Akademos 3 2010. pentru PDF.indd - Akademos - Academia de ...

Istorieavea un cap de pod de unde să prindă ca în cleştePolonia în caz de necesitate. Aşa că recunoaştereainteresului Lituaniei faţă de teritoriul Vilno pleca totde la interesul cinic al lui Adolf Hitler.La 28 septembrie 1939 la Moscova, dupălichidarea Poloniei, odată cu semnarea Acorduluide frontieră şi prietenie sovieto-german, Ribbentropva accepta, cu asentimentul lui Hitler, să satisfacăpropunerea lui Stalin de a face un schimb de teritorii:să cedeze Lituania contra unor părţi ale Polonieicentrale şi răsăritene (voievodatul Liublin şi o partea voievodatului Varşovia), căzute sub ocupaţiesovietică. Coridorul Vilno, pe care l-au ocupat iniţialdupă 17 septembrie, dar pe care l-au restituit dupăsemnarea acordului din 28 septembrie, sovieticii îlvor cumpăra cu bani grei – 31,5 mln mărci aur la 10ianuarie 1941, în urma semnării unui alt protocolsecret la pactul de neagresiune din 23 august.Punctul 2 al protocolului din 23 augustconsfinţea a patra împărţire a Poloniei: „În cazulunei transformări teritoriale şi politice a teritoriiloraparţinând statului polonez, sferele de interese, atâtale Germaniei, cât şi ale URSS, vor fi delimitateaproximativ de linia râurilor Narva, Vistula şi San.Problema dacă în interesele ambelor părţi ar fi dedorit menţinerea unui stat polonez independent şia modului în care vor fi trasate frontierele acestuistat poate fi soluţionată definitiv numai în cursulevenimentelor politice ulterioare. În orice caz,guvernele vor rezolva această problemă pe caleaunor înţelegeri prieteneşti”.Dacă conţinutul punctelor 1 şi 3 era înghesuitîn câte două fraze, destinul statului Polonez afost pecetluit în tocmai trei fraze. Şi poate cănu întâmplător: Polonia ţinea capul de afiş almomentului politic. Linia de demarcaţie trasată nurepeta linia Kurzon care trecea mai la est şi nu seplia pe frontiera de Vest a fostului Imperiu Rus. Eanu avea nicio fundamentare istorică, ci doar unapolitică şi strategică. Penetraţia sovietică mergeapână în regiunea voievodatului Varşovia. Odatărealizată pătrunderea sovietică până în centrulPoloniei, Hitler spera ca în cazul intervenţiei stateloroccidentale în conflict de partea Poloniei să se ajungăla o confruntare între Soviete şi aliaţii Varşoviei.Stalin însă şi-a luat măsurile de precauţie. După unschimb de teritorii cu germanii, s-a repliat pe traseul„intereselor naţionale ruse” care coincidea cu liniaKurzon, evitând o confruntare cu statele occidentalealiate cu Polonia, care, nici ele, nu doreau să forţezeîmpingerea lui mai departe în braţele lui Hitler.Poate, în mod special, partea germană a plasatPolonia la p. 2 pentru a le întări sovieticilor impresia,dacă va fi reuşit, că nu problema poloneză era mizaofertei ei. Asta după ce prin p. 1 Stalin se alegeacu Finlanda, Estonia, Letonia, în timp ce Hitler îşioferea doar Lituania.Dacă în primele două puncte ale protocoluluiadiţional secret s-a operat o partajare clară „asferelor de interese” între Moscova şi Berlin, înp. 3 s-a recurs la o altă terminologie, diferită şi maiconfuză. Ingeborg Fleischhauer consideră că noileachiziţii teritoriale de la Marea Baltică, care urmausă revină URSS prin tranzacţia cu Germania, auavut efectul unui şoc psihologic asupra lui Stalin şicomisarului său de externe. Numai prin aceasta sepoate explica faptul că Stalin şi Molotov vorbeaudespre pretenţiile lor din Europa de Sud-Est „fărăenergia şi insistenţa specifică”. Spre deosebirede teritoriile de la Marea Baltică, Basarabia nu afost inclusă explicit în sfera sovietică de influenţă.Formula în care era atacată problema Basarabieiera următoarea: „ (p. 3.) În privinţa sud-estuluiEuropei, partea sovietică subliniază interesul pecare-l manifestă pentru Basarabia. Partea germanăîşi declară totalul dezinteres politic faţă de acesteregiuni”.În limitele directivelor primite de la Hitler,Ribbentrop avea mandatul de a anunţa dezinteresulGermaniei faţă de întreaga Europă de Sud-Est şichiar faţă de întreg spaţiul până la Constantinopolşi Strâmtori. Stalin nu a sesizat această potenţialădisponibilitate din partea partenerului său germansau poate nu o considera reală. După cum va relataulterior Ribbentrop, partea sovietică „a subliniatinteresul său faţă de Basarabia” atunci când îndiscuţia despre delimitarea sferelor de interese a fostpomenit Sud-Estul Europei. Pentru fixarea punctuluide vedere german în legătură cu acest subiect,Ribbentrop a făcut o declaraţie verbală privind„dezinteresul” Berlinului în problema Basarabiei.Apoi, în conformitate cu dispoziţiile lui Hitler, aarătat asupra interesului economic al Germaniei faţăde producţia agricolă şi petrolul românesc, formulautilizată fiind „interesul economic al Germaniei faţăde aceste regiuni sud-est-europene” 14 . Liderii de laKremlin s-au mulţumit cu declararea „interesuluilor pentru Basarabia”, într-o formulă diferită de ceastabilită în punctele 1 şi 2, atunci când ar fi pututobţine fără nicio dificultate utilizarea aceleiaşiformule şi pentru dosarul basarabean. Rămâneneclar ce l-a făcut pe Stalin să accepte formulărilegermane în acest subiect şi de ce nu a insistat caBasarabia, prin analogie cu teritoriile Baltice, să fieinclusă şi ea explicit în sfera sovietică de interese.14Ibidem, p. 308.nr. 3(18), septembrie 2010 - 11