Akademos 3 2010. pentru PDF.indd - Akademos - Academia de ...

AkademosAceastă „procedură” de aflare a adevărateiîncărcături semantico-stilistico-estetice a creaţieipoetului e condiţionată, parţial, de faptul cănu tot ce a scris autorul a ajuns să vadă luminatiparului – nici în timpul vieţii, nici după trecereasa în eternitate. Există, în acest sens, numeroaseargumente, exemple şi mărturii. Vom aminti doarde faptul că primul volum în grafie latină, intitulatPiramida singurătăţii, a apărut tocmai în anul 2000,în timp ce volumele următoare: Ninge la o marginede existenţă (Poezii, refl ecţii şi alte deziceri de sine,2002), Improvizaţia nisipului (2006) şi poemulDecebal (2003) văd lumina tiparului numai dupăstingerea din viaţă a autorului lor.Recent, tot în 2010, pe masa cititorului ajungeminunatul poem liric-filosofic Răsărit de Luceafăr,scris încă în anul 1988. Surprize cutremurătoare deacest fel ar putea să mai aibă loc, ele completândesenţial imaginea creatorului acestor mărgăritarepoetice, inclusiv şi acel consacrat marelui Eminescu.Căci „Eminescu, zice V. Teleucă în ante-prefaţă lapoem, este stâlpul de Foc ce ne duce prin pustiularid spre propria noastră cunoaştere, imaginara Ţarăa făgăduinţei”. Anume marele geniu, care a fost şiva rămâne autorul „Luceafărului” nepereche, „cândse revarsă zorii/ şi-adormi pe cele scrise / fruntea luimai grea ca munţii, / nici el nu-şi închipuise / carelege se alege / din cuvinte şi din vise, / un ceva cen-are capăt, / un simbol din vremi cernut, / altfel nuera ce este / şi ce-a fi cu timp şi spaţiu / într-o soartăîncăput”.Principala condiţie însă, în ce priveşte adecvata(nu însă şi definitiva!) recepţionare şi interpretarea operei şi personalităţii scriitorului în ansamblu,e examinarea acestora în context interdisciplinar,interspaţial şi intertemoprar, indiferent despre cese discută la moment: despre opera literară, despreeseul filosofic, despre intervenţia publicisticăş.a.m.d., sau despre biografia scriitorului cu toateurcuşurile şi lunecările ei, biografie zidită – real şiimaginar – în opera-i propriu-zisă.Privit din acest unghi, Teleucă-omul şiTeleucă-scriitorul trebuie cercetat ca personalitatevenită din şi formată, în bună parte, în mediulrural, cu tradiţiile sale populare şi literatura oralămultiseculară, continuat şi rotunjit, în cea mai mareparte, în mediul urban, în mediul cuvântului scris,în mediul cultural al valorilor artistice – naţionale şiuniversale. Concomitent, mediile respective trebuieraportate la condiţiile istorice, sociale şi politicecomplicate sau pe de-a dreptul dramatice prin care atrecut în această perioadă de timp baştina poetului,Basarabia – Republica Moldova: în componenţaStatului Român, în componenţa URSS, în anii deIndependenţă şi căutare a unor soluţii proprii defiinţare şi afirmare. De la prima publicaţie literarartistică,poemul Răscruce (1958), până la ultimelevolume apărute post-mortem şi despre care ampomenit deja, s-au perindat epoci întregi şi cutremuresocial-umane care au zguduit şi au schimbat lumea.Toate acestea au trecut, într-un fel sau altul, prinsufletul şi conştiinţa cepeleuţeanului Victor Teleucă.Modest din fire şi blajin la suflet, înzestrat de laDumnezeu cu harul contemplării şi analizei lucrurilorîn dimensiunea, complexitatea şi profunzimealor, autorul poemului Decebal prefera, mai alesîn ultimii ani de viaţă, discuţiile cu sine însuşi, cupropriul eu pentru ca în cele din urmă să ancorezepe vârfurile unei filosofii poetice sau, dacă vreţi, aunei poezii filosofice, greu de imaginat în condiţiileistorice precare pe care a avut a le înfrunta.Cu toate acestea, în scrisul autorului, privit înansamblu, se observă nu numai un salt calitativabsolut nou, o reformare fundamentală a cuvântuluişi imaginii poetico-filosofice, dar şi o continuitateevidentă dintre cele intuite şi dibuite în anii tinereţii.Nu lipsesc şi căutările de sine, accentuate maicu seamă în a doua perioadă a vieţii sale, dupăînlăturarea din toate funcţiile oficiale şi mai puţinoficiale, pe care le-a îndeplinit de-a lungul anilor încadrul Uniunii Scriitorilor din Moldova (de secretaral Comitetului de conducere al U.S., de lucrător derăspundere în colegiul de redacţie al revistei „Nistru”ş.a.), punctul de vârf constituindu-l demiterea (în1983) din funcţia de redactor-şef al săptămânalului„Literatura şi arta”, în fruntea căruia s-a aflat timpde aproape două decenii, începând cu anul 1964(până 1977 cu denumirea „Cultura”).Motivul oficial al destituirii era „încălcareadisciplinei financiare” de către redactorul-şef. Cauzaadevărată, intuită de cei mai mulţi, zice poetul ArhipCibotaru în memoriile şi analizele sale, profunde şicompetente, din paginile romanului-fapt, romanuluidocumentPe timpul lui Teleucă (Editura Universul,Chişinău, 2010) a fost cu totul alta – „curajulredactorului de a susţine cele mai valoroase opereliterare şi cele mai de seamă realizări în domeniulculturii ce nu cadra cu schemele oficiale” (429).Munca de creaţie propriu-zisă (numim doar câtevapublicaţii artistice de până la destituire: La ruptulapelor – 1960, Nelinişti – 1962, Din patru vânturi– 1964, Insula cerbilor – 1965, Îmblânzirea focului– 1971, Alte nelinişti – 1975, Încercarea de a numuri – 1980, Goniţi pasărea de cenuşă – 1982 ş. a.)se sincroniza cu activităţile publice despre care ampomenit. Însă şi una, şi alta nu i-au adus prea multă126 - nr. 3(18), septembrie 2010