Akademos 3 2010. pentru PDF.indd - Akademos - Academia de ...

Akademos 3 2010. pentru PDF.indd - Akademos - Academia de ... Akademos 3 2010. pentru PDF.indd - Akademos - Academia de ...

akademos.asm.md
from akademos.asm.md More from this publisher
11.07.2015 Views

AkademosIMPACTUL MEDIEISOCIALE ASUPRAPOLITICULUI:O REALITATE CERTĂDr. Alexandru S. ROŞCASOCIAL MEDIA’S IMPACT ON POLITICS: ANUNDENIABLE REALITYThis article focuses on social media and itsinfl uence on politics. First of all, we examine itsdifferences from traditional media. Next, we studythe information eras that preceded the consolidationof the Internet. Then we minutely investigate theclassical internet campaign of Barack Obama, toshow the real intertwining between Web 2.0 andpolitics. The article also sheds some light on theblogosphere, focusing on its growing importance andauthority. In the end, we consider some aspects ofthe social media impact on Moldovan politics.Evoluţiile ultimilor ani par să confirme tezatehno-optimistă, conform căreia noile tehnologiide comunicare îşi pun amprenta pozitivă asupraproceselor politice şi potenţialului democratic alsocietăţilor cu un număr semnificativ de utilizatoriai Internetului. Astfel, informaţia politică devine maiinteligibilă, costurile participării se reduc şi emergnoi oportunităţi pentru implicarea politică. Mediasocială s-a impus, cu siguranţă, ca o forţă de luat înseamă pentru societăţile democratice dezvoltate. Săîncepem prin a o defini.Media socială se referă la activităţi, practici şicomportament între comunităţile de oameni, care seîntrunesc online pentru a face schimb de informaţii,cunoştinţe şi opinii folosind media conversaţională.Media conversaţională constă din web-aplicaţiicare fac posibilă crearea şi transmiterea facilăa contentului sub forma cuvintelor, imaginilor,informaţiilor video şi audio 1 .Care sunt avantajele, oferite de media socială?Altfel spus, ce o deosebeşte de presă, radio,televiziune – aşadar, de media tradiţională?• Ambivalenţa statutului de utilizator.Internetul şi media socială permit fiecăruia să fie,în anumite circumstanţe, atât un receptor, cât şi unemiţător al informaţiei. Spre deosebire de mediaclasică, operarea căreia revendică resurse financiareşi tehnologice solide, media socială oferă o1Lon Safko, David Brake, David K. Brake. The Social MediaBible. John Wiley and Sons, 2009, p.6.perspectivă optimistă. Oricine (cu condiţia accesuluila Internet) poate să-şi facă un blog pe o platformăautomatizată, să-şi creeze o pagină pe reţele desocializare, să facă schimb de poze sau videoclipuripe site-uri ca Flickr sau YouTube. Ceea ce nuînseamnă că potenţialul emancipator al Internetuluitrebuie supraevaluat. Aşa cum susţine M. Hindman(2008), mesajul politic direct al cetăţenilor promovatpe Internet nu se încadrează mereu în tipare„egalitariste”. Într-adevăr, atunci când obstacolelede bază în calea participării politice sunt înlăturate,manifestările cetăţenilor nimeresc sub incidenţaunui anumit „egalitarism”: votul fiecărui cetăţeancontează în mod egal pentru rezultatele alegerilor,niciun voluntar nu are mai mult de 24 de ore pe zisă contribuie la succesul unui candidat electoralş.a.m.d. Nu aşa stau lucrurile cu postările opiniilorpolitice, unde inegalitatea (măsurată cu numărul decititori – readership) poate atinge cote dramatice.• Interactivitatea. Spre deosebire de mediaclasică, Internetul oferă individului oportunitateade a depăşi statutul de simplu consumator alprodusului informaţional. De acum încoace, esteposibil şi necesar un feedback. Oportunitatea de aplasa un comentariu pe un site de actualităţi denotăprobabilitate şi promptitudine mult mai mari, încomparaţie cu apeluri telefonice la posturile deteleviziune sau radio şi, mai cu seamă, scrisoritrimise redactorilor de emisiuni politice. Nu maieste o comunicare unilaterală, ci un schimb bi- saumultidirecţional.