Akademos 3 2010. pentru PDF.indd - Akademos - Academia de ...

AkademosÎn mod principial, blogosfera poate deveniunicul canal de exprimare a opiniilor opozante,în situaţia în care toate celelalte resurse mediaticesunt subordonate unor regimuri nedemocratice şinetransparente. Situaţia blogosferei iraniene estecât se poate de ilustrativă în acest sens. Surprinzătordoar la prima vedere, farsi este a patra limbă canumăr de bloggeri în lume. În această limbă se scriumai multe bloguri decât în chineză, rusă, spaniolăsau germană.Proliferarea blogurilor în farsi se explicăprin starea „mediei clasice” din Iran, care refuzăsă satisfacă interesele publicului. Blogosfera, înschimb, oferă un spaţiu confortabil (prin nivelulde securitate), în care oamenii să se poată exprimape marginea unei largi palete de subiecte. Scriitoriiiranieni folosesc blogurile pentru a depăşi cenzura,jurnaliştii – pentru a posta reportaje, care altfel ar fimutilate de cenzură, ONG-urile – pentru a coordonaactivităţile etc.Nu este întâmplător faptul că guvernul iranian afost primul care, în aprilie 2003, a întreprins acţiunidirecte împotriva unui blogger, Sina Motallebi(administratorul blogului www.rooznegar.com). Afost prima, dar nu şi ultima arestare în lunga listăa „jurnaliştilor civici” persecutaţi de autorităţileiraniene 27 . Naturalmente, media controlată de statprezintă blogosfera iraniană ca „o reţea gestionatăde CIA, menită să răstoarne regimul existent” 28 .Radicalitatea regimului face ca tot mai multe bloguriiraniene să fie scrise din anonimat.În altă ordine de idei, este necesar să accentuămcă blogurile s-au impus şi ca nişte mijloace depenalizare a clasei politice şi de monitorizare a medieiclasice. Or, cea mai mare parte a conţinutului unuiblog politic este rezultatul unei analize a spaţiuluimediatic clasic. Exemplele cele mai edificatoare înaceastă privinţă ţin, iarăşi, de SUA.Pentru primul caz este valabil exemplul luiTrent Lott, liderul Senatului american, care a fostnevoit să-şi dea demisia după ce unele aprecieriale sale, catalogate drept rasiste, au provocat furiabloggerilor. S-a întâmplat în 2002, atunci cândLott a afirmat că republicanii l-au susţinut pesenatorul Strom Thurmond în 1948, când acestacandida pentru postul de preşedinte. Lott a afirmatcă dacă Thurmond devenea preşedinte „nu amfi avut problemele, pe care le avem astăzi”. Datfiind că platforma lui Thurmond în 1948 era unaexclusiv rasistă, Lott s-a pomenit în centrul unui27Nasrin Alavi. We Are Iran. Portobello, 2006, p. 2.28Ibidem, p.3imens scandal mediatic, startul căruia a fost dat deblogurile Eschaton şi Talking Points Memo 29 .Un alt scandal poate ilustra capacitateablogosferei de a se opune unor giganţi ai medieiclasice. În 2004, Dan Rather, prezentatorul CBScare timp de un sfert de veac a fost un simbol alactualităţilor televizate americane, s-a văzut nevoitsă se retragă după ce în emisiunea sa a făcut publicenişte documente din dosarul privind situaţia militarăa lui G.W.Bush în timpul Războiului din Vietnam,care îl discreditau puternic pe preşedintele american.Şi de această dată, reacţiile au venit iniţial dinpartea unor bloguri ca Free Republic şi Power Line,care afirmau că documentele prezentate de Rathersunt false. Scandalul a căpătat proporţii suficientepentru a-l face pe Rather, două luni mai târziu,să-şi dea demisia. Incidentul a primit denumirea de„Rathergare” sau „Memogate”, după analogia cuWatergate.***Evident, nu oriunde pe glob ascensiuneablogurilor a fost atât de spectaculoasă, iar nivelulde autoritate a atins rate atât de impunătoare, caîn SUA. Totuşi, avantajele aduse de prezenţa peblog pentru creşterea notorietăţii personale suntconştientizate de politicieni pretutindeni. În iunie2006, Angela Merkel a fost primul politiciangerman, care, pe lângă faptul că şi-a făcut un blog,l-a înzestrat cu un video-podcasting 30 . În perioadaalegerilor prezidenţiale din Portugalia în 2006,fiecare candidat avea şi un blog oficial 31 . Lista cuexemple ar putea continua la nesfârşit.Şi în Republica Moldova mai mulţi oamenipolitici au intrat în blogosferă, dacă ţinem cont dedatele oferite de Blogosfera.md: Mihai Ghimpu,Vlad Filat, Marian Lupu, Veaceslav Untilă, VitaliaPavlicenco, Vlad Cubreacov, Nicolae Dabija etc..Adevărul e că în multe cazuri aceste bloguri suntfie inactive, fie pur şi simplu departe de un modelnormal al „jurnalului pe Internet”: nu sunt decât niştedublări ale unor surse online de actualităţi politicesau ale site-urilor de partid. În mod emblematic,există bloguri de politicieni cu postări scrise lapersoana a treia. Lipseşte condiţia sine qua non aunui blog: opinia şi abordarea personală.29Richard Davis. Typing politics: the role of blogs in Americanpolitics. Oxford University Press, 2009, p. 26.30 Татьяна Петренко. Ангела Меркель пробует себя в ролиблоггера. http://www.dw-world.de/dw/article/0,,2121211,00.html31oão Canavilhas. Political Blogs in Portugal. Accesibil online:http://www.bocc.uff.br/pag/canavilhas-joao-political-blogs-inportugal.pdf68 - nr. 3(18), septembrie 2010