Akademos 3 2010. pentru PDF.indd - Akademos - Academia de ...

Akademos 3 2010. pentru PDF.indd - Akademos - Academia de ... Akademos 3 2010. pentru PDF.indd - Akademos - Academia de ...

akademos.asm.md
from akademos.asm.md More from this publisher
11.07.2015 Views

Akademossoluţii viabile de dezvoltare, promovând doctrinaeuropeană de constituire a unei societăţi bazate pecunoaştere.Astăzi afirmăm cu mândrie că la 12 august 2010,rândurile noastre s-au completat cu o personalitatemarcantă a neamului. La demersul Institutului deFilologie din 20 iulie 2010, aprobat la 28 iulie 2010de Consiliul Suprem pentru Ştiinţă şi DezvoltareTehnologică al AŞM, Adunarea Generală a membrilorAcademiei de Ştiinţe a Moldovei a hotărât,prin vot unanim, să-l aleagă membru de onoare alAcademiei de Ştiinţe a Moldovei pe scriitorul AdrianPăunescu, care este şi senator viager în regatulmiraculos al Limbii Române. Maestre, ne bucurămcă aţi făcut tot posibilul şi chiar imposibilul ca săajungeţi la Chişinău şi să sărbătorim împreună ZiuaNaţională a Limbii Române.Eminentul poet, publicist, prozator şi om politicAdrian Păunescu s-a născut la 20 iulie 1943 încomuna Copăceni, judeţul Bălţi, Basarabia, într-ofamilie de învăţători. Este considerat unul dintre ceimai prolifici poeţi români contemporani, reuşindsă editeze peste 50 de cărţi de poezie, publicistică,proză. Alte 7 volume urmează să vadă luminatiparului, între care un roman şi memoriile sale.Scriitorul Adrian Păunescu este un numeirepetabil şi inconfundabil, are nişa sa specială sauraftul său unic în biblioteca literaturii române. Estevorba de poezia socială, politică, „de atitudine” sau„pledoarie”, în care „îmbină de minune liricul cupolemicul”, precum avea să remarce cu admiraţieun alt mare scriitor român, Marin Sorescu.A debutat ca poet în anul 1960, dar debutulsău editorial a avut loc cinci ani mai târziu cuvolumul Ultrasentimente. A fost remarcat imediatde critica literară şi de colegi, impunându-se ca unspirit vulcanic, nonconformist, stăpân pe cuvinte şipromotor al unei limbi române elevate, generator demetafore şi sensuri inedite, voce de haiduc şi dicţiede actor.Pe Adrian Păunescu era imposibil să nu-lobservi la Tribuna Cuvântului, or, aşa cum menţionaacad. Mihai Cimpoi, poezia lui era una „mesianică,„ultrasentimentală”, „gigantescă”, având o tonalitategenerală de plânset universal”. Adrian Păunescuavea tot ce-i trebuia unui poet dăruit de Dumnezeuca să cucerească inimile cititorilor.Se spune că după debutul poetului, mai mulţiscriitori au venit la marele poet Nichita Stănescu,care era deja popular, şi i-au spus: „Nichita, a maiapărut un mare poet, Adrian Păunescu, ce facem?”,la care Nichita Stănescu, cunoscut prin generozitatealui proverbială, le-a zis: „Cum, ce facem?! Să-liubim!”.Aşa a fost în următoarele câteva decenii. Cititorii,iubitorii de muzică l-au îndrăgit pe Adrian Păunescucare a devenit un poet foarte şi foarte popular, pentruspiritul său de luptător, marcat, totodată, de un lirismimpresionant, tulburător până la lacrimi. Să neamintim aici de poezia devenită cântec Rugă pentrupărinţi, piesă interpretată de Ştefan Hruşcă, sau sămenţionăm un alt poem zguduitor dedicat părinţilor– Repetabila povară. L-am auzit de două ori pemarele actor Florin Piersic recitând această poezieşi în ambele cazuri a lăcrimat, iar cu el şi spectatorii.Au recitat astăzi această poezie şi liceenii:„Cine are părinţi, pe pământ, nu în gând,Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.Că, din toate ce sunt, cel mai greu e să fi iNu copil de părinţi, ci părinte de fi i.”Din păcate, Adrian Păunescu n-a avut norocdoar de iubirea semenilor, aşa cum îl binecuvântaseNichita Stănescu, pentru că talentul său şi celebritateacucerită au trezit invidia atât a unor colegi, cât şi aregimului Ceauşescu.Una dintre explicaţii o găsim într-un interviucu regretatul nostru poet Grigore Vieru, acordatîn anul 2007, care a sărit să-l apere pe fratele săuAdrian (cităm): „...Nu inventatele sale păcateideologice l-au pedepsit şi-l pedepsesc după 1990încoace, ci invidia şi ura pentru neobişnuitul săuhar. Adrian Păunescu rămâne un poet de geniu şiun nebun de mare curaj bărbătesc pentru vremurileîn care şi-a scris cărţile”.Sănătate şi multă creativitate, maestre AdrianPăunescu! Dacă unii bat în Dvs cu atâta osârdie,înseamnă că faceţi ceva foarte bun pentru Româniaşi Republica Moldova, înseamnă că sunteţi pe caleacea dreaptă.În ceea ce-l priveşte pe oaspetele nostru drag,poetul Adrian Păunescu, acesta, chiar şi-n timpuride temut, a protestat contra cenzurii şi mediocrităţii,a spus lucruri grele la adresa regimului. Un exempluelocvent este poemul Analfabeţilor, publicat în 1980în revista Flacăra, pentru care a şi fost pedepsitulterior (cităm):„V-am spus să vă astâmpăraţi şi voi,Cenzori capricioşi ai vremii mele,C-o să vă coste scump măruntul moft,De a ne face nouă zile grele....V-am spus că vremurile s-au schimbat18 - nr. 3(18), septembrie 2010

