Akademos 3 2010. pentru PDF.indd - Akademos - Academia de ...

akademosRevistă de Ştiinţă,Inovare, Cultură şi ArtăÎnregistrată la Ministerul Justiţiei la25.05.2005, nr. 189.Fondator:Academia de Ştiinţe a MoldoveiColegiu de redacţie:Acad. Gheorghe DUCAAcad. Teodor FURDUIAcad. Ion BOSTANAcad. Valeriu CANŢERAcad. Boris GAINAAcad. Andrei EŞANUM.cor. Ion TIGHINEANUM.cor. Dumitru MOLDOVANM.cor. Stanislav GROPPADr. hab. Mariana ŞLAPACDr. hab. Ion GUCEACDr. hab. Vasile MARINADr. Ghenadie CERNEIRedactor-şef:Viorica CUCEREANUFoto:Vladimir ColosIurie FocaIgor Condrea***Acest numar este ilustrat cu piese depodoabă din colecţia Muzeului Naţionalde Arheologie şi Istorie a MoldoveiAdresa Redacţiei:MD 2001mun. Chişinău,bd. Ştefan cel Mare 1et. 4, birou 432Tel.: (+373 22) 212381www.akademos.asm.mde-mail: akademos@asm.mdvcucereanu@yahoo.frISSN 1857-0461Editat la Tipografia AŞMRedacţia nu-şi asumă răspunderea pentruopiniile exprimate de autoriDistribuire gratuităCUPRINSDr. Vlad Mischevca. Tricolorul naţional. Introducere în simbolisticavexilologică ........................................................................................................... 3Drapelul demnităţii noastre .................................................................................. 15Dr. Ludmila Cojocari. Politici ale memoriei în Republica Moldova,în contextul proceselor de integrare europeană ................................................... 16Dr.hab. Anatol Rotaru, Rodica Cujba. Unele consideraţii privind dezvoltareaştiinţei moderne .................................................................................................... 19Dr. Eugen Staşcov, dr. Nadejda Crasnova, LLM. Iulian E.Iorga. Parcul ştiinţifico-tehnologicca punct de dezvoltare a businessului inovaţional micşi mijlociu............................................................................................................. 23Acad. Gheorghe Duca. Managementul apelor în R. Moldova. Expertiza A.Ş.M. 26Dr. Ion Maxim, dr. Victoria Ganea. Paradigma ajutorului de statîn condiţiile crizei financiare mondiale ................................................................ 28Dr. hab. Gheorghe Iliadi. Interacţiunea ştiinţei şi politicii ca factoresenţial în stabilizarea economiei naţionale ......................................................... 34Dr. Valeriu Cavruc, dr.hab. Gheorghe Postică. Salvgardarea patrimoniuluicultural naţional al Republicii Moldova ............................................................. 38Dr. Varvara Buzilă. Salvgardarea patrimoniului cultural imaterial .................. 44Doctorand Vitalie Varzari. Diaspora ştiinţifică pentru dezvoltareaRepublicii Moldova ............................................................................................. 49Diaspora intelectuală, ambasador al ştiinţei ţării de origine. Interviu cu prof.Jean-Claude Bolay, sociolog, dr. în ştiinţe politice şi cu Gabriela Tejada, dr. înştiinţe politice, Institutul Federal de Tehnologii din Lausanne (Elveţia)............. 50Dr. Silviu Andrieş-Tabac. Al IV-lea Simpozion de studii Cuhurestene ............. 55Dr. Victor Ţvircun, dr. Ludmila Cojocari. Internaţionalizarea universităţiipost-sovietice: oportunităţi şi deziderate la începutul mileniului III ................... 58Dr. Viorica Răileanu. Recunoştinţă prin generaţii ............................................ 60M. cor. Maria Duca. Invitaţie la dialog – pentru astăzi şi pentru mâine. ............. 62Galina Filip, director interimar al Liceului AŞM. Se numără bobocii… laLiceul Academiei de Ştiinţe ................................................................................. 63Dr.hab. Lidia Toderaş. Universitatea AŞM în anul de învăţământ 2009-2010 . 64Dr.hab. Viorel Prisacari, dr.Svetlana Buraciov, dr.Ana Dizdari, dr. VictorŢapcov, dr.hab. Aurelian Gulea, dr.Maria Bârcă, dr.hab.Mihail Bodrug,dr. Maricica Colţun. Substanţe antibacteriene şi antifungice noidin materie primă locală ..................................................................................... 66Doctorand Diana Ţopa. Un nou model de diagnosticare a tulburărilororganice de personalitate ...................................................................................... 76M.cor. Vasile Babuc, m.cor. Gheorghe Cimpoieş, dr. conf. Ananie Peşteanu.Bazele ştiinţifice ale sporirii productivităţii mărului în sistemul superintensivde cultură .............................................................................................................. 81M.cor. Serafim Andrieş. Metode de prognozare a productivităţii grâuluide toamnă şi măsuri de sporire a fertilităţii solului ........................................... 85Acad. Alexandru Ciubotaru, dr.Alexandru Teleuţă: Grădina Botanică (Institut)a Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova – 60 de ani de activitate ................. 89Dr. hab. Anatol Eremia. Hidronimia Republicii Moldova, domeniu şi obiectde cercetare interdisciplinară ............................................................................. 94Dr. Dumitru Apetri. Dialog intercultural: Moldova, Ucraina, Rusia ................. 99Dr. Victor Ghilaş. Instrumentele muzicale în creaţia lui Grigore Vieru:simbol şi semnificaţie ......................................................................................... 101Acad. Mihail Dolgan. O dragoste shakespeariană dezlănţuită în lanţuri(sau Nicolae Dabija în ipostază de romancier) .................................................. 104Dr. Ana Boldureanu, dr. Silviu Andrieş-Tabac. „Descoperiri monetare” –un grup de cercetare europeană cu participare moldovenească ......................... 109Dr. Liliana Condraticova. Orfevrăria antică din Moldova ............................. 113Bibliograful Ion Şpac la 80 de ani ................................................................... 122M.cor. Andrei Palii la 70 de ani ......................................................................... 123M.cor. Ieremia Zota la 70 de ani ....................................................................... 124Dr. hab. Grigore Stasiev la 70 de ani ................................................................ 125Dr. Dumitru Balteanschi la 80 de ani ................................................................. 127Dr. hab. Valeriu Doga la 60 de ani ..................................................................... 128Acad. Mircea Bologa la 75 de ani ...................................................................... 129Dr. Nicolae Bujoreanu la 60 de ani .................................................................... 130Dr. hab. Ludmila Eţco la 65 de ani .................................................................... nr. 3(18), septembrie 2010 - 132 1

AkademosAdrian PĂUNESCU,membru de onoare al Academiei de Ştiinţe a Moldovei... trăiesc, mă îmbolnăvesc, mă vindec, lucrez, visez şi scriu în limba română,limba în care, atunci când voi muri, îmi voi încredinţa sufletul lui Dumnezeu,să facă El ce crede cu acest suflet, pentru mai binele românilor de pretutindeni.Doamne, ocroteşte-i pe români!2 - nr. 3(18), septembrie 2010

IstorieAVIZUL SAVANŢILOR„CU PRIVIRELA SEMNIFICAŢIADATEI DE 28 IUNIE 1940”SCIENTISTS` REVIEW “REGARDINGTHE SIGNIFICANCE OF JUNE 28 TH 1940”The annexation of Basarabia and NorthBucovina was conceived and executed by thesoviet political and military headquartersas a military operation for those territories`occupancy. The mass terror regime establishedas a result of that act was that of a sovietoccupant, and not a “liberator” one.Evenimentele care s-au derulat cu 70 de aniîn urmă pe malurile Nistrului, în special între 26şi 28 iunie 1940, revin astăzi cu o nouă forţă şisemnificaţie în atenţia opiniei publice din RepublicaMoldova şi din exteriorul statului nostru, reclamândo clarificare documentată ştiinţific şi răspunsuritemeinic argumentate. Este de datoria Academiei deŞtiinţe a Moldovei să se pronunţe în această privinţă,în spiritul rigorilor academice şi al responsabilităţiiştiinţifice.Ştiinţa istorică a acceptat drept punct de plecareal acestor evenimente: Tratatul de neagresiunesovieto-german şi Protocolul adiţional secret,semnate la 23 august 1939 la Moscova de comisarulsovietic de externe, V. M. Molotov, şi ministrul deexterne al Germaniei, Ioachim von Ribbentrop.Înţelegerile confidenţiale sovieto-naziste au jucat unrol fatal în destinul păcii mondiale: cele două forţeireconciliabile până la acea dată – regimul comunistsovietic şi cel nazist şi-au asumat statutul de arbitriai păcii şi şi-au împărţit „sferele de interese” înEuropa de Est. În punctul 3 al Protocolului adiţionalsecret se arăta că „în ceea ce priveşte Europa deSud-Est, partea sovietică insistă asupra interesuluiei pentru Basarabia”, partea germană manifestând„o totală lipsă de interes faţă de aceste teritorii”.Recunoaşterea „sferelor de interese” pentru oparte sau alta la înţelegerile din capitala sovieticăpresupunea acordarea „dreptului” de ocupaţie asupraunor ţări întregi sau porţiuni din teritoriul unor ţăriaparte. Pactul sovieto-german de neagresiune şiProtocolul adiţional secret au deschis porţile celuide-al Doilea Război Mondial, au predeterminatdistrugerea şi dispariţia Statului Polonez, a ŢărilorBaltice independente, precum şi o serie de anexărişi amputări teritoriale din contul unor ţări suveraneca Finlanda şi România.Primele semnale privind intenţia guvernuluiURSS de a redeschide „cazul Basarabiei” dateazădin noiembrie-decembrie 1939, atunci cândRomâniei i s-a sugerat ideea încheierii unui acordde ajutor reciproc cu Moscova, după modelul celorsemnate de Statele Baltice, însă împotmolireaArmatei Roşii în războiul împotriva Finlandei a avutdrept efect renunţarea la acest scenariu. Guvernulsovietic a revenit asupra subiectului respectiv la29 martie 1940, după încheierea păcii cu Finlanda.Începând cu luna aprilie, comandamentul militarsovietic a dispus redislocarea unor importante trupede pe frontul de operaţiuni finlandez la locurile deamplasare permanentă şi concentrarea unor unităţiinoi în districtele militare Kiev şi Odessa.În mai 1940, în urma ocupării de către Germaniahitleristă a unor ţări europene şi a atacului asupraFranţei, conducerea sovietică a început preparativeleconcrete pentru „rezolvarea” chestiunii Basarabiei.La 3 iunie şeful statului major al districtuluimilitar Kiev, N. F. Vatutin, a elaborat şi a transmiscomisarului sovietic al apărării, S. C. Timoşenko, unmemoriu strict secret privind operaţiunea militarăîmpotriva României. Scopul strategic al acesteioperaţiuni era distrugerea statului Român, ocupareaTurciei europene şi stăpânirea Dardanelelor. La 13iunie la Kremlin a avut loc o consfătuire a conduceriisupreme politice şi militare sovietice, la care auparticipat I. Stalin, V. Molotov, S.Timoşenko, B. M.Şapoşnikov, şeful Marelui Stat Major, comandanţiicelor două districte militare Kiev şi Odessa – Jukovşi Boldin şi alţii, la care s-a discutat operaţiuneaîmpotriva României. În consecinţă, a fost emisădirectiva comisarului apărării şi şefului MareluiStat Major Nr. 101396/ss, conform căreia trupelesovietice plasate la frontieră cu România trebuiau,la data de 24 iunie, ora 22.00, „să fie gata de ofensivahotărâtoare cu scopul de a distruge armataromână şi de a ocupa Basarabia”. Cele trei armate(a 5-a, a 9-a şi a 12-a), care urmau să ataceteritoriul României, erau reunite în cadrul FrontuluiSud, sub comanda generalului Jukov. La 23iunie Jukov raporta comisarului apărării imposibilitateaîncheierii concentrării de trupe la 24 iunie, dincauza dificultăţilor de transport, estimând pregătireaefectivului pentru luptă către dimineaţa zilei de 27iunie.La 21 iunie, şeful Direcţiei Politice a ArmateiRoşii, L. Z. Mehlis, a emis directiva Nr. 5285/ss cuprivire la activitatea politică şi de propagandă în perioadaoperaţiunii împotriva României.nr. 3(18), septembrie 2010 - 3

AkademosPe plan diplomatic, urmărind realizareapretenţiilor sale asupra Basarabiei, conducereasovietică a urmat linia înţelegerilor secrete cu Germania,din 23 august 1939. Astfel, imediat dupăcăderea Franţei, la 23 iunie 1940 Molotov i-a comunicatambasadorului german la Moscova, vonSchulenburg, intenţiile sovietice de „soluţionarepe cale paşnică” a problemei Basarabiei. Bucovinaera inclusă în „rezolvarea” chestiunii basarabene.Dacă România nu accepta o soluţie paşnică, URSSera decisă să aplice forţa armată. Răspunsul părţiigermane a fost prezentat la 25 iunie. Germania îşi„onora” înţelegerea în privinţa Basarabiei, însă aobiectat împotriva pretenţiilor sovietice asupra Bucovinei,care nu făcuse obiectul discuţiilor anterioaresovieto-germane. Pentru moment, URSS se valimita să pretindă doar partea de Nord a Bucovinei.La 26 iunie, ora 22.00, comisarul poporuluipentru afacerile externe V. Molotov l-a convocat peministrul plenipotenţiar al României la Moscova,Gheorghe Davidescu, pentru a-i înmâna textul noteiultimative prin care URSS pretindea Basarabia şiNordul Bucovinei. Nota sovietică era plină de falsuri.În primul rând, în 1918 România nu s-a folositde slăbiciunea Rusiei pentru a „desface” Basarabia.Parlamentul de atunci al Republicii DemocraticeMoldoveneşti (Basarabia), Sfatul Ţării, a decis înmod democratic să unească Basarabia cu România.În al doilea rând, România nu putea să desfacă dela Uniunea Sovietică nimic, deoarece aceasta s-aconstituit abia în 1922. În rândul al treilea, în notaultimativă autorităţile sovietice au insinuat că Basarabiaar fi „populată în principal cu ucraineni” şică România ar fi călcat în 1918 „unitatea seculară aBasarabiei” cu RSS Ucraineană, „unitate” care nu afost atestată niciodată în istorie.În plus, Guvernul URSS a cerut drept„despăgubire” pentru „dominaţia” de 22 de ani aRomâniei în Basarabia partea de nord a Bucovineia cărei populaţie ar fi fost „legată în marea samajoritate cu Ucraina Sovietică”, un teritoriu carenu a aparţinut vreodată Imperiului Rus sau RusieiSovietice. Sfidând realităţile istorice şi etnice dinBasarabia şi Nordul Bucovinei, precum şi o serie deangajamente asumate de Guvernul URSS pe planinternaţional, ultimatumul sovietic era o mostră amentalităţii şi conduitei imperiale sovietice în sferarelaţiilor internaţionale, un exemplu de dictat şiameninţare cu recurgerea la forţa armată la adresaRomâniei.Izolate pe plan internaţional, strâmtorate depropriile resurse militare şi economice, strivite depresiunea colosului din Răsărit şi incapabile de unefort de luciditate şi curaj politic, autorităţile Românieiau cedat în faţa ameninţării sovietice şi au decisevacuarea Basarabiei şi Nordului Bucovinei fără aopune rezistenţă.La 28 iunie 1940 Basarabia şi Nordul Bucovineiau fost invadate de trupele sovietice. Zeci de mii deoameni – funcţionari publici, fruntaşi ai partidelorpolitice, preoţi şi intelectuali, profesori şcolari şioameni simpli au fost nevoiţi să ia drumul exoduluipeste Prut, pentru a se salva de urgia stalinistă.În Basarabia, Nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa s-ainstaurat un regim sovietic de ocupaţie, opresiv şirepresiv. Transplantul de sistem sovietic în teritoriileocupate şi impunerea cu forţa a regimului totalitarcomunist a tras o linie neagră sub firava democraţieinterbelică şi a produs o serie de consecinţe, unelemai dramatice decât altele. Numai în intervalul 1940-1941 regimul sovietic de ocupaţie (1) a anulat dreptulla cugetul liber şi la orice libertăţi democratice;(2) a aplicat teroarea în masă împotriva fruntaşilorvieţii publice, intelectualilor, slujitorilor cultelor,puţinii rămaşi între Nistru şi Prut, dar şi a oamenilorsimpli; (3) a comis nenumărate asasinate din motivede ură de clasă; (4) a silit zeci de mii de oa meni,intelectuali în primul rând, să ia calea exoduluiforţat; (5) a deposedat de bunuri şi proprietăţi mii decetăţeni; (6) a format abuziv RSS Moldoveneascăla 2 august 1940 prin sfârtecarea teritorială a Basarabieişi desconsiderarea Constituţiei sovietice careprevedea doar dreptul Uniunii Sovietice de a admitenoi republici în cadrul URSS, nu şi de a le formacu de la sine putere; (7) a extins asupra teritoriuluidin dreapta Nistrului conducerea administraţieişi a organizaţiei de partid din RASSM şi legislaţiaucraineană; (8) a promovat o politică fiscală destrangulare economică şi socială a ţărănimii libere;(9) a interzis alfabetul şi limba română şi a impus alfabetulrusesc, prin Hotărârea Consiliului ComisarilorPoporului al URSS din 11 noiembrie 1940; (10)a închis şi profanat locaşe de cult; (11) a anulat penedrept cetăţenia română prin Decretul PrezidiuluiSovietului Suprem al URSS „Cu privire la restabilireacetăţeniei sovietice de către locuitorii Basarabieişi la dobândirea ei de către locuitorii Bucovineide Nord”, din 8 martie 1941; (12) a deportat, la 13iunie 1941, în regiunile îndepărtate ale URSS zecide mii de oameni nevinovaţi, de unde mulţi nu s-aumai întors; (12) a mobilizat forţat zeci de mii detineri pe şantierele de muncă (FZO) din URSS şiîn Armata sovietică; (14) a promovat o politică şio propagandă de deznaţionalizare şi dezumanizarea fiinţei umane; (15) a interzis organizaţiile politiceşi obşteşti din Basarabia, inclusiv organizaţia4 - nr. 3(18), septembrie 2010

