Akademos 3 2010. pentru PDF.indd - Akademos - Academia de ...

Critică literarăUnde e o nuvelă de sertar? Nu am văzut-o. Undee o piesă de sertar? Nu am văzut-o. Unde este uneseu? Nu l-am văzut. Unde este un poem? Nu l-amvăzut. L-am văzut la V. Teleucă. Încă n-am citit toatăcartea. Dar am citit eseul zguduitor „Car frumos cupatru boi”, dedicat limbii române. Iată un poet carenu s-a bătut cu pumnul în piept, dar a lucrat în tăcerela masa lui de scris” (p. 143).Rămâne ca cititorul să parcurgă de sine stătătoreseurile-mărturii ale lui George Meniuc, NicolaeDabija, Gheorghe Vodă, Iacob Burghiu, ArcadieSuceveanu, Tudor Ţopa, Mihail Gheorghe Cibotaru,Vlad Zbârciog şi toţi ceilalţi ca să se pătrundă defiorul şi deosebita satisfacţie de a se afla în unadintre rarele case mari ale literaturii noastre din adoua jumătate a secolului XX.Compartimentul III: „Victor Teleucă. Eseuri.Medalioane” încheie, de fapt, volumul VictorTeleucă – un heraclitean transmodern. De astă datăcuvântul despre marii predecesori, dar şi desprecolegii şi prietenii săi contemporani, şi-l spune,cu argumentul necesar, însuşi protagonistul cărţii,Victor Teleucă. Scrise în deplină cunoştinţă decauză şi cu multă pasiune (echilibrată!), eseuriledespre Mihai Eminescu, Ion Creangă, LucianBlaga, Nichita Stănescu, Nicolae Costenco, GeorgeMeniuc, Bogdan Istru, Vitalie Tulnic, Emil Loteanu,Petru Zadnipru, Grigore Vieru, Agnesa Roşca,Petru Cărare, Nicolae Esinencu şi alţii, evocările,analizele şi aprecierile lui Victor Teleucă se impunşi se menţin în memoria cititorului ca documenteimportante, atractive şi incitante, dar şi obiective, înce priveşte personalităţile nominalizate.Am dori, printre altele, să reţinem un amănunt:Victor Teleucă subliniază de câteva ori, că lecturacărţilor nu este o distracţie, ci o muncă şi efortintelectual deosebit, dat fiind că sensurile şisubînţelesurile adevăratelor opere artistice nuplutesc la suprafaţă şi nu se află la îndemâna oricui.George Meniuc, zice V. Teleucă în eseul respectiv,şi-a făcut debutul în literatură ca poet modernist, deaceea „El nu a fost căutat şi citit, cărţile lui aşteptaupe rafturile librăriilor pentru faptul că erau scrisepe adresa unui cititor cultivat, iar cititorul cultivatmai este aşteptat până astăzi şi încă nu mai vine” (p.302). Ceva asemănător desprindem din eseul desprePetru Zadnipru: „În poezia lui parcă nu-i nimiccomplicat şi totuşi să ne amintim câte dificultăţitrezeşte analiza poeziei eminesciene „Somnoroasepăsărele” care îl pune în impas şi pe elev şi peînvăţător. Lectura literară nu este numai o delectare,ci şi o muncă” (p. 333). Se poate uşor constata căaceste observaţii priveau nu numai cititorii opereiscriitorilor nominalizaţi, dar şi pe cei ai proprieicreaţii, ai literaturii artistice de valoare, în genere.Vom aminti, în finalul acestor rânduri, de niştegânduri răscolitoare şi întregitoare ale lui ArhipCibotaru din volumul Pe timpul lui Teleucă, titlucare vrea să sugereze – şi sugerează – că autorulpoemului „Răsărit de Luceafăr” reprezintă o epocăîn viaţa unei întregi generaţii şi a culturii noastre,în general. Căci plecarea lui materială de pe acestpământ nu înseamnă şi plecarea lui din sufletulşi conştiinţa neamului. El a lăsat în urmă o operă„ca un palat, ale cărui geamuri luminate se văd dindepărtare”, geamuri, care continuă să lumineze,şi vor lumina, în continuare „pentru noi, noi toţi”.Cineva, zice autorul romanului-fapt şi prietenul deo viaţă al făuritorului acestor lumini, „a încercat sădea cu pietre în aceste geamuri. Laşii, de obicei,preferă să se bată cu morţii. Pietrele au fost aruncate,dar geamurile au rămas întregi. Ori că ele sunt preaînalte, ori că acel cineva e prea jos de statură (înliteratură, bineînţeles” (p. 364-365).Clopotele pe care le-a tras Victor Teleucă înînvolburarea plumburie a timpului au avut şi aurezonanţa sunetului purificator şi întremător cuvoce de aramă a vulturului de munte care cheamăneîncetat întregul Fiinţei noastre, spre înălţimile şiadâncurile realului faptic şi imaginar, a urieşesculuiîn necuprinsele lui manifestări, apariţii şi formede existenţă/inexistenţă. Întru valorificarea acestorzăcăminte sau comori urmează să fie desţeleniteîncă multe straturi de pământ, de humă şi cernoziomteleucian.Un pas important spre venirea şi prezenţaperpetuă a poetului şi filosofului Victor Teleucă înactualitatea veşnic vie şi în mişcare ar fi traducerea/resensibilizarea unui volum selectiv din operapoetului – mai întâi într-o limbă, iar apoi şi în altele– de circulaţie internaţională, cum ar fi engleza,franceza sau rusa, acesta fiind însoţit de un studiuşi comentariu pe măsura-i. Acest gând l-a intuitşi l-a formulat – mulţi ani în urmă – regretatul şitalentatul poet, nuvelist şi regizor de film VladIoviţă, care într-o convorbire cu scriitorul IacobBurghiu, îi mărturisea: "[Victor Teleucă] E un poetmare. Acesta o să ne scoată în lume… Dacă vomavea noroc să fim citiţi şi de lumea mare” (VictorTeleucă – un heraclitean modern, p. 182).Acest noroc se află, în bună parte, în mâinilecompatrioţilor şi conaţionalilor distinsului nostrupoet. E nevoie de curaj şi putere de voinţă pentru caacest noroc să nu ne ocolească.nr. 3(18), septembrie 2010 - 129