Akademos 3 2010. pentru PDF.indd - Akademos - Academia de ...

Akademoscu elementele muzicii moderne pop, ethno şirock constituie un factor important al creaţiei şiinterpretării artistice. Are loc un veritabil procesde recitire, recompunere, recombinare, reciclare,resemantizare, reinterpretare şi, în ultimă instanţă,revalorizare a elementelor de patrimoniu cultural.Paradigmele culturii tradiţionale sunt antrenateîntr-un amplu “joc hermeneutic, al interpretărilor şievaluărilor succesive” 7 , joc marcat de tendinţele şighidat de modelele culturii de consum occidentale.Asistăm la un proces de deschidere, critică şiselectivă, voită sau impusă, modestă sau amplă,latentă sau manifestă, ce creează premisele unui noudialog intercultural al tradiţiei moştenite, în contextulmodernizării şi globalizării economice şi culturalecontemporane. Noi forme de muzică, bazate peelementele populare, tradiţionale şi etnice, se impun,pentru a răspunde necesităţilor societăţii aflate întranziţie. Creşte exponenţial ponderea genului demuzică comercială pop „ca derivaţie modernă aformelor muzicii etnice locale” 8 . Genurile mai vechiale muzicii tradiţionale nu-şi mai găsesc un răspunsartistic adecvat momentului de schimbări radicaleîn viaţa culturală, socială, politică şi economică, ceau survenit în perioada tranziţiei post-comuniste dedupă 1990. Ele sunt nevoite să accepte noile formede „copertare” electronică şi digitală. Funcţionareaculturii în epoca globalizării ţine seama, cumobservă M. Maliţa, „de calitatea ei de a fi resursăeconomică: un produs comercializabil” 9 .Obiectul investigaţiilor noastre de teren l-aconstituit faza nupţială propriu-zisă, adică ziuaînregistrării (civile şi/sau cununiei religioase) acăsătoriei şi a banchetului ritual (masa mare), deregulă, duminica, mai rar, sâmbăta (iar la oraş, şivinerea). Relevanţa proceselor de modernizare atradiţiilor muzicale legate de acest cadru ceremonialnu apare uniformă, fenomenul fiind marcat deimportante nuanţe particulare, de ordin social şiregional.Ca şi în trecut, un grad mai mare de inovare atradiţiilor nupţiale se manifestă în mediul urban. Unelement comun, atât mediului urban, cât şi celui rural,îl reprezintă însă tendinţa celebrării evenimentuluifestiv în săli specializate (restaurante, cafenele, casede cultură etc.). Conservarea obiceiurilor legate dedrumurile rituale, destul de tenace încă în localităţiledin spaţiul rural, a determinat diferenţiereafuncţională a două categorii de formaţii muzicale:1) formaţiile ambulante, constituite din 4-5instrumente tradiţionale, de regulă, aerofone de tipoccidental, interpretând marşuri şi melodii de dans;2) formaţiile staţionare, de local, constituite din 3-5sau mai mulţi instrumentişti şi solişti vocali, axatepe o structură organofonă hibridă, centrată în jurulunui nucleu electronic (keyboard sau sintetizator şicomputer), interpretând un repertoriu mixt, axat pemuzica tradiţională, neo-tradiţională 10 , ethnopop,popfolk, poprock, dance, pe alte genuri şi stilurimuzicale de popularitate.În spaţiul urban (uneori şi în cel peri-urbansau chiar rural), se remarcă tendinţa substituirii,totale sau parţiale, a drumurilor rituale tradiţionalecu un fel de „pelerinaje nupţiale de protocol”.Astfel, după oficierea căsătoriei civile la primărie,în sunetul celebrului Marş de nuntă al lui F.Mendelssohn, alaiul tinerilor însurăţei se îmbarcăîn limuzine şi îşi face prezenţa publică în cadrulceremoniei depunerii solemne de flori, de regulă,la monumentul gloriei militare sovietice, uneori şi/sau la unul din monumentele naţionale. Fenomenulrelevă reminiscenţa unor practici cutumiare dinperioada comunistă, bazate pe concepte şi simboluriale modului „socialist” de viaţă. Paradoxală şianacronică la prima vedere, reţeaua unor astfel de„obiceiuri” şi trasee nupţiale protocolare de sorginteideologică sovietică, este menţinută şi dezvoltatăîn continuare, în aşa-numita „perioadă de tranziţiepost-comunistă”, de această dată, aparent dinraţiuni pur economice (dacă nu şi politice), de cătrediverşi agenţi comerciali, printre care cameromanişi fotografi. Ofertele lor comerciale vizează un largspectru de servicii, incluzând diferite scenarizări,unele cu caracter anecdotic, avându-i ca protagoniştipe miri, fenomenul deseori tinzând să se substituieobiceiurilor tradiţionale ce ţin de împodobitulmiresei sau de bărbieritul mirelui, aşa cum am pututobserva, spre exemplu, la Drochia.Un rol deosebit de important îl are obiceiulnumit „datul mâinii”, adică ceremonia întâmpinăriifestive a oaspeţilor de către miri şi naşi. Desfăşuratîn preambulul sălii de banchet, acest momentsimbolizează solemnitatea şi rumoarea nupţialăce domnea altădată în curtea caselor ţărăneşti.Întreaga ceremonie este asistată de muzica de marş,interpretată de formaţia lăutărească tradiţională saude cea modernă, „de salon”. Reluată în repetaterânduri, după scurtele interludii improvizate dedans, ceremonia dată prilejuieşte un amplu spaţiudiscursiv, în care muzicienii îşi pot etala din plininspiraţia, fantezia şi elanul lor creator, construindadevărate suite de marşuri. Structura compoziţionalăa acestora articulează, într-o manieră liberă şiimprovizatorică, mai multe melodii, de regulă,preluate din cele mai variate genuri de muzică(tradiţională, de fanfară, de promenadă, clasică, depopularitate ş.a.). Noii lăutari se lansează astfel înveritabile „periple muzicale” cu caracter globalizant.114 - nr. 3(18), septembrie 2010