• Structură neierarhică. În timp ce mediatradiţională este controlată de multe ori de corporaţii,magnaţi de presă sau chiar de guverne, Internetul(la stadiul său actual) nu este supus unor structurisuperioare. Aceasta îi dă posibilitatea de a se lipside intermediari din cadrul mediei clasice care săajusteze sau să modifice tranşant mesajul politic.Utilizatorii săi, de exemplu, nu mai sunt obligaţi săurmărească reportajele jurnaliştilor profesionişti,putând să apeleze la mostre ale „jurnalismului civic”(bloguri).Campania prezidenţială din SUA a anului 2008se constituie într-o mostră crestomatică al impactuluipe care Internetul îl poate avea asupra politicii.Elucidarea scurtă a acestui subiect ne permite săvedem cum o folosire lucidă şi pragmatică a noilorposibilităţi mediatice schimbă destinul unei curseelectorale şi stabileşte modele obligatorii de urmatpentru cei ce vor dori să repete succesul lui BarackObama.64 - nr. 3(18), septembrie 2010

Tribuna tânărului savantBruce Bimber (2003) afirmă că în SUAcampaniile prezidenţiale au cunoscut patru epociinformaţionale 2 .1. 1789-1820: este caracterizată de dominaţiainformaţiei de nivel local şi o atenţie redusăacordată schimbului de informaţii între comunităţilenaţionale.2. 1820-1880: are loc prima revoluţieinformaţională, soldată cu afirmarea poştei în calitatede importantă tehnologie de comunicare. În aceeaşiperioadă ziarele au încetat să fie doar nişte buletinecomericale şi au început să publice actualităţipolitice, lărgindu-şi considerabil audienţa.3. 1880-1930: ca un efect colateral alindustrializării ţării, între indivizi se dezvoltă relaţiistrânse pe principiul specializării economice. Cei curesurse mai solide încep să profite de ele pentru a seadresa guvernului în mod direct.4. 1930-1990: afirmarea mediei electronice –a radioului în anii ’30 şi a televiziunii în anii ’50.A fost stabilit modelul de comunicare „unul-spremulţi”,care a personalizat relaţia dintre candidaţişi cetăţeni.Craig A. Smith (2010) susţine că, începândcu anii ’90, se stabileşte şi cea de a cincea epocăinformaţională:5. Din anii ’90 până în prezent: afirmareaInternetului, aducând schimbări extraordinare.Posibilitatea unui schimb prompt şi ieftin deinformaţii, ce ar permite indivizilor să fie organizaţiîn lipsa unor organizaţii formale.Acelaşi autor demonstrează impactulincontestabil, în cadrul acestei ultime epoci, almediei electronice în general şi Internetului înparticular asupra campaniilor prezidenţiale 3 :• În 1992, campania prezidenţială a lui BillClinton a profitat de modeme, faxuri, satelite, e-mailşi actualităţi on-line.• Campania prezidenţială din 1996 a fostprima care a folosit web site-urile şi i-a tratat peutilizatorii acestora ca pe un auditoriu ţintă.• Anul 2000 marchează începutulfundraisingului pe web, dat fiind că cetăţenii începsă mizeze pe Internet ca sursă de informaţii privindconcurenţii electorali.• Alegerile din 2004 au devenit primele„alegeri pe Internet”, din trei motive: 1) candidatuldemocrat Howard Dean a mizat puternic pe reţeaua2Vezi: Bruce A. Bimber. Information and American democracy:technology in the evolution of political power. CambridgeUniversity Press, 2003, p. 47-99.3Craig Allen Smith. Presidential Campaign Communication:The Quest for the White House. Polity, 2010, p. 182.socială Meetup 4 , pentru a aranja întâlnirile offlinecu simpatizanţii săi; 2) blogurile s-au impus ca orelevantă sursă de informaţii; 3) pentru cetăţenise prefigurează oportunitatea de a fi coautori aimesajului campaniei.• Campania „Yes We Can” a lui BarackObama a fost prima care a profitat de internetulmobil, capacităţile smartphone-urilor, putereareţelelor sociale ca Facebook, MySpace, Twitter,YouTube. De asemenea, această campanie aridicat fundraisingul pe web la un nivel anteriorinimaginabil.Este cazul să ne oprim mai detaliat asupracampaniei prezidenţiale a lui Barack Obama, carea devenit crestomatică din perspectiva valorificăriipotenţialului oferit de Web 2.0. Aşa cum noteazăJ.A.Clark şi B.F. Schaffner în suplimentul pentruguvernul american „Alegerile 2008”: Obama aurmat căi cu adevărat inovative de atragere avotanţilor, incluzând o extensivă