Akademos 3 2010. pentru PDF.indd - Akademos - Academia de ...

AkademosÎn conformitate cu noul Regulament alMinisterului Artelor şi Cultelor, studenţii altorinstituţii de învăţământ în arte, cu excepţia celordin Bucureşti şi Iaşi, trebuiau să susţină repetatexamenele la specialitate într-unul din aceste oraşe.E. Ivanovsky, împreună cu I. Bulat, T. Kiriacoff,N. Russo ş.a. au susţinut examenele solicitateîn 1929, la Iaşi, adeverinţele de absolvire fiindrecunoscute şi în Regat [11].Posibil ca în anii 1930-32, până la plecareasa în Belgia, a locuit la Bucureşti, unde a realizatElizabeth Ivanovsky. Metafora toamnei, 1925ilustraţiile pentru Abecedar (1930) şi Carte decitire (1931), pentru toate cele trei volume. LaSaloanele Oficiale participă cu acuarele (1928,Studiul Fluturilor; 1933, Chats siamoises şi Veillerue a Bruxelles) fiind remarcată cu premiul I pentruArtele grafice.Etapa cea mai importantă din biografia artisteio constituie însă admiterea la Şcoala Superioarăde Arhitectură şi Arte Decorative din Bruxelles(La Cambre), fondatorul căreia a fost Henri Vande Velde (1926), având drept suport didacticmodelul Bauhaus-ului german. E. Ivanovsky a avutmarea şansă să studieze aici anume în perioadadirectoratului renumitului arhitect şi designer careabandonează funcţia în 1936, aceasta fiind preluatăşi exercitată până-n 1950 de Herman Teirlinck[12].Cea mai tânără instituţie de arte din Europaera amplasată în unul dintre cartierele principaleal Bruxelles-ului – Ixelles, în interiorul Abaţieicisteriene de la Cambre (fondată în 1200). În 1978ea este redenumită în Şcoală Naţională de ArteVizuale, de unde provine şi cea de-a doua denumirea universităţii care îşi împarte frăţeşte teritoriulcu încă două instituţii – Institutul Superior deArhitectură al Comunităţii franceze din Belgia şiInstitutul Naţional de Geografie.De la începutul studiilor în „La Cambre”,Elisabeth Ivanovsky se integrează în mediulscriitorilor belgieni. Dintre aceştia, Franz Hellens,care a participat la jurizarea finală a cursurilor degrafică, a jucat în viaţa ei un rol aparte. Anumeel i-a făcut cunoştinţă cu responsabilii de laeditura Desclee de Brouver, pentru care ElisabethIvanovsky ilustrează mai întâi cărţile scriitorului„Modigliani le voyant” şi „Nocturnal”, urmată deromanul adaptat pentru copii „Bass Bassina Boulou”(1936). Ulterior, la aceeaşi editură apar şi primeledouă volume de ilustraţii pentru copii ce identificăpriorităţile artistice ale pictoriţei pentru mai multedecenii –„Deux contes russes” şi „Grands et petites”(1934).Cu editura respectivă, Elisabeth Ivanovskycolaborează permanent, până la începutul celuide-al Doilea Război Mondial, ilustrând, preferenţial,cărţile pentru copii şi adolescenţi scrise de MarcelLecomte, Henry Kubnik, Marcelle Verite ş.a.,autori ce aparţineau unor două culturi – flamandeşi francofone, promotori ai diverselor tendinţe şimentalităţi care au reuşit o recunoaştere şi apreciereimediată.În 1937, prin intermediul prozatoarei ZinaidaSchakhowsky, artista face cunoştinţă cu viitorul său134 - nr. 3(18), septembrie 2010