Akademos 3 2010. pentru PDF.indd - Akademos - Academia de ...

DreptDREPTUL LA APĂ –UN NOU DREPTFUNDAMENTALAL OMULUIDr. hab. în drept Ion GUCEAC,prof. univ.THE RIGHT TO WATER – A NEWFUNDAMENTAL HUMAN RIGHTThe author establishes the concept of water asa common asset of man and all living. In order toprotect this asset the resource management systemmust consider, fi rstly, rational use and, secondly, therepel of all forms of pollution, which in turn wouldguarantee, in the long run, access to safe drinkingwater, a source of humanity and dignity. An importantstep in the materialization of the right to water in theRepublic of Moldova is the recognition of the rightby means of constitutional review and subsequentlythe implementation of it. As the author envisions,the constitutionalization of the right to water wouldguarantee enforcement in subordinate legislation.The constitutional acknowledgement and guaranteeof the right to water retains a series of benefi cialconsequences for society: reinforcement of stateliabilities to protect water resources, insurance ofeffi cient protection of the subjective rights related towater, creation of a durable legal framework that willsanction through means of law the prejudice done towater resources.Doctrina contemporană semnalează un procesde reanimare a drepturilor omului. Caracteristicdrepturilor de astăzi este că acestea sunt interpretatenu ca aparţinând unui individ aparte, ci unui om –membru al societăţii şi participant la relaţiile sociale.Dacă drepturile naturale istorice se fundamentau peo stare de natură, drepturile omului din prezent sefundamentează pe o stare a conştiinţei colective.Or, ceea ce dă fundament libertăţilor actuale este totun drept anterior şi superior statului Dar nu ca undrept rezultând din natura lucrurilor, ci ca un dreptrezultând din conştiinţa justiţiei aşa cum trăieşte eala un popor la un moment dat. 1În general, drepturile care ocrotesc persoana şiviaţa ei socială sunt drepturi circumscrise geografic şiistoric, susceptibile să continue redimensionări potrivitregimului politic al societăţii respective, niveluluiei de dezvoltare materială şi culturală, precum şivocaţiei şi posibilităţilor ei efective de integrare însistemul valorilor juridice şi morale ale comunităţiiinternaţionale. În cazul unor asemenea drepturi,obligaţia fiecărui stat de a le proteja şi garanta este1M. Djuvara, Curs de drept constituţional, partea I, 1924-1925, p. 82.postulată cu preeminenţă. Comunitatea internaţională,prin mijloace şi în forme legal instituite, se asociazăeforturilor şi proiectelor fiecărui stat, depuse în scopulprotejării şi garantării acestor drepturi.Pornind de la faptul că omul are, prin însăşinatura sa, oriunde şi oricând, drepturi prioritarecelor ale societăţii şi ale statului, Adunarea Generalăa Naţiunilor Unite, în cadrul Sesiunii a 64-a dela 28 iulie 2010, a aprobat o rezoluţie cu caracterconsultativ prin care, pentru prima dată, apa curatăşi salubritatea sunt declarate un drept fundamentalal omului. 2 Urmare a unui vot istoric, 122 de stateau considerat necesar să confere resurselor acvaticestatutul de drept, mai mult – de drept fundamental alomului. Este de menţionat că 41 de ţări s-au abţinutde la adoptarea acestei rezoluţii, printre care MareaBritanie, SUA, Canada, Botswana şi RepublicaMoldova. O parte dintre cei care s-au abţinut dela vot şi-au exprimat îngrijorarea faţă de faptul cătextul rezoluţiei nu defineşte cu claritate anverguraacestui nou drept fundamental al omului, precum şiobligaţiile pe care el le impune.Deşi acest eveniment va fi catalogat pe viitor cafiind un produs al sec. al XXI-lea, fundamentareadreptului la apă a provocat discuţii cu mult timpînainte, fiind o problemă polemizată în mediuljuridic şi ştiinţific internaţional.Obstacole în instituirea dreptului la apă seregăsesc în diverse medii, printre care merităevidenţiat faptul că până nu demult, apa eraconsiderată nu un patrimoniu, ci preponderent oresursă exploatabilă, o comoditate a civilizaţieiumane. Inedite, în acest sens, au fost prevederiledirectivei de stabilire a unui cadru de politicăcomunitară în domeniul apei, emisă de Parlamentulşi Consiliul European la 23 octombrie 2000, careconstată că apa nu este un bun comercial, ci unpatrimoniu care trebuie protejat, apărat şi tratatca atare. 3 Totodată, folosirea apei în scopurieconomice a atras după sine posibilitatea dezvoltăriiunui pol de societăţi comerciale care activează îndomeniul resurselor acvatice. Implementarea unorprevederi protecţioniste asupra resursei exploatatear servi drept temei pentru asumarea unor obligaţiinedorite de mediul de afaceri, fapt care ar crea, celpuţin, impedimente adiţionale în raport cu folosirearesurselor.*2Rezoluţia Organizaţiei Naţiunilor Unite A/RES/64/292 privinddreptul la apă şi salubrizare, 2010, http://www.un.org/ga/64/resolutions.shtml, accesat la data de 23 august 2010.3Directiva 2000/60/CE a Parlamentului şi Consiliului Europeanprivind stabilirea unui cadru de politică comunitară în domeniulapei, din 23 octombrie 2000, Jurnalul Oficial al UniuniiEuropene, 15, v. 6, p. 193.* Până în prezent, în Australia şi Noua Zeelandă resursele acvaticeau fost supuse privatizării, companiile de investiţii fiindabilitate cu autorizarea din partea statului respectiv de a cumpăradreptul asupra resurselor acvatice. În acest sens, resurseleacvatice din aceste ţări au devenit o comoditate de piaţă.nr. 3(18), septembrie 2010 - 39