Akademos 3 2010. pentru PDF.indd - Akademos - Academia de ...

IstorieGermania privea cu îngrijorare revendicărilesovietice faţă de România, deoarece avansareaacestora „în momentul de faţă ar putea crea haos înRomânia”. Or, Germania avea neapărată nevoie deţiţeiul şi produsele agricole româneşti. La rugămintealui von Schulenburg de a nu întreprinde nimic cear putea pune în dificultate interesele (economice)germane în România până când Guvernul său nuva adopta o poziţie explicită în raport cu intenţiilesovietice, Molotov a subliniat că aceasta era ochestiune „extrem de urgentă” şi că se aştepta caGermania să nu pună piedici acţiunilor sovietice,ci să le sprijine, după cum şi Guvernul URSS valua în considerare interesele germane în România.„Eu contez, a subliniat Molotov, că Germania,în conformitate cu tratatul (din 23 august 1939 –n. a.), nu va crea dificultăţi Uniunii Sovietice însoluţionarea acestei probleme, dar va acorda sprijin,bineînţeles, în limitele acordului” 24 .La 24 iunie, după receptarea mesajuluiAmbasadorului Schulenburg despre noile pretenţiisovietice, Ribbentrop a elaborat pentru Hitlertextul unui Memorandum în care a confirmat căla negocierile din 23 august 1939 de la Moscovaa recunoscut interesul politic al Sovietelor şidezinteresul politic al Germaniei faţă de Basarabia,pe când interesele economice ale Reihului faţăde teritoriile din Sud-Estul Europei au fost clarconsemnate. Prin urmare, plecând de la înţelegerilesecrete bilaterale de la Moscova, nu existau motivepentru ca Guvernul german să respingă pretenţiilesovietice asupra Basarabiei. În acelaşi timp,pretenţiile lui Molotov asupra Bucovinei, care nu aaparţinut nici Imperiului Rus, nici Rusiei sovietice,erau calificate drept o plăsmuire a diplomaţiei luiStalin, provocând furia lui Hitler care, atunci cândi s-a prezentat nota cu privire la Bucovina, ar fiizbucnit: „Nu vreau să fiu luat drept un imbecil decătre ruşi!” 25 .În nota secretarului de stat E. von Weizsackerdin aceeaşi zi, adresată lui Ribbentrop, se arăta cătrebuiau depuse eforturi pentru soluţionarea paşnică apretenţiilor sovietice, cu condiţia ca Sovietele să ţinăcont de interesele germane în regiune şi anume: (1) sănu treacă linia Putului şi a Dunării inferioare pentrua nu pune în pericol interesele germane în zonele deextracţie a petrolului; (2) să fie respectate drepturilecetăţenilor Reihului şi ale populaţiei de originegermană; (3) în cazul unui conflict militar, să nufie bombardate zonele petrolifere ale României; (4)Guvernul român trebuia să fie înştiinţat că Germaniapleda în favoarea acceptării pretenţiilor URSS.24Relaţiile româno-sovietice. Documente. Vol. II 1935-1941,Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 2003, p. 315-317.25Ion Şişcanu, Basarabia în contextul relaţiilor sovietoromâne.1940, Editura Civitas, Chişinău, 2007, p. 80.În instrucţiunile Berlinului către vonSchulenburg din 25 iunie se spunea că Germaniarămânea fidelă înţelegerilor de la Moscova,acceptând demersul sovietic faţă de Basarabia, nu şifaţă de Bucovina care, ca fostă provincie a Coroaneiaustriece, dens populată cu populaţie de originegermană, constituia „ceva nou”. Cu prilejul acestuirăspuns, au fost formulate şi interesele germane înRomânia: (1) Germania nu putea rămâne indiferentăfaţă de destinul etnicilor germani din Basarabia,intenţionând să propună Guvernului sovietic unacord privind strămutarea acestora în teritoriulsău, dar şi faţă de soarta celor din Bucovina; (2)Germania cerea evitarea unui conflict militar cuRomânia, pentru a nu pune în pericol aprovizionărilesale cu ţiţei şi produse agricole, intenţionând săsugereze Guvernului de la Bucureşti să ajungă la oreglementare „prin buna înţelegere” cu Moscova închestiunea Basarabiei „în sensul satisfăcător pentruRusia”.Schulenburg i-a prezentat lui Molotov punctulde vedere german asupra pretenţiilor sovietice şia intereselor Germaniei în România în seara zileide 25 iunie. Acesta prevedea următoarele: (1) serecunoştea „pe deplin drepturile Uniunii Sovieticeasupra Basarabiei şi oportunitatea punerii acesteiprobleme în faţa României”; (2) având intereseeconomice mari în România, Germania era „extremde interesată în soluţionarea pe cale paşnică” achestiunii Basarabiei, fiind gata să sprijine Guvernulsovietic „în acest sens”, uzitând de influenţa saasupra Guvernului român; (3) chestiunea Bucovinei„este nouă”, Guvernul german considerând că„neridicarea acestei probleme ar facilita multsoluţionarea paşnică a problemei Basarabiei”; (4)se cerea strămutarea numeroşilor etnici germani„locuitori ai Basarabiei şi Bucovinei”.Schulenburg a subliniat că Guvernul său acordao atenţie aparte neadmiterii transformării Românieiîn teatru de război. Comisarul sovietic de Externe şi-aexprimat „satisfacţia” pentru faptul că Germania „aconfirmat drepturile Uniunii Sovietice în problemabasarabeană”, menţionând că şi Guvernul sovietic„recunoaşte interesele Germaniei faţă de chestiunileeconomice ale României şi va face totul ca, în limitaposibilităţilor, aceste drepturi să nu fie afectate”.URSS urmărea rezolvarea neîntârziată a problemeiBasarabiei şi considera „corectă şi oportună ridicareaproblemei Bucovinei, unde populaţia majoritară estecea ucraineană, pentru că în prezent întreaga Ucraină– cu mici excepţii – este deja unificată”. Invocânddate demografice, Schulenburg a arătat că ucrainenii„nu alcătuiesc majoritatea etnică în Bucovina”, lacare Molotov a replicat că acestea erau exagerate.El dorea soluţionarea „pe cale paşnică a chestiuniiBasarabiei şi Bucovinei, dar imediat”, interesânduseîn ce măsură Guvernul german „va putea asiguranr. 3(18), septembrie 2010 - 15