Akademos 3 2010. pentru PDF.indd - Akademos - Academia de ...

Vocea DiasporeiExistă şi fizica, care se află la hotarul legilorcunoscute şi necunoscute. De exemplu, MareleAccelerator de Hadroni, care este chemat să rezolveunele probleme fundamentale ale ştiinţei încănecunoscute, să le descopere sau cerceteze. Credcă aceasta-i următoarea sarcină importantă a fiziciicare s-ar putea să nu fie rezolvată în timpul vieţiinoastre, care cere investiţii fantastice de mijloace.Cu toate acestea, ea este importantă şi este un fel debază intelectuală a ştiinţei.Mai departe. Există un număr mare de problemeaplicative. Acestea sunt crearea computerizată amedicamentelor, ştiinţele biologice etc.. Cercetareamateriei vii este un domeniu special al ştiinţei, demate perspectivă.- Şi totuşi, este capabilă fi zica şi ştiinţa în generalsă răspundă la toate întrebările universului?Pavel Belkin:-Nu. Ştiinţa nu le poate pe toate. Nu cunoscoameni care ar gândi altfel. Eu le spun studenţilor:dacă 50 ani în urmă aş fi spus în auditoriu că ştiinţaare oarecare limite, eu în epoca credinţei în putereaabsolută a ştiinţei probabil că aş fi fost marginalizat.Dar azi sunt lucruri care nu sunt în puterea ştiinţei,incontestabil.-Şi atunci unde se afl ă cheia răspunsurilor?...Boris Tsukerblat:- Aţi pus cea mai complicată întrebare posibilă.- Dar şi cea mai interesantă.Boris Tsukerblat:- Da, incontestabil, cea mai interesantă.Cheia totuşi constă în dezvoltarea problemelorfundamentale ale ştiinţei.Pavel Belkin:Cu tot respectul pentru măreţia ştiinţei în carenoi activăm, ea va rezolva multe probleme cu carese confruntă omul, dar cu siguranţă nu toate.-Ce părere aveţi despre statutul actual alAcademiei de Ştiinţe a Moldovei şi cum ar urma săevolueze?Pavel Belkin:E o problemă comună pentru mai multe instituţiiacademice din spaţiul post-sovietic. În URSS şi înale ţări s-au constituit istoric trei tipuri de ştiinţă– universitară, academică şi ramurală, fiecare cuspecificul său. În opinia mea, niciunul dintre acesteanu trebuie neglijat.După părerea mea, Academia de Ştiinţe are oserie de neajunsuri, precum şi celelalte tipuri. Câtam lucrat la AŞM consideram, că structura existentăla nivel de laboratoare, direcţii, consilii ştiinţificeeste excelentă, aproape optimă. Dar în structurilesuperioare, unde încep secţiile, apar multe lucrurineştiinţifice. Acolo unde încep să se distribuie banii,acolo e foarte importantă o abordare profundă. Darîn Academie e mult mai comod de făcut planificarea,prognozarea, să intri în contact cu structurile de statşi cele private. Aici oamenii se ocupă de ştiinţă fărăa se sustrage la predare. Nu se îneacă în problemelecotidiene ale producţiei, iar acest pericol în ştiinţaramurală mai există. De aceea, în opinia mea,toate trei tipuri ar urma să fie păstrate, dar viaţa lecizelează pe toate, arată ce trebuie de schimbat şice nu.B.Tsukerblat:-Fără nicio rezervă susţin statutul AŞM carei-a fost conferit de Codul de ştiinţă şi inovare. Lamomentul elaborării şi adoptării nu mă mai aflam laChişinău, mi l-a trimis acad. Duca cu rugămintea dea-l comenta, am propus nişte modificări neesenţiale,dar principiale. Baza fundamentală a acestei legi îmipare foarte corectă. Singura corectă – Academia deŞtiinţe trebuie să fie centru de coordonare a ştiinţeiîn republică, unicul izvor de o expertiză cărturară alucrărilor ştiinţifice.După părerea mea, potenţialul ştiinţific aluniversităţilor este incomparabil cu potenţialulAcademiei de Ştiinţe, tuturor universităţilor luateîmpreună. Pentru că în universităţile URSS,ştiinţa se dezvolta ca un interes particular alprofesorilor, întrucât cea mai mare parte a timpuluişi efortului lor este capturată de predare. Am opărere extraordinar de bună despre mulţi profesoriuniversitari, de exemplu, profesorul meu Perlin,deşi era foarte ocupat în Universitate, era un savantde clasă. În totalitatea lor însă universităţile de lanoi nu sunt instituţii capabile să devină centru decoordonare. Standardele ştiinţei sunt mai joase, seface mult mai puţină ştiinţă în universităţi, ea nuse găseşte la un nivel comparabil cu cel al AŞM,de aceea eu sunt adversarul decentralizării înacest sens. Academia de Ştiinţe trebuie să rămânăcentrul de coordonare care să determine politicaştiinţei, direcţiile ştiinţifice, care anume trebuiedezvoltate şi în care trebuie de investit bani.A intervievat Viorica Cucereanunr. 3(18), septembrie 2010 - 79