Akademos 3 2010. pentru PDF.indd - Akademos - Academia de ...

Tribuna tânărului savantBruce Bimber (2003) afirmă că în SUAcampaniile prezidenţiale au cunoscut patru epociinformaţionale 2 .1. 1789-1820: este caracterizată de dominaţiainformaţiei de nivel local şi o atenţie redusăacordată schimbului de informaţii între comunităţilenaţionale.2. 1820-1880: are loc prima revoluţieinformaţională, soldată cu afirmarea poştei în calitatede importantă tehnologie de comunicare. În aceeaşiperioadă ziarele au încetat să fie doar nişte buletinecomericale şi au început să publice actualităţipolitice, lărgindu-şi considerabil audienţa.3. 1880-1930: ca un efect colateral alindustrializării ţării, între indivizi se dezvoltă relaţiistrânse pe principiul specializării economice. Cei curesurse mai solide încep să profite de ele pentru a seadresa guvernului în mod direct.4. 1930-1990: afirmarea mediei electronice –a radioului în anii ’30 şi a televiziunii în anii ’50.A fost stabilit modelul de comunicare „unul-spremulţi”,care a personalizat relaţia dintre candidaţişi cetăţeni.Craig A. Smith (2010) susţine că, începândcu anii ’90, se stabileşte şi cea de a cincea epocăinformaţională:5. Din anii ’90 până în prezent: afirmareaInternetului, aducând schimbări extraordinare.Posibilitatea unui schimb prompt şi ieftin deinformaţii, ce ar permite indivizilor să fie organizaţiîn lipsa unor organizaţii formale.Acelaşi autor demonstrează impactulincontestabil, în cadrul acestei ultime epoci, almediei electronice în general şi Internetului înparticular asupra campaniilor prezidenţiale 3 :• În 1992, campania prezidenţială a lui BillClinton a profitat de modeme, faxuri, satelite, e-mailşi actualităţi on-line.• Campania prezidenţială din 1996 a fostprima care a folosit web site-urile şi i-a tratat peutilizatorii acestora ca pe un auditoriu ţintă.• Anul 2000 marchează începutulfundraisingului pe web, dat fiind că cetăţenii începsă mizeze pe Internet ca sursă de informaţii privindconcurenţii electorali.• Alegerile din 2004 au devenit primele„alegeri pe Internet”, din trei motive: 1) candidatuldemocrat Howard Dean a mizat puternic pe reţeaua2Vezi: Bruce A. Bimber. Information and American democracy:technology in the evolution of political power. CambridgeUniversity Press, 2003, p. 47-99.3Craig Allen Smith. Presidential Campaign Communication:The Quest for the White House. Polity, 2010, p. 182.socială Meetup 4 , pentru a aranja întâlnirile offlinecu simpatizanţii săi; 2) blogurile s-au impus ca orelevantă sursă de informaţii; 3) pentru cetăţenise prefigurează oportunitatea de a fi coautori aimesajului campaniei.• Campania „Yes We Can” a lui BarackObama a fost prima care a profitat de internetulmobil, capacităţile smartphone-urilor, putereareţelelor sociale ca Facebook, MySpace, Twitter,YouTube. De asemenea, această campanie aridicat fundraisingul pe web la un nivel anteriorinimaginabil.Este cazul să ne oprim mai detaliat asupracampaniei prezidenţiale a lui Barack Obama, carea devenit crestomatică din perspectiva valorificăriipotenţialului oferit de Web 2.0. Aşa cum noteazăJ.A.Clark şi B.F. Schaffner în suplimentul pentruguvernul american „Alegerile 2008”: Obama aurmat căi cu adevărat inovative de atragere avotanţilor, incluzând o extensivă publicitate peInternet, precum şi procurarea de spoturi publicitarece apăreau în jocuri video 5 . Arianna Huffington,redactor-şef al The Huffington Post 6 , susţine: Înlipsa Internetului, Barack Obama nu ar fi devenitpreşedinte. În lipsa Internetului Barack Obama nicinu ar fi fost un candidat pentru această funcţie 7 .Anticipând, se poate spune că republicanul JohnMcCain de asemenea a încercat să folosească mediasocială în cadrul campaniei sale prezidenţiale.Mai mult, el s-a dovedit a fi unul dintre pionieriifundraisingului pe web: a fost primul politicianamerican care a reuşit să colecteze un milion dedolari în 24 ore. Ceea ce a folosit echipa lui McCainîn 2008 a fost YouTube, pentru spoturile publicitaredin seria „celebrity” 8 . În cel mai reprezentativ spotdin această serie, Barack Obama era comparat cu ocelebritate din seria Britney Spears şi Paris Hilton,punându-se astfel la îndoială capacităţile sale delider naţional 9 .4Vezi grupul Democracy for America, organizaţie finanţată deHoward Dean, pe http://dfa.meetup.com/5John A. Clark,Brian F. Schaffner. Elections 2008: an AmericanGovernment Supplement. Cengage Learning, 2008, p. 14.6http://www.huffingtonpost.com, actualmente clasat al doileaîn top-5 al blogurilor politice după versiunea prestigiosului servicede clasificare a blogurilor, Technorati (http://technorati.com/politics/)7Claire Can Miller. How Obama’s Internet Campaign ChangedPolitics. November 7, 2008, 7:49 PM.http://bits.blogs.nytimes.com/2008/11/07/how-obamas-internet-campaign-changed-politics/8Sonali Batra. e-Campaigning: present and future. In: NextGeneration Society Technological and Legal Issues: Third InternationalConference, E-democracy 2009, Athens, Greece,September 23-25, 2009, Revised Selected Papers; edited byAlexander B. Sideridis, Charalampos Z. Patrikakis. Springer,2010, p. 90.9Spotul poate fi urmărit pe http://www.youtube.com/watch?v=oHXYsw_ZDXgnr. 3(18), septembrie 2010 - 65