Akademos 3 2010. pentru PDF.indd - Akademos - Academia de ...

Păunescu la ChişinăuIntelectuali români de toate vârstele au început săcălătorească în Occident.Cu această ocazie, paradoxal, am descoperitşi partea frumoasă a Răsăritului în mijlocul căruiatrăiam. Sâmburii libertăţii ne aduceau în memorieistoria adevărată şi obligaţiile fraterne, faţă de toţiromânii. Mari creatori, de pe ambele maluri alePrutului, şi-au regăsit responsabilitatea în destinullimbii care-i unea pe toţi românii. S-a spart Gulagulşi frânturi de mesaje ale fraţilor înlănţuiţi au răsunatîndatoritor în noaptea dintre noi. Atunci am începutsă aflăm numele eroicei poezii, arte şi conştiinţebasarabene, cea care ar merita ea însăşi PremiulNobel: Vieru, Matcovschi, Damian, Cimpoi,Druţă, Codru, Loteanu, Lari, Costenco, Doga,Hadârcă, Vodă, Aldea Teodorovici, Vatamanu,Cărare, Teleucă, Suceveanu, Strâmbeanu,Tarlapan, Valeriu Matei, Anatol şi Tudor Chiriac,Josu şi Ciubotaru.S-a auzit peste toate zăbrelele chemarea luiDabija: „Doru-ni-i de dumneavoastră / Ca unuizid de o fereastră”.A luminat continentul puterea dovedită de jertfăa grupului Ilaşcu, când Ilie – condamnat la moarte –a strigat din cuşcă: „Vă iubesc, Popor Român!”Pe fondul unei educaţii de familie curajoasă şicorectă, am scris eu însumi poezii care au devenitopere orale, pe toate teritoriile locuite de români.N-aveam voie să fac un singur pas dincolo de Prut,până în august 1990, când – într-un triumf de începutde lume – fraţii artişti basarabeni m-au recuperat şim-au sărbătorit pe 30 august 1990, în Piaţa MariiAdunări Naţionale, de Ziua Limbii Române. Deatunci am tot avut conflicte la graniţă cu străjeriiimperiului, pentru ca în 1994, să devin prizonierullui Smirnov, răpit de legiunea lui la Tighina. Dar ceimportanţă mai are?Au trecut aproape 67 de ani de la plecareanou-născutului care am fost, din Basarabia.Dar eu prima gură de aer la Copăceni – Bălţiam primit-o de la Dumnezeu. Basarabia e şi înstructura mea, precum e şi Ardealul, cealaltăzeitate a credinţei mele de român – iubitor detotalitatea românească. Am ştiut şi ştiu câtădreptate avea Const. Stere să lase ambelor maluriacest aforism incomparabil: „Nicio picătură deenergie morală nu se risipeşte în zadar!” Dovadă,peste ani, regăsirea noastră în ceea ce e scris laintrarea în Catedrala Reîntregirii de la Alba Iulia:menirea de a fi împreună a poporului român.Cum aş putea considera decât ca o încununarea întregii mele vieţi, decizia Academiei RepubliciiMoldova de a mi se face onoarea să fiu primit înrândurile sale? Martorii acelor ani nu mai sunt.E doar Basarabia eternă, cu toate suferinţele şisperanţele ei. Şi sunteţi dv., memoria neamului.Vă mulţumesc recunoscător, cu atât mai mult cucât normalitatea, care e pentru toţi românii limbaromână, a fost şi – uneori – mai este pentru mulţidintre dv. ocazia unei lupte, a unei jertfe, nu o simplăfatalitate geografică.Mă rog pentru sufletele martirilor basarabenicare au fost aruncaţi şi asasinaţi în gulagurile -siberiene şi nesiberiene - staliniste, pentru credinţaşi lupta lor împotriva ocupaţiei şi bolşevizării, însperanţa libertăţii şi regăsirii naţionale. Şi mă rogpentru sufletele martirilor ardeleni rupţi pe roată,aruncaţi de vii în gropi cu var nestins, pentrucredinţa şi lupta lor. Parcă e un blestem că pesteunul dintre poeţii renaşterii basarabene a trecut uncamion, ca să-i zdrobească oasele şi credinţa. L-amomagiat şi atunci, de la Bucureşti, îl omagiez şiacum, la Chişinău. Dumnezeu să te binecuvânteze,poete Dumitru Matcovschi!A fost stigmatul şi a fost nobleţea, noroculdestinului meu să caut, încă de tânăr, totalitatearomânească. Fie că am găsit-o în forţa destinicăa Ardealului, fie că am descoperit-o în tragismulbasarabenilor şi bucovinenilor, fie că m-a luminatgeniul lingvistic oltenesc, că am auzit Doinamântuitorului nativ - moldovean Eminescu perâurile interioare, fie că am ucenicit la şcoala destilistică muntenească, fie că m-a atras înflorireasudică a spiritualităţii aromâne, n-am pregetat sătrec oceanul, în 1970, spre a-l cunoaşte pe MirceaEliade, marele scriitor şi academician căruia i s-arefuzat Academia. În zile şi nopţi fără seamăn, amrealizat împreună un dialog care se înscrie în actelede început ale epocii moderne a istoriei României.Nu trebuie să vă spun eu cum mi s-a părut căsună, la Chicago, în mijlocul Americii, cursurilesale despre universalitatea miturilor şi legendelorromâneşti. Aveam 27 de ani când am aflat uimitce bogată, nobilă şi modernă este limba română.De 40 de ani, mă hrănesc din mărturisirea luiMircea Eliade: „Scriu în limba română, limbanr. 3(18), septembrie 2010 - 23