IstorieÎn iminenţa atacării Poloniei, Hitler avea nevoievitală de atragerea lui Stalin de partea sa pentru aexclude coalizarea democraţiilor occidentale cuRusia sovietică împotriva Germaniei.Partea sovietică nu a schiţat niciun gest lacuvintele lui Ribbentrop despre Polonia, luândact tacit de poziţia germană în această problemă.Ribbentrop nu excludea nici probabilitatea izbucniriiunui conflict armat germano-polonez. Având învedere acest caz şi în conformitate cu directivele luiHitler privind delimitarea sferelor de interese, el atrasat pe hartă „o linie de demarcaţie” de-a lungulrâurilor Pissa, Vistula, Narva, San, care trebuiarespectată dacă s-ar fi ajuns la o confruntare armatăcu Polonia. În acest fel Germania garanta Sovietelorcă Wehrmahtul nu va pătrunde în regiunile polonezede la frontiera cu URSS. Aceste teritorii, ca puntede tranzit şi de penetrare a Armatei Roşii pepământul polonez, formau exact subiectul disputeifără rezultate a mareşalului Voroşilov cu Britaniciişi Francezii. Acum ele erau servite Moscovei decătre Berlin fără vreun efort din partea Guvernuluisovietic şi, presupune Ingeborg Fleischhauer, într-omare măsură, prin surprindere.Oferta germană răspundea maximumului deinterese ale lui Stalin, deoarece însemna detensionareamomentană a încordării din sfera situaţiei militareşi-i asigura, „dacă către acel moment el era sigur deinevitabilitatea unui conflict cu Germania, o centurăde siguranţă, adică un subcâmp de care avea nevoiepentru desfăşurarea diviziilor sale pe nişte poziţiidefensive avansate”. Există susceptibilităţi că „aceastăconcesie a părţii germane a început să toceascăvigilenţa lui Stalin. Următoarele cedări teritorialeaveau menirea de a-i insufla gândul că nu Hitler, ciel însuşi era partea câştigătoare în acest proces fărăprecedent de amestecare a diferitelor teritorii”.A urmat propunerea lui Ribbentrop de a împărţiîn cadrul politicii de „armonizare a intereselor”„Finlanda, Baltica şi Basarabia”. În chestiunileFinlandei şi Basarabiei „s-au înţeles repede”. Însă,la discuţiile asupra „problemei baltice” Stalinşi Molotov, alarmaţi de posibilitatea infiltrăriigermane în zona Balticii, au manifestat o anumită„rigiditate” 9 . Antony Read şi David Fisher relateazăcă după ce au dispus de Polonia, „Stalin a revenitasupra altor două zone de interes. Sud-Estul nuprezenta probleme: Stalin a spus că el vrea provinciaromânească Basarabia şi Ribbentrop a fost fericitsă declare „completul desinteressement politic” înacest teritoriu. Dar, problema Statelor Baltice s-adovedit mult mai spinoasă” 10 .9Ibidem, p. 292-293.10Antony Read, David Fisher, op. cit., p. 254.Cu toată disponibilitatea părţii germane de asemna pactul de neagresiune, Stalin continua să iaîn calcul posibilitatea unei expansiuni germane îndirecţia estică. Britanicii şi francezii îi ofereau luiStalin mână liberă în Statele Baltice, dar nu şi înFinlanda. Achiziţionarea Finlandei era tentantă, darpierderea Lituaniei îl lipsea de accesul la porturilecare nu îngheţau pe timp de iarnă.El a insistat că Flota sa Baltică nu se putealipsi de porturile Liepaja (Libawa) şi Ventspils(Windaw), amplasate pe litoralul vestic al Letoniei.Cele două porturi letone, printre puţinele porturi depe litoralul estic al Mării Baltice care nu îngheţaupe timp de iarnă, aveau o indiscutabilă importanţăstrategică. Asupra portului Liepaja, cel maiimportant dintre cele două, a insistat şi mareşalulVoroşilov la negocierile cu misiunile militarefranceză şi britanică. Totuşi, la negocierile din 23august, observă Ingeborg Fleischhauer, Stalin,fără a realiza momentan volumul practic nelimitatal ofertei din valiza diplomatică a lui Ribbentrop,„încă mai încerca să obţină o parte în situaţia în carese putea obţine fără nicio obiecţie şi întregul” 11 .Ribbentrop a promis să ţină cont de doleanţaMoscovei, dar a considerat necesar să obţină acordullui Hitler în acest sens. L-a contactat imediat ce s-aluat o pauză la negocieri. Încântat de interlocutoriisăi de la Kremlin, Ribbentrop îi telegrafia lui Hitlercă prima sa discuţie a decurs „în cel mai maregrad pozitiv în spiritul dorit de noi”, că „ruşii ...şi-au exprimat dorinţa să recunoaştem porturileLibava şi Vindava ca făcând parte din sfera lor deinterese” şi-l ruga să-şi dea acordul pentru aceasta.Referitor la partea a doua a negocierilor, el scria:„Se prevede semnarea protocolului secret privinddelimitarea sferelor de interese bilaterale în întreagaregiune estică, faţă de care eu mi-am exprimatdisponibilitatea principială”.Hitler a petrecut ziua de 23 august într-o starede puternică excitare. Aghiotantului său i-a spus că„examinează acordul ca o tranzacţie rezonabilă. Înceea ce-l priveşte pe Stalin, sigur, trebuie să fii tottimpul cu ochii în patru, dar în momentul de faţă elvede în pactul cu Stalin şansa de a scoate Anglia dinconflictul cu Polonia”. În timpul acestei discuţii is-a comunicat la telefon despre mersul satisfăcătoral negocierilor şi i s-a solicitat decizia cu privire lacele două porturi letone. Aruncând o privire pe hartă,Hitler a ordonat să i se transmită lui Ribbentropsă consimtă asupra doleanţelor părţii sovietice.Ministrul german de Externe anticipa deja efectulacestei concesii, când împreună cu Schulenburg şi11Ingeborg Fleischhauer, op. cit., p. 293.nr. 3(18), septembrie 2010 - 9

AkademosGaus se îndrepta în goana mare la o nouă întâlnirela Kremlin.A doua întâlnire sovieto-germană a început laorele 22.00. Din partea sovietică erau prezenţi aceiaşiStalin, Molotov şi translatorul Pavlov. Ribbentropi-a informat despre acordul lui Hitler în privinţaporturilor letone. Atmosfera până atunci oficială şirezervată a început să se topească, devenind vizibilmai amicală. Ce s-a discutat la Kremlin în pauză –nu se ştie. Dar, se poate deduce că făcând bilanţulprealabil al primei discuţii cu Ribbentrop, Stalinşi Molotov au ajuns la concluzia că propunerilegermane erau de preferat, iar riscurile pe care lecomportau puteau fi stăpânite. Stalin, după cum şisconta Hitler, „s-a lăsat orbit de sclipirea seducătoarea propunerilor germane şi era gata să comită ogreşeală cardinală” 12 .Părţile au renunţat şi la Post-Scriptum-ul dinproiectul sovietic, potrivit căruia: „Prezentul pacteste valabil doar cu condiţia semnării concomitentea protocolului special… Protocolul este parteorganică a pactului”. Ce urmărea Moscova cânda inscripţionat acest PS în textul proiectului deacord? Să atragă atenţia lui Hitler asupra acestuiprotocol cu mai multe necunoscute şi să-l supunăunor presiuni suplimentare. Protocolul, ce trebuiasă fie păstrat în taină, dar asupra căruia ar fi indicatPS-ul din ultima pagină a pactului, conţinea o listăcu statele a căror securitate împotriva unei agresiunitrebuia să fie garantată de comun acord de cele douăputeri, precum şi măsurile pe care ele intenţionausă le aplice în comun. Hitler, dimpotrivă, nu erapredispus să atragă atenţia lumii asupra existenţeiunui protocol suplimentar, în care erau enumeratevictimele „alianţei sovieto-germane”, după cum şimetodele şi mijloacele de supunere a acestora.După ce şi-au făcut o impresie limpede asupracaracterului şi conţinutului protocolului adiţional şil-au şi aprobat, Stalin şi Molotov nu au mai insistatasupra PS-ului din subsolul pactului. În condiţiile încare lumea întreagă era cu ochii asupra negocierilorde la Kremlin, părţile semnatare au căutat să evitetensionarea suplimentară a climatului internaţional,interzicând categoric orice referire publică la vreoînţelegere secretă. În realitate, afirmă IngeborgFleischhauer, „renunţarea la post-scriptum asemnificat înlăturarea bazei juridice a acordului”.În consecinţă, protocolul adiţional confidenţial aluat forma unui text contractual aparte care, cutoate că în preambulul său făcea referire la pactul deneagresiune, din punctul de vedere al dreptului nuera legat cu ultimul. În formula în care l-a consacrat,12Ibidem, p. 295.protocolul adiţional nu a devenit parte organicăa pactului, după cum a vrut partea sovietică, ci oanexă la o înţelegere semnată special în acest scop.Această înţelegere „cuprindea directive referitoarela terţe ţări şi reprezenta, în acest mod, o ameninţarela suveranitatea unor state libere, fapt ce conţineaîn sine rădăcinile nulităţii lui” 13 . Dacă pactul deneagresiune, în pofida unor devieri, nu depăşeatotuşi cadrul unor acorduri tradiţionale de acest gen,protocolul adiţional secret comporta un caractercategoric ilegal.Protocolul adiţional secret şi Basarabia„Cu ocazia semnării Acordului de neagresiunedintre Reichul German şi Uniunea RepublicilorSovietice Socialiste, se spune în preambululProtocolului adiţional secret, plenipotenţiariisemnatari din partea celor două Părţi au discutat încadrul unor convorbiri strict confidenţiale problemadelimitării sferelor lor respective de interese înEuropa răsăriteană. Aceste convorbiri au dus laurmătorul rezultat: […]”, urmând patru puncte sauarticole sub care şi-au pus semnăturile Ioachim vonRibbentrop şi Veaceslav Molotov.Trei dintre acestea urmau logica strictă adelimitării sferelor de interese de la Marea Balticăla Marea Neagră, din Nord spre Sud, atât dintr-onecesitate de a puncta un ordnung limpede al ţintelorde doborât, cât şi, deşi mai puţin, dintr-o preocuparede a ierarhiza obiectivele prioritare. În punctul 1 eravizat destinul ţărilor de la Marea Baltică: „În cazulunei transformări teritoriale şi politice a teritoriiloraparţinând statelor Baltice (Finlanda, Estonia,Letonia, Lituania), frontiera nordică a Lituanieiva reprezenta frontiera sferelor de interes atât aleGermaniei, cât şi ale URSS. În legătură cu aceasta,interesul Lituaniei faţă de teritoriul Vilno esterecunoscut de ambele Părţi”. Odioasa expresie „încazul unor transformări teritoriale şi politice” indicafără niciun dubiu asupra încheierii unui „parteneriatrăzboinic” între cei doi actori.Teritoriul finlandez era trecut în totalitate însfera sovietică de interese, lucru la care Stalin nicinu putea visa cu puţin timp în urmă, după cum niciGuvernul său, în plan politic, şi nici Armata Roşie,în plan militar, precum s-a văzut în campania deiarnă 19139/40, nu erau pregătiţi pentru realizareapractică a acestei înţelegeri. Dacă Estonia şiLetonia erau incluse în sfera sovietică, Lituania afost rezervată zonei germane de interese. Hitler apretins Litiania, cu tot cu Vilno, pentru a acutizarelaţiile polono-lituaniene, dar mai mult pentru a13Ibidem, p. 300.10 - nr. 3(18), septembrie 2010

Istorieavea un cap de pod de unde să prindă ca în cleştePolonia în caz de necesitate. Aşa că recunoaştereainteresului Lituaniei faţă de teritoriul Vilno pleca totde la interesul cinic al lui Adolf Hitler.La 28 septembrie 1939 la Moscova, dupălichidarea Poloniei, odată cu semnarea Acorduluide frontieră şi prietenie sovieto-german, Ribbentropva accepta, cu asentimentul lui Hitler, să satisfacăpropunerea lui Stalin de a face un schimb de teritorii:să cedeze Lituania contra unor părţi ale Polonieicentrale şi răsăritene (voievodatul Liublin şi o partea voievodatului Varşovia), căzute sub ocupaţiesovietică. Coridorul Vilno, pe care l-au ocupat iniţialdupă 17 septembrie, dar pe care l-au restituit dupăsemnarea acordului din 28 septembrie, sovieticii îlvor cumpăra cu bani grei – 31,5 mln mărci aur la 10ianuarie 1941, în urma semnării unui alt protocolsecret la pactul de neagresiune din 23 august.Punctul 2 al protocolului din 23 augustconsfinţea a patra împărţire a Poloniei: „În cazulunei transformări teritoriale şi politice a teritoriiloraparţinând statului polonez, sferele de interese, atâtale Germaniei, cât şi ale URSS, vor fi delimitateaproximativ de linia râurilor Narva, Vistula şi San.Problema dacă în interesele ambelor părţi ar fi dedorit menţinerea unui stat polonez independent şia modului în care vor fi trasate frontierele acestuistat poate fi soluţionată definitiv numai în cursulevenimentelor politice ulterioare. În orice caz,guvernele vor rezolva această problemă pe caleaunor înţelegeri prieteneşti”.Dacă conţinutul punctelor 1 şi 3 era înghesuitîn câte două fraze, destinul statului Polonez afost pecetluit în tocmai trei fraze. Şi poate cănu întâmplător: Polonia ţinea capul de afiş almomentului politic. Linia de demarcaţie trasată nurepeta linia Kurzon care trecea mai la est şi nu seplia pe frontiera de Vest a fostului Imperiu Rus. Eanu avea nicio fundamentare istorică, ci doar unapolitică şi strategică. Penetraţia sovietică mergeapână în regiunea voievodatului Varşovia. Odatărealizată pătrunderea sovietică până în centrulPoloniei, Hitler spera ca în cazul intervenţiei stateloroccidentale în conflict de partea Poloniei să se ajungăla o confruntare între Soviete şi aliaţii Varşoviei.Stalin însă şi-a luat măsurile de precauţie. După unschimb de teritorii cu germanii, s-a repliat pe traseul„intereselor naţionale ruse” care coincidea cu liniaKurzon, evitând o confruntare cu statele occidentalealiate cu Polonia, care, nici ele, nu doreau să forţezeîmpingerea lui mai departe în braţele lui Hitler.Poate, în mod special, partea germană a plasatPolonia la p. 2 pentru a le întări sovieticilor impresia,dacă va fi reuşit, că nu problema poloneză era mizaofertei ei. Asta după ce prin p. 1 Stalin se alegeacu Finlanda, Estonia, Letonia, în timp ce Hitler îşioferea doar Lituania.Dacă în primele două puncte ale protocoluluiadiţional secret s-a operat o partajare clară „asferelor de interese” între Moscova şi Berlin, înp. 3 s-a recurs la o altă terminologie, diferită şi maiconfuză. Ingeborg Fleischhauer consideră că noileachiziţii teritoriale de la Marea Baltică, care urmausă revină URSS prin tranzacţia cu Germania, auavut efectul unui şoc psihologic asupra lui Stalin şicomisarului său de externe. Numai prin aceasta sepoate explica faptul că Stalin şi Molotov vorbeaudespre pretenţiile lor din Europa de Sud-Est „fărăenergia şi insistenţa specifică”. Spre deosebirede teritoriile de la Marea Baltică, Basarabia nu afost inclusă explicit în sfera sovietică de influenţă.Formula în care era atacată problema Basarabieiera următoarea: „ (p. 3.) În privinţa sud-estuluiEuropei, partea sovietică subliniază interesul pecare-l manifestă pentru Basarabia. Partea germanăîşi declară totalul dezinteres politic faţă de acesteregiuni”.În limitele directivelor primite de la Hitler,Ribbentrop avea mandatul de a anunţa dezinteresulGermaniei faţă de întreaga Europă de Sud-Est şichiar faţă de întreg spaţiul până la Constantinopolşi Strâmtori. Stalin nu a sesizat această potenţialădisponibilitate din partea partenerului său germansau poate nu o considera reală. După cum va relataulterior Ribbentrop, partea sovietică „a subliniatinteresul său faţă de Basarabia” atunci când îndiscuţia despre delimitarea sferelor de interese a fostpomenit Sud-Estul Europei. Pentru fixarea punctuluide vedere german în legătură cu acest subiect,Ribbentrop a făcut o declaraţie verbală privind„dezinteresul” Berlinului în problema Basarabiei.Apoi, în conformitate cu dispoziţiile lui Hitler, aarătat asupra interesului economic al Germaniei faţăde producţia agricolă şi petrolul românesc, formulautilizată fiind „interesul economic al Germaniei faţăde aceste regiuni sud-est-europene” 14 . Liderii de laKremlin s-au mulţumit cu declararea „interesuluilor pentru Basarabia”, într-o formulă diferită de ceastabilită în punctele 1 şi 2, atunci când ar fi pututobţine fără nicio dificultate utilizarea aceleiaşiformule şi pentru dosarul basarabean. Rămâneneclar ce l-a făcut pe Stalin să accepte formulărilegermane în acest subiect şi de ce nu a insistat caBasarabia, prin analogie cu teritoriile Baltice, să fieinclusă şi ea explicit în sfera sovietică de interese.14Ibidem, p. 308.nr. 3(18), septembrie 2010 - 11

AkademosDefinitoriu la abordarea acestei probleme, afirmăIngeborg Fleischhauer, a fost factorul timpului. Dela început Ribbentrop a imprimat negocierilor unritm alert. Era nerăbdător să obţină semnăturileSovietelor şi să se întoarcă acasă. Iată de ce nu s-amai ajuns la o dezbatere în detalii a acestor chestiuni.Drept urmare, până şi în interiorul Părţii germanenu s-a format o opinie univocă asupra delimităriiintereselor sovietice şi germane în Europa de Sud-Est. Friedrich Gaus va rămâne cu certitudinea căRibbentrop a subliniat doar interesul economic alGermaniei în raport cu „statele balcanice”, în timpce în cancelaria ministrului de Externe se formaseimpresia că, din întreg arealul sud-est european,URSS a manifestat interes doar pentru singuraBasarabie românească, iar Germania „şi-a declarattotalul dezinteres faţă de acest teritoriu”. În rest,potrivit cancelariei lui Ribbentrop, se putea deducecă „ambele state nu urmăreau în Balcani niciunfel de scopuri teritoriale şi că ele s-au angajat săsoluţioneze toate problemele legate de Balcaninumai după ajungerea în prealabil la o înţelegerereciproc acceptabilă”. Caracterul confuz al p.3din protocolul adiţional secret se explică şi prinincertitudinile instrucţiunilor primite de Ioachimvon Ribbentrop în problema Europei de Sud-Est,dar şi prin faptul că acest subiect a fost discutatla Kremlin cu o punctualitate insuficientă. Faptulcă problemele balcanice atât de importante pentruinteresele sovietice nu au fost discutate arată încă odată că Stalin şi Molotov au mers la aceste negocieri,neavând o reprezentare clară şi de ansamblu şidoar pe parcursul lor „au conştientizat caracterulexclusiv al deciziilor ce trebuiau luate”. Ribbentrop,bineînţeles, nu era interesat să le deschidă cărţileasupra poziţiei Germaniei în problema Europei deSud-Est. Cu cât mai puţin le oferea, cu atât maimult rămânea pentru „fuhrerul său”. Este firesc căa încercat un sentiment de satisfacţie, simţind „ofermitate insuficientă în stăruinţa părţii sovieticeasupra interesului său în Basarabia”.În iunie 1940, când Stalin va pune pe tapetproblema Basarabiei, Ribbentrop va reveni asupraacestui subiect, arătând într-o notă adresată luiHitler: „Pentru ca, totuşi, [să excludem] posibilitateadeschiderii cărţilor noastre de care atunci trebuiasă ţinem serios cont din cauza caracterului absolutneclar al relaţiilor germano-sovietice, să evităm orecunoaştere exactă în scris a pretenţiilor ruseştiasupra Basarabiei, [eu] am ales pentru protocol oformulare cu un caracter destul de general. Aceastaşi-a găsit expresie în faptul că la discuţia asuprachestiunilor sud-est-europene [eu] am declarat încea mai generală formă că Germania „în acesteteritorii”, adică în sud-estul Europei, nu esteinteresată politic” 15 .În legătură cu optica protocolului adiţionalsecret asupra Europei de Sud-Est şi, în particular,asupra problemei Basarabiei, ar mai fi de adăugatcă aceasta era o reflectare a ierarhiei priorităţilor pecare şi le-a trasat Berlinul, deopotrivă cu Moscova.Momentul politic – iminenţa războiului cu Polonia,făcea ca zona Mării Baltice şi nu cea a Mării Negresă focalizeze atenţia şi energia debordantă a celordoi tirani. Sud-Estul Europei rămânea într-un conprovizoriu de umbră, figurând în proiectele lui Hitlerşi Stalin pe un plan secund, iar în structura internă aprotocolului la punctul 3.La redactarea protocolului s-a procedat cu oanumită grabă, confirmată ulterior de Molotovînsuşi. Astfel, la 25 august comisarul sovieticde externe l-a invitat pe Schulenburg pentru a-ispune că „din cauza marii precipitări cu care a fostalcătuit protocolul adiţional secret, în textul lui s-astrecurat o eroare. La sfârşitul primului alineat alpunctului 2 (doi), în conformitate cu negocierile …desfăşurate trebuie să se spună: linia de demarcaţiepe râurile Pissa, Narva, Visla şi San”. Inexactitateaformulei care a fost inclusă în protocolul secret sedatora hărţii folosite în cadrul negocierilor, carearăta că râul Narva în cursul său superior atingeafrontiera Prusiei Orientale, ceea ce nu era conformrealităţii. Deşi sensul înţelegerii încheiate eralimpede, Molotov, de dragul ordinii, a rugat ca frazarespectivă să fie completată şi cu enumerarea râuluiPissa. Aceasta se putea rezolva printr-un schimbde scrisori între Comisariatul sovietic de Externeşi Ambasada germană la Moscova. Completarea,cerută de partea sovietică, la protocolul adiţionalsecret a fost operată la 28 august printr-un protocolspecial, semnat de Molotov şi Schulenburg 16 .Prin trasarea „sferelor de interese” Hitler şiStalin operau un partaj teritorial, dar noţiunea în sinerămânea totuşi insufi cient definită. Conţinutul care ise atribuia acestui termen depindea în mare măsurăde situaţia concretă a ţărilor şi teritoriilor vizate.Declararea dezinteresului german faţă de Basarabiaînsemna „disponibilitatea ei de a nu obstacula aceleacţiuni ale URSS care vor fi legate de nerecunoaştereaanexării române a acestui ţinut”, după cum intrareaLituaniei şi a unei părţi considerabile a teritoriuluiPoloniei în „sfera de interese” a Germaniei putea săînsemne că Moscova „nu va declanşa războiul dacă15Ibidem, p. 308-309.16Ibidem, p. 465-466.12 - nr. 3(18), septembrie 2010

