndrãzneºteS-adãposteascã frunzele-apuse?Când, îngrozit, universul contemplã în mineO cuminþenie pe care nu mi-o dãduse?50

La cules ]ngeriCUPRINSNORDULNu triºãm din ticãloºie,Ci din nepricepere.Aburiþi, nu mai ºtimCine suntem ºi cum.În urmã, un ºir de pãrinþi necunoscuþi,În faþã, un ºir de fii necunoscuþi.Ce ºtim? Pe cine cunoaºtem?Ne miºcãm nesiguri:Facem un pas, apoi încã unul,ªi altul, ºi-n cele din urmã pornimPrivind nostalgic în direcþia opusã...Dacã ni s-ar rãspunde cel puþin la o-ntrebare:Unde e nordul?Pe frunte pãrul ne tremurã uºorÎn vântul produsDe trecerea timpului.CÃLÃTORIEUmblu prin mineCa printr-un oraº strãinÎn care nu cunosc pe nimeni.Seara mi-e teamã pe strãziªi-n dupã-amieze ploioaseMi-e frig ºi urât.Nici o dorinþã de-a cãlãtori,Când ºi numai trecerea drumuluiE aventurã,51

Ana BlandianaCUPRINSNici o amintire din alte vieþiÎntrebãrii„De ce-am fost adusã aici?“...NUMAI IUBIREANumai iubirea dintre pãrinþi ºi copiiE sãmânþã.Iubitul meu, eºti fiul meu,De-aici rãsare totul.Ce nu se poate distrugeAlunecã între pãrinþi ºi copii.Nu-þi stinge auzulCu legile lumii acesteia,Întreg universul atârnãÎn firul de sânge care ne leagã pe noiCa o tainã curatã.Tu apleacã-te doar ºi, copilãreºte,Sãrutã-mã pe gurã, tatã.REQUIEMNeînþeles, cum numai lucrurile copilãriei pot fi,Definitiv întinerit prin plecare,Câte secunde în viaþa mea m-am gânditLa bãrbatul cu numele Gheorghe,Copilul cu numele tatã?Credea cã munþilor dintr-un moment în altulPicioare ca pãianjenilor le vor creºteªi vor umbla dupã credinþa sa;52

La cules ]ngeriCUPRINSCredea cã-n piept, sub gratii moi de os,Purtãm cu toþii colonii de pãsãriCare aºteaptã clipa fericitãCând ne vom hotãrî sã ne zdrobim;Credea cã viaþa, ca seminþele-ngropatã,Naºte în anii urmãtori pãduri...Nu bateþi din aripi, voi, cete îngereºti,Nu rostiþi adevãruri sub pleoapele lui.Fiþi cuminþi, îngeri mici, lãsaþi-l sã doarmã.Fiþi buni, îngeri mari, lãsaþi-l sã creadã.Nu-i spuneþi nimic, nu-l tulburaþiPe naivul meu tatã,Pe tragicul Gheorghe.CÂNTECLasã-mi, toamnã, pomii verzi,Uite, ochii mei þi-i dau.Ieri spre searã-n vântul galbenArborii-n genunchi plângeau.Lasã-mi, toamnã, cerul lin.Fulgerã-mi pe frunte mie.Astã-noapte zarea-n iarbãÎncerca sã se sfâºie.Lasã, toamnã,-n aer pãsãri,Paºii mei alungã-mi-i.Dimineaþa bolta scurseUrlete de ciocârlii.53

Ana BlandianaCUPRINSLasã-mi, toamnã, iarba, lasã-miFructele ºi lasãUrºii neadormiþi, berzele neduse,Ora luminoasã.Lasã-mi, toamnã, ziua, nu maiPlânge-n soare fum.Însereazã-mã pe mine,Mã-nserez oricum.IUBIREIubire, spaimã de singurãtate,Zeitate ambiguãÎngropatã pânã la brâu în pãmânt,Nu-þi cer nimic.Pentru mine se desprind toate frunzeleªi pãsãrile de mine se apropiePlecând.Pietrele se-mperecheazã sub ochii meiªi nasc;Ce-aº mai putea sã-þi cer,Neiertãtoare stãpânã?Peste preacurata zãpadãOricum pentru mineOasele serafice ale mestecenilorOr sã rãmânã...54

La cules ]ngeriCUPRINSBÃTRÂNI, SIHAªTRIIÎmbãtrâniþi sihaºtrii în pãduri,Blana de lup li s-a lipit de trup,Pãrul le þese ochii,Le astupã urechileªi-n bãrbile-ncâlcite albinele-ºi fac stup.Ei nu-ºi aduc aminte de ce-au venit aiciªi nu mai ºtiu de mult cuvântulPe care trebuiau sã-l strige lumii.Din când în când, în chip de vultur,Li se trimite semn de voia cereascã,Dar bãtrânii se joacãÎmpletind în penele pãsãrii floriªi Dumnezeu mâniat nu înþelegeCã ei au uitat sã urascã.DORINÞA...Sã fie o dimineaþã copilãroasã ºi moalePrin care, trecând, lumina sã scoatãFoºnet de frunzã uscatã;ªi miroase-n odaieA creioane ascuþite prelungªi-a hârtie neînceputã;Din gânduri, din dragosteSau numai din somn trezindu-mãBucuroasã, buimacã,Sã trag pe mine o hainã,Sã ies nãucitã în stradãCu picioarele goale-n pantofiªi sã întreb fericitã:ªtiþi cumva în ce an suntem?55

Ana BlandianaCUPRINSCONDIÞIESuntasemeneanisipului clepsidreicarepoate fi timpnumaiîncãdere.PSALM (I)Iatã, cocorii trãdeazã, copacii renunþã,Înþelepciunea se-ntinde,Prevãzãtorul meu tatã.Vei fi mulþumit?Iatã, vorbã cu vorbãSã nu vorbesc am fost învãþatã.Dar, Doamne, îmi fãgãduieºtiCã în tãcerea aceastaÎmi vei pãstra nemoarte cuvintele,Cã pãsãrile vor mai ºti sã se întoarcãªi frunzele vor mai gãsiCrengile de pe care cãzurã,Cã totul va mai putea sã învieAtunci când vei fi destul de puternicSã-þi spun µÎnlocuieºte-mi tristeþea prin urã?56

La cules ]ngeriCUPRINSELEGIEBandajeazã-mi rãnile naive,Doamnã frumoasã ºi bunã,Rãnile prin care credinþa mi s-a scurs,Clipã cu clipã, o lunã.Frunze uºoare ce nu mai urãscªi n-or mai iubi niciodatãAºeazã-mi-le compresã pe frunte,Galbenã doamnã iertatã.Leagã-mi urechile cu foºnet de aripiSã uit mecanicul vuiet de zborªi pentru a nu mai cãuta sã-nþelegAcoperã-mi ochii uºor.ªi lasã ploaia sã curgã pe trupulPrin care uimirea a trecut ca un plug,Îngãduie limbilor roºii-ale ierbiiSã mã suie pe rug.Îndurã-te-apoi ºi cheamã ninsoareaSã cadã nebunã, sã cadã,Labele pãsãrilor sã-mi punã, pioase,Cruci pe zãpadã.OBOSEALÃCe morþi cuminþi avem!Nu izbucnesc prin vulcani,Nu se clintesc de sub zidurileÎntemeiate pe ei.57

Ana BlandianaCUPRINSSe lasã închiºi în statuiCu gesturi cioplite de alþii,Se lasã-nhãmaþi în drapelePe drumuri necunoscute,Se lasã araþi ºi putrezesc conºtiinciosSã hrãneascã pãmântul.Ce morþi cuminþi avem,ªi obosiþi.TOTUL SIMPLUO, dac-aº fi o lumânare numai,Sã mã consum treptatDe la un capãt spre altul,Simplu, ca-n aritmeticileCopiilor...Capul întâi µ ce fericire! µMi-ar dispãrea,Lumea ar spune:„Ce fãrã cap este fata aceasta!“,Eu aº fi uitat totulªi nimic n-aº mai cãuta sã-nþeleg.Inima apoi mi s-ar topi,ªi n-aº mai iubi,ªi n-aº mai urî,ªi nici o suferinþã nu m-ar atinge,ªi lumea ar spune:„Ce fãrã inimã este fata aceasta!“ªi aºa mai departe.58

La cules ]ngeriCUPRINSªi apoi n-aº mai avea nici o dorinþã,ªi nici o patimã,ªi sângele meu purtãtor de corãbiiS-ar spulbera,ªi mi-ar rãmâne numai genunchii uscaþi,Tremurãtori cu demnitate sau îngenuncheaþi,Nimeni nu s-ar mai obosi sã spunã ceva.În ultima liniºte,Balta de cearãS-ar rãci, pedepsitã anumePentru toate îngrozitoarele umbre pe careLumina ei le-a adus în lume...NEHOTÃRÂREFiecare trãim douã, trei sau chiar patru vieþi deodatã,Ne naºtem, Doamne, atât de tineri, încâtDin miile de vieþi posibileNu ni se poate pretindeSã ºtim alege doar una.Animalele unei vieþi vâneazã animalele celorlalte,Peºtii vieþii mai mari înghit peºtii vieþii mai mici,Crengile arborilor îºi sunt duºmane ºi se usucã-n hotare,Soarele vieþii a patra întunecãSoarele-al treilea, soarele-al doilea,Soarele prim.Contrare, vieþile se anuleazã una pe alta µªi, nehotãrâþi încã, ºi nematuri, murim.59

Ana BlandianaCUPRINSCONTRATIMPMã uit în trecut ºi nu înþelegUrmele paºilor mei.Privesc îngheþata zãpadãPrin care picioarele mele desculþe,Îmi amintesc, s-au rãnit,Dar urmele lor închipuie semneÎn alfabetul unei limbi dispãrute.Ieri ce voiam sã spunªi mâine cum voi mai citiDurerea mersului de-acum,Când clipele obezePar ani ºi anii epociNehotãrâte ºi fãrã sfârºit?Nici un rãspuns nu se naºteDecât când nimeni nu mai areNevoie de elªi întrebarea care-l aºteptaA murit.CÃDERES-au stins profeþii în pustieªi îngeri cu aripile-atârnândSunt duºi încolonaþiªi strânºi în pieþe.Vor fi judecaþi în curând.Vor fi întrebaþi: ce pãcatLe-a alungat fãpturile din ceruri?Ce vinã? Ce trãdare? Ce greºealã?60

La cules ]ngeriCUPRINSEi, cu o ultimã iubire,Ne vor privi înceþoºaþi de somnªi n-or gãsi drãceasca îndrãznealãDe-a mãrturisi cã îngerii cadNu din pãcat, nu din pãcat,Ci din obosealã.PIETÀDurere limpede, moartea m-a-ntorsÎn braþele tale supus, aproape copil.Tu nu ºtii dacã trebuie sã mulþumeºtiSau sã plângiPentru fericirea aceasta,Mamã.Trupul meu, dezghiocat din tainã,Este numai al tãu.Dulci lacrimile tale îmi picurã pe umãrªi mi se strâng cuminþi lângã claviculã.Ce bine e!Neînþelesele peregrinãri ºi cuvintele,Ucenicii de care eºti mândrã ºi care te sperie,Tatãl, bãnuitul, nerostitul, veghind,Toate-s în urmã.Liniºtitã de suferinþã-nþeleasãMã þii în braþeªi pe furiºMã legeni uºor.Leagãnã-mã, mamã.Trei zile numai sunt lãsat sã m-odihnescÎn moarte ºi în poala ta.61

Ana BlandianaVa veni apoi înviereaªi din nou nu-þi va mai fi dat sã-nþelegi.Trei zile numai,Dar pânã atunciMi-e atât de bineÎn poala ta coborât de pe cruce,Încât, de nu mi-ar fi teamã cã te-nspãimânt,Lin mi-aº întoarce guraSpre sânul tãu, sugând.62

CINCIZECIDE POEME(1970)

Ana BlandianaCUPRINSÎNTÂLNIRENu te speria.Va fi atât de simplu totulCã nici nu vei înþelegeDecât mult mai târziu.Vei aºtepta la începutªi numai cândVei începe sã creziCã nu te mai iubescÎþi va fi greu,Dar atunci voi puneUn fir de iarbã sã creascãÎn colþul ºtiut al grãdinii,Sã ajungã la tineªi sã-þi ºopteascã:Nu vã speriaþi,Ea este bineªi vã aºteaptãLa celãlalt capãt al meu.64

La cules ]ngeriCUPRINSSÃ LÃSÃM SÃ CADÃCUVINTELESã lãsãm sã cadã cuvinteleNumai ca fructele, numai ca frunzele,Numai cele în care moartea s-a copt.Sã le lãsãm sã cadãAproape putrede,Abia îmbrãcând în carnea lorOsul sfânt.Sâmburul gol desfãcut,Ca din veºtezi nori luna,Poate s-ar furiºa spre pãmânt...OCTOMBRIEPe frunte-mi picurãLacrimi caldeªi lin,Peste pleoape-n josMi se preling,De pare cã închiºii mei ochiLe izvorãsc.Cine plânge deasupra meaªi lasãDulci lacrimile saleSã-mi fie lacrimi,TataSau poate un strãinCare mã înfiazã astfel?65

Ana BlandianaCUPRINSBRUMAAtât de curând voi uita sã vorbescCã se boteazã ºi secundelePânã atunciCu nume-atât de lungiCã nu pot fi rostite-ntr-o secundã...Bruma pe frunze mari ascultãCe liniºte va fi-n curând,Când nu se va mai ghiciNici cine aude,Nici cine-ar putea rosti un cuvânt.Bruma pe frunzele mari.ACOLO SUSAcolo sus pe munte casaApare ºi dispare dintre nori.Cine-o îmbracã în atât de laºe scuturiªi-o pãrãseºte-atât de deseori?Ochilor noºtri cine-o lasã pradãªi ochii noºtri, cine pradã ei?Stãm atârnaþi de jilava icoanãCa lacrimile-n geana unor nesiguri zei.Ne-o amintim din altã viaþã sauE numai presimþire groaza?Trãim însã, dacã trãim, ca sã vedemAcolo sus pe munte casa...66

La cules ]ngeriCUPRINSPSALM (II)Tu care ai învãþat urºii sã doarmãO iarnã întreagãDe ce nu mã-nveþi ce e somnul?Nu þi-l cer de tot.Tu ºtii,Sunt prea modestãPentru moarte.Dar cine, navigândPe ochii mei deschiºi,Nu þi-ar cerºiUn vânt de nefiinþã?MOARTE ÎN LUMINÃ1Tu ºtiiCâte aluviuniLasã în mine apa curgãtoare a zileiªi ce eroicã beznã îmi trebuieSã mã curãþ de eleªi cum,Atunci când ochii mei abia au uitatForma strãinã a corpurilorªi nici o razãNu le mai tulburã adânca vedere,Urechile înspãimântateÎncep sã distingãScurgerea timpului67

Ana BlandianaDin nou înspre zi.Împins,Întunericul primeºte contururi,Se face impur ºi se miºcã,Înãlþat din zãpadãCâinele ascultã ceva,Paznicul începe sã-ºi închidãMantaua.Ajutor, strigSperândCã ar mai putea cinevaSã-l opreascã.DacãNu s-ar mai face dimineaþã? µÎntreb sperândCã mã mai poate ajuta cineva.Dacã nimic nu s-ar mai clinti?Dacã nu s-ar mai pune în miºcareImensa roatãCare mã trage pe zi?2Numai de tine atârnã asta, tatã,Numai de tine depindeCa-n leagãnul caldÎn care singur m-ai nãscutSã-mi vii alãturi.Braþele mele tu mi le-ai fãcutªi-n întuneric te gãsesc pe tine,ªi rãsuflarea mea,Din rãsuflarea ta înmuguritã,68

La cules ]ngeriLângã clavicula-þi subþireNumai noaptea o simþi,ªi doar din beznã ochii tãi mã vãd,ªi mi-e atât de bine,ªi þi-e atât de bine.Iubitul meu, Doamne, tatãl ºi fratele meu,Nu prãvãli deasupra mea luminaCa sã dispari în albul ei prãpãd.Nu-þi fie teamã de mine!3Dacã nu s-ar mai face dimineaþã,Dacã alunecosul pisc al nopþiiNu mi-ar fugi mereu de sub picioare,Cine ar îndrãzni sã înjoseascãNoptoasele mele izbânzi,Singurãtatea fãrã þãrm în careTe simt din când în când cum viiªi-apoi te zbaþi sã te desprinzi?E pãcat, Doamne, cã te-nchid în mineCa-ntr-o capcanã, ca sã te mângâi?4Împotriva taCine-ar îndrãzni sã-mi vinã-n ajutor?Soarele numai pe tine te-ascultãªi-odatã cu soareleCresc în jurul meuPãdurile de ochiMângâioºi, umili ºi uzi.Ajutor, ajutor,69

Ana BlandianaNumai tu le poþi porunci sã adoarmã,Numai tu,Fratele meu întru negãsire,Tu,Întru cãutare mire,Tu,Cel ce-þi astupi cu aripa urechileSã nu mã auzi.5Nicicând n-am fost mai muritoareO, spinii tãi îmi intrã-n umãr dulci,Eºti prea aproapeCa sã simt durereaCând capul lin pe pieptul meu îl culci.Se face noapte peste calendare,Te leagãn, tatã,În leagãnul meuªi-mi vine sã surâdCând îmi aduc aminteCã fiul meu cuminte-i Dumnezeu.Dar noaptea-l creºte ºi mi-l face frateªi uitã cã mi-e frate în curând,Lângã clavicula-i subþireGura mea sfântã respirândO clipã numai indecisã.ªi apoiDevii din nou pãrinte.Ce spaimã dinainteDe-a fi ºi eu pe lumeTe face sã chemi zorii peste noi?70

La cules ]ngeriCUPRINSCând m-ai nãscutTe-ai bucurat.Ce nostalgie a puterii taleDe dinainte de-a iubiTe faceSã rãsuceºti lumina-n amândoi?6În jurul meu pãdurile de ochi,Locul câinelui desenat pe zãpadã,Paznicul dormind în soare undeva.Din ce în ce mai muritoare,Ce pãcat µ murmur ºi nu înþelegDacã pãcatul îl plângSau speram doar sã vinã.Aºtept curatã noaptea urmãtoareªi urmãtoarea moarte în luminã.SUFLETULSufletul e ceva în noiCare nu poate exista în afarã.De câte ori nu mi s-a întâmplatSã descopãrSuflete goale în iarbã trãgând sã moarã...Le luam cu grijã în palmã,Dar niciodatãNu gãseam destul de repede pe cinevaSã le primeascã în sine,Simþeam cãuºul palmei gol71

Ana Blandianaªi-un abur, neatins de frunze, treceaBãnuitor prin trupul meu.Sufletul se-adãposteºte în noiDe Dumnezeu?72

OCTOMBRIE,NOIEMBRIE,DECEMBRIE(1972)

Ana BlandianaCUPRINSÎÞI ADUCI AMINTE PLAJA?Îþi aduci aminte plajaAcoperitã cu cioburi amarePe careNu puteam merge desculþi?Felul în careTe uitai la mareªi spuneai cã m-asculþi?Îþi aminteºtiPescãruºii istericiRotindu-se-n dangãtulClopotelor unor nevãzute bisericiCu hramuri de peºti,Felul în careTe îndepãrtai alergândÎnspre mareªi-mi strigai cã ai nevoieDe depãrtãreCa sã mã priveºti?NinsoareaSe stingeaAmestecatã cu pãsãriÎn apã,Cu o aproape bucuroasã disperarePriveamUrmele tãlpilor tale pe mareªi mareaSe-nchidea ca o pleoapãPeste ochiul în care-aºteptam.74

La cules ]ngeriCUPRINSAªTEAPTà Sà VINà OCTOMBRIEAºteaptã sã vinã octombrie.Aºteaptã sã treacãTulburea fugã de moarteAscunsã în rut,Neroada furie a creºteriiªi coacerea oarbã.Aºteaptã pânã creangaSe leapãdã de fructeªi fiara îºi uitãPuiul crescut.Rãmâi în cerPânã când ziuaAre curajul sã se umileascã,Punându-se cu noapteaSpate-n spateSã vadã cine-i mai înaltªi noaptea gingaºã se-apleacãSpre a pãreaEgale ºi surori.Nu te-apropiaPânã te cheamãSânge stângaciCa sã cobori.Tu vino numai când rãsareÎnlãcrimatul soare de octombrieDin oul vãruit cu nouri,Clocit în calde veºnicii,Pândeºte cumpãna din careSe lasã-n jos cuminte µAtunciPoþi, chip de om purtând,Sã vii!75

Ana BlandianaCUPRINSTRUP AMARMiros de trup abandonat de sufletSub soarele neruºinat,Miros de trup pe careCarnea creºte,În care sângele bolboroseºteªi, într-un fel de harnicã furtunã,Celulã cu celulã se-mpreunã...Nu te-apropia, nu mã atinge,Amar mi-e trupul ºi otrãvitor,Cu soarele prelins la subsuori,Cu fluturi beþi de mine, rãscoliþiDin larve sfãrâmate de dorinþiPe care nu pot sã le-ncapã. Fugi!De braþele profanatoarei cruciÎn care, fericitã, mã urãsc.Nu-mi respira miasma-mbãtãtoare,Când sufletul mã pãrãseºte-n soareCa sã te prind ºi sã te rãstignesc.LA CE SERVEªTE BUCURIAÎnvaþã sã nu te mai bucuri,Învaþã sã nu mai uciziCu zâmbetul ºi cu mângâierea.Un singur râs al tãuPoate doborî pãsãrile de pe crengi,Pãsãrile pe care numai o nefericireLe-ar mai fi putut þine în viaþã.Fiecare bucurie rãneºte pe cineva.76

La cules ]ngeriCUPRINSÎn lumea voastrã la ce serveºte bucuria?Noaptea visez armate întregi hohotindÎn timp ce noi cãdem ca spicele în jur.DUPÃ FELUL ÎN CAREALUNECÃ LUNASimt cã te-apropii întotdeaunaDupã zãpãceala mestecenilorCare-ncep sã se-agiteªi sã foºneascã-n neºtire,Dupã felul nesigurÎn care alunecã luna,Tu eºti atât de înalt ºi de subþireªi þi-e atât de frig.Cu-o mânã peste ochiªi tremurând desfericiPãduri fãrã frunze,Sate fãrã biserici...Întoarce-te,Întoarce-te mai repede,Spune zilelor sã te lepede,Apelor sã te lunece,Stelelor sã te-ntunece,Închide ochii, florilePe care le priveºti se sting.Pãsãrile pe care le priveºti apun,Apele se fac mai mici.Nu e vina ta cã nu eºti de aici.Închide ochii,Nu e vina ta, limpedele meu mire,Tu eºti atât de înalt ºi de subþire...77

Ana BlandianaCUPRINSDESPRE ÞARA DIN CARE VENIMHai sã vorbimDespre þara din care venim.Eu vin din varã,E o patrie fragilãPe care orice frunzã,Cãzând, o poate stinge,Dar cerul e atât de greu de steleC-atârnã uneori pân’ la pãmântªi dacã te apropii-auzi cum iarbaGâdilã stelele râzând,ªi florile-s atât de multeCã te dorOrbitele uscate ca de soare,ªi sori rotunzi atârnãDin fiecare pom;De unde vin euNu lipseºte decât moartea,E-atâta fericireC-aproape cã þi-e somn.NU-MI VOI MAI AMINTINu-mi voi mai aminti,Va fi fost o pãºune, o mare,Pãsãri pluteau sau poate peºtiPrin pãrul meu,Voi ºti doar c-ai venitªi, cu ochii închiºi,Voi auzi cum freamãtãÎmpãduritul Dumnezeu.78

La cules ]ngeriCUPRINSSe face liniºte în minePânã la glezne, pânã la genunchi.Este destul sã-þi plimbi în somnPe mine mânaCã frunze-mi cresc cântândDin trunchi,Este destul sã îmi ridic privireaCa sã te vãd.O, liniºtitã dragoste,Amiazã suavãCa o boabã de strugureCare-ºi gãseºte moarteaÎn cerul visãtor al gurii.DACÃ NE-AM UCIDEUNUL PE ALTULDacã ne-am ucide unul pe altulPrivindu-ne în ochi,În ochii noºtri în jurul cãroraGenele stau ca o coroanã de spiniCare-ncununã definitivOrice privire,Dacã ne-am ucide, dupã ce ne-am privitCu dragoste fãrã de þãrm în ochi,ªi, cunoscându-te, þi-aº spune:Mori,Mori, dragul meu,Va fi atât de bine,Vei rãmâne numai cu mine,Tu, cel nãscut din cuvânt,Vei cunoaºte gust de pãmânt,79

Ana BlandianaCUPRINSVei simþi ce frumoase sunt rãdãcinileÎmpletindu-þi prin ele mâinile,Cu nenþeleasa bucurieDe-a nu mai fi pentru vecie...ªi, mângâindu-mã, mi-ai spune:Mori, draga mea,Iubita mea cu frunte de octombrieCuprinsã ca-n icoaneDe nimb rotund de moarte,Mori,Lasã-þi culorile în flori,Pletele lungi cãrãrilorªi ochii luciu mãrilor,Sã ºtiiDe unde sã le iei,Când vei veni...Dac-am muri deodatã împreunãUcigaº fiecare ºi victimã,Salvator ºi salvat,Privindu-ne fãrã-ncetare-n ochi,Mult dupã ce nu vom vedea...ADORM, ADORMIAdorm, adormi,Cum stãm cu ochii-nchiºiPãrem întinºi alãturiDoi tineri morþi egali.Auzi ce somnoros foºneºte soarelePrin ierbi uscate,Cerul e moale ºi lasã pe degete80

La cules ]ngeriCUPRINSUn fel de polen.Peste feþele noastre se mutãUmbrele cârdurilor de pãsãri,Mirosul strugurilor ne pãtrunde.Adormi,Nu te speria,Pletele noastre vecineRãsfirate în iarbãAu început sã prindã rãdãcini,În curând frunzele ne vor înveliÎn auriul omãt.Niciodatã n-am semãnat mai mult,Aripile þi s-au afundat în þãrânãªi nu se mai vãd.CLAR DE MOARTEMor gâze-n aerSurâzând,Cad lin, fãrã durere secerate,Ne cad pe umeri ºi în pãr,LuminaLe înfãºoarã în giulgiu,Frãþeºte, pe toate.ªi face semn albinelor sã intre-n stup,ªi urºilor s-adoarmã,ªi frunzelor sã cadã.Luminã luminând spre moarte,Luminã sfântã, înlãcrimatã,Blândeþe nencãputã în cuvânt,Luminã moale, luminã bunã,81

Ana BlandianaCUPRINSDescoperind în veºnicie clarAsemeni clarului de lunã,Poianã-n somn cu gust de fânDin rupte-aripi de flutur,Uscate foi de carte,Tãcere dinainte de naºtereCurgând,Tãcere luminatã,Clar de moarte.UMBREI MELE I-E FRICÃUmbrei mele i-e fricãDe umbrele arborilorMai mult decâtMi-e fricã mie de arbori µArborii nu îndrãznescSã m-atace,Dar în spatele meuS-aude mereuO-ncãierare sãlbatecãDe umbre.Umbrei mele i-e fricãDe umbrele pãsãrilorMai mult decâtMi-e fricã mie de pãsãri µPãsãrile trec pe deasupra meaªi nu mã ating.Dar umbra mea se chirceºte,Se rostogoleºte rãnitãDe ciocul lunecat al unei umbre.Umbra mea este lipsitã de-apãrare.82

La cules ]ngeriCUPRINSEa nu are rãdãciniCa umbrele arborilorªi nu ºtieCa umbrele pãsãrilor sã zboare.Ea a fost adusã pe pãmântSã mã urmezeCu întuneric sângerând,Sã se prefacã în noapte în cele din urmãªi eu sã nu ºtiu de cândÎnaintez fãrã umbrã,Cântând.CINE DIN MINECine din mine þi se închinãE vinovat în faþa mea,Cine din mine nu þi se-nchinãE alungat din faþa mea.Cum sã mã-mbun ºi cum sã m-astâmpur,Ca în fragede foi învelitã-n eresuri?Cu gânduri ºi frunze, cu ºoapte ºi sâmburi,Ironice înger, zadarnic mã-mpresuri.Zadarnic în ornice mi se terminãTimpul ca apa dintr-o ulcea.Cine din mine þi se închinãE vinovat în faþa mea.Cu scârbã-l alung ºi cu mare mirarePe cine din mine nu þi se prosternã,83

Ana BlandianaCUPRINSSub bezna cea limpede ºi cântãtoareA ochiului stins de pleoapa eternã.Cine din mine þi se închinãE vinovat în faþa mea,Cine din mine nu þi se-nchinãE alungat din faþa mea.Sã cad într-un somn ca-ntr-un fund de oceanFãrã ieºire ºi fãrã plângere,Unde visându-te o datã pe anMult sã mã mir de viaþa mea, îngere.LEAGÃNCoboarã verdele în galbenCa într-un leagãn mai blândÎn care îngeri se dezbracã ºi-ºi aruncãHainele mototolite pe pãmânt,Pãmântul tot se-ascunde în odãjdii,Sub care firul nopþii dã colþªi creºte pur,O, numai în octombrie poþi sã întâlneºtiÎngeri goi râzând prin pãduri.Mânjiþi de rouã pe obrazCu dinþii negri de afine,Cu spini ºi frunze agãþate-n pene,Ne fac cu mânaFãrã sã te recunoascãªi fãrã sã le fieNici fricã, nici ruºine.84

La cules ]ngeriCUPRINSPe unde calcã,Talpa striveºte fructªi-nseamnãSãmânþa destinatã nerodirii,Ne pierdem printre ei µAcestei lumiCrepusculareNoi îi suntem mirii.O, mirii norocoºi ce niciodatãSortiþi au fost sã nu închege rod.Se mirã îngerii cã nu port aripiÎn felul lor stângaci, puþin nerod;Copilãroºi, încearcã sã-ºi descheieÎnsemnele puterii de pe omoplaþi.Nereuºind,Se-apleacã supãraþiªi-ncep s-arunce-n mineCu fructe ºi seminþe...DIN APà IEªEAUTRUPURI ALBE DE PLOPIDin apã ieºeau trupuri albe de plopiCu forme somnoroase ºi suave,Adolescenþi frumoºi sau doar femei,Dulce confuzie, pletele jilaveNu îndrãzneau dorinþa s-o ascundã,Apa era fãrã sfârºit, rotundã,Luna turna pe luciul eiUlei.Pãºeam desculþi ºi limpezi,Îmi simþeamDegetele adormite-n mâna ta,85

Ana BlandianaCUPRINSEra atâta dragoste pe apeCã nu ne puteam scufunda,Era atâta liniºte cã timpulNu îndrãznea sã spunã vreo secundã,Cerul nu rostea nici un nor,Apa nu-ngãima nici o undã,Doar tãlpile goale,Cãlcând în lumina de lunã,Scoteau un sunet uºor.ÎNTR-O SUAVà DISPERARENoaptea ºi munþii mã ajutã,Se fac înalþi pânã dispar,Se trag în sus în cochilie,κi dezlipesc de pe pãmântBurþile lor de melci, furiº.Totu-n tãcere,Eu îi simt cã au plecatDoar dupã strigãtul spre tinePe care nu îl mai izbescªi nu se mai întoarce,Ci merge lungªi îl audCum, negãsindu-te, dispareÎntr-o suavã disperareªi-atuncea mai ascult un timpAerul cum se dã în lãturiSã-i facã drum,Ca ºi cum încã n-a murit.Munþii mai stau în cer o vreme,Apoi dezamãgiþi coboarã,ªtiind cã iar nu te-am gãsit.86

La cules ]ngeriCUPRINSCÂT TIMP VORBESCCu dinþii strânºi între vecii,Orice cuvânt e o încrederePe linia frântãÎntre cer ºi mine µVorbindu-þi, trebuie sã fii.Acolo-n munþi, unde ºi braziiSe prostern, jnepeni, pe pãmânt,ªi norii se preling pe piatrã,Bate-n vârtejuri un cuvânt.Cu siguranþã cã al tãu eTiranul sunet ºi afund,Vacarmul sângelui mi-l pierde,Dar brazii, norii îl aud.Iubitul meu pe care nimeniNu l-a vãzut decât în somn,Tatã cuvintelor din mineªi peste nerostire domn,Nesigur fiuNãscut din rugaPe care þi-o înalþ,Am obosit de-atâta cânt,De-atâtea gânduri fãrã ºir,De-atâtea vorbe îngereºti.Eºti fãrã milã,Nu te vãd, n-aud µCât timp vorbesc cu tine,Eºti.87

Ana BlandianaCUPRINSTREBUIE NUMAI SÃ AªTEPTBoala este mai aproape de mineDecât am fost eu vreodatã.Aºa cum putrezireaE mai aproape de fructDecât sâmburele lui.Aºa cum sâmburele aºteaptã.Numai trecerea veriiSã se desfacã din fruct,Eu trebuie numai s-aºteptViaþa sã treacã...MAMÃMamã, întâiul meu mormânt,Beznã fierbinte,Cu-atâta nerãbdare prosteascã pãrãsitã,În timp ce fiecare bulgãrAl þãrânei saleSe-mpotrivea plecãrii fãrã rost.Îmi vei ierta vreodatã învierea,Grãbita înviere ce mã rupea de tinePentru ca, din luminã în luminã,Sã mã apropie de-o altã moarte?E tot mai frig,Strãinãtatea mã pãtrunde,Pe cum mã urc se ºterge drumul înapoi.E-atâta depãrtare pân’ la tine,Cã s-ar putea-nãlþa bisericiSã mijloceascã rugile-ntre noi.88

La cules ]ngeriCUPRINSFÃCÂND LUMINà ÎN MINEFãcând luminã în mineSe-ntunecã în jur,Când se apropie zorii,La mine se-nsereazãNu pot vedea ºi-n afarãªi-nlãuntru în acelaºi timp.Fructele, florile, fiareleLe pot inventa numai când nu le gãsesc.Nimic din ce ascund nu trãieºteDincolo de hotarele mele.Niciodatã, niciodatã nu se va spargeEchilibrul perfectCare doarme-ntre lumeªi sufletul meu?Numai pentru cã nu existã-n afarãÎl vãd în mine-atât de limpede pe Dumnezeu?ÎNVAÞÃ-Mà Sà ARD ÎNTUNECATLasã-mã sã m-aprind de întunericul tãu,În lumina feroceÎnvaþã-mã sã ard întunecat,Modeleazã dupã forma aripilorFlacãra meaªi purific-o de orice culoare.Sau,ªi mai bine,Dã-mi o sãmânþã de întuneric,S-o îngrop în pãmânt89

Ana BlandianaCUPRINSªi-nvârte mai repede anotimpurileSã creascã,S-o seamãn din nou.În lumina feroceAr fi atunci pãduri ºi lanuri,Crânguri, livezi, pajiºti ºi codri de noapte.O beznã tandrãÎn care am putea muri oricând am vrea,Un întuneric în careN-am mai fi frumoºi, nici buni,Ci doar singuri,ªi nemaitrebuind sã privim,Închizând ochii, am putea vedea.ÎNCUNUNATà CU FLORI DE MACÎncununatã cu flori de macAproape descompuse,Culese pe frig dimineaþa,Când roua se face brumãªi dacã umbli prin iarbãStriveºti sub tãlpi cadavrele de greieri,Încununatã cu flori de mac,Ciocnindu-mã de fluturi muribunzi,ÎnaintezPrin somnul numit de mineNoiembrie,Spre clipa incertãCare nu e nici moarte,Nici gând.90

La cules ]ngeriCUPRINSRâuri mari trec în somnSpre oceanePurtându-ºi peºtii adormiþiÎn provizorii, umede linþolii.DACà VREISà NU TE MAI ÎNTORCIDacã vrei sã nu te mai întorciFereºte-te de mãtrãgunã µEa-mi furã seara glasulªi plânge cu elDin urmele tãlpilor tale;Dacã vrei sã mã uiþiAscunde-te de lunã µÎþi va amintiCum am mers prin lumina eiCu picioarele goale;Dacã vrei sã pleciAscunde-te de ploaie,Fereºte-te de ninsoare,Dacã vrei sã mã uiþiNu te apropia de mare,Înconjurã marea,Nu te-arãta sub zborul pãsãrilor,FugiDe sãlciile cu pletele prelungi,Pânã vei gãsi locul unde teAºteaptã uitareaDe tot ce-i viu ascunde-te.O, dar dacã vrei sã pleci91

Ana BlandianaCUPRINSDacã vrei sã mã uiþi,Nu încerca sã mori,Mai ales nu încerca sã mori µªtiu sã cobor ca într-o fântânãPrin flori...CÂNDVA ARBORIIAVEAU OCHICândva arborii aveau ochi,Pot sã jur,ªtiu sigurCã vedeam când eram arbore,Îmi amintesc cã mã mirauCiudatele aripi ale pãsãrilorCare-mi treceau pe dinainte,Dar dacã pãsãrile bãnuiauOchii mei,Asta nu îmi mai aduc aminte.Caut zadarnic ochii arborilor acum.Poate nu-i vãdPentru cã arbore nu mai sunt,Sau poate-au coborât pe rãdãciniÎn pãmânt,Sau poate,Cine ºtie,Mi s-a pãrut numai mieªi arborii sunt orbi dintru-nceput...Dar atunci de ceCând trec de ei aproapeSimt cum92

La cules ]ngeriCUPRINSMã urmãresc cu privirile,Într-un fel cunoscut,De ce, când foºnesc ºi clipescDin miile lor de pleoape,Îmi vine sã strig µCe-aþi vãzut?...PRINTRE FRUNZELEAPROAPE RECICând printre frunzele aproape reciTe duc de mânã sã-þi fac semn sã taciSã nu trezeºti în cuiburi puii infirmiPãrãsiþi de stolurile pornite spre sud,Când pãdurea se face luminoasãªi se poate vedeaCu o sfâºietoare claritateCerul de la marginea copacilor,Când fiarele dezveliteDe zborul frunziºuluiFoºnesc ºi îºi schimbã culoarea,Suntem legaþi unul de altulªi necunoscuþiCum numai un ochiEste legat de celãlalt ochi,Cum un ochi îi este necunoscutCeluilalt.Jumãtatea de lume pe care o vãdSe chirceºte sub scutul pleoapei...93

Ana BlandianaCUPRINSCUPLUUnii te vãd numai pe tine,Alþii mã vãd numai pe mine,Ne suprapunem atât de perfectÎncât nimeni nu ne poate zãri deodatãªi nimeni nu îndrãzneºte sã locuiascã pe muchiaDe unde putem fi vãzuþi amândoi.Tu vezi numai luna,Eu vãd numai soarele,Tu duci dorul soarelui,Eu duc dorul lunii,Stãm spate în spate,Oasele noastre s-au unit de mult,Sângele duce zvonuriDe la o inimã la alta.Cum eºti?Dacã ridic braþulªi-l întind mult înapoi,Îþi descopãr clavicula dulceªi, urcând, degetele îþi atingSfintele buze,Apoi brusc se-ntorc ºi-mi strivescPânã la sânge gura.Cum suntem?Avem patru braþe sã ne apãrãm,Dar eu pot sã lovesc numai duºmanul din faþa meaªi tu numai duºmanul din faþa ta,Avem patru picioare sã alergãm,Dar tu poþi fugi numai în partea taªi eu numai în cealaltã parte.Orice pas este o luptã pe viaþã ºi pe moarte.94

