Akademos 3 2010. pentru PDF.indd - Akademos - Academia de ...

Akademos 3 2010. pentru PDF.indd - Akademos - Academia de ... Akademos 3 2010. pentru PDF.indd - Akademos - Academia de ...

akademos.asm.md
from akademos.asm.md More from this publisher
11.07.2015 Views

IstorieÎn iminenţa atacării Poloniei, Hitler avea nevoievitală de atragerea lui Stalin de partea sa pentru aexclude coalizarea democraţiilor occidentale cuRusia sovietică împotriva Germaniei.Partea sovietică nu a schiţat niciun gest lacuvintele lui Ribbentrop despre Polonia, luândact tacit de poziţia germană în această problemă.Ribbentrop nu excludea nici probabilitatea izbucniriiunui conflict armat germano-polonez. Având învedere acest caz şi în conformitate cu directivele luiHitler privind delimitarea sferelor de interese, el atrasat pe hartă „o linie de demarcaţie” de-a lungulrâurilor Pissa, Vistula, Narva, San, care trebuiarespectată dacă s-ar fi ajuns la o confruntare armatăcu Polonia. În acest fel Germania garanta Sovietelorcă Wehrmahtul nu va pătrunde în regiunile polonezede la frontiera cu URSS. Aceste teritorii, ca puntede tranzit şi de penetrare a Armatei Roşii pepământul polonez, formau exact subiectul disputeifără rezultate a mareşalului Voroşilov cu Britaniciişi Francezii. Acum ele erau servite Moscovei decătre Berlin fără vreun efort din partea Guvernuluisovietic şi, presupune Ingeborg Fleischhauer, într-omare măsură, prin surprindere.Oferta germană răspundea maximumului deinterese ale lui Stalin, deoarece însemna detensionareamomentană a încordării din sfera situaţiei militareşi-i asigura, „dacă către acel moment el era sigur deinevitabilitatea unui conflict cu Germania, o centurăde siguranţă, adică un subcâmp de care avea nevoiepentru desfăşurarea diviziilor sale pe nişte poziţiidefensive avansate”. Există susceptibilităţi că „aceastăconcesie a părţii germane a început să toceascăvigilenţa lui Stalin. Următoarele cedări teritorialeaveau menirea de a-i insufla gândul că nu Hitler, ciel însuşi era partea câştigătoare în acest proces fărăprecedent de amestecare a diferitelor teritorii”.A urmat propunerea lui Ribbentrop de a împărţiîn cadrul politicii de „armonizare a intereselor”„Finlanda, Baltica şi Basarabia”. În chestiunileFinlandei şi Basarabiei „s-au înţeles repede”. Însă,la discuţiile asupra „problemei baltice” Stalinşi Molotov, alarmaţi de posibilitatea infiltrăriigermane în zona Balticii, au manifestat o anumită„rigiditate” 9 . Antony Read şi David Fisher relateazăcă după ce au dispus de Polonia, „Stalin a revenitasupra altor două zone de interes. Sud-Estul nuprezenta probleme: Stalin a spus că el vrea provinciaromânească Basarabia şi Ribbentrop a fost fericitsă declare „completul desinteressement politic” înacest teritoriu. Dar, problema Statelor Baltice s-adovedit mult mai spinoasă” 10 .9Ibidem, p. 292-293.10Antony Read, David Fisher, op. cit., p. 254.Cu toată disponibilitatea părţii germane de asemna pactul de neagresiune, Stalin continua să iaîn calcul posibilitatea unei expansiuni germane îndirecţia estică. Britanicii şi francezii îi ofereau luiStalin mână liberă în Statele Baltice, dar nu şi înFinlanda. Achiziţionarea Finlandei era tentantă, darpierderea Lituaniei îl lipsea de accesul la porturilecare nu îngheţau pe timp de iarnă.El a insistat că Flota sa Baltică nu se putealipsi de porturile Liepaja (Libawa) şi Ventspils(Windaw), amplasate pe litoralul vestic al Letoniei.Cele două porturi letone, printre puţinele porturi depe litoralul estic al Mării Baltice care nu îngheţaupe timp de iarnă, aveau o indiscutabilă importanţăstrategică. Asupra portului Liepaja, cel maiimportant dintre cele două, a insistat şi mareşalulVoroşilov la negocierile cu misiunile militarefranceză şi britanică. Totuşi, la negocierile din 23august, observă Ingeborg Fleischhauer, Stalin,fără a realiza momentan volumul practic nelimitatal ofertei din valiza diplomatică a lui Ribbentrop,„încă mai încerca să obţină o parte în situaţia în carese putea obţine fără nicio obiecţie şi întregul” 11 .Ribbentrop a promis să ţină cont de doleanţaMoscovei, dar a considerat necesar să obţină acordullui Hitler în acest sens. L-a contactat imediat ce s-aluat o pauză la negocieri. Încântat de interlocutoriisăi de la Kremlin, Ribbentrop îi telegrafia lui Hitlercă prima sa discuţie a decurs „în cel mai maregrad pozitiv în spiritul dorit de noi”, că „ruşii ...şi-au exprimat dorinţa să recunoaştem porturileLibava şi Vindava ca făcând parte din sfera lor deinterese” şi-l ruga să-şi dea acordul pentru aceasta.Referitor la partea a doua a negocierilor, el scria:„Se prevede semnarea protocolului secret privinddelimitarea sferelor de interese bilaterale în întreagaregiune estică, faţă de care eu mi-am exprimatdisponibilitatea principială”.Hitler a petrecut ziua de 23 august într-o starede puternică excitare. Aghiotantului său i-a spus că„examinează acordul ca o tranzacţie rezonabilă. Înceea ce-l priveşte pe Stalin, sigur, trebuie să fii tottimpul cu ochii în patru, dar în momentul de faţă elvede în pactul cu Stalin şansa de a scoate Anglia dinconflictul cu Polonia”. În timpul acestei discuţii is-a comunicat la telefon despre mersul satisfăcătoral negocierilor şi i s-a solicitat decizia cu privire lacele două porturi letone. Aruncând o privire pe hartă,Hitler a ordonat să i se transmită lui Ribbentropsă consimtă asupra doleanţelor părţii sovietice.Ministrul german de Externe anticipa deja efectulacestei concesii, când împreună cu Schulenburg şi11Ingeborg Fleischhauer, op. cit., p. 293.nr. 3(18), septembrie 2010 - 9

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!