Istorietrupele germane vor pătrunde pe teritoriul acestorţări”. Într-un mod similar putea să reacţioneze şiGermania dacă trupele sovietice intrau în Estonia,Letonia, Finlanda şi Polonia de Est, circumscrise„sferei de interese” sovietice.Evoluţiile de după încheierea tranzacţieisovieto-germane pe seama unor terţe ţări au arătatcă în problema delimitării „sferelor de interese” sepăstrau încă multe neclarităţi. Pentru a le înlătura,cei doi parteneri la actul din 23 august 1939vor fi obligaţi să se consulte suplimentar asupraobiectivelor pe care şi le-au trasat 17 . La Moscova,după cum avea să declare Ribbentrop la procesulde la Nurnberg, la delimitarea sferelor de interese ela avut în vedere „teritoriile pierdute de ambele ţăriîn urma unui război nereuşit şi … că, indubitabil,aceasta i-a servit lui Adolf Hitler drept motiv pentrua întoarce aceste regiuni, deja pe altă cale (!), încadrul Reichului German” 18 .Ernst Nolte nu are nici cea mai mică îndoială cuprivire la semnificaţia pactului, devenită clară abiaprin protocolul adiţional secret: „Uniunea Sovieticădădea Germaniei cale liberă pentru un războiîmpotriva Poloniei; era vorba despre un pact derăzboi. În acelaşi timp, acest război urma să ducă laîmpărţirea Europei de Răsărit în sfere de influenţă;deci era şi un pact de împărţire. Cel puţin în cazulPoloniei, împărţirea nu se limita la stabilirea zonelorde influenţă, ci era sugerată dispariţia statalităţii ţării:deci era un pact de distrugere. Ca pact de distrugere,de împărţire şi de război, Pactul Hitler-Stalin nu arecorespondent în istoria europeană a secolelor alXIX-lea şi al XX-lea” 19 .Prin cel de-al 4-lea şi ultimul punct alprotocolului, părţile se obligau să păstrezeconfidenţialitatea strictă a protocolului. În fapt, el varămâne secret până în martie 1946, când o fotocopiea protocolului adiţional a ajuns de la un ziaristamerican cu excelente relaţii la Departamentul deStat de la Washington în mâinile dr. Alfred Seidl,avocatul acuzatului Rudolf Hess la procesul de laNurnberg. În mai 1945, circa 2 mii de microfilmeconţinând cele mai importante decizii secrete aleMinisterului german de Externe fuseseră predateautorităţilor americane.La 25 martie 1946, în ciuda opoziţieiacuzaţiei sovietice la proces, dr. Seidl detoneazăfără avertisment mina protocolului confidenţial17S.V.Volkov, Yu.V.Emelianov, Do i posle sekretnîh protokolov,Moscva, Voennoe Izdatelstvo, 1990, p. 137.18Ingeborg Fleischhauer, op. cit., p. 457.19Ernst Nolte, Războiul civil european. 1917.1945. Naţionalsocialismşi bolşevism, Bucureşti, Runa, 2005, p.243.sovieto-german din 23 august 1939 direct în salade şedinţe a judecăţii 20 . În fapt, Statele Unite auştiut de înţelegerile secrete sovieto-germane încădin 24 august 1939. După revenirea la Ambasadă,dimineaţa, Schulenburg, marcat puternic deevenimentele din noaptea în care a fost semnatpactul, şi-a deschis sufletul în faţa consilieruluisău Herwarth. Ambasadorul avea sentimentul căfusese folosit în scopuri perfide: în urma semnăriiprotocolului secret prin care se opera o divizare asferelor de interese între cele două ţări, pactul, dininstrument de menţinere a păcii, se transforma înopusul său – într-o alianţă pentru război.Faptul că Schulenburg a jucat un rol importantla semnarea pactului s-a dovedit a fi pentru el o„tragedie” personală 21 . Imediat după discuţia cuSchulenburg, Herwarth l-a sunat pe Charles (Chip)Bohlen de la Ambasada americană, rugându-l săse grăbească cât se poate de tare, trecând pestetoate considerentele de securitate. Într-o dispoziţiedepresivă, Herwarth l-a informat pe prietenul săuamerican despre toate detaliile privind încheiereapactului. El i-a spus lui Bohlen că cele două Părţi ausemnat un protocol secret care prevede împărţireaţărilor din Europa de Est în sfere de influenţăsovietică şi germană. El a menţionat toate ţărilevizate în textul protocolului, dar a omis Finlanda.Herwarth şi-a luat rămas bun de la Bohlen, părăsindAmbasada în aceeaşi zi pentru a se înrola în armată.Bohlen l-a informat imediat pe Ambasadorul săuasupra celor aflate. Pe loc, Ambasadorul LourensSteinhardt a redactat o telegramă şi, pe la ora 12.00,când Ribbentropp mai avea încă o oră până a părăsiMoscova, a dispus să fie codificată şi expediată laWashington.În telegrama sa Ambasadorul scria desprerelatările din presa sovietică cu privire la pactulcu Germania, adăugând că în noaptea de 23august fusese încheiată o înţelegere deplină asupraproblemelor teritoriale în Europa de Est: „Potrivitînţelegerii, Estonia, Letonia, Polonia de Est şiBasarabia sunt recunoscute ca sfere ale intereselorsovietice vitale…”. Părţile, sublinia Steinhardt, s-auînţeles să nu adere la grupările unor terţe ţări, ceeace excludea aderarea Uniunii Siovietice la o alianţăanglo-franceză şi făcea imposibilă acţiunile comunegermano-nipone.În prima jumătate a aceleaşi zile telegrama afost înmânată Secretarului de Stat Cordell Hull,care în a doua jumătate a zilei a adus-o la cunoştinţa20Joe J.Heydecker, Johannes Leeb, Procesul de la Nurnberg,Bucureşti, Orizonturi, 2006, p. 279.21Ingeborg Fleischhauer, op. cit., p. 317.nr. 3(18), septembrie 2010 - 13

AkademosPreşedintelui Roosevelt. După examinarea situaţiei,administraţia de la Washington nu s-a decis săfacă vreo presiune asupra Poloniei. O acţiune încomun cu Anglia asupra Poloniei în acea fază eraprematură. Steinhardt încercase să-i atragă atenţiaAmbasadorului Seeds asupra gravităţii situaţiei,constatând că acesta habar nu avea despre gradulde înţelegere realizat la Kremlin între cei doiactori. Seeds a luat act cu gratitudine de aluziile luiSteinhardt referitoare la încheierea unor înţelegerisovieto-germane în cele mai presante problemepolitice, considerându-le o expresie „a opinieipersonale” a Ambasadorului american, fără ada semne că intenţiona să tragă concluziile derigoare 22 .Ceremonia semnării pactului a avut loc înacelaşi cabinet al lui Molotov în cadrul aceluiaşi cercrestrâns. În timp ce textele erau în curs de redactare,oaspeţilor li s-a propus să servească masa direct înbiroul unde s-au desfăşurat negocierile. Tot acolo pela ora 2 de noapte Molotov şi Ribbentrop au semnatdocumentele datate cu ziua anterioară. La solicitarealui Ribbentrop, la ceremonia semnării li s-a permissă asiste unor jurnalişti nemţi şi lui Andor Henke,consilier ad-interim al Ambasadei germane, cel careva protocola discuţia de după semnarea actelor.Relaxat, cu o cupă de şampanie în mână, Ribbentropîncepu o trecere în revistă a evenimentelor politicecare avea drept scop clarificarea intenţiilor ulterioareale celor două părţi. Stalin, de o manieră accentuatprietenoasă, a exprimat în puţinele sale declaraţiio încredere destul de fermă. Problema influenţeigermane asupra Japoniei care, potrivit discuţiiloriniţiale, trebuia să fie o parte a protocolului, fuabordată în acest cadru neoficial. După semnareapactului sovieto-german, pactul Anti-Cominternfusese depreciat, iar prin protocolul adiţional secretStalin putea conta, cel puţin, pe inviolabilitateafrontierelor sale din Vest.Ribbentrop l-a sunat de la Moscova pe Hitler laîncheierea misiunii sale în orele matinale ale zileide 24 august, la Bertehsgaden. „Am toată lumea înbuzunarul meu!”, îşi dădu drumul acesta spirituluisău războinic, lovind isteric cu pumnii în perete.„Acum îmi aparţine Europa. Asia o pot menţineîn mâinile lor alţii!”. Aghiotantului său Hitler i-aspus că încheierea înţelegerii cu Stalin „va aveaefectul unei bombe care a explodat”. La 25 august,în jur de ora 19.00, Hitler în prezenţa lui Goeringşi Weizsacker îl primea la cancelaria imperialădin Berlin pe ministrul său triumfător de Externe.Ribbentrop i-a dat de înţeles că dorinţa lui Stalin şi22Ibidem, p. 318-319.Molotov de a ajunge la o înţelegere cu Germaniaera „sinceră”. Hitler din nou îşi dădu frâu liberemoţiilor, convins că realizase una din cele maimari fapte eroice în viaţa sa. La Moscova, Stalin,dimpotrivă, căzu într-o stare depresivă, fiind rosde îndoieli: oare Hitler nu va fi tentat să foloseascăpactul pentru a le smulge Angliei şi Franţei cedărilede care avea nevoie? 23Consultările sovieto-germane cu privire lapunctul 3 al protocolului adiţional secret,din 23-26 iunie 1940După o serie de acţiuni politico-militare şipropagandistice de constrângere a autorităţilorde la Bucureşti, în special după încheierea păciicu Finlanda şi atacul Germaniei asupra Franţei,aliatul tradiţional al României, Guvernul sovietic,a considerat că a sosit momentul oportun pentrua accelera realizarea punctului 3 al protocoluluiadiţional secret cu privire la Basarabia. Între primajumătate a lunii mai şi prima jumătate a lunii iunie1940 au fost trasate şi adoptate planurile militarede invadare a teritoriului dintre Prut şi Nistru,iar imediat după capitularea Franţei, la 23 iunie,Molotov l-a invitat la Kremlin pe contele von derSchulenburg, punând pe tapet chestiunea Basarabieişi, surprinzător pentru partea germană, şi cea aBucovinei, despre care nu s-a discutat niciodată lanegocierile sovieto-germane.Mizând pe valabilitatea în continuare aînţelegerilor sovieto-germane cu privire laconsultările bilaterale în chestiunea balcanică şi,în particular, în cea cu privire la Basarabia, URSSintenţiona să ceară României aceste teritorii.Bucovina, ca regiune „populată cu ucraineni”,era pretinsă de URSS în calitate de compensaţiepentru cei „21 de ani” în care România „s-a folositde Basarabia”, fiind examinată ca un element alreglementării litigiului basarabean. Dacă Românianu va accepta „soluţionarea paşnică” a problemeibasarabene, URSS „o va rezolva prin forţă armată”,a arătat Molotov.Drept răspuns, Schulenburg a menţionat că lanegocierile sovieto-germane din 27-29 septembrie1939 de la Moscova Germania a anunţat că „nuare interese politice în Basarabia, însă are aiciinterese economice, care acum s-au amplificat dincauza războiului”. Mai mult decât atât, în opiniaambasadorului german, abordarea chestiuniiBasarabiei la vremea respectivă presupuneaurmătoarele: „URSS îşi va anunţa pretenţiile asupraBasarabiei numai în cazul în care o terţă ţară (Ungaria,Bulgaria) va formula revendicări teritoriale faţăde România şi va proceda la rezolvarea lor”. URSSînsă nu-şi va asuma iniţiativa în acest sens.23Ibidem,p. 316-317.14 - nr. 3(18), septembrie 2010

IstorieGermania privea cu îngrijorare revendicărilesovietice faţă de România, deoarece avansareaacestora „în momentul de faţă ar putea crea haos înRomânia”. Or, Germania avea neapărată nevoie deţiţeiul şi produsele agricole româneşti. La rugămintealui von Schulenburg de a nu întreprinde nimic cear putea pune în dificultate interesele (economice)germane în România până când Guvernul său nuva adopta o poziţie explicită în raport cu intenţiilesovietice, Molotov a subliniat că aceasta era ochestiune „extrem de urgentă” şi că se aştepta caGermania să nu pună piedici acţiunilor sovietice,ci să le sprijine, după cum şi Guvernul URSS valua în considerare interesele germane în România.„Eu contez, a subliniat Molotov, că Germania,în conformitate cu tratatul (din 23 august 1939 –n. a.), nu va crea dificultăţi Uniunii Sovietice însoluţionarea acestei probleme, dar va acorda sprijin,bineînţeles, în limitele acordului” 24 .La 24 iunie, după receptarea mesajuluiAmbasadorului Schulenburg despre noile pretenţiisovietice, Ribbentrop a elaborat pentru Hitlertextul unui Memorandum în care a confirmat căla negocierile din 23 august 1939 de la Moscovaa recunoscut interesul politic al Sovietelor şidezinteresul politic al Germaniei faţă de Basarabia,pe când interesele economice ale Reihului faţăde teritoriile din Sud-Estul Europei au fost clarconsemnate. Prin urmare, plecând de la înţelegerilesecrete bilaterale de la Moscova, nu existau motivepentru ca Guvernul german să respingă pretenţiilesovietice asupra Basarabiei. În acelaşi timp,pretenţiile lui Molotov asupra Bucovinei, care nu aaparţinut nici Imperiului Rus, nici Rusiei sovietice,erau calificate drept o plăsmuire a diplomaţiei luiStalin, provocând furia lui Hitler care, atunci cândi s-a prezentat nota cu privire la Bucovina, ar fiizbucnit: „Nu vreau să fiu luat drept un imbecil decătre ruşi!” 25 .În nota secretarului de stat E. von Weizsackerdin aceeaşi zi, adresată lui Ribbentrop, se arăta cătrebuiau depuse eforturi pentru soluţionarea paşnică apretenţiilor sovietice, cu condiţia ca Sovietele să ţinăcont de interesele germane în regiune şi anume: (1) sănu treacă linia Putului şi a Dunării inferioare pentrua nu pune în pericol interesele germane în zonele deextracţie a petrolului; (2) să fie respectate drepturilecetăţenilor Reihului şi ale populaţiei de originegermană; (3) în cazul unui conflict militar, să nufie bombardate zonele petrolifere ale României; (4)Guvernul român trebuia să fie înştiinţat că Germaniapleda în favoarea acceptării pretenţiilor URSS.24Relaţiile româno-sovietice. Documente. Vol. II 1935-1941,Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 2003, p. 315-317.25Ion Şişcanu, Basarabia în contextul relaţiilor sovietoromâne.1940, Editura Civitas, Chişinău, 2007, p. 80.În instrucţiunile Berlinului către vonSchulenburg din 25 iunie se spunea că Germaniarămânea fidelă înţelegerilor de la Moscova,acceptând demersul sovietic faţă de Basarabia, nu şifaţă de Bucovina care, ca fostă provincie a Coroaneiaustriece, dens populată cu populaţie de originegermană, constituia „ceva nou”. Cu prilejul acestuirăspuns, au fost formulate şi interesele germane înRomânia: (1) Germania nu putea rămâne indiferentăfaţă de destinul etnicilor germani din Basarabia,intenţionând să propună Guvernului sovietic unacord privind strămutarea acestora în teritoriulsău, dar şi faţă de soarta celor din Bucovina; (2)Germania cerea evitarea unui conflict militar cuRomânia, pentru a nu pune în pericol aprovizionărilesale cu ţiţei şi produse agricole, intenţionând săsugereze Guvernului de la Bucureşti să ajungă la oreglementare „prin buna înţelegere” cu Moscova închestiunea Basarabiei „în sensul satisfăcător pentruRusia”.Schulenburg i-a prezentat lui Molotov punctulde vedere german asupra pretenţiilor sovietice şia intereselor Germaniei în România în seara zileide 25 iunie. Acesta prevedea următoarele: (1) serecunoştea „pe deplin drepturile Uniunii Sovieticeasupra Basarabiei şi oportunitatea punerii acesteiprobleme în faţa României”; (2) având intereseeconomice mari în România, Germania era „extremde interesată în soluţionarea pe cale paşnică” achestiunii Basarabiei, fiind gata să sprijine Guvernulsovietic „în acest sens”, uzitând de influenţa saasupra Guvernului român; (3) chestiunea Bucovinei„este nouă”, Guvernul german considerând că„neridicarea acestei probleme ar facilita multsoluţionarea paşnică a problemei Basarabiei”; (4)se cerea strămutarea numeroşilor etnici germani„locuitori ai Basarabiei şi Bucovinei”.Schulenburg a subliniat că Guvernul său acordao atenţie aparte neadmiterii transformării Românieiîn teatru de război. Comisarul sovietic de Externe şi-aexprimat „satisfacţia” pentru faptul că Germania „aconfirmat drepturile Uniunii Sovietice în problemabasarabeană”, menţionând că şi Guvernul sovietic„recunoaşte interesele Germaniei faţă de chestiunileeconomice ale României şi va face totul ca, în limitaposibilităţilor, aceste drepturi să nu fie afectate”.URSS urmărea rezolvarea neîntârziată a problemeiBasarabiei şi considera „corectă şi oportună ridicareaproblemei Bucovinei, unde populaţia majoritară estecea ucraineană, pentru că în prezent întreaga Ucraină– cu mici excepţii – este deja unificată”. Invocânddate demografice, Schulenburg a arătat că ucrainenii„nu alcătuiesc majoritatea etnică în Bucovina”, lacare Molotov a replicat că acestea erau exagerate.El dorea soluţionarea „pe cale paşnică a chestiuniiBasarabiei şi Bucovinei, dar imediat”, interesânduseîn ce măsură Guvernul german „va putea asiguranr. 3(18), septembrie 2010 - 15

Akademossoluţionarea acestei chestiuni pe cale paşnică, prininfluenţa pe care o are asupra Guvernului român”.Din perspectiva germană, „având în vedere situaţiacreată şi abordarea corespunzătoare a problemei,rezolvarea paşnică în spiritul propunerilor sovietice”se încadra „în limitele posibilului”, însă aceastăsoluţionare era în funcţie de pretenţiile Sovietelorasupra Bucovinei. Molotov a pus din nou accentul peurgenţa rezolvării „paşnice” a chestiunii Basarabiei,adăugând: „Dacă soluţionarea paşnică a problemeireprezintă şi un interes german, atunci acesta esteun interes dublu”.Diplomaţia germană nu punea la îndoială„urgenţa chestiunii”, ci doar modus procedendi.Personal, Schulenburg îşi imagina această„soluţionare” în felul următor: „într-un viitorapropiat, URSS va ridica problema şi Germaniava spune României „fii de acord”. Pentru Molotovaceastă abordare era acceptabilă, doar că chestiuneaera una „foarte urgentă” 26 .În raportul său către Ribbentrop, Schulenburgmenţiona că plecase de la întâlnirea cu Molotov„cu impresia că Molotov nu a respins cu totulposibilitatea ca sovieticii să renunţe la Bucovina întimpul tratativelor cu România” 27 .Insistenţa Germaniei în chestiunea Bucovineia făcut ca partenerul său sovietic să-şi moderezeapetitul teritorial faţă de această provincieromânească. La întrevederea din cursul zilei de 26iunie, ultima din seria contactelor sovieto-germaneînainte de invadarea Basarabiei şi NorduluiBucovinei de către trupele sovietice, Ambasadorulgerman i-a atras atenţia lui Molotov că renunţareala Bucovina „care n-a aparţinut niciodată nicichiar Rusiei ţariste” va favoriza „substanţial”reglementarea paşnică a litigiului cu România. Însă,pentru comisarul sovietic de Externe Bucovinareprezenta „ultima parte ce-i mai lipseşte Ucraineiîntregite”, din care cauză Guvernul URSS insistaasupra „soluţionării” acestei chestiuni „concomitentcu cea a Basarabiei”. Totuşi, în urma convorbirii dinajun cu reprezentantul Germaniei, Guvernul sovietica hotărât să-şi limiteze pretenţiile „la partea de norda Bucovinei, cu oraşul Cernăuţi”.Noul hotar sovietic trebuia să treacă de la cel maide Sud punct al Ucrainei de Vest, de lângă munteleKiatiasa, spre Est de-a lungul râului Suceava şiapoi mai spre Nord-Est de Herţa pe râul Prut. Înconsecinţă, URSS îşi asigura astfel legătura feroviarădirectă din Basarabia spre Cernăuţi cu oraşulLemberg (Lvov). În schimb, Moscova era dispusăsă ţină cont de interesele economice ale Germanieiîn România, precum şi de doleanţele Berlinului cuprivire la etnicii germani din teritoriile româneşti26Relaţiile româno-sovietice …, p. 320-322.27Pactul Molotov-Ribbentrop şi consecinţele lui pentru Basarabia,Chişinău, Universitas, 1991, p. 12.pretinse. La declaraţia lui Schulenburg precumcă soluţionarea paşnică a litigiului cu România arputea fi mai uşor realizată dacă Guvernul sovieticar restitui Guvernului român tezaurul BănciiNaţionale Române, oferit spre păstrare Rusiei întimpul războiului mondial şi sechestrat de GuvernulRusiei sovietice în 1918, Molotov a răspuns că „nicivorbă nu poate fi despre asta, deoarece România aexploatat destul de mult timp Basarabia”.În faţa Ambasadorului german Molotov a expus,ca între nişte parteneri adevăraţi, desfăşurarea de maideparte a modalităţii de „soluţionare” a „chestiunii”:Guvernul sovietic va prezenta pretenţiile saleministrului plenipotenţiar al României la Moscova,Gheorghe Davidescu, aşteptând din parteaGuvernului imperial german „să sfătuiască, înacelaşi timp, fără întârziere Guvernul român de laBucureşti să se supună cerinţelor sovietice, pentrucă în caz contrar războiul este inevitabil” 28 .Astfel, numai după ce a pus la punct în prealabiltoate aranjamentele diplomatice şi politice cuGermania în privinţa trecerii la realizarea punctului3 al protocolului adiţional secret şi numai după cea obţinut acordul Berlinului referitor la satisfacereaurgentă a pretenţiilor sale teritoriale asupra Basarabieişi părţii de nord a Bucovinei, conducerea sovieticăa procedat la „soluţionarea” acestor chestiuni. La26 iunie, URSS a prezentat Guvernului românultimatumul prin care cerea evacuarea Basarabieişi Nordului Bucovinei. La 28 iunie, Basarabia şiNordul Bucovinei au fost invadate de Armata Roşie,iar la 6 iulie 1940 populaţia Chişinăului a asistat la„marea paradă a eliberării”, desfăşurată „în sunetede fanfare şi zângănitul coloanelor de tancuri”.Tribuna de „onoare”, prin faţa căreia treceau trupeleArmatei Roşii, era „o enormă cutie de lemn, vopsităîn roşu, răsturnată cu fundul în sus. Parada începeala 10.00, accesul la tribună se închidea la 9.00”.Chişinăul de atunci a fost martorul amiciţieiSovietelor cu regimul nazist, numai că nu se ştianimic despre dedesubturile acestei prietenii: „ [...]am văzut ceva ce nu credeam să văd: la colţulstrăzii Gogol până în strada Mihai Viteazul, pe douăpărţi ale străzii Alexandru cel Bun stăteau înşirate„cordoanele de onoare” (distanţa de 5-8 metri de launul la altul): un enkavedist, un SS (da, da nu temira, cititorule!) în vestita uniformă „Mausfarbe”(culoarea şoarecelui). Înţelegerea Hitler-Stalinera în toiul execuţiei pe puncte. Unul din ele eravizita în URSS a unui batalion SS pentru a ajutala repatrierea germanilor (dar şi pentru a vizitalagărele de muncă forţată GULAG ... ). „Coloanelede onoare” din 6 iulie 1940 de la Chişinău erau poateunica „manifestare fizică” a regretabilei prieteniihitleristo-staliniste. Basarabia a căzut jertfă acesteiprietenii împreună cu jumătate din Bucovina ...” 29 .28Ibidem, p. 15.29Basarabia, Chişinău, nr. 6, 1991.16 - nr. 3(18), septembrie 2010