La cules ]ngeriCUPRINSSuntem egali?Vom muri deodatã sau unul va purta,Încã o vreme,Cadavrul celuilalt lipit de elªi molipsindu-l lent, prea lent, cu moarte?Sau poate nici nu va muri întregªi va purta-n eternitatePovara dulce-a celuilalt,Atrofiatã de vecie,Cât o cocoaºã,Cât un neg...Oh, numai noi cunoaºtem dorulDe-a ne putea privi în ochiªi-a înþelege astfel totul,Dar stãm spate în spate,Crescuþi ca douã crengiªi dacã unul dintre noi s-ar smulge,Jertfindu-se pentru o singurã privire,Ar vedea numai spatele din care s-a smulsÎnsângerat, înfrigurat,Al celuilalt.FÃRà TINEFãrã tine mi-e frigN-am înþeles niciodatãCum simte aerulCã ai plecat.Universul se strângeCa o minge plesnitãªi-ºi lasã pe mine zdrenþele reci.95

Ana BlandianaCUPRINSCâinele negruCu burta întinsã duios pe zãpadãSe scoalã ºi se îndepãrteazãPrivindu-mã în ochi,Refuzând sã-ºi spunã numele.Începe sã fulguie.Mã usturã pieleaPe locul de unde te-ai rupt.ªi mi-e frig,Când simt cum cade moale,Odatã cu zãpada,Aceastã rugãciune cãtre nimeni.DE CE NU M-Aª ÎNTOARCEPRINTRE POMI?De ce nu m-aº întoarce printre pomi,Printre arborii chirciþi de vântul fierbinte,Printre stolurile de frunzeCare þipã ca pãsãrile,Printre frunzele aproape nebune,Amestecate în hoardele pescãruºilorªi pornite la pradã;De ce nu m-aº întoarcePe plaja rãscolitã de vânt,Printre icre uscate ºi putrede alge,Unde mã pot rostogoli plângând µFrunzelor, pãsãrilor, peºtilor,Predându-mã hohotitoare,Sub soarele aspru,Prin zãpada sãratã,96

La cules ]ngeriCUPRINSUnde mã vezi ºi mã laºi.O, mare,Trupul meu poate sã-ºi nascã urmaºi,Sufletul meu niciodatã.TU EªTI SOMNULÎntotdeauna toþi m-au iubit,Cei ce mã urau m-au iubit cel mai tare.Am trecut printre oameniMereu acoperitã de dragoste,Cum trec prin iarnãAcoperitã mereu de ninsoare.Legea talionului e fãrã milã.Iubirea cere iubireCum sângele cere sânge,Când ningeªi lascive, ameninþãtoare,Funii lungi de argintScãmoºat mã încing,Ninsoarea îmi cere ºi mie sã ning.Dar eu trec prin zãpadã dormind,Tu eºti somnul din careNu vreau sã mai ies,Rar câte-o privire mai mareDistratã, uitucã visez,Neaua moale îngheaþã pe mine,Mã strânge,Mi-e cald în somn ºi bineªi ºtiu cã o sã mor,Aº fi iertatã97

Ana BlandianaCUPRINSDacã m-aº trezi din tine,Dar nu-mi doresc decât,De sub pleoapele închise izvorât,Fâlfâitul acesta uºor.Trec dincolo cuprinsã de zãpadã,Spre inima celui din urmã labirint,Unde m-aºteaptã-o dreaptã judecatãCare-o sã mã gãseascã vinovatãPoateªi-o sã mã pedepseascã pentru toateIubirile pe care le-am netrãit dormind.ABIA ÎNCEPUSEM Sà SIMTAbia începusem sã simtCã undeva-n rarul vãzduhZãpada se va opri deodatã,Abia începusem sã ºtiuCã nu mai poþi sã te ascunziDe ochii mei avizi sã vadã,Abia zãream cum se depuneO linie limpede pe creºtet,Tremurãtoare-n pãr ºi moalePe genele-þi clipite-abia,Abia-ndrãzneam sã cred cã ai tãi suntUmerii desenaþi în aerCu fãrã de sfârºit zãpadãªi-a tale-aripile trãdateDe nemaicontenita nea.Aº fi putut sã te ating,Dar mi-era teamã sã nu scutur98

La cules ]ngeriCUPRINSDe pe fãptura-þi nevãzutãConturul nesperat de clar,Aº fi putut sã te învãþPe dinafarã pentru clipaCând, înteþindu-se ninsoarea,Vei dispãrea cu spaimã iar...VISEZ UNEORI TRUPUL MEUVisez uneori trupul meuPrins în nãvoade, riduri,ªi târât prin zãpadãPe plaja îngheþatã, lucioasãA unei limpezi mãri,Nu vãd nicicând pescarul,Dar ºtiu cã þi-e tatã,Vãd numai plasa de riduriªi trupul meu, pradãBogatã.Tandru visez dimineaþa aceea de moarte,Cu liniºte necunoscutã, curatã,În care nici tu nu mai vii,Nici eu nu mai chemªi totul adoarme cu ochii deschiºi,ªi doar, luminã-n luminã, ecou,Se miºcã un firav blestem µSã se deºire nãvodul,Sã lunec din nouÎn apa fãrã timp ºi fãrã patã.99

Ana BlandianaCUPRINSCINE DINTRE NOICând pleciNu ºtiu care dintre noi doi a plecat,Când întind mânaNu ºtiu dacã nu mã cautPe mine,Când îþi spun: te iubesc,Nu ºtiu dacã nu mie îmi spunªi mi se face ruºine.Odinioarãªtiam cum arãþi,EraiNespus de înalt ºi de subþire,ªtiam de unde-ncepiªi unde mã sfârºesc,Îþi gãseam uºorBuzele, gâtul,Clavicula dulce,Umãrul copilãresc.De mult, îmi amintesc,Eram doi,Þin minte cum ne þineam de mânã...Cine-a fost înfrânt dintre noi?Cine-a putut sã rãmânã?Singurul trup este al tãuSau al meu?ªi mi-e atât de dorDe cine?Numai tãcând,Cu ochii-nchiºi, cu dinþii strânºi,Mai pot sã te distrugCu greuÎn mine.100

La cules ]ngeriCUPRINSSUNT CA UN OCHI DE CALSunt ca un ochi de calAcoperit spre lume.Sã nu mã-ntrebiCând o sã-ajung la tine,Ce arbori ºi ce floriAm întâlnit.Eu vãd numai drumulªi din când în cândUmbrele norilor,Transmiþându-mi mesajePe care nu le înþeleg.CEAÞA CARE COBOARÃCeaþa care coboarãEste pleoapa taLãsatã somnoroasã peste lume?Lumea viseazãDincolo de eaªi numai eu am fost uitatãTreazãAnumeSã vãd cum somnulCurge-n moarte bun,Neschimbãtor,Ca un izvorCare apune-n mare,Ca stelele care apunCuprinse-ncet, încet de soare?101

Ana BlandianaCUPRINSSã vãd cum moartea limpede,Din când în când,Se tulburã visândC-am fost uitatã treazãAnumeCa sã poatã sã mã doarãPleoapa ta care coboarãÎnduioºatã peste lume?...Sà RÃMÂN SINGURêI GOALà DE GÂNDSã rãmân singurãªi goalã de gândCum numai brazii ºi pietreleSunt singuri ºi goi.Sã spunAuzului meu sã adoarmãªi ochilor mei sã se-nchidãAºa cumCândvaBrazii ºi pietreleAu renunþat la ochiiªi la urechile lor.În tãcere ºi întunericS-aºtept sã zãrescPrin strãlucitoarele crãpãturiAle sufletului meu rãsturnat peste mine µSoarele veºnic ºi orbÎmplântat în zãpadã...102

La cules ]ngeriCUPRINSOH, TRUPUL TÃUOh, trupul tãu îl vãd printre cernealã,Cernealã-nnãmolindu-ne ºi-n somnCa o sudoare acrã, animalã.Vreau sã te-ajungªi degetele-mi lunecã,Nu te mai vãd,Abia te-aud,Spune-mi, mai spune-miCã la fel ne-ntunecãVârtejul în care m-afund.Te chem,Dar, violent ca dintr-o ranã,Cerneala izvorãºte între noi.Mã mai cunoºti, mã mai aºtepþi,Mã mai îngãdui înapoi,Mã mai primeºtiDin vânãtul noroi?Mai viiPeste câmpii albastre,Mãri pustii,Înlãcrimat ºi mutCa sã îþi pot întindeO gurã tremuratã spre sãrutCu buze-nvineþite de cuvinte?PLÂNS CARE SE ASCULTà SINGURPlâns care se ascultã singur,Zãpadã amarãTopitã în praf ºi polen,103

Ana BlandianaCUPRINSMoartã pe umerii pazniculuiÎmbãtrânit de somnul pe luminã,Zãpadã amarã ºi firavã,Biatã zãpadã,Frig nedecis ºi-ndurãtorPãstrându-mi insomnia fragedãªi spaimele moi,Zãpadã prevestind o noapteMult mai adâncã decâtAr putea sã-ºi închipuie ziua,Cea mai plângãtoare zi,Zãpadã-amestecatã cu fructe putreziteªi cu sãmânþã de copii.TOATà LINIªTEA DIN UNIVERSCe este asemenea viduluiDintre pãrinþi ºi copii,Golului care se cascã pe loculUnde a înmugurit carne din carne,Prãpastiei deschise pe latul de palmãAl ombilicului smuls din rãdãciniDe vântulBãtând mereu în acelaºi sensAl vârstelor?Ce este asemenea tãceriiDintre un pãrinte ºi un fiuAºezaþi faþã în faþãPrivindu-seªi negãsind nici un cuvânt între ei?104

La cules ]ngeriCUPRINSOh, toatã liniºtea din universIzvorãºte din adânca tãcereÎnspumatã între tine ºi fiul tãuÎntors de pe pãmânt.ÞINE OCHII ÎNCHIªIÞine ochii închiºi, þine ochii închiºi,O singurã datã ni se dã.Nu te întreb nimic,Ninsoarea se-aºterne,A-ngropat cimitirul ºi satul,Zideºte biserica,Vârfuri de plopi se mai vãdDând colþ ca o iarbã deasupra.Ninsoarea se-aºterne ºi suieCa o câmpie dospitãCare în curând va opriTimpul de sus sã mai cadã.Þine ochii închiºi,O singurã datã ni se dãªi trebuie sã dãm o singurã datã.Nu te întreb nimic, aºteaptãUltimul fulg de timp s-apuieªi sã se facã gol în ceruriªi liniºte, abia atunciDesprinde-þi braþul stâng din cuieªi lin rãstoarnã ceasul cu zãpadã.105

Ana BlandianaCUPRINSEXILPornesc în mine în exil,Tu eºti patria meaDe care nu mai pot sã mã apropii,Tu eºti þara în care m-am nãscutªi am învãþat sã vorbesc,Numai pe tine te cunosc în lume.Prin ochii tãi am înotat de-atâtea oriIeºind pe mal cu trupul tot albastru.De-atâtea ori am navigat prin tinePândind bolborositul prevestitor de hulãAl sângelui în stare sã mã înece-oricând.Tu eºti partea mea de pãmânt,Numai din tine ºtiu sã mã înalþ.Stãpâne tu, împãduritªi semãnat cu lacuri,Þinut pe care-l stãpâneam cândvaªi-n care nu mai pot sã mã întorcDin mine, din strãinãtatea mea,Lasã-mã noaptea sã mã mai visezi,Sã-þi trec prin somn legãnãtor,Lasã-te locuit de mine noaptea,Ca genii morþi, de gândurile lor.106

POEZII(1974)

Ana BlandianaCUPRINSGENEALOGIESuntem visaþi de cinevaVisat la rândul sãuDe altulCare e visul unui visAnume.Cuprinºi de somnVisãm ºi noi o lumeSãlbatec zvârcolitã-n somnVisând,Verigã fragedã suntemÎn ºirul fãrã începutCe nu se va sfârºiNicicând,DeºiAr fi destulUn singur þipãtPuternic doar cât sã poatã treziPe jumãtatePrimul domnDe somn,Pe cel care doarmeLa temelia lumilorVisate.108

La cules ]ngeriCUPRINSFIECARE MIªCAREFiecare miºcare a meaSe vedeÎn mai multe oglinzi deodatã,Fiecare privire a meaSe întâlneºte cu sineDe mai multe ori,PânãUit careEste cea adevãratãªi cineMã-ngânã.Stãpânã,Mi-e fricã de somnªi ruºineA fi.Pentru mineOrice rãsãrit areUn numãr necunoscut de soriªi-o singurãAdormitoareZi.MI-E SOMNMi-e somn aºa cum li-e somnFructelor toamna,Mi-e somn ºi mi-e bineSunt bunã, sunt caldã,Îmi zumzãie albine109

Ana BlandianaCUPRINSÎn gând,Capul mi se va prãvãli pe umãrÎn curând,Aºa cum orice fructAjunge o datã sã cadãªi începe sã putrezeascãPe partea dinspre pãmânt.Adormªi capul îmi putrezeºteDe visuri,Alcooluri dulciSe distileazã blând,La rândul lui un înger-vierme adoarmeªi-ncepe sã visezePutrezind.BALADA VÃMILORSã nu te sperii µ mi-ai spus µZeul de culoarea frunzelor vechiApare la vama de apus,ArePlisc de pasãre cântãtoare,Gemete închise-n auzªi ochiul deschis ca de mort.E însoþit de cãprioareªi cerbiÎnaintând regeºte-n perechiCununate cu inele veºtede de ierbi µEl te va duce pânã la vama de nord.110

La cules ]ngeriAcolo te-aºteaptãZeul bãtrân µDin orbita lui dreaptãNorii se scurg,Din orbita lui stângãSe face amurg,E chircit ºi e spân,Are gura nãtângã,Cloceºte ouã de ºerpi la subþiori,Pe umeri îi cresc pene de ciori,La coate aripi de peºte,El croncãne rar, rãguºit µGlasul lui te-nsoþeºtePânã la vama de rãsãrit.De undeTrebuie sã te conducã un copilCare se-ascunde.E zeu, dar nu vrea sã recunoascã,Se face când ciocârlie,Când broascã,Îi atârnã bãrbi de pãpãdie,Aripi flutureºti,Coarne de crengi,Cocoaºe de melci.Poþi sã-l ghiceºtiDoarDupã ºirul amarDe cocoriCare-l urmeazã,Dupã firava razãÎncârceiatã deasupra luiDe trei ori,111

Ana BlandianaDupã tremurul frunzei de dud,Mai pripit.Lasã-te hãituit µ mi-ai ºoptit µPânã la vama de sud.Dar nu te trezi µ mi-ai strigat µAcolo te-aºteaptã stãpânaÎntregului regat.Îþi va trece peste ochi mâna,Sã nu-þi fie fricã,Sã crezi µEa este zânaCu glas ascuþit de pãun,Cu miros de cãpºunã,Cu fustele din foi de mãtrãgunã,Cu buzele verzi,Cu pãrul de apã aiuritoareSpre mare;Pãsãrile îi trec prin corp,Peºtii prin plete µNu te trezi! µªopârlele-ºi leapãdã pieile bete,Soarele stã în palma ei orbªi nu face ziNumai luna de fierePicurã de susPeste noi...Dacã ai putereSã visezi cã adormi µ mi-ai mai spus µPoþi sã te întorci înapoiPrin vama de-apus.112

La cules ]ngeriCUPRINSFRUMUSEÞEA MEA ÎMI FACE RÃUFrumuseþea mea îmi face rãu,Mai necunoscutã decât lunaTrecând din oglindã-n oglindã,Din apã în apã,Icoanã întruna,Fãrã sã se desprindã,Dar fãrã sã-ncapãÎntreagã în somn.Trecând din lume-ntr-altã lumeCa ºi cumAº fi tot euDar mai de fum,AnumeCa sã rãmân icoanãTotdeauna,Inexistentã ca în apã luna.BALADÃStãpânã,Stãpâne,Pânãªi cineV-a cunoscutRãmâne mut.Dã vorbe din palmãPãsãrilor hranã,Nu-ºi þinePentru sine113

Ana BlandianaCUPRINSNici o rugãciune,Nici o sudalmã,Singur rãmâneªi fãrã prihanãCa nenãscut.Litere-sâmburi,Crânguri-silabe,Cuvinte-anotimpuriOchiu-i încape,DarÎn zadar µÎn lacrima luiNumai albineleªtiu sã se-adape,Numai fluturiiPot sã se-ngroape.SILABEAdesea-mi vine sã mã rogGlasului meu, precum un cerbÎn care-a fost ascuns un herbNeînþeles, de inorog.Ascult uimitã cum se schimbãGându-mi stângaci în regi ºi zeiÎnþelegându-se-ntre eiÎntr-o de mult uitatã limbã.Silabe mi se strâng în pieptStrãine, fãrã sã mã-ntrebe,114

La cules ]ngeriCUPRINSNeiertãtoare ºi superbe.Nu mã mai mir. Ascult, aºtept,Numãr cum picurã rar, reci,Îndepãrtat ca dintre stele,Din rotunjirea gurii meleMoartea ºi viaþa mea de veci.ÎNTRE LUMITrec dintr-o viaþã într-altaMângâind uºorCoama leului somnDe la intrare,S-a obiºnuit cu mineCu veºnica mea dispariþie în zori,Cu veºnicele mele întoarceriCrepusculare.Înfrântã, uneoriNu mai reuºesc sã ajung pânã la el.Atunci se scoalã,Îmi prinde capul în dinþiCu duioºieªi mã târãºte încetinel.AlteoriNu mai ºtiu sã mã întorc din vis.Atunci porneºte dupã mineÎn labirint,Îmi dã de ºtireRãcnindCã mã va salva,115

Ana BlandianaCUPRINSSã aºtept nemiºcatãÎn amintire,Sã mã gãseascãªi sã mã aducãÎn împãrãþia sa.O, minunata lui împãrãþie,Þarã subþire,Fraged hotarDe orãÎntre douã lumi care se devorãSmulgându-se una alteiaFãrã oprire.POATE Cà Mà VISEAZà CINEVAPoate cã mã viseazã cineva µDe aceea gesturileÎmi sunt atât de moiªi de neterminate,Cu scopul uitatLa jumãtatea miºcãrii,Grotesc,De aceea contururile mi se ºtergSecundã cu secundãªi faptele mi se topesc...ªi poate cel ce mã viseazãE smuls din când în cândDin somn,Trezit,Purtat cu sila-n viaþa luiAdevãratã,116

La cules ]ngeriCUPRINSDe aceea mã-ntunecSuspendatã uneoriCa de-un fir care se topeºte de nea,Fãrã sã ºtiuDacã va mai adormi vreodatãCa sã mi se mai întâmpleCeva.CÂND MÃ VOI TREZICând mã voi trezi va fi zãpadãAºezatã frumosPe cãrþi ºi pe covor,În jurul capuluiCa o diademã pe pernã,Cearceaf peste piele, uºor.Va ninge-n odaie tãcut,Cu fulgi enormiCa sufletele de pãpãdie,Cãzând atât de încetÎncât între tavan ºi podeaAu nevoie de o veºnicie.Voi zãri apoi pãsãri bãtrâneAciuite pe rafturile bibliotecii,Cu penele crescute diform µCa sã se depunã atâta zãpadãCât a trebuit sã dorm?Nu cumvaÎntre timp am murit?ªi mã voi ridicaSã fug117

Ana BlandianaCUPRINSÎnspãimântatã,Dar pãsãrile vor scoateUn fel de râs cârâitArãtând cu aripaCum tãlpile meleNu lasã urme-n zãpadã.RUGÃCIUNESã stau culcatã-n zãpadãCu braþele larg desfãcute,Închipuind o nespus de frumoasãCruce cuprinsã de somnDinadins,Pe care doar îngerii ar meritaSã se rãstigneascãPentru pãcate fãcuteÎn paradis.Alb fãrã marginiªi liniºte neînceputã,Nori destrãmaþi în floriTroienindu-mã lin,În timp ce lacrimi fierbinþiSe nasc sub pleoapele-nchiseªi-ngheaþã nainte de-a curgeDin vise.Amin.118

SOMNULDIN SOMN(1977)

Ana BlandianaCUPRINSDEALURIDealuri, dulci sfere-mpãduriteAscunse jumãtate în pãmântCa sã se poatã bucura ºi morþiiDe carnea voastrã rotunjitã blând,Poate un mort stã ca ºi mine-acum,Ascultã veºniciile cum curã,κi aminteºte vechi vieþi pe rândªi contemplându-vã murmurã:Dealuri, dulci sfere-mpãduriteAscunse jumãtate în vãzduhCa sã se poatã bucura ºi viiiDe nesfârºit de blândul vostru duh...O ÞARà E FÃCUTà ªI DIN PÃSÃRIO þarã e fãcutã ºi din pãsãri,Din V-urile mari cãzând spre sudRãnite, alungate de frigªi de trãdare,Venind înapoiUmilite de dor,Lunecând pe toboganul ceruluiRecunoscãtoare120

La cules ]ngeriCUPRINSStreaºinei cã nu s-a mutatDe pe vechiul pridvor.O þarã e fãcutã ºi din pãsãri,Cum o bisericã e fãcutãªi din viaþa de apoi.POEMCine ºi ce sã visezeÎn timpul crescut peste noi µNãmeþi grei de somnPrin care cu gesturi vitezeªi lente se miºcãLunateci eroi?Sã nu strigi,Trezirea-i ucide,Ajunge sã plângiªi sã-i vezi µAle încãnemorþiiAtât de timideDovezi.IARNA STELELEIarna steleleSunt atât de departe,Cã nu poþi sã le veziPrin singurãtate.Iarna mãrileSunt atât de strãine,121

Ana BlandianaCUPRINSCã nici cursul izvoarelorNu li se cuvine.Iarna morþiiSunt atât de reci,Cã îngheaþã pãmântulEmisferei de veci.PLEOAPEMereu tresãrind în tãcerea afundã,Zbãtute, munciteFrunze de plop,Milioane de pleoapeObositeS-ascundãOchiul cel singur,Înlãcrimat ºi miop,Pe care-l simþim între speteCum pãtrunde arzândCând pleoapele plopuluiSunt duse de vânt.PÃSTOR DE FULGIMi-ar place sã mã fac pãstor de fulgi,Sã am în grijã turme mari de-omãtPe care sã le port prin ceruri lungiªi sã le-aduc mai albe îndãrãt.122

La cules ]ngeriCUPRINSÎn nopþi clinchetitoare sã stau ºi sã contempluSingurãtatea lumii ºi plânsul ei enormReverberat în nouri ca-n murii unui templuPe când viaþa-mi trece ºi turmele îmi dorm.S-aºtept sã vinã vara sã-mi rãpunãMieii sortiþi spre setea dulcii humeªi-n transhumanþa sfântã sã curgem împreunãMulþi, fãrã de prihanã, dar anume.ÞARÃÎn tine nu mi-e dor de nimeni,Pãmânt apus în somnPrin verzi orbite,ªi sunt strãinã dacã trec hotarulPletelor tale obosite.Eu numai limba taO ºtiu vorbi în visªi spune basme numai pentru tinePrea trecãtoru-mi paradis,Prea trecãtorule stãpâne.E frig afarãªi e ceaþã deasã,Se face searã,Timpu-ncet se lasã,Dar cât de bine ºi de cald e-acasã,Când unul altuia ne suntem þarã.123

Ana BlandianaCUPRINSNINGE CU DUªMÃNIENinge cu duºmãnie,Cu urã cade zãpadaPeste apele îngheþate cu urã,Peste livezile înflorite din rãutate,Peste pãsãrile înrãite care îndurã.Ninge ca ºi cum prin zãpadãAr trebui sã se sfârºeascãViaþa acestui acvatic popor,Ninge cu o încrâncenareOmeneascã,Ninge otrãvitor.Pe cine sã mire?Doar eu mai ºtiuCã ninsoareaA fost la-nceputuri iubire.E atât de târziuªi ninge hidos,ªi nu-mi vine-n minteDecât sã aºteptLupii flãmânzi,Sã le fiu de folos.BISERICILE N-AU ACOPERIªURIBisericile n-au acoperiºuri,Ci aripi zgribulite pe trup,De ºindrilã,Pe care va veni o vremeSã ºi le deschidã124

La cules ]ngeriCUPRINSªi sã se înalþeÎncet, ca în silã,Ducându-ºi fãpturileDe aur ºi fumÎn vãzduh tot mai sus,Zburând cu vuiet mare, precumUn stol de pãsãri greleSpre apus,În timp ce munþi isterici,Amestecaþi cu mareaÞâºnitã cãtre eiS-ar prãvãli µFrumos sfârºit al lumiiSub cerul viu albastruRoind de mari biserici vii.CA ªI CUM LUNACa ºi cum luna ar avea ceva de spusÎn dragostea-urã care mã leagã de neaPornise sã scrie pe omãt strãlucitoareLitere pe careTot ea le ºtergea.O ameninþare poateSau poate un sfat,Ceva important mi se transmitea,Cuvintele strãluceau ºi þipauPe câmpul pustiuCa pãunii µTrebuia sã rãspund,Întunericul îºi þinea respiraþia,125

Ana BlandianaCUPRINSPalidã, zãpada aºtepta,Cu toþii credeauCã eu ºtiuLimba moartã a lunii...AVRAM IANCUDormind înainteazã cântând din fluier stinsÎnvinsul crai al adormirii noastre,În urma lui cresc codri mari de plânsªi hohotesc nemuritor dezastre.În urma lui se arã singur de cutremurPãmântul nostru pustiit de somnªi singur, sub al zilei roºu tremur,Se seamãnã cu oase vechi de domn.Ar fi destul îndemnul din fluier sã-ºi suspineªi-ar încolþi pãmântul scârbit rãzboinici grei,Dar el e încoifat c-un roi somnos de-albineªi-armate are-n turme picotitorii miei;Dar struguri dulci se-mbatã ºi aþipesc în vie,Dar norii-adorm pe ceruri ºi undele pe lac,Dar grânele se culcã ºi se sfârºesc în glie,Sub greutatea florilor de mac;Dar dorm în albii râuri ºi frunzele-n pãduri,O þarã-ntreagã transhumatã-n vis,Pe când mãritu-i rege cu ochi deschiºi ºi suri,Dormind înainteazã cântând din fluier stins.126

La cules ]ngeriCUPRINSAUDAud cum pãºeºte cineva dupã mine în lunãªi pune seminþe de flori în urmele tãlpilor mele,Un pas înþelept µ albãstrele,Un pas greºit µ mãtrãgunã.Aud cum pãºeºte cineva dupã mine în soareªi pune ouã de pãsãri în urmele tãlpilor mele,Un pas înþelept µ turturele,Un pas greºit µ cântãtoare.Aud cum pãºeºte cineva dupã mine-n vecieªi pune cuvinte în urmele tãlpilor mele,Un pas înþelept µ ghilimele,Un pas greºit µ poezie.SATUL ÎNTREGSatul întreg adormiseªi poate visa cã nici nu e,Atât de adânc îl iubiseMirosu-nþelept de gutuie.Stelele grele ºi moiTrãgeau cerul copt spre pãmânt,Ca ºi cum ziua de-apoiS-ar fi pregãtit fermentândAstre prea dulci de iubire,Fructe stricate de dor,127

Ana BlandianaCUPRINSCa sã prelingã-n clondireSfârºitul lumii uºor.Ploi dulci de prune ucise,Miros înþelept de gutuie,Satul întreg adormiseªi poate visa cã nici nu e.CÂNTECULCântecul ãsta îl scriu pe frunze cu-o dudã,În urma mea vin furnici în cohorte ºi-l sorb,Nici o ureche nu va putea sã-l audãªi tot vãzduhul va fi pentru raza mea orb.Furnicile însã îl vor purta în pãmântªi ploile nu vor putea pãtrunde sã-l ºteargã,Seminþele îl vor înþelege cãzândªi-l va simþi numai fragedul vierme din fragã.Iarba-l va scoate anul viitor la luminãªi o sã-l creascã ºi-o sã-l usuce soarele,Iar dac-o sã aibã noroc or sã vinãªi or sã-l pascã somnoroase ºi indiferente mioarele.Va curge în lapte apoi înþelept, înstelat,ªi nimeni n-o sã-ºi mai aducã aminteC-a fost zãmislit din pãcat,C-a fost gândit în cuvinte.128

La cules ]ngeriCUPRINSCEL CE Mà VISEAZÃCel ce mã viseazãÎncearcã poateSã-ºi rãscumpere sufletul astfel,Viaþa mea este una din vieþilePe care e pedepsit sã le visezePentru a se purificaDe pãcate,Eu sunt numai un personaj secundarAl acestei ciudateAscezeLa capãtul cãreia îl aºteaptãPace poateªi har.ACOPERITà DE ROUÃAcoperitã de rouã,Þarã a frunzelor fragede,Câte milenii încãNu vei obosi sã te naºti?Leagãn de nenorocireAtât de frumos încât nimeniNu are timp sã renunþeLa verdele tãu cimitir,Þãrânã bogatã în sareDepusã din lacrimi pe careAlbii de râuri le ducªi le umplu cu peºti;ªi plânsul îþi e roditor,Mamã fãrã odihnã129

Ana BlandianaCUPRINSªi negânditã, crescândMieii în oi spre jertfire,Din morþi extrãgând ierburi viiªi din suferinþã iubire.Pace ºi liniºte þie,Dãruitoare nebunã,Sub cerul de sânge uitatªi vânãt de frig, noapte bunã.ÎN SATUL ÎN CARE MÃ-NTORCÎn satul în care mã-ntorcCeasuri cu cuc sfarmã vremeaªi mari bucãþi de tãcereZac sparte în praful din drum.Àcele se învârt cu hãrnicie,Àrãtând mereu ceva de neprivit.Orele au cãzut de mult,Àcele aleargã fãrã sfârºitªi dezorientat, când ºi când,Cucul apare ºi-anunþãSfârºitul lumii, cântând.ACEASTÃ PLUTIRECe poate fi fericirea,Dacã nu aceastã plutirePrintre fructe ºi frunze,În raza de miere prãfoasã, foºnindPe locul vrãjit unde viaþa sfârºeºte130

La cules ]ngeriCUPRINSDar nu-ncepe moarteaªi-ntre ele e numaiUn limpede jindCu miros de prune urcând spre alcool,De fum ºi de iarbã uscatã?Ce poate fi fericireaDacã nu sã adormi,Aºteptându-þi sfârºitul,În septembrie,Într-o livadã?REVIN ÎN TOAMNÃRevin în toamnã cum revin acasãDin þãri mai libere ºi mai bogate µªtiu iarna care vine, ºtiu bruma care cadeªi ceaþa nesfârºitã, nenþeleasã.Dar eu visez amiaza-mbrãþiºatãDe frigul dimineþii ºi al serii,Ora de miere, galbena zãpadãPe care-o ning din crengi învinse merii.Eu plâng de bucurie în luminaNestinsã încã de uriaºe nopþiªi-n strugurii zdrobiþi în teasc din vinaDe-a fi prea buni, prea dulci, prea copþi.Eu vin spre frig, deºi de frig mi-e groazãSpre fructul putred care se consumãÎn alcoolul limpede-n amiazãªi tulburat în asfinþit de brumã.131

Ana BlandianaCUPRINSMi-e fricã de-ntuneric ºi totuºi vin, ºi vinDin nesfârºite veri strãlucitoare,Unde tânjesc spre fericitul chinAl boabei ce apune-n vin ºi moare.Orgoliu fraged, dragoste copilãroasã,Fatalã, somnoroasã demnitate.Revin în toamnã cum revin acasãDin þãri mai libere ºi mai bogate.Sà NU FACSã nu fac gestul,Mâna mea sã nuÎncheie cerculCare-l începuSã las prea trecãtorulGlob pe ramªi-n gând savoareaCare o visam;Sã nu-mplinesc,S-aºtept, s-amân;Plãcerea-i veche,Faptul e bãtrân,Numai dorinþa-iTânãrã sub soare µªi-aspir mireasmaPânã e duhoare.132

La cules ]ngeriCUPRINSDUMINICÃCrezi cã nu ºtiuCã în dosulAcestui mirific incendiuAl pãdurii cãzute în roºuNu e decât timpulLaº care treceMascându-ºi plecareaCu spectaculoase ºi ipocrite minuni?Crezi cã nu ºtiuCã gutuileNu cad sub regalaLor greutate,Ci-nvinse de-omiziNãscute din dragosteaPrevãzãtoareA meschinilor fluturiExtravaganþi ºi nebuni?Crezi cã nu ºtiuCã victorioasa întoarcereA lãstunilorNu-i decât rezultatulAlegerii crudeA celor puternici ºi rãiDintre cei slabi ºi buni?Fii liniºtit,Mi s-a spusTotul ºi nici o iluzieN-a rãmas nealungatã,133

Ana BlandianaCUPRINSÎnvãþãtorii ºi-au fãcut datoria.Dacã, în dupã-amiazaDe duminicã-a toamnei,Lumea îmi pare perfectã,Numai eu sunt vinovatã,Numai eu voi plãti µ luni.PE LACUL MORIIPe lacul morii apa se-mbracã-n mantii luciiDe mucilaginoase mãtãsuri verzi smaraldªi roþii-nþepenite îi creºte blanã verdeSã-i þinã-n pãrãsire de moale ºi de cald.De vrei sã treci cu barca, lungi mâini te þin în locªi-oculte, verzi miasme îþi ameþesc plãmânii,Pe când secrete broaºte slujesc solemn prohodPe-altarul vechi ºi profanat al pâinii.ªi nu e nici un secol de când priveam vrãjitãCopiii cum se joacã-n fãinã ca în neaªi alegeam din gloatã-o fetiþã albã toatãSã creascã ºi sã fie mama mea...ORAª ORIENTALOraº oriental de câmpieCu seva prelinsã pe strãzi,Cu soarele fãrã ruºineSorbindu-ºi sordidele prãzi,134

La cules ]ngeriCUPRINSOraº lichefiat, râu fierbinte,ªi crâncene-arome urcândSpre cerul de fructe în careSe stricã ultimul gând.EU NU CÂNT FRUNZAEuNu cânt frunza,Cânt numai frageda moartePe care-o ascundeCa pe-o þarã îmbãtãtoareªi fãrã sfârºitÎn care cine pãtrundeUitã sã se mai întoarcã ºi moareCa sã poatã merge mereuMai departeªi mai fericit.Plantele doar,Pentru cã nu sunt în stareSã povesteascãCe vãd,Sunt lãsate sã se întoarcã mereuDin þara aceea copilãreascãDe careUn misterios prãpãdNe desparteÎn van.EuNu cânt frunza,Cânt numai frageda moarteÎn careViseazã o datã pe an.135

Ana BlandianaCUPRINSIMPUDICE FRUCTEImpudice fructe crãpateArãtându-ºi sâmburul golÎnalþã-n vãzduhul pierdutAburi miraþi de alcool;Miros vegetal de iubireSub soarele picotitorÎn care plante de aurRãsar, dorm o varã ºi mor;Lene fierbinte ºi-adâncãUnde se-opresc ºi albinele,Luminã atât de puternicã,Încât stinge rãul ºi bineleÎntr-o beatitudineUimitã ea însãºi de sine;Fructe senzuale cu viermiÎn cãrnile dulci de ruºine...ÎN SOMNÎn somnMi se întâmplã sã þip,Numai în somn,ªi-nspãimântatã de-ndrãznealãMã trezesc µÎn liniºtea disciplinatã a nopþii,Încerc sã audÞipete-n somnul vecin.136

La cules ]ngeriCUPRINSDar vecinii-nþelepþiNu þipã decât când sunt siguriCã viseazã cã dorm,În somnul din somn,Unde nimeni n-audeκi dau drumul la gurã.Ce liber vacarmTrebuie sã fie acolo,În somnul din somn.PERECHEªi vom rãmâne în eternitateLa fel de tineri cum suntem acumCând miezul morþii-n turnul tâmplei batePlecând pleoape roºii pe gropi adânci, cu scrum?Vom fi ºi-n moarte tot uºor de-nfrântªi nu vom înþelege nici atunciSensul acelui strivitor cuvântRotindu-se-n absurdele porunci?Tot tineri ºi frumoºi fãrã-ncetare,Mereu împleticiþi în lungi priviri,Vom fi jertfiþi mereu pe alte-altareªi neacasã, veºnic nicãiri?Apleacã-te pe braþul meu când mor,Lasã-te-nvins de legea lor strãveche.Nouã ni-e dat în schimbul tuturorNorocul de a fi pereche.137

Ana BlandianaCUPRINSDE CEDe ce viseazã fructele alcooluriªi ierbile miresme iuþi ºi tariÎntr-o luminã-atât de blândãCã te îndeamnã sã dispari?De ce se pregãtesc sã se salveze,Congestionaþi nedemn pe cer, cocorii,Când poþi s-aºtepþi cu-atâta paceSã te destrami uºor, ca norii?De ce se-nchid albinele în stupiªi în seminþe florile prevãzãtoare,Când toamna e atât de bunãªi ne învaþã cum se moare?PASTELÞara mea pãrãsitã de fructe,Pãrãsitã de frunze.Pãrãsitã de struguriiEmigraþi prevãzãtori în vin,Þara mea trãdatã de pãsãrileRostogolite în grabãPe cerul mirat ºi încã senin,Veºnic împãcatã,Mirosind a ierburiCare-ºi dau sfârºitu-n soarele domol,Credincioºi pãianjeni138

La cules ]ngeriCUPRINSÞes pânzeturi albeCa sã bandajezeLocul frunzei, gol.Noaptea stele coapte-þiFermenteazã cerul,Vântul curge ziuaTare ºi-amãrui,Orele-þi mãsoarãNucile cãzândªi te lumineazãCuviincios gutui.SATMai mult mirosDecât imagine sau sunet,Miros de fum în searã, mai ales,Când se întorc cirezile-aþipiteDe prea mult lapte înflorit în ºes;Miros de lapte care face spumãErotic muls din uger, ca ºi cumSe-mpreuneazã-n carnea lui albastrãSufletul verde-al ierbiiSãlbatece cu suflulBlând ºi înduioºat de fum;Miros de paie udeªi de grãmezi de boabe,Miros de piramide de grâu urcat spre cer,Pe când vãzduhul serii în sine se resoarbeªi norii se destramã-n139

Ana BlandianaCUPRINSPoveºti subþiri ºi pier;Miros de tine însuþi,De pãr þinut în soare,De piele visând ierburi,De somn ºi de cuvânt µO, sat, clãdit în aerDin veºnicã pãrere,Iubit cu rãsuflareaªi clãtinat de vânt!FRUNZE DE ANIMALFrunze de animal þinut în ploaie,Umbrã pieloasã de gutui,Un cer zemos care se-ndoaieCa sã-l consumi ºi sã i te supui.Prea înþelepte capete de aur atârnândGândesc miresme ca sã te subjugeIspititoarei care urcã blândPrin crengile deschise-n cruceªi-n frunzele senzuale bolboroseºte stinsFãgãduieli ciudate ºi eresuriÎn timp ce ora picurã,-ntradins,Vãzduhul cu mai multe înþelesuri.Ce moarte aromatã se coace în gutui!Ce þi-ai putea dori mai mult s-arãþi?C-un gest pios ºi singur puiRotundul aur putred printre cãrþi.140

