Akademos 3 2010. pentru PDF.indd - Akademos - Academia de ...

MuzicologieSuitele de marşuri capătă un aspect compozit, elefiind plăsmuite prin juxtapunerea şi prelucrareaunor motive muzicale contrastante ca origine, stilşi caracter. Pe lângă melodiile de marşuri popularecunoscute, intrate de mai mult timp în arsenalulmijloacelor de expresie lăutărească, în conţinutul lorse regăsesc deopotrivă creaţii de muzică clasică şi dedelectare. Un exemplu concludent în acest sens ni l-aoferit formaţia din Ialoveni, protagonista manifestăriinupţiale din comuna Mileştii Mici. Acordeonistulformaţiei, un bun cunoscător al repertoriului demuzică universală, a introdus în suita de marşdouă melodii contrastante, dar foarte cunoscutepublicului: Rondo-ul (denumit şi Marş turcesc)din Sonata în la-major de W. A. Mozart şi celebraromanţă populară De ce nu-mi vii de Gh. Dima/I.Filip, pe de alta. Coeziunea şi fluenţa sintagmatică amaterialului în cuprinsul suitelor lăutarii o realizeazăprin procedeele tradiţionale, apelând la anumite frazede legătură, la o serie de formule stereotipe, menite agestiona modulaţia tonală şi a asigura, în acelaşi timp,transferul de energie intonaţională de la un conţinutmelodic la altul.Unele nunţi urbane de local tind să capete unaspect elitist şi fastuos, acestea facilitând producereadiverselor inovaţii ceremoniale. Astfel, întâmpinareaalaiului nupţial la restaurant este oficiată uneoride fanfarele academice, tocmite în mod specialpentru evenimentul festiv. Constituite din muzicieni„de conservator” şi conduse de un dirijor, acesteainterpretează „pe note” un vast repertoriu de muzicăuniversală şi naţională, cuprinzând atât marşuriclasice şi de promenadă, cât şi valsuri, tangouri,melodii latino-americane la modă, alternate cudansuri tradiţionale autohtone. Aceloraşi fanfareacademice li se încredinţează deseori şi asistareaceremoniei „la datul mâinii”. O inovaţie aproapeindispensabilă scenariului actual îl reprezintă şiceremonia trecerii mirilor pe sub „podul de flori”,moment simbolic ce precede începutul banchetuluinupţial propriu-zis. Format din perechile detineret, special aranjate în formă de coloană, acestaimprimă evenimentului o aură de solemnitaterituală deosebită, accentuată şi prin „punerea înmizanscenă” a renumitului Marş de nuntă al luiMendelssohn. Din acest moment, intră pe rol unimportant personaj al nunţii moderne, „maestrulde ceremonii”, numit îndeobşte „prezentator” sau„tamadà” (termen preluat din filmele sovietice),el substituind funcţia protocolară de „dregător”,„paharnic” sau „diriguitor” al meselor mari de altădată. Personajul cumulează deopotrivă şi funcţiade interpret, solist vocal (gurist, „jumătate bardde han, jumătate număr de varieteu”, cum observaConstantin Brăiloiu, încă în anii interbelici 11 ). Înzilele noastre, lui i se atribuie şi rolul de „regizor”,promotor al elementelor de show-biz în cadrulnunţilor moderne.În general, ceremoniile prilejuite de „masamare” tind să fie tot mai impregnate cu elementeaparţinând spectacolului şi divertismentului. Alăturide cântecele tradiţionale „de pahar”, foarte viabileşi destul de diversificate tipologic, un loc importantli se rezervă unor mini-spectacole de muzicăpop, ethno sau popfolk. Structurate din trei-patrurecitaluri, de regulă, a câte o oră fiecare, acestea facobiectul activităţii comerciale a vedetelor locale dindomeniu. În peregrinările lor nocturne, „noii barziai nunţilor” se axează pe inovaţiile tehnologice, înspecial, pe magnificul dispozitiv digital, tip minidisc,dischetă, CD etc., ele asigurând feedback-ulevoluţiei solistice, substituind astfel orchestra sauformaţia instrumentală. Regizate într-o manieră totmai spectaculară, banchetele nupţiale se transformădeseori în veritabile arene concertistice, destinate„galei vedetelor locale” de muzică pop sau popfolk.Nu mai puţin populare, în special, pe la nunţile dinmediul rural, sunt şi „concertele” live sau feedbackcu vedete ale muzicii folclorice neo-tradiţionale,cu soliştii de top ai diferitor ansambluri populare,precum Lăutarii, Mugurel, Folclor ş.a. Şi în acestdomeniu, un element indispensabil succesuluide piaţă îl reprezintă publicitatea. Popularitateainterpreţilor de muzică populară (sau neotradiţională)devine obiectul unor forme specialede marketing cultural, un aspect mai puţin studiatpână acum.În structura ceremonialului nunţilor orăşenetinde să se impună o nouă funcţie protocolară, ceade „maestru coregraf”, nearticulată însă sub aspecttaxonomic. Astfel, se obişnuieşte ca jocul ritual alcolacilor, jocul zestrei, precum şi al altor secvenţecoregrafice cu caracter protocolar, în special acelor legate de semnificaţia hostropăţului sau asăltatelor 12 de altădată, să fie interpretate de una saudouă perechi de dansatori profesionişti, în costumenaţionale de scenă. Formelor stilizate de dans lerăspund conducătorii şi membrii trupelor coregraficeprofesioniste sau de amatori. Lor li se datorează şiintroducerea în circuitul ofertelor nupţiale a dansuluide gală, numit Polca moldovenească. Preluat dinrepertoriul cunoscutei trupe chişinăuiene de dansmodern Codreanca, operă a unei celebre stilizăricoregrafice, realizate, pe la sfârşitul anilor 1970, demaeştrii Petru şi Svetlana Gozun, brodată pe melodiafolclorică Polca din bătrâni, în prelucrare de NicolaeBotgros 13 , acest dans a devenit un fel de hit local.Trebuie de remarcat, totuşi, vivacitatea şinr. 3(18), septembrie 2010 - 115