Păunescu la ChişinăuLAUDATIOPENTRU POETULADRIAN PĂUNESCU,SENATORÎN PARLAMENTULROMÂNIEIAcad. Gheorghe DUCA,preşedintele AŞMPRAISES FOR POET ADRIAN PAUNESCU,SENATOR IN THE ROMANIAN PARLIAMENTWriter Adrian Paunescu is an unrepeatablename, who has his special niche in the library of theRomanian literature. In the years of totalitarianism,he succeeded, according to Eugen Simion, “tomobilize the masses”, especially the new generation,for the perception of “the young poetry and music”,fi lling up the Romanian stadiums, a reality withno resemblance on the planetary scale…”. Byhis actions, he did an enormous service to theRomanian people: he has freed the spirits, especiallythe young people; he has “cured” their woodenlanguage taught in schools and heard on the radio,offering them a literary Romanian language; he haslaunched and re-launched on the Romanian musicalscene dozens of artists. The Flacara circle was alsowatched by the Romanians from the right side of Prutriver; thus the poet has contributed enormously tothe national revival of Basarabia. The academicianMihai Cimpoi noticed that in the works of poetAdrian Paunescu, “Basarabia` s drama, just like inMateevici` s works, just like in interwar and postwar(Grigore Vieru, Nicolae Dabija, Arcadie Suceveanu)Bessarabia poets` works (…), is put under the tragicsign of Christ crucifi xion…”- Dragă prietene,stimaţi colegi,onorată asistenţă!Academia de Ştiinţe a Moldovei, în calitatede cel mai prestigios templu al ştiinţei şi culturii,întruneşte 52 de membri titulari, 53 de membricorespondenţi, 50 membri de onoare şi 13 DoctoriHonoris Causa.Azi, fiind vorba de membrii de onoare, voisublinia că printre ei se numără laureaţii premiuluiNobel Jores Alfiorov şi Vitalii Ghinzburg (Rusia),savanţii cu renume mondial Boris Paton (Ucraina),Serghei Capiţa (Rusia), Terry de Monbrial (Franta),Van Gundy (USA).Peste 20 de persoane celebre şi din Româniasunt membri de onoare ai Academiei de Ştiinţe aMoldovei, inclusiv domnii Ionel Haiduc, EugenSimion, Cristofor Simionescu, Maya Simionescu,Florin Tănăsescu, Florin Filip, Gleb Drăgan, MihaiDrăgănescu.Ne bucuram că după o perioadă de stagnareşi declin, începând cu anul 2005, Academia deŞtiinţe a Moldovei se renaşte ca pasărea Fhoenix.Sub auspiciile Academiei, în formula modeluluiactual, se desfăşoară toate cercetările din ţară,se organizează concursuri de proiecte pentruîntreaga comunitate ştiinţifică. Academia participăîn proiectele Uniunii Europene, NATO, proiectebilaterale cu SUA, Rusia, Germania, Ucraina, Italia,Bielorusia, România, Ungaria etc. Graţie eforturilorDvs., stimaţi colegi, suntem la un pas de asocierecu comunitatea ştiinţifică a Uniunii Europene.Astfel, Academia de Ştiinţe a Moldovei vine cuAcademia de Ştiinţe a Moldovei, Sala Azurie, 30 august 2010nr. 3(18), septembrie 2010 - 17

Akademossoluţii viabile de dezvoltare, promovând doctrinaeuropeană de constituire a unei societăţi bazate pecunoaştere.Astăzi afirmăm cu mândrie că la 12 august 2010,rândurile noastre s-au completat cu o personalitatemarcantă a neamului. La demersul Institutului deFilologie din 20 iulie 2010, aprobat la 28 iulie 2010de Consiliul Suprem pentru Ştiinţă şi DezvoltareTehnologică al AŞM, Adunarea Generală a membrilorAcademiei de Ştiinţe a Moldovei a hotărât,prin vot unanim, să-l aleagă membru de onoare alAcademiei de Ştiinţe a Moldovei pe scriitorul AdrianPăunescu, care este şi senator viager în regatulmiraculos al Limbii Române. Maestre, ne bucurămcă aţi făcut tot posibilul şi chiar imposibilul ca săajungeţi la Chişinău şi să sărbătorim împreună ZiuaNaţională a Limbii Române.Eminentul poet, publicist, prozator şi om politicAdrian Păunescu s-a născut la 20 iulie 1943 încomuna Copăceni, judeţul Bălţi, Basarabia, într-ofamilie de învăţători. Este considerat unul dintre ceimai prolifici poeţi români contemporani, reuşindsă editeze peste 50 de cărţi de poezie, publicistică,proză. Alte 7 volume urmează să vadă luminatiparului, între care un roman şi memoriile sale.Scriitorul Adrian Păunescu este un numeirepetabil şi inconfundabil, are nişa sa specială sauraftul său unic în biblioteca literaturii române. Estevorba de poezia socială, politică, „de atitudine” sau„pledoarie”, în care „îmbină de minune liricul cupolemicul”, precum avea să remarce cu admiraţieun alt mare scriitor român, Marin Sorescu.A debutat ca poet în anul 1960, dar debutulsău editorial a avut loc cinci ani mai târziu cuvolumul Ultrasentimente. A fost remarcat imediatde critica literară şi de colegi, impunându-se ca unspirit vulcanic, nonconformist, stăpân pe cuvinte şipromotor al unei limbi române elevate, generator demetafore şi sensuri inedite, voce de haiduc şi dicţiede actor.Pe Adrian Păunescu era imposibil să nu-lobservi la Tribuna Cuvântului, or, aşa cum menţionaacad. Mihai Cimpoi, poezia lui era una „mesianică,„ultrasentimentală”, „gigantescă”, având o tonalitategenerală de plânset universal”. Adrian Păunescuavea tot ce-i trebuia unui poet dăruit de Dumnezeuca să cucerească inimile cititorilor.Se spune că după debutul poetului, mai mulţiscriitori au venit la marele poet Nichita Stănescu,care era deja popular, şi i-au spus: „Nichita, a maiapărut un mare poet, Adrian Păunescu, ce facem?”,la care Nichita Stănescu, cunoscut prin generozitatealui proverbială, le-a zis: „Cum, ce facem?! Să-liubim!”.Aşa a fost în următoarele câteva decenii. Cititorii,iubitorii de muzică l-au îndrăgit pe Adrian Păunescucare a devenit un poet foarte şi foarte popular, pentruspiritul său de luptător, marcat, totodată, de un lirismimpresionant, tulburător până la lacrimi. Să neamintim aici de poezia devenită cântec Rugă pentrupărinţi, piesă interpretată de Ştefan Hruşcă, sau sămenţionăm un alt poem zguduitor dedicat părinţilor– Repetabila povară. L-am auzit de două ori pemarele actor Florin Piersic recitând această poezieşi în ambele cazuri a lăcrimat, iar cu el şi spectatorii.Au recitat astăzi această poezie şi liceenii:„Cine are părinţi, pe pământ, nu în gând,Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.Că, din toate ce sunt, cel mai greu e să fi iNu copil de părinţi, ci părinte de fi i.”Din păcate, Adrian Păunescu n-a avut norocdoar de iubirea semenilor, aşa cum îl binecuvântaseNichita Stănescu, pentru că talentul său şi celebritateacucerită au trezit invidia atât a unor colegi, cât şi aregimului Ceauşescu.Una dintre explicaţii o găsim într-un interviucu regretatul nostru poet Grigore Vieru, acordatîn anul 2007, care a sărit să-l apere pe fratele săuAdrian (cităm): „...Nu inventatele sale păcateideologice l-au pedepsit şi-l pedepsesc după 1990încoace, ci invidia şi ura pentru neobişnuitul săuhar. Adrian Păunescu rămâne un poet de geniu şiun nebun de mare curaj bărbătesc pentru vremurileîn care şi-a scris cărţile”.Sănătate şi multă creativitate, maestre AdrianPăunescu! Dacă unii bat în Dvs cu atâta osârdie,înseamnă că faceţi ceva foarte bun pentru Româniaşi Republica Moldova, înseamnă că sunteţi pe caleacea dreaptă.În ceea ce-l priveşte pe oaspetele nostru drag,poetul Adrian Păunescu, acesta, chiar şi-n timpuride temut, a protestat contra cenzurii şi mediocrităţii,a spus lucruri grele la adresa regimului. Un exempluelocvent este poemul Analfabeţilor, publicat în 1980în revista Flacăra, pentru care a şi fost pedepsitulterior (cităm):„V-am spus să vă astâmpăraţi şi voi,Cenzori capricioşi ai vremii mele,C-o să vă coste scump măruntul moft,De a ne face nouă zile grele....V-am spus că vremurile s-au schimbat18 - nr. 3(18), septembrie 2010

Păunescu la ChişinăuŞi că situaţia e mai complexă,Nu-i intelectualul - servitor.Cultura nu-i ceva ca o anexă.”În contextul „cenzurii” care înăbuşă spiritulcreator, ţin să-i spun publicistului Adrian Păunescuun lucru extraordinar despre impactul uneia dintrepoeziile sale asupra publicului din RepublicaMoldova. Este vorba de Antiprimăvara, care laprima vedere pare o poezie de dragoste nefericită,cântată cu multă durere de Vasile Şeicaru. Îmispunea zilele acestea Luminiţa Dumbrăveanu, ocunoscută prezentatoare de la Radio Chişinău, că înprimăvara anului 1994, când la RadioteleviziuneaNaţională s-a instaurat neagra cenzură, redactorii augăsit o modalitate subtilă de a protesta, dând pe postcântecul Antiprimăvara, în care se spunea:„Ce dacă vine primăvara?Atâta iarnă e în noi,Că martie se poate duceCu toţi cocorii înapoi.Primăvară, care-ai fostNu veni, n-ai nici un rost.Poţi să pleci, suntem reciIarna ni-i pe veci.”Vom menţiona în continuare câteva dintre celemai cunoscute volume de autor ale scriitoruluiAdrian Păunescu: Ultrasentimente (1965); Istoriaunei secunde, care a încântat o lume întreagă, volumcenzurat de partid în anul 1971; Iubiţi-vă pe tunuri(1981); Totuşi iubirea (1983); Sunt un om liber(1989); Bieţi lampagii (1993) – poezia din titlu fiindcântată la noi de folckistul Igor Ţurcanu; Noapteamarii beţii (1993); Infracţiunea de a fi (1996); Pânăla capăt (2002); romanul scris în tinereţe, dar tipăritacum – Vinovat de iubire. Ultimul titlu justificăaprecierea criticului literar Petru Poantă, potrivitcăreia „Adrian Păunescu este în fond aproapeun fanatic îndrăgostit de viaţă. Trăieşte totul cu ofrenezie uluitoare, cu un fel de disperare...”Întorcându-mă la volumul Noaptea mariibeţii, ţin să menţionez faptul că poezia, care a dattitlu cărţii, a fost ultima cântată de legendarii Ionşi Doina Aldea Teodorovici, martirii noştri striviţiîntr-un accident suspect. La Radio Chişinău sepăstrează această înregistrare de amator şi se spunecă e făcută în casa scriitorului Adrian Păunescu,chiar înainte de a fi plecat artiştii la drumul de noaptecare ni i-a prăpădit. Dacă greşesc, dl Păunescu vaface precizările de rigoare. De altfel, în aceastăcarte Adrian Păunescu dedică o Doină zguduitoareDoinei Aldea Teodorovici.Acad. Mihai Cimpoi avea să observe că înopera poetului Adrian Păunescu „drama Basarabieieste pusă ca la Mateevici, ca la poeţii basarabeniinterbelici (...) şi postbelici (Grigore Vieru, NicolaeDabija, Arcadie Suceveanu), sub semnul tragic alcrucificării christice...”.Să trecem acum în revistă şi câteva titluride poe-zii cunoscute cititorilor şi publicului dinRepublica Moldova, în special graţie cântecelor carel-au făcut extrem de popular aici: Şi totuşi existăiubire; Niciodată să nu uităm de cei mai trişti canoi; Colindul gutuii din geam, cântate de formaţiaŞedinţa comună a CSŞDT şi membrilor AŞM consacrată Sărbătorii Naţionale Limba noastră cea Română,Chişinău, Sala Azurie a AŞM, 30 august, 2010nr. 3(18), septembrie 2010 - 19

Akademoscenaclului Totuşi iubirea; Rugă pentru părinţi deŞtefan Hruşcă; Citeşte numai la fi nal; La adio, tu,interpretate de Vasile Şeicaru; Iertările sau Ai sămă ierţi în fi ecare noapte, cântate la noi de grupulCatharsis; Se urcă Basarbia pe cruce; Măi soldatde grănicer, cântate de Tudor Gheorghe; Maluride Prut, celebra piesă, care ne-a unit şi mobilizat,interpretată sfâşietor de durut de Ion şi Doina AldeaTeodorovici.Nu vom exagera dacă vom spune că scriitorulAdrian Păunescu este un om al recordurilor, uncampion olimpic al culturii general româneşti, şiaceasta pentru că:Unu. Volumul său antologic Poezii de până azi,apărut în 1978 în celebra Colecţie pe care o căutamtoţi pe la Cernăuţi, Odessa, Moscova a apărut întruntiraj de 155 mii de exemplare, bătând astfel unrecord mondial la capitolul POEZIE;Doi. Cărţile scriitorului Adrian Păunescu au untiraj total de 1 mln de exemplare, record pentru unpoet român în viaţă;Trei. Volumele sale de poezie însumează întotal peste 300 de mii de versuri, depăşind astfelepopeea Indiei antice Mahabharata care are 215 miiversuri, fapt ce l-a determinat pe fostul preşedinteal Academiei Române, Eugen Simion, să-l declarepe poetul Adrian Păunescu „fără asemănare nunumai în istoria literaturii române, ci şi în literaturauniversală”;Patru. Tot criticul literar Eugen Simionsemnalează un alt record – „Poetul Adrian Păunescua reuşit, în anii totalitarismului, „să mobilizezemasele”, îndeosebi noua generaţie, întru receptarea„poeziei şi muzicii tinere”, umplând până la refuzstadioanele României, realitate fără asemănare lascară planetară...”.Bineînţeles, ultimul record nominalizat mai suseste legat de celebrul Cenaclu de poezie, muzicăfolck şi rock Flacăra, condus de scriitorul AdrianPăunescu, care l-a făcut popular şi în actualaRepublica Moldova. Dar acesta nu e singurul recordlegat de Flacăra. În perioada 1973-1985, până afost interzis, Cenaclul, supranumit al „generaţiei înblugi”, al tinerilor – un adevărat fenomen de masă– a susţinut 1615 spectacole în faţa a mai mult de 6milioane de spectatori. În ciuda unor compromisuriîn relaţiile cu regimul totalitar de atunci, AdrianPăunescu a făcut un serviciu enorm poporuluiromân: a descătuşat masele, în special tinerii; i-a„tratat” de limbajul de lemn învăţat la şcoală şi auzitla radio, servindu-le o limbă română literară; a lansatşi relansat pe scena muzicii româneşti zeci de artişti,care nu se ştie dacă ar fi răzbătut vreodată pe mareascenă. Să dăm doar câteva exemple: Vasile Şeicaru,Ştefan Hruşcă, Ducu Bertzi, Victor Socaciu, NicuAlifantis, Nicolae Furdui Iancu, George Nicolescu,Anda Călugăreanu, Loredana Groza, MădălinaManole. Iată şi trei grupuri de legendă, afirmatedeja, care participau la cenaclul Flacăra: Mondial,Pasărea Colibri, Fhoenix. Nu în zadar, scriitoruluiAdrian Păunescu i se spune „părintele unei generaţiide artişti” sau „părintele cu cei mai mulţi copii dinRomânia”.Anul acesta, în luna iunie, s-au împlinit 25 de anide la interzicerea Cenaclului Flacăra, o adevăratăsalvare pentru cei din Moldova sovietizată. Mii şi miide basarabeni fugeau, luni după-amiază, de la lecţiisau de la serviciu, ca să asculte în mod clandestintransmisiunea spectacolelor de la Radio Bucureşti,savurând frumoasa limbă română şi minunatelemelodii, care le dădeau speranţă. Grigore Vieruafirma într-un interviu: „prin excepţionalele salecărţi de poezie, prin istorica publicaţie Flacăra, princelebrul Cenaclu Flacăra, Adrian Păunescu ctitoriseo altă Românie. Pentru basarabeni el devenise unprofesor de limbă română, de literatură şi istorie aneamului”.Maestre Adrian Păunescu, vă mulţumim multpentru aceste lecţii de limbă română şi de demnitatenaţională! Vă mulţumim şi pentru că aţi avutdeschise întotdeauna uşile casei pentru cei veniţi dela Chişinău, că aţi sărit să-i ajutaţi sau să-i apăraţipe basarabenii noştri Grigore Vieru, Ion şi DoinaAldea Teodorovici, Nicolae Dabija, Leonida Lari,Ilie Ilaşcu şi mulţi alţii, pentru susţinerea cărora nuv-aţi cruţat nici timpul şi nici forţele!Aveţi toată recunoştinţa noastră pentruopera dvs, dar şi pentru faptele dvs concretepentru moldovenii din stânga Prutului, inclusivdin Transnistria, unde în timpul războiului din1992, aţi avut curajul să ajungeţi pentru a ridicamoralul combatanţilor noştri cu poezii şi muzică.Titlul de membru de onoare al Academiei de Ştiinţea Moldovei constituie o recunoaştere de cătrecomunitatea ştiinţifică de la Chişinău a meritelordvs incontestabile în dezvoltarea limbii şi literaturiiromâne, în apropierea celor două maluri ale Prutului,care trăiau alături, dar pe „hărţi diferite”, precumscrieţi într-o poezie.Domnule academician Adrian Păunescu, văfelicităm din toată inima, vă urăm multă sănătatecă-i mai bună decât toate, noi energii creatoare,bucurii editoriale pentru cărţile aflate în manuscrisşi sperăm într-o colaborare plină de rod şi de-acumîncolo, întru realizarea tuturor idealurilor naţionale,pentru care aţi luptat o viaţă!Să trăiţi la mulţi ani fericiţi!Discurs, rostit în şedinţa comună aCSŞDT şi membrilor AŞM consacratăSărbătorii Naţionale Limba noastră ceaRomână, cu prilejul conferirii lui AdrianPăunescu a titlului de membru de onoare aAŞM. Chişinău, 30 august, 201020 - nr. 3(18), septembrie 2010