La cules ]ngeriCUPRINSEU CRED Cà NORIIEu cred cã norii povestescÎn fiecare þarã altfel,Poate cã sunt þinuturi undeSe vãd pe ceruri epopei µLa noi pe boltã trec ciopoareCu câini bãtrâni ºi miei nostalgiciªi-alunecã-n pãºunea-albastrãPe urma lor trei ciobãnei.Sau se înalþã-o mãnãstireNepãmânteanã, ca în somn,Surpatã-n haos fãrã milãDe rãsuflarea unui vântªi iarãºi rãzvrãtitã-n ceruriPânã când aripi de ºindrilãCãzând înspre înalt cu spaimãSuie din lacrimi un cuvânt.Cum am putea sã ne dorimUn cer senin ºi-o boltã goalã,Când norii spun poveºti prin careSuntem salvaþi în veºnicii?Veniþi, furtuni, deasupra noastrãªi înfloreºte-ne, durere,Cât timp mai ºtii cu abur sacruPe cerul lumilor sã scrii...PAHAR CU MARGARETEPahar cu margarete de câmpPe-o masã albãLa care scriu141

Ana BlandianaCUPRINSMai liberã decât sunt;În jurMiros de fânCorupãtor spre somnulDin care poate va picuraUn cuvânt;Cer dulce în amurgAsemeni cirezilorCare se întorceau odinioarã;Dragoste pentru tot ce-a fost,Pentru tot ce o sã mai disparã,Dragoste fãrã rost,Dragoste fãrã hotar µUmbrele plopilor, gratii lungi peste câmp,Margarete de câmpÎn pahar.CINE-A NUMITCine-a numitAuriuAceastã culoareA extazului frunzelor,Aceastã triumfãtoareÞarã a nimãnuiDintre viaþã ºi moarte,Aceastã beatitudineÎnvãluind în vegetala-i luminãPãmântul,Cu mireasmã de fructeDezgolite pe crengiÎn virginalã142

La cules ]ngeriCUPRINSªi grea impudoare?Cine-a îndrãznitSã dea un cuvântCelei mai limpeziªi-adânci nenumiriSpre care curgem,Nedemni de atâta speranþã,Cu toþii,Printre ciorchini înþelepþiªi zãnatece ramuri subþiri?Tãceþi!Tãceþi ºi-ascultaþiSilabele ierbii foºnindÎn luminã uscat µNici ea nu-ndrãzneºteSã spunã pe numeAcestui ultim regat.PLOPI ªI PALTINIPlopi ºi paltiniDintr-o þarãNecrezutã ºi de alþii,Unde norii se coboarãÎn tulpini ºi înfrunzesc,Unde bolta poþi s-o clatiniCu o singurã-ndoialã,Plopi ºi paltini,Îngeri supliDintr-un rai pãdurãresc,143

Ana BlandianaCUPRINSBateþi rarDin aripi luciiCu nervuri de frunzã verziªi-ascultaþi cum cântã cuciiVremea fãrã contenire,Ca ºi cum un minutar,Ascuns bine-n pene sure,Ar tot bateOra celorAsurziþi de nemurireCa de-o moarteMult mai tareªi lipsitã de tãcere,Fãrã dulcea aºteptare-nBuruieni de þintirim,Toarceþi liniºtea fuioareªi-nveliþi în ele þaraDin cuvintele pe careNumai voi ºi eu le ºtim.CÂND VOI FI-MBÃTRÂNIT DESTULCând voi fi-mbãtrânit destulSã nu îmi mai doresc sã morO sã mã sui într-un pãtulCu miros bun, adormitorDe grâu încins sub bolþi de stuh,De floarea-soarelui uscatã,De praf bãtrân ºi de vãzduhPe care-l ºtiu de altãdatã;144

La cules ]ngeriCUPRINSO sã mã-ntind printre grãmeziFãrã dorinþe, fãrã gândªi nici mãcar n-o sã visezPerechi de vorbe-alunecând;În dulcele coºciug de boabeVoi sta zâmbind cu ochii-nchiºi,O sã îmi joace pe pleoapeO razã din acoperiº;Uimitã fãrã de pricinãDin când în când o sã adorm,Mã va trezi câte-o albinãCu bâzâitul ei enorm,Curând miresmele vecineMã vor topi în sinea lor,Voi fi bãtrânã, va fi bineªi nu-mi voi mai dori sã mor.ÎN DIMINEAÞA DE DUPÃ MOARTEÎn dimineaþa de dupã moarteVa fi rãcoare ca în zorii ceþoºi de septembrie,Când din arºiþa lubricã-a veriiMã dezmeticesc în aerul alb,Strãinã de arborii încâlciþi în lumina lânoasã.Voi fi trezitã, ca în septembrie, devremeªi, ca în septembrie,Destul de singurã ca sã audVãzduhul cum picurã înspre amiazã145

Ana BlandianaPe obrazul gutuilor ud.ªi-mi va fi somnªi-o sã mã rog sã mai adormÎncã puþin,Stând nemiºcatã,Cu ochii închiºi ºi faþa în pernã,În timp ce liniºtea asurzitoareMã va trezi tot mai plinCa sã încep,Ca pe-o dimineaþã de toamnã,Ziua eternã.146

OCHIULDE GREIER(1981)

Ana BlandianaCUPRINSÎN SOMNGreierii cântã numai în somn,Greierii ziua sunt numai insecte,Lãsaþi-i sã doarmã ºi-ascundeþi-i, ierburi,De sinceritãþile zilei, suspecte;De adevãrul uscat ºi zadarnicFereascã-i al rouãi prea limpede domnªi tot ce nu reuºesc sã trãiascãÎntâmple-li-se în somn;Lãsaþi-i sã doarmã legaþi de coºmare,Cântând ca din strune din propriile funii,Subþiri prinþi de þipãt jertfiþi ascuþitSingurãtãþilor lunii.DE-ACOLODe-acolo din frunzãUn altul se uitã la mineCu o rãbdare-mpãrþitã în veri ºi în toamne,Fãrã sã spunã nimic,Mirându-se doarDe ochii mei închiºi înspre el.O, pe pleoapele mele a dat colþ iarba,ªi a fost verde, ºi s-a uscat148

La cules ]ngeriCUPRINSDe când nu s-au mai ridicat în afarã,Genele mi s-au înþelenitÎncâlcite, înnodate-ntre ele,De când ochii meiNu mai contenesc sã mã vadãSub raza cea verde în care mã scaldãPrivirea din frunzãCa în adâncul unui ocean etern rãbdãtor,Fãrã sã spunã nimic,Pregãtindu-mã doarPentru mai aspre ºi mai lungi învieri.CA ªI CUMCa ºi cum însãºi luminaAr fi doar o plantã ce creºteªi stelele ar avea rãdãciniRaze subþiri care sug,Simt cum din mine îºi tragInexplicabila hranãToþi aºtrii, urmând bisturiulCa stolul de corbi dupã plug.Mi-e fricã de-atâta luminã,De prea multe flori îmi e frig,Mi-e somn de iubirea deplinãªi nu ºtiu pe cine sã strigSã stingã în mineCereasca grãdinã,Sã spargã din calea oceanului negruExtaticul dig.149

Ana BlandianaCUPRINSOULÞi-aduci aminte cât de bineEra în oul de pe apeUnde eram zidiþi de-a pururiFãpturã singurã, deplinãÎn care universu-ncapeªi-ºi este suficientã sieºi,Plutind luminã în luminã?Þi-aduci aminte cum pluteam?Iubire fãrã dor de nimeniªi, oglindindu-se pe sine,Izvorul fericit ºi mut µDurerea nu se nãscocise,Singurãtatea era plinã,Cuvântul nu era nãscut.Cine-a greºit ºi pânã când?Oul perfect, tãiat în douã,S-a rupt în cer ºi în pãmântÎnsingurând deodatã-o lume µÞi-aduci aminte cât de nouã? µIar lama strãbãtu prin mijloc,Reinventându-ne pe rând.Þi-aduci aminte despãrþireaCelulelor de ele înseºiªi spaima sângelui voindSã curgã într-un singur trup?Pãmântul se-ntindea prin arboriªi cerul se-ncleºta în crengi,Sã nu se vadã, goalã, ranaPe locul cãreia s-au rupt.150

La cules ]ngeriCUPRINSÞi-aduci aminte ce risipãDe sentimente ºi de vorbe,De animale ºi de planteCurgând spre-acelaºi þãrm pierdutªi aºteptând sfârºitul lumiiDin care, poate, se va naºteUn ou perfect plutind pe apeÎn liniºtea dintru-nceput.ÞARA PÃRINÞILORPãrul îmi ajungea pânã la pãmântªi treizeci de aniMi se pãrea o vârstã atât de îndepãrtatãÎncât nu credeam cu putinþãSã o ating vreodatã,Plinã de cruzime lunecamDinspre þara pãrinþilorSpre o lume încã neinventatã.Lumea nu s-a inventat nici acum,Pãrul nu mai mi-e atât de lung,Treizeci de ani e numai merinde pe drum,Dar în þara pãrinþilor ce n-aº da sã ajung!Dar în þara pãrinþilorSe ajunge întotdeauna târziu,Numai când totu-i pustiu,ªi doar în lumina de lunãSe mai strâng împreunã,Sub tãiaþii castani,151

Ana BlandianaCUPRINSUmbre de taþi condamnaþiªi mame de treizeci de aniPieptãnândFete cu pletePânã-n pãmânt.IATÃIatã, mã spãl într-un râu de secundeªi mã ºterg cu un ºtergar de ore curat,ªi pletele mele de aniMi le pieptãn într-o oglindã de timp,ªi firul ierbii e un ano-timp verde,ªi firul fânului, unul uscat,ªi cerul, o vreme careDin lipsã de graniþi se pierde;Cãci timpul nu e miez niciodatã,Ci numai început ºi sfârºit µPânã n-ai muritMoartea e ºi ea duratã,Apoi, nemainãscut de minutare,Fluviul zãcând în sineCa o mare.AM OBOSITAm obosit sã mã nasc din idee,Am obosit sã nu mor µMi-am ales o frunzã,Iatã din ea mã voi naºte,152

La cules ]ngeriCUPRINSDupã chipul ºi asemãnarea ei, uºorSeva rãcoroasã o sã mã pãtrunzãªi nervurile îmi vor fi fragede moaºte;De la ea o sã învãþ sã tremur, sã cresc,ªi de durere sã mã fac strãlucitoare;Apoi sã mã desprind de pe ramCa un cuvânt de pe buze.În felul acela copilãrescÎn careSe moareLa frunze.DEFINIÞIECasã împletitã din ramuri de salcieªi cioplitã apoi ca Adam din pãmânt,Casã acoperitã cu-o orgã de papurãGata sã curgã în cânt;Casã spãlatã de rouã ºi ºtearsã de soare,Casã-nvelitã, ca un zeu mic, într-un norªi care asemenea mãrii se trage spre lunãDin noaptea cu greieri ºi cu pridvor;Casã apãratã de pomi ºi de viþe cu struguriªi vegheatã de albine, de licurici, de lãstuni,Pe care se caþãrã vitejeºte dovleciiªi se-ncaierã crengi încãrcate de pruni;Casã ziditã din litere pe stâlpi de silabe,Sprijinitã-n cuvinte, suspendatã de stele,Liniºtea pune foi albe în juru-þi,Cerul ºi-aºterne cerneala pe ele.153

Ana BlandianaCUPRINSMETAMORFOZEÎngerii au îmbrãcat haine de pãsãriCare îi strâng pe sub aripi,Pãsãrile au îmbrãcat haine de peºtiCa sã zboare sub mãri.Fiarelor le creºte iarbã la subþioriªi subþiri rãdãcini din copite,Vorbele se-mperecheazã îndrãgostiteCa sã nascã ocãri.Ca ºi cum nu euSunt cel care strigAjutor,Îmi astup urechile sã nu mai audªi ochii-i întorcGreu, ca pe niºte pietre de moarã sãracã,Scrâºnind.SuntCa o sãmânþã-ngropatãCare nu vrea sã se facãNici plantã, nici pãmânt.LUNTRESã îmi fac o luntre împletitã din ierburi ºi floriªi sã mã las sã alunec pe râu ca un plaur,Egal depãrtatã de maluri,Strãinã de peºti,Sã mã mântuie stelele noaptea ºi-n zoriSã mã-nconjure-ai apei ochi vitregi de aur.154

La cules ]ngeriCUPRINSSã nu vãd nimic prin pleoapele-nchise,Un roºu-ntuneric încet mã pãtrundãAtent doar la ritmul somnatec de undã,Uºor se-nsteleze ºi moartea-mi de viseLãsate târziu sã rãspundã.Târziu legãnatã de luntrea de ierbi,Miresme sãrate ºi verzi m-or cuprinde,Împletitã în alge ºi ºerpi,Asfinþitã-n al mãrii pustiu,Sã nu mai þin minte.TRECERILa un capãt ºi la altul al somnuluiMã simt în pericol,La trecerile acelea nesigureªi prost încopciate între vieþi,Bãrci abia apropiate sã înjghebe un podPeste râul învolburatªi gata sã le despartã;Adorm încet ºi cu grijãSã nu calc cumva în moarteªi mi-e fricã mai ales de momentul trezirii,Când aº putea sã alunecÎntr-o viaþã strãinã,De unde n-aº mai ºti sã mã întorcªi-n care tot ce-a fost aici e vinã.155

Ana BlandianaCUPRINSÎN ZORIÎn zori,Când aerul nopþiiSe retrage uºorÎn emisfera de dor,Caliciul minuscul al floriiTresare scoþândUn sunet afund,Rezonant ca un geamãt de dom,Cu dangãtul celui mai asurzitorClopot la fel;Ce pãcatCã auzul nostru nu e fãcut pentru elªi nouã nu ni se spune nicicândPentru cine batClopotele din flori.IMNRãsari de unde ochii mei nu vãdªi creºti spre unde vãzul meu n-ajunge,Pod înfrunzit, întins peste prãpãd,Materie primã pentru cruce;Stâlp fraged susþinând cu fructe cerul,Al binelui ºi-al rãului egal,Prin care curge, sevã, adevãrulÎncolãcit de ºarpele vasal;Sens rãsturnat al lumilor vãzute,Cu rãdãcinile întoarse în vãzduh156

La cules ]ngeriCUPRINSPe ale cãrui frunze, stranii plute,Trece pe râul morþii câte-un duh;Înaltã bãrbãþie din pãmânt,Maternitate pururea fecioarã,Foºneºte-mã în fiecare vântªi-nvaþã-mã sã mor a doua oarã.VEªMÂNTUneori dimineaþaMã trezesc îngheþatãªi, pe jumãtate adormitã încã,Trag, somnoroasã ºi zgribulitã, pe mineTrupul meu tânãr,Cald, mãtãsos,În care mã învelescClãnþãnind copilãreºte din dinþi,Fericitã cã încã o zi,O zi întreagãVoi fiLa adãpost de veºnicie.MINUNEAMinunea trosneºte sub tãlpile meleAbia îmbrãcatã în frageda formãA crengilor ude,Deasupra capului meu se dezlãnþuieªi picurã-n mine,157

Ana BlandianaCUPRINSGlasul ei limpedeªi neînþeles se aude.Ea curge pe pietreªi le face frumoase,Adoarme în fragiªi le coace în somn,Conul de brad i-e palat,Leagãn ochiul de cârtiþã,LumânareOricare pom.În ea încapªi fructele ºi rãdãcinile,ªi fluturii ºi albinele,ªi rãul ºi bineleDin cer ºi de pe pãmânt,ªi chiar ºi eu,Nevrednica,NealungatãNiciodatãDin raiulPe care-am încercatSã-l pângãrescPricepând.ÎNTR-O NUCÃÎmpletite din fire de iarbãªi-ncuiate cu frunzeLanþurile mi se vor usca în curândªi vor cãdea.Voi fi atât de liberãCã-mi va fi frig158

La cules ]ngeriCUPRINSªi cine ºi ceMã va putea învãþa?Cine a fost vreodatã-ntr-o nucãSã-mi arate chiliileUnde-aº putea sã mã-ncui,Când universul întregNu-i decât o-ncãpereLuminatã slab de gutui?Într-o nucã sunt patru odãi ºi e cald,ªi-n întuneric miroase dulce a miez,De-afarã pãtrunde doar o mirare de greier µÎntr-o nucã aº vrea sã-ntomnez,Sã m-acopere straturi de frunzeªi umbre de cârduriZbãtându-se-n dorul de ducã,În timp ce din tot ce-i noroc pe pãmântEu sã ºtiu sã alegCât de bine-i sã dormi într-o nucã!ICOANà PE STICLÃCãlare pe-un roib portocaliuSfântul Gheorghe trece pe deasupra patului meuCu aureola crãpatã ºi suliþa strâmbã hazliuÎnfiptã în limba unui balaur de pleu.Cerul e verde deasupra ºi sfântul viteaz are barbãªi-un fel de barbã verzuie are ºi bietul balaur,159

Ana BlandianaCUPRINSCalul c-un ochi dinspre mine se uitã mirat ºi întreabãCe sã facã în aer cu copita-i de aur.Ce-aº putea oare sã-l învãþ, sau sã râd, sau sã-i spun?Capul sfântului, greu, sã se prãvale-ameninþã.Îmi e milã ºi de fiara urâtã cu arípi de tãunªi de calul naiv priponit în credinþã.ZBORDe boala de care sufãrNu se moare,Ci se trãieºte µSubstanþa ei este chiar eternitatea,Un fel de cancer al timpuluiÎnmulþindu-se din sine fãrã oprire.E o boalã impecabilã,O suferinþã perpetuã ca o vocalã de sticlãLaminatã în vãzduhul asurzitor,O cãdereCãreia, numai pentru cã e fãrã sfârºit,I se spune zbor.SINGURÃTATEASingurãtatea e un oraºÎn care ceilalþi au murit,Strãzile sunt curate,Pieþele goale,Totul se vede deodatã160

La cules ]ngeriCUPRINSDilatat în pustiulAtât de limpede sortit.Singurãtatea e un oraºÎn care ninge enormªi nici un pasNu profaneazã luminaDepusã în straturi,ªi numai tu, ochiul treazDeschis peste cei care dorm,Priveºti, ºi-nþelegi, ºi nu te mai saturiDe-atâta tãcere ºi neprihanãÎn care nimeni nu luptãªi nu e minþit,Unde-i prea clarãCa sã mai doarãPânã ºi lacrima de animal pãrãsit.În valeaDintre suferinþã ºi moarte,Singurãtatea e un oraº fericit.O JUMÃTATE DE LUNÃO jumãtate de lunãCade stângace prin cer µFã-mã sã uit,Înger stingher,Fã-mã sã uit,Sau fã-mã s-adormÎn singurãtateaCrescutã diform.161

Ana BlandianaIar dacã visez,Înger înþelept,Sã nu mai þin minteCând mã deºtept.Fã-mã sã uit,Sau fã-mã sã scriuCu þipãt continuu,Înger pustiu.Ochiul meu receAcoperã-l, îngere,Cu o pleoapãÎn stare sã sângerePeste prealimpede-Le înþeles.Minte-mã blândªi du-mã-n eres,Dã-mi jumãtateaDe lunã-n neºtire,Dar fã-mã sã uit,Înger subþire.Sfâºie-mi alNeuitãrii delir,De singurãtate-miSã nu mã mai mir.162

La cules ]ngeriCUPRINSALTFELDar dacã soarele ºi lunaSunt unul ºi acelaºi astruPe care spuma de-ntunericÎl travesteºte diferit?Dar dacã eu sunt numai unaClipind sub ochiul tãu albastruSau scrijelind-o cu privireaBolta strãinã de granit?Aceleaºi biete haine-trupuriMenite sã îmbrace spaimeLa fel de mari ºi totuºi altfel,Mereu de altceva fugind,Acelaºi râu curgând întrunaTot alte mâluri sã îngaimeDin care sã se stingã-n mareNerãzgândit, acelaºi jind.LOCUITÃ DE-UN CÂNTECCântecul nu e al meu,El numai trece uneori prin mineNeînþeles ºi nestãpânit,Numele meu îl îmbracã uºorAºa cum zeii vechimiiTreceau printre oameniÎmbrãcaþi într-un nor.Nu ºtiu când vine,Nu ºtiu când pleacã,163

Ana BlandianaCUPRINSUnde e-n timpulCând nu e în mine,Destinul meu nu-i decât sã aºteptBunãvoinþa clipei strãine.Locuitã de-un cântec,Pãrãsitã de-un cântec,Poate chiar vãduva unui cântecNecunoscut ºi iubit,Nu merit frunzele voastre de laurDecât pentru umilinþaDe a-i fi rãmas credincioasãLa nesfârºit.ÎN APÃMã uit în apã,Mã uit pe mine în apã.Stau pe un mal þesut din ierburiªi mã uit în apã,Chipul meu mereu curgãtor îl contemplu,Strãin,Încreþit de furtuni,Schimonosit de unde ºi vânt,Îmbãtrânit de trecereaFãrã întoarcere a undei.Stau pe un malÞesut din ierburi vrãjite,Buruieni fermecate ºi floriCare îºi trag tinereþea uitucã din râu164

La cules ]ngeriCUPRINSªi nu mi-e destul cã exist,Vreau sã mã vãdªi mã las rãsfrântãDe pagina strâmbãA undei.NOAPTE ÎN FÂNNoapte în fân,Stele ºi prune în crengiAº putea sã rãmânVieþi ºi morþi întregiÎn tãcerea bunãToarsã-ncet de-un greierExilat din lunãLa mine în creier;În miresme-amareUitate de multRecunoscãtoareAº sta sã-l ascult,Ca ºi cum eu însumiNu m-aº ºti deplin;Vrãjitã de plânsu-miCa de-un cânt strãin,Ca ºi cum pe mineNu m-aº înþelege.Aº putea rãmâneVieþi ºi morþi întrege.165

Ana BlandianaCUPRINSHIBERNARENu-i asculta pe fraþii mei, ei dorm,Ei nu-nþeleg cuvintele care le strigã,În timp ce urlã ca niºte fiare aprobatoareSufletul lor viseazã stupi de albineªi înot în seminþe.Nu îi urî pe fraþii mei, ei dorm,S-au învelit în somn ca într-o blanã de urs,Care-i pãstreazã cruntã ºi apãsãtoare în viaþã,În mijlocul frigului fãrã-nþelesªi fãrã sfârºit.Nu-i judeca pe fraþii mei, ei dorm,Rar câte unul este trimis în trezireªi, dacã nu se întoarce, e semn c-a pierit,Cã încã e noapte ºi frigªi somnul continuã.Nu îi uita pe fraþii mei, ei dormªi-n somn se înmulþesc ºi cresc copiiCare-ºi închipuie cã viaþa e somn ºi, nerãbdãtori,Abia aºteaptã sã se trezeascãÎn moarte.PASULAm hotãrâtSã ies din glasul meuCa dintr-o bisericã pãrãsitãDe Dumnezeu mai nainte,166

La cules ]ngeriCUPRINSO celebrã bisericãDevenitã muzeu,Cu altar din silabeªi bolþi din cuvinte,Sub care, ameninþãtoriDe atâta iubire,Credincioºii se-nghesuieÎn pronaosuri sfinte.Am hotãrâtSã fug din glasul meuCa dintr-o închisoare pe careSingurã mi-am închinat-oPentru nenumãratele mele crime,O închisoare celebrãDevenitã muzeu,Cu versuri zãvoareªi gratii de rime µPublicul o viziteazãªi înfiorat de tortúriNu se mirãCã nu mai zace-n ea nime.UNA, DOUÃ, TREIUna, douã, trei prune cadÎn albastrul întâi, apoi verdele iad.Trec prin cer, trec prin ierbi,Întâlnesc pãsãri, ºerpi,Nu se opresc la nici un îndemn,κi urmeazã drumul solemn.167

Ana BlandianaCUPRINSCând ajung, trupul dulce ºi golªi-l aºeazã atente pe-o pernãUmplutã cu foi de lucernãªi aºteaptã cuminþiSã se facã alcool.Sâmburii apoi pornesc pe rând,Mai departe, în pãmânt,Ca sã câºtige printr-o durere mai mareViaþa viitoare.Cât de uºor, cât de sigurPoate o prunã sã moarã!Viaþa ei de-apoi e la primãvarã.ªIRULCuvintele trec stradaCa ºirul de orfaniDe la Casa Copilului,Fiecare cu pumnu-ncleºtatÎn haina celui din faþã,Cu singura grijãDe-a nu se pierdeUnul de altul.NUMELECât de strãin mi-e numele meu,Nu-i nici o fiinþã pe care s-o cheme astfel,Nu înþeleg cum ºi-a permis sã m-aleagã,Cum m-am închis, de bunã voie, în el.168

La cules ]ngeriCUPRINSPoveste stângace µ o sã plec, o sã trecªi-o sã rãmânã uzurpator în locul meuAcest cuvânt lipsit pentru mine de sensAl cãrui înþeles, pentru ceilalþi, sunt eu.Cântec mereu fragmentat ºi reluat mai scrâºnitCãrora alþii-i gãsesc melodie ºi îi bat darabana,Cântec pe care-l aºtept ºi de care mã mirCa de o rimã, prea femininã, în ana.Viaþa întreagã pentru o viaþã de-apoiNeînþeleasã ºi istovitoare de-acum,Destin strivitor ºi zadarnic, lãsându-mi doar dreptulOrgolios sã mi-l asum.Dar printre seminþe ºi ierburi, printre viermi ºi albineNu se poate sã nu am eu însãmi un numePe care nu pot sã-l discern din vacarmulPrãvãlit peste mine anume.Totul se-nvârte, ºi curge, ºi cântãTriumfãtoare legi de care-s inaptªi împotriva cãrora nu pot decât sã adormCa sã visez cum mã cheamã de fapt.ARMURATrupul meuNu-i decât armuraPe care un arhanghelªi-a ales-o sã treacã prin lumeªi, astfel travestit,169

Ana BlandianaCUPRINSCu aripile împachetateÎnlãuntru,Cu viziera zâmbetuluiCoborâtã etanº peste faþã,Pãtrunde în iureºul luptei,Se lasã-acostat cu mãscãri,Împroºcat cu priviri,ªi chiar mângâiatPe platoºa rece a pieliiSub care repulsia cloceºteÎngerul exterminator.ATÂT DE FRIGMi-e atât de frig,Încât cred cãAº mai putea fi salvatãNumai asemenea acelor îngheþaþiCare erau cusuþiÎn burþile animalelorSã se încãlzeascãªi încotoºmãniþi bineÎn ºuba îndureratã,Nãclãiþi în sânge de jivineMai veneau pe lume o datã.Prea departe deFlãcãrile din iad,Am îngheþatÎn singurãtatea mea îngereascã,Dar cine-i în stareSã-ºi deschidã coasteleCa sã mã primeascã?170

La cules ]ngeriCUPRINSÎNCà UN PASAtât de puþine lucruri mã pricep sã facNici piersici ca piersicii,Nici struguri ca via,Nici mãcar nuciCa arborii cu umbrã amarãªi foºnet uºor,Un singur lucru ºtiu sã facCu o pricepere extraordinarã:ªtiu sã mor.Nu mã laud,ªtiu sã mor cum puþini oameni ºtiu µMã învelesc întâi în tãcere,Apoi în pustiuªi pornesc astfel încet, un pas,Încã un pas, ºi încã un pas,Pânã nu se mai vede din mineDecât un glasAºezat somptuosÎn al cãrþii sicriu.Nu mã laud,Credeþi-mã, ºtiu sã morªi ºtiu, mai ales, sã înviu,Dar asta e, bineînþeles,Mult mai uºor.171

Ana BlandianaCUPRINSJOCUite, ploaia coaseCerul de pãmântCu fir de mãtaseRãsucit de vânt.Uite, iarba þesePãmântul de nori.M-am gândit adese-Ori, adeseori:De la voi se vedeIarba ca o ploaieCare curge verdePeste cer ºi-l moaie,Iar ploaia o fiPe-a norilor caleO iarbã mai griSub tãlpile tale.Hai sã facem schimb,Sã vezi ºi tu cum e µTu îmi dai un nimb,Eu îþi dau un nume;Iar dacã ne-ntreabãCare-or fi din douã µPloaia-n nori e iarbã,Iarba-n ceruri plouã;172

La cules ]ngeriCUPRINSDe ne ispiteºteCare-i adevãrul µPloaia-n nouri creºte,Iarba spalã cerul.VÂNÃTOAREN-am alergat niciodatã dupã cuvinte,Tot ce-am cãutatAu fost umbrele lorLungi, argintii,Târâte de soare prin iarbã,Împinse de lunã pe mare;Nu am vânat niciodatãDecât umbrele vorbelor µE o foarte iscusitã vânãtoareÎnvãþatã de la bãtrâniCare ºtiuCã din cuvântNimic nu e mai de preþDecât umbraªi nu mai au umbrãCuvintele care ºi-au vândut sufletul.CÃRARECãrare dreaptãTrasã prin iarbãDe pieptenul tãlpilor goaleCa printr-un pãr173

Ana BlandianaCUPRINSAl þãrânii,Creºtet fierbinte de somnªi gata sã se prãvaleDe bunã voie din toamnãPrecum din viaþã, bãtrânii.UMBRACine merge înainteªi nu întoarce capulS-a pãrãsit pe sine în urmã;Cine aleargãDe spaimã o faceSã nu fie ajunsDe el însuºi;Cine nu-ºi spune þelulSe temeSã nu se gãseascãPe sine acolo,Ca ºi cum umbraN-ar fi chiar balta de întunericScurs prin venele noastre deschiseDin dorinþa de-a înainta...ÎNTR-O ZIÎntr-o zi trebuie sã vinãCineva dinspre moarte,Într-o zi mi se va spuneCum e mai departe.174

La cules ]ngeriCUPRINSÎntr-o zi mã vor învãþa, sunt sigurã,Cum trebuie sã mã portPe partea cuvintelor dinspre nord.Va trebui sã înþeleg din vremeCe sã rãspund când or sã mã chemeªi ce sã fac din clipa-n care scapãt,Cãci nu se poateSã mai fiu silitãS-o iau de la capãt.Tot nepregãtitã.DOVEZIÎngeri bãtuþi cu pietreCare mai au tãriaSã nu se-ndepãrteze în vãzduhÎmi cer, rãniþiªi frânþi de obosealã, gãzduireªi-n timp ce încã fâlfâie uºorAdorm umili ºi fragezi prin caiete,Trãgându-ºi doar în somnCând li se face frigCâte o filã albã peste aripi.Dimineaþa ºtiu cã n-am visatDupã amprentele penelor pe paginiªi mã grãbesc sã le memorezÎnainte de a-mi fi confiscateCa sã se decreteze specii noiDe pãsãri de pradã.175

Ana BlandianaCUPRINSO UMBRÃ A IERBIIO umbrã a ierbii,Ce poate fi mai firavDecât o umbrã a ierbii,Decât o linie subþire de noapteÎn lumina cotropitoare ºi rea,Ce poate fi mai eroicDecât o umbrã a ierbiiEscaladatã cu greuDe-o umbrã la fel de stinsãDe buburuzã?Desprinse de mult de formelePe care le întorc împotriva luminiiªi existând pateticÎn dupã-amiaza toridã:O umbrã de buburuzã urcândChinuitorO umbrã de iarbã,Ce poate fi mai firavªi mai imposibil de ºters?SEMANTICÃTrebuie sã recunosc cã încã n-am reuºitSã descifrez limba greierã,Deºi de ani ºi ani mã pregãtescÎn acest scop,Am urmat prestigioasele universitãþiAle lunii lui August,Am scris studii savanteDespre stele ºi nopþile care le treierã176

La cules ]ngeriCUPRINSªi doctoratul mi l-am luatÎn dialectul, oarecum înrudit,Al frunzei de plop.ªi toate numai pentru a pãtrundeÎn palatul istericPlutind în vãzduh pe stâlpi de vocale,Cu lungi coridoare de þipãt,Temniþi de bocet profundeªi turnuri suind osanale.Uneori mi se pãrea cã-ncep sã-nþelegRãsucirea de sunete vibrând ascuþitªi mã grãbeam sã creez sisteme,Morfologii ºi sintaxeAiuritoare,Pânã când un strigãtMai sfâºietor ºi mai nestãpânitSpãrgea înþelesulªi se scurgea din tipare.O, ce de limbi sonore aº fi pututInventa pe de-a-ntreg,De nu mi-ar fi fost dat sã audGreierul pe care nu-l înþeleg.CAMUFLAJAm putea cere paradisuluiMai mult decât sã fie asemeneaCuibului de rândunicã?177

Ana BlandianaCUPRINSPe dinlãuntruImaculat, strãlucitor,Cãptuºit cu fulgiCa de îngeri,Pe dinafarãLut zgrunþuros,Un perfect camuflajCãruia noi îi spunem µCu atâta precauþie µMoarte.ÎN POCNETUL SURDÎn pocnetul surd al prunelor vinetePe pãmântul umed, afund,Voluptuos ºi cu neruºinareViaþa ºi moartea se întrepãtrund.Durere-plãcere egal vinovateCã putrezirea e dulce ºi împlinirea sfârºit µÎn pocnetul surd al prunelor vineteViaþa ºi moartea violent se desfidTriumfãtoare deodatã, înlãnþuite eternÎn luptã ºi dragoste, crude ºi pline deAcelaºi cântec fãrã scãpare,În pocnetul surd al prunelor vinete.178

La cules ]ngeriCUPRINSSÃMÂNÞACu mâinile murdare de pãmântMi-ating obrazul singurã ºi îl mângâi,Þãrâna pe þãrânã lasã urmãGingaºã ca în ziua cea dintâiªi simt cum o sãmânþã din noroiulCe mi se urcã pe obrazÎntinde rãdãcini duioase-n carneaÎnfioratã de amiaz.Nu m-aº mira sã se deschid-o floareCu sângele meu sevã-n ea curgând,Precum o hranã mult mai de departeAjunsã-n mine însãmi din pãmânt.ÎN CÃDEREÎntâi îmi aruncUnul câte unulCuvintele,Savant picurate,Împerechindu-seÎn cãdere;Apoi anii,Unul câte unul,Egal depãrtaþi între ei,Cu ºtiinþa subtilã-a gradãrii;Mã precipit apoiªi ca-ntr-un naufragiu arunc179

Ana BlandianaCUPRINSTot ce e lest,Tot ce mã poate trage la fund,Amintirile, dorinþele, patimile,Iubirile, în cele din urmã,ªi, când nu mai e nimicDe aruncat,Nici o hainã, cât de subþire,Pielea mototolitã mi-o dezbracªi carnea amorþitã de pe oaseAcesta e marele stripteasePe care îl facAproape de bunãvoie.LUNA TANGENTÃLuna tangentã la turnSuie spre crucea din vârfObrazul ei taciturnªi galben, de stârv.Apoi se desprinde încetªi se prelinge pieziºePeste întinsul tibetDe acoperiºe.Rãsfrântã din când în cândDe câte-o fereastrãSe-opreºte abia tremurândPe casa noastrã.ªtiu cã m-aºteaptã sã iesRea, rãbdãtoare,180

La cules ]ngeriCUPRINSClipeºte doar rar cu-nþelesDin ochiul ei mare.Mã fac cã nu bag în seamãFelul cum picurã-n mineClipa de care mi-e teamãªi-atât de ruºine.Pãºesc rar prin aer ºi-ascult,Încet mã dezbrac sã amân:Luna e moartã de mult,Cerul întreg e bãtrân!PENELIarna crengile scriuPoezii japonezeCu penel fumuriuPe mãtasea zãpezii,Ca ºi cum s-ar feriSã-nþeleg, ca ºi cumÎn zadar ºi deºiPlânsem toþi ºi ºezumSub aceiaºi copaciAi aceluiaºi veac µÎngeri muþi ºi stângaciMã învaþã sã tac181

Ana BlandianaCUPRINSNenþelese poemePicurând din zãpadã:Ieri era prea devreme,Azi au fost altãdatã.PÃMÂNTAcest trupPe care-l rãnescªi mângâierile,Cu umeri din care aripileAu renunþat sã mai creascã,Este singura fâºie de pãmânt.Unde îmi pot clãdiO împãrãþie lumeascã.Când te voi pierde,Plãpând universMai trecãtor decât frunza,Fraged imperiu de-o orãPe care-l conduce norocul,Toate armatele mele de îngeriJucându-se de-a v-aþi ascunsaÎþi vor putea þine locul?ÎNTREBARECe simte lampa pentru flutur,Ce simte luna pentru mareªi soarele pentru pãmânt,Pãmântul însuºi pentru lunã,182

La cules ]ngeriCUPRINSCe simte vorba pentru gândªi pentru rugã ochiul mareMiºcându-ºi în albuºul zãriiPrivirea care ne-mpreunã?Frunze, ºi crengi, ºi flori, dar niciUn singur animal-rãspuns,Nici o fiinþã vie-n stareSã spunã limpedele da, µPrin ceruri tot întâmplãtoare,Dar nestrãine îndeajunsCãdem cu aripi împletiteªi fãrã a mai întreba.ILUMINARECe mari ºi luminoaseSunt secundele aici,Te orbesc cu umerii ºi frunþile lor µCum facDe nu mai îmbãtrânescªi nu morªi numai rar,Din când în când,Într-o doarã,Câte una se hotãrãºteSã devinãOdinioarã?Mamã Moarte, ce mariSunt secundele aiciÎntre gutui ºi furnici,183

Ana BlandianaCUPRINSÎntre salcâmi ºi albine!Nu gãsesc unaMai miloasã sau mai nãtângãSã se îndureªi sã se stingãÎn mine.DACÃ...ªi dacã, în noaptea din jur,Mi-aº da, cu un gest cunoscut,Foc în piaþa cea mareS-ar trezi cineva din somnDe prea multã luminãSau ar întreba cinevaDe unde mirosul de fum?O pace fierbinte-ntreruptãDin când în când de asfaltulCrãpând senzual sub putereaPumnului ierbii. MiroaseUn pom înflorit într-o curteªi-aproape cu pulsul se-audeFructul în floare crescând.Istorie,Mai slabã ºi mai fãrã rost decât firulNevãzut de polenCare naºte un rod...184

La cules ]ngeriCUPRINSMORFOLOGIEDor aproape stins de lume,Dor aproape stins de mine,Substantive ºi pronumeAle unei limbi strãineDintre frazele cãreia,Moi ºi vechi, de catifea,Verbe fermentând ideeaSã visez în limba mea.Singura din limbi pe careO murmur în somn ºi-n gând,Rãscolitã declinareÎntre leagãn ºi mormânt;Cea pe care o-nþelegeMarea ºi-o vorbesc ºi munþii µDulce, nenvãþatã lege,Adjective ºi conjuncþii,Interjecþiile fierbinþi,Gândul care vrea sã fie,Dor de-o lume cu pãrinþiªi cu o copilãrie.VÃ MULÞUMESCVã mulþumesc cã mi l-aþi lãsat,Pietre în sufletul cãrora cred,ªi þie, al cãrui sens l-am pãtruns,Îþi sunt recunoscãtoare, prãpãd.185