Păunescu la ChişinăuŞi că situaţia e mai complexă,Nu-i intelectualul - servitor.Cultura nu-i ceva ca o anexă.”În contextul „cenzurii” care înăbuşă spiritulcreator, ţin să-i spun publicistului Adrian Păunescuun lucru extraordinar despre impactul uneia dintrepoeziile sale asupra publicului din RepublicaMoldova. Este vorba de Antiprimăvara, care laprima vedere pare o poezie de dragoste nefericită,cântată cu multă durere de Vasile Şeicaru. Îmispunea zilele acestea Luminiţa Dumbrăveanu, ocunoscută prezentatoare de la Radio Chişinău, că înprimăvara anului 1994, când la RadioteleviziuneaNaţională s-a instaurat neagra cenzură, redactorii augăsit o modalitate subtilă de a protesta, dând pe postcântecul Antiprimăvara, în care se spunea:„Ce dacă vine primăvara?Atâta iarnă e în noi,Că martie se poate duceCu toţi cocorii înapoi.Primăvară, care-ai fostNu veni, n-ai nici un rost.Poţi să pleci, suntem reciIarna ni-i pe veci.”Vom menţiona în continuare câteva dintre celemai cunoscute volume de autor ale scriitoruluiAdrian Păunescu: Ultrasentimente (1965); Istoriaunei secunde, care a încântat o lume întreagă, volumcenzurat de partid în anul 1971; Iubiţi-vă pe tunuri(1981); Totuşi iubirea (1983); Sunt un om liber(1989); Bieţi lampagii (1993) – poezia din titlu fiindcântată la noi de folckistul Igor Ţurcanu; Noapteamarii beţii (1993); Infracţiunea de a fi (1996); Pânăla capăt (2002); romanul scris în tinereţe, dar tipăritacum – Vinovat de iubire. Ultimul titlu justificăaprecierea criticului literar Petru Poantă, potrivitcăreia „Adrian Păunescu este în fond aproapeun fanatic îndrăgostit de viaţă. Trăieşte totul cu ofrenezie uluitoare, cu un fel de disperare...”Întorcându-mă la volumul Noaptea mariibeţii, ţin să menţionez faptul că poezia, care a dattitlu cărţii, a fost ultima cântată de legendarii Ionşi Doina Aldea Teodorovici, martirii noştri striviţiîntr-un accident suspect. La Radio Chişinău sepăstrează această înregistrare de amator şi se spunecă e făcută în casa scriitorului Adrian Păunescu,chiar înainte de a fi plecat artiştii la drumul de noaptecare ni i-a prăpădit. Dacă greşesc, dl Păunescu vaface precizările de rigoare. De altfel, în aceastăcarte Adrian Păunescu dedică o Doină zguduitoareDoinei Aldea Teodorovici.Acad. Mihai Cimpoi avea să observe că înopera poetului Adrian Păunescu „drama Basarabieieste pusă ca la Mateevici, ca la poeţii basarabeniinterbelici (...) şi postbelici (Grigore Vieru, NicolaeDabija, Arcadie Suceveanu), sub semnul tragic alcrucificării christice...”.Să trecem acum în revistă şi câteva titluride poe-zii cunoscute cititorilor şi publicului dinRepublica Moldova, în special graţie cântecelor carel-au făcut extrem de popular aici: Şi totuşi existăiubire; Niciodată să nu uităm de cei mai trişti canoi; Colindul gutuii din geam, cântate de formaţiaŞedinţa comună a CSŞDT şi membrilor AŞM consacrată Sărbătorii Naţionale Limba noastră cea Română,Chişinău, Sala Azurie a AŞM, 30 august, 2010nr. 3(18), septembrie 2010 - 19