Akademosiuţi de caracter. Cum spunea C. Belimaci, poetulnaţional al aromânilor:”Părinteasca dimandareNi spergiură cu foc mareFraţi di mumă şi di-un tatăNoi, Armâni di eta toată!Di sub plocile di morminţiStrigă-a noştri buni părinţi-Blastemare s-aibă-n casă,Cari di limba lui se lasă!”.Aceeaşi pledoarie, din tranşeele Primului RăzboiMondial, marele poet basarabean, preotul dr. AlexeiMateevici:„Limba noastră-i o comoarăÎn adâncuri înfundatăUn şirag de piatră rarăPe moşie revărsată.Limba noastră-i limbă sfântă,Limba vechilor cazanii,Care o plâng şi care o cântăPe la vatra lor ţăranii.”Cu cât tragism şi cu câtă simplitate a scrisGrigore Vieru, marele poet al regăsirii fraţilor şi acărui umbră o simţim încă printre noi, testamentulsău despre limba maternă:“În aceeaşi limbăToată lumea plânge,În aceeaşi limbăRâde un pământCi doar în limba taDurerea poţi s-o mângâi,Iar bucuriaS-o preschimbi în cânt.În limba taŢi-e dor de mamaŞi vinul e mai vin,Şi prânzul e mai prânz.Şi doar în limba taPoţi râde singur,Şi doar în limba taTe poţi opri din plâns.Iar când nu poţiNici plânge şi nici râde,Când nu poţi mângâiaŞi nici cânta,Cu-al tău pământ,Cu cerul tău în faţă,Tu taci atunceTot în limba ta.”De la Bucureşti, cel ce vă vorbeşte acum scriael însuşi:Cum rar se mai poate da mână cu mână,Că unii au nunţi, iar ceilalţi funeralii,Noi, hai să vorbim, noi, mereu ilegalii,Oriunde afl a-ne-vom, Limba Română.Hotarele strâmbe, făcute să doară,Cătuşe pun, iată, pe ţară şi ţară,Când oare zăvorul putea-va să sară,Răpus dintre noi pentru ultima oară?Ne-au luat şi provincii, şi râuri, şi fraţii,Ne-au luat şi putinţa de-a sta mână-n mână...Ce triste trecând spre mormânt generaţii,Dar este făcut şi ceva să rămână.Se afl ă în noi - semn al singurei naţii -Adânc-ilegala rostire română.Şi-am zis, în propriile mele testamente:Mă rog pentru voiŞi vă rog,Pentru numele lui Eminescu,Să nu trădaţi limba română.În urmă cu şase decenii şi ceva, măicuţa mea,învăţătoarea Floarea Ispas, a trebuit să plececu abia născutul care eram, înapoi peste Prut, subpresiunea din ce în ce mai dură a frontului.– Nu-mi închipuiam, zicea tata, că pierderearăzboiului se va răsfrânge total asupra vieţilornoastre, asupra recoltelor noastre, asupra educaţieicopiilor noştri, asupra calităţii pâinii noastre, asuprapensiei bătrânilor de prin sate şi de prin oraşe,asupra limbii române. Parcă un plan diabolic şiamănunţit a fost pus în operă, timp de două decenii.– Ce voiau, tată?– Sovietizarea şi bolşevizarea României.După 1964, 1965, 1968, iarba proaspătă aînvins urmele de şenile şi de abrutizare, românuls-a trezit la o nouă viaţă, peste toate criminaleledatorii de război şi cote obligatorii pe care le plăteauţăranii români.S-au petrecut, atunci, reforme cu faţa lapopor. România îşi recăpătase dreptul unuiminim acces la echilibrul mondial. Nu, Românianu devenise o ţară capitalistă. Dar era acea ţarădin lume care dezvolta raporturi de colaborare cumarile ţări capitaliste ale lumii. Nu ni se micşoraudificultăţile, dar nu mai eram aşa de singuri pe lume.22 - nr. 3(18), septembrie 2010

Păunescu la ChişinăuIntelectuali români de toate vârstele au început săcălătorească în Occident.Cu această ocazie, paradoxal, am descoperitşi partea frumoasă a Răsăritului în mijlocul căruiatrăiam. Sâmburii libertăţii ne aduceau în memorieistoria adevărată şi obligaţiile fraterne, faţă de toţiromânii. Mari creatori, de pe ambele maluri alePrutului, şi-au regăsit responsabilitatea în destinullimbii care-i unea pe toţi românii. S-a spart Gulagulşi frânturi de mesaje ale fraţilor înlănţuiţi au răsunatîndatoritor în noaptea dintre noi. Atunci am începutsă aflăm numele eroicei poezii, arte şi conştiinţebasarabene, cea care ar merita ea însăşi PremiulNobel: Vieru, Matcovschi, Damian, Cimpoi,Druţă, Codru, Loteanu, Lari, Costenco, Doga,Hadârcă, Vodă, Aldea Teodorovici, Vatamanu,Cărare, Teleucă, Suceveanu, Strâmbeanu,Tarlapan, Valeriu Matei, Anatol şi Tudor Chiriac,Josu şi Ciubotaru.S-a auzit peste toate zăbrelele chemarea luiDabija: „Doru-ni-i de dumneavoastră / Ca unuizid de o fereastră”.A luminat continentul puterea dovedită de jertfăa grupului Ilaşcu, când Ilie – condamnat la moarte –a strigat din cuşcă: „Vă iubesc, Popor Român!”Pe fondul unei educaţii de familie curajoasă şicorectă, am scris eu însumi poezii care au devenitopere orale, pe toate teritoriile locuite de români.N-aveam voie să fac un singur pas dincolo de Prut,până în august 1990, când – într-un triumf de începutde lume – fraţii artişti basarabeni m-au recuperat şim-au sărbătorit pe 30 august 1990, în Piaţa MariiAdunări Naţionale, de Ziua Limbii Române. Deatunci am tot avut conflicte la graniţă cu străjeriiimperiului, pentru ca în 1994, să devin prizonierullui Smirnov, răpit de legiunea lui la Tighina. Dar ceimportanţă mai are?Au trecut aproape 67 de ani de la plecareanou-născutului care am fost, din Basarabia.Dar eu prima gură de aer la Copăceni – Bălţiam primit-o de la Dumnezeu. Basarabia e şi înstructura mea, precum e şi Ardealul, cealaltăzeitate a credinţei mele de român – iubitor detotalitatea românească. Am ştiut şi ştiu câtădreptate avea Const. Stere să lase ambelor maluriacest aforism incomparabil: „Nicio picătură deenergie morală nu se risipeşte în zadar!” Dovadă,peste ani, regăsirea noastră în ceea ce e scris laintrarea în Catedrala Reîntregirii de la Alba Iulia:menirea de a fi împreună a poporului român.Cum aş putea considera decât ca o încununarea întregii mele vieţi, decizia Academiei RepubliciiMoldova de a mi se face onoarea să fiu primit înrândurile sale? Martorii acelor ani nu mai sunt.E doar Basarabia eternă, cu toate suferinţele şisperanţele ei. Şi sunteţi dv., memoria neamului.Vă mulţumesc recunoscător, cu atât mai mult cucât normalitatea, care e pentru toţi românii limbaromână, a fost şi – uneori – mai este pentru mulţidintre dv. ocazia unei lupte, a unei jertfe, nu o simplăfatalitate geografică.Mă rog pentru sufletele martirilor basarabenicare au fost aruncaţi şi asasinaţi în gulagurile -siberiene şi nesiberiene - staliniste, pentru credinţaşi lupta lor împotriva ocupaţiei şi bolşevizării, însperanţa libertăţii şi regăsirii naţionale. Şi mă rogpentru sufletele martirilor ardeleni rupţi pe roată,aruncaţi de vii în gropi cu var nestins, pentrucredinţa şi lupta lor. Parcă e un blestem că pesteunul dintre poeţii renaşterii basarabene a trecut uncamion, ca să-i zdrobească oasele şi credinţa. L-amomagiat şi atunci, de la Bucureşti, îl omagiez şiacum, la Chişinău. Dumnezeu să te binecuvânteze,poete Dumitru Matcovschi!A fost stigmatul şi a fost nobleţea, noroculdestinului meu să caut, încă de tânăr, totalitatearomânească. Fie că am găsit-o în forţa destinicăa Ardealului, fie că am descoperit-o în tragismulbasarabenilor şi bucovinenilor, fie că m-a luminatgeniul lingvistic oltenesc, că am auzit Doinamântuitorului nativ - moldovean Eminescu perâurile interioare, fie că am ucenicit la şcoala destilistică muntenească, fie că m-a atras înflorireasudică a spiritualităţii aromâne, n-am pregetat sătrec oceanul, în 1970, spre a-l cunoaşte pe MirceaEliade, marele scriitor şi academician căruia i s-arefuzat Academia. În zile şi nopţi fără seamăn, amrealizat împreună un dialog care se înscrie în actelede început ale epocii moderne a istoriei României.Nu trebuie să vă spun eu cum mi s-a părut căsună, la Chicago, în mijlocul Americii, cursurilesale despre universalitatea miturilor şi legendelorromâneşti. Aveam 27 de ani când am aflat uimitce bogată, nobilă şi modernă este limba română.De 40 de ani, mă hrănesc din mărturisirea luiMircea Eliade: „Scriu în limba română, limbanr. 3(18), septembrie 2010 - 23

Akademosîn care visez” şi nu mă mai satur să mă bucur deacest dar al firii: limba română. Nu avusesem pânăatunci distanţa corespunzătoare pentru a-i măsuraaltitudinea. Dar, dacă omul de cultură, recunoscutca atare de filosofi şi scriitori de vârf ai omenirii,mi-a procurat această revelaţie, pot la rândul meusă vă spun astăzi dumneavoastră, academicienilorRepublicii Moldova, oamenilor de ştiinţă şi decultură ai acestui pătimit pământ, care a produslacrimi, istorie şi genii, că am avut norocul sădescopăr totalitatea românească nu numaigeografic, nu numai istoric, dar şi metafizic, înadâncimile insondabile ale gândului eliadesc.Mircea Eliade era atunci mai tânăr decât sunteu azi. Deşi nu mi-a lipsit vocaţia pentru limbistrăine, deşi mi-a plăcut din când în când să recitîn puternica limbă rusă „Mne grustno na tebeasmotreti” sau în muzicala spaniolă „La muerte meesta mirando des las torres de Cordoba” sau înrotunda limbă engleză „The answer, my friend/Is blowing in the wind” sau în italiana liturgică„Lasciate ogni speranza, voi due entrate” sau înuniversala franceză „Allons, enfants de la patrie”,deşi respect toate limbile pământului, chiar şi pecele ale adversarilor tradiţionali ai poporului meu,trăiesc, mă îmbolnăvesc, mă vindec, lucrez, visezşi scriu în limba română, limba în care, atuncicând voi muri, îmi voi încredinţa sufletul luiDumnezeu, să facă El ce crede cu acest suflet,pentru mai binele românilor de pretutindeni.Doamne, ocroteşte-i pe români!Şi mă închin lui Eminescu, spiritul suprem altotalităţii româneşti: „Nu credeam să-nvăţ a murivreodată”. El este grinda pe care s-a construitneamul. Oricât de multe bariere s-ar aşeza între noi,noi nu ne putem muta din Eminescu, ne regăsimîn Eminescu, cifrul secret al eternităţii noastreincoruptibile.Oricâte reverii ne-ar oferi limba română, nuputem să nu-i cerem iertare, pentru toate stagnărileşi laşităţile, pentru toate erorile şi încăpăţânărilede care nu totdeauna am ştiut să ne ferim. Aşa secuvine, cred, să-mi închei mărturisirea de credinţăcătre Academia Moldovei.De toată trădarea aceasta,De toată pornirea păgână,De toată vânzarea de frate,Tu, iartă-ne, limbă română!De toată supunerea oarbă,De toată iuţeala de mână,De toată uitarea de sine,Tu, iartă-ne, limbă română!De felul cum trecemArdealul,Ca marfa, din mână în mână,De cinica negustorie,Tu, iartă-ne, limbă română!De singurătatea în careMoldova furată se-ngânăŞi Prutul ne ghilotinează,Tu, iartă-ne, limbă română!De harta aceasta bolnavăŞi scoasă silit din ţâţână,De Legi şi Tratate mizere,Tu, iartă-ne, limbă română!De noi, ce-am ajuns interjecţiiŞi oameni cu fruntea-n ţărână,De toţi surdomuţii ce suntem,Tu, iartă-ne, limbă română!De-aceste concesii, ce ţaraO rană o fac să rămână,De-aceste nedrepte hotare,De neamul acesta, ce moare,Tu, iartă-ne, limbă română!Să rămânem credincioşi rădăcinii noastre,să ne batem pentru dezvoltarea şi prosperitateaambelor maluri ale Prutului, pentru regăsireanoastră în Europa şi în spaţiul legitim alspiritualităţii româneşti, pentru diversitatea şiintegritatea culturii naţionale, pentru unitateaneamului, pentru demnitatea de a fi români– oriunde ne-am afla – şi pentru a continua săvisăm şi să gândim în limba română.Discurs, rostit în şedinţa comună a CSŞDTşi membrilor AŞM consacratăSărbătorii NaţionaleLimba noastră cea Română,cu prilejul confeririititlului de membru de onoare al AŞM.Chişinău, 30 august 201024 - nr. 3(18), septembrie 2010

Strategii şi politiciDEZVOLTAREA ŞTIINŢEI- SINGURA CALE SPREECONOMIA INOVAŢIONALĂŞI FORMAREA UNEISOCIETĂŢI BAZATEPE CUNOAŞTEREAcad. Gheorghe DUCATHE DEVELOPMENT OF SCIENCE – THEONLY WAY TO INNOVATIVE ECONOMY AND TOA SOCIETY BASED ON KNOWLEDGEThe development of human potential is insuredby two dimensions: education and research. Thesecomponents are closely linked: research requirescompetence from the society to be understood andimplemented, the society, in general, needs researchto be able to develop itself, including economic sector.The efforts should be focused on strengthening thehuman and technical-material potential; for instancethe experiences of EU in organizing the researchlayout within consolidate programs (FP7).Este bine cunoscut faptul că ţările fără resurseminerale şi energetice, cu suprafeţe agricole limitate,au obţinut succese în dezvoltarea economiei şi sfereisociale doar datorită realizărilor ştiinţifice, elaborării şiimplementării tehnologiilor inovaţionale.Având în vedere faptul că ţara noastră, pe lângă lipsaunor zăcăminte notabile de resurse naturale, se confruntăşi cu mari probleme în sectoarele industriei, agriculturiişi infrastructurii sociale, alternativă la dezvoltareadurabilă a ţării nu există. Imperativul unui viitor prosperpentru Republica Moldova indică necesitatea fortificăriidezvoltării direcţionate a ştiinţei, implementării uneiculturi tehnologice şi a unui spirit antreprenorial însocietate axate pe eficienţă şi transformare rapidă.În acest context, dezvoltarea potenţialului umaneste singura cale pe care se poate merge în vedereadezvoltării atât a societăţii în general, cât şi a economieiîn special. Mai mult – fără o dezvoltare per ansamblu asocietăţii nu poate avea loc nici dezvoltarea economică,iar performanţa nu poate fi atinsă fără promovarea unorprincipii bazate pe valori.Dezvoltarea potenţialului uman urmează a fiasigurată pe două dimensiuni: educaţia şi cercetarea.Aceste două componente sunt strâns legate. Cercetareanecesită competenţă de la societate pentru a fi înţeleseşi implementate rezultatele obţinute, iar societatea îngeneral are nevoie de cercetare pentru a se putea dezvolta,inclusiv economic.De menţionat ca actualmente, atât la capitoluleducaţie, cât şi la cel de cercetare, avem nevoie deschimbări importante în vederea alinierii la cerinţelelumii moderne.Până în prezent Academia de Ştiinţe a Moldovei s-aaxat în domeniul cercetării în special pe:• stoparea exodului specialiştilor de calificareînaltă;• restabilirea infrastructurii de cercetare;• atragerea tinerilor în procesul de cercetare;• creşterea impactului cercetării asupra societăţii îngeneral şi a economiei în special;• consolidarea elementelor cheie de cercetareinovareprin constituirea Universităţii de ştiinţefundamentale, Liceului pentru copii dotaţi, Agenţieipentru Inovare şi Transfer Tehnologic, toate acesteafiind încadrate în clusterul ştiinţific UnivER Science şireprezentând un caz de succes;• crearea infrastructurii de inovare prin organizareaa 2 parcuri ştiinţifico-tehnologice şi a unui incubator deinovare, dar şi transmiterea rezultatelor cercetării cătremediul de afaceri prin intermediul proiectelor de transfertehnologic.Acţiunile întreprinse au permis crearea unei platformeîn domeniul cercetării chemată să facă faţă provocărilorzilei. În acelaşi timp, există o serie de probleme carenecesită atenţie specială şi o abordare sistemică. Astfel, lacapitolul cercetare eforturile urmează a fi concentrate pe:- Consolidarea potenţialului ştiinţific şi tehnicomaterial,drept exemplu în acest sens servind experienţaUniunii Europene privind organizarea cercetării încadrul unor programe consolidate (Programul Cadru 7).Tentativa de dispersare a ştiinţei în cea academică,universitară şi ramurală reprezintă o greşeală fatală,care va avea consecinţe negative asupra dezvoltăriiţării. Având numai cca 3000 de cercetători înRepublica Moldova, o provocare este însuşi poziţiacercetării autohtone în mediul ştiinţific internaţional,urmând să fie analizate şi soluţionate în primul rândproblemele specifice ţării noastre;- Ajustarea sistemului actual de management alsferei ştiinţei şi inovării la necesităţile societăţii şi lacele mai bune practici în domeniu, astfel ca investiţiile încercetare să dea rezultate deja pe termen scurt şi mediu;- Orientarea cercetărilor aplicative către necesităţilesectorului real al economiei;- Formarea capacităţilor inovaţionale ca factor majorîn dezvoltarea durabilă a ţării, acesta fiind un obiectivprioritar al noii politici de stat în domeniul inovării;- Majorarea volumelor de procurări de stat aleproduselor inovaţionale naţionale, în vederea stimulăriiactivităţilor de cercetare şi inovare.- Pregătirea şi formarea continuă a cadrelor ştiinţificepentru domeniile prioritare de dezvoltare a educaţiei,ştiinţei şi economiei;- Internaţionalizarea cercetării prin integrarea înSpaţiul European de Cercetare şi extinderea relaţiilorştiinţifice internaţionale.Ştiinţa şi inovarea trebuie să fie direcţionatespre soluţionarea celor mai stringente probleme:dezvoltarea economiei, ocrotirea sănătăţii, securitateademografică, alimentară, energetică şi ecologică,valorificarea resurselor regenerabile şi umane,prevenirea şi diminuarea consecinţelor calamităţilornaturale, elaborarea materialelor polifuncţionaleşi a noilor tehnologii, salvgardarea patrimoniuluicultural-istoric şi natural.nr. 3(18), septembrie 2010 - 25