Ana BlandianaCUPRINSÎþi mulþumesc cã nu mi l-ai luat,Ochi galben din fruntea cerului mort,Lunã vorace a cãrei privireÎn ceafã ºi-acum o mai port.ªi vouã, cioburi scrâºnind de icoane,Aureolã tãind ºi veºmânt ascuþit, îngeresc,Pentru cã nu mi l-aþi acoperit de totSmeritã vã mulþumesc.Vã cer iertare cã nu v-am iubit pânã-acumZidiri, ºi bârne, ºi stâlpi ai aceluiaºi vis,ªi râuri de lavã din burta bolnavã-a pãmântului,Care nu l-aþi ucis.Aþi fi putut sã o faceþi. SfârºitulIronic al lumii vã dase-acest drept înmiit.Pleoapele blânde cu gene de raze-ale stelelorNici n-ar fi clipit.OGLINZICât de greu sã descoperi,Ce uºor sã invenþi,Pentru un rege mortMii ºi mii de regenþi,Pentru-o singurã lunã,Mii de lacuri întinzi;Îmi e sete de mineªi beau numai oglinzi.186

La cules ]ngeriCUPRINSMii de vorbe þipatePentru-un sens care piere;Îmi e sete de somn,Îmi e somn de tãcere.MILÃO cucuvea lãtraPe casa noastrã azi-noapteCa un cãþel pãrãsitSingur printre simboluri,Jalnic lãtra,Disperatã ea însãºiDe ceea ce spune,Hidoasã ºi singurã,Pe casa noastrãO cucuvea.O priveamÎn lumina speriatã a stelelorªi nu-nþelegeamAmeninþarea pe care-o rostea,Îmi era numai milãªi aº fi vrut sã i se împlineascãUrareaCa sã se poatã ºi ea bucura.ORICE URMÃOrice urmã-i o ranã,Nu-ntoarce capulªi nu zgândãrî cu privirea187

Ana BlandianaCUPRINSAmprentele inflamatePe care le-ai lãsat pe obiecteªi plãgile, sângerând cu noroi,Ale paºilor.Orice urmã-i o ranãÎn carnea albã-a ratãrii,Nu-þi mai lãsa visulSã se rãsuceascãAvid de suferinþãÎn trecut.Treci înainteÎmbãlsãmat în uitare,Golit de-amintiri ca un mortDe putrezitele lui mãruntaie.TOTUªIªi dacã, totuºi, ne vom treziCândva din somnul acesta grãbitVom þine minte cum într-o ziCu multã zãpadã-am murit?Cum se fãcuse pãmântul de platinã,Orele-n turnuri ºi fulgii în aer sã-ncapã?Gândul mirat încã se clatinãCa o limbã de clopot sub apã.Prea mult alb ca sã poþi þine ochii deschiºiªi ce liniºte-n moarte ºi-n lume!Sã fi fost, oare,-anume uciºiªi zãpada sã fie anume?188

La cules ]ngeriCUPRINSACASÃEra un timp când mã simþeamÎn trupul meu acasã,ªtiam locul fiecãrui lucru µFereastra în care rãsare soareleªi peretele dinspre nord,Nu-mi era niciodatã urât,Îmi gãseam de dimineaþaPânã seara de lucru,Iar dacã plecam undevaAbia aºteptam sã mã-ntorc.Acum de-atâta ordine mi-e silãªi de ºtiutulpederost mi-e somn,Nu mai þin minte când am fost adusãÎn încãperea prea frumoasã pentru mine.Cãutam pe cineva ºi i-am rãmas în loc?Sau poate-a fost o cursãÎn care-s prinsã încã?Aºtept de mult ºi am uitat pe cine...Oh, mi-e atât de frig în casa asta!Dac-aº pleca acum, ar fi detot.IN MEMORIAMCum va fi vântulÎn stareSã scuture steleleToamna;Cum va fi toamnaÎn stare189

Ana BlandianaCUPRINSSã ofileascã aºtriiÎn cer;Cum va fi cerulÎn stareSã se clatineDe trecerea timpuluiªi sã cadã în bot;Cum va fi timpulÎn stareSã treacãDe tot?CERCULN-am cum sã mã bucur de cerculBãnuit în jurul capului meu,Abia dacã noaptea în visÎmi mai amintesc forma lui minunatã µDe pe vremea când mã jucamRostogolindu-l prin þãrânã cu-un bãþ,Alergând sã nu-l pierdªi lovindu-l din nouCa sã se rostogoleascãÎncã o datã.În oglinzi nu se vede,La pipãit nu se simte,Numai ochii uimiþiAi celorlalþi îmi sunt dovadã µÎncleºtat cu raze în craniu,Mi l-aº rostogoli cu cap cu tot în þãrânã,Dac-aº fi sigurã cã umerii mei ºtiu sã vadã.190

La cules ]ngeriCUPRINSELEUSISTotul se terminã cu spicul de grâuArãtat mulþimii pe treptele templuluiTãinuitor de orgii.Oh, puteam sã ne rostogolimPe lespezile reci lovite de trupurileÎncã vii, încã vii,Încleºtate de dorinþã ºi urã pe rând,Iubind sau luptând,Aceeaºi zbatere fãrã frâuCare cere mai mult decât sperã,Când cine nu ºtieCã totul se terminã cu spicul de grâu...EPITAFAici sã dormi,În miros de hârtieScrisã cu greuªi-abia pe înþeles,Prea firav zeu din templulNumit copilãrie µJertfe întregiªi sferturi de eres.Aici sã dormi,Înmormântat în rimePe care nu mai poþiSã le auzi,Sfânt fãrã voie191

Ana BlandianaCUPRINSªi în întregimePrintre episcopi laºiªi îngeri cruzi.Aici sã dormi,În pace ºi visândApoteozaNu ºtiu câtor Iovi,Trecut prin închisoriªi flãcãri blândSpre-un paradisDin zahãr de cartofi.Aici sã dormi,Mutat a doua oarã,Fie-þi þãrâna literei uºoarã.PRINTRE VÂRFURI DE PRUNPrintre vârfuri de prun împletite de viermi,Peste vii scuturate,Porumbiºti neculese,O jumãtate de lunãªi liniºtea spartã de-un trenTrec maiestuoase, ridicole, ca douãDetronate de mult,De foarte de mult,ÎmpãrãteseCare mai cred cã sub ochiul lor mareImperiiTresar192

La cules ]ngeriCUPRINSªi se-nalþã palate...Singurãtate þesutã din ierburi, ºi foi, ºi ciulini,Sateliþi ºi stele amestecateÎn acelaºi cer uruitorRãsturnat peste pãmânt brutal,Aripi însemnate roºu-n vârfUnor îngeri singuri, de metal.Totuºi încã greieri,Totuºi încã frunze,Focuri mari de crengi rupte ºi de fân,Vorbe nerostite,Pãsãri mari de pradãªi pãmântul aspru ºi stãpân.PLANETà FIERBINTEPlanetã fierbinte exploratã de-un greier,Febrã cântãtoare ascuþit,Trupul meu vrãjit de sine însuºiSe ascultã fericit.Prizonier cu lanþuri moi ºi foºnitoareªi purtând cãtuºe încã vii de fân,Dulce-nvins de ierburi ºi pe jumãtateÎngropat în cântul marelui stãpân µCel supus ºi aspru, fermentând miresme,Inventând alcooluri, viermi ºi buruieni,Gata sã primeascã trupul meu subþireCa pe un ºtiut de mult refren.193

Ana BlandianaCUPRINSCâtã frumuseþe sfântã risipitãCa sã-ascundã lumii durerosul creierReîntors în þãrnã mândru de-a fi fostHãituit de-un greier...RESPIR, RESPIRRespir, respir,Cum stau cu ochii-nchiºi,Simt stelele-ascuþite prin pleoapeScriindu-mi pe retinã semne moiCa peºtii morþi pe luciul unei ape.Se-ntâmplã ca în vis µ respir, respir,Bolta de sticlã groasã dã sã crapeCând sângele luceferilor îngheþatSe umflã-n ea ºi nu îl mai încape;ªi-atunci lumina scârþâie prelung,Ca un pietriº sub botul unei sape,ªi paºii tãi îndepãrtându-se rãsunãCu dangãt surd de clopote sub apeÎnaintând atât de transparenteCã nu se vãd µ aproape, mai aproape;Se-ntâmplã ca în vis, µ respir, respirCleºtarul care vine sã mã-ngroape.VOCALÃAºa cum cel în care bisturiul pãtrundeNu-ºi cântã durerea,Aºa cum cel înjunghiat pe la spate194

La cules ]ngeriCUPRINSNu are timp sã-ºi versificeRevolta ºi moarteaªi nu reuºeºte sã scoatãDecât un A înfundat,Superior în concentrarePoemelor lumii rãmase în viaþã,Aº putea pur ºi simpluSã strig o lungã, nestinsã vocalã,Pentru cã nu ºtiuCe poemA reuºit sã strãbatãÎn mãruntaiele suferinþeiMai adânc decât litera A.CÂT Aª FI VRUTCât aº fi vrut sã fieTotul perfect ca o plantãPe care doar toamna târzieAre puterea s-o stingãªi peste care ninsoareaAre norocul sã ningãViaþa cealaltã.Cât aº fi vrutSã nu semãnãm nimãnui,Frumoºi ºi curaþiSã nu ºtim lupta niciodatã,Sã trecem prin lumeStrãini de minciunã,De durere miraþi,195

Ana BlandianaCUPRINSFericiþi de-a ajunge-mpreunãÎn viaþa cealaltã.Cât aº fi vrutSã fim egali totdeauna,Tineri mereu alunecând pe o pantãLa capãtul cãreia umed, adâncRãsfrânge-se lunaÎn viaþa cealaltã.Cât aº fi vrut.N-am pierdutDecât o clipã înaltã,Destulã urii sã ne împroaºteCu moarte,Sã ne rostogoleascã tot mai departeDeolaltã,Singuri ºi-atât de bãtrâniCã nu ne-am putea recunoaºte,Chiar de ne-am mai întâlniÎn viaþa cealaltã.PÂNZARãstignitã pe-o pânzã de pãianjenCãreia îi admir murind þesãtura,Nu-ncerc sã scap de ceea ce mi-e scrisCu propria mea mânã. Ca ºi uraPoemul a þesut nãvoade-n jurSã prindã-n ele semne ºi cuvinte.Învinsã astfel: un cuvânt eu însãmi,Al cãrui sens nu mi-l aduc aminte.196

La cules ]ngeriCUPRINSREFLEXVãzduhul e un oceanTulbure uneori,Altãdatã curat,Dar niciodatã destul de transparentPentru ca fiinþeleCare trãiesc acolo susPe plajele luiSã ne poatã zãriPrinºi în mâlul adâncurilorªi sã plonjeze,Þinându-ºi respiraþiaPânã la noi,Dar, vãzându-ne,Nu ºi-ar închipuiCã se rãsfrângEle însele în noroi?ÎN LOCULÎn locul viitoarelor mãriLegãnate senzual de furtuniªi umflate de lunã,Ascunzând în adâncuri de-a valma,Splendori ºi dezastre,Eu am alesPunând în balanþãAceastã picãturã de rouãÎn echilibru nesigur pe-o frunzã,Unde încape soarele întreg197

Ana BlandianaCUPRINSÎn lupa scurtã a privirii noastre.Eu singurã am ales,Fericitã ºi fãrã speranþã.ALA-BALADoamnã toamnã, iartã-mã cã te întreb,Cum þi se par prunele putrezite în ierbi?Doamnã þãrânã, ai putea sã-mi rãspunziCe gust au sâmburii umezi, rotunzi?Doamnã vreme, poate sunt prea curioasã,Îþi place obrazul meu prins în plasã?Doamnã moarte, tare-aº vrea sã îmi spuiCe simþi înghiþind cuvinte amãrui?Doamnã veºnicie, doar o întrebare,Sufletul meu cum þi se pare?SEMNULCu blana lor de pãduriMiºcatã de-un tremur nervosColinele încã aºteaptãUn semn de sus sau de jos;Cu ochii lor caºtiMiraþi de o presimþire198

La cules ]ngeriCUPRINSCãprioarele tot mai pândescSemnalul subþire;ªi orbi lilieci,ªi pãsãri în zbor,Stau gata la semnulHotãrâtor.Rãbdare, pãduri,Pãsãri oarbe, rãbdare,Mai rãmâneþi la pândã,Caste cãprioare.Nu pot sã plec,N-am înþelesRostul întregAl acestui eresSortit sã-l încheie un semnFãcut fãrã voie de mine:Mai daþi-mi o varã, pãduri,Fiþi blânde, coline.SUNT DIMINEÞISunt dimineþi în careZeii seminþelor mã recunosc,Mã privesc cu uimireªi-mi spun„Parcã te-am mai vãzut undeva“,Eu am aceeaºi impresie199

Ana BlandianaDar nu-mi amintesc undeªi ca sã nu-i dezamãgescLe zâmbescªi le fac semn cã da.„Azi primãvarãÎn palatul acela de sub pãmântÎn întunericul gingaºNu erai dumneata?Se auzeau paºi din când în cândDesluºit...“Iar eu, fãrã sã-mi fi amintit,Murmuram µ da, da.Da, eu trebuie sã fi fost,ªi eu vã cunosc,Zei mititeiRisipiþi în þãrânã ºi rouã,Chiar dacã minte nu þin,ªi eu simt cã vinDintr-o lumeÎn care mã închinam vouã.O lume în careAvusesem un rostªi cãreia o sã-i cer cândvaAdãpost.200

La cules ]ngeriCUPRINSPORTRET CU CIREªELA URECHIMi se mai cocLângã urechiAstãzi perechiMâine delocCireºe dulciCopilãreºtiTu încã eºtiCa ºi atunciUºor din umeriCând te-ndoiFoi de trifoiTu încã numeriTu încã-mi puiCa alteoriCununi de floriPe sub gutuiªi pe sub pruniPe sub caiºiCu ochii-nchiºiTu încã-aduniLuni ºi cu marþiªi joi cu vineriDe anii tineriSã mã desparþi201

Ana BlandianaCireºe portCercei de-o oarãCe-mi înconjoarãObrazul mortªi cât de straniuCununi de floriMaci ºi bujoriÎmi stau pe craniu.202

REVISTA„AMFITEATRU“(1984)

Ana BlandianaCUPRINSEU CREDEu cred cã suntem un popor vegetal,De unde altfel liniºteaÎn care aºteptãm desfrunzirea?De unde curajulDe-a ne da drumul pe toboganul somnuluiPânã aproape de moarte,Cu siguranþaCã vom mai fi în stare sã ne naºtemDin nou?Eu cred cã suntem un popor vegetal –Cine-a vãzut vreodatãUn copac revoltându-se?CRUCIADA COPIILORUn întreg poporNenãscut încãDar condamnat la naºtere,Foetus lângã foetus,Un întreg poporCare n-aude, nu vede, nu înþelege,Dar înainteazãPrin trupuri zvârcolite de femei,Prin sânge de mameNeîntrebate.204

La cules ]ngeriCUPRINSDELIMITÃRINoi, plantele,Nu suntem feriteNici de boalã,Nici de nebunie(N-aþi vãzut niciodatãO plantãÎnnebunitã,Încercând sã intreCu mugurii în pãmânt?),Nici de foame,Nici de fricã(N-aþi vãzut niciodatãO tulpinã galbenãÎncolãcindu-se printre gratii?).Singurul lucruDe care suntem ferite(Sau poate private)E fuga.TOTULFrunze, cuvinte, lacrimi,cutii de chibrituri, pisici,tramvaie câteodatã, cozi la fãinã,gãrgãriþe, sticle goale, discursuri,imagini lungite de televizor,gândaci de Colorado, benzinã,steguleþe, portrete cunoscute,Cupa Campionilor Europeni,205

Ana Blandianamaºini cu butelii, mere refuzate la export,ziare, franzele, ulei în amestec, garoafe,întâmpinãri la aeroport, cico, batoane,Salam Bucureºti, iaurt dietetic,þigãnci cu kenturi, ouã de Crevedia,zvonuri, serialul de sâmbãtã seara,cafea cu înlocuitori,lupta popoarelor pentru pace, coruri,producþia la hectar, Gerovital, aniversãri,compot bulgãresc, adunarea oamenilor muncii,vin de regiune superior, adidaºi,bancuri, bãieþii de pe Calea Victoriei,peºte oceanic, Cântarea României,totul206

STEADE PRADÃ(1985)

Ana BlandianaCUPRINSFUNINGINELa ce te gândeºti când veziUn arhanghel murdar de funingine?La poluarea stratosferei, desigur.ªi la mai ce?La obiceiul îngerilorDe-a se vârî peste tot.ªi la mai ce?La sobele care primãvaraÎncep sã fumege ºi sã se înfunde.ªi la mai ce?Oh, dacã mã gândesc bine,Un arhanghel murdar de funinginePoate fi ºi un arhanghel careªi-a dat focUitând cã nu poate sã ardã...ALBCãzând de sus, acoperind,Ca o-ncercare eºuatãDe a lua totul de la capãt,Dacã astfel putuse fi cândva începutul,Curat, cu germinaþia opritã, amânatã.Cãzând de sus, acoperind,Disperatã secreþie208

La cules ]ngeriCUPRINSA trupului cosmicÎn tentativa de a se uita,De a se eliberaDe propria sa imagineDevenitã insuportabilã.DEFINIÞIESã fii frunzãªi obligatãSã te porþiAsemenea tuturor frunzelor,Deºi înþelegiªi chiar poþiCu totul ºi cu totulAltceva:Fapt din careµ Uluitor µSã nu tragi concluziaCã eºti altfel decât frunzele,Ci cã ele, frunzele,Sunt altfel decât ele însele.Iatã o definiþie.GEMENIGemeni în uterul spaimei,Locuitori ai aceleiaºi celule,Orbi ºi muþiÎn bezna sonorizatã sãlbatec209

Ana BlandianaCUPRINSNumai de pulsul hrãnitor,Smulgându-ne din nevertebrate,Din peºti ºi din pãsãri, din fiare,Ca sã ne poatã naºteDupã chipul ºi asemãnarea Ei.Fãrã drept de apelCondamnaþi la naºtere,Singuri ºi neputincioºi în faþaCreºterii noastre-nveliteÎn trupul ei crescãtorCa-ntr-un mormânt ce dospeºte viaþa viitoare.Noi doi,Gemeni în uterul spaimei.TU TRECITu treci prin ceaþãªi eu ºtiu cã treci,ªi e destul ca noriiSã nu-mi mai parã reciSicrie fãrã saþiuUmflându-se sã-ncapãÎntreaga omenireÎn pulberea de apã,Inconsistent ºi acruDospindu-se-n vãzduh.Tu treci prin ceaþã:Clar ºi-nalt, un duhOrdonator de sensuri,Scoþând din moarte lumi210

La cules ]ngeriCUPRINSCe tremurã uimitePe când uºor le-ndrumiÞinându-le de umeriSã nu le fie fricã:Tu treci prin ceaþãªi-ochiul tãu despicãLogice pârtii-nHaosul de veci;Tu treci, iubire,ªi eu ºtiu cã treci...ICOANÃFemeia cu pruncul în braþe,Serioºi amândoi ºi bãtrâniPrivind spre un colþ al tabloului:Cu naivitate ºi tristã luminã femeia,Cu înþelegere mai presus de a eiªi mai tragicã, fiul.Împotriva voinþei lorUniþi prin verbul a naºte,Cel iradiind suferinþãPrin toate sensurile vãrsate din dicþionar,Stau îmbrãþiºaþi, lipsiþi de apãrare ºi singuri,Salvaþi doar prin iubireaCare i-a legatFãrã sã-i întrebeªi µ cine ºtie? µPoate chiar fericiþi, solidariÎn spaima egalãCare-i face sã priveascãSpre un colþ al tabloului.211

Ana BlandianaCUPRINSPE CERTreceau clipe mari zdrenþuite pe cer,Miºcând pe zãpadã umbre-abia colorate,Le priveam cum rãsar, cum vâslesc ºi cum pierÎn lumina din care izvorâserã toate.Vinovate de-a fi doar atât se-oglindeauÎnmulþindu-ºi himera în omãtul complice,Ca ºi cum s-ar scuza cã-s prea gingaºe sauCa ºi cum, uluite, ar cerca sã expliceVeºniciei fiorul împãcat ºi intensAl fãpturii lor lungi, de nor auster.Cãci, scãpate istoriei ºi curate de sens,Treceau clipe mari zdrenþuite pe cer.CEL VIUE chiar atât de greu sã ghiciþi?Dupã numãrul de frunze cãzuteNu vã daþi seama?Nici dupã foºnetul de ziarAl norilor?Nici dupã aceste pietreGata sã mã urmeze prin vãzduhVâjâind?Nu bãnuiþi dupã ochii meiSemãnând atât de tare cu Ochiul,Dupã mâinile mele atât de asemeneaMâinii supreme,Dupã rãnile mele zugrãvite212

La cules ]ngeriCUPRINSDe atâtea milioane de ori?Nici dupã excitaþiaArborilor-femeleGata la trecerea meaSã lepede crucile înainte de vreme?Iertaþi-mã, uit mereuCã e totul prestabilit.ªi totuºi, un ultim cuvânt:„Nici dupã cele ce spunNu ºtiþi cine sânt?“CÂNTEC DE LEAGÃNÎnchide ochii, dormi ºi tu,Lasã-þi pleoapele sã cadãCa un cuþit de ghilotinãPe gâtul lumii din afarã,Închide ochii, spune nu,Nu e nimic de înþeles înEresul care începu.Înalt ca într-un turn de vegheSfãrâmã punþile ºi duÞãrânei ultima din arme:Închide ochii, dormi ºi tu,Întreg poporul clipei doarme.LA CELÃLALT CAPÃTTotul neterminat.Sau numai mi se pare?Frunza aceasta n-ar fi trebuitSã mai continue cumva?213

Ana BlandianaCUPRINSSau flutureluiSã i se isprãveascã într-un felDesenul de pe aripi?Dar liniile mele din palmã,Evident, numai schiþe ale unuiTablou abia început?Totul neterminatªi aºteptându-ºi emoþionatÎntregireaCare nu se poate distingeÎn orbitoarea luminãDe la celãlalt capãt.SOARE AL INSOMNIEISoare al insomniei,Alb metal topit,Insuportabil retinei,Strãbãtând prin pleoapã,Nesomn orbitor,Privire fãrã nici o speranþã de umbrãÞinându-mã suspendatãSus, deasupra tuturor simþurilor,Deasupra întunericului dulce,Promiscuu, de iad,În cea mai nemiloasã ºi indecentãLuminãDin care nu-mi doresc decâtSã cad, sã cad...214

La cules ]ngeriCUPRINSTÂRZIUE prea târziu:Celula însãºi se destramã,Nu mai recunosc nici un pact µApusul de soare e râncedªi rãsãritul trucat.O stea de pradã pândeºteClipa lucirii supremePe cerul acid ca un scâncetCare dizolvã blesteme;Dar raza se face prãfoasãªi vântul o spulberã scurt,Grãmezi de nisip luminosSe troienesc prin unghere.E prea târziu:Seninul, de este, e doar furt,Când norii etaleazãCereºtile viscereCu o neruºinare exorcizând iubiri.Indiferentã sieºi, celula se destramã,Lumina se usucã de propria ei putereAsupra universului pustiu,Când þipãtul e moarte,Tãcerea e infamãªi bezna are rãdãcini subþiriÎn prea târziu.215

Ana BlandianaCUPRINSINFLAÞIE DE PÃSÃRICuib în care-ºi aºteaptã ouãlePãsãri adesea strãine,Având cel mult dreptulSã alegi pasãrea,Nu ºi destinul de cuib,În analele taleNu s-a înscrisDe la facerea lumiiNici o revoltãÎmpotriva acestui universTot maiSortit falimentuluiDin cauzaInflaþiei de pãsãri.ÎNLÃUNTRUO fugã neopritã decât rarÎntre douã aniversãri,Cât sã-þi tragi rãsuflareaCa sã poþi fugi din nou,O fugã în somn, în tãcere,În cãrþi, în alcool,N-are importanþã unde,În urã, în dragoste,Tot ce conteazã este sã fieCât mai completã;O fugã în tine însuþi cât mai adânc,De afarã, din calendar,216

La cules ]ngeriCUPRINSSã nu se mai vadãDecât cel mult o spinare acoperitã de muºchiSau, când bate vântul,Douã palme miºcându-se,Lovindu-se fãrã convingere între ele;O fugã fãrã oprire,Mereu înlãuntru,Mereu mai adânc, mai fetid,ªi totul ºtiut de milenii,Frumoasele milenii de altãdatãCând fugeam în pãduri...Acum, numai în propriile noastre mãruntaie.25 MARTIE 1942Durerea aceea,Bãtrânã de mult,Începutã la 5 dimineaþa,Ale cãrei rãcnete neomeneºtiLe ascultªi le rãscumpãrCu viaþa;Durerea, în vidul cãreiaToate literele mele,Ca sã îl umple, se-aruncã,Dar, mai realã decât istoriaLiteraturilor lumii, femeiaSe zbate urlândSub cea mai totalã poruncãA universuluiExpulzat înainte217

Ana BlandianaCUPRINSDe contracþii ºi hohoteNemaiînnãbuºite de plâns;Durerea aceeaCuminte,Schimbatã pe mineSpre prânz...DACÃDacã aº fi fost fãcutãSã mã plimb printre frunze de mentãPe margini subþiri de pâraieCurgând peste ierburiCu mirosuri strãvechi;Dacã nu mi-ar fi fostZidit între tâmpleClopotul a cãrui bãtaieSparge pereþii de os ºi inventãSpaime legate-ntre ele prin rime perechi;Dacã nu mi s-ar da mereuªi mereu aceeaºi dovadã dementãCã stelele curg ºi munþii se-nmoaieSub marea poruncãRostogolitã ameninþãtor în urechi...218

La cules ]ngeriCUPRINSCURAJULMã uit la mâinile mele:Rãmurele pe careN-au clipit niciodatãPleoape de frunze;Vârfuri de aripi pe carePenele n-au îndrãznitNiciodatã sã creascã;ªi nici mãcar gheareN-au fost în stare, la capete,Sã dea colþ ca niºteGingaºi muguri de fiarã.Mã uit la mâinile meleCa la niºte litereCare nu au curajulSã formeze singureUn cuvânt.NEC PLUS ULTRAMi s-a spus sã te cautªi eu însãmi nu voiam decât cãutarea.Nici mãcar nu mã gândisemCe m-aº face cu tineDacã te-aº gãsi.Te-aº pune în pãmânt ca pe o sãmânþã?Te-aº hrãni ca pe-un animal domesticSocotindu-þi foloasele blãnii ºi cãrnii,Lânii ºi laptelui?Sau, dimpotrivã, m-aº lãsa eu devoratã219

Ana BlandianaCUPRINSCa de o fiarã?Sau ca printr-o pãdureM-aº rãtãci cu spaimã prin tine?Sau ca într-o prãpastieM-aº lãsa sã cad nebãnuind adâncimea?Sau ca într-o mareM-aº înmormânta în peºti?Mi s-a spus sã te caut,Nu sã te gãsesc.CHIHLIMBARAtâta luminã în aer,Atâta miere în cer,Încât vãzduhul întreg pareUn bulgãre de chihlimbarÎn careZei fosilizaþiªi proiecte neterminate de îngeriSe întrevãdUimitor de exactªi aproape se miºcã.GREUTATEA OMÃTULUIArborii s-au frânt sub greutatea omãtului.Cine-ar fi crezut?Pãreau atât de fericiþi,Îmbrãcaþi în nori eleganþiCroiþi pe mãsurã,220

La cules ]ngeriCUPRINSÎncât nimeni nu s-a gânditSã inventezeUn aparat de cântãrire a norilor!UNIREUnire de care mã mir ºi acum,Cum mã mir primãvara de frunze:Tot ce e firesc e miracol.„S-a întâmplat“Ce imn mai completDecât aceste douã cuvinte?Înaintau prin zãpadã pãstorii,Coborând de pe munþiCu turmele lor de umbre mirate.ORGA DE GHEAÞÃSe aude ceva,Nu-i aºa?E muzicaOrgii de gheaþãCare-mi atârnã de streaºinã.Nu reuºesc sã distingNici un sunet,Dar ºtiu,Sunt convinsã,Cã nu se poateSã nu se audã nimic,Iar acest instrument221

Ana BlandianaCUPRINSPerfectªi atât de repede pieritorSã fi fost inventatNumaiPentru cine ºtie ceNevãzut, îndepãrtat,IndiferentAscultãtor.DEZGHIOCARETotul se micºoreazãÎntr-un fel mãsluit:Secundele intrã unele într-alteleCa pãpuºile.Îmbrãcatã fiecare în trupul urmãtoareiªi goalã pe dinlãuntru,Pentru a putea cuprinde la rândul eiAlta.O dezghiocare din ce în ce mai rapidã,Hoaspe ºi coji risipite în grabã,Pleavã-a grãuntelui inexistent...CÂT DE UªORDacã zeii ar fi plante,Cum însuºi Platon înclinã sã admitã,Cât de uºor ne-ar fiSã-i cultivãm,Sã le satisfacem minimele nevoi222

La cules ]ngeriCUPRINS(Puþinã apã, puþin bãlegar),Cerându-le în schimbFlorile, frunzele, rãdãcinile, fructele,ªi chiar ºi secretul, vegetal,Al învierii din morþi...CER SAU PÃMÂNTCer coborât pe pãmântMaterial, consistent,Linguºitor puþin,Încercând sã semene þãrâneiªi aproape reuºind;Cer în care,Dacã aº fora spre înalt,Aº gãsi sfinþi ºi zeiÎngropaþi strict ierarhic,Asemenea scheletelorCronologic depuseÎn straturile arheologilor,Dar nici o pasãre vieÎn stare sã vâsleascãPrin pasta groasãUndeEu încã mã miºc,Greu, cu gesturi bãtrâne,Uitate la jumãtate,Fãrã sã ºtiu dacã substanþaDin care abia mai respirE cer sau pãmânt.223

Ana BlandianaCUPRINSSCHIMBCa douã mari oglinziÎn care crezi cã veziªi numai tot pe tineTe regãseºti rãsfrânt,Unul pe lângã altulAlunecãm, dând totulªi reprimind mereuCe-am dat ºi pânã când.DESCÂNTECFã-te frunzã, îi spun ochiului meuOricum clipitor,ªi el mã ascultã, dar uitãSã nu-ºi ia privireaªi din adâncul pãdurilorÎl aud strigând rãzbunãtorVãd vãd vãd vãd.Oh, atunci n-ai decât sã te faciOchi din nou, îi spun ameþitã,ªi el mã ascultãDar uitã sã nu mai fie verde.Fã-te peºte, îi spun ochiului meuUmed oricum ºi lunecãtor,ªi el mã ascultã, dar uitãSã nu-ºi ia privireaªi din adâncul mãrilorÎl aud strigând rãzbunãtor224

La cules ]ngeriCUPRINSVãd vãd vãd vãd.Oh, atunci n-ai decât sã te faciOchi din nou, îi spun obositãªi el mã ascultã, dar uitãSã nu-ºi ia ºi marea.Fã-te stea, îi spun ochiului meuOricum strãlucitor,ªi el mã ascultã, dar uitãSã nu-ºi ia privireaªi din adâncul cerurilorÎl aud strigând rãzbunãtorVãd vãd vãd vãd.Oh, atunci n-ai decât sã te faciOchi din nou, îi spun înspãimântatãªi el mã ascultã, dar uitãSã nu-ºi ia ºi zeul.ÞIPÃTULO virgulã, câteva pietricele,Puþinã zãpadã,Un fir subþire de soare,Mai multe case ºi crengi µCe recuzitã modestãPentru declanºarea þipãtului!ÞipãtulÎncercând sã se-agaþe cu unghiileªi lunecând mereu înapoiPe pereþii de sticlã,Încercând sã urce225

Ana BlandianaCUPRINSRupt în bucãþiClãdite una peste alta,Echilibru nesigur,Pânã la dinþiiÎncleºtaþi cu sãlbãticieÎn tãcerea fãrã sfârºit.CU FAÞA SPRE MUNÞIDacã aº înceta sã aud,Lumea mi s-ar pãrea deodatã ridicolãCa o emisiune cãreia i s-a luat sunetulLa televizor?Un Dumnezeu surdPeste care apele se fac de lânã ºi cad,Iar norii se ciocnesc fãrã tunetCa niºte ghemotoace de hârtieÎn coºul de gunoaie al ceruluiAr da semnalul încetãrii de sensAcestui univers ce nu existãDecât prin scrâºnetul produs.Iar palmele lui mari,Care-i amplificã uneoriPavilionul urechii,Mi s-ar pune pe umeriÎntorcându-mã încetCu faþa spre munþi.226

La cules ]ngeriCUPRINSDESTULO frunzã cu cinci degete,O stea cu cinci degete,ªi mâna meaCãreia nu-i e destulSã se lase bãtutã de vânt,Sã stãpâneascã în noapte.ÎNTREBÃRIDe ce nu se-amestecã totul?De ce nu se-acoperãPielea lucioasã a pãmântului cu blanã?De ce nu rãsare iarba verde ºi fragedãPe spinarea fierbinte a fiarelor din pãduri?De ce nu le cresc pomilor aripiªi pãsãrilor rãdãcini?De ce nu ciripesc pietricelele fericiteDe pe marginea râului?Eu de ce nu învãþ sã urãsc?Eu de ce?µ O, Doamne, ce copil obositor,Ofteazã îngerul.TRUPDoar aureolãÎn jurul cuvântului µO aureolã palpabilã, desigur,ªi chiar voluptuoasã,227

Ana BlandianaCUPRINSDar nu mai puþin inconsistentã,Nu mai puþin trecãtoare;O aureolã care poate fi biciuitã,Flãmânzitã, siluitã, ucisãSau care poate muri pur ºi simpluStingându-se de la sineDupã ce ºi-a fãcut datoria,Dupã ce a luminat ca un semn,Ca o flacãrã deasupra comorii.TATÃLNu eu hotãrãsc.Atomii se fac nisip,Nisipul formeazã pietricele,Pietricelele se transformã în litere,Literele încolþesc, dau muguri,Rodesc cuvinte,Cuvintele se fac animale, se împerecheazãªi nasc.Nu eu hotãrãsc.NiciodatãCând vãd o vorbã gravidã,Nu ºtiu cine e tatãl.STEA ADUSà DE VÂNTDe la început ai fost adusã de vântCa o sãmânþã.Am ºi glumit: „Cine-a mai vãzut228

La cules ]ngeriCUPRINSStea adusã de vânt?“Dar mai târziu,Când mi te-ai aºezat pe frunteªi-ai început sã-ncolþeºtiAm înþeles cã eºti o sãmânþã.Lacomã, înfiptã sãlbatec în creier,Cu raze aspre închipuind rãdãcini,Eºti o sãmânþã.Ce pãcatCã planta pe care,Luminã din luminã, o naºtiNu se poate vedeaDecât dupã ceMã voi fi întunecat.REMEMBERToþi µ oraºul, þara, planeta µDormeau.La urma urmei,Ce altceva ar fi putut face,Mã întrebamªi-i priveam înduioºatã cum dorm:Unii cu eleganþã ºi graþie,Alþii grosolani, lãbãrþaþi peste ceilalþi,Alþii zvârcolindu-se, munciþi de coºmaruri,De remuºcarea cã dorm,Alþii, dimpotrivã, fericiþiCã au reuºit, în sfârºit,Cu neuroleptice, cu exerciþii yoga,S-adoarmã.229

Ana BlandianaCUPRINSO mare de trupuri inerte µAcoperind pânã în zareStrãzile, vãile, munþii µPe valurile cãreia oricine(Cu singura condiþie sã fie treazSau cel puþin somnambul)Ar putea înainta(Dar spre ce?),O mare fãrã þãrmuri, inertã,Aproape moartã.Aproape moartã?ªi deodatã m-a cuprins o spaimã nebunãCã nu vor mai fi în stare sã se trezeascãÎn zori,Cã vor uita pânã atunci gesturile trezirii,Cã vor uita chiar ºi somnul,Aceastã ultimã dovadã a fiinþei.ªi am început sã le strig µVã implor, vã conjurNu uitaþi cã dormiþi,Aduceþi-vã aminteCã sunteþi în viaþã...ÎMBLÂNZITORUL CÂNTECBlândã visare a palmei lunecândPe mãtasea electricã a unei blãniSau zvâcnet al micului trupSub cutremurul trilurilorªi chiar ochiul meu cufundându-seCa într-o apã mai caldã230

La cules ]ngeriCUPRINSÎn ochiul lor plutitorPrintre frunze µCe grosolanã eroare sã creziCã îmblânzitorul cântecA putut fi topit de OrfeuDin cuvinte...UN ANIMAL ORBITORLumina este ºi ea carne,Dacã o smulgi se rupeªi sângerã µN-aþi vãzut niciodatãO halcã de luminãAruncatã la marginea ceruluiªi începând sã putrezeascã?Sau n-aþi simþit niciodatãMirosul de sângeAl câte unui pârâiaº prelins încetDintr-o razã,Gata sã se poticneascãDe la o piatrã la alta,ªi nu v-aþi gândit atunciLa zeiasca durereConsumatã acoloÎn inima lumilor,Unde un animal orbitorªi în eternitate rãnitNe þine pe toþiÎn viaþã?231

Ana BlandianaCUPRINS41Numãr penele verziDin aripa bradului.Dacã îmi vor ieºiMai puþine de 41El va avea dreptul sã zboare.Îmi ies chiar 41.Da, e mai complicat,Dar oricum de mine depindeSã-i acord dreptul în continuare.µ Zbori, îi spun.µ Eºti o proastã, îmi rãspunde bradul.µ Nu, sunt o luptãtoare pentru drepturile bradului,Zbori!µ O, murmurã el, se vedeCã n-ai încercat niciodatãSã-þi încleºtezi rãdãcinile-n nori.µ Nu. De altfel, am greºit numãrãtoarea:Îþi creºte ºi urmãtoarea.AXÎnãlþat între bine ºi rãu,Ascunzând la un capãt zeul,La celãlalt antizeul,Sã fie numai o falicã rãzvrãtireA celui de-al doileaÎmpotriva celui dintâi?Sau este o punteLa mijlocul cãreia, în echilibru nesigur,Deasupra prãpastiei am fost aºezaþi,232

La cules ]ngeriCUPRINSÎntre prima ºi ultima clipã a lumiiªi depinde numai de noi sã schimbãm ceva,Târându-ne un milimetru într-o parte sau alta,În raportul nebunesc al puterii?Sprijinit puternic la un capãt ºi la altul,El este axulPe care nori învolburaþi de nesiguranþãªi straturi mereu mai adânc sãpate de þãrnãÎl rotesc în jurul lui însuºiCa niºte aripi neînstare sã-l smulgãÎn zbor.COMPROMISÎmpãcarea dintre întuneric ºi luminãNu e umbra,Cum nu e mlaºtinaÎmpãcarea dintre mare ºi pãmânt.Întinde mâna în somnªi nu respira pânã-mi atingiVârful suspendat spre tine al degetelor µPe deasupra stinghieiMai pot face punþiNumai braþele noastreVisând.URMEPãºesc în urme mai mariDecât ale mele ºi rare,Îngheþate-n zãpadaDuioasã ºi moale cândva.233