Păunescu la ChişinăuŞi că situaţia e mai complexă,Nu-i intelectualul - servitor.Cultura nu-i ceva ca o anexă.”În contextul „cenzurii” care înăbuşă spiritulcreator, ţin să-i spun publicistului Adrian Păunescuun lucru extraordinar <strong>de</strong>spre impactul uneia dintrepoeziile sale asupra publicului din RepublicaMoldova. Este vorba <strong>de</strong> Antiprimăvara, care laprima ve<strong>de</strong>re pare o poezie <strong>de</strong> dragoste nefericită,cântată cu multă durere <strong>de</strong> Vasile Şeicaru. Îmispunea zilele acestea Luminiţa Dumbrăveanu, ocunoscută prezentatoare <strong>de</strong> la Radio Chişinău, că înprimăvara anului 1994, când la RadioteleviziuneaNaţională s-a instaurat neagra cenzură, redactorii augăsit o modalitate subtilă <strong>de</strong> a protesta, dând pe postcântecul Antiprimăvara, în care se spunea:„Ce dacă vine primăvara?Atâta iarnă e în noi,Că martie se poate duceCu toţi cocorii înapoi.Primăvară, care-ai fostNu veni, n-ai nici un rost.Poţi să pleci, suntem reciIarna ni-i pe veci.”Vom menţiona în continuare câteva dintre celemai cunoscute volume <strong>de</strong> autor ale scriitoruluiAdrian Păunescu: Ultrasentimente (1965); Istoriaunei secun<strong>de</strong>, care a încântat o lume întreagă, volumcenzurat <strong>de</strong> partid în anul 1971; Iubiţi-vă pe tunuri(1981); Totuşi iubirea (1983); Sunt un om liber(1989); Bieţi lampagii (1993) – poezia din titlu fiindcântată la noi <strong>de</strong> folckistul Igor Ţurcanu; Noapteamarii beţii (1993); Infracţiunea <strong>de</strong> a fi (1996); Pânăla capăt (2002); romanul scris în tinereţe, dar tipăritacum – Vinovat <strong>de</strong> iubire. Ultimul titlu justificăaprecierea criticului literar Petru Poantă, potrivitcăreia „Adrian Păunescu este în fond aproapeun fanatic îndrăgostit <strong>de</strong> viaţă. Trăieşte totul cu ofrenezie uluitoare, cu un fel <strong>de</strong> disperare...”Întorcându-mă la volumul Noaptea mariibeţii, ţin să menţionez faptul că poezia, care a dattitlu cărţii, a fost ultima cântată <strong>de</strong> legendarii Ionşi Doina Al<strong>de</strong>a Teodorovici, martirii noştri striviţiîntr-un acci<strong>de</strong>nt suspect. La Radio Chişinău sepăstrează această înregistrare <strong>de</strong> amator şi se spunecă e făcută în casa scriitorului Adrian Păunescu,chiar înainte <strong>de</strong> a fi plecat artiştii la drumul <strong>de</strong> noaptecare ni i-a prăpădit. Dacă greşesc, dl Păunescu vaface precizările <strong>de</strong> rigoare. De altfel, în aceastăcarte Adrian Păunescu <strong>de</strong>dică o Doină zguduitoareDoinei Al<strong>de</strong>a Teodorovici.Acad. Mihai Cimpoi avea să observe că înopera poetului Adrian Păunescu „drama Basarabieieste pusă ca la Mateevici, ca la poeţii basarabeniinterbelici (...) şi postbelici (Grigore Vieru, NicolaeDabija, Arcadie Suceveanu), sub semnul tragic alcrucificării christice...”.Să trecem acum în revistă şi câteva titluri<strong>de</strong> poe-zii cunoscute cititorilor şi publicului dinRepublica Moldova, în special graţie cântecelor carel-au făcut extrem <strong>de</strong> popular aici: Şi totuşi existăiubire; Niciodată să nu uităm <strong>de</strong> cei mai trişti canoi; Colindul gutuii din geam, cântate <strong>de</strong> formaţiaŞedinţa comună a CSŞDT şi membrilor AŞM consacrată Sărbătorii Naţionale Limba noastră cea Română,Chişinău, Sala Azurie a AŞM, 30 august, 2010nr. 3(18), septembrie 2010 - 19

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!