Akademos 3 2010. pentru PDF.indd - Akademos - Academia de ...

Enciclopediesincronizării cu principiile neutralităţii obiectiveîn abordarea tematicii şi problematicii ştiinţifice,ruperea de un anumit tip de raporturi cu puterea,de anumite influenţe şi presiuni. Este cunoscutfaptul că, deşi se proclamă ataşamentul la valorilepluralismului, autorităţile sunt mereu tentate sămenţină controlul şi să-şi impună propriul adevăr.Asocierea enciclopediei cu acumulareasistematică de cunoştinţe în diverse ramuri esteo viziune oarecum utopică. În realitate, astăzi oenciclopedie universală nu mai este un inventar, nicichiar în sute de volume nu ar putea fi reflectate toatecunoştinţele ce se acumulează. Sub aspect practic,ea semnifică mai degrabă selectare şi organizare,înglobarea unei ierarhii a cunoştinţelor, în bazaclasificării şi sistematizării acestora într-o ordine dela general la particular. Din fiecare ştiinţă trebuieselectat nucleul, ansamblul de adevăruri esenţiale –concepte, rezultate, aplicaţii etc. Apoi, cunoştinţeletriate urmează a fi organizate sub aspectul asigurăriiintegrităţii, unităţii şi clarităţii de stil, al accesibilităţiipentru utilizator/consumator.În lucrarea lor de referinţă de acest gen, D.Diderot şi D’Alembert au aplicat o structurătriplă de organizare a cunoştinţelor, actuală şi înprezent: lista alfabetică, arborele ierarhizat alştiinţelor ce reflecta sistemul cunoştinţelor umaneşi trimiterile/referinţele de la un articol la altul,care indicau relaţiile parentale sau afinităţile întrematerii. Există opinii potrivit cărora metoda luiD. Diderot şi D’Alembert de utilizare a mai multorstructuri interconectate constituie anticipareaconcepţiei moderne a hipertextelor ce stau la bazaenciclopediilor în versiune electronică. Tradiţia estecontinuată de autorii contemporani ai enciclopedieifranceze „Universalis”, care adaptează conceptul„înlănţuirii cunoştinţelor”, oferind utilizatoruluiposibilitatea de a circula prin câmpul cunoştinţelorpe traiectoriile de tip „reţea”. O astfel de metodăse adresează nu atât capacităţii utilizatorului de aconsuma cunoştinţe brute, cât talentului de a-şipune întrebări, de a reflecta, de a apela la materialelegate/corelate, de a se aprofunda în căutare pediverse direcţii pentru a găsi răspunsurile.În Enciclopedia Moldovei, ca şi în oriceenciclopedie universală, conceptualizareaobiectelor, proceselor, fenomenelor realităţii se varealiza prin intermediul terminologiei ştiinţifice. Înacest context un rol central îl joacă Registrul generalde termeni (repertoriul terminologic), ce integreazăregistrele ramurale de termeni ai ştiinţei şi artelor.În procesul de elaborare a Registrului general determeni au fost delimitate şi, în mare parte, parcurseurmătoarele etape: documentarea, selectareadomeniilor/ramurilor ştiinţei şi artelor; elaborareaarborilor ramurali ai clasificării tematice şi aArborelui general al clasificării tematice; culegerea/selectarea termenilor şi organizarea lor sub formă deregistre ramurale; identificarea termenilor ştiinţificiinterdisciplinari în scopul soluţionării cazurilor deomonimie prin definirea adecvată a termenuluiomonim în cadrul fiecărei ştiinţe (ex: ACT (fi los.),ACT (jur.), ACT (teatr.)); expertizarea şi validarearegistrelor de termeni; integrarea termenilor încadrul Registrului general (cca 45 mii de termeni învarianta de proiect).Pentru sistematizarea şi clasificarea fonduluilexical al Enciclopediei Moldovei s-a recursla adaptarea, combinarea unor moduri deordonare şi clasificare aplicate pe plan naţionalşi internaţional. În scopul identificării ramurilor/domeniilor ştiinţifice au fost supuse analizeicomparative diverse nomenclatoare (nomenclatorulspecialităţilor ştiinţifice, nomenclatorul domeniilorde formare profesională, nomenclatorul activităţilordin economia naţională ş.a.). Clasificarea propusăde Organizaţia pentru Cooperare şi DezvoltareEconomică (OCDE), aplicată şi în RepublicaMoldova, în care se delimitează 6 domenii complexeale activităţii de cercetare-dezvoltare (ştiinţenaturale şi exacte; ştiinţe inginereşti şi tehnologice;ştiinţe medicale; ştiinţe agricole; ştiinţe sociale;ştiinţe umaniste), a fost pusă la baza structuriinivelului 1 al Arborelui clasificării tematice atermenilor. În vederea completării nivelului 1 a fostanalizat şi modelul de clasificare a enciclopediei„Universalis”, care are 22 de teme/rubrici pe nivelul1, predominând ramuri/teme concrete şi mai puţindomeniile complexe. Examinarea acestor şi altorabordări a permis sinteza Arborelui clasificăriitematice a termenilor EM, completarea listei deramuri ale ştiinţei şi artelor la nivelul 1 (Figura 1).În urma evaluărilor de expert, pentru reflectareaîn cadrul celor 10 volume, fiecărui dintredomeniile/ramurile ştiinţei şi artelor i s-a atribuito cotă (în procente) din volumul total, reieşinddin proporţia procentuală de 40:60 dintre ştiinţeleexacte şi naturale şi, respectiv, ştiinţele sociale şiumaniste. În procesul elaborării volumelor, acestecote orientative vor fi respectate cu o anumitănr. 3(18), septembrie 2010 - 123