Ana BlandianaCUPRINSMerg în aceeaºi direcþieCu necunoscutul, dar fãrãSã bãnuiesc spre ce se-ndrepta;Mã cãznesc sã-l urmezªi e ca un spasm lubricRepetata-ncleºtareÎn întrebare ºi nea.OCHIUL MEUOchiul meu esteUn animalCare a încetat de multSã fie omnivor.La începutSe mulþumea cu puþin:Câteva crengi, câteva frunze,O floare, un fir.Apoi a trecut la esenþeªi numai boabele, grãunþele, seminþeleÎi mai stârneau interesulªi pofta de sens.Iar acum refuzã pur ºi simpluSã mai înghitã ceva,κi încleºteazã genele ca pe niºte dinþiÎnfricoºaþi de ei înºiºiªi nu mai acceptã nimic,Strigând cã are tot ce-i trebuie înlãuntru.Cantitãþi enorme de merindePe care le devorã cu lãcomie,234

La cules ]ngeriCUPRINSDovadã lacrimile care picurã din când în cândDe sub pleoapele închiseCa o salivã scãpând indecent ºi senil...HOHOTULÎn fiecare hohotUn zeu se dezvãluieUmflându-ºi faldurileHainei lui largi prin vãzduh.Sunt atâtea feluri de zeiPe pãmântÎncât nu vom prididi niciodatãSã plângem sau sã râdem destulPentru a-i scoate din ascunzãtori.De râs sau de plâns,Nici nu conteazã:Important este hohotul.LA CULES ÎNGERI...Din când în cândUn pocnet înfundatCa la cãdereaUnui fruct în iarbã.Cum trece timpul!S-au copt ºi-au început sã cadãÎngerii:S-a fãcut toamnã ºi-n cer...235

Ana BlandianaCUPRINSCLOPOTUL PE CARE-L AUDClopotul pe care-l audBate atât de departe,Încât nu pot sã spunDacã prin pãmânt, sau prin cer, sau prin apãStrãbateGlasul lui, ca un animalObosit de moarte,Mai târându-se unMetru pânã-n bârlogul-mormântÎn stare sã-l tãinuie ºi sã-l încapã,În înspãimântata ascunzãtoareCe sânt,În care moareDe fiecare datãÎnainte de-a spuneUnde e clopotul,Al cui ºi de ceÎncepuse sã batã...ÞÃRMSomnul pulseazã ca un oceanªi ritmic loveºte în þãrmul viuCe încã mai sunt, ºi mã surpã, ºi scriuCu spinii pleoapei plecate viclean;Mai smulg o silabã din ape, pãmântMoale de somn, lângã una mai veche,Oceanu-mi scandeazã chemãri în urecheªi ritmic loveºte în þãrmul ce sânt;236

La cules ]ngeriCUPRINSMã surp cu o literã, cu o vorbã, cu-un an,Din dulci calendare mã nãrui ºi-adorm,Pe când, morfolindu-ºi poemul diform,Somnul pulseazã ca un ocean.LITEREAceastã spaimã a curgeriiDinspre A,Niciodatã spre A,Aceastã spaimãDe-a trecePrin toate literelePe care le ºtii dinainteDe la ceilalþiCare le-au strãbãtutCum le-a fost norocul,Pânã la Q, pânã la T,Cei mai fericiþi pânã la Z,Dar neîntorºi niciodatãNici unul,Nici unul în stareSã sarã înapoiPeste A,Nici unul care sã bãnuiascã mãcarCe este înainteSau dupã sfârºitul alfabetului:Tot litere?Tot litere?Tot litere?237

Ana BlandianaCUPRINSCETINASpectre de brazi mai vânturã stindardeDe ceaþã, proorocind sfârºituri noi,Dar cine are forþa în casandreDe cetini, chiar, sã creadã, dintre noi?Pe-acelaºi loc, dar mãturând cu pãrulMult cãlãtoare zãri de cãpãtâi,Topindu-ºi în rãºinã adevãrul,Cel necrezut în scrâºnet, mai întâi,Nu pot sã plece, nici mãcar nãluci.În jurul lor ºi cerul ºi apa emigreazãVântul întreabã-ntruna „Nu te duci?“Cetina plânge-n hohot „Sunt acasã“.DANSTrãdeazã literaTãcerea minteSemnul e-ambiguuÞipãtul falsªoapta nesigurãOchiul dupliceÎmbrãþiºareaNumai un dans.Mesaje infirmeCifruri pierduteDe-a lungul de-a latul238

La cules ]ngeriCUPRINSPe înalt sau pe cantCerul albastruE doar adâncimeaStratului grosDe neant.BALANÞA CU UN SINGUR TALGERSunt vinovatã numai pentru ceea ce n-am fãcut.Pãduri tropicale crescute printre coloaneleUnor temple în care nu m-am închinat,Oceane de frunzeÎn care nu m-am lãsat îngropatã,Duºmani pe care nu i-am urât,Sãbii pe care am refuzat sã le mânui,Cuvinte pe care n-am învãþat sã le þip,Trupuri pe care nu le-am iubit,Fiare pe care nu le-am ucis,Fluvii în care nu m-am înecat,Rãsãrituri pe care n-am apucat sã le vãd,Piscuri pe care n-am ajuns sã le urc,Muzee amenajate în corola unor criniPe care nu i-am mirosit niciodatã!Toate vor avea dreptul sã mã acuze.ªi faptele mele, oricât de bune,Nu vor reuºi sã menþinã un echilibruOricât de instabil,Pentru cã nu între bine ºi rãuVa fi balanþa din urmã,Ci între a fi fost ºi a nu fi fost.239

Ana BlandianaCUPRINSPOVESTEÎnaintez cu grijã, încet,Pe un drumPe care îl tai eu însãmiPãºind:Ca sã ºtiu sã mã întorc,Presar în urmãFãrâme de litere ºi de cuvinte.Sunt pornitã de mult,Mi s-au terminatPuþinele silabe pe care le avusesemMerinde de drum,Din fericire, am descoperitCã totulPoate fi transformat în cuvinteªi am continuat sã înaintezPresãrândVorbele în care mã destramCum se destramã un pulovãr vechiÎn cãpeþele de lânã-ncreþitã de atâta purtare...NUMÃRUL PÃSÃRILORCe am uitat?Doamne, ce am uitat?Sufletele-pãsãri care zboarãDin mine când dormNu se întorc niciodatã aceleaºiÎn cuibul ce sunt,Sau poate doar eu240

La cules ]ngeriCUPRINSNu-s niciodatã sigurãDe-a fi aceleaºi,Stãpânitã mereu de senzaþiaCã am uitat ceva,Cã am pierdutDin nesfârºitul ºir de existenþePe care le socoteamDupã numãrul pãsãrilor.BOCETÎnchide ochiul, ochiul golRãmas deschis în pisculCatapetesmei vechi,Semn al privirii numai,Orb acum,Încremenit în primul lui eres.Închide ochiul, fã ceva,Miºcã puþin pupila de sub fum,Apleacã-ncet pleoapa,Zgâriind vopseaua vecheCu genele,În semn c-ai înþeles.BÃNUIALAEste liberã floareaCãreia i s-a stabilit cu precizieData când se va deschide241

Ana Blandianaªi data când se va ofili,Mireasma pe careTrebuie s-o rãspândeascãªi culoarea pe care trebuie s-o aprindã?Ea spune cã da.ªi petalele spun da, fiecare în parte,ªi staminele, ºi firiºoarele de polen,ªi frunzele, ºi turnul subþire ºi fragedAl gâtului. Da.Dar ce este atunci libertatea? întrebStânjenitã puþin de bãnuiala rãspunsului.Ce întrebare! se mirãÎngerul clipind din petale.242

ARHITECTURAVALURILOR(1990)

Ana BlandianaCUPRINSCURSAAºa o sã fac:În loc de piatrã, oglinda.ªi-n loc de nume,O oglindã de asemenea.Va fi ca o cursãÎn care veþi cãdeaÎn sfârºit.Ce-mi pasã cã nimeni nu va mai ºtiUnde-mi este mormântul,Când voi vã veþi apleca peste elCurioºi sã vedeþiAl cui poate fiªi vã veþi vedeaPe voi înºivã.ARHITECTURÃ-N MIªCARECine ºi ce ar putea sã opreascã vreodatãAceastã arhitecturã-n miºcareMereu renãscând ºi murind,Aceastã mãnãstire ce vine spre mineSe-apropie, se umflã, ºi creºte, ºi iatã,Cu bolþi ºi cupole de spumãCa niºte scufe-coroane atârnând,Se-aruncã în aer, se-mprãºtie lent, se prãvale,244

La cules ]ngeriCUPRINSSe destramã-ntr-un nor de meduze,ºi alge, ºi crabiªi se scurge-n pãmânt?Cine-ar putea sã încremeneascã odatãMiºcarea aceasta prea vie pentru a nu mai muriªi pentru a nu mai renaºte prea muritoare,Cine-ar putea sã strige valurilor „Staþi!“ªi apelor sã nu mai fie mare,ªi-acestei mãnãstiri mereu surpatãÎn sine însãºi ca într-un ecouSã îi cloceascã stâlpii-osificaþiÎn aerul fãcut în juru-i ou?SEMNALStaþi,Nu vã mai miºcaþi,Încremeniþi!Orice miºcareE o degradare.Fructul e începutul putreziriiIdeii care se deschide-n floare,Iar zãmislirea, primul pas greºitAl celor ce iubesc ºi sunt iubiþi.Staþi,Nu vã mai miºcaþi,OpriþiÎn crisalida voastrã þãrãneascãFluturul navetist, fatal!Dar cine, oare,245

Ana BlandianaCUPRINSAr putea s-opreascãRostogolirea apei nebuneascãSpre a se sparge iar ºi iar de mal...Staþi,Nu vã mai schimbaþi,SperaþiSã nu mai moarã nimeni ºi nimic:S-ar naºte alþi cãlãiMai rãiªi cel mai mic piticAr fi mai mic.Când orele sunt sfãrâmate, mareleCuraj e sã opreºti arãtãtoarele.SEISMPãmântul cutremurat, neliniºtit, isteric,Pãmânt cu valuriCa o mare,Tainã zbãtându-se sã-ºi þinãAscuns în grâneSufletul de foc,Vânat bogat ºi slab din fire-n stareS-amestece cu spaimã la un locStrãvechi ruini ºi demolãri viitoare...Ce-ar mai puteaDin val sã nascã decât val,Sfãrmat ºi iarãºi luând-o de la capãt,Oare?246

La cules ]ngeriCUPRINSPãmânt natalFãcut ulcioareDin care timpu-a curs la întâmplareªi-a devenit istorieÎn treacãt...TRECERETotul se schimbã,S-a schimbatSau se va schimba,Stâncilor le cresc rãdãciniªi dau muguri,Apoi încep sã se miºte încetDupã credinþa cuiva,Þãranii altoiesc abonamente de trenPe coarne uscate de pluguri.Aha!Plante cu gheare ºi aripi încearcãSã-ºi salveze seminþele învãþate sã treacãDintr-o lege într-alta,ZborLung de nori prin pãmânt,Clorofilã cu puls,Peºti pe ramuri cântândªi suspansul maºinii cu pâineLa un capãt de-ogor;Intertimp,Regn de trecere,EternitateLa fel de strãinãDe trecut ºi viitor...247

Ana BlandianaCUPRINSFRUNTEA MEAFruntea mea e o piatrãPeste care trec ºi se-ntorcValurile fluxului ºi ale refluxului,O spalã ºi o tocesc,O sculpteazã,O fac nisip,Se scurg printre firele luiTot mai fine,Tot mai fãrã chip,La dus ºi la-ntorsSub razele luniiCoborâte în bernã µO piatrã de mult dispãrutãªi uitatã de multSub miºcarea insultei, eternã.ORAOasele mele de-argintÎn jurul cãroraSe torc lungi orbite de soriLuminând disperãrii,Simt cã se-apropie oraAnunþatã de atâtea ori.Totul e pregãtit.Înºirã-þi, stãpâne,Generaþiile mute de sclaviSub catarg!Valurile mãrii se tragCa niºte gingii bãtrâneDe pe dinþii bolnavi.248

La cules ]ngeriCUPRINSDIES ILLE,DIES IRAEO sã vinã ea,Nu se poate altfel,O sã soseascãªi ziua aceeaAmânatã de veacuri,O sã vinã,Se apropie,Se ºi audePulsul ei bãtândÎntre zãri,O sã vinã ea,Se simte în aer,Nu mai poate întârzia,Nu vã îndoiþi, o sã vinãZiua aceeaOrbitoare ca o sabieVibrând în luminã.TOPIREA LA RECEDecenii întregi aºteptândÎntoarcerea cheii în broascã;Din ce în ce mai ruginitã,Pândind-o decenii întregiFãrã cuvinte,Fãrã destin.Din când în cândPãrând cã se miºcã puþin249

Ana BlandianaCUPRINSªi atunci µOh, împãrþirea pe vociDupã iluzia miºcãrii:Cei cãrora li s-a pãrutCã s-a învârtit înainte,Cei cãrora li s-a pãrutCã s-a învârtit înapoi,Cei cãrora chiar nemiºcareaLi se pare-un atu...Cine ºi ce ar putea sã opreascãHimera?Dar, nu,Numai înaintarea ruginiiÎn inima fierului,Topirea la rece,Praful roºu înlocuindMoleculã cu moleculã zãvorul(ªi iarãºi corul de semne,Presupuneri, opinii:Într-un secol, în douã,Într-un mileniu...)Istorie cu încetinitorul.DRUMGrinzi de vechime curbe, oaseBãtrâne-n carnea stinsã de sub var,Carii sãpând tuneluri nisipoaseÎn lemnul unui timp murdarªi streºini devenite moi de vreme,Nemaizburãtãcite de lãstuni µ250

La cules ]ngeriCUPRINSPe cine sã dispreþuieºti când geme?Lipsa puterii cui sã o rãzbuni?Cine ezitã încã sã strãbatãSingurul drum pe care-l mai avem,Când, prins sub roatã de buldozer, iatã,Se sparge ultimul poemCa o clepsidrã neînstareSã mai prefacã suferinþa-n timp?Un þipãt putrezit de amânareCerºind istorie în schimb...TABLOUªase sau ºapteCu boturile încleºtateÎn aceeaºi pradã,Cu trupurile prelungiteDe cozi halucinantAºezate radialPe asfalt,Formaserã un soareCu raze grase, tremurãtoare,Rãsãrite din canal.Soare de ºobolaniPe-un cer de-asfalt,Apollo al gunoaielor, viitorAstru cu blanã pentru altEv de subsoluri ºi rigoleScurse spre ziua de apoi,251

Ana BlandianaCUPRINSZeu rozãtorHulpav din aniCu-aureoleDe gunoi...DE DRAGOSTENu mã lãsa, aºeazã-mi-te-alãturiªi þine-mi capul strâns sã nu tresarCând somnul bont la care-s condamnatãSe-ascute, rãsucindu-se-n coºmar;Cuprinde-mi tâmplele în palme-aºaCum þii sã nu se verse un potirªi pune-þi gura peste gura mea:Inspirã þipãtul care-l expir,Sã nu se-audã hohotul de plânsCe-ºi hotãrãºte trupul meu contur;Îmbrãþiºeazã-mã sã nu mã smulgãValul de spaimã care creºte-n jurªi duce totul, ºi în urma luiRãmâne doar moloz ºi ghilimele,ªi se chircesc bolnave ºi se stingªi soarele ºi celelalte stele...252

La cules ]ngeriCUPRINSOMPHALOSO piatrã e un zeu careSe miºcã atât de încetÎncât ochiul meu repede muritorNu-i în stareSã-i recunoascã miºcarea,Aºa cum nu poþi sã-i ceriUnui val,Unui norSã înþeleagã ce-i marea.Când totul se nãruieªi-apoi se dizolvãÎntr-un toxic amestecDe ieri ºi de mâine,O piatrã e sâmburul lumiiViu încã,Sensul chircit ce rãmâne,Omphalos ºi mugur din care întregUniversul ucisVa mai creºte o datã,Când zeu-mpãrþitÎntre pietre egalSe va strânge-ntr-o baricadã.VIERMI CÃLÃTORIViermi cãlãtori, înaripaþi, pe roate,Viermi cãrora li s-a repartizatUn cimitir mai nouªi mai modern;253

Ana BlandianaCUPRINSValuri de viermi,Cadavre vechi mutateÎn mai ambigua eternitateA unui secularizat infern:Valuri de viermiMigrând în cripte noi,Viermi cãlãtoriSpre ziua de apoi,În timp ce-n viitorul lac, mai fermi,Peºtii vor învãþa sã fie viermi.SOMNULCe rãzbunare!Ultimul dintre sclavi,Cãruia nu i-a trecut niciodatã prin minteCum ar fi liberªi care începe sã tremureNumai la gândulC-ar putea faceCel mai neînsemnat gest de revoltã,EvadeazãPrin simpla plecare a genelor,Scapã oricãrui control,Fuge,Nu poate fi urmãrit,Pentru cã stãpânulRãmâne întotdeaunaPe mal,Muºcându-ºi pumnii de furieªi insomnie,Veghind.254

La cules ]ngeriCUPRINSSUBIECTA te descoperiÎnchis în comparaþieCa într-o cuºcãPe care singurÞi-ai clãdit-o în jurªi-n care nu mai poþi trãi,Aºa cum nu puteaiNici în afara ei;A muri din lipsã de libertateCa din lipsã de aer,Nu pentru cã eºti închis,Ci pur ºi simpluPentru cã ea, cuºca, existã µCe subiectPentru o propoziþieCare îºi aºteaptã predicatul!PE NEVÃZUTEPe nevãzute,Aºa cum întinzi mânaSã numeri ouãle din cuib,Abia atingându-leCu emoþie ºi spaimãÎn faþa misterului etanºDinlãuntru(Ouã pe care pasãreaVa refuza sã le mai cloceascãSocotindu-le impure),255

Ana BlandianaCUPRINSPe nevãzuteMâna lui se-ntinde-n somnªi nãruieCu fiecare visO mãnãstire,În timp ce PasãreaPlutind deasupra apelorTot mai uºoarã, tot mai liberã de balast,Se înalþã cu fiecare cãderePânã nu se mai vede.DE-A V-AÞI ASCUNSELEAªi iatã, bisericilePornesc sã alunece pe asfaltCa niºte corãbiiÎncãrcate de spaimã,Cu turnul catargªi pânze umflateDe vântulBãtând mereu din altã direcþie,Încât,Dacã mergi neatent pe stradã,Poþi fi oricând cãlcat de o bisericãÎnnebunitã,Grãbitã sã se ascundã.256

La cules ]ngeriCUPRINSUN LANÞO funie rãsucitã ca un ºarpeÎnnodat de el însuºi,Un lanþStrângând la un loc,Aducând la aceeaºi culoare;Un cuvânt intraductibilDintr-o durere într-alta,Însemnând în fiecare loc altceva.Ce esteUn cuvânt intraductibil?O frunzã care vrea sã exprimeFuncþiile unui mamifer,Un perete încercând sã realizezeFotosinteza,O mãnuºã de forma unui pantofPentru mâini umblãtoare,O tulpinã firavãClãtinatã sã scapeDe propriile ei petale de fier:Solidari-té-tá-ty-tate-nosc...Gramaticã a lichidelorFãcând ape-apeÎn vasele totuºi comunicante,ªtiind pe de rostDiateza activã, pasivã, reflexivã(Ultimele douã confundateAproape),Ape înlãnþuite, legate,Scurgându-se printre nisipuri miºcãtoareFãrã speranþã, fãrã mâine, fãrã azi,257

Ana BlandianaCUPRINSCând toate frunzeleÎmi dau reþete de salvareStrigându-miOfileºte-te, cazi,Mori, mori, mori...Speranþã cu înlocuitori.FÃRà UN GESTFãrã un gest, cu ochii-nchiºi,Lãsând sã cadã peste mine timpulCa o insultã binemeritatã µPentru cã sunt în stare sã-nþelegDe tot ce înþeleg sunt vinovatã.O neputinþã care urcã-n simþuriPânã le depãºeºte risipindBobi de mercur otrãvitor µªtiu cã nu pot nimic ºi umilitãPe treptele batjocurii cobor.Nu fricã, obosealã cã-i zadarnic,Durere cã-i târziu, dispreþ de sineªi scrâºnetul de dinþi, ritmat cuminte µCern semnele vieþii ºi gãsescO grãmãjoarã neagrã de cuvinte.258

La cules ]ngeriCUPRINSREFRENLa cei ce acum îºi încep cãlãtoria prin regnuriÎn pântecele mamelor lor(Ah, viitorul!)Sau poate nici n-au ajuns pânã acoloªi mamele lor sunt încã fetiþe jucându-seCu elementele chimice nedevenite sãmânþã(Ah, viitorul!)La ei mã gândesc,La momentul în care vor vrea sã afleCum am reuºit;La cei ce vor fiIncapabili sã-ºi imaginezeªi neînstare sã vadãPrin fereastra murdarãÎntotdeauna închisãÎntre decenii(Ah, viitorul!)Cruzi ºi încã oneºti,Netrecuþi prin târgul de sclavi,Prin mezatul ideilor(Ah, viitorul!)Pe ei îi visezÎntrebându-seCum de nu mi-am pierdutNici viaþa, nici minþile;Cei ce acum nu suntDecât o iluzie incertã,O presupunere optimistã(Ah, viitorul!)259

Ana BlandianaCUPRINSMã vor întrebaÎn limba lor necunoscutãCum de am reuºit sã ajungPânã la ei,Dacã voi ajunge(Ah, viitorul!)ªi eu voi simþiCã nu le pot rãspunde„Prin absurd“,Pentru cã absurdul e o noþiuneIntraductibilãDintr-o epocã în alta.SISTEMATIZARENostalgia arhitecturiiÎntr-un peisaj de chirpici,Nostalgia munþilorPrintre coline de apã µCine-ar putea sã priceapã?Tot ce se nãruie-aici?Înþelepciune dospitãDin bãlegar ºi noroi,Muruitã pe crengi încã vii,Delirantã,Împletind în aceeaºi ispitãArhitravele moiªi coloane sculptate-n paiantã.260

La cules ]ngeriCUPRINSVisul pietrei visatÎntr-un somn de pãmântVãlurit de-arãturi ºi de ploaie,Dimineaþã cu templeCe rodesc vinovatªi bãtute de vântSe îndoaie.FÃRÃ NUME (I)Destin rostit de-o ursitoareÎntârziatã, jignitã,Urându-ne pentruDarurile prea multePe care ni le-au dat celelalte;ConstructorAl infernului nostru particularÎn care zilele ºi nopþileSe anuleazã între ele la nesfârºitªi nu obosesc,ªi nu se dau bãtute,Încât nici mãnãstirea,Nici ruina eiNu se pot încheia vreodatã;Arhitect de valuriÎnãlþate mereuªi mereu nãruindu-seCa s-o poatã lua de la capãt;Meºter mareÎntrecându-i pe ceilalþiNu prin ºtiinþa,261

Ana BlandianaCUPRINSCi prin exasperarea de a zidi;Zburãtor cu aripi de ºindrilãDe douã ori victimãA operei sale;BlestemÎn zidul de litere-al cãruiaE închis un popor.MARTORIIMai vinovaþi decât cei priviþiSunt doar cei ce privesc,Martorul care nu împiedicã crima,Atent s-o descrie,Scuzându-se „Nu pot sã facDouã lucruri în acelaºi timp“,Sau „Portretul victimei, îngeresc,E mai important decât viaþa eiPãmânteascã“.Vinovaþi nu pot sã fieDoar unul, doar doi sau doar trei,Când armate de martori privescªi aºteaptã sã se sfârºeascã,De bãtrâneþe sã moarã cãlãul,ªi victima, a doua oarã, de uitare,Sã se sfârºeascã de la sine rãulCum se sfârºeºte pur ºi simplu un tunel...Stãm suspendaþiDe propria-ne-ntrebareCa de-o spânzurãtoareUn drapel.262

La cules ]ngeriCUPRINS„În van, rãspunde timpul, aºteptaþi:La judecata marilor coºmareªi martorii sunt vinovaþi“.UN INFERNUn infern fãrã diavoliDe cine-ar fi putut fi inventatDacã nu de cei ce se chinuie-n el? µSunt obligatã sã mã întrebªi sã mi-i imaginezFãcând eforturi sã aprindã foculÎn umezeala aceea din centrul pãmântului,Apoi cãrând deºelaþi cãldãrile cu smoalã,ªi furcile, ºi celelalte unelte,ªi apoi, când totul este gata,Repartizându-ºi rolurile cu schimbul(Care sunt astãzi dracii, care sunt pãcãtoºii)Ca într-un mister medievalÎn care mascarada nu interzice delirul.De altfel, faptul de a ºti cu exactitateOrele între care diavolul eºti tu însuþiNu-i nici pe departe un argumentCã diavolul nu existã.ªI ÎN OGLINDêi în oglindã sunt valuri,ªi apa ei se supuneFluxului zilelor buneSuindu-ºi iluzia-ntre maluri263

Ana BlandianaCUPRINSDe crizã, de plâns, de-ntrebãri,Ca sã descreascã din nouCu undele silnicei mãriZbãtute-ntr-o coajã de ouDin care se nasc ºi o spargMutându-se-n alt ou mai mare,Purtând clãtinat un catargFrânt de oglinzi miºcãtoareSub secera grea a-ntrebãriiTãiate stângaci dintr-un nimb:În valul de sare al mãriiSe clatinã valul de timp.LUNÃ PLINÃVino, lunã, ºi ne desprinde din somn,Aruncã-þi în apele noastre nãvodulªi trage-ne-afarã,Deºeartã-neÎn insomnia vãzduhului!S-ar putea sã nu rezistãm,De-atâta somn plãmânii sã fi trecut înbronhii,Dar,Cu orice risc, trezeºte-neªi lasã-ne, liberi ºi singuri, pe mare:Sã înaintãm încet,Cu infinitã prudenþã,Pe suprafaþa lichidã,264

La cules ]ngeriCUPRINSPe arhitectura valurilor mereu în schimbare,Pe orizontul ca o frânghie întinsãÎntre douã infernuri,Cu ochii în ochiul tãu înnebunit de speranþã...EXASPERAREAExasperarea de-a curgeSpre nimic ºi spre nimeni,Cum curge sângele din ranã,Am învãþat-o-n lungi istoriiDomesticite de neant,Acolo unde munþii lumiiSe bat în capete ºi râuriDe lapte ºi de miere pierZadarnic ºi exorbitant;Exasperarea de-a credeCã-i ridicol ºi chinSã zgârii veºnicia cu tranºee,Sã construieºti pe-un plaur o cupolãªi un destinDin nãzuinþi de-a gata;Exasperarea-n stare sã încheieªi hazul, ºi necazul, ºi baladaPrinAceeaºi moarte benevolã...265

Ana BlandianaCUPRINSSUB INSULTÃNu ºtiu nici cine, nici cumRidicã pe valuri de urãGunoaiele strânse în drumPe care curentul le furã,Le face-mpãraþi de o clipãSpumei murdare din vârf,Apoi le rãstoarnã în pripã,Redându-le marelui stârvAl timpului. Taci ºi ascultãMinciuna vuind în statui.Îngenuncheaþi sub insultã,De ce, pânã când ºi a cui...PUNCTUL BÃTRÂNMã gândesc uneori µÎn timp ce visezCã mã rostogolesc pe o scarã µCe pãcatCã scara aceea are un sfârºit.Din moment ce nu mã pot opri sã cad,Aº putea face ingeniosSã disparãCãderea insãºi,Dizolvându-i contururile,Îndepãrtându-i-le la infinit,Lipsind-o de definiþie,266

La cules ]ngeriCUPRINSDe pragul de sus, de pragul de jos...O rãsucire în zbor,O zvârcolire spre-adâncAr fi identice,Cu o condiþie:Sã reuºesc sã amânPunctul bãtrânAl sfãrmãrii de lespede,Fãrã ca asta sã mã împiediceSã cad din ce în ce mai repede!A LOVINu îmi e fricã,Dar nu ºtiu: cumSe ridicãGlasul, braþul cumSe întinde sã loveascã?ªi când strâng pumnulTrebuie sã strângªi aripa-ngereascã?ªi ca sã scuip în obrazTrebuie sã adunSalivã ºi urãÎn loc de silabeªi trebuie sã-l împroºcPe cel mai de-aproape?Aripa îmi sângerã ºi se despicãÎntre rãzbunareªi alibi:Nu mi-e fricã,267

Ana BlandianaCUPRINSDar miSe pareMai mareUmilinþa de a lovi.GARA DE NORDPeron murdar, pãzit cu grijãDupã explozii de hârtie,Doi pumni la spate prinºi în fierªi între uniforme, fieAcest stop-cadru chiar emblemaSperanþei sub un soare gri!Prin ochelarii de cãtuºã,Viitorul verbului a fi.CÂMPIAO, Doamne, dar eu?Cumpãnã a unei fântâniCu cât mai în cerCu atât mai adâncTensionatã spre ape,Privind de acolo câmpiaArsã de secetãªi fantomele dropiilorDe mult dispãruteCum încremenesc cu gâtul întinsªi ascultã.268

La cules ]ngeriCUPRINSMODELOh, fuga celui singurCãtre Singurul,Dupã modelul cãreiaCurg izvoareleªi se formeazã avalanºele µCâtã spaimã ºi cât eroism,Câtã singurãtate.Când se depãrteazã de mineO urmezGata de orice,Cu sufletul la gurã.Când se întoarce,Mã ascund înspãimântatãªi încerc sã dispar.Fuga celui singurDinspre ºi spreCentrul singurãtãþii,Dupã modelul cãreiaFac mãrile valuri!ÎN MIªCAREEu însãmi doar vârtej,Doar formã-a unorFãrâme ºi mai muritoareCare din ºapte-n ºapte ani,Valuri urmându-se, dispar µUn da crescândDintr-o negareÎnspãimântat mereu269

Ana BlandianaCUPRINSªi totuºi viu,Un val eu însãmi,Dar un val mai mare,Tot mai strãin de sineªi de mare,Fragment al altei spaime,Tutelar,Neobosealã veºnicã-n miºcarePe-un þãrm rãmas mereuPustiu...RÂND PE RÂNDNu poþi sã-þi aperi zeul,L-ai umili încercând,Iar el nu se apãrãPentru cã-i mai presusDe-apãrare µValul care-a mãturatToate templeleRând pe rândSe întoarce în mare.ªi povesteºte ce frumoºi sunt zeiiªi ce plãcut sã-i sfarmiªi ce uºor,ªi alte valuri crescVisând fiecareSã aibã de spartZeul lor.270

La cules ]ngeriCUPRINSSINGUREl este unul singurNu pentru cã, dintre toþi,Este cel adevãrat,Ci pentru cãSâmburele tuturor este acelaºi.În frunzele stejarului,În mãruntaiele pãsãrilor,În iepurele din lunã,În pâine ºi vin,El este unul singur.Atât de singur,Încât i se face urâtªi se naºte.MÃSURÃMaibinele ºi mairãulNu existã.Ele sunt doar fantasme,Visuri fãrã mãsurãAle binelui ºi ale rãului,PromisiuniMenite sã amâne clipaÎnspãimântãtoareÎn care am putea descoperiCã nici binele, nici rãulNu existã,Ci sunt numai fantasme,271

Ana BlandianaCUPRINSVisuri fãrã mãsurãAle unor ºi mai neînsemnate,ªi mai ambigueAdverbe.ÎN TEACÃCei ce din laºitate n-au ales(Infernul, cântul trei, 57)Zadarnic stau ºi-aºteaptã pentru eiSã se mai facã vreodatã noapte,Cãci timpul a încremenit crispat,Nemaiînstare sã producã oreDe spaimã cã va trebui s-optezeÎntre crepuscule ºi aurore,Iar în clepsidra lumii rãsturnatãNisipul nu mai curge ca-n trecut,Oprit în aer nu mai îndrãzneºteSã-ºi ia rãspunderea vreunui minutMenit sã declanºeze iar rotireaEternei pietre mãcinând eresªi sã coboare pacea nopþii pesteCei ce din laºitate n-au ales.Astfel, lucizi mereu ºi vinovaþiDe tot ce n-au avut curaj sã facã,Ei stau în ziua cutremurãtoareFãrã de rost, ca sabia în teacã.272

La cules ]ngeriCUPRINSMOLECULE DE CALCIUSã nu mã grãbesc,Sã las timpul sã treacã,Fiecare secundã-n cãdereErodeazã puþinSuferinþa.Sã aºtept.Fiecare val ce se spargeSapã în stâncaDe care-s înlãnþuit,Fiecare fir de ruginãSubþiazã lanþul.Într-un mileniu, în douã,Stânca va fi nisip,Fierul verigilor pulbere,Oasele mele, molecule de calciuRisipite în apã,Suferinþa nimic.ARTA DE A MURIArs moriendi, înþelepciuneA lunecãrii încetePe lungile pante-ale serii,Te-am învãþat pe îndeleteCa pe o rugãciuneDin copilãrie,Ca sã nu mã speriiCând vine timpulSã mã îmbie,273

Ana BlandianaCUPRINSCa sã nu-mi parã rãuªi sã nu mã scumpescLa preþul nimbului, exorbitant,Cerut de cãlãuªi adãugat atâtor dureri,Schingiuiri, umilinþe, profanãri ºi incendiiVãlurind de departe,Din nenumãratele ieriSalvate prin tine,Cântec curgând fãrã ruºineSpre moarte,Ars moriendi...SUNETE DE PÃMÂNTUmilinþã nu asemenea celei a pietrelorCãlcate-n picoareSau muiateÎn milenii de picurare,Transformate-n argilã,Rostogolite fãrã-ncetare,Înmulþite în silã,Fãcute nisip.Nu.Umilinþã de animalÎn care fiecare celulã îmi cere sã þipªi eu nu ºtiuCu rãgetul cuiSã înspãimânt,Umilinþã a nimãnui,Animal de pustiu274

La cules ]ngeriCUPRINSFãrã chip,Cu limba tãiatã,ScoþândNumai sunete de pãmânt.CÃZUT ÎN CERCãzut în cerCa în adâncul unei fântâni,Reverberat de umezealã,Aproape stinsªi travestit în lunã,Nu reuºea sã facã noapte totuºiªi ziua rãmânea în juru-i tulbureCa un albuº gelatinos, nesigur,În jurul gãlbenuºului stricat.O, Doamne-al aºtrilorDescurajaþi din spaþiu,Încearcã totuºi sã îl recunoºti...DE-A VALMACeea ce peºtilor le pare zare,Substanþa pe care-o strãbat fericiþi s-o respire,E pentru mine valul ce prãbuºeºte-altareªi rãscoleºte cimitire,Ca sã se sfarme-apoi la rândul lui,Numai nisip ºi apã, de la sine,Amestecând cadavre ºi statui,Purtând de-a valma schele ºi ruine.275

Ana BlandianaCUPRINSHaos lichid, adâncu-i suitor,Cerul afund ºi viitura soartã:Respir vãzduhu-n care peºtii morªi mã sufoc în valul care-i poartã.INSCRIPÞIETot ce se poate-nþelegeE fãrã speranþã ºi legeªi creºte dospind în eresTot ce e fãrã-nþeles.CU CAPUL ÎN JOSRãstoarnã oglinda,Varsã din ea conþinutul,Lucrurile miºunãtoare,Petele de ruginã care respirãLipite de sticlã,Privirile miºcându-ºi labele genelor,Chipul tãuMâzgãlit de ediþiile lui succesive.Rãstoarn-o cu capul în jos,Scutur-o bine,Sã nu mai rãmânã nimicDecât pieliþa sticleiLuminoasã ºi rece.276

La cules ]ngeriCUPRINSPRIN NEFIINÞÃPurtând în loc de coarne crengi cu floriTurma de cerbi trecea prin amintireªi ochiul meu, care acum o vede,Nu se formase încã s-o admire;Deci fãrã martori, ca un gând, treceauAtât de lin cã nu clinteau vreun ramªi nu sfârºeau de-a trece-n timp ce euCãzând din vârstã-n vârstã îi priveam.Pãsãri dormeau pe fruntea lor în crengiªi-n lunecare gângureau uºor,Fãrã sã se trezeascã, dar simþindu-miPrezenþa tulburatã-n viitor,Cum îi aºteaptã pretinzând dovezi,Cum îi contemplã fãrã sã îi creadãCã poartã-n frunte crengi cu flori ºi trecPrin nefiinþa fãrã de tãgadã...O LINIE DREAPTÃO linie dreaptã, atât,O linie sigurãÎntre cele douã pãrþi ale paginiiªi posibilitatea de a spune:De o parte sau de alta.Dar nu, hârtia suge,277

Ana BlandianaCUPRINSLocul liniei îl ia o colonieDe râme târându-seDintr-o parte într-altaPrin pãmântul arat de peniþã,Tremurãtoare ºi nehotãrâte,Dar rãzbãtând,Dizolvând graniþa ºi cerneala.Morala:Nu-l întreba pe cãlãuDiferenþa între bine ºi rãu.NUMÃRÃTOARE INVERSÃCând nu mai pot sã suportÎncep sã numãr(Dovadã cã numerele sunt superioarecuvintelorSau,Dacã nu superioare,Oricum mai uºor de suportat),Încep sã numãr, deci:Becurile, robinetele,Copacii care se vãd pe geam,Creioanele de pe masã,Trecãtorii, pisicile de pe acoperiºuri,Apelurile telefonului.Dar, mai riguroase decât cuvintele,Numerele nu pot fi adunate de-a valma,Cãrþi cu tomberoane de gunoi,Claxoane cu vrãbii,Trebuie þinutã o contabilitate obositoare278

La cules ]ngeriCUPRINSAl cãrui singur merit eCã nu produceDincolo de exasperarePoeme.SINGURÃTATEMarea care se zbate-n celãlaltE-ntotdeauna mai puþin amarã,Valul poate sã parã numai faldAtunci când îl contempli din afarãªi spasmul înãlþãrii doar mareeUrmând chemarea cãzãtoarei luni,În alþii suferinþa e idee,Spectaculare marile furtuni,Prilej de faimã ºi invidie rana,Moartea numai intrare în Parnas.O, corurile intonând osanaPeste singurãtatea unui glas...UN VÃZDUHMAI PUÞIN ÎNCÃRCATÎncerc uneori sã-mi închipuiUn vãzduh mai puþin încãrcat,Dar nu reuºesc,Pentru cãNici ochiul care vede mituri,Nici ochiul care vede maºini279

Ana BlandianaCUPRINSNu vor sã renunþe.Iatã,Chiar acumUn avionªi Nike, înaripata zeiþã,S-au ciocnit, prãbuºindu-seSub ochii mei uluiþiDin motive opuse:Unul nu-ºi poate explicaDefectarea avionului,Celãlalt moartea zeiþei Victoriei.ªi obosiþiAdorm amândoi ºi viseazãUn golPrin care trecNumai nori ºi pãsãri.DIN CE ÎN CEÎmi seamãn cu-atât mai exactCu cât îmi sunt mai strãinã µIntenþie ucisã de act,Speranþã-nglodatã în vinã.Din vârstã în vârstã tot euSunt cea care-mping înspre þãrmVal dupã val ºi mereuCând îl înalþ îl ºi sfãrm,Val dupã val prin nisipulRemãcinat tot mai fin µIdentic cu sine mi-e chipulDin ce în ce mai strãin.280

