Akademos 3 2010. pentru PDF.indd - Akademos - Academia de ...

Akademosprofundă sinteză între modernitate şi tradiţie, ceeace l-a propulsat în plină postmodernitate” (subl. n.– H.C.) (p. 8-9). Doar un singur volum de poezii şireflecţii, cum este acela intitulat Minge la o marginede existenţă (2002), reţine în el, la fel de bine, atâtsubstanţa modernistă, cât şi nuanţe determinatorii deromantism, suprarealism, expresionism. „Volumul,precizează autorul studiului, pare o foarte derutantăamestecătură de scriituri, de la versul clasic şi de lapoemul în proză la versul liber împănat cu textualism,nelipsind aforismul sau eseul. Prozaismul se îmbinăcu lirismul inefabil, cu delirul verbal mânios sauironic, cu observaţia banală abundând în „sofisme”,străluminate, în câteva valuri, de observaţii profundeşi de înaltă filozofare. Simţi, însă, că amalgamulacesta e doar aparent, căci se coagulează într-oinefabilă unitate de viziune stilistică. În deschidereacătre nou, el nu a aruncat la coşul cu gunoi nicitradiţia, nici spiritualitatea creştină, şi asta, învirtutea unui instinct naţional” (p. 10). În altă ordinede idei, dar în aceeaşi cheie analitico-sintetizatoare:poet, înainte de toate, „Victor Teleucă nu rămânedoar un simulant al cogito-ului cartezian. El e unmare poet dublat de un gânditor temeinic, veşnicbântuit de nisipurile mişcătoare ale existenţei încăutarea drumului spre Fiinţă” (p. 32).Alte aspecte ale fenomenului Victor Teleucăsunt abordate de acad. Mihail Dolgan, însă ele, pânăla urmă, concordă, în mare parte, cu cele identificatede unii dintre colegii săi de studii şi cercetare.Pădurea de mituri personale, citim la un momentdat, pe care a creat-o Victor Teleucă: mitul Miriştilor,mitul Neliniştilor, mitul Îmblânzirii Focului, mitulMomentul Inimii, mitul Clipei de Vârf, mitulDramaticului Eu, mitul Horelor, mitul TriunghiulOcniţei, mitul Crizei de Timp, mitul Stelei Polare,mitul Piramidei Singurătăţii ş.a. – constituie unadin cele mai frumoase şi ingenioase achiziţii alepoetului şi filosofului nostru. Ca nimeni altul, citimîn continuare, „Victor Teleucă a căutat să descopereşi să îmblânzească contrariile dialectice ale vieţii,secundate de neliniştile metafizice; ca nimeni altul,Victor Teleucă, a explorat la maximum aparenţeleşi paradoxurile existenţiale, dincolo de care a intuitesenţele primordiale ale Trecerii Noastre prin Timp”(p. 44).Câmpul lirico-filosofic al creaţiei lui V. Teleucă,lirosofia şi lirohistoriosofia din interiorul acesteia îşiaflă interpretări noi şi originale în eseurile acad. MihaiCimpoi. „În meditaţiile existenţiale ale lui VictorTeleucă, scrie, de pildă, autorul în prefaţa la carteaNinge la o margine de existenţă, sunt atraşi, ca punctde reper, Platon şi Aristotel, Noica şi Hegel, Derrida,Arhimede şi Buddha, Proust şi Heraclit, Eminescuşi Blaga. Text, intertext, hipotext, construcţie şideconstrucţie, discurs baroc, aborescent şi notaţielirică sau prozaistică nepretenţioasă, „gândire” (a)logică şi semilogică, gânduri în „stare curată” sausofisticate, filosofante aranjate pe registre floranteale meditaţiei, – iată farmecul poemelor „transfinite”ale lui Victor Teleucă ce se înscrie cu tot harul său„dialectic”, lirosofic prin excelenţă în contextulmitopoieticii moderne şi postmoderne” (p. 39).Cuvinte deosebit de calde, emoţionante şi plinede adevăr la adresa lui Victor Teleucă-Omul, lansa,ceva mai înainte, distinsul criticul literar, prof. univ.Eliza Botezatu. „Lumea, notează ea, a fost, întradevăr,dragostea poetului, dar şi drama lui; taina,dar şi revelaţia lui… Ne-a fost drag şi aproape,pentru omenia lui negălăgioasă, pentru capacitatealui de a fi fidel în prietenie, pentru demnitate. Cutoată aparenţa de om firav, a fost un om puternic: arezistat în faţa timpului, a suportat marginalizareanedreaptă din ultimul deceniu, s-a retras în lumeacărţilor şi a creat” (p. 111).Elementul expansiv, emotiv, profund uman,îmbinat cu analize şi observaţii relevante de naturăliro-filosofică, predomină în compartimentul doi alcărţii Victor Teleucă – un heraclitean transmodern,compartiment, întitulat: „Medalioane, dedicaţii,interviuri”. Peste treizeci de scriitori, oamenide cultură şi artă îşi spun cuvântul despre acelcare a fost şi rămâne omul de omenie şi scriitoruljertfit verticalităţii, frumuseţelor şi profunzimelorcuvântului – Victor Teleucă. Evocările colegilor debreaslă şi a bunilor săi prieteni întru ale cuvântuluitrebuie citite pe viu, savurate şi asimilate în toatăcomplexitatea şi diversitatea lor. Ne vom referi doarla o precizare de fond care aparţine regretatuluiGrigore Vieru, făcută cu ocazia lansării volumuluipostumImprovizaţia nisipului (2006). Cităm: „Uncoleg de generaţie l-a numit în presă pe V. Teleucăcopoi comunist… (subl. n. – H.C.). Am mai spusde atâtea ori şi în presă că nu toţi foştii membri departid şi nu toţi oamenii care au ocupat posturi maride conducere… au fost nişte netrebnici, ci printre eiau fost şi oameni extraordinari, care, pe timpurilegroaznice de teroare, de cenzură draconică, au ştiutsă ajute cultura din interior, riscându-şi pâinea,riscându-şi cariera, şi unul dintre ei, unul dintreaceşti mari bărbaţi, a fost V. Teleucă. (p. 142). Şi maila vale: „Teleucă a avut curajul să publice versurilepentru care a pătimit. Atâtea lucrări a publicat! Ela fost un disident. Poate, unicul scriitor. Vreau să-ivăd pe acei care-l învinuiesc şi-i aduc acuze, undesunt romanele lor? Un roman de sertar, unde e el?128 - nr. 3(18), septembrie 2010