Akademos 3 2010. pentru PDF.indd - Akademos - Academia de ...

Istorietrupele germane vor pătrunde pe teritoriul acestorţări”. Într-un mod similar putea să reacţioneze şiGermania dacă trupele sovietice intrau în Estonia,Letonia, Finlanda şi Polonia de Est, circumscrise„sferei de interese” sovietice.Evoluţiile de după încheierea tranzacţieisovieto-germane pe seama unor terţe ţări au arătatcă în problema delimitării „sferelor de interese” sepăstrau încă multe neclarităţi. Pentru a le înlătura,cei doi parteneri la actul din 23 august 1939vor fi obligaţi să se consulte suplimentar asupraobiectivelor pe care şi le-au trasat 17 . La Moscova,după cum avea să declare Ribbentrop la procesulde la Nurnberg, la delimitarea sferelor de interese ela avut în vedere „teritoriile pierdute de ambele ţăriîn urma unui război nereuşit şi … că, indubitabil,aceasta i-a servit lui Adolf Hitler drept motiv pentrua întoarce aceste regiuni, deja pe altă cale (!), încadrul Reichului German” 18 .Ernst Nolte nu are nici cea mai mică îndoială cuprivire la semnificaţia pactului, devenită clară abiaprin protocolul adiţional secret: „Uniunea Sovieticădădea Germaniei cale liberă pentru un războiîmpotriva Poloniei; era vorba despre un pact derăzboi. În acelaşi timp, acest război urma să ducă laîmpărţirea Europei de Răsărit în sfere de influenţă;deci era şi un pact de împărţire. Cel puţin în cazulPoloniei, împărţirea nu se limita la stabilirea zonelorde influenţă, ci era sugerată dispariţia statalităţii ţării:deci era un pact de distrugere. Ca pact de distrugere,de împărţire şi de război, Pactul Hitler-Stalin nu arecorespondent în istoria europeană a secolelor alXIX-lea şi al XX-lea” 19 .Prin cel de-al 4-lea şi ultimul punct alprotocolului, părţile se obligau să păstrezeconfidenţialitatea strictă a protocolului. În fapt, el varămâne secret până în martie 1946, când o fotocopiea protocolului adiţional a ajuns de la un ziaristamerican cu excelente relaţii la Departamentul deStat de la Washington în mâinile dr. Alfred Seidl,avocatul acuzatului Rudolf Hess la procesul de laNurnberg. În mai 1945, circa 2 mii de microfilmeconţinând cele mai importante decizii secrete aleMinisterului german de Externe fuseseră predateautorităţilor americane.La 25 martie 1946, în ciuda opoziţieiacuzaţiei sovietice la proces, dr. Seidl detoneazăfără avertisment mina protocolului confidenţial17S.V.Volkov, Yu.V.Emelianov, Do i posle sekretnîh protokolov,Moscva, Voennoe Izdatelstvo, 1990, p. 137.18Ingeborg Fleischhauer, op. cit., p. 457.19Ernst Nolte, Războiul civil european. 1917.1945. Naţionalsocialismşi bolşevism, Bucureşti, Runa, 2005, p.243.sovieto-german din 23 august 1939 direct în salade şedinţe a judecăţii 20 . În fapt, Statele Unite auştiut de înţelegerile secrete sovieto-germane încădin 24 august 1939. După revenirea la Ambasadă,dimineaţa, Schulenburg, marcat puternic deevenimentele din noaptea în care a fost semnatpactul, şi-a deschis sufletul în faţa consilieruluisău Herwarth. Ambasadorul avea sentimentul căfusese folosit în scopuri perfide: în urma semnăriiprotocolului secret prin care se opera o divizare asferelor de interese între cele două ţări, pactul, dininstrument de menţinere a păcii, se transforma înopusul său – într-o alianţă pentru război.Faptul că Schulenburg a jucat un rol importantla semnarea pactului s-a dovedit a fi pentru el o„tragedie” personală 21 . Imediat după discuţia cuSchulenburg, Herwarth l-a sunat pe Charles (Chip)Bohlen de la Ambasada americană, rugându-l săse grăbească cât se poate de tare, trecând pestetoate considerentele de securitate. Într-o dispoziţiedepresivă, Herwarth l-a informat pe prietenul săuamerican despre toate detaliile privind încheiereapactului. El i-a spus lui Bohlen că cele două Părţi ausemnat un protocol secret care prevede împărţireaţărilor din Europa de Est în sfere de influenţăsovietică şi germană. El a menţionat toate ţărilevizate în textul protocolului, dar a omis Finlanda.Herwarth şi-a luat rămas bun de la Bohlen, părăsindAmbasada în aceeaşi zi pentru a se înrola în armată.Bohlen l-a informat imediat pe Ambasadorul săuasupra celor aflate. Pe loc, Ambasadorul LourensSteinhardt a redactat o telegramă şi, pe la ora 12.00,când Ribbentropp mai avea încă o oră până a părăsiMoscova, a dispus să fie codificată şi expediată laWashington.În telegrama sa Ambasadorul scria desprerelatările din presa sovietică cu privire la pactulcu Germania, adăugând că în noaptea de 23august fusese încheiată o înţelegere deplină asupraproblemelor teritoriale în Europa de Est: „Potrivitînţelegerii, Estonia, Letonia, Polonia de Est şiBasarabia sunt recunoscute ca sfere ale intereselorsovietice vitale…”. Părţile, sublinia Steinhardt, s-auînţeles să nu adere la grupările unor terţe ţări, ceeace excludea aderarea Uniunii Siovietice la o alianţăanglo-franceză şi făcea imposibilă acţiunile comunegermano-nipone.În prima jumătate a aceleaşi zile telegrama afost înmânată Secretarului de Stat Cordell Hull,care în a doua jumătate a zilei a adus-o la cunoştinţa20Joe J.Heydecker, Johannes Leeb, Procesul de la Nurnberg,Bucureşti, Orizonturi, 2006, p. 279.21Ingeborg Fleischhauer, op. cit., p. 317.nr. 3(18), septembrie 2010 - 13