La cules ]ngeriCUPRINSPASÃREA DESCHISÃPasãrea aceea era atât de deschisãPeste lume(Aºa cum o carte poate fi deschisã,Cititã chiar, dar nu ºi înþeleasã,Dacã nu ºtii limba în care e scrisã),Încât o aripã a eiAcoperea soareleªi cealaltã aripãLuna,Iar oamenii,Nemaiputând sã vadã cerul,Încercau sã-i citeascã voinþaÎn mãruntaiele ei.DIN HAOSZiduri de apã, turnuri lichide, casteleÎn clocotCa ºi oraºele cãlãtoare pe cerÎnrudite cu eleSpre care se-ntindªi aproape le-ajung,Spãrgându-se lent în exploziiCu sfârºitul amânat îndelung,Rãzgândindu-ºi durereaDin spasme-ntr-un hohotPe care-ntre zãri îl auziÎnmulþit triumfalDe ecouri lucioase ca de globuri de spumãªi brusc risipit în moloz luminos,281

Ana BlandianaCUPRINSAºchii de raze, sori uzi,Stinºi cu spaimã ºi astfel semnalUnor noi ondulãriAle ritmului mumãCare scoate din haosVal pierind dupã val.GOL SFªIATPutere de-a alegeÎntre a fi implicatªi a fi singur,Curaj de-a optaÎntre suferinþa þipãtuluiªi cea a tãcerii,Forþã în stare sã se hotãrascãÎntre fuga în afarãªi fuga înlãuntru,Tu stãpâneºti universulÎn careStelele ardDe nehotãrâre.Gol sfâºiat în douã,Eternitate dualãDe undeCad jumãtãþi de racheteªi ciosvârte de îngeri.282

La cules ]ngeriCUPRINSCOLOSSEUMTot ce mai rãmãseseEra o labã a piciorului stâng,Enormã. Privind-o,Abia dacã reuºeai sã-þi dai seamaCe reprezintã, aºa cum eraAºezatã în curtea muzeuluiPentru cã nu încãpea într-o salã.Cine-ar fi fost în stare sã-ºi imaginezeStatuia întreagãDin care rãmãsese doar fragmentul acelaªi un cuvânt, Colosseum,Despre care toatã lumea crede acumCã denumeºte arena vecinã?Oraºul incendiat pentru a fi reclãditÎn jurul colosuluiA uitat de mult sã se mai sperieSau sã râdã de el;Doar turiºtii ating încântaþiCiobul gigant,Îi citesc în ghiduri istoria,Apoi îl mai cerceteazã o datã:Laba piciorului stâng...OROLOGII PE ªINECeasurile din când în cândSe opresc, apoi pornesc mai departe,Dar cei care sunt duºi astfelNu ºtiu cã ele s-au oprit283

Ana BlandianaCUPRINSªi cât timp au stat,ªi cât de tare accelereazãCa sã se-ajungã din urmã,ªi cum în câte-o parte s-a fãcut golªi câteva secunde pot sã se lãfãieÎn compartimentul unei întregi zile.Pe când în altã parteMulþimile fac valuri-valuriªi se caþãrã pe acoperiºuri, pe scãri,pe tampoane.Cei duºi rãspund conºtiincios„Am patruzeci ºi doi de ani“,Fãrã sã ºtie cã unele cifre sunt minute,Iar altele mileniiªi nici numele staþiilorÎn care s-au opritPentru a face cruce cu alþiiSau fãrã motiv.CA O SPUMÃMonarhi pe valuriRegi plutindPe suprafaþa ondulatã a mulþimii,Rãmânând deasupra printr-un miracolContrar legilor gravitaþiei µSuspendate între douã furtuni µAjunºi ca o spumã murdarãDeasupra,Cu cât mai susCu atât mai aproape de moarte.284

La cules ]ngeriCUPRINSFÃRà NUME (2)Vorbim de el mereuCum tot mereuAtingi cu limba dintele ce doare.Când îl uitãm o clipã-i sãrbãtoare,Iar pomenirea lui bolnavãE ºi-n blesteme ºi în rugãciuni.Îl luãm în doze zilniceCa pe-o otravãLa care devenim astfel imuni.ÎN JARArdeþi satele, strigã Criºan,Ardeþi satele care nu se ridicã,Faceþi-le holde mãnoase de focSã rodeascã neascultarea prin vreme,Sã se stârpeascã ultimul sâmbur de fricã,Înãlþaþi biserici de flãcãri în locªi cântaþi în ele blesteme!Ardeþi satele, strigã Cloºca,Ardeþi satele care nu se rãscoalã,Sã se mistuie toatã rãbdarea din ele,Nici un fir de umilinþã sã nu mai poatã-ncolþi,Înãlþaþi din flãcãri pânã la nouri casteleªi locuiþi-le cu îndrãznealãÎn veacul veacurilor vii!Numai Horia tace ºi se uitã în jar:Nu poate fi în zadar, în zadar, în zadar...285

Ana Blandiana* * *Ceva(Nu am destulã putereSã spun cineva)Va pune totuºi cândva capãtCoºmarului ce pare nesfârºit.Vom încerca atunciSã înþelegemCum am cãzut în somn,Cât am dormitªi cum am fost în stareSã visãmAtât de monstruoase forme.Metabolismul nostru e de vinã?Traumatismele enormePe care în copilãrie le-am trãit?Sau poate nici nu aparþine vieþiiMisterioasa spaimelor toxinã?Cândva ne vom treziªi-o sã ne parãC-am fost în moarte ºi c-am revenit.CUPRINSCA VALURILECa valurile monotone care cadPe-acelaºi loc, ca sã revinã iar,Aceleaºi crime, în acelaºi iadSe tot reiau la nesfârºit ºi chiarDe ritmul e incetinit puþin,Cãlãul plictisit, jertfa complice,286

La cules ]ngeriCUPRINSE-acelaºi joc mecanic ºi meschinFixat în ale lumilor matrice,Funcþionând isterizat în plin,Alimentând motoarele puteriiCu sângele ce-adapã stele ºi-nCare se întunecã imperiiCa totul sã se mai repete-odat’Cu victime de sens contrar,Ca valurile monotone care cadPe-acelaºi loc, ca sã revinã iar.CLIOCãdere de frunze grãbiteSã se întoarcã pe ramuri,Timp ce devine istorieDoar putrezind,Goana aceasta spre moarteaLipsitã de frâu ºi ruºineDin care crime-n stindardeªi paºi de paradã descind.Clipe-aºa blânde în parteStrânse în haite sunt fiareDin leºul cãrora stãpânulClãdeºte apoi piramide,Stãpânul gândind el în loculCelor uciºi de gândescªi mult mai cinstitCând ucide.287

Ana BlandianaCUPRINSÎndepãrteazã de mineCupa cu spermã-a puterii,Zeiþã-ncleiatã în sânge,Drapatã decent în grafit µCãdere de frunze grãbiteSã se întoarcã pe ramuriCa-ntr-o clepsidrã ce-nchideEresul fãrã sfârºit.LIANTCe ne lipseºte? Ce liantA fost sustras de la-nceputuriNisipului ce face valuriRedesenate de-orice vânt,Sau ca mortar fãrã de careZidul se-nalþã spre neant,Ca sã se nãruie grãbitDe presimþirea unui gând?Ce ne lipseºte? Doar petaleCe nu se strâng într-o corolã,ªi numai fire lungi de lânãCe nu pot þese un covor,ªi pietre vâjâind prin aerNestrânse într-o baricadã,Doar disperãri desperecheateªi conservate în umor.(Ca niºte foetuºi otrãviþiDe chiar metabolismul mameiªi puºi în spirt µ dovezi ºi mostre µA vieþii scurse fãrã rost)288

La cules ]ngeriCUPRINSCe ne lipseºte? Clei de oaseFrânte pe roatã, un cuvântIntraductibil în sfârºitulUnde noi înºine am fost.TERMOMETRU„Principalul e sã nu ne pierdem minþile“,Auzeam mereuªi-mi imaginam minþileCa pe niºte bobiþe de mercurNeastâmpãrate, greu de stãpânitªi gata mereu sã se piardã,Pe care mi-ar fi plãcutSã le strâng la un locÎntr-o singurã bulã strãlucitoare,Aºa cum fãcusem o datãCând se spãrsese termometrul,Culegând în palmãSângele lui argintiu.Adormisem atunci µ þin minte µDisperatã de somn,Strângând pumnul cu încãpãþânarePeste sâmburul viu,În timp ce auzeamVorbele îngrijorate ale celor mai mari:Sã nu ne pierdem minþile...289

Ana BlandianaCUPRINSGRAMATICÃDe ce sã jignim lemnul?Oricât de mort, el încã mai pãstreazãStructurile vieþii, canalele sevei,Fibrele melodioase ca niºte valuriAle unor de mult încheiate-oscilãri.De ce sã jignim lemnul?Prin el au trecut înainte de-a izbucniIdeile frunzelor, culorile florilor,Cromozomii geniali ºi ambiguiNavigând în seminþe.De ce sã jignim lemnulNumind cu fãptura lui dulceAceastã hecatombãDe vorbe uciseªi lãsate sã putrezeascãÎn creierul nostru,Acest wax museum al sintaxeiªi morfologieiÎn care adevãruri împãiateSunt aºezate în poziþie de drepþiªi fãcute sã umble(Un pas înainte, doi înapoi)?OBSESIETe-aº mai iubi, oare, la fel dacãAi fi puternic ºi înspãimântãtorAsemenea altora? M-aº gândi laTine atât de mult dacã ai fi290

La cules ]ngeriCUPRINSÎnvingãtor ºi crud în rãzboaie?Te-aº mai fi visatÎngrijoratã, dacã îi stãpâneaiTu pe alþii? Aºa cum copiiiFamiliilor fericite pleacã de-acasãCând cresc, liberi de orice rãspundereªi pot, dacã vor, sã nu-ºi mai aducãAminte de nimeni, în timp ceCopiii sãraci trebuie sã se-ntoarcãMereu, sã-ºi ajute familia, trimiþându-iPachete ºi bani, þinându-i pe cei miciLa ºcoalã, tot astfel fericiþiiPoeþi ai unor popoare mai mariPot sã-ºi uite izvorul, sã plece,Sã fie ai lumii...M-ai obseda, oare, ºi dac-ai fiFericit? Dac-ai fi fost în stareSã asupreºti, sã cucereºti, sã semeni urã?O, Doamne al Istoriei, dezleagã-iViitorul cu asupra de mãsurã!BALADÃN-am altã Anã,Mã zidesc pe mine,Dar cine-mi poate spune cã-i destul,Când zidul nu se surpã de la sine,Ci-mpins de-o toanãDe buldozer somnambulÎnaintând de-a valma prin coºmar.ªi iar zidesc291

Ana BlandianaCum aº zidi un val,A doua zi iar,A treia zi iar,A patra zi iar,O mãnãstire pururea lichidãSortitã sã se nãruie la mal;ªi iar zidesc,O, varªi cãrãmidãªi, fãrã de prihanã,O fãpturãCa armãturãVisului infam:N-am altã Anãªi pe mine chiarDin ce în ce mai rarMã am.292

SOARELEDE APOI2000

Ana BlandianaCUPRINSNORDPuterea soareluiRefuzând echilibrul cu noaptea,Luminã neliniºtitoareAºa cum binele pur este ameninþãtor,Dovadã cã omenireaªi-a condamnat la moarteNu atât criminalii,Cât sfinþii.OCEANSarea din pãr, de pe piele, de pe sandale,ªi sare uscatã pe gene, pe buze,Reziduuri ale unor dureri neegaleCa mareaTrecând dezgustãtor prin meduze;Urme de plâns ale unor fiinþeNeavând în comun decât rarDisperareaMãsuratã-n minuteªi, sãrat ºi amar,Acelaºi gustAl jumãtãþii trecuteDe secol, de vârstã, de an.Plajã în august,Ocean.294

La cules ]ngeriCUPRINSSUFICIENTà MIESuficientã mie nu mi-am fost niciodatã,Atârnând mereu ca un fruct deo creangã în vânt,Ca de un arc încordat, o sãgeatã,Ca de propria sa etimologie, un cuvânt.Ce-am însemnat înainte de-a fi fost pe pãmânt,Ce sens visat de demult devenit speranþã uitatãMã strãbate sãrind peste rândªi fãcându-ºi din mine dovadãªi verigã a unui mister amânatCa sã continue diferit însã viu,Plãtind cu dobândã acelaºi pãcatPe care þi-l las moºtenire târziu,Ca sã-l înþelegi ºi sã-l porþi mai bogat,Numai tu, cititor nenãscut, ca un fiu...OROLOGIULNu stã în puterea orologiuluiSã-ºi aleagã orele.El e obligat sã le spunãCum vin la rând,Ceas rãu, ceas bun,Fãrã sã ºtie ce spuneAtât de sonorªi în grabã:295

Ana BlandianaCUPRINSCeas bun, ceas rãu,Ceas indiferent.Cine întreabã,Când totul e timpTrecut, viitor,Niciodatã Prezent.TANGAJUneori aproape urâtã,Alteori minunat de frumoasã.Ce-aº putea sã-i cerOglinzii din uºa dulapuluiªtearsã de datinã,Când eu mie nu îmi pot fi cântarªi toate punctele de reperAle lumii se clatinãRar, tot mai rar?Nu oglindaRâsfrângând când iarba, când noriiÎn nehotãrâtul tangajHotãrãºte,Nici timpul tors pe fusul auroriiBãtrâneºte,Uituc,Nici mirosul de frunze de nucDin dulapul copilãriei, uriaº;Doar legãnareaÎntre viaþã ºi moarteAcasã,296

La cules ]ngeriCUPRINSÎntoarcerea ºi plecareaPe acelaºi loc,Precum marea;Mai aproape,Mai departe,Uneori urâtã, alteori frumoasã.RUGÃAjutã-mã sã plâng ºi sã mã rog,Sã îmi privesc destinul inorogCu steaua-n frunte rãsucitã cornSpre care-n vis mulþimile se-ntorn;Ajutã-mã sã plâng ºi sã îndurDispreþul laudei ce creºte-n jurÎn ochii lacomi, fãrã de noroc;Ajutã-mã sã plâng ºi sã mã rog,Ajutã-mã sã blestem ºi sã plângLumea supusã ochiului meu stâng,Ajutã-mã sã plâng ºi sã acceptLumea ascunsã ochiului meu drept;Ajutã-mã sã plâng ºi sã suportCatapeteasma ochiului tãu mortªi nemaidesluºitul paradisStrivit în ochiul tãu închis.297

Ana BlandianaCUPRINSALUNEC, ALUNECSunt primul om care îmbãtrâneºteSub soare.Singurã descopãr,ªi fãrã sã mã poatã ajuta cineva,Aceastã enormã mirareA trupului încã al meuDar rãmasCa pe un þãrm pãrãsit în prãpãd,În timp ce euAlunec, alunec pe marePânã nu mã mai vãd.FERICITÃ MI SE SPUNEFericitã, mi se spune cã trebuie sã fiu,Pentru c-am ales moartea ca sã pot învia.Ce-aº putea sã-mi doresc mai mult, mãîntreabã,Dar nimeni nu aºteaptã rãspunsul.Ferice de tine, îmi spun toþi,(ªi eu repet: Ferice de mine).Nu poþi învia fãrã sã mori,Îmi mai spunCei care n-au înviat niciodatãPentru cã n-au murit.298

La cules ]ngeriCUPRINSAGÃÞAÞI ÎN CRENGIAgãþaþi în crengi,Unii pe jumãtate uscaþi,Alþii abia dând în pârg,Dar toþi cu hainele vestejite,Fibroase,Cu aripile încâlcite de vânturi,De mult nemaiîncercând sã se desprindãªi sã cadã,Ca ºi cum ar ºtiCã mai jos sunt alte crengi,Pe care se vestejescAlþi îngeri.APOLLOVino, tras de delfini,Cu cithera în mâini,Printre valuri mereu cãlãtoareVenind sã contemple,Zeul unor altareCu statui ºi stãpâniªi cu oase, uscate la soare, de temple.Vino lin, lunecând printre morþii de piatrãFerecaþi în muzee, fãrã milã-admiraþi,Pe când greul pãmântuluide sub marmure latrãHexametrii uitaþi.299

Ana BlandianaCUPRINSVino, Doamne, sã vezi poezia sãracãªi poeþii cãzuþi sub istorie blestem,Vino, gol ºi frumos, ºi de þi-e frig, îmbracãHaina strâmtã-a acestui poem.DOUà CRUCITu ai fost crucea meaÎnaltã, subþire,În stare sã mã rãstigneascãGrindã pe grindã.Eu am fost crucea taCopilãreascã,Rãsfrântã-n oglindã.Aceeaºi miºcarePentru îmbrãþiºareªi rãstignire,Pentru mireªi pentru mireasã.LasãVremea sã curgã de douã ori,Dinspre searã, ºi dinspre zori,Pentru unul, ºi pentru altul,Sã ne asemene,ªi sã ne-acopere sumbrãCu flori µPrintre care sã privim spre înaltulDesenat cu douã cruci gemene:Una de umbrã.300

La cules ]ngeriCUPRINSÎNTREGULSã nu fii bãrbat sau femeie,Nici bãtrân sau copil.Sã nu fii piatrã sau arbore,Nici apã sau foc.Sã fii întreg µ sã fii întregul.Tu ºi eu, luminã neîmpãrþitãReinventând zeulÎn stare sã rodeascã singur.PIETÀMai dormi, mai dormi atât de greulSomn al seminþei în pãmânt,Ca sã încolþeascã-n primãvarã zeulCu moartea pre moarte cãlcând.Mai dormi, visând cum celor din morminteViaþã dãruindu-le, înviiÎn groaza bucuriei care-aprindeOchii bãtrâni ai foºtilor copii.ªi-atunci când peste iarna veºnicieiTe vei trezi în soarele de-apoiRidicã-te din braþele Marieiªi-nvie-ne, Isuse, ºi pe noi.301

Ana BlandianaCUPRINSÎN VIZITÃBãtrâni venind cu duioºie la cimitirCa într-o vizitã protocolarãÎn lumea cealaltã,Obosiþi la gândul cã mai trebuieSã se întoarcã acasã,Cã nu pot rãmâneDefinitiv.CEARCÃNCearcãn albastruÎn jurul ochiului care-a-nþeles,Semn rotundªi eresPe suprtafaþa necurgãtoare a timpuluiUnde sunt;Cearcãn negruÎn jurul ochiului care-a crezutSemn oval,Jumãtate de infinit,Pe trupul meu, malDe lut,Unde istoria-a durutªi-a lovitVal de val;Cearcãn de aurÎn jurul ochiului care-anviat,302

La cules ]ngeriCUPRINSSemn supremªi triunghiAl iubirii pe tâmplã,Unde cad în genunchiªi îl chemCând doar veºnicia se-ntâmplã.DE-AR FI Sà PIERIMDe-ar fi sã pierim prin zãpadãSã nu mai rãmânã din lumeDecât o imaculatãÎntindere fãrã de nume,Ar fi doar un semn al iubiriiTrecând spre mai certe-nvieri,Mâine tot noi am fi miriiÎnmormântaþi încã ieri,Îndrãgostiþi ºi cãrunþi,Mereu trecãtori, precum norii,Dezvãluind genii munþiDin anonimatul ninsorii...CORABIA CU POEÞIPoeþii cred cã e o corabieªi se îmbarcã.Lãsaþi-mã sã mã urc pe corabia cu poeþiÎnaintând pe valurile timpului303

Ana BlandianaCUPRINSFãrã sã-ºi clatine catargulªi fãrã sã aibã nevoie ca sã miºte din loc(Pentru cã timpul se miºcãÎn jurul ei tot mai repede).Poeþii aºteaptã, ºi refuzã sã doarmã,Refuzã sã moarã,Ca sã nu piardã clipa din urmãCând corabia se va desprinde de þãrm µDar ce e nemurirea dacã nuChiar aceastã corabie de piatrã,Aºteptând cu încãpãþânare cevaCe nu se va întâmpla niciodatã?SFÂRªITUL LUMIISfârºitul lumii dac-ar fi sã fieCe-ar fi mai mult decât explozia-n vântA unui glob de pãpãdieCare dispare semãnând?Pe sine însãºi lume încã vieSe înmulþeºte dispãrând:Sfârºitul lumii care întârzieAmânã alte lumi, la rând.Trecutul care urcã în prezent,Viitorul care îl înlocuieºtePrecum pe-un rege mort un biet regent,304

La cules ]ngeriCUPRINSTotul dispare dupã ce iubeºteªi fãrã judecatã curge lentSub zodia dublã-a cozilor de peºte.LASÃ-MÃLasã-mã sã desfacDin carnea de fruct fericitA obiºnuinþei-eresSâmburul înspãimântãtor;Lasã-mã sã tac umilitDespre ceea ce nu-i înþelesPentru cã-i ºtiut pe de rost;Lasã-mã sã morCa sã poþi întreba: A fostAtât de aproapeÎncât nu se vedea?Umbra meaTârâtã prin iarbãSã adapeSâmburul de întunericAl orbitorului univers.Întreabã,Dar lasã-mã vers.NIMIC NU E ÎNTÂMPLARENimic nu e întâmplare:Nici zvâcnetu-n trup,Nici fructul pe ram,305

Ana BlandianaCUPRINSCând totul mã doareCa mierea pe stup,Ca sarea pe mareªi totul e pus sã omoareCopilul care eram.UN SFÂNTUn pom, dacã îi tai un braþ,κi creºte un altul dintr-un mugure nou,ªi dacã îi tai o rãdãcinã,O altã rãdãcinã se va întinde în locul ei,ªi dacã îi înnozi ramurile,Ele vor continua sã înfloreascã înnodate,ªi, dacã îi iei fructele,El va face altele pe care þi le va oferi.Un pom este un sfântCare nu poate fi umilit,Pentru cã umilinþa se cuprindeÎn noþiunea de sfinþenie.ªi un luptãtorCare nu poate fi înfrânt,Pentru cã înfrângerea se cuprindeÎn noþiunea de luptã,Aºa cum sãmânþa se cuprinde în pomªi pomul în veºnicie.DANGÃT DE FRUCTEDe ce nu ne-am întoarce în livezi,În liniºtea-ntreruptã doar de poame,306

La cules ]ngeriCUPRINSUnde pe mii de ani nainte veziRostogolindu-se aceleaºi toamne;ªi orice grindini ar aduce noriiDin tulburate ceruri megieºe,Ca-n cele mai de mult istoriiCireºii murmurã cireºe;Legile basmelor se schimbãAdesea printre paradise,În doar de ei ºtiuta limbãCaiºii spun mereu caise;ªi, ca ºi cum nimic în lumeNu-i poate face sã dispere,De mii de ani, mereu, anume,Merii rostesc aceleaºi mere...O, ceas al lumii-n care roade batSecunde sâmburi, ore dulci cu miez,Ani deveniþi alcool, un secol beatDe dangãtul de fructe din livezi...DEFINIÞIEPrea frumosPentru a nu fi cucerit,Prea tânãrPentru a nu fi stãpânit,Prea bogatPentru a-ºi aparþine;307

Ana BlandianaCUPRINSPrea înþeleptPentru a lupta,Prea curajosPentru a nu fi rãnitPrea scepticPentru a nu fi înfrânt;Prea înfrântPentru a nu fi liber,Prea liberPentru a nu fi umilit,Prea umilitPentru a muri.MIJLOCUL DRUMULUIMã cautAºa cum sãmânþaSe cautã ºi nuSe gãseºteÎn floare,Cu toate cã floareaE-nscrisã copilãreºteÎn drumul eiÎnspre sãmânþa urmãtoare.Mã caut în floare,Mijloc al drumului,Jumãtate de depãrtare,Aºa cum sãmânþaSe cautã mergând mai departePrin floarea, jumãtate de moarte.308

La cules ]ngeriCUPRINSCONFUZIENimic din ceea ce ne înconjoarãNu e mai simplu decât noi.Sexe de îngeri încuiaþi afarãDe înjghebarea de noroiªi neînþelegând nici ei nimicaDin umbra picurând pe-altar –Confuzie din care numai fricaE limpede, dar poate în zadar.POEMNu e nevoe sã mai distrugAparenþele:Aparenþele au putrezitªi au curs ca o spumã murdarãDe pe faþa esenþei,Urâtã ºi veºnicã.Pot doar s-o privesc,Dacã am destulã putere.ÎN RATELaudã þie, frângere, mãrunþire, nisip,În care poþi sã te-ngropiCu gândul la stâncã;Laudã þie, înþelepciune-a fãrâmei,Mare de stropi,Divizare adâncã;309

Ana BlandianaCUPRINSLaudã þie, putere de-a accepta mãcinareaªi umilinþa fãinei între pâine ºi grâu,Între frunte ºi brâuÎntre Eleusis ºi farsã;Laudã þie, mirare,Ca o cheie întoarsãÎn lacãtul realitãþiiªi-aruncatã în mare.Nimic întreg, bãrbaþi, femei, fragmenteAle fãpturii unice, visate,Laudã þie, discontinuitate,Laudã vouã, particule ºi elemente,Trepte frânte, urcândPânã la ultimul gând,Totul în rate...CEAS DE NISIPNici bine, nici rãu,Numai alge ºi peºti,Numai scoici fericiteFerecate în sine,ªi ca o dovadãCã nimic nu se pierde,Triumfale nisipuriCurgând din ruine.ªi bine ºi rãu,ªi mare ºi timp,ªi versuri înscrisePe plaje aride,310

La cules ]ngeriCUPRINSCând tot universulE-o clepsidrã întoarsãPrin care se scurgÎnspre cer Atlantide.LAMENTOMi-e greu cu mine,Cu ceilalþi amar,Se scorojesc pe frunzeCulorile mai noiªi de sub straturi râncede de varIes rânjete de dinainte de rãzboi.Mai rãul lasã-n dinþi nisip,Mai binele dospeºte acru rime,Singur mi-e greu,Dar ºi mai greu mulþime,Mi-e greu sã tac,Dar ºi mai greu sã þipUn adevãr fãcut fãrâme.Dar, mai ales, mi-e fricã ºi mi-e greuSã-l car napoi în cerPe Dumnezeu.PIAÞA BUZEªTILasã, Doamne, câinele ºi copilulSã muºte din aceeaºi bucatã de pâinePrintre grãmezi de moloz311

Ana BlandianaCUPRINSªi grãmezi de gunoaie,Sub soarele moleºitorReuºind sã-i adoarmãÎncolãciþi ºi-mpãcaþi,Cu universul redusLa bucata de pâineÎn care se mai vãdDinþii îngerului.BÃTRÂNI ªI TINERIBãtrâni ºi tineri,Toþi stângaci,Nu încã uniiIar ceilalþi nu mai,ªi-n sâmburul din care mã desfaci,Un biet adult se înmulþeºte. Vai,Ce jalnic fragmentaþiªi fãrã miez,Timpi depãrtaþi egal de mine!O, Doamne spune-mi unde sã m-aºezCând toate vârstele îmi sunt strãineªi în zadarCopilul care suntCautã speriat un timp cãruntSau chiar,Mergând cu visul mai departe,O cât mai luminoasã moarte...Dar nu gãseºte disperat decâtO nemurire-n care i-e urât.312

ADDENDAFRAGMENTEDESPREPOEZIE

Ana BlandianaCUPRINS* În Domul din Florenþa se aflã o Pietà de Michelangelo,rãmasã, se spune, neterminatâ. Este o compoziþie în formãde piramidã, aºa cum obiºnuieºte sã-ºi aranjeze Leonardoda Vinci figurile, o compoziþie în care trei personaje abiaschiþate în piatrã sprijinã de subsuori trupul, de-o marefrumuseþe ºi de-o perfectã cizelare, a seninului mort.Am privit întotdeauna aceastã operã, fascinatã nu numaide covârºitoarea ei forþã, ci ºi de nesfârºitul mister pe care-lînchide în sine, de taina fârã dezlegare a naºterii ei întrerupte.Oare cu adevãrat numai moartea l-a împiedicat pe Michelangelosã aducã aceastã stranie Pietà la înfãþiºareaperfectã, lustruitã, ireproºabilã a celei de la San Pietro dinRoma? Oare acest joc dintre schiþã ºi migalã, aceastãcontrapondere dintre trupul exprimat total ºi feþele estompatede nerostire, acest contrapunct care realizeazã o atât deacutã sugestie a durerii nu este decât o etapã a munciiartistului în drum spre capodopera hotãrâtã sã spunã totul,dornicã sã trezeascã nu tulburarea, nu frisonul, ci admiraþianecondiþionatã ºi indiferentã? Nu cumva mâna artistului afost opritã sã continue nu numai de moarte, ci ºi de bãnuialacã nu totul trebuie spus, cã trebuie lãsate zone sugestiei,umbrei, îndoielii, gândului rostit pe jumãtate pentru a fi întregitde ceilalþi în milioane de feluri, într-o tainã mereu curgãtoare,nelimitatã, ca un izvor? Nu se va ºti niciodatã. De ani de zileîncerc sã înþeleg privind aceastã capodoperã a neterminãrii,a opririi drumului spre o perfecþiune tangibilã.314

La cules ]ngeriAm învãþat întotdeauna sã scriu mai mult din muzicã ºidin plasticã decât din literaturã. Mi-e greu sã spun numeleunui poet tutelar, dar sunt supusul a doi sau trei pictori, adoi sau trei compozitori. Artele nu seamãnã între ele, drumulspre ele ºi consecinþele lor, da. Acea Pietà din Domul Florenþeiînþelege de ce poezia în forme fixe mã respinge, de cepoezia ermetizantã sau liberã de sens nu mã atrage; ea ºtie,cu sau fãrã gândul lui Michelangelo, cã arta adevãratã este,pentru mine, numai linie de unire, raport suspendat, întotdeaunaaltul, întotdeauna riscant, între perfecþiune ºi sugestie.* Poezia nu influenþeazã decât pe cei dispuºi sã se laseinfluenþaþi, nu sensibilizeazã decât pe cei sensibili.* De nimic nu mã tem mai mult decât de scriitorii prinochii cãrora lumea se vede tragic transformatã într-unsomptuos muzeu de cuvinte, un muzeu imens ºi nelipsit defrumuseþe, cu arbori în care în loc de frunze atârnã vorbefoºnitoare pe ramuri, cu oraºe clãdite din proporþii, cu râuricurgând din silabe, cu oameni modelaþi în ceara moale ºidulce la pipãit a frazelor, cu sentimente croite din pânzafinã ºi zadarnicã a literaturii. Pentru mine, cuvintele nu suntdecât un rãu necesar, de care trebuie totuºi sã mã servesc;pentru mine, nimeni nu e mai departe de „literaturã” decâtun mare scriitor.* Scriitor nu este cel care scrie, este cel care se exprimãcu ajutorul scrisului.* Curentele literare nu au cu poezia decât tangenþeadministrative.* Istoria artei nu este µ la o cercetare lipsitã deprejudecata progresului artistic (arta fiind singurul domeniuîn care se descoperã întotdeauna doar ceea ce existã) µ315

Ana Blandianadecât o istorie a perfecþionãrii mijloacelor de expresie ºi adecadenþei fondului de exprimat. Veronese, sã zicem, are înplus faþã de Giotto cunoaºterea perspectivei ºi strãlucireacãrnoasã a madonelor, iar în minus, intensitatea halucinantã,privirea aceea arzând, ciudat de limpede ºi atât de sigurã cãpoate spune muntelui sa meargã ºi muntele se va miºca.Poate cã în poezie lucrurile stau oarecum deosebit, ºi totuºi,de câtã inteligenþã poeticã ºi de cât exces de sensibilitateau nevoie marii poeþi moderni pentru a atinge intensitatealiniºtii albe din versurle chineze ale mileniului trecut...* Calitatea este despãrþitã adesea de defect numai prinlinia timidã a simþului mãsurii.* Dincolo de imposibilitatea de a învãþa inefabilul, înãlþatãla o catedrã cu trepte de neant, ambiþia oricãrui verseste aceea de a fi o ºcoalã de poezie. Un fel de ºcoalã a pãsãrilorîn care fiecare nu face decât sã-ºi intuiascã, sã-ºidescopere ºi sã-ºi mlãdie propria limbã.* Nimic în afara talentului nu se primeºte în dar, ºi nimicnu se plãteºte mai scump decât darul acesta.* Singura scuzã a existenþei poeziei este faptul cã einevitabilã.* Opera îºi creeazã cititorii în aceeaºi mãsurã în carecititorii, sau mai precis cititorul, o creeazã pe ea. Rodul artisticse aflã totdeauna la jumãtatea drumului dintre creatorºi publicul sâu, fiecare dintre cele douã pãrþi µ opuse,dar complementare µ fiind obligatã sa dea ceva din sinepentru a putea intra cu drepturi egale în aceastã stranie ºiaproape reversibilã relaþie. Între cel ce spune ºi cel ce înþelegese naºte un raport numai aparent dominat de primul,pentru cã orice gând exprimat nu existã decât în mãsura în316

La cules ]ngericare este ºi receptat ºi existã în tot atâtea feluri câte sensibileinteligenþe sunt dispuse sã îl recepteze. Existã atâþiaHamleþi câþi actori dispuºi sã îl interpreteze, mai mult µcâþi spectatori în stare sã-l înþeleagã. O capodoperã este ooperã care se multiplicã la infinit, care nu-ºi epuizeazãniciodatã vieþile posibile.* Poezia, ca orice artã, este ºi convenþie. Un cod cutermeni bine stabiliþi ºi întãriþi de secole, uneori de milenii decomunicare. Sugestia elipticã ºi graþioasã a poeziei extremorientale corespunde nu atât unei formaþii sufleteºti deosebitãde a noastrã, cât unei îndelungate practici a semirostiriicare nouã ne lipseºte. Iatã un celebru poem aparþinând mareluipoet japonez Gochiku: „Lunga noapte/zgomotul apei/Spunceea ce gândesc eu“; o frazã care într-un poem european arputea fi un vers printre multe altele, dar care, adãugându-seunui întreg sistem de semnificaþii filosofice, istorice, artistice,religioase, comun poetului ºi cititorului devine poezie, esterecunoscutã ca esenþã a unui univers spiritual cãruia poetulºi cititorul îi aparþin în egalã mãsurã. Se pot scrie poemeasemãnãtoare celor japoneze ºi nu le va lipsi nimic decâtuniversul din spatele cuvintelor, aºa cum se construiescuneori ziduri oarbe, perfect finisate, cu elegante ferestre cãroranu le lipseºte decât casa de dincolo de ele.* Foarte multe versuri nu sunt scrise de anumiþi oameni,ci de anumite vârste. Adolescenþa le aduce cu ea ºi tot ea leia la plecare, fãrã menajamente, o datã cu strãlucirea pãruluiºi lumina fragedã a obrazului.* Nimic nu e mai greu de stabilit decât momentul în careo calitate se transformã într-un defect.* Poezia nu trebuie sã strãluceascã, trebuie sã lumineze.317

Ana Blandiana* Nu mai existã de mult poeþi neînþeleºi, existã, cel mult,poeþi înþeleºi prea bine.* Un scriitor nu existã decât în mãsura în care s-arealizat, singura lui ºansã este pagina scrisã. Ce a fost înaintesau dupã ea nu ne intereseazã decât pentru a potrivi maibine lumina pe paginã. Dramele care n-au lãsat urme pehârtie pentru istoria literarã nici n-au existat. Anii deministerialã sterilitate ai lui Goga nu sunt pentru istorialiterarã decât o tristã picanterie, deceniile de nebunie ale luiHölderlin, un tragic epilog. Eminescu a existat întreºaisprezece ºi mai puþin de patruzeci de ani, Hugo, întredouãzeci ºi optzeci. Nimeni nu remarcã diferenþa ºi nedreptatea.Operele stau alãturi, cu ºanse egale, egal însetate denemurire ºi de neant. Suferinþele au importanþã în mãsura încare se transformã în poezie, nimeni nu observã poezia carese transformã în suferinþã.* Oricât ar pãrea de paradoxal, marii poeþi seamãnã cutoþii între ei, numai mediocritãþile sunt pline de originalitate.* Artiºtii, poeþii sunt responsabili numai pentru ceea cescriu ei, nu ºi pentru ceea ce se scrie despre ei. De multesecole, drama artistului nu mai este indiferenþa societãþii, cielanul cu care aceasta îl îmbrãþiºeazã ºi-l face simbol.* Sunt prea orgolioasã pentru a-mi imagina cã gândurilemele ar putea fi cuiva mai de folos decât mie.* N-o sã obosesc niciodatã repetând cã nobleþea niciunei teme nu poate salva sau scuza arta fãrã valoare care îiapare în jur.* Literatura copiazã de atâtea milenii viaþa, încât, dincând în când, viaþa îºi permite sã copieze cu maliþie literatura.318

La cules ]ngeri* Existã scriitori care au cu limba în care scriu raporturiîncordate, pasionate, de dragoste ºi de urã, scriitori careschimbã limba, se joacã cu ea, ºi-o adapteazã, ºi-o croiesc pemãsurã, se revoltã împotriva ei ºi îi aduc jertfe. ªi existãscriitori care par a nu observa mãcar limba pe care o folosesc:obsedaþi de ei înºiºi, de ceea ce e de nespus în ei, ei bãnuiescnu numai cã limba e un mijloc de comunicare imperfect, ciºi cã limba nici nu e, poate, un mijloc de comunicare. Fascinaþimult mai mult de tãcere decât de cuvânt, ei trudesc nu lacrearea limbii, ci la renunþarea la ea. Existã mari poeþi careilustreazã prima sau cea de a doua atitudine, dar nu cred cãexistã poeþi care au avut de optat între cele douã posibilitãþi.Te naºti ºi mori de aceeaºi parte a baricadei.* Niciodatã, cred, n-o sã pot spune prin ce se deosebeºteo poezie de dragoste scrisã de o femeie (sau de un bãrbat)de o poezie de dragoste scrisã de un poet. Cel mai simplu arfi sã consider cã prima izvorãºte din tremurul sângelui înapropierea inimii, în timp ce a doua numai din pâlpâireaflãcãrii sfinte deasupra frunþii, dar ºtiu bine cã nu acesta eadevãrul, pentru cã, în timp ce femeia sau bãrbatul nu suntniciodatã poeþi, poetul este întotdeauna femeie sau bãrbat.* Talent? Dar talentul e ceva atât de greu de definit, atâtde capricios, de inefabil, încât nu numai o viaþã, dar nici ooperã nu se poate întemeia în întregime pe el. Dacã nu-l ai,devine o râvnitã ºi intangibilã þintã, dacã-l ai, nu e decâtminim punct de pornire. Ani de zile ne preocupãm dacãavem talent ºi, deodatã, nu înseamnã nimic. Nu suntemîntrebaþi dacã avem talent, suntem întrebaþi dacã avemopere. Poate cã am talent, dar ce importanþã poate sã aibãasta într-o þarã în care talent au ºi fructele pe ramuri, ºipãsãrile în zbor?319