AkademosŞTIINŢA ŞI INOVAREAÎN DATE STATISTICEFinanţarea ştiinţei şi inovării, începând cu anul2005, se efectuează în conformitate cu prevederileCodului cu privire la ştiinţă şi inovare şi în bazaAcordului de parteneriat între Guvern şi Academiade Ştiinţe a Moldovei. Pe parcursul ultimilorani, statul a finanţat domeniul ştiinţei şi inovăriiautohtone în următorul volum: 2004 – 67,9 mln. lei;2005 – 115,7 mln. lei; 2006 – 177,7; 2007 – 283,7;2008 – 366,0 mln. lei; 2009 – 318,6 mln. lei; 2010– 315,9 mln. lei.Mijloacele destinate sferei ştiinţei şi inovării dela bugetul de stat au fost direcţionate spre rezolvareaproblemelor socio-economice şi culturale imperioaseîn conformitate cu direcţiile strategice adoptate decătre Parlamentul Republicii Moldova:• valorificarea resurselor umane, naturale şiinformaţionale, fortificarea sănătăţii, securitateaalimentară, elaborarea noilor tehnologii,eficientizarea complexului energetic;• dezvoltarea bazei tehnico-materiale şi ainfrastructurii;• susţinerea bibliotecilor ştiinţifice;• organizarea concursurilor;• editarea lucrărilor şi revistelor ştiinţifice;• dezvoltarea colaborării ştiinţifice cu organizaţiiinternaţionale;• pregătirea cadrelor ştiinţifice de înaltă calificareprin doctorantură şi postdoctorantură.Aceste sume au fost repartizate în conformitatecu numărul de state ştiinţifice, activitatea de bază acărora este efectuarea cercetărilor. Bunăoară, în anul2009, institutele AŞM, în număr de 19, au primit53 la sută din volumul total, iar universităţile şiinstitutele de profil din cadrul Ministerului Sănătăţii,Ministerului Culturii, Ministerului Educaţiei,Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare,23 de subiecţi la număr, au primit pentru cercetare47 la sută.Distribuirea mijloacelor publice pentrufinanţarea proiectelor ştiinţifice instituţionale,a programelor de stat, proiectelor pentru tinericercetători, proiectelor pentru procurarea utilajuluiperformant, proiectelor de transfer tehnologic,proiectelor bilaterale internaţionale are loc înexclusivitate prin intermediul concursurilornaţionale. De exemplu, în perioada 2005-2009s-au derulat 21 de programe de stat. La realizareaproiectelor din cadrul lor au participat echipeconsolidate, formate din reprezentanţii mai multororganizaţii acreditate în sfera ştiinţei şi inovării.Astfel, din cele 244 de proiecte cuprinse în acesteprograme 111 le-au revenit, prin concurs, savanţilordin cadrul institutelor AŞM, 63 – universităţilor,70 – institutelor de profil, toate aceste echipe decercetători fiind mixte. La realizarea a 351 proiecteinstituţionale au participat 140 de echipe dininstitutele AŞM, 103 – din universităţi, 108 – dininstitutele de profil. Din cele 92 de proiecte pentrutineri cercetători, institutele AŞM au câştigat 49,universităţile – 17, iar institutele de profil – 26.Pentru a aprecia nivelul real de finanţare aştiinţei autohtone vom apela la următorul indicator:suma de investiţii în sfera ştiinţei şi inovării,raportată la PIB-ul ţării. Care este tabloul finanţăriiîn acest context în Moldova? În anul 2004, volumulde finanţare a ştiinţei, raportat la PIB, a constituit0,25 %, în 2005 – 0,35 %, în 2006 – 0,45 %, în 2007– 0,58 %, în 2008 – 0,63 %, în 2009 – 0,59 %, în2010 – 0,53 %.După cum observăm, investiţiile în sfera ştiinţeişi inovării din 2004 până în 2008 au crescut lent,dar consecvent, iar din 2009 ele se diminuează. Înacest context, vom preciza că, în conformitate cuopinia scientologilor, formată în baza investigaţiilorrealizate în mai multe ţări, ştiinţa poate influenţa realsectorul economic doar în cazul în care finanţareaei constituie cel puţin 1 % din PIB. O finanţarecu impact benefic în managementul ştiinţific seconsideră nivelul alocărilor băneşti echivalent cu1,5-2 % din PIB, cifră formată din alocaţiile bugetareşi din cele ale investitorilor privaţi.Pentru o orientare adecvată privind nivelulde finanţare a ştiinţei autohtone, vom aduce lacunoştinţă, drept exemplu, nivelul de finanţare aştiinţei şi inovării în 2008, raportat la PIB, în câtevastate ale lumii: SUA – 2,77 %, Germania – 2,53 %,Franţa – 2,02 %, Cehia – 1,47 %, Rusia – 1,04 %,Ungaria – 0,97 %, Belarus– 0,97 %, Ucraina – 0,87%, Turcia – 0,72 %, Moldova – 0,63 %,. Româniaa luat recent o decizie de a aloca ştiinţei în 2011 celpuţin 2 % din PIB.Desigur, în unele state avansate industrial nivelulfinanţării acestui domeniu este şi mai mare. În 2006,Israelul, bunăoară, a alocat în cercetare-dezvoltare4,65 % din PIB, Elveţia – 3,73 %, Japonia – 3,39 %,Finlanda – 3,37%. Ca urmare, în aceste şi alte ţăris-au produs revoluţii tehnologice care le-au asiguratun nivel mai înalt de prosperare.Despre starea de lucruri din sfera ştiinţei şiinovării ne vorbeşte alocaţia financiară, raportatăla un cercetător. De exemplu, în 2008 cheltuielilepentru cercetare-dezvoltare în SUA, raportatela un cercetător, au constituit 258,7 mii dolari, înGermania – 252,8, Franţa – 204,8, Turcia – 137,5,Cehia – 136,8, Ungaria – 104,8, Grecia – 87,8,26 - nr. 3(18), septembrie 2010

Polonia – 56,7, Rusia – 50,1, România – 25,1,Belarus – 17,0 Ucraina – 11,7, Moldova – 8,4 miidolari. După cum vedem, cheltuielile respective înMoldova sunt cele mai mici.Există şi un alt indicator în ştiinţă care neinformează despre numărul de angajaţi în activitateade cercetare-dezvoltare, raportat la 10.000 deangajaţi în economie. Astfel, în Germania activează127 de angajaţi, inclusiv 73 de cercetători raportaţi la10.000 de angajaţi în economie, în Franţa, respectiv,– 145 şi 84, în Rusia – 127 şi 66, în Cehia – 96 şi 56,Grecia – 76 şi 44, Ucraina – 74 şi 38, Belarus – 68 şi41, Polonia – 47 şi 39, Moldova – 42 şi 28.Un alt indicator este numărul de articole ştiinţifice,publicate în reviste de circulaţie internaţionalăcu factor de impact mare (ISI) per cercetătorştiinţific. Ce înseamnă o revistă cu impact factor?Numărul de citări timp de un an raportat la numărulde articole publicate într-o revistă ştiinţifică. Anumeacest indicator caracterizează nivelul calitativ alcercetării într-o ţară. De exemplu, în 2008, numărulde articole ştiinţifice publicate în reviste cu impactfactor per cercetător ştiinţific a constituit în Grecia– 0,48, Turcia – 0,39, Ungaria – 0,33,Polonia – 0,30, Germania şi Franţa –câte 0,29, Cehia – 0,27, SUA – 0,23,România – 0,21, Moldova – 0,09, Rusiaşi Ucraina – câte 0,06, Belarus – 0,05articole.În vederea implementării rezultatelorştiinţifice, în această perioadă au fostcreate Agenţia pentru Inovare şi TransferTehnologic, parcurile ştiinţificotehnologice„Academica” şi „Inagro”,Incubatorul „Inovatorul”. Merită a fimenţionată şi crearea unor platformetehnologice naţionale înzestrate cu utilajperformant pentru utilizare colectivă, înprimul rând, de către cei tineri.Consolidarea comunităţii ştiinţificedin Moldova, la rândul ei, a determinatdezvoltarea ascendentă a cooperăriiinternaţionale. Ca rezultat, în perioada2005-2009 au fost semnate circa 30 deacorduri de cooperare tehnico-ştiinţifică,au fost lansate programe bilateralede granturi cu Fondul de CercetăriFundamentale din Federaţia Rusă,Autoritatea Naţională pentru CercetareŞtiinţifică din România, MinisterulEducaţiei şi Ştiinţei al Ucrainei, FondulŞtiinţific Umanitar din FederaţiaRusă, Fondul Republican de CercetăriFundamentale din Belarus, MinisterulStrategii şi politiciFederal al Educaţiei şi Cercetării al Germaniei,Consiliul Naţional de Cercetare din Italia.Comisia Europeană a lansat negocierile deasociere a Republicii Moldova la Programul Cadrual UE pentru ştiinţă şi dezvoltare tehnologică, statutce va permite cercetătorilor din ţară să dispună înspaţiul european de aceleaşi drepturi ca şi cercetătoriidin statele membre ale UE.Pe parcursul ultimilor 5 ani, cercetătoriimoldoveni au obţinut prin concurs din SUA (CRDF/MRDA) 141 de granturi în valoare de 38,03 mil. lei;de la Comisia Europeană – 46 de proiecte (35,39mil. lei); de la Centrul Ştiinţifico-Tehnologic dinUcraina (STCU) – 16 proiecte (20,89 mil. lei); dela Comitetul Ştiinţific NATO – 6 (14,12 mil. lei);de la SCOPES – 25 (21,29 mil. lei); de la AgenţiaInternaţională pentru Energia Atomică – 4 (32,30mil. lei). În total, în perioada de referinţă, au fostrealizate 238 de proiecte internaţionale în sumă depeste 162 mil. lei.Direcţia politici, management şimonitorizare în sfera ştiinţei şi inovăriia CSŞDT al A.Ş.M.Elizabeth Ivanovsky. Natură statică cu spice, a. 1975nr. 3(18), septembrie 2010 - 27

AkademosPERSPECTIVELEDEZVOLTĂRIIANTREPRENORIATULUIINOVAŢIONALÎN REPUBLICAMOLDOVADr. hab. Alexandru STRATANDr. Natalia PERCINSCHITHE PROSPECTS OF DEVELOPMENT OFTHE INNOVATIVE ENTREPRENEURSHIP IN THEREPUBLIC OF MOLDOVAIn this article there are highlighted the prospectsof development of the innovative small and mediumentrepreneurship in Moldova, which stand at thebasis of the Concept of innovative entrepreneurshipdevelopment in Moldova for the period 2011 – 2020,developed by the Institute of Economics, Financeand Statistics. It is analyzed the general situationwhich was formed in the business from the country.It is argued the need of this concept, its mainobjectives, the main directions and the stages ofimplementation.În secolul XXI, lumea a intrat în epocacunoştinţelor, a formării unui regim tehnologic, aunei noi calităţi a populaţiei. Inteligenta, informaţiileşi cunoştinţele reprezintă un avantaj critic pentrueconomia ţărilor dezvoltate. Principalul criteriupentru dezvoltarea societăţii devine capacitateaacesteia de a se schimba în mod efi cient: tehnologic,economic, social şi cultural. Procesul de inovareeste acum factorul determinant al dezvoltării.Acest lucru se datorează mai multor circumstanţe,printre care: gradul ridicat de incertitudine pe piaţă,concurenţa acerbă, schimbări rapide în condiţiilepieţei, procesele ciclice existente.Astăzi şi în Republica Moldova se vorbeşte multdespre calea inovatoare de dezvoltare. S-a făcut însădeocamdată foarte puţin. Ne referim, în special, ladezvoltarea antreprenorial-inovaţională, care este oexpresie multidimensională a activităţii economice.Din acest punct de vedere, rolul central în RepublicaMoldova îl joacă întreprinderile mici şi mijlocii,care sunt mai uşor adaptabile la noile modificări şirecunosc progresul ştiinţific şi tehnologic ca fiindcel mai important factor al dezvoltării economice.Întreprinderile inovatoare reprezintă, deregulă, nişte afaceri private mici, constituite pentrua promova inovarea în ideea că fără utilizareainovaţiilor este practic imposibil de a crea produsecompetitive. Întreprinderile inovatoare mici şimijlocii sunt implicate în stadiile iniţiale aleactivităţii de inovare. Experienta internaţionalădemonstrează tranşant că antreprenoriatul îndomeniul inovării este componenta structurală ceamai dinamică a potenţialului de inovare. Cum înperspectivă Republica Moldova tinde să se integrezeîn Uniunea Europeană, antreprenoriatul inovaţionaltrebuie sprijinit. Prin urmare, în aceste condiţiise impune elaborarea Concepţiei de dezvoltarea antreprenoriatului inovaţional în termen lungpentru anii 2010 - 2020.Necesitatea elaborării acestei concepţii estedefinită de o serie de factori-cheie, precum:• rolul crescând al inovaţiilor pentru odezvoltare socio-economică stabilă şi creştereabunăstării;• formarea unei economii de piaţă cu orientaresocială, care se va baza pe un stil tehnologicmodern;• reducerea cererii la produsele inovaţionaledin partea business-ului;• dezvoltarea insuficientă a legislaţieiRepublicii Moldova în domeniul inovaţiilor şilipsa unei concepţii de dezvoltare inovaţională arepublicii;• nivelul scăzut de cultură inovaţională îndomeniul ştiinţific şi în afaceri;• lipsa condiţiilor necesare pentru atragereaactivă a potenţialului ştiinţific şi tehnic în proceselede modernizare şi dezvoltare a sectorului high-techal economiei;• lipsa de informaţii (inclusiv de ordin statistic)privind dezvoltarea întreprinderilor inovaţionaleactive (companii).Proiectul Concepţiei de dezvoltare aantreprenoriatului inovaţional în RepublicaMoldova pentru anii 2011-2020 stabileşteobiectivele, direcţiile şi căile de dezvoltare aleacestuia, conţine principiile şi mecanismele deimplementare ce vor asigura condiţii favorabilepentru afirmarea business-ului inovaţional mic şimijlociu. Concepţia dată corespunde priorităţilorcoerente ale dezvoltării socio-economice pe termenlung, reflectate în Programul Guvernului RepubliciiMoldova „Integrarea Europeană: Libertate,Democraţie, Bunăstare” 2009-2013. La elaborareaConcepţiei au fost utilizate Programul de Statde susţinere a dezvoltării întreprinderilor micişi mijlocii în anii 2009-2011 şi Codul Republicii28 - nr. 3(18), septembrie 2010

EconomieMoldova cu privire la Ştiinţă şi Inovare Nr. 259-XVdin 15 iulie 2004.Potrivit Concepţiei, rolul de lider este destinatîntreprinderilor (firmelor) inovaţionale din diversesectoare ale economiei. Aceasta presupuneparticiparea activă a companiilor inovaţionale îndezvoltarea business-ului. Totodată, Concepţia ţinecont de interesele lui, propune un model şi măsurileprivind restructurarea sectorului respectiv în bazaexperienţei ţărilor dezvoltate.Scopul principal al Concepţiei constă înformularea obiectivelor activităţii inovaţionaleîn Republica Moldova, identificarea metodelorşi mecanismelor de atingere a acestor obiective,considerând principiile de dezvoltare a societăţiiRepublicii Moldova, formulate în diferite documentede politici, potenţialul existent în ţară (valori,tradiţii, resurse), realităţile, cerinţele şi provocărileeconomiei globale bazată pe competitivitate,competenţă şi capacităţi de dezvoltare.În cadrul procesului de realizare a Concepţieivor fi urmărite următoarele sarcini:1. Formarea bazei pentru crearea unei„noi” economii.2. Constituirea unui sistem efectiv derealizare a priorităţilor, selectate potrivit:- programelor specifice de natură tehnicoştiinţificăşi inovatoare axate pe direcţii prioritarede dezvoltare a ştiinţei şi tehnologiei;- proiectelor inovaţionale de importanţăregională;3. Crearea unei infrastructuri inovaţionalecomplexe (inclusiv regionale) ce ar funcţiona ca unmecanism unic, orientat spre realizarea Concepţiei,şi ar asigura promovarea pe piaţă a tehnologiilorinovaţionale şi comercializarea acestora.4. Sprijinul acordat de stat pentru celemai importante proiecte inovaţionale în cadrulprogramelor şi concursurilor ţintă.5. Contribuţia în atragerea investiţiilor privatepentru desfăşurarea proiectelor şi a programelorinovaţionale.6. Organizarea şi desfăşurarea expertizeiindependente a programelor şi proiectelor deinvestiţii (în special celor ce beneficiază de ajutordin partea statului) pentru a oferi investiţiilorconţinut inovaţional.7. Pregătirea cadrelor calificate pentrurealizarea programelor şi proiectelor inovaţionale,antrenarea activă a studenţilor şi doctoranzilorîn desfăşurarea acestora în vederea integrăriiştiinţei şi învăţământului superior, recalificarea şiperfecţionarea în domeniul specializării respective.8. Dezvoltarea finanţării de risc a proiectelorinovaţionale ale business-ului mic şi mijlociuşi crearea în acest scop a fondurilor de risc cuparticiparea statului, întreprinderilor, băncilor şidiverselor fundaţii.9. Extinderea infrastructurii de inovareprin crearea centrelor de transfer tehnologic, aincubatoarelor de afaceri de inovare, parcurilor deinovare, centrelor de inginerie etc.10. Formarea unei interacţiuni eficiente întresubiecţii de inovare prin atragerea organizaţiilornon-guvernamentale, instituţiilor academice,asociaţiilor de oameni de ştiinţă, ingineri, designerişi manageri la realizarea şi promovarea proiectelorşi programelor inovaţionale.11. Diminuarea ratei şomajului prin creareade locuri de muncă suplimentare în întreprinderilemici şi mijlocii inovatoare.12. Lichidarea barierelor din caleafuncţionării antreprenoriatului inovaţional.13. Crearea unor condiţii favorabile pentruextinderea cooperării structurilor de stat cutoate structurile inovatoare ale întreprinderilormici şi mijlocii.În cadrul Concepţiei de dezvoltare aantreprenoriatului inovaţional, accentul estepus anume pe dezvoltarea unor întreprinderiinovatoare active, deoarece anume acestea:• au cel mai înalt nivel de flexibilitateîn condiţiile concurenţei produselor noi, undeprincipalul factor îl reprezintă viteza de reînnoire aproduselor;• şi-au asumat responsabilitatea de a găsi,dezvolta şi produce inovaţii ştiinţifice şi tehnologice;s-au concentrat pe căutarea de noi produse şi proceseasociate cu un risc comercial şi tehnic ridicat;• răspund rapid la nevoile clienţilor, care seschimbă frecvent;• nu sunt asociate cu numeroase proceduribirocratice şi limitări caracteristice, de regulă,întreprinderilor mari.Situaţia antreprenoriatuluiîn Republica MoldovaÎn prezent, în Republica Moldova (conformdatelor Biroului Naţional de Statistică pentru a.2009), sectorul IMM-urilor constituie aproximativ97,8 la sută din totalitatea întreprinderilor,numărând 43,7 mii de întreprinderi sau cu 2,6 miide întreprinderi (6,3 la sută) mai mult decât în 2008,inclusiv: microîntreprinderi – 33,8 mii de unităţi;întreprinderi mici – 8,3 mii de unităţi; întreprinderimijlocii – 1,6 mii de unităţi.nr. 3(18), septembrie 2010 - 29

AkademosActualmente, în cadrul întreprinderilor micişi mijlocii activează 316,2 mii de persoane, ceeace reprezentă 58,7 la sută din numărul total alangajaţilor în economia naţională. Veniturile devânzările întreprinderilor mici şi mijlocii ating cifrade 57,5 miliarde lei sau 39,2 la sută din veniturile devânzări ale volumului total în economie. În medie,în 2009, la o IMM reveneau 7 angajaţi. Venituriledin vânzările întreprinderilor mici şi mijlocii înmedie pentru un angajat constituiau 181,8 mii lei.În clasamentul obţinerii volumului de vânzări aleîntreprinderilor mici şi mijlocii un rol semnificativaparţine întreprinderilor mici (50,6 la sută), urmatede întreprinderile mijlocii (35,4 la sută) şi microîntreprinderile(14,0 la sută).Drept subiecţi ai antreprenoriatului inovaţionaldin Moldova sunt considerate întreprinderile şiorganizaţiile angajate în activităţi inovaţionale,adică cele implicate direct în crearea, implementareaşi diseminarea inovaţiilor. Acestea sunt organizaţiileştiinţifice de cercetare, întreprinderile inovaţionale,întreprinderile industriale care elaborează şi producproduse noi, întreprinderile şi organizaţiile cuinfrastructură inovaţională, precum şi alţi subiecţiai proceselor inovaţionale.În calitate de antreprenor activeaza persoanelefizice şi juridice care practică următoarele tipuri,relativ independente, de activităţi de iniţiativă,legate de procesul de reproducere a unui produsinovaţional:• crearea unui produs inovaţional (antreprenoriatinovaţional propriu-zis);• executarea funcţiilor de mediere (prestareaserviciilor privind promovarea produsuluiinovaţional şi furnizarea de la întreprindereaproducătoarela consumator);• îndeplinirea funcţiilor din sectorul financiarpentru asigurarea activităţii inovaţionale.Întreprinderile inovaţionale active suntîntreprinderile care, din punct de vedere tehnologic,practică activităţi de elaborare şi implementarea produselor şi proceselor noi sau semnificativmodernizate, precum şi cele implicate în procesulimplementării inovaţiei, inclusiv de naturăorganizaţională şi managerială.În prezent, antreprenoriatul inovaţional dineconomia Moldovei este foarte slab dezvoltat. Suntpuţine întreprinderi mici care realizează integral oactivitate inovaţională de antreprenoriat. Aceasta,pentru că lipsesc factorii principali de care depindedezvoltarea activităţii inovaţionale, şi anume:cererea de produse inovaţionale; un potenţialtehnico-ştiinţifi c dezvoltat al economiei naţionale;fi rme venture şi investitori care ar fi nanţa investiţiileîn activităţile de risc inovaţional.Situaţia generală a economiei şi a producţieimateriale afectează negativ dezvoltareaantreprenoriatului inovaţional. Din mai multe motive(lipsa de sprijin financiar, legislaţie inadecvată,infrastructura inovaţională nedezvoltată, lipsa specialiştilorcalificaţi în domeniul antreprenoriatuluiinovaţional etc.), antreprenoriatul inovaţional dinrepublică nu determină climatul general pentruîntreprinderile mici. În absenţa materiilor primeşi a resurselor energetice pe teritoriul republicii,activitatea inovaţională este singura şansă pentruantreprenorii unei firme mici de a-şi ridica statutul,de a crea o organizaţie pe scară largă. Întreprinderilemici inovaţionale deţin un rol neesenţial în volumulproducţiei industriale şi agricole, serviciilor detransport, de comunicaţii, de locuinţe şi comunale,serviciilor prestate de organizaţiile sanatoriale(aproximativ 2 la sută).În prezent nu există informaţii statistice privindactivităţile inovaţionale ale întreprinderilor active(ponderea acestora în numărul total de întreprinderimici şi mijlocii), nu sunt definiţi indicatoriistatistici care caracterizează producţia inovaţionalăfabricată.Analiza SWOT: asistenţa statului în domeniulantreprenoriatului inovaţional (Tabelul 1)În Republica Moldova, în ultimii cinci ani (2004-2009), au fost puse bazele sistemului de sprijin dinpartea statului pentru întreprinderile inovaţionale:• a fost edificat cadrul juridic: CodulRepublicii Moldova cu privire la Ştiinţă şi Inovareal Republicii Moldova (2004), Legea cu privire laParcurile Ştiinţifico-tehnologice şi Incubatoare deInovare (2007);• a fost creată o infrastructură specializatăde susţinere a business-ului mic. Actualmente,în republică activează trei parcuri ştiinţificotehnologiceşi un incubator de inovare: Parculştiinţifico-tehnologic „Academica” cu specializareuniversală (27 de rezidenţi); Parcul ştiinţificotehnologic„Inagro” specializat în agriculturaintensivă şi ecologică (8 rezidenţi); Parculştiinţifico-tehnologic „Micronanoteh” specializatîn domeniul microelectronicii şi nanotehnologiei(concurs pentru selectarea rezidenţilor); Incubatorulde inovare „Inovatorul”, cu specializare universală(4 rezidenţi);• au fost elaborate şi implementate mecanismeguvernamentale de cooperare financiară,30 - nr. 3(18), septembrie 2010