publicitate peInternet, precum şi procurarea de spoturi publicitarece apăreau în jocuri video 5 . Arianna Huffington,redactor-şef al The Huffington Post 6 , susţine: Înlipsa Internetului, Barack Obama nu ar fi devenitpreşedinte. În lipsa Internetului Barack Obama nicinu ar fi fost un candidat pentru această funcţie 7 .Anticipând, se poate spune că republicanul JohnMcCain de asemenea a încercat să folosească mediasocială în cadrul campaniei sale prezidenţiale.Mai mult, el s-a dovedit a fi unul dintre pionieriifundraisingului pe web: a fost primul politicianamerican care a reuşit să colecteze un milion dedolari în 24 ore. Ceea ce a folosit echipa lui McCainîn 2008 a fost YouTube, pentru spoturile publicitaredin seria „celebrity” 8 . În cel mai reprezentativ spotdin această serie, Barack Obama era comparat cu ocelebritate din seria Britney Spears şi Paris Hilton,punându-se astfel la îndoială capacităţile sale delider naţional 9 .4Vezi grupul Democracy for America, organizaţie finanţată deHoward Dean, pe http://dfa.meetup.com/5John A. Clark,Brian F. Schaffner. Elections 2008: an AmericanGovernment Supplement. Cengage Learning, 2008, p. 14.6http://www.huffingtonpost.com, actualmente clasat al doileaîn top-5 al blogurilor politice după versiunea prestigiosului servicede clasificare a blogurilor, Technorati (http://technorati.com/politics/)7Claire Can Miller. How Obama’s Internet Campaign ChangedPolitics. November 7, 2008, 7:49 PM.http://bits.blogs.nytimes.com/2008/11/07/how-obamas-internet-campaign-changed-politics/8Sonali Batra. e-Campaigning: present and future. In: NextGeneration Society Technological and Legal Issues: Third InternationalConference, E-democracy 2009, Athens, Greece,September 23-25, 2009, Revised Selected Papers; edited byAlexander B. Sideridis, Charalampos Z. Patrikakis. Springer,2010, p. 90.9Spotul poate fi urmărit pe http://www.youtube.com/watch?v=oHXYsw_ZDXgnr. 3(18), septembrie 2010 - 65

Tribuna tânărului savantBruce Bimber (2003) afirmă că în SUAcampaniile prezi<strong>de</strong>nţiale au cunoscut patru epociinformaţionale 2 .1. 1789-1820: este caracterizată <strong>de</strong> dominaţiainformaţiei <strong>de</strong> nivel local şi o atenţie redusăacordată schimbului <strong>de</strong> informaţii între comunităţilenaţionale.2. 1820-1880: are loc prima revoluţieinformaţională, soldată cu afirmarea poştei în calitate<strong>de</strong> importantă tehnologie <strong>de</strong> comunicare. În aceeaşiperioadă ziarele au încetat să fie doar nişte buletinecomericale şi au început să publice actualităţipolitice, lărgindu-şi consi<strong>de</strong>rabil audienţa.3. 1880-1930: ca un efect colateral alindustrializării ţării, între indivizi se <strong>de</strong>zvoltă relaţiistrânse pe principiul specializării economice. Cei curesurse mai soli<strong>de</strong> încep să profite <strong>de</strong> ele <strong>pentru</strong> a seadresa guvernului în mod direct.4. 1930-1990: afirmarea mediei electronice –a radioului în anii ’30 şi a televiziunii în anii ’50.A fost stabilit mo<strong>de</strong>lul <strong>de</strong> comunicare „unul-spremulţi”,care a personalizat relaţia dintre candidaţişi cetăţeni.Craig A. Smith (2010) susţine că, începândcu anii ’90, se stabileşte şi cea <strong>de</strong> a cincea epocăinformaţională:5. Din anii ’90 până în prezent: afirmareaInternetului, aducând schimbări extraordinare.Posibilitatea unui schimb prompt şi ieftin <strong>de</strong>informaţii, ce ar permite indivizilor să fie organizaţiîn lipsa unor organizaţii formale.Acelaşi autor <strong>de</strong>monstrează impactulincontestabil, în cadrul acestei ultime epoci, almediei electronice în general şi Internetului înparticular asupra campaniilor prezi<strong>de</strong>nţiale 3 :• În 1992, campania prezi<strong>de</strong>nţială a lui BillClinton a profitat <strong>de</strong> mo<strong>de</strong>me, faxuri, satelite, e-mailşi actualităţi on-line.• Campania prezi<strong>de</strong>nţială din 1996 a fostprima care a folosit web site-urile şi i-a tratat peutilizatorii acestora ca pe un auditoriu ţintă.