Akademos 3 2010. pentru PDF.indd - Akademos - Academia de ...

Patrimoniua continuat să activeze şi după închiderea mănăstirii,căci pe la 1790 „Ioanichie, dascal homoran” copia aiciun „Osmoglasnic… pentru învăţătura diecilor” 15 . Lafel, a continuat să mai pâlpâie un timp şi scriptoriamănăstirii în care pe la 1801, „Ironim Stolear, otmonastirea Voroneţ” copia „Viaţa minunatului Isoppreînţeleptul” 16 .Dacă mai mulţi dintre cei care au învăţat carte laVoroneţ au ajuns mitropoliţi, episcopi, egumeni pela alte mănăstiri, aceasta arată că aici şi-a desfăşuratactivitatea un centru de instruire şi educaţie spiritualădestul de înaltă.Din cauza condiţiilor grele şi a numeroaselorrăzboaie, devastări, incendii până la noi a ajuns doaro mică parte din zestrea spirituală şi cărturărească aVoroneţului, mai ales din cele copiate aici.Pe întreg parcursul existenţei sale fiind atraşi deatmosfera spirituală de adânca credinţă şi serviciiledivine, de parastasele de pomenire a voievozilor,boierilor, dar şi a oamenilor din păturile scăpătateşi de jos ale ţării mănăstirea Voroneţ era vizitatăde monahi de pe la alte mănăstiri din împrejurimi:Humor 17 , Neamţ 18 , Slatina 19 , Bisericani 20 , de mulţicredincioşi din ţinuturile, târgurile şi satele din toatăMoldova şi chiar de pe alte plaiuri, între care dinTransilvania, Rusia, precum şi de pe pământurilebulgare, sârbeşti şi ucrainene. Drept dovadă suntatât persoanele trecute la Pomelnic, între care şi„ţarii moschiceşti” din sec. XVI-XVIII de la Ivanal IV-lea până la Elisaveta Petrovna 21 , precumşi diferite inscripţii de pe pereţii bisericii cumar fi Vâlcu Ungureanul (1630/1631) 22 , probabildin Transilvania; Anania Mileşev (1607/1608)şi Theodor Mileşev (1633/1634) din Serbia 23 ;ieromonah Dimitrii (1666) din Poltava 24 .Cum am putea explica altfel faptul că dupăretragerea la Voroneţ fostul mitropolit GrigorieRoşca dăruia un acoperământ pentru Sfânta Masă15Mitric Olimpia, Manuscrise româneşti din Moldova. Catalog,vol.II, Iaşi, 2007, p.78-79.16Ibidem, p. 166-167.17De exemplu, „ermonah Ioan ot Homor” vizita mănăstireaVoroneţ ani de-a rândul, după cum reiese din inscripţiile salelăsate pe peretele bisericii Sf. Gheorghe în anii 1756, 1757, 758(Brătulescu Victor, Nume de călugări şi de dieci p. 542, 544,545).18„Ieromonah Iorest ot Neamţu”, 1747/1748 (Ibidem, p. 545).19„Isaie ot Slatina” (Ibidem, p. 543).20„Monah Gavril din Bisericani” (Însemnări, vol. I (1429-1750), Iaşi, 2008, p. 417).21Pomelnicul mănăstirii Voroneţ, p. 37.22Brătulescu Victor, Nume de călugări şi de dieci, p. 543.23Ibidem, p. 542.24Ibidem, p. 544.mănăstirii bulgare Rila 25 , decât prin aceea că peatunci la mănăstirea moldoveană a ajuns să se închineşi să adune „milostenie” nişte călugări bulgaricum făceau de obicei atâtea lăcaşe sfinte din Balcanişi Orientul Apropiat ajunse la mare sărăcie dincauza stăpânirii otomane. Uneori, fie întâmplător,fie intenţionat diferite feţe bisericeşti sau laicerătăcind prin lume se aciuau la mănăstirea Voroneţ.Aşa s-a întâmplat cu „popa Aftanasie, rus” pe care-lîl află la Voroneţ un învăţăcel din satul Dorna pe la1733 26 ; iar „Ifrim, ardelean” de obârşie, îşi atestă la13 mai 1781 şederea la mănăstirea Voroneţ printr-oînsemnare de pe un „Apostol” (1743) pe cândîncheia copierea unei ample însemnări cronicăreştiprivitoare la istoria Ţării Moldovei 27 , fapt carescoate în vileag prezenţa unei atmosfere cărturăreştişi de interes faţă de trecutul bisericii moldoveneştişi a Ţării Moldovei în general.Odată cu întemeierea în ţările vecine şi celeromâneşti a tipografiilor, fiind vorba de sec. al XVIlea,la mănăstirea Voroneţ ajunge şi cartea tipărităcare nu numai că costa mai puţin, dar şi se citea şi seînvăţa mai uşor. Cu toate acestea, în sec. XVI-XVIIIîn mănăstirea Voroneţ, ca şi în întreaga Moldovă,continua să predomine cartea manuscrisă. Aceastărealitate o constatăm şi pe la 1775, pe când bibliotecamănăstirii număra, conform Condicii întocmite deVartolomei Mazereanu, 78 de cărţi, dintre care numai22 erau cărţi tipărite, adică 30 la sută.La data lichidării mănăstirii în 1775 de cătreautorităţile austriece, constatăm că sub îndrumareaegumenului Macarie la Voroneţ avea loc o înviorareevidentă a vieţii culturale şi spirituale. Dar fenomenulnu a avut finalităţi importante din cauza amesteculuiîn treburile mănăstirii al noilor autorităţi.Redeschisă după 206 ani sub diriguirea înţeleaptăa Maicei Stareţe Irina, la mănăstirea Voroneţ seîncearcă reînnodarea firului istoriei şi revigorareavieţii spirituale, încât sfântul lăcaş îşi recapătătreptat faima de altădată. Astăzi, spre mănăstire îşiîndreaptă paşii pentru a se ruga lui Dumnezeu, acinsti memoria înaintaşilor şi a admira frumoaselefresce voroneţene şi irepetabilul „albastru deVoroneţ” sute şi mii de credincioşi din împrejurimi,pelegrini din întreagă Românie şi de peste hotare.25Moisescu Gh., Lupşa Şt. Filipaşcu Al., Istoria BisericiiRomâne, vol. 1, Bucureşti, 1957, p. 394.26Însemnări de pe manuscrise şi cărţi vechi din Ţara Moldovei.Un Corpus Editat de I. Caproşu, E. Chiaburu. Vol. I (1429-1750), Iaşi, 2008, p. 466.27Ibidem, vol. II, Iaşi, 2008, p.339-340.nr. 3(18), septembrie 2010 - 119