Economieimobiliară, informaţională, de instruire privinddezvoltarea subiecţilor antreprenoriatului mic. Anual,bugetul republicii prevede, printr-un articol separat,o anumită sumă pentru realizarea programelor desprijin guvernamental al antreprenoriatului mic;• a fost realizată trecerea de la măsuriindividuale la metoda programului-ţintă de sprijin alPărţi forte:• potenţialul ştiinţific de cercetare alstatului;• sistemul dezvoltat al învăţământuluisuperior; a început pregătirea cadrelorştiinţifice cu potenţial inovaţional princrearea şi funcţionarea cluster-uluiştiinţific de instruire „UnivER Science”:Universitatea Academiei de Ştiinţe aMoldovei, liceul Academiei de Ştiinţe aMoldovei, organizaţiile în sfera ştiinţificăşi inovaţională, întreprinderile, organizaţiileauxiliare din sfera ştiinţifică şi inovaţională.Posibilităţi favorabile:• sprijin din partea statului pentrudezvoltarea antreprenoriatului inovaţional înrepublică;• crearea bazei infrastructuriiinovaţionale: 3 parcuri ştiinţifico-tehnologiceşi 1 incubator de inovare;• crearea bazei normative în domeniulactivităţii inovaţionale.antreprenoriatului mic, inclusiv al antreprenoriatuluiinovaţional. Se implementează Programul de Statde susţinere a dezvoltării întreprinderilor mici şimijlocii pentru anii 2009-2011;• au fost create condiţiile obiective pentruperioada de tranziţie de la afaceri mici la formareaunor afaceri mai evoluate.Tabelul 1Părţi slabe:• nivelul redus al profesionalismului managerial;• posibilităţi limitate de finanţare externă (lipsa fondurilor deventure);• specializarea insuficientă a locurilor de muncă;• nivelul redus al exporturilor de înaltă tehnologie;• lipsa stocării informaţiei statistice privind inovarea;• lipsa informaţiilor complete statistice privind toate formelede activităţi ale subiecţilor antreprenoriatului inovaţional;• lipsa evaluărilor serioase selective;• lipsa metodologiei de calcul al indicatorilor de bazăai activităţii inovaţionale;• lipsa monitorizării statistice a activităţii antreprenoriale;• lipsa culturii inovaţionale a antreprenorilor.Riscuri:• problemele tradiţionale în dezvoltarea business-ului: fiscale,penale, barierele administrative şi birocratice (cheltuielile deafaceri pentru a depăşi barierele birocratice constituie până la8 la sută din venituri);• probleme specifice mediului inovaţional:- bariera financiară înaltă – pentru cele mai multe întreprinderiinovatoare nu sunt disponibile resursele de creditare;- bariera cadrelor – selectarea dificilă a specialiştilor calificaţipentru afaceri inovaţionale (o formă mai complexă deactivitate).- bariera psihologică – oamenii de ştiinţă nu sunt interesaţi îniniţierea propriei afaceri, iar fondatorii nu au ambiţia necesarăpentru dezvoltarea afacerii.Direcţiile prioritare ale dezvoltăriiantreprenoriatului inovaţionalPlanificarea activităţii inovaţionale în cadrul companiilorse va efectua în baza următoarelor direcţii:1. Stimularea firmelor şi companiilor dinRepublica Moldova în a implementa inovaţiile;2. Atragerea investiţiilor străine în domeniulhigh-tech;3. Crearea unei infrastructuri eficiente pentrususţinerea inovaţiilor;4. Înlăturarea barierelor din calea inovării.Concepţia de dezvoltare a antreprenoriatuluiinovaţional în Republica Moldova urmează a firealizată în câteva etape:1. Dezbateri publice şi aprobarea prezentuluidocument;2. Elaborarea Strategiei de dezvoltareinovaţională a economiei;3. Elaborarea şi aprobarea Programului dedezvoltare inovaţională;4. Aprobarea planurilor de dezvoltare sectorialăpe termen mediu, inclusiv prin ajustarea cadrului decheltuieli pe termen mediu;5. Realizarea activităţilor prevăzute de planurilede dezvoltare;6. Monitorizarea performanţelor şi ajustareaplanurilor în caz de necesitate.Pentru realizarea obiectivelor Concepţiei vor fiutilizate următoarele mecanisme de bază:1. Priorităţi de dezvoltare. Este necesar aconcentra resursele pe direcţii prioritare. Selectareapriorităţilor inovaţionale se va efectua conformprognozei pe termen lung al dezvoltării tehnicoştiinţificeşi inovaţionale a Republicii Moldova.2. Planul anual de acţiune. Vor fi elaborateactivităţi concrete în domeniul antreprenoriatuluiinovaţional şi coordonate eforturile tuturorsubiecţilor în realizarea acestora.3. Proiecte-pilot. Acestea vor fi direcţionatespre aprobarea diferitelor mecanisme economicenr. 3(18), septembrie 2010 - 31

Akademossau sociale, care sunt noi pentru RepublicaMoldova.4. Integrarea posibilităţilor diverselorprograme şi proiecte. Urmează să fie coordonatetoate direcţiile strategice şi iniţiativele (programeşi proiecte republicane, departamentale şiinterdepartamentale), utilizate şi intensificatesimultan capacităţile acestora.Principalele rezultate ale Concepţiei sunt determinatede obiectivele sale şi direcţiile prioritare.Concepţia presupune realizarea transformăriloreconomice şi culturale şi îmbunătăţirea niveluluiculturii inovaţionale din republică. Toate transformărilevor deţine un caracter sistemic şi trebuie săasigure îmbunătăţirea competitivităţii ţării.În sfera inovaţională din Republica Moldovase vor evidenţia următoarele tendinţe:1) intensificarea rolului firmelor mici şi mijlociice activează în sfera inovaţională cu transformarealor drept bază pentru generarea şi realizareapotenţialului inovaţional al republicii. Ele vor fiutilizate pentru dezvoltarea schemelor financiarepe piaţă, precum şi a mecanismelor de parteneriatpublic-privat;2) formarea “nucleului inovaţional” alcolectivelor ştiinţifice majore cu propriile utilajede producţie experimentală şi pilot, finanţate, înprincipal, din mijloacele bugetare şi colaborarealor cu reţeaua de companii mici şi mijlociiinovaţionale.Pentru subiecţii antreprenoriatului inovaţionalmic şi mijlociu realizarea Concepţiei vaasigura:1. Crearea condiţiilor de pornire pentru businessulinovaţional mic.2. Dezvoltarea infrastructurii de susţinere abusiness-ului inovaţional.3. Îmbunătăţirea culturii de afaceri şi sporireaatractivităţii investiţionale din contul atrageriiresurselor (financiare, intelectuale, umane etc.)pentru realizarea proiectelor inovaţionale.4. Creşterea ofertelor de tehnologii noi pentrunecesităţile business-ului.5. Sporirea oportunităţilor pentru pregătireaspecialiştilor calificaţi.6. Îmbunătăţirea autorităţii business-ului, bazatpe utilizarea inovaţiilor.Pentru subiecţii mari ai antreprenoriatuluiinovaţional realizarea Concepţiei va asigura:1. Extinderea pieţei de bunuri şi servicii atehnologiilor înalte.2. Creşterea realizării eficiente a proiectelorinovaţionale.3. Pregătirea specialiştilor calificaţi în sectorulhigh-tech al economiei Moldovei.Prin implicarea în realizarea Concepţiei, organizaţiileştiinţifice şi de învăţământ vor beneficia de:1. Crearea pieţei de cercetare ştiinţifică.2. Acumularea experienţei şi cunoştinţelor îndomeniul comercializării potenţialului ştiinţific.3. Crearea colaborării reciproc avantajoase cucompaniile incipiente, orientate spre comercializareainovaţiilor, precum şi cu companiile mari dinRepublica Moldova.4. Sporirea cererii faţă de serviciileeducaţionale.Concluzie. Realizarea Concepţiei de dezvoltarea antreprenoriatului inovaţional va permitecrearea în Republica Moldova a unei baze solidepentru trecerea economiei pe o cale inovatoare dedezvoltare, ţara devenind o regiune atractivă pentruinvestiţii, producerea şi utilizarea cunoştinţelor şiinovaţiilor.Bibliografie1.Hotărîre cu privire la Programul de stat de susţinerea dezvoltării îtreprinderilor mici şi mijlocii pentru anii2009-2011, Nr. 123 din 10.02.2009, Monitorul OficialNr. 37-40.2. Hotărîre cu privire la aprobarea Acorduluide parteneriat între Guvern şi Academia de Ştiinţe aMol do vei pentru anii 2009-2012 Nr. 27 din 22.01.2009,Monitorul Oficial Nr. 19-21 art. Nr.: 79.3. Сodul cu privire la ştiinţă şi inovare al RepubliciiMoldova, nr. 259-XV din 15.07.2004, Monitorul Ofi cialal R.Moldova nr.125-129/663 din 30.07.2004.4. Percinschi N. Развитие новых инновационныхструктур в Молдове. Fourth Edition of Internationalscientific Conference „Economic growth in conditionsof internationalization”, 3-4 sept., 2009, Ch.:IEFS, 2009,p.464-468.5. Percinschi N. Некоторые проблемы статистическогоотражения научно-технической и инновационнойинформации в странах ближнего зарубежьяи Республике Молдова. Chişinău, editura “Ştiinţa”,revista “Economie şi sociologie”, № 3, 2008.6. Арутюнов Юрий, Шаранин Алексей.Инновационное развитие как основа экономическогопроцветания. Журнал-книга « Предпринимательство»,№ 2, 2009.7. Валдайцев С.В., Молчанов Н.Н.,Пецольдт К., Хоппе К.-Х. Малое инновационноепредпринимательство - СПб.: Изд. ОЭЦиМ, 2004.8. Валдайцев С.В. Управление инновационнымбизнесом - М.: ЮНИТИ, 2001.9. Менеджмент технологических инноваций /Под ред. С.В. Валдайцева и Н.Н.Молчанова. - СПб.:Изд-во СПбГУ, 2004.10. Медынский В. Г., Шаршукова Л. Г.Инновационное предпринимательство./ Учебноепособие. - М.: Инфра-М, 1997. - С.11.http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=304532 - nr. 3(18), septembrie 2010

EconomieANTREPRENORIATULUIINOVAŢIONAL –SUPORT DE STATMasă rotundăRecent, Academia de Ştiinţe a Moldovei a lansatpentru discuţii publice Concepţia de dezvoltarea antreprenoriatului inovaţional în RepublicaMoldova. Principiile prevăzute în Concepţiecorespund priorităţilor dezvoltării socio-economicepe termen lung, reflectate în Programul GuvernuluiRepublicii Moldova „Integrarea Europeană:Libertate, Democraţie, Bunăstare” 2009-2013,obiectivelor Programului de stat de susţinere adezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM)pentru 2009-2011, inclusiv principiilor uneieconomii bazate pe cunoaştere.Proiectul de document stabileşte obiectivele,direcţiile şi căile de dezvoltare a antreprenoriatuluiinovaţional în ţară, conţine principiile şi mecanismelede implementare a acestuia, fapt ce va permiteasigurarea condiţiilor favorabile pentru dezvoltareasubiecţilor business-ului inovaţional mic şi mijlociu.În cadrul acestui proces, în data de 21 septembriecurent, a avut loc o Masă rotundă la care s-a discutatproiectul Concepţiei. La eveniment au participatreprezentanţi ai Guvernului, mediului ştiinţificşi celui de afaceri, societăţii civile, alte persoaneinteresate de tema dezvoltării antreprenoriatuluiinovaţional în Republica Moldova.Moderatorul mesei rotunde, viceprimministrulValeriu Lazăr, ministru al Economiei,a salutat iniţiativa organizării unor dezbateri publiceale Concepţiei de dezvoltare a antreprenoriatuluiinovaţional în Republica Moldova, o temă de mareactualitate pentru ţară. “Reprezentanţii sferei decercetare şi dezvoltare sunt primii care observă unelefenomene şi aduc idei noi, – a menţionat viceprimministrul.– Dar nu a existat o viziune comună caresă unească ideile cu acţiunile diferitelor structurila nivel de stat. Ministerul Economiei şi Guvernulîncearcă să aibă această capacitate, să integrăm ceeace se face astăzi în domeniul cercetare-dezvoltare şiinovare în economia naţională. În acest sens, trebuiesă avem o viziune clară şi coerentă. Este necesarde făcut şi o precizare în Concepţie: avem sau nuavem potenţialul necesar în vederea asimilăriiinovaţiilor.”În cadrul dezbaterilor pe marginea subiectuluiabordat acad. Gheorghe Duca, preşedinteleAŞM, s-a referit la unele realizări ştiinţifice dinţară, a menţionat semnificaţia activităţii Agenţieipentru Inovare şi Transfer Tehnologic în vedereaimplementării Concepţiei, importanţa Liceuluiacademic şi a Universităţii AŞM în pregătirea noilorcadre de cercetători. „Când vorbim însă de inovare şiimplementare, – a specificat vorbitorul, – menţionezcu tristeţe: ne plasăm pe locul 123 în topul inovaţiilordin 139 de state. După cum se ştie, elementele debază ale unei economii sunt întreprinderile micişi mijlocii care asimilează inovaţiile. Finanţareasferei ştiinţei şi inovării rămâne o problemăarzătoare, soluţionarea căreia ar avea un impactfavorabil asupra dezvoltării durabile a ţării. Dreptexemplu concludent poate fi considerată experienţaScoţiei, care în 2009 a investit în stimulareaantreprenoriatului inovaţional 300 milioane delire sterline. Cu această sumă s-au deschis peste12 mii de întreprinderi mici şi mijlocii, în care aufost angajate 100 mii de persoane, inclusiv şomeri.Sunt convins că adoptarea Concepţiei de dezvoltarea antreprenoriatului inovaţional în RepublicaMoldova va contribui efectiv la elaborarea Strategieide dezvoltare a economiei inovaţionale.”Dr. hab. Alexandru Stratan, directorulInstitutului de Economie, Finanţe şi Statisticăal AŞM a prezentat ideile de bază ale proiectuluiConcepţiei, subliniind că scopul pe care şi-l propuneacest document constă în formularea şi concretizareaobiectivelor strategice ale activităţii inovaţionale înRepublica Moldova, identificarea mecanismelorşi instrumentelor de realizare a acestor obiective,vitale pentru economia naţională. În contextuldat, potrivit celor relatate de autor, sunt luate înconsideraţie experienţa ţărilor occidentale, specificulsocietăţii moldoveneşti, politicile şi aspiraţiile deintegrare europeană ale statului nostru, potenţialulexistent. Totodată, raportorul a reflectat obiectiveleConcepţiei discutate, direcţiile principale şi etapelede realizare a acesteia, rezultatele preconizate,precum şi conceptul economiei inovaţionale.„Concepţia de dezvoltare a antreprenoriatuluiinovaţional va fi utilă dacă se vor implementaconcomitent şi prevederile din ultimul capitol, aspecificat dr. Alexandru Muravschi, expert îneconomie. Scopul şi obiectivele ei trebuie să fiearmonizate. E necesar de evaluat ce potenţial avem.Chiar şi cei mai buni studenţi nu sunt orientaţi astăzispre afaceri, absolvenţii, cu siguranţă, nu formeazămasa critică de antreprenori.”Vitalie Andrievschi, analist politic, considerăcă economia inovaţională poate oferi perspectivenr. 3(18), septembrie 2010 - 33

Akademospozitive de dezvoltare a ţării. E foarte importantsă determinăm şi priorităţile unde va fi focusatpotenţialul financiar (fie şi redus) şi cel intelectual pecare îl pierdem în ultimii ani. Parcurile tehnologicen-au atins nivelul aşteptat de dezvoltare şi necesităinvestiţii serioase. Analistul a atras atenţia, de asemenea,asupra necesităţii îmbunătăţirii sistemuluieducaţional pentru fortificarea potenţialuluiştiinţific şi inovator al ţării. În acest sens, el apropus concentrarea potenţialului ştiinţific dindomeniul educaţiei în „mega-universităţi” care voroferi calitate, nu doar cantitate, unde instruirea şicercetarea vor fi împreună. Aceste mega-universităţiurmează să fie conectate la Academia de Ştiinţe.E necesar să conştientizăm că statul trebuie săcoopereze cu ştiinţa şi educaţia, să formeze unsistem complex.Eugen Roşcovan, preşedintele AsociaţieiMicului Business, a propus ca în document să fieaccentuată necesitatea susţinerii antreprenoriatuluiprivat, fiindcă anume el are nevoie cel mai mult deacest sprijin, deşi e conştient de faptul că echipeleştiinţifice elaborează mai uşor şi mai rapid ideileinovaţionale. De asemenea, el recomandă creareaIMM-urilor inovaţionale în cadrul AŞM cu finanţarearespectivă, precum şi promovarea mai activă ainovaţiilor în cadrul unor tendere sau concursurinaţionale. Prin urmare, aceste rezultate ştiinţificevor fi scoase la lumină în aspectul implementării saueficienţei lor economice.Vasile Mîrzenco, preşedintele AsociaţieiFermierilor din Republica Moldova, a atenţionatparticipanţii la masa rotundă asupra faptului căinovaţiile nu ajung în producere. În special, dincauza că nu există infrastructura respectivă, undeantreprenorul s-ar informa despre tot ce estenou şi necesar pentru el ca să poată investi într-oinovaţie sau alta şi în perspectivă să obţină profit. Înîncheiere, vorbitorul a apreciat faptul că în proiectuldiscutat sunt reflectate următoarele momente:crearea infrastructurii şi promovarea produselorinovaţionale pe piaţă.Dr. Ghenadie Cernei, directorul general alAgenţiei pentru Inovare şi Transfer Tehnologic,a propus sa fie adusă o claritate privind priorităţilede dezvoltare a antreprenoriatului inovaţional. „Nuavem suficiente forţe şi condiţii pentru a dezvoltatoate sectoarele economiei şi a fi buni în toatedomeniile. În aspectul globalizării, specializareaeste formula care ar putea să ne ajute să nedezvoltăm. Referitor la Concepţie, voi mai subliniacă cele 6 direcţii formulate vor scoate în evidenţăproblemele cu care se confruntă antreprenoriatulinovaţional. Este important ca această Concepţiede dezvoltare inovaţională a ţării să consolidezeeforturile tuturor celor interesaţi de realizareaobiectivelor ei”.Prof. univ. Larisa Bugaian, prorectorulUniversităţii Tehnice a Moldovei: „Noi trebuie sădefinim în Concepţie: dacă producem o inovaţie,aceasta este ştiinţă şi investiţiile din domeniu potconduce la un rezultat imediat, la altul pe termenlung sau la un rezultat negativ. Al doilea momentla care aş vrea să atrag atenţia – pentru asimilareanoutăţilor ştiinţifice este nevoie de investiţii. Deasemenea, trebuie delimitate inovaţiile destinatepentru vânzare de cele pentru implementare, precumşi ajustarea legislaţiei cu privire la patentare.Acad. Boris Gaina, coordonatorul subsecţieiagricole a AŞM, a scos în evidenţă aspecte practiceale implementării rezultatelor ştiinţifice. „Suntcazuri, – a mărturisit savantul, – când un agenteconomic se obligă iniţial să cofinanţeze un proiect.La un moment dat, pe la mijlocul anului, bunăoară,nu mai are bani pentru cofinanţarea lucrării şitotul rămâne baltă”. El s-a adresat reprezentanţilorGuvernului ca în situaţii similare să intervină cuo susţinere a celor mai bune proiecte de transfertehnologic.Dr. Valeriu Ciorbă, preşedintele AsociaţieiTinerilor Cercetători „Pro-Ştiinţa”, a abordatdetaliat problema îmbunătăţirii statisticii îndomeniu.În încheierea dezbaterilor, viceprim-ministrulValeriu Lazăr a concluzionat: oportunitatea elaborăriiacestui document – Concepţia de dezvoltarea antreprenoriatului inovaţional în RepublicaMoldova – este evidentă. Proiectul Concepţiei poateservi drept bază pentru a continua dezbaterile şi aîntreprinde acţiuni concrete în vederea dezvoltăriiantreprenoriatului inovaţional. Noţiunile, obiecteleştiinţifice necesită a fi transformate prin instrumentelerespective de ordin juridic, instituţional etc. înactive economice care să fie puse în circuit. În opinialui Valeriu Lazăr, Proiectul de document trebuiedesăvârşit şi finisat în contextul discuţiilor produse,deşi sunt elemente la care nu este încă un răspunsconceptual. Totodată, pe lângă înlesnirile fiscale,necesită a fi identificate şi alte tipuri de ajutoareşi asistenţă pentru dezvoltarea antreprenoriatuluiinovaţional.Centrul Media al AŞM34 - nr. 3(18), septembrie 2010

