Adrian Magina - Banatica

Informaţii mai consistente provin in secolul al XV-lea, fără să avemde-a face cu acea explozie documentară vizibilă în cazul comitatului Timişori Caraş. Din cauza ameninţării otomane, în primii ani ai secolului,comitatele bănăţene au fost puse sub controlul lui Pipo de Ozora 9 , mai puţinTorontalul care a rămas în afara ariei sale de jurisdicţie. Este exact perioadacând actele epocii încep să menţioneze nominal titularii funcţiilor comitatense.Primii cunoscuţi, în anul 1405, au fost George fiul lui Petru şiMathias zis Zaz, vicecomiţi de Beche 10 . Consemnarea reprezentanţilorcomitatenşi drept „comiţi de Beche” nu este singulară fiind întâlnită şi încazul unui document din jurul anului 1430 11 . Este evident că titulaturarespectivă acoperea la nivel terminologic pe oficialii desemnaţi Torontaluluiprin apelul la locul de reşedinţă, şi anume cetatea Beche (Novi Bečej)care era centrul de comitat. Începând cu anul 1411 zona ajunge pe mânadespotului sârb Stefan Lazarević, iar după moartea acestuia trece la ruda sadespotul George Branković, care devine astfel comite de Torontal, funcţiepăstrată cu intermitenţe până la moartea sa în 1456 12 .În acest cadru politic şi instituţional, de la începutul secolului al XVleaşi până la mijlocul său, se plasează şi documentele de mai jos, înintervalul cronologic 1406-1448. Am ales perioada aceasta pentru că estedestul de puţin studiată în istoriografia românească sau maghiară 13 . În plus,cu o singură excepţie, este pentru prima dată când toate documentele de maijos sunt publicate integral. Un alt argument în favoarea editarii lor o constituiefaptul că, în afara uneia singure, toate actele de faţă s-au păstrat înfondul documentar al familiei Himfy ajuns în arhiva familiei Kállay şi, înmare, surprind aceleaşi tip de problematici. Dintre cele 17 documente 4provin din mediul ecleziastic al Capitlului şi Prepoziturii bisericii din579 Zsigmond-kori oklevéltár, II/1, ed. Mályusz Elemér, Budapest, 1958, nr. 4071; 4155;4188: Themesiensis, Chanadiesis, Aradiensis, de Crasso et de Keve comes (în continuareZsO).10 Ibidem, nr. 4155.11 Anexa VII.12 Pesty Frigyes, Bránkovics György rácz despota birtokviszonyai Magyarországban és arácz despota czim, în Értekezések a történeti tudományok köréből, Budapest, 1877, p.19–27; Engel Pál, Magyarország világi archontológiája 1301-1457, I, p. 210.13 Singura contribuţie în istoriografia românească îi aparţine lui Costin Feneşan, Oameni şilocuri din câmpia de apus a Banatului în secolul al XV-lea, în Anuar. Institutul decultură al Românilor din Voivodina, 2010, p. 58-71. Istoriografia maghiară contemporanănu a arătat vreun interes pentru istoria arealului respectiv în Evul mediu.