Akademos 3 2010. pentru PDF.indd - Akademos - Academia de ...

Akademosîn care visez” şi nu mă mai satur să mă bucur deacest dar al firii: limba română. Nu avusesem pânăatunci distanţa corespunzătoare pentru a-i măsuraaltitudinea. Dar, dacă omul de cultură, recunoscutca atare de filosofi şi scriitori de vârf ai omenirii,mi-a procurat această revelaţie, pot la rândul meusă vă spun astăzi dumneavoastră, academicienilorRepublicii Moldova, oamenilor de ştiinţă şi decultură ai acestui pătimit pământ, care a produslacrimi, istorie şi genii, că am avut norocul sădescopăr totalitatea românească nu numaigeografic, nu numai istoric, dar şi metafizic, înadâncimile insondabile ale gândului eliadesc.Mircea Eliade era atunci mai tânăr decât sunteu azi. Deşi nu mi-a lipsit vocaţia pentru limbistrăine, deşi mi-a plăcut din când în când să recitîn puternica limbă rusă „Mne grustno na tebeasmotreti” sau în muzicala spaniolă „La muerte meesta mirando des las torres de Cordoba” sau înrotunda limbă engleză „The answer, my friend/Is blowing in the wind” sau în italiana liturgică„Lasciate ogni speranza, voi due entrate” sau înuniversala franceză „Allons, enfants de la patrie”,deşi respect toate limbile pământului, chiar şi pecele ale adversarilor tradiţionali ai poporului meu,trăiesc, mă îmbolnăvesc, mă vindec, lucrez, visezşi scriu în limba română, limba în care, atuncicând voi muri, îmi voi încredinţa sufletul luiDumnezeu, să facă El ce crede cu acest suflet,pentru mai binele românilor de pretutindeni.Doamne, ocroteşte-i pe români!Şi mă închin lui Eminescu, spiritul suprem altotalităţii româneşti: „Nu credeam să-nvăţ a murivreodată”. El este grinda pe care s-a construitneamul. Oricât de multe bariere s-ar aşeza între noi,noi nu ne putem muta din Eminescu, ne regăsimîn Eminescu, cifrul secret al eternităţii noastreincoruptibile.Oricâte reverii ne-ar oferi limba română, nuputem să nu-i cerem iertare, pentru toate stagnărileşi laşităţile, pentru toate erorile şi încăpăţânărilede care nu totdeauna am ştiut să ne ferim. Aşa secuvine, cred, să-mi închei mărturisirea de credinţăcătre Academia Moldovei.De toată trădarea aceasta,De toată pornirea păgână,De toată vânzarea de frate,Tu, iartă-ne, limbă română!De toată supunerea oarbă,De toată iuţeala de mână,De toată uitarea de sine,Tu, iartă-ne, limbă română!De felul cum trecemArdealul,Ca marfa, din mână în mână,De cinica negustorie,Tu, iartă-ne, limbă română!De singurătatea în careMoldova furată se-ngânăŞi Prutul ne ghilotinează,Tu, iartă-ne, limbă română!De harta aceasta bolnavăŞi scoasă silit din ţâţână,De Legi şi Tratate mizere,Tu, iartă-ne, limbă română!De noi, ce-am ajuns interjecţiiŞi oameni cu fruntea-n ţărână,De toţi surdomuţii ce suntem,Tu, iartă-ne, limbă română!De-aceste concesii, ce ţaraO rană o fac să rămână,De-aceste nedrepte hotare,De neamul acesta, ce moare,Tu, iartă-ne, limbă română!Să rămânem credincioşi rădăcinii noastre,să ne batem pentru dezvoltarea şi prosperitateaambelor maluri ale Prutului, pentru regăsireanoastră în Europa şi în spaţiul legitim alspiritualităţii româneşti, pentru diversitatea şiintegritatea culturii naţionale, pentru unitateaneamului, pentru demnitatea de a fi români– oriunde ne-am afla – şi pentru a continua săvisăm şi să gândim în limba română.Discurs, rostit în şedinţa comună a CSŞDTşi membrilor AŞM consacratăSărbătorii NaţionaleLimba noastră cea Română,cu prilejul confeririititlului de membru de onoare al AŞM.Chişinău, 30 august 201024 - nr. 3(18), septembrie 2010