FinanţeMANAGEMENTULPROCESULUI BUGETARÎN REPUBLICA MOLDOVADr. hab. Tatiana MANOLE,prof. univ.THE MANAGEMENT OF THE BUDGETPROCESS IN THE REPUBLIC OF MOLDOVAThis article points out the problems facing themanagement of the budget process in the Republic ofMoldova. National public budget and its structuraldivisions are analyzed. The major focus is orientatedto inter-budget relations, the largest effort in thiscontext is on the state budget. There are also shownthe weighted transfers into the public revenues bycompartments. In particular, the transfers to theadministrative – territorial budgets are increasing,fact which indicates a weak management of localpublic fi nance. The author’s proposals are aboutpublic fi nance management reform, transforming itinto a performing one, and also the budget systemreform.Bugetul administraţiei publice este un planpentru cheltuieli, de obicei, curente şi mijloacelede finanţare ale acestora. El este instrumentulprimar de control al activităţilor de finanţare,achiziţionare, cheltuire şi prestare a serviciilor decătre o administraţie publică.Cheltuielile indicate în buget sunt obligaţiifinanciare curente, care necesită fonduri publice.Aceste prevederi se referă la bugetele de orice nivel,fie central sau local.Bugetul este elaborat în conformitate culegislaţia şi reglementările în vigoare. În RepublicaMoldova, la baza elaborării bugetului stă cadrullegal: Legea nr.847-XIII din 24 mai 1996 privindsistemul bugetar şi procesul bugetar, Legea nr.397-XV din 16 octombrie 2003 privind finanţele publicelocale şi Hotărârea Guvernului nr. 82 din 24 ianuarie2006 „Cu privire la elaborarea Cadrului de cheltuielipe termen mediu şi a proiectului de buget”, Notelemetodologice privind elaborarea de către autorităţileadministraţiei publice centrale şi locale a proiectelorde buget pentru anul de planificare (de exemplu,pentru anul 2011). Un rol important la elaborareabugetelor are Clasificaţia Bugetară.Legislaţia bugetară din Republica Moldovastabileşte reguli stricte de elaborare a bugetului.În cadrul administraţiei publice, un buget este unplan financiar de generare a veniturilor şi executarea cheltuielilor pentru o anumită perioadă de timp(în mod normal un an), care are ca scop realizareaobiectivelor şi îndeplinirea funcţiilor de cătreorganismele guvernamentale la nivelul la nivelulrespectiv.În calitatea sa de plan financiar, bugetulîndeplineşte următoarele funcţii:• Îndeplineşte menirea principală a bugetuluianual (curent), cea de instrument de reglementare aoperaţiunilor financiare anuale.• Oferă informaţii cu privire la activităţilefinanciare din anul curent şi din cel trecut, pentrufiecare departament sau funcţie, incluzândcheltuielile anului curent şi cele din anul precedent.• Reflectă situaţia financiară a autorităţii publice(centrale şi locale) la sfârşitul anului bugetar.• Oferă informaţii cu privire la sursele devenituri curente şi propuse (planificate).• Arată o legătură clară între bugetul curentşi cel de capital, unde plăţile în contul serviciuluidatoriei sunt alocate ca rambursare a ratelor deîmprumut şi a dobânzii. Bugetul este un plan demanagement. Administraţia publică (centralăşi locală), prin esenţa şi funcţiile ei, este obligatăsă organizeze furnizarea eficientă a serviciilor decătre organele administraţiei publice şi în bazaunei analize minuţioase să stabilească dacă banulpublic este cheltuit judicios, în condiţiile respectăriiprincipiilor justiţiei şi democraţiei. Scopul ei estesă asigure atingerea obiectivelor propuse cu costuriminime şi cu minime efecte negative posibile asupracetăţenilor. Această preocupare pentru eficienţăţine de activitatea managerială şi de revizuireapersonalului, dar şi de efectuarea bilanţuriloranuale şi de elaborarea unui buget care realizează ocorespondenţă între obiective şi costuri.• Bugetul este cheia prin care se gestioneazăserviciile şi cheltuielile prin alocarea de fonduripentru programe specifice, destinate să îndeplineascăobiective clar definite.• Stabileşte un plan detaliat cu privire la felulserviciilor care urmează să fie prestate şi în cemod.• Oferă îndrumări elementare cu ajutorulcărora oficialii aleşi verifică personalul şi executivulîn ceea ce priveşte realizarea serviciilor.• Conturează categoriile, obiectivele serviciilorşi sistemul financiar, care pot fi utilizate ca bazăpentru raporturile periodice cu privire la situaţiaacţiunilor autorităţii publice.Procesul bugetar poate fi definit ca ansamblude activităţi şi operaţiuni integrate coerent şiorientate spre acelaşi scop, care derulează stadial,fiind aşezate într-un orar strict şi bine determinat.Procesul bugetar cuprinde următoarele etapegenerale:nr. 3(18), septembrie 2010 - 35

Akademos• elaborarea proiectului de buget;• examinarea şi adoptarea legii bugetareanuale;• executarea bugetului;• încheierea şi aprobarea contului de executarebugetară;• controlul bugetar.Aceste activităţi se desfăşoară într-un cadruconstituţional şi administrativ-instituţional.Derularea procesului bugetar diferă de la ţară laţară în funcţie de evoluţia istorică a statului dat. Înliteratura de specialitate se menţionează că procesulbugetar are trăsături comune, şi anume:• este un proces de decizie, întrucât esenţa saconstă în alocarea resurselor bugetare limitate pentrubunuri publice, care de regulă se caracterizeazăprintr-o presiune a cererii;• este un proces predominant politic, deoarecedeciziile de alocare a resurselor bugetare nu suntdeterminate de forţele pieţei, ci de cetăţeni, de grupuride interese prin mecanismul reprezentativităţii şi alvotului;• este un proces complex, cu mii de participanţi(instituţii publice, administraţii publice, organizaţiipublice şi sindicatele);• este un proces ciclic, care se desfăşoarăîntr-o ordine temporală bine precizată, consecinţăa principiilor bugetare, îndeosebi a principiuluianualităţii şi a principiului publicităţii.Sistemul bugetar al Republicii Moldova esteunitar şi constituie Bugetul Public Naţional, alcătuitdin următoarele componente:1. Bugetul de Stat, elaborarea şi executareacăruia este de competenţa Guvernului.2. Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat,elaborarea şi executarea căruia este de competenţaGuvernului.3. Fondurile de asigurări obligatorii de asistenţămedicală – la fel sunt de competenţa Guvernului.4. Bugetele Unităţilor Administrativ-Teritorialesunt independente, elaborarea şi executarea loreste de competenţa organelor reprezentative şideliberative din teritoriu.La baza elaborării Bugetului Public Naţionalstă politica fiscală şi monetar-valutară a RepubliciiMoldova. Vom menţiona că din toate componenteleBugetului Public Naţional numai Bugetul de Statpoate fi, conform legislaţiei, aprobat cu deficit.Celelalte componente nu pot fi aprobate cu deficit.Acoperirea deficitului se face din transferuri dinbugetul de stat.Reieşind din cele spuse mai sus, vom încerca săanalizăm situaţia reală a Bugetului Public Naţionalal Republicii Moldova pe perioada anilor 2005-2010.Tabelul 1Deficitul/ Surplusul Bugetului Public Naţional,% în PIB2005 2006 2007 2008 2009 2010Indicator Executat Estimat Prognoza petermen mediu(progn. realăexec.)BPN 1,5 % - 0,3% -0,2% - 0,5%(1,0%exec.)- 6,39% - 1,0%(real-12,7%)Inclusiv pe compartimenteBS 1,4% 0,2% - 0,4% - - 5,61% x0,6%BASS 0,0% - 0,1% - 0,2% 0,0% - 0,04% xFAOAM 0,5% 0,2% 0,3% 0,1% - 0,32% xBUAT - 0,4% - 0,6% 0,0 % 0,0 % - 0,42% xSursa: Informaţia Ministerului Finanţelor al RepubliciiMoldova, Cadru de Cheltuieli pe Termen Mediu (2009-2011),(CCTM), Datele Biroului de statistică, www.mf.gov/www.statistica.mdDin tabelul 1 vedem că situaţia în BPN seînrăutăţeşte, îndeosebi în anul bugetar 2010. Dacăbugetul de stat poate găsi surse pentru acoperireabugetului, apoi situaţia devine gravă în BASS.Analizele demonstrează că din anul 1999 până în2008 mărimea medie a pensiei pentru limită devârstă a crescut de la 85,4 lei (1999) până la 666,3lei (2008), luându-se în calcul şi inflaţia. Dar aceastăcreştere nu arată o îmbunătăţire a situaţiei materialea pensionarilor după limita de vârstă. Doi indicatorivorbesc elocvent despre acest lucru, şi anume:raportul dintre pensia pentru limită de vârstă şiminimul de existenţă pentru pensionar, constituind57% – acesta fiind gradul de acoperire. Esteimportant şi indicatorul ratei de substituire, care esteobţinut prin raportarea pensiei medii pentru limităde vârstă şi salariul nominal mediu lunar pe ţară,acest raport fiind de 26,32 %. Aceasta este pondereapensiei medii în salariul nominal mediu pe ţară.Astfel, nici ponderea pensiei medii în minimulde existenţă (57%), nici rata de substituire (26,32%)nu îmbunătăţeşte soarta pensionarilor din RepublicaMoldova, dacă aceştia nu mai au alte surse deexistenţă.Ce am propune la acest compartiment?1. Fondul de pensii să fie o structură distinctă,gestionată aparte, deoarece cheltuielile pentru platapensiilor în BASS alcătuiesc cca. 70% din totalcheltuieli, şi ţinând cont de importanţa strategică apensionării pentru limită de vârstă (PLV), ar fi logicca colectările şi plăţile ce ţin de PLV să fie separateîntr-un fond aparte de pensii.36 - nr. 3(18), septembrie 2010

Finanţe2. Deoarece la baza sistemului de pensionarestă principiul solidarităţii generaţiilor, ar trebui caîn Republica Moldova să ne dezicem de privilegiide pensionare pentru deputaţii în Parlament care,conform Hotărârii de Guvern nr. 412 din 22.04.2004,dacă îşi exercită mandatul timp de cel puţin doi ani,pot beneficia de dreptul la pensie în valoare de 75%din venitul mediu lunar asigurat de un deputat, lafel şi pentru membrii guvernului în exerciţiu şi altecategorii, precum funcţionarii publici, aleşii locali.Aceste categorii sunt finanţate în proporţie de50% din BASS şi de 50% din BS. Trebuie de unificat,astfel, încât baza pensionării să fie contribuţia şistagiul necesar de muncă conform legislaţiei.3. Să fie recalculată pensia, deoarece categoriilede pensionari care s-au pensionat până la 1999 suntneîndreptăţiţi, încălcându-se principiul echităţiisociale.Este adevărat că situaţia în Sistemul Public deAsigurare în Republica Moldova este foarte dificilă.Dacă luăm în calcul raportul dintre populaţiaocupată şi numărul pensionarilor, acesta este de 2 la1. Adică 2 lucrează şi plătesc contribuţii pentru unpensionar. Acest raport se păstrează pe tot parcursulanilor 2003-2009, doar cu mici abateri în primii aniai acestei perioade.Prin urmare, deficitul BASS creşte, fiind acoperitdin transferurile de la Bugetul de Stat. Este nevoie deo reformă radicală în sistemul Asigurărilor Socialede Stat în Republica Moldova.Nu-i mai bună situaţia şi în Bugetele UnităţilorAdministrativ-Teritoriale (BUAT). Baza fiscalăa teritoriilor este în scădere, iar transferurile de laBugetul de Stat cresc, ajungând în unele raioanepână la 80-90 % din totalul veniturilor BUAT.După cum am menţionat, numai Bugetul de Statpoate fi aprobat conform Legii privind sistemulbugetar şi procesul bugetar cu deficit, celelaltecomponente ale Bugetului Public Naţional (BPN)în caz de deficit sunt finanţate de la Bugetul de Statsub formă de transferuri. În tabelul 2 prezentămponderea transferurilor pe componentele structuraleale BPN.Transferurile în BASS sunt necesare şi motivateprin faptul că raportul între plătitorii de contribuţiişi pensionari este 2:1, pe când normal ar fi 5:1.Transferurile în fondurile asigurărilor obligatoriide asistenţă medicală au o tendinţă de scădere.Transferurile la BUAT sunt o mare problemă,ele fiind în creştere, iar în 2009 au constituit 57,52%în totalul veniturilor bugetelor UAT.E de menţionat, că problema modelării şireglării relaţiilor interbugetare este una din cele maiimportante în contextul consolidării perfecţionăriimanagementului procesului bugetar în RepublicaMoldova. Pentru bugetele unităţilor administrativteritorialecare se elaborează şi se executăindependent semnificaţia ei creşte. La nivel centralîncă nu este determinat un model eficient de relaţiiinterbugetare, nu numai privind transferurile, darşi defalcările din veniturile generale de stat. La fel,nu sunt formulate criteriile de evaluare a structurii,precum şi a eficienţei relaţiilor interbugetare. În acestsens, principalele aspecte ce trebuie analizate sereferă la: funcţia de stimulare, stabilitatea relaţiilorinterbugetare, promovarea politicii bugetare de cătreautorităţile locale.Importanţa bugetelor unităţilor administrativteritorialederivă din funcţia principală a acestorade a presta comunităţii servicii publice de înaltă calitate,a contribui la dezvoltarea economico-socialăa teritoriului pe care îl administrează. Cu părere derău, ponderea crescândă a transferurilor în bugeteleunităţilor administrativ-teritoriale denotă un managementslab al finanţelor publice locale.Tabelul 2Ponderea transferurilor în volumul total alveniturilor din bugetul de stat în anii 2005-2009,%AniiTransferuriîn veniturilebugetelorunităţiloradministrativteritorialeTransferuriîn veniturilebugetuluiasigurărilorsociale de statTransferuriîn veniturilefondurilorasigurărilorobligatorii deasistenţă înmedicină2005 38,78 % 19,42 % 65,49 %2006 45,24 % 15,20 % 64,18 %2007 46,21 % 15,35 % 58,68 %2008 53,10 % 14,17 % 54,96 %2009 57,52 % 25,96 % 50,60 %Sursa: Ministerulul Finanţelor al RepubliciiMoldova, www.mf.govAstfel, putem concluziona că situaţia financiarădeficitară la nivel local este cauzată de:• lipsa unei voinţe manageriale la nivelulautorităţilor publice locale în vederea încasăriirestanţelor la plăţi ale agenţilor economici înbugetele UAT, lipsa cunoştinţelor managerialedin partea primarilor şi consilierilor, care ar trebuisă fie în stare să aleagă priorităţile de finanţareşi să optimizeze cheltuielile bugetare; tendinţaadministraţiei publice locale de a acumula solduribăneşti la sfârşitul anului şi repartizarea acestora lacompartimentul cheltuieli în anul viitor, majorânddeficitul bugetar şi lipsind, astfel, bugetele UATde mijloace circulare pentru acoperirea decalajuluitemporar de casă, apelând ulterior la MinisterulFinanţelor pentru transferuri.În acest caz, este nevoie ca autorităţile publicenr. 3(18), septembrie 2010 - 37

Akademoslocale să ia atitudine faţă de eficientizarea utilizăriiresurselor financiare şi orientarea cheltuielilor bugetarela atingerea obiectivelor strategice ale localităţiirespective.• Se impune adoptarea unei noi Legi aFinanţelor Publice Locale, deoarece unele articolesunt deja depăşite. Este vorba, mai întâi de toate, demodalitatea de calculare a transferurilor.În general, considerăm că e nevoie de o reformăradicală în procesul bugetar al Republicii Moldova.Trebuie de menţionat că la nivel de Buget de Statdin 2008 se implementează trecerea la elaborareaBugetului de Stat pe programe şi performanţă.Bugetul bazat pe programe şi performanţăreprezintă un instrument eficient de managementîn stabilirea priorităţilor şi luarea deciziilor privindalocarea resurselor bugetare în viitor în funcţie derezultatele obţinute.Un buget de program şi performanţă este unplan financiar care asigură stabilirea misiuniiadministraţiei publice, a scopurilor şi obiectivelor,precum şi evaluarea periodică a performanţeilor ca parte a procesului bugetar, care creeazălegătura dintre intrările necesare pentru punereaîn aplicare a planului strategic de dezvoltare aadministraţiei publice şi rezultatele anticipate.Un buget de programe şi performanţă oferărăspunsuri la următoarele întrebări:• Ce rezultate vor fi atinse? Ce indicatori derezultate?• Care va fi impactul asupra societăţii?• Care va fi impactul asupra consumatorilor?• Câţi bani vor fi cheltuiţi pentru a presta unserviciu pentru un scop anume?La nivelul administraţiei publice locale procesuleste în derulare.Pentru Republica Moldova, reformarea procesuluibugetar bazat pe performanţăva fi cel cu acoperire parţială,adică vom identifica activităţicentrate pe programe cu indicatoride măsurare. Astfel, procesulde elaborare va parcurge toateetapele: de la elaborare până laexecutare şi încheierea conturilor,cu monitorizare şi control pe durataprocesului bugetar.Elizabeth Ivanovsky. Monotipie, aa 1990Bibliografie1. Legea nr.847-XIII din 24mai 1996 privind sistemul bugetar şiprocesul bugetar.2. Legea nr.397-XV din 16octombrie 2003 privind finanţelepublice locale.3. Hotărârea Guvernului nr.82 din 24 ianuarie 2006 „Cu privirela elaborarea Cadrului de cheltuielipe termen mediu şi a proiectului debuget”.4. Notele metodologice privindelaborarea de către autorităţileadministraţiei publice centrale şilocale a proiectelor de buget pentruanul de planificare bugetară.5. Ordinul MinisteruluiFinanţelor al Republicii Moldovaprivind Clasificaţia Bugetară nr. 91 din20 octombrie 2008.6. Regulamentul privind modulde elaborare, monitorizare şi raportarea bugetelor pe programe (MO nr. 45-46 / 107 din 04.03.2008).38 - nr. 3(18), septembrie 2010

DreptDREPTUL LA APĂ –UN NOU DREPTFUNDAMENTALAL OMULUIDr. hab. în drept Ion GUCEAC,prof. univ.THE RIGHT TO WATER – A NEWFUNDAMENTAL HUMAN RIGHTThe author establishes the concept of water asa common asset of man and all living. In order toprotect this asset the resource management systemmust consider, fi rstly, rational use and, secondly, therepel of all forms of pollution, which in turn wouldguarantee, in the long run, access to safe drinkingwater, a source of humanity and dignity. An importantstep in the materialization of the right to water in theRepublic of Moldova is the recognition of the rightby means of constitutional review and subsequentlythe implementation of it. As the author envisions,the constitutionalization of the right to water wouldguarantee enforcement in subordinate legislation.The constitutional acknowledgement and guaranteeof the right to water retains a series of benefi cialconsequences for society: reinforcement of stateliabilities to protect water resources, insurance ofeffi cient protection of the subjective rights related towater, creation of a durable legal framework that willsanction through means of law the prejudice done towater resources.Doctrina contemporană semnalează un procesde reanimare a drepturilor omului. Caracteristicdrepturilor de astăzi este că acestea sunt interpretatenu ca aparţinând unui individ aparte, ci unui om –membru al societăţii şi participant la relaţiile sociale.Dacă drepturile naturale istorice se fundamentau peo stare de natură, drepturile omului din prezent sefundamentează pe o stare a conştiinţei colective.Or, ceea ce dă fundament libertăţilor actuale este totun drept anterior şi superior statului Dar nu ca undrept rezultând din natura lucrurilor, ci ca un dreptrezultând din conştiinţa justiţiei aşa cum trăieşte eala un popor la un moment dat. 1În general, drepturile care ocrotesc persoana şiviaţa ei socială sunt drepturi circumscrise geografic şiistoric, susceptibile să continue redimensionări potrivitregimului politic al societăţii respective, niveluluiei de dezvoltare materială şi culturală, precum şivocaţiei şi posibilităţilor ei efective de integrare însistemul valorilor juridice şi morale ale comunităţiiinternaţionale. În cazul unor asemenea drepturi,obligaţia fiecărui stat de a le proteja şi garanta este1M. Djuvara, Curs de drept constituţional, partea I, 1924-1925, p. 82.postulată cu preeminenţă. Comunitatea internaţională,prin mijloace şi în forme legal instituite, se asociazăeforturilor şi proiectelor fiecărui stat, depuse în scopulprotejării şi garantării acestor drepturi.Pornind de la faptul că omul are, prin însăşinatura sa, oriunde şi oricând, drepturi prioritarecelor ale societăţii şi ