Akademos 3 2010. pentru PDF.indd - Akademos - Academia de ...

Critică literarăVictor TELEUCĂ, 1960recunoştinţă şi satisfacţie sufletească. Oficialităţilese arătau deranjate de orientarea ne-dogmatică,ţintită atât cât se putea, spre promovarea realelorvalori, de către „nomenclaturistul” Victor Teleucă.O bună parte din colegii săi de breaslă – din neagrăinvidie sau din cauza unor orgolii nemăsurate – îipurtau pică, îl urau şi îl defăimau atât pe din-faţă,cât şi, mai ales, pe din-dos, atât până la destituireadin funcţiile publice, cât şi după. Atacatul şi umilitulde multe ori nu a deschis front de luptă şi răzbunare,cum ar fi fost poate firesc, ci s-a retras în sinele săuimaginar şi de necuprins, zidindu-şi o lume şi ununivers artistic propriu, inconfundabil, chiar dacăsoarta l-a adus la o stare fizică şi materială dincele mai triste şi deplorabile, câştigându-şi bucatade pâine pentru traiul de toate zilele prin activităţialeatorii, prin ţinerea unor cursuri liceale plătitecu 1,40 lei pe oră. Şi asta se întâmpla cu scriitorul,filosoful şi omul de cultură Victor Teleucă care aveanu numai meritele despre care am amintit mai sus,dar care a dat dovadă, pe vremuri, de mare bărbăţieşi curaj civic şi artistic, fiind autorul primuluipoem-odă consacrat limbii materne – O altă limbămai frumoasă nu-i (1960) şi a primului volum deversuri în literatura noastră dat la cuţit (1960)pentru ciclul Ciocârlii basarabene. Doar acesteVictor TELEUCĂ. 1979două exemple de curaj şi de înaltă ţinută moralăar fi fost suficiente sa-i asigure Poetului-filosof unloc de primă mărime în literatură/cultură, dar şi încadrul mişcării naţionale de reînnoire şi revenire latemeliile originare ale neamului. Nu a fost însă săfie! Modestul şi cumpătatul până la limită VictorTeleucă a neglijat toate acestea, dându-le benevoluitării. În schimb mulţi dintre foştii „nemulţumiţi”şi turnători de meserie au devenit, peste noapte,„victime” ale fostului regim totalitar, „eroi” şi„promotori” ai luminii şi progresului.În aceste condiţii ingrate, Victor Teleucă continuasa-şi ducă povara talentului şi chemării sale, faptdespre care vorbesc convingător cărţile apărute înultimii ani ai vieţii scriitorului, dar şi, mai ales, celece au văzut lumina tiparului după părăsirea de cătreel a acestei lumi. La descoperirea şi redescoperireavalorilor la care ne referim şi-au pus umărul, maidirect sau indirect, unii reprezentanţi de seamăai mediului nostru literar-cultural, rolul decisivrevenindu-i însă tandemului familial Dumitruşi Mariana Gabura – iniţiatorii, coordonatorii,supraveghetorii şi susţinătorii material-financiarai acestor ediţii deschizătoare de noi drumuri şiperspective în istoria literaturii din perioada postmodernă.Sperăm că acest nobil efort va avea toatăînţelegerea şi continuarea.Rămânea însă, până mai ieri, în umbră, undomeniu de importanţă vitală pentru înţelegereaşi asimilarea fondului literar Victor Teleucă întotalitatea lui – acela al prezenţei poetului în critica şiistoria literară, în conştiinţa cititorului contemporan.Mai cu seamă acest gol se simţea în cea de a douaparte a activităţii scriitorului, desfăşurată dupădestituire din funcţii şi marginalizare.Volumul Victor Teleucă – un heracliteantransmodern (Editura „Universul”, Chişinău, 2010)completează şi acoperă esenţial această lacună.Compartimentul I al cărţii cuprinde referinţecritice despre Victor Teleucă, acestea fiind semnatede nume notorii în domeniu cum ar fi TheodorCodreanu, Mihai Cimpoi, Mihail Dolgan, ElizaBotezatu, Ion Ciocanu, Ana Bantoş ş.a. Doar câtevaexemple. „Transmodernismul lui Victor Teleucăde după anii de tăcere, – remarcă Th. Codreanu, –este un fenomen de latenţă, iar nu unul pe deplinconştientizat. Dimpotrivă, revenind la viaţa literară,el a încercat o sincronizare cu postmodernismul dinlume şi din Ţară, temându-se, probabil, să nu parăun tradiţionalist desuet sau un modernist pe cale deînvechire. Sufletul basarabean, adânc implantat întradiţie, i-a jucat, însă, festa (în cel mai frumos sensal cuvântului – H.C.) căci, fără voia lui, a înfăptuit onr. 3(18), septembrie 2010 - 127