• Anul 2000 marchează începutulfundraisingului pe web, dat fiind că cetăţenii începsă mizeze pe Internet ca sursă <strong>de</strong> informaţii privindconcurenţii electorali.• Alegerile din 2004 au <strong>de</strong>venit primele„alegeri pe Internet”, din trei motive: 1) candidatul<strong>de</strong>mocrat Howard Dean a mizat puternic pe reţeaua2Vezi: Bruce A. Bimber. Information and American <strong>de</strong>mocracy:technology in the evolution of political power. CambridgeUniversity Press, 2003, p. 47-99.3Craig Allen Smith. Presi<strong>de</strong>ntial Campaign Communication:The Quest for the White House. Polity, 2010, p. 182.socială Meetup 4 , <strong>pentru</strong> a aranja întâlnirile offlinecu simpatizanţii săi; 2) blogurile s-au impus ca orelevantă sursă <strong>de</strong> informaţii; 3) <strong>pentru</strong> cetăţenise prefigurează oportunitatea <strong>de</strong> a fi coautori aimesajului campaniei.• Campania „Yes We Can” a lui BarackObama a fost prima care a profitat <strong>de</strong> internetulmobil, capacităţile smartphone-urilor, putereareţelelor sociale ca Facebook, MySpace, Twitter,YouTube. De asemenea, această campanie aridicat fundraisingul pe web la un nivel anteriorinimaginabil.Este cazul să ne oprim mai <strong>de</strong>taliat asupracampaniei prezi<strong>de</strong>nţiale a lui Barack Obama, carea <strong>de</strong>venit crestomatică din perspectiva valorificăriipotenţialului oferit <strong>de</strong> Web 2.0. Aşa cum noteazăJ.A.Clark şi B.F. Schaffner în suplimentul <strong>pentru</strong>guvernul american „Alegerile 2008”: Obama aurmat căi cu a<strong>de</strong>vărat inovative <strong>de</strong> atragere avotanţilor, incluzând o extensivă publicitate peInternet, precum şi procurarea <strong>de</strong> spoturi publicitarece apăreau în jocuri vi<strong>de</strong>o 5 . Arianna Huffington,redactor-şef al The Huffington Post 6 , susţine: Înlipsa Internetului, Barack Obama nu ar fi <strong>de</strong>venitpreşedinte. În lipsa Internetului Barack Obama nicinu ar fi fost un candidat <strong>pentru</strong> această funcţie 7 .Anticipând, se poate spune că republicanul JohnMcCain <strong>de</strong> asemenea a încercat să folosească mediasocială în cadrul campaniei sale prezi<strong>de</strong>nţiale.Mai mult, el s-a dovedit a fi unul dintre pionieriifundraisingului pe web: a fost primul politicianamerican care a reuşit să colecteze un milion <strong>de</strong>dolari în 24 ore. Ceea ce a folosit echipa lui McCainîn 2008 a fost YouTube, <strong>pentru</strong> spoturile publicitaredin seria „celebrity” 8 . În cel mai reprezentativ spotdin această serie, Barack Obama era comparat cu ocelebritate din seria Britney Spears şi Paris Hilton,punându-se astfel la îndoială capacităţile sale <strong>de</strong>li<strong>de</strong>r naţional 9 .4Vezi grupul Democracy for America, organizaţie finanţată <strong>de</strong>Howard Dean, pe http://dfa.meetup.com/5John A. Clark,Brian F. Schaffner. Elections 2008: an AmericanGovernment Supplement. Cengage Learning, 2008, p. 14.6http://www.huffingtonpost.com, actualmente clasat al doileaîn top-5 al blogurilor politice după versiunea prestigiosului service<strong>de</strong> clasificare a blogurilor, Technorati (http://technorati.com/politics/)7Claire Can Miller. How Obama’s Internet Campaign ChangedPolitics. November 7, 2008, 7:49 PM.http://bits.blogs.nytimes.com/2008/11/07/how-obamas-internet-campaign-changed-politics/8Sonali Batra. e-Campaigning: present and future. In: NextGeneration Society Technological and Legal Issues: Third InternationalConference, E-<strong>de</strong>mocracy 2009, Athens, Greece,September 23-25, 2009, Revised Selected Papers; edited byAlexan<strong>de</strong>r B. Si<strong>de</strong>ridis, Charalampos Z. Patrikakis. Springer,2010, p. 90.9Spotul poate fi urmărit pe http://www.youtube.com/watch?v=oHXYsw_ZDXgnr. 3(18), septembrie 2010 - 65

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!