Ana Blandiana* Îmi imaginez poezia asemenea oceanelor, a cãror suprafaþãeste nesfârºitã ºi nesfârºit de diversã µ îngheþatã sau pacificã,strãbãtutã de curenþi reci sau fierbinþi, cu mãri de culori diferiteºi de temperamente opuse, cu þãrmuri line sau abrupte, pustiisau aglomerate de oraºe µ dar al cãror adânc este la fel,nemiºcat, neschimbat, neluminat, absolut. Poþi sã te laºi sãaluneci la Capul Furtunilor sau printre gheþurile arctice: dacãreuºeºti sã atingi fundul oceanului, pierzi amintirea plecãrii,într-una sfântã, uitatã ºi binecuvântatã de tãcere.* Simþul detaliului pune în umbrã suflul artistic, aneantizeazãelanul. ªtiu cã o tapiserie trebuie privitã de la câþivapaºi, dar nu mã pot împiedica sã mã apropii, hipnotizatã deperseverenþa acului.* Am visat întotdeauna o poezie simplã, aproape elipticã,schematicã, având farmecul desenelor fãcute de copii înfaþa cãrora nu eºti niciodatã sigur dacã nu cumva schemaeste chiar esenþa.* Pentru un poet, crezul artistic are sensul pe care trebuiesã-l aibã pentru un erou cauza luptei sale. Ea nu determinãvictoria; victoria depinde de forþã, de armele pe care lefoloseºte, de terenul pe care luptã, dar fãrã aceastã cauzã,crezutã cu exaltare, învingãtorul nu ar fi decât un ucigaº derând.* Sunt momente în istorie în care poezia nu este o artã,ci o posibilitate de a gândi.* Ne asemãnãm nu atât prin ceea ce facem, cât princeea ce nu facem.* Unii sunt fericiþi pentru fiecare vers frumos pe carel-au scris, alþii sunt exasperaþi de fiecare nouã poezie. Pentru320

La cules ]ngericã fiecare poezie este o trecere din perfectul absolut imaginatspre (chiar în cel mai bun caz) perfectul posibil real, deci ocoborâre de treaptã, o renunþare. Fac parte din aceastã adoua categorie, cãreia i-ar fi atât de uºor sã renunþe la scris,daca n-ar ºti cã poezia e inferioarã tãcerii, aºa cum viaþaeste µ cine ºtie? µ inferioarã morþii, dar numai un poetpoate sã înþeleagã tãcerea, ºi numai viu fiind te poþi gândila moarte.* Poezia nu este povestea vieþii pe care o trãieºti, ci aura,aburul care-þi rãmâne dupã ce ai reuºit sã uiþi ce-ai trãit.* Nu folosiþi arta ca pe o oglindã în faþa cãreia vãîncercaþi podoabele!* Important în poezie nu este ceva ce n-am mai auzit, ciceva ce ºtiam parcã dintr-o altã viaþã. Poezia nu trebuie sãdea senzaþia cunoaºterii, ci a recunoaºterii.* Unii oameni îºi imagineazã poeþii cãlcând serafic ºiîncununaþi cu flori. Alþii, mai penetranþi, ºi-i închipuie ca peniºte stâlpi de foc. De fapt, poetul nu este decât nehotãrâreîntre iubire ºi revoltã, îndrãgostit de tot ce e omenesc ºirevoltat de tot ce e omenesc, în acelaºi timp. În aceastãfrumoasã contradicþie, „sensul tragic al vieþii“ despre carevorbea Unamuno se întãreºte ºi creºte uneori ucigãtor, pentrucã, indecis, poetul este incapabil de a iubi cu ochii închiºi,dar neînstare de a urî fãrã sã se înduioºeze; pentru cã elcontinuã dramatic contradicþia dintre „Pace vouã“ ºi “Eu n-amvenit sã aduc pacea, ci sabia“.* Gândindu-mã la poezia modernã, în fine, la ceea ce m-amobiºnuit sã numesc poezie modernã, la acel nehotãrât universcu hotare fluide care-l cuprind mai uºor pe Novalis decât peAragon, îmi vine în minte o comparaþie din lumea chimiei.Poezia mi se pare asemenea acelor substanþe cu câtevaenigmatice valenþe rãmase nesatisfãcute, cãutându-ºi în321

Ana Blandianapermanenþã un echilibru ºi trãind pe muchia dintre starealor prezentã ºi o posibilã altã stare. În tîmp ce înainte poeziaera înþeleasã ca o operã riguros terminatã, rotundã,suficientã sieºi, ea este înþeleasã acum ca un raport continuu,ca o veºnicã întrebare, ca un perpetuu neechilibru. Estemisterioasã pentru cã este imprevizibilã, este mare pentrucã nu are sfârºit.* Sunt un poet, nu-mi pot îngãdui sã devin un autor deversuri.* Orgoliul de a descoperi umilinþa este mai strãin deînþelepciune decât umilinþa de a accepta orgoliul.* Frazele frumoase sunt faþã de poezie ceea ce statuetele debâlci sunt faþã de sculpturã, tablourile de gang faþã de picturã.* Observ adesea cum dragostea pentru poet presupuneparafrazarea, banalizarea, imitarea, parodierea lui. Sã fie pastiºao formã de adoraþie?* La început poeziile seamãnã acelor adolescente deºirateºi stângace care ascund ºi gospodina, ºi femeia fatalã. Aghici nu este numai orgolios, ci ºi riscant.* Simt ca pe o mare nedreptate lipsa de dependenþãîntre inteligenþã ºi artã. Într-un timp încercam sã mã revoltîmpotriva ei, dar când am înþeles cã poezia se înrudeºte cutãcerea, cu nemiºcarea, cu umbra, ºi nu cu strãlucirea, cuzbuciumul, cu strigãtul, am înþeles ºi de ce zeii alegeau pentrua coborî pe pãmânt fiinþe adesea nãtânge.* Sunt convinsã cã unui cal obiºnuit aripile Pegasului i separ numai o dovadã a neputinþei de a alerga.* De nenumãrate ori, citind un poet, mai ales tânãr, amavut senzaþia cã, talentat fiind, nu ºtie ce sã facã cu talentul322

La cules ]ngerisãu, aºa cum unii actori nu ºtiu ce sã facã pe scenã cumâinile: stau stângaci, închipuindu-ºi cã trebuie sã înveþecomplicate gesturi, când, de fapt, nu trebuie decât sã nufacã nimic. Dar ce se învaþã mai greu decât liniºtea?* Nimic nu seamãnã cu nimic. Nu existã de la facerea lumiidouã mere identice, nici douã versuri în istoria poeziei la fel.* „Fiecare din noi pãrãseºte viaþa cu sentimentul cã abias-a nãscut“, spune Epicur, fiecare din noi pãrãseºte scrisul cusentimentul cã abia a învãþat sã scrie. Dacã ai sentimentul cãai terminat de învãþat, înseamnã cã nici n-ai început încã.* Inteligenþa nu e materialul cel mai indicat pentru a facedin el poezie. E adevãrat, însã, cã poate înlocui cu destulsucces materiale nu mai scumpe, ci mai rare. Perlele falsesunt la fel de frumoase ca ºi cele adevãrate, sunt doar maiuºoare. Durerea cântãreºte greu.* Pe nici un drum nu se ajunge mai greu la þintã decâtpe cãrãrile bãtãtorite de alþii.* Cunosc atâþia scriitori inferiori propriilor lor opere, încâtun om mai înalt decât pagina sa îmi trezeºte respectul,chiar dacã îi zãresc peste umeri aripile de umbrã ale ratãrii.* Frumosul din artã trebuie sã semene frumosului dinnaturã µ sã se nascã fãrã ideea ºi uneori fãrã ºansa de aputea fi vãzut, admirat.* Lacrima nu este importantã decât prin suferinþa carei-a dat naºtere. De aceea, probabil, nu se produc lacrimisintetice.* De la alþii poþi afla, cel mult, cum se scrie poezia, nupoþi afla de ce s-o scrii.323

Ana Blandiana* Un vers ermetic trebuie sã conþinã mai mult, nu maipuþin decât unul uºor inteligibil.* Poezia poetului tânãr: un lichid dornic sã ia forma unuivas care îºi cautã încã el însuºi forma.* Din pãcate, versurile seamãnã adesea epatantelor bijuteriimoderne, valorând preþul lucrãturii lor, nu al metalelor dincare sunt lucrate.* Despre sfaturile literare: Þin minte o anecdotã dintr-unalmanah de pe la 1900, cu o gospodinã care, respectândtoate indicaþiile cãrþii de bucate, nu reuºea totuºi sã gãteascã,pentru cã în carte nu scria cã trebuie aprins focul.* Iluziile noastre s-au întors de atâtea ori împotriva noastrã,încât am descoperit cã a prefera adevãrul nu e numai maicinstit, ci ºi mai comod.* Nimeni nu ne obligã sã scriem. Când o facem, o facemîntotdeauna pe propria noastrã rãspundere.* Niciodatã n-o sã înþelegem în ce mãsurã un artist esteopera naturii sau numai a sa însuºi, în ce mãsurã un artistse naºte sau se creeazã singur. Ideea de a sta obligatoriu lamasa de scris poate pãrea monstruoasã, ºi totuºi, atâteamari opere, dacã nu toate, s-au scris în felul acesta. Între„românul e nãscut poet“ ºi Oda în metru antic stau manuscriseleeminesciene ºi creierul întunecat de epuizare al celui ce fusesecopil în Ipoteºti.* Poezia este ceea ce rãmâne dupã ce ai uitat tot ce-aisuferit.* Nemurirea e de genul feminin µ se lasã atrasã de ceicare o trateazã cu indiferenþã.324

La cules ]ngeri* De la un autor de literaturã la o conºtiinþã creatoareeste un drum infinit mai lung decât de la un analfabet la unautor de literaturã.* Nimeni nu va putea spune despre poezie mai multdecât poezia. Ea este asemenea realitãþii supreme desprecare vorbeºte Lao Tzî: „Cine a cunoscut-o nu vorbeºte despreea ºi cine vorbeºte despre ea n-a cunoscut-o“.* Am privit întotdeauna rima ca pe un duºman al poeziei,un duºman periculos ºi strãlucitor uneori, un duºman cenuºiu,uºor de ignorat altãdatã, un duºman considerat de toþi,chiar ºi de el însuºi, un prieten ºi, ceea ce e ºi mai greu deînþeles, un duºman din când în când necesar.* Aveþi toate calitãþile, nu vã lipseºte decât curajul de avã teme de ele.* Cuvintele sunt, poate, singurele fiinþe cãrora îngrãdireale sporeºte frumuseþea ºi sensul.* Orice poezie e neterminatã atâta timp cât mai gãseºteun cititor care sã îi adauge propria sa sensibilitate. Cel ceîndeplineºte jumãtatea unui act artistic lansat în lumesã-ºi caute împlinirea ºi împlinit de atâtea ori ºi în atâteafeluri de câte ori ºi în câte feluri este înþeles. Sunt opere deartã care, apãrute prea devreme, ºi-au aºteptat întregireatimp de secole, ºi opere de artã ale cãror jumãtãþi de sferãse pierduserã înainte de naºterea lor. Marile poezii trãiesc,rãtãcind imperfecte prin lume, pentru a fi împlinite mereumai perfect.* Complicitatea în materie de poezie nu este mai multdecât o iluzie: suntem mereu de acord unii cu alþii, pentru cãobiectul acordului nostru este indefinibil ºi veºnicii pereþicare ne despart, transparenþi ca aripa fluturelui.325

Ana Blandiana* N-am sã înþeleg niciodatã dacã poezia naºte misterulsau misterul naºte poezia.* Existã ceva mai discutabil decât o capodoperã? Existãceva mai nesigur decât un talent? Existã ceva mai fragildecât un geniu? Cine s-ar mai extazia în faþa marii forþe aartei, dacã ea n-ar avea curajul de a se expune de milenii, înfiecare clipã, infirmãrii? Din fericire, valorile artistice nu sestabilesc prin ecuaþii. Cine vrea sã înþeleagã ceva nu cerecertitudini, se mulþumeºte cu miracole.* A fi liber nu este un drept care þi se acordã, ci untalent cu care te naºti, un talent care în literaturã se confundãuneori chiar cu talentul literar.* De nimic nu mã tem mai mult decât de mãiestria carese descoperã de la prima vedere ºi de retorica pe care nu obãnuieºti de la început.* Pentru un om de ºtiinþã orice lucru neînþeles este unlucru neînþeles încã, pentru un poet, orice lucru neînþeleseste un binecuvântat mister. Deosebirea nu e de inteligenþã,ci de viziune.* Îndoiþi-vã mereu cã ceea ce auziþi este muzica sferelor,dar nu vã îndoiþi niciodatã cã muzica sferelor existã.* Uneori, prea marea concentrare dã impresia uscãciunii. Peacest drum se poate muri, dar nu se poate ajunge decât în vârf.* În literaturã, tema nu poate salva niciodatã nimic, eapoate, cel mult, fi salvatã.* Ceea ce-i lipseºte talentului dumneavoastrã pentru aexista cu adevãrat este teama cã poate nu existã.* Acolo unde nimic nu se spune, totul se sugereazã.326

La cules ]ngeri* Poezia trebuie sã fie mult mai aproape de viaþã ºi demoarte decât de literaturã.* Poezia se aflã întotdeauna dincolo, nu dincoace deliteraturã.* Sensibilitatea nu poþi s-o deprinzi, poþi, cel mult, sã tedeprinzi cu ea.* Poezia nu poate fi trãdatã de o altã iubire, ea poate fitrãdatã doar neiubind.* Cuvintele n-au fost fãcute pentru a fi frumoase, cipentru a fi bune conducãtoare de gând.* Risipitã, rãspânditã la întâmplare, frumuseþea poatepãrea superfluã; pãsãrile prea multe se pot ºi ele demonetiza,ºi nimic nu e mai zadarnic decât o inflaþie de pãsãri.* O poezie filosoficã nu este una în care se spun frazefilosofice, ci una în care acestora li se preferã tãcerea.* O metaforã trebuie, pentru a exista, sã aibã o logicã aei. Poezia absurdã nu e absurdã decât din punctul de vedereal logicii prozei.* Nu puneþi petale literare pe buza rãnilor încã deschise,s-ar putea infecta.* Liniºtea se poate, cu eforturi, învãþa, neliniºtea niciodatã.* În poezie, ca ºi în aviaþie, numai profanii cred cã poatesã se înalþe doar ceea ce e mai uºor decât aerul.* Una dintre marile mele mândrii este aceea de a puteasã recunosc poezia oricât de ridicolã ar fi haina sub care seascunde.* În materie de artã, ce e mai sigur decât o bãnuialã?327

Ana Blandiana* Nimeni nu întreabã înainte de a bãnui rãspunsul.* Temeþi-vã de echilibrul prea perfect dintre vorbã ºigând, nu uitaþi cã inefabilul se infiltreazã mai uºor princrãpãturile zidurilor poeziei.* Sunt convinsã cã obiectivitatea nu este decât osubiectivitate care se ignorã, cel mai adesea, din laºitate.* Arta are nevoie de constrângere în aceeaºi mãsurã încare are nevoie de libertate.* Nu mi-e teamã de cei pe care aº putea sã-i nedreptãþescnepreþuindu-i destul, mi-e teamã de cei în care crezând fãrãacoperire aº putea sã le sugerez un fals destin.* Nu numai drumul spre iad, ci ºi cel spre poezie e pavatcu cele mai bune intenþii.* Cu cât suferim mai mult, cu atât avem mai multãdreptate.* Existã poeme a cãror citire devine aproape o indiscreþie.* Sã nu uitãm, poezia nu e fãcutã de copii care seamãnãoamenilor mari, ci de oameni mari care seamãnã copiilor.* Existã versuri nefãcute pentru a fi publicate, avândfarmecul hainelor prea vechi pentru a putea fi purtate pestradã, dar care, ponosite ºi roase, îþi dau, îmbrãcându-le încasã, cãldura unui timp revolut.* Poezia nu este o înºiruire de întâmplãri, ci o înºiruire deviziuni.* Sensurile pânã la tremur, tremurãtoare pânã la inefabil,inefabile pânã la pierderea sensului, sunt poezii care mãîncântã ºi mã îngrijoreazã în egalã mãsurã µ atât de diafaneîncât îmi vine sã mã întreb uneori dacã existã.328

La cules ]ngeri* Frumos, fãrã a încânta, dureros, fãrã a fi în stare sãîndurereze.* Existã scriitori care, obsedaþi de categoriile morale, ajung,chiar dacã n-ar vrea, în atingere cu politicul. Este o atingereuimitã ºi dramaticã, izvorâtã din contradicþia în virtuteacãreia artistul îºi este suficient sieºi µ „sfânt trup ºi hranãsieºi“ µ deci independent de circumstanþe, ºi, în acelaºitimp, el este cel ce nu se poate împiedica sã sufere pentrutoþi, sã fie, deci, dependent de durerea tuturor.* Formele fixe mã sperie prin priceperea lor de a îmbrãca,adesea, în frumoase veºminte nimicul, prin perfidia de acrea uniforme încopciate savant în care sã se poatã ascunde,cu ºanse egale, poezia sau neantul.* Caligrafice ºi îngrijite, îmi amintesc de versuri care aufarmecul foilor îngãlbenite, al florilor presate ºi al sentimentelorpãstrate cu grijã. Ele sunt cuminþi ºi bune, nu lumineazã,dar încãlzesc.* Încãrcate de metafore ºi comparaþii, de epitete ºihiperbole, de personificãri, de toatã cohorta figurilor de stilcât mai strãlucitoare, cât mai neobiºnuite, iatã niºte poeziicare seamãnã unui castel de pânzã de pãianjen, împodobitcu marmuri ºi stucaturi.* Misterul nu e niciodatã tulbure, el începe întotdeaunadincolo, nu dincoace de limpezime. Nu întunericul e misterios,ci raza de luminã care-l subliniazã. Misterul poetic se aflãînotdeauna peste, nu sub înþelegerea medie. Poezia stranie,dificilã, nu este aceea din care nu înþelegi nimic, ci aceea pecare nu o poþi înþelege definitiv. Straturile de cunoaºteresunt numai succesivele interpretãri posibile. Unei mari opere,epocile care trec peste ea îi adaugã, o datã cu fiecare nouãexplicaþie, încã un mister.329

Ana Blandiana* Atâtea întrebãri la care nu poate rãspunde decât timpul,cu marele lui cusur de a nu fi în stare sã dea rãspunsuridecât trecând. Exegi monumentum nu este decât o formã aîndoielii lui Horaþiu.* Poezia nu este un sport, o competiþie în care talentul,perseverenþa ºi norocul se amestecã pentru a desemna, înurma unei lupte cinstite, pe cel mai bun. În poezie, cel maibun nu existã nu numai pentru cã nu existã regulile dupãcare ar putea fi ales cel mai bun, ci pentru cã cei mai bunisunt cufundaþi în ei atât de adânc încât le rãmâne în lumenumai tuiul înºelãtor al cuvintelor. Minunile nu pot ficomparate între ele. E mai mare minunea transformãrii unuidovleac în caleaºcã de aur sau minunea covorului fermecat?Schimbarea apei în vin sau învierea din morþi? Odatã trecuthotarul supranaturalului, nu mai conteazã decât faptul cãsuntem dincolo de el.* Mã tem de orgoliul de a vrea sã înþeleg prin intelecttotul, pierzând astfel definitiv ceea ce nu poate fi înþelesprin intelect.* Mã emoþioneazã numai rimele care îmi lasã sentimentulcã împerecheazã cuvinte care s-au cunoscut într-o altã viaþã.* A considera poezia un vas, o formã, o îmbrãcãminte, opodoabã numai, menitã sã prezinte în lume cât mai bogat,cât mai atractiv, cât mai convingãtor un sens sau altulînseamnã a nu înþelege nimic. Poezia nu este formã, ci jertfirea formei pânã la rãmânerea sensului singur. Poetul nu estebijutierul capabil sã execute odoare din aurul clientului, ciregele blestemat sã prefacã ceea ce atinge în aur. Dacã Midasînvaþã sau nu meseria de bijutier, este mai puþin important.330

La cules ]ngeri* Toþi avem talent, dar talentul nu este decât un mijlocde tracþiune cu care unii transportã diamant, alþii cãrbune,ºi atât de mulþi materiale sintetice.* O poezie limpede, limpede ºi atât de transparentã, încâtse insinueazã uneori bãnuiala cã nici nu existã.* Elocvenþa poeziei nu se mãsoarã prin cuvinte, ci prinliniºtea dintre ele.* Cuvintele pe care un mare poet le-a atins rãmân, deceniiºi uneori secole la rând, arse de atingerea lui, neîntrebuinþabile.* Nu e greu sã fii nou, e greu sã fii etern.331

Ana BlandianaCUPRINSREFERIN|E ISTORICO-LITERARENu se poate elogia destul efortul Anei Blandiana de a-=i dep[=i prinmedita\ie sus\inut[ poezia debutului. Schimbarea atitudinii lirice,remarcabil[ ]n acest al doilea volum, nu =terge ]ns[ continuitatea unorteme sau viziuni fundamentale. Poeta de recep\ie diafan[ =i de irepresibil[exuberan\[, d[ruit[, alt[dat[, p`n[ la destr[mare, ploii =i ierburilor, sereculege acum ]ntr-un peisaj glacial cu aer rarefiat =i z[pezi imaculate,amintind arhitectura efemer[ a „Mun\ilor Candorii“ invoca\i mai demult. Apari\ie fulgurant[ ]n primul volum, „Mun\ii Candorii“ devin aicio prezen\[ abstract[, implicat[ permanent =i pretutindeni, un teritoriuetic ideal la care poeta se ]ntoarce ca la o copil[rie dep[rtat[.Ne este propus[ o puritate ce dep[=e=te contactul originar =i fraged culumea din jur pentru a se constitui ]ntr-o v`rst[ interioar[ dat[ de o op\iunedecis[. E vorba de o v`rst[ absolut[, c[ci aceast[ copil[rie sau aceast[adolescen\[ nu sunt faze de tranzi\ie, ci ritmuri umane eterne. [...]C[lc`iul vulnerabil e zona p[strat[ neatins[ — simbol al unei candorice nu vrea s[ se piard[. Regimul de existen\[ al acestei tinere\i spiritualizateeste intransigen\a =i frenezia tragic[. [...] }n viziunea de fermec[toareintoleran\[ a poetei complexitatea dialectic[ a vie\ii ]nseamn[ alienare a]ns[=i esen\ei umane. Nuan\ele nu ]mbog[\esc o culoare, ci o altereaz[. [...]Adev[rata poezie trebuie s[ fie mereu un act responsabil ]n absolut.Invoc`nd figura lui Torquato Tasso, poetul „de spaim[ ratat“, AnaBlandiana impune con=tiin\ei noastre =i, desigur, propriei con=tiin\e decreator, principiul, luminos =i sever ]n acela=i timp, conform c[ruia istorianu poate servi niciodat[ artei drept circumstan\[ atenuant[.Mircea MARTIN, în volumul Genera\ie =i crea\ie, Editura pentruliteratur[, 1969.C[lc`iul vulnerabil (1966) =i apoi A treia tain[ (1969) sunt c[r\ilecare o impun cu adev[rat pe Ana Blandiana printre creatorii de frunte aiacestei genera\ii, revelându-i formula liric[ personal[. [...]332

La cules ]ngeriNoutatea de fond a poeziei mai noi a Anei Blandiana o putem descoperi,a=adar, ]n dou[ direc\ii fundamentale: pe de o parte, ]n aceast[problematizare a atitudinilor, ce dep[=e=te simpla op\iune anterioar[afirmat[ ca necesitate ideal[, =i pe de alta, problematizarea ]ns[=i a actuluide crea\ie, ca expresie a acestei medita\ii asupra lumii. Dac[ poeta are ]nfa\[ un univers ce i se dezv[luie sub fe\ele sale complexe, ]n rela\ia eului cuexteriorul apare cuv`ntul, bun conduc[tor al energiilor spirituale saunumai iluzorie deschidere spre lume. [...]Termenii ecua\iei, ]n care atitudinea liric[ specific[ poetei se a=az[, sereliefeaz[ pregnant ]ntr-un poem precum Din auster =i din naivitate.Abandonarea simbolicului Port-Royal are semnifica\ia unei intr[ri ]nistorie, ]n lumea concesiv[ a „marii treceri“, a ]naint[rii spre moarte.Cealalt[ fusese o zon[ de „auster =i naivitate“ — =i aceast[ asociere determeni spune aproape totul despre particularul „eleatism“ al viziuniisale. Cele dou[ atribute calific[ de fapt o con=tiin\[ candid[ ]ns[ fascinat[de absolut, interpretat ]n ordine etic[. [...] Poezia Anei Blandiana dinC[lc`iul vulnerabil se constituie ca discurs esen\ializat, echivalent acesteiausterit[\i a atitudinii, de o „rigiditate“ de erou tragic. Deconcertant[prin simplitate, ea se transmite printr-o foarte clar[ trasare a desenuluiideatic în spa\iu aproape epurat de metafore. }nl[tur`nd orice obscuritate,poeta se descoper[ singur[ ]n fa\a ideii =i pare c[ unicul s[u demers e acelade a vida o scen[, pentru ca ]n spa\iul creat „mesajul“ s[ poat[ sunanestingherit. Cele mai bune poeme dau aceast[ senza\ie de identificare aideii cu o voce, suficient[ pentru a o face conving[toare: ideea devine ea]ns[=i „spa\iu originar“, realizat astfel prin eleva\ia ritmic[ a restituirii.Metafora nu mai este un ornament al discursului conceptual, ci, at`t c`te utilizat[, puncteaz[ doar un fel de situa\ie simbolic[, din care semnifica\iade natur[ intelectual[ cre=te organic.Ion POP, ]n volumul Poezia unei genera\ii, Editura Dacia, 1973.Ana Blandiana [...] este indiscutabil cea mai valoroas[ poet[ a ultimelordecenii =i cred c[ nu voi exagera sus\in`nd c[ dup[ r[zboi nici un glas liricfeminin, afar[ de acela al Magdei Isanos, disp[rut prematur ]n 1945,n-a avut un ecou mai ad`nc. [...] }nc[ de la ]nceput s-a putut observaprezen\a unui temperament artistic autentic, capabil s[ exprime fiorulcontactului cu lumea, misterul existen\ial. [...]Ca Nietzsche, ]n celebrul s[u preludiu asupra unei filosofii a viitoruluidin 1866, Jenseits von Gut und Böse, poeta caut[ hotarul dintre bine =i333

Ana Blandianar[u, limita dintre înnorat =i ]nsorit, dintre ploaie =i senin, imposibil deg[sit, pentru c[ cele dou[ fenomene nu sunt dec`t aspecte particulare =iefemere ale aceleia=i realit[\i, dou[ accidente ale absolutului. Lumea e,sus\ine Ana Blandiana, reprezentarea mea =i, dac[ n-a= exista, n-ar existanici ea (Ochiul ]nchis): „Nu ]ndr[znesc s[-nchid o clip[ ochii/ de team[/s[ nu zdrobesc ]ntre pleoape lumea/.../ Privesc cu disperare/ =i mi-e c`ine=temil[/ de universul f[r[ ap[rare/ ce va pieri ]n ochiul meu ]nchis“. Pu\inipoe\i contemporani au mai exprimat cu at`ta concrete\e idei filosofice, ]nfond noi raporturi de cunoa=tere ]ntre eu =i lume, punctul de plecare aloric[rei poezii. }ns[ lirismul nu e numai drumul din[untru ]n afar[, ci ]nacela=i timp o descindere ]n infernul interior (C[l[torie). [...]Un volum excep\ional de versuri este Octombrie, noiembrie, decembrie(1972). Demn de relevat este c[, f[r[ a p[r[si vechile motive sauteme, dac[ nu e contraindicat s[ vorbim de a=a ceva la o poet[ care cadepe ele ]n chip cu totul spontan, nemijlocit, Ana Blandiana tinde totu=i launitate prin eliminarea tuturor chem[rilor exterioare, voind a da glas ]nprimul r`nd propriilor dispozi\ii lirice ]ntr-o formul[ din ce ]n ce maipersonal[, specific[. E mai ]nt`i pictura unui \inut straniu, f[r[ moarte,de ba=tin[ (Despre \ara din care venim). }n volumele sale anterioare,Ana Blandiana a c`ntat pu\in dragostea, poate dintr-o secret[ sfial[,poate din teama de a nu c[dea ]n conven\ionalism. C[ut`nd mereu, ea ag[sit ]n fine expresia cea mai potrivit[, de o mare gravitate =i de o suav[vibra\ie (Dac[ ne-am ucide unul pe altul). De mult nu s-a mai atinsaceast[ ]n[l\ime ]n exprimarea (ca ]n balada popular[ Miori\a) sentimentuluiiubirii v[zut ca un rit nup\ial, premerg[tor contopirii cu natura,mor\ii ]n\elese ca un somn vegetal.Alexandru PIRU, ]n Poezia rom`neasc[ contemporan[, vol. II, EdituraEminescu), 1975.Octombrie, noiembrie, decembrie descoperea, o dat[ cu temadragostei, sentimentalitatea tandr[, senzualitatea, lenea somnoroas[ atrupului, soarele, apa s[rat[ a m[rii, vegetalele, adic[ un ]ntreg universconcret, palpabil, absent mai ]nainte. Multe din aceste poeme, reluateacum, continu[ s[ mi se par[ nu numai frumoase, dar importante camoment de r[scruce ]n lirica Anei Blandiana. [...] Se remarc[ ]ndat[ nunumai densitatea material[ a acestei lirici erotice, dar curgerea ei difuz[,uleioas[. Imagini de paradis erotic, suave, l`ncede =i str[lucitoare, ca ]n334

La cules ]ngeriicoanele lui Fra Angelico, ne ]nt`mpin[, de exemplu, ]n Din ap[ ie=eautrupuri albe de plopi, una din cele mai frumoase din carte.Nicolae MANOLESCU, ]n revista Rom`nia literar[, 1974.}n ce prive=te nota moral[, prezent[ de la ]nceput la Ana Blandiana,ea se manifest[ acum ca o nevoie a poetei de a se verifica prin contemplarede sine. Tr[irea nu-i e suficient[ (=i, de aceea, nu confesiunea ne cucere=te]n poezia aceasta), ea trebuie dublat[ de privirea introspectiv[, analitic[,]n stare s[ prind[ trecerea fiin\ei, timpul ei curg[tor =i uciga=. }n aceast[r[sfr`ngere lucid[ st[ ]n\elesul ad`nc. [...] Pe Ana Blandiana gravitatea oprinde mai bine dec`t jocul; ea este acas[ ]n ceremonial =i chiar ]n micasolemnitate dec`t ]n familiaritate =i comun; cerebralitatea liricii ei cultiv[cu mai mult noroc seriosul dec`t umoristicul sau ironicul. +i totu=i! Voi]ncheia cu o poezie (prin care trece parc[ o sub\ire umbr[ a lui EmilBotta), admirabil[ tocmai ]n m[sura ]n care valorific[ liric jocul; de ostranie, inenarabil[ triste\e: Portret cu cire=e la urechi [...]. Niciodat[,poate, n-a fost Ana Blandiana mai suav =i sf`=ietor melancolic[ dec`t ]naceast[ pl`ngere infantil[ de Ofelie.Nicolae MANOLESCU, ]n revista Rom`nia literar[, 1981.Cu o metafor[ care pl[cea =i lui Malherbe =i lui Paul Valéry, se poatespune c[ ]n timp ce proza merge, poezia danseaz[. Proza are un cap[t,merge spre o \int[, descrie, reprezint[, comunic[ o idee, poezia este unbalet de cuvinte, o aventur[ a limbajului, o experien\[ ce se are pe sinescop =i cap[t. Dansul cuvintelor comunic[, totu=i, ceva unic =i esen\ialdespre fiin\a care, zice Sartre, se ridic[ ]n fa\a noastr[ „ca un turn delini=te“. Mi-a venit ]n minte aceast[ metafor[ recitind poezia AneiBlandiana, de la Persoana ]nt`ia plural (1964), cartea de debut, p`n[ lapoemele din Stea de prad[ (1985). Poezia ei, cu adev[rat, danseaz[, arefor\[ =i gra\ie (o gra\ie a ideilor ]n primul r`nd), caut[, mai ales, la]nceput, materiile sonore =i transparente, =i las[ impresia unui joc superioral spiritului. [...]Culoarea favorit[ a Blandianei este „albul f[r[ margini“, iar dintrecalit[\ile materiei cea dint`i este fr[gezimea. D[m ]n poemele ei peste overitabil[ reverie a fragedului. De la ]nger la vierme, obiectele poeticeating ]n momentele lor de gra\ie sublimul fr[gezimii: „]ngeri umili =ifragezi“, „st`lp fraged“, „fragede moa=te“, „fragedul vierme“, „fragedamoarte“, „frageda form[ a crengilor ude“. Dup[ fraged vine umbra.335

Ana BlandianaLucrurile tind s[ se dematerializeze pe m[sur[ ce p[trund ]n acest spa\iude sublimit[\i corupte care este poezia. Starea lor ultim[ e starea de umbr[:„Umbr[ de buburuz[/ urc`nd chinuitor/ o umbr[ de iarb[“. Am l[sat ]nurm[ adormirea =i somnul spre care tind toate lucrurile din poeziaBlandianei. Soarele, ]ngerii, norii, poamele, zeul b[tr`n, viermele,p[m`ntul — toate tr[iesc ]ntr-un regim hipnotic =i t`njesc spre starea deadormire: „crucea cuprins[ de somn“, „p[m`nt apus ]n somn“, AvramIancu e „]nvinsul crai al adormirii noastre“, „p[m`ntul nostru pustiit desomn“, „roi somnoros de albine“, norii care „adorm pe ceruri“, „ritmulsomnatic de und[“ etc. ... O treapt[ spre adormire este picotirea =i unechivalent al somnului ]n lumea cosmic[ este picurarea: „soarele picotitor“,„v[zduhul cum picur[ ]nspre amiaz[“, turme de picotitori miei trec princ`mpiile poemului =i pe cer st[ imobil un „soare picotitor“... Sensul acesteiadormiri, picotiri generale este curgerea, trecerea lent[ a fragedului hotar,imaginat[ de Ana Blandiana ca o transhuman\[ sf`nt[ („=i-n transhuman\asf`nt[ s[ curgem ]mpreun[“), ca o preg[tire ]nceat[ de moarte(marea trecere).Primind aceast[ viziune grav[, poezia Blandianei nu renun\[ la oanumit[ dorin\[ de seduc\ie. Ea nu se hot[r[=te s[ p[r[seasc[ valea caredesparte t[r`murile =i nu-=i refuz[, vorbind de moarte, o anumit[ gra\iea jocului. Poemele sale sunt tr[ite ]n materii pure, gra\ioase =i fragile cani=te balerine pe o scen[ vast[. Este greu s[ determini temele acestei poezii=i s[-i analizezi ideile care au, uneori, o b[taie foarte lung[ =i r[zbat ]n alteplanuri. Vagul simbolist =i nelini=tea modern[, starea de reverie =i con=tiin\aunei teribile complicit[\i a lucrurilor ]n univers se unesc =i se aproximeaz[]n aceste medita\ii lirice delicate =i grave. Nu-i o poezie de cunoa=tere ]nsensul vechi al conceptului, de=i cunoa=terea constituie o tem[ de careBlandiana se apropie des. Cunoa=terea se organizeaz[ ]n acest caz ca oarhitectur[ de ]ntreb[ri. [...]De la romantici ]ncoace, to\i marii poe\i au dat asemenea imagini alesf`r=itului =i au sugerat dimensiunea metafizic[ a fiin\ei. Arghezi =i Blagaau impus, ]n aceast[ privin\[, dou[ modele lirice. Blandiana traduce ]nfelul ei aceast[ tem[ cople=itoare, o implicare, ]nt`i, discret[ a subiectivit[\ii,o imprecizie, apoi, calculat[ a obiectului =i mai multe straturi de aluzii =iumbre care las[ ]ntredeschis[ ]n\elegerea simbolului grav. Poema devine,]n cele din urm[, o mic[ fabul[ din care a fost eliminat[ morala de laurm[. Morala =i-o imagineaz[ singur cititorul nevoit, astfel, s[ cioc[neasc[de mai multe ori pere\ii versurilor =i s[ descopere miezul unor propozi\ii]ndoielnice. [...]336

La cules ]ngeriTrebuie s[ ne schimb[m impresia pe care am avut-o p`n[ acum desprepoezia Anei Blandiana. Caligrafia impresionist[, senzorial[ de ]nceput aevoluat spre o poezie cu implica\ii metafizice. O poezie din ce ]n ce maimult (]i folosesc o imagine) gravid[ de idei. Dansul nu este numai un joc.Este =i o g`ndire a jocului.Eugen SIMION, ]n vol. Scriitorii rom`ni de azi, Editura CarteaRom`neasc[, 1974.Ca orice poet autentic, cu o sensibilitate =i un talent matur constituit,scriitoarea =i-a alc[tuit o lume coerent[, pe care =i-o consolideaz[ de la ocarte la alta, f[r[ repeti\ii inutile =i f[r[ reveniri monotone, pentru c[,tr[indu-=i viziunile cu sinceritate, =tie s[ le ]mbrace ]n frumuse\i liricemereu noi. Poemele ]n proz[ care formeaz[ Cele patru anotimpuri nelas[ acum s[ constat[m mai limpede ceea ce austeritatea (chiar dac[uneori incandescent[ de sensibilitate) a versurilor nu permitea s[ sedisting[. Structura acestei poete este cea a unui romantic at`t de vulneratde ce simte ca degradare =i impuritate ]n intrarea ]n fapt, adic[ ]n fluxul,]n marea trecere a vremii, ]nc`t ]=i tr[ie=te ca mai autentice nostalgiilespre puritatea originar[, spre amintirile, cu sau f[r[ leg[turi de anecdot[cu propria biografie, spre tr[irile l[untrice. S-a vorbit despre ne]ncredereapoetei ]n capacitatea cuvintelor — ale sale proprii, ale altora — de a spuneadev[rul fiin\ei, =i, mai mult dec`t o ne]ncredere ]n literatur[, este fire=tevorba de ne]ncrederea oric[rui scriitor de structur[ romantic[ ]n ce poateda trup pieritor viziunilor =i adev[rurilor pe care le tr[ie=te ]n sine ]nsu=i.(Paradoxul dintotdeauna al literaturii, care nu se poate crea =i exprimaaltfel dec`t prin ceea ce b[nuie=te a fi impropriu vie\ii adev[rate.) +ifascina\ia pe care o exercit[ poezia scriitoarei const[, de fapt, tocmai ]nm[rturisirea acestei drame ]n victoria — amar[, ca orice dep[=ire a uneidrame proprii — asupra ei. }n poezie, prin epurarea liniilor melodice alediscursului, prin economia imaginilor =i prin controlul lucid asuprasim\[mintelor, drama se joac[ precum pe scena clasic[. Interesant este]ns[ c[, ]n textele ]n proz[, ea apare mai liric exprimat[, mai aproape desensibilitatea romantic[. F[r[ a folosi ]n nici un fel o proz[ „poetic[“ —dimpotriv[, urm[rind toat[ vremea men\inerea unei fraze deta=ate,precise, pure de emotivitate =i excese declarative — povestitoarea acestortexte ]ncarc[ totul ]ntr-o aur[ mai aproape de poezie dec`t s-ar p[rea c[se constituie ]n jurul poemelor sale propriu-zise.Fire=te, nu e adev[rat. Pentru c[ nu exist[ nici un risc ca poemele AneiBlandiana s[ par[ vreodat[ prozaice. Ele exprim[, cu egal[ putere poetic[,337

