Akademos 3 2010. pentru PDF.indd - Akademos - Academia de ...

Refugiuaceastă peliculă sesizăm cu stupoare că destinul atâtde cutremurător al lui Mihai Eminescu i-a servit unprilej de a-şi ostoi obsesia revanşardă faţă de gloatainamică care i-a respins filmul Ana Pavlova[14].Căzut pradă acestor resentimente, pe Loteanu,trecut prin prea multe încercări şi decepţii pentrufirea-i exaltată, maximalistă, l-a doborât totuşi„deceniul negru” – anii ‘90, când exilul autoimpusdin patrie s-a suprapus cu exilul forţat din artă. Deşi,cum a remarcat nu o dată, şi în primul exil nu semai scriau poezii, în cel de-al doilea, decepţionatde obscuritatea timpului pragmatic, ce devora cuvoluptate idealurile romantice, el a pierdut unicaşansă de supravieţuire şi împăcare cu lumea şi cusine prin catharsisul creaţiei...Repercusiunile grave în sfera creaţiei ale exiluluirăsăritean se dublează cu cele politice şi psihologice.Cei care erau constrânşi să-şi părăsească patria erauconsideraţi pe vremuri nişte disidenţi cu pronunţateaspiraţii românofile. Infinitele reveniri cu misiuniapostolice ale lui Ion Druţă şi persistentelereîntoarceri ale lui Emil Loteanu cu idei revoluţionareale renaşterii din scrum a cinematografiei naţionale,nu mai trezeau entuziasmul scontat din parteaintelectualităţii. Şi nu numai din considerentereacţionare şi conformiste. Nici unul, nici altulnu au reuşit să-şi păstreze nealterat imagineaunui veritabil erou naţional, amândoi îmbrăţişânddoctrina moldovenismului şi cea a unor incurabilinostalgici ai URSS. Reîntoarcerea fiilor rătăcitoris-a soldat de fiecare dată cu o situaţie psihologicăcumplită: o nerecunoaştere reciprocă dintre ceireveniţi şi cei ce au trăit în aşteptarea lor. De fapt,şi cei refugiaţi, şi cei rămaşi în temniţa bodiulistăau întârziat la trenul destinului, culturii basarabenefiindu-i aduse răni mortale.Or, nihilismului total al tinerelor generaţii,obsesiilor vis-a-vis de „terenul viran” al artei dinRSSM, reproşurilor dure faţă de ţinuta morală apredecesorilor li se poate contraargumenta doarprin dezvăluirea complexităţii, paradoxurilor şiinconsecvenţelor flagrante ale destinelor artiştilorrăsădiţi în solul searbăd al exilului răsăritean. Şichiar dacă în acest sol au apărut nişte flori de onemaiîntâlnită frumuseţe, ele au fost imediat strivitede îngheţurile timpurii.P.S. Îmi dau perfect seama că am atins doarvârfurile acelui aisberg cultural, care într-o maremăsură ne-a afectat evoluţia artistică a ultimelordecenii. Au rămas neacoperite nu numai întrebărilefără răspunsuri, dar şi o serie de răspunsuri fărăinterogaţii. Din acel morman de iţe încurcate aşevidenţia doar un singur aspect-cheie. În ghemulbasarabean al relaţiei „refugiu-exil” te şocheazăcel mai mult caracterul tragic şi, în acelaşi timp,pervers al acestei relaţii. Or, toţi acei care s-aurefugiat în capitala URSS au cerut adăpost încadrul unui sistem ce a adus pe meleagurile nataleînrobirea sovietică. Oare în subconştient nu au simţitimanenţa concreşterii odioase a martirilor cu călăii?Este adevărat, străinii i-au salvat de ai săi. Dar ai săinu au fost oare pervertiţi de directivele venite de laaceiaşi străini?P.P.S. Niciodată, scriind studiile mele, nu amcunoscut un asemenea zbucium interior, o asemeneabalansare între înţelegere şi incertitudine, sentimentuldezolant că îmi scapă tocmai esenţa unui fenomen,prea complicat şi controversat să-l pot dezvălui şianaliza. În subtextul acestor frământări se ascundeînsă întrebarea sacramentală: am sau nu am dreptulsă-i judec pe aceşti oameni năpăstuiţi, care auavut neşansa să se nască în Basarabia – ţara fataleineîmpliniri istorice. Într-un moment de maximătensiune am înţeles de ce aş avea acest drept moral:părinţii mei Vladimir şi Valentina Plămădeală auavut un destin asemănător, refugiindu-se în 1948,în preajma noului val de represalii din RSSM, laMoscova. Aici m-am născut la sfârşitul următoruluian. În exil.Referinţe bibliografice:1. Mihăiescu, Dan. Dulcile chingi ale libertăţii //Idei în dialog, 2008, nr.11, p.7.2. Eliade, Mircea. Literatura diasporei. Craiova,1996, p. 7-9.3. Convorbiri cu Cioran. Bucureşti, 1993, p.35.4. Manea, Norman. Pledoaria exilului // Idei îndialog, 2009, nr. 18, p. 16.5. Citat după: Cimpoi, Mihai. Istoria deschisă aliteraturii române din Basarabia, Chişinău, 1996, p. 17-18.6. Idem, p. 21.7. Strâmbeanu, Andrei. Discurs rostit cu ocaziaconferirii titlului de Doctor Honoris Causa actorului,regizorului şi omului de cultură Ion Ungureanu//Literatura şi arta, 2009, 28 mai, nr. 21, p.3.8. Idem9. Plămădeală, Ana-Maria. Ion Druţă: vicisitudiniledestinului creator// Arta 2007, Chişinău, Bussines-Elita.10. Noica, Constantin. Pagini despre sufl etulromânesc, Bucureşti, 1991, p. 94.11. Бахтин, Михаил. Философия поступка.Севастополь, 2002, р. 11.12. Idem, p.13.13. Plămădeală, Ana-Maria. Ion Druţă: vicisitudiniledestinului creator// Arta 2007, p. 91.14. Vezi argumentarea mai detaliată a acestei idei înEmil Loteanu – destin de viaţă lungă, Chişinău, CarteaMoldovei, 2008.nr. 3(18), septembrie 2010 - 111