Akademos 3 2010. pentru PDF.indd - Akademos - Academia de ...

AkademosS-A STINS DIN VIAŢĂUN GENIUAL METAFOREIAcad. Mihail DOLGANAnatol CODRU(1.05.1936–17.08.2010)A încetat să bată inima,în continuă ardere de sine,aunui geniu al Metaforei poetice de o extraordinară modernitateşi putere de inovaţie – a poetului - academicianAnatol Codru.În spaţiul dintre Nistru şi Tisa doar un AnatolCodru,originar din Transnistria,a putut să concureze cuNichita Stănescu,cu sorţi de izbândă,în construcţia unuiunivers artistic şi a unui “limbaj poiezesc” absolut singulareşi absolut fascinante. Foarte multe dintre metaforele,simbolurile şi miturile poeziei lui A.Codru încă urmeazăsă mai fie decodate şi gustate estetic de către cititoriiatenţi ai viitorului – atâta adâncime filozofică şi inefabilontologic conţin în ele, atâta mister metafizic sugerează.Şi în opera poetică propriu-zisă,şi în filmele documentarede anvergură, şi în publicistica ardentă, Anatol Codrua cultivat un civism şi estetism militant,demonstrândmagistral teza lui Tudor Vianu că metafora măiastră estepoezia însăşi,cu cele trei componente definitorii ale ei:frumuseţea,omenia şi adevărul,cărora le-a slujit cu devoţiunecinci decenii în şir.Ca reprezentant fidel al generaţiei şaizeciste,temeinicăşi întemeietoare,Anatol Codru a fost şi este un “credinciosadept al istoriei”, care “a purtat sarcinile impuse cunecesitate de locul pe care îl ocupă în înlănţuirea timpurilor”(l-am citat pe Eminescu).Marea artă a poeţilor remarcabili,observa LucianBlaga,rezidă în iscusinţa lor de a opera cu cuvinte devrajă. Anatol Codru a posedat de minune această rarăartă,a reuşit să logodească în aşa fel cuvintele şi imaginilecum foarte puţini dintre contemporani au ştiut s-ofacă. Ca,de exemplu, în piesa lirică Onomatopee:,Nu maiam pace,/ Cuvânt mă-nfi oară./ Cine mă tace,/ Cine măzboară?/ Cine mă munte,/ Lacrimă cine mă,/ Cine măfrunte,/ Cine mă inimă?/ Cine mă nume/ Şi mă Ioane,/Cine mă lume/ Şi mă aleană…/ Graiule neperitor,/ Steacare vorbeşte fl ori!Placerea cea mare de a ciopli în neştiutul pietrei şial cuvântului,pentru a le îmblânzi şi “înomeni”,pentru ale estetiza şi sacraliza constituie crezul călăuzitor al poetului:Eu cu dalta,de când sânt,/ Am descălecat cuvânt,/Ca să-I fac de jurământ/ Istui grai,care mi-i dat /Să mi-lnărui în pacat,/ Să-l înalţ şi să-l îmbun/ Cu ce-i mare laom bun,/ Despuiat de rău şi soartă - / Dulcele cuvântde piatră,/ Ca să-l rânduiesc în cărţi,/ Cum e lespedea-ncetăţi. La fel ca şi “plăcerea de-a minţi cu flori”.Anume aşa a făcut în cărţile lui de căpătâi: Îndărătniciapietrei, Piatră de citire,Mitul personal,Întîmplareamirării, Ruperea din nefi inţă, Piatra înşine.De la volumul de debut Nopţi albastre, apărut în1962,pe când era încă student,colegul şi prietenul meude universitate Anatol Codru m-a făcut să-i îndrăgescpentru totdeauna modul său poetic profund autentic şicutezător – reformator,să-i urmăresc şi să-i valorizezcritic mai toate cărţile ulterioare,să-i promovez lirica luicomplexă într-o perioadă când nu prea era înţeleasă,niciagreată,chiar dacă aşa şi n-am izbutit s-o includ în manualeleşcolare ale perioadei. În schimb,i-am acordatun loc de cinste în temerara lucrare colectivă Literaturaromână postbelică(1998) şi în cunoscutul DicţionarGeneral al Literaturii Române în mai multe volume,editat la Bucureşti.Totodată,opera poetică a lui Anatol Codru mi-aservit,în investigaţiile mele,drept solidă bază artisticăpentru ridicarea şi dezbaterea unor problemeteoretico-estetice de importanţă în evoluţia liriciicontemporane,cum ar fi:contribuţia adusă de poet laconturarea orientării metaforico-moderne în literatura deazi,rolul metaforei în transfigurarea artistică a realităţiişi în crearea unor lumi posibile,secunde,problema euluiliric şi “autoexprimarea”,evoluţia tropului de la parţialla global,transformarea metaforelor obsedante în mituripersonale,funcţiile estetice şi structuratoare ale metaforeiparadoxale,metafora ca principală modalitate subversivăîn lupta contra regimului totalitar,complexitatea algebricăa gândirii metaforice ş.a.Ca mai toţi poeţii mari,Anatol Codru şi-a construit,cuajutorul metaforelor obsedante,un original şi polifonic mitpersonal: mitul pietrei,în care eul personal se conjugă perfectcu eul social,emblematic concretizat prin Ionii şi MariileMoldovei,precum şi cu alte structuri arhetipale. Amputea spune chiar că autorul şi-a durat din piatră şi în piatrăun fel de “mioriţă” proprie,numai a sa,o mioriţă cu semnulnemuririi pe frunte. În concepţia artistică a lui A.Codru“piatra” ar semnifica: duritate şi forţă de rezistenţă,tărieşi îndărătnicie,îndrăzneală şi spirit activ,protest camuflatcontra regimului totalitar,continuitate şi dăinuire,izvorde frumuseţi şi bucurii orfice,nesupunere şi eternitate.Într-un cuvînt,”piatra” lui Codru ne învaţă limbajuldurităţii,dar şi cel al blândeţii şi armoniei.S-a împlinit,se împlineşte ceea ce autorul şi-a prezisuluitor de simplu în complexitatea-i mitologică în admirabilulpoem Şi va fi atât de simplu…: Bate frig de laorigini,/ Cerul scapără polei, /Şi-o să-ncep şi eu a ninge/Peste toţi străbunii mei.(…)/ Şi va fi întruna timpul,/ Şi depretutindeni-eu,/ Şi va fi atât de simplu, / Şi va fi atât desimplu, / Parcă-a nins cu Dumnezeu!...În augustul sufocant de călduros, la stingerea din viaţăa marelui poet Anatol Codru, paradoxal lucru, i se făcunespus de frig întregii poezii româneşti, nespus de frig şinouă, tuturor reprezentanţilor neamului din care a purcesrostitorul acestei metafore a metaforelor: Tot pământuli-o piatră suferindă de dor.Fie-ţi ţărâna uşoară,scumpe coleg şi prieten,şi săne ierţi pe acei care ţi-am greşit cu voie sau fără voie!130 - nr. 3(18), septembrie 2010