Ana Blandianaexact ceea ce trebuie s[ exprime poezia ]n ]n\elesul superior al cuv`ntului.+i, de fapt, lumineaz[ poemele ]n proz[ care, la r`ndul lor, dau culoaremai intens romantic[ versurilor.Mircea IV{NESCU, ]n revista Transilvania, 1977.Motivul somnului =i al dorin\ei de repaos, cu vechi r[d[cini ]n poeziarom`neasc[, de la Eminescu la Blaga =i mai departe, ]=i leap[d[ crusta detem[ literar[, se ]mbog[\e=te cu o varietate de sensuri, adesea divergente,]=i regenereaz[ substraturile =i redob`nde=te o nou[, surprinz[toareprospe\ime la Ana Blandiana. Numeroase titluri alese din ultimul ei volumpot figura ]n orice antologie a acestei teme at`t de fertile pentru medita\ialiric[ de totdeauna. Din perspectiva ei, polaritatea via\[-moarte,terestru-spiritual cap[t[ un relief memorabil. Particularitatea acesteirostiri este c[ ]ntr-o form[ echilibrat melodioas[, calm elegiac[, de felulunui bl`nd =i inofensiv murmur abia dac[ muzical, spune lucruri deloctemperate, nelini=titoare, dureroase. Materialitatea percep\iilor directe sefiltreaz[ ]n sunete de o mare puritate. }n[bu=irea con\inutului dramatic]ntr-o formulare dulce somnolent[ este de un nea=teptat efect. Con\inutulse conserv[ mai bine dec`t ]ntr-o form[ agitat[, aparent mai potrivit[.Densitatea unor straturi reflexive, ale l[untricului, =i eleva\ia, densitateatopit[ ]n eleva\ia remarcabil[ a tonului, merg foarte bine ]mpreun[ =i dinbizara lor ]ncruci=are se na=te originalitatea nec[utat[, absolut fireasc[ =icurg[toare a acestor versuri capabile s[ ]ntrerup[ o clip[, clipa de poezie,iner\ia sufletului.Lucian RAICU, ]n revista Rom`nia Literar[, 1977.Poezia poate s[ propun[ enigme, poate s[ pun[ ]ntreb[ri, dar, de obicei=i din cele mai vechi timpuri, nu propune solu\ii =i nu dezleag[ probleme.Misterul, surpriza, neprev[zutul sunt prielnice producerii fiorului poetic.}n aceast[ ordine de idei, =i iar[=i spre folosul poeziei sale, Ana Blandianaevit[, ]n general, ]ncerc[rile de simbolizare (primejdioase de obicei pentruvaloarea poetic[) =i las[ lucrurile s[-=i continue =i ]n poezie mersul lorfiresc, ascuns uneori, enigmatic, dar niciodat[ for\at cu scopul de-ademonstra ceva, =i f[r[ alt imbold dec`t acela al g`ndirii poetice care afl[corela\ii ]n ad`ncime =i ]nal\[ ]n poezie, f[r[ s[ le ]nfrumuse\eze artificial,cele mai simple =i mai fire=ti lucruri. [...]Poezia Anei Blandiana inspir[ simpatie =i ]ncredere. Te ]ndeamn[ s-orecite=ti =i trece cu succes deplin proba recitirii. Observ de asemenea cu338

La cules ]ngerimul\umire c[ ea nu se supune influen\elor vreunei mode literare. De aici=i absen\a oric[rei poze. Cei mai buni poe\i din toate timpurile au sim\itnevoia s[ se fereasc[ de asemenea tenta\ii =i ]n acest chip au r[mascredincio=i lor ]n=ile =i poeziei adev[rate. Este o calitate pe care, pe l`ng[cele pomenite deja, poezia Anei Blandiana o are din bel=ug =i care ]i asigur[=i mai bine tr[inicia.Al. PHILIPPIDE, prefa\[ la volumul Ana Blandiana, Cele maifrumoase poezii, 1978.Versurile [...] Anei Blandiana sunt frumoase — ]n accep\ia veche,prebaudelairian[ a cuv`ntului — cu un curaj care ne uime=te. At`\iapoe\i mari de azi evit[ aceast[ ]nsu=ire demodat[ ca pe o insul[ a lui Circesau o parodiaz[ m`na\i de un fel de demon al persifl[rii =i iat[ c[ oautoare sfioas[, mereu mirat[, ]ntruchip`nd vulnerabilitatea ]ns[=i, o]nfrunt[, f[c`ndu-ne s[ sim\im c[ ni se taie respira\ia, ca =i cum amurm[ri mersul unui echilibrist pe s`rm[ la o mare ]n[l\ime. Poezia AneiBlandiana respir[ un fel de demnitate, de puritate moral[ care, ]n cazuls[u, se transform[ ]ntr-o categorie estetic[. Sentimentul trecerii ireversibilea timpului — at`t de intens tr[it ]n acest ultim volum — se manifest[, depild[, nu prin grimase grote=ti, ca la at`\ia al\i poe\i ai contradictoriuluisecol 20, ci printr-o expresie senin[, de o bun[tate f[r[ margini, poeta\in`nd ca extinc\ia ]ns[=i s[ semene cu o a=ezare de t`mpl[ l`ng[ t`mpl[,cu o iertare din inim[ a ]ntregii lumi.Alex. +TEF{NESCU, ]n SLAST, 1977.Este adev[rat c[ ]n unele dintre poemele sale moralitatea imaculat[,dus[ p`n[ la un fel de sfin\enie, inund[ poezia ]ntr-o lumin[ de basm =i oface lipsit[ de dramatism, idilic[, minor[. }ns[ ]n cele mai multe cazuri, ]ncupa de ambrozie exist[ dizolvat[ =i o pic[tur[ de otrav[, care d[ t[rieb[uturii lirice. Cu aerul ei de fiin\[ angelic[, dornic[ s[ nu tulbure penimeni, poeta este, de fapt, foarte tulbur[toare. Retorica sfielii constituie,]n fond, tot o retoric[, o art[ a persuasiunii. [...] Cea mai bun[ dovad[ c[]n poezia Anei Blandiana exist[ =i pu\in[ „vinov[\ie“ o constituie ideile.Aproape fiecare poem este rezultatul unei medita\ii, al unei ]ncerc[ri de aprivi ]n alt fel realitatea ]nconjur[toare.Alex. +TEF{NESCU, ]n SLAST, 1981.339

Ana BlandianaO constatare preliminar[ poate fi aceea c[ fiecare carte semnat[ deAna Blandiana ]=i are individualitatea proprie. Poeta nu-=i str`nge versurile]n volume oric`nd =i indiferent cum: buc[\ile asamblate ]ntr-o culegereader[ la un acela=i timbru sufletesc fundamental, pivoteaz[ ]n jurul unuimotiv sau unui sens orientativ centrant.Dumitru MICU, ]n revista Rom`nia Literar[, 1978.Cu Octombrie, noiembrie, decembrie, Ana Blandiana ancoreaz[ ]nmitologic, mai propriu spus ]=i mitologizeaz[ medita\ia liric[, ]=i proiecteaz[]n mit aventura pe t[r`mul crea\iei, aventur[ orientat[ de o continu[ =iimplicit[ medita\ie asupra fenomenologiei actului creator. Piesele cecompun volumul se integreaz[, prin convergen\a semnifica\iilor, ]ntr-oviziune totalizant[, ]ntocmesc, de fapt, un singur poem, ]n care este celebratmiracolul na=terii Poemului. [...] Aceast[ culegere preludiaz[ Somnuldin somn, volum ]n care poeticul nu tinde s[ se realizeze — sau s[ provoaceo impresie c[ s-ar realiza — ]n afara artisticului, c[ s-ar comunica ]nstarea genuin[. Avem aici o poezie de rafinament, generat[ de fine\easugestiei, de efectele de ton =i culoare, de accentul insolit al emo\iei, deimprevizibilul nuan\ei, de inefabilul pictural, de magia verbal[. Resorturilelirismului sunt declan=ate de vibra\ia senza\iei fine, a senza\iei intelectualizate,care, transmi\`nd palpitul vie\ii elementare, sugereaz[ implicitmi=c[rile cosmice la care particip[ f[r`ma de existen\[ imobilizat[ ]nimagine. Propensiunii spre reflexivitate din precedentele volume i s-asubstituit, ]n Somnul din somn, o tehnic[ special[ a select[rii detaliuluipercutant =i a filtr[rii lui prin senza\ia con=tientizat[, o art[ sui-generisa ]n[l\[rii cu mijloace pur lirice a reprezent[rilor sensibile la idee. Priveli=tide toate zilele dob`ndesc prin transfigurarea artistic[ propriet[\iincantatorii, copacii, fructele, frunzele, p[s[rile r[sp`ndesc iriz[ri de t[r`mfantastic. }n imagina\ia Anei Blandiana via\a este vis: vis ]ntr-un alt vis,visat la r`ndul lui de c[tre cineva care e visat de c[tre un altul, =i el visat —=i tot astfel, la infinit. De aici =i titlul: Somnul din somn. Prin absolutizare,poeta construie=te viziunea unui univers himeric, aflat ]ntr-un stadiuprecreatural, existent doar ca pur[ posibilitate, ca n[lucire difuz[. Totul,]n acest spa\iu al increatului, e doar o p[rere, iluzie, proiec\ie a fantasmelorspiritului celui ce „m[ viseaz[“.Dumitru MICU, ]n revista Rom`nia Literar[, 1982.340

La cules ]ngeriCe frapeaz[ ]n poezia mai nou[ a Anei Blandiana este, ]n planulsensului poetic, al fondului principal de sentimente =i idei, al st[rii liricedeci, tendin\a de ad`ncire ]n metafizic, de revizuire a condi\iei psihologice]n numele unei con=tiin\e a frustr[rii =i al orgoliului nelimit[rii, iar, ]nplanul semnului poetic, al expresivit[\ii, o anume usc[ciune a dic\iunii,decolorarea stilistic[ prin migra\iunea imagina\iei propriu-zis poetice sprediscursul reflexiv care sacrific[ deseori plasticitatea ]n favoarea subtilit[\ii.„Sunt ca o s[m`n\[-ngropat[/ Care nu vrea s[ se fac[/ Nici plant[, nicip[m`nt“, spune poeta, =i acest refuz echivalent cu o indecizie poate fisocotit premisa afectiv[ a unui excurs reflexiv-liric cu multe varia\iuni peo aceea=i tem[: g`lceava spiritului cu litera; iat[ =i varia\iunile, ]n simetriesemantic[: suflet-trup, vis-realitate, entitate-nume; cele dint`i suntcuprinse, exprimate sau condi\ionate de celelalte, locuiesc ]n ele, dar suntsau tind s[ fie mai mult ori dincolo de ele; sunt, oricum, de o alt[ esen\[.Nu e un lucru nou la Ana Blandiana frecventarea acestei teme cu r[d[cini]n antichitatea elin[ =i recuperat[ de toate marile poetici de dup[ Rena=tere,dar ]n nici una din c[r\ile anterioare ale poetei nu era at`t de insistent[ caacum, ]n Ochiul de greier, preocuparea de exprimare ]n poezie a inconfortabileitensiuni ]ntre spirit =i liter[. [...] Toate acestea sunt consecin\ele,tulburi =i nelini=tite ]n fond, limpezi =i calme ]n expresie ale insisten\eireflexive asupra fatalei scind[ri ontologice, asupra inadecv[rii treptate =idureroase a „literei“ la „spirit“, a „trupului“ la „suflet“, a „realit[\ii“ la„vis“, ]n fine a „numelui“ la ceea ce nume=te; con=tiin\a limitei ]nseamn[aici recunoa=terea naturii ne]nduplecate a „literei“; ]n contrapunct, unsentiment paradoxal: ]ncrederea ]n „liter[“ tocmai pentru c[, ne]nduplecat[fiind, las[ „spiritului“ iluzia unei revan=e ]n timp, ]n sensul ]n care]nghe\area este =i moarte, =i am`nare a mor\ii. O astfel de am`nare prin]nghe\ este poezia.Lauren\iu ULICI, ]n revista Contemporanul, 1981.Cu c`t poezia Anei Blandiana se clasicizeaz[ ca \inut[ =i expresie (p`n[la eminescianizare uneori), cu at`t ea ]=i scoate mai la suprafa\[ surselede nelini=te, de alarm[, de panic[. Un mod securizant de a scrie, ordonat,geometric, ]n care cuvintele: „Rotunde suprafe\i de sunet/ Zim\ate-n jurde ]n\eles“ sunt monede temeinic b[tute, transmite aici un ascu\itsentiment de insecuritate. „Cu viziera z`mbetului/ Cobor`t[ etan= pestefa\[“ poeta emite un „\ip[t continuu“. Cele dou[ aspecte, „de form[“ =i„de con\inut“, ale acestei opere lirice: tendin\a spre concentrarea clasic[ =i341

Ana Blandiana=tiin\a de a cristaliza un fel de suferin\[ difuz[, ne]n\eleas[, se conjug[ ]nutopia unui poem monovocalic. [...]Ana Blandiana creeaz[ o lume miraculoas[, str[lucitoare [...]. Laprima vedere am putea spune c[ lumea evocat[ de poet[ este cea maibun[ dintre lumi. Nu e ]ns[ a=a, pentru c[ o angoas[ discret[, dar mereuperceptibil[, ]nfioreaz[ fiecare atom din acest univers zugr[vit ]n albtragic (culoarea poeziei Anei Blandiana). Aceast[ angoas[ e de natur[filosofic[ (poeta scrie cu marile c[r\i ale culturii ]n fa\[, cu Platon ]nprimul r`nd) =i ea provine din con=tiin\a scind[rii existentului, a dedubl[riifiin\ei. Ecranul poeziei Anei Blandiana e ]n volumul de fa\[ (Ochiul degreier, n. e.) memoria trecutului fabulos, mitic, al unei alte st[ri, deplenitudine, memoria oului primordial evocat ]ntr-o splendid[ cosmogoniespus[ ca o roman\[. [...] Teama, nelini=tea exprim[ aici nostalgia originilormitice, de care ne amintim prin reminiscen\e =i la care, poate, c`ndva, nevom ]ntoarce: „Cine-a gre=it =i p`n[ c`nd?“ (s. n.) se ]ntreab[ poeta,n[d[jduind c[ ]n al\i timpi se va na=te un nou „ou perfect plutind pe ape“.P`n[ atunci ]ns[ trebuie s[ ne supunem celui care „a gre=it“. P[r\ile carerezult[ din scindare se dedubleaz[ la r`ndul lor. E ceva ce explic[sentimentul de incertitudine propriu acestui univers poetic ]n care lucrurileau c`nd o fa\[, c`nd alta, opus[ celei dint`i. P[m`ntul e un eden, darunul bolnav. [...] Ana Blandiana ]ncearc[ ]ns[ s[ corecteze ceea ce s-a„gre=it“, eroarea tragic[ a ]njum[t[\irii =i fragment[rii unit[\ii primordiale(„oul perfect, t[iat ]n dou[“) experiment`nd pe cont propriu noi feluri dea muri, dar =i de a se na=te =i de a tr[i. Profesori ]i sunt ]n aceast[ privin\[mai ales frunzele, plantele, pomii. Se poate vorbi ]n acest sens de un„model vegetal“ ]n poezia de azi a Anei Blandiana.Valeriu CRISTEA, ]n revista Rom`nia Literar[, 1981.Aproape cu fiecare poezie, ]n Stea de prad[, poeta impune sentimentulancor[rii ]n esen\ial. Prin drastice comprim[ri, prin filtr[ri repetate,prin densific[ri de sugestii ea creeaz[ un spa\iu auster =i de tensionatetr[iri, un spa\iu ]n care Poezia nu mai este „c`ntec“, ci „\ip[t“: „O virgul[,c`teva pietricele,/ Pu\in[ z[pad[,/ Un fir sub\ire de soare./ Mai multecase =i crengi—/ Ce recuzit[ modest[/Pentru declan=area \ip[tului!/|ip[tul / }ncerc`nd s[ se-aga\e cu unghiile / +i lunec`nd mereu ]napoi /Pe pere\ii de sticl[, /}ncerc`nd s[ urce / Rupt ]n buc[\i / Cl[dite una pestealta./ Echilibru nesigur./ P`n[ la din\ii / }ncle=ta\i cu s[lb[ticie / }nt[cerea f[r[ sf`r=it.“342

La cules ]ngeriConcizie, directitate, transparen\[, ]ncredere ]n eficien\a poetic[ a„recuzitei modeste“, acestea sunt elementele de atitudine literar[ care structureaz[,stilistic vorbind, volumul de acum, Stea de prad[. Dar ele nu aparabia azi la Ana Blandiana. }nc[ ]n 1973 Ion Pop, ]n Poezia unei genera\ii,remarca la ea un spa\iu aproape epurat de metafore, p[r`ndu-i-se c[ „uniculdemers e acela de a vida o scen[, pentru ca ]n spa\iul creat „mesajul“ s[poat[ suna nestingherit“. Mai trebuie spus c[ tendin\a semnalat[ de IonPop azi s-a accentuat, =i c[ ea a fost ]nso\it[, pe parcurs, de activarea tot maipronun\at[ a fondului dramatic al acestei poezii, a resurselor ei de nelini=te=i ]ncordare. La ]nceputuri acestea erau, ]n poezia Anei Blandiana, realit[\imai mult b[nuite, latente.Ne apare acum ]nc[ mai limpede c[ laconismul, at`t de severelecompact[ri de materie liric[, elimin[ri =i contrageri sunt la Blandianareflexe ale unei determin[ri interioare: acea nedomolit[ sete de recluziune,de retragere, de ]nchidere ]n sine, resim\it[, ]n Stea de prad[, ca unimpuls c[ruia nimic nu i se poate opune. S[ nu se vad[ aici un refuz alrealului, al concretului vie\ii, fiindc[ nu este, ci o c[utare dramatic[, de ost[p`nit[ fervoare, a identit[\ii esen\iale, a sinelui profund. C[tre “o fug[]n tine ]nsu\i c`t mai ad`nc, / De afar[, din calendar“, ]ndeamn[, =i se]ndeamn[, poeta: „O fug[ f[r[ oprire, /Mereu ]nl[untru“. Act de„]nchidere“ care ]ns[ taie un drum, desface o necesar[ cale spre t[inuitelesedii ale omenescului din ad`ncuri.Gabriel DIMISIANU, ]n revista Romania literar[, 1986.[...] dac[ lucrurile ar sta doar astfel, ]n frumuse\e, eufonie, solaritatede fream[t pur, numai ]n alinturi, candori =i plin[t[\i, totul ar deveni nuat`t monoton, c`t fals. Adev[rul este c[, r[zuind strat dup[ stratpalimpsestul, vom putea citi textul originar ca pe o monografie a nelini=tii(nu Angst, ci inquietude). „Mi s-a spus s[ te caut,/ Nu s[ te g[sesc“, sun[un final de poem al Anei Blandiana, iar Sensul (altfel, adic[ barbian, spus,drumul „dup[ melci“) nu se las[ prins dec`t at`t c`t s[ scape. „Jos, ]nvraful de foi ude“, „zidul de var“ nu ]nvie dec`t pentru a se pierde din nou,dar pentru „ungherul ad`nc“ al g`ndului, abia „morm`ntul de foi“ =icornul f[r`mat transform[ c`ntecul (simplu) ]n desc`ntec. Sub „]nz[uatulargint“ din cuvintele Anei Blandiana se ascunde adeseori, fragil darame\itor, semnul de ]ntrebare, dincolo de faldurile catifelate palpit[nelini=tea, incertitudinea, =i ceea ce primeaz[ este tocmai voin\a de exorcizare,sau, mai degrab[, de estetizare a acestora.[...]343

Ana Blandiana+i dac[ pentru Ana Blandiana poezia este, cum ]ns[=i afirm[,o „]naintarelogic[ din cuv`nt ]n cuv`nt, p`n[ ]ntr-un loc ]n care sensul se deschidedeodat[ nea=teptat deasupra golului“, ]naintare al c[rei sens este„aceast[ realizare a golului de dedesubt, aceast[ emo\ie brusc[ ]n fa\ahotarului asumat, aceast[ oprire, mai revelatoare dec`t continuareaincon=tient[ a drumului pe deasupra pr[pastiei“ — atunci proza reprezint[tocmai ]naintarea con=tient[ a drumului, prefer`nd ]ntotdeaunamiraculosului „]ntreb[rile f[r[ r[spuns din care (acesta) se na=te ]n celedin urm[“.Dan. C. MIH{ILESCU, revista Ateneu, 1987.Gestul de-a scrie constituie pentru Ana Blandiana un act existen\ialdefinitoriu, un destin la care a fost „condamnat[“ dar pe care =i l-a asumat,o formul[ de echilibru „]ntre perfecta, precara materie =i spiritul fragil, dene]nvins“, statutul ei ontologic, o modalitate catexochen a ceea ce poeta]n\elege prin o ]nflorire a verbului a fi“, o arm[ eficace de o exagerat[simplitate a unei con=tiin\e „nelini=tit[ de fragilitatea libert[\ii sale“opun`ndu-se cu obstinat[ demnitate ofensivei devoratoare =i mutilant[ atehnolatriei, reific[rii, a ipostazelor lui a avea („orice posesie e o dependen\[“).Se ]nt`mpl[ uneori ca o scriitur[ august[ s[ disimuleze opernicioas[ incon=tien\[ existen\ial[. Dar fumisteria stilistic[ nu poatedura la infinit, p`n[ la urm[ î=i deconspir[ ipostaza de sordid[ incurieetic[. La Ana Blandiana scriitura nu e, dimpotriv[, dec`t expresia „public[“a unei intimit[\i genuine, de o distinc\ie =i integritate moral[ „sansreproche“. Ana Blandiana nu experimenteaz[, nu mimeaz[ scriituri, cistilul o reprezint[, \`=ne=te spontan, dar egal cu sine, f[r[ note disonante,din ad`ncul unui suflet „setos de durat[ =i amintire“, ca unicul sens carei-a fost oferit sub soare.Radu ENESCU, revista Familia, 1988.Ultimul volum al Anei Blandiana, Arhitectura valurilor, ofer[ unexemplu de radicalizare moral[ ]n limitele unei formule lirice bine cunoscute,inconfundabile. Poeta, torturat[ de imaginea unei realit[\i degradate, esteacum o con=tiin\[ invulnerabil[, miz`nd — se pare — totul pe carteacurajului. Faptul este echivalent cu un nou pact, desigur tensionat, curealul. Mul\i se ]ntreab[ dac[ lirica sa are de c`=tigat sau de pierdut de aici.De=i datate (cf. prefa\a), poemele acestea nu ni se par conjuncturale. Aumai degrab[ semnifica\ia unui nou ]nceput, a unei adev[rate resurec\ii,344

La cules ]ngerif[r[ s[ anuleze — cred — nimic din ce a scris ]nainte poeta. Introduc doar,mai pregnant, dimensiunea etic[ ]n ecua\ia liric[. Vindec[ de gratuitate.Privind mai ]n urm[, poezia Anei Blandiana d[ expresie, cu gra\ie =inaturale\e, unei confesiuni impregnat[ acut de sentimentul vinov[\iei.Poeta ]=i transcrie propriile experien\e =i revela\ii ]ntr-un limbaj rafinat,de o stranie somnolen\[ impresional[, ca la Blaga, dar printr-o tr[ireintens personal[, delicat[ =i ]n acela=i timp concret[ a lumii. Incertitudinileinterioare ]=i afl[ corespondentul poetic ]n incertitudinile exterioare,iar zbuciumul gra\ios al fiin\ei — mai t`rziu — ]n inconfortul ideii =i almetaforei esen\ializat[ p`n[ la abstract. }nfr[\it[ cu tot universul, cutoate lucrurile, poeta le ]nv[luie ]ntr-un sentiment de mil[ comp[timitoare.Bucuria o ]mparte cu al\ii, dar suferin\a o adun[ toat[ ]n sine. Nu refuz[inefabilul =i nici ritmul ceremonios, aproape solemn; ]n schimb, detest[retorica =i literaturizarea excesiv[ a realului. Tendin\a reflexiv[ din unelepoeme, eviden\iind un substrat de emo\ii pure, de o suavitate u=or cochet[,confer[ mai mult[ incisivitate discursului, sub aparen\a pierderii de viziune=i a desubstan\ializ[rii materiei verbale. Este, de fapt, trecerea de la detaliula esen\ial, de la senzualitate la ascez[, de la concretul imagistic la constructelirice pu\in mai complicate, ca visul din vis ori „somnul din somn“.Cornel MORARU, ]n revista Vatra, 1990.E greu s[ scrii despre acest volum arestat o bun[ bucat[ de vreme f[r[s[ te opre=ti asupra fenomenului Blandiana. F[r[ s[ iei ]n considerarestarea de excep\ie pe care o reprezint[, ]n literatura de azi, aceast[ poet[.Anii ’60, care ne-au obi=nuit cu cultul scriitorului, au transformat ]nvedete o seam[ de autori. }n sensul frumos al cuv`ntului, vedete au fost =iNichita St[nescu =i Ilie Constantin =i Cezar Baltag =i Ion Alexandru =i IonGheorghe =i Adrian P[unescu. Ideea de talent se lega de ideea de har, iar harulr[m`nea, chiar =i ]n anii dictaturii, apanajul celor ale=i. Noul val nu ]ntruneadoar simpatiile cititorilor, ci ale tuturor acelora care sperau c[ aceste voci vorrosti adev[rurile unui popor. Blandiana se num[r[ ]ntre ace=tia =i, cu toatecontesta\iile, popularitatea ei, mereu urc[toare, s-a hr[nit cu prisosin\[ tocmaidin credin\a ]n poezie. Din credin\a c[ el, poetul, e un ales.Prea multe dintre vedetele anilor =aizeci au intrat ]n maturitateaaduc[toare de ranguri =i pozi\ii sociale, abandon`nd tocmai aceast[ idee:c[ el, poetul, e deasupra ]nt`mpl[rilor zilnice ale puterii. C[ el e deasupratranzac\iilor cu puterea. Ana Blandiana a refuzat mereu onoarea administrativ[.Dup[ revolu\ie, nu =i-a valorificat extraordinara popularitate.345

Ana BlandianaDimpotriv[, n-a vrut s[ adauge vreun titlu titlului de poet. A r[masconsecvent[ ideii morale pe care o reprezint[.Fiecare scriitor al anilor =aizeci s-a specializat, cu timpul, ]ntr-unlimbaj dublu. Dar nici un scriitor al acestei genera\ii nu a dat acestuilimbaj autoritatea pe care i-a dat-o Ana Blandiana. Nici un scriitor nu ainvitat, cu at`ta consecven\[, la o lectur[ subversiv[.Cornel UNGUREANU, ]n revista Orizont, 1990.Reflec\ia asupra propriei condi\ii consun[ cu ]ntoarcerea, ini\iatic[ =iproblematic[, asupra aventurii scripturale, asupra modului ]n carecuv`ntul ]=i asum[ sensul, iar textul izbute=te s[-=i ]nfr`ng[ limitele =iinhibi\iile pentru a trasa chipul lumii, figura unei existen\e polimorfe.Departe de a z[bovi ]n extazul rostirii, poeta resimte „cerneala“ ca ]nsemnmalefic, ca vin[, ]n m[sura ]n care ea e incapabil[ s[ transcrie subteranelesufletului, subtextul realului, oprindu-se la „text“, la simpleleaparen\e. Nu cuv`ntul este, ]n viziunea poetei, cel c[utat, mai degrab[reflexul metafizic al acestuia, umbra lui de tain[ =i de ]nfiorare, de sugestie=i agonie gra\ios ritualizat[ („Eu/ Nu c`nt frunza/ C`nt numai fragedamoarte/Pe care-o ascunde/ Ca pe-o \ar[ ]mb[t[toare/ +i f[r[ sf`r=it/ }ncare cine p[trunde/ Uit[ s[ se mai ]ntoarc[ =i moare/Ca s[ poat[ mergemereu/Mai departe/ +i mai fericit/ Plantele doar,/Pentru c[ nu sunt ]nstare s[ povesteasc[/ Ce v[d,/ Sunt l[sate s[ se ]ntoarc[ mereu/ Din \araaceea copil[reasc[/ De care/ Un misterios pr[p[d/ Ne desparte/ }n van,/Eu/ Nu c`nt frunza/ C`nt numai frageda moarte/ }n care/ Viseaz[ o dat[pe an“ — Eu nu c`nt frunza, sau: „N-am alergat niciodat[ dup[ cuvinte,/Tot ce-am c[utat/ Au fost umbrele lor/ Lungi, argintii,/ T`r`te de soareprin iarb[,/ }mpinse de lun[ pe mare;/Nu am v`nat niciodat[/ Dec`tumbrele vorbelor —/ O foarte iscusit[ v`n[toare/}nv[\at[ de la b[tr`ni/Care =tiu/ C[ din cuv`nt/ Nimic nu e mai de pre\/ Dec`t umbra/ +i numai au umbr[/ Cuvintele care =i-au v`ndut sufletul“ — V`n[toare).}ntre elanul vizionar ori percep\ia sentimental[ =i tonusul livresc sesap[ astfel un hiatus pe care versurile Anei Blandiana caut[ s[-l estompeze,fie =i doar prin preluarea propriului text ca pretext al scriiturii sale,prin vizualitatea intens[ a imaginilor scripturalit[\ii, prin autoreflexivitate=i autoreferen\ialitate, cu alte cuvinte. Un soi de abulie, de dezabuzareintervine aici, ]ntr-un poem ca Oh, trupul t[u, unde scriptura adopt[toate semnele unei tr[iri deceptive, iar „cerneala“ are conota\ii aproapeinfernale, ea opaciz`nd perceperea fiin\ei iubite, instaur`nd o intolera-346

La cules ]ngeribil[ distan\[ spa\io-temporal[ =i dovedindu-se un soi de scriitur[ ]ndr[-gostit[ „arebours“. Cerneala — asimilat[ „v`n[tului noroi“ — atrage dup[sine imagini ale h[ului, ale neantului ]n care fiin\a se afund[, ca ]ntr-unco=mar alc[tuit dintr-o arhitectur[ infernal[, animat de reprezent[ricvasiteratologice, chiar dac[ av`nd toate datele himericului imponderabil=i translucid: „Oh, trupul t[u ]l v[d printre cerneal[,/ Cerneal[-nn[molindu-se=i-n somn/ Ca o sudoare acr[, animal[./ Vreau s[ te-ajung/ +idegetele-mi lunec[,/ Nu te mai v[d,/ Abia te-aud/ Spune-mi, mai spune-mi/C[ la fel se-ntunec[/ V`rtejul ]n care m-afund./ Te chem/ Dar violent cadintr-o ran[,/ Cerneala izvor[=te ]ntre noi/ M[ mai prime=ti ]n v`n[tulnoroi? Mai vii/ peste c`mpii albastre,// M[ri pustii,/ }nl[crimat =i mut/Ca s[ ]\i pot ]ntinde/ O gur[ tremurat[ spre s[rut/ Cu buze-nvine\ite decuvinte“.Iulian BOLDEA, ]n Ana Blandiana. Monografie. Editura Aula, 2000.Reg[sim fire=te ]n aceste poeme aproape toate temele mai vechi aleAnei Blandiana, lucru care nu surprinde, c[ci, de-a lungul timpului,poeta a r[mas cu consecven\[ fidel[ unui registru stilistic =i unei ariitematice care se conturau, ]n coordonatele lor esen\iale, ]nc[ din primelesale volume. }n c[r\ile ei mai noi, Ana Blandiana ]=i aprofundeaz[ propriulunivers, iar atunci c`nd atinge c`te un registru ]nc[ neexplorat o facecu o total[ lips[ de ostenta\ie. Ast[zi poemele sale par s[ fi dob`ndit unplus de reflexivitate, elanurile vitaliste au disp[rut, accentele patetice suntrepudiate, tr[irea e interiorizat[, filtrat[ de o mult mai acut[ con=tiin\[introspectiv[. Ele tind spre acea „austeritate“ pe care o evoca autoarea]ntr-una din poetiz[rile sale de ]nceput, iar peste patetismul de odinioar[al Fedrei (pentru a parafraza p`n[ la cap[t textul amintit) se suprapuneacum tot mai mult litera sever[ a Port-Royal-ului.Octavian SOVIANY, ]n revista Luceaf[rul, 2000.Ochiul de greier este, ]ntre altele, =i cartea ]n care Ana Blandiana]ncearc[ s[ nu se mai „mire“ de singur[tatea-i, ci s-o tr[iasc[ (liric, fire=te).Un volum al c[rui dramatism e retras ]n subteran, dar ]n care dramadezicerii de sine, a imposibilit[\ii ei ]n fond, adaug[ ]nc[ un cerc tragicacestei poezii. F[r[ a ajunge la o practic[ poetic[ a misterului, poemeleau, totu=i, tensiunea =i ]nfiorarea contactului iminent cu acesta. }n dialecticaprefacerii de sine a poemului blandian, volumul de fa\[ reprezint[momentul nega\iei de sine — fire=te, ]n m[sura ]n care un astfel de347

Ana Blandianaspectacol poate avea loc ]n cadrul unei evolu\ii organice, quasiliniare.Muta\iile din spa\iul poemului nu antreneaz[ dup[ sine =i o schimbare apoeticii, Ana Blandiana fiind unul dintre pu\inii poe\i ai genera\iei salecare nu-=i schimb[ formula liric[ cu u=urin\a cu care se schimb[, dup[dispozi\ie =i anotimp, garderoba.Al. CISTELECAN, ]n revista Familia, 1981.Acest refuz al imaginarului de a se l[sa contaminat de angoas[ =i de acultiva flora anxioas[ induce elegiilor o voca\ie luminescent[ ce transcendeinstruc\ia ideii ca atare. Nu at`t „ideile“ sunt tonice ]n poezia Anei Blandiana(cu at`t mai mult cu c`t abstrac\iile sunt cele care seam[n[ panica),c`t senzualizarea lor imaginativ[. Imaginarul poetei are o funciar[repulsie fa\[ de orice dizarmonie, iar intrarea lui ]n ecua\ie e o garan\ieimediat[ c[ poemul va r[m`ne ]n stare de gra\ie. Imaginarul e pernamoale pe care tema dramatic[, air-bag-ul care o fere=te pe poet[ deimpact. }n economia poemului, func\ia lui e cea de ]nger p[zitor. Oric`ts-ar str[dui poeta s[ intre ]n infernul temelor tragice, el o trage ]napoi ]nlimbile armoniei.Al. CISTELECAN, ]n revista Cuv`ntul, 2000.Mai important[ dec`t aceast[ lectur[ de semnalare a desenelor desuprafa\[ a poeziei Anei Blandiana ar fi o alta care s[ asculte sunetul deavertizare al p`nzelor freatice ale lirismului s[u. Socotesc c[ ei n-artrebui s[-i scape nota de resemnare luminos-tragic[ a con=tiin\ei poetei,care ]=i poart[ cu demnitate crisparea =i dezvoltarea unui fel de cunoa=teridefinitive; o cunoa=tere prin excelen\[ poetic[, pentru care vulnerabilitateafiin\ei umane — obsesie a g`ndirii lirice a Anei Blandiana —, mereu=i mereu dezv[luit[, nu e prilej de lamenta\ie sentimental[ ci o paradoxal[surs[ de energie moral[ rodind ]n iluminare =i ]n triumf spiritual.Ioan MOLDOVAN, ]n Familia, 2000.Desigur, Ana Blandiana e azi cea mai cunoscut[ poet[ din Rom`nia.Celebritatea sa literar[ e ]nso\it[ =i argumentat[ de una de ordin cet[\enesc,asociere de ast[dat[ benefic[, menit[ a sp[la ru=inea bardului politizat,aflat la remorca propagandei totalitare, a=a cum s-a ]ntrupat ]n numeroase,din nefericire, cazuri, de la Mihai Beniuc la Adrian P[unescu.}ntrebarea care se pune (=i-o pune poeta ]ns[=i) e dac[ aceast[ reputa\iede excep\ie ar putea fi sinonim[ cu o suprem[ satisfac\ie, cu „fericirea“. }n348

La cules ]ngericazul ]n care marele public ar fi predispus la un r[spuns afirmativ, AnaBlandiana se m[rturise=te, ]mpotriva aparen\elor, ap[sat[ de un renume]n \es[tura c[ruia se profileaz[ doar p[relnic un destin literar-monden custr[lucire ]mplinit. }ntruc`t condi\ia de persoan[ celebr[ presupune oalienare, o desp[r\ire de sine m[surat[ prin abisul moral al nostalgiei.[...]}ns[ lucrurile sunt departe de simplitatea unei scheme istorice orietice, ]mprejurare con=tientizat[ pe deplin de poet[ — =i aici credem c[rezid[ un punct cu deosebire dureros al inadapt[rii sale. }n fa\a unorabera\ii ale realului, poezia se repliaz[, resorbindu-=i idealismele,transform`ndu-le ]n propria-i substan\[ iremediabil dramatic[. Joculintelectual =i sentimental pe trapezul civic cade ]n abisul deziluziilor, asuprac[rora specificul liric poate referi cu acuitate. „Corabia cu poe\i“ e unsimbol al ]mplinirii doar par\iale, adic[ al ne]mplinirii: „Dar ce e nemurireadac[ nu/ Chiar aceast[ corabie de piatr[,/ A=tept`nd cu ]nc[p[\`nareceva/ Ce nu se va ]nt`mpla niciodat[?“ [...]. Dizgra\ia istoriei nu e dec`tun simptom al dizgra\iei statutului omenesc. Realizarea idealului aduceun miraj cu efect scurt („+i eu ]ns[mi vedeam/ La lumina mea/ P`n[dincolo de orizont/ O lume mai frumoas[/ Dec`t b[nuisem vreodat[,/ Omul\ime care luneca/ Lin ]n toate direc\iile,/ Ca pe patine sau ca pe unluciu de ap[,/ C`nt`nd fericit[ ’S[ ne gr[bim,/ S[ ne gr[bim,/ P`n[ maieste lumin[’ — Peisaj), c[ci solu\iile nu sunt dec`t relative („Pentru c[ nuexist[ lumin[/ Oric`t de deplin[/ Pe m[sura beznei ce-a fost / +i-o s[vin[“ — Nu exist[ r[spuns), iar comportamentul umanit[\ii ofer[ funestedeziluzii, p[r`nd a confirma g`ndul sumbru c[, indiferent de context,„binele pur este amenin\[tor“: „Dovad[ c[ omenirea/ +i-a condamnatla moarte/ Nu at`t criminalii/ C`t sfin\ii“ (Nord). Elocvent estepeisajul suav-macabru al ]ngerilor at`rn`nd ]n crengi, aidoma unorfructe uscate sau al unor sp`nzura\i, „To\i cu hainele vestejite,/ Fibroase,/Cu aripile ]nc`lcite de v`nturi,/ De mult nemai]ncerc`nd s[ se desprind[/+i s[ cad[./ Ca =i cum ar =ti/ C[ mai sunt jos alte crengi, pe carese vestejesc/ Al\i ]ngeri“ (Ag[\a\i ]n crengi). S[ fie viziunea democratic[doar o viziune transcendent[? C`inele =i copilul, gata s[ se hr[neasc[ dinaceea=i bucat[ de p`ine, „}ncol[ci\i =i ]mp[ca\i,/ Cu universul redus/ Labucata de p`ine/ }n care se mai v[d/ Din\ii ]ngerului“ (Pia\a Buze=ti),precum o imagine a suferin\ei eterne, dau impresia a ]nclina ]n favoareavisului irealizabil, indic`nd totodat[ caracterul absolut al inadapt[rii pecare poezia Anei Blandiana ne-o ]nf[\i=eaz[ ca pe un stigmat.Gheorghe GRIGURCU, ]n Rom`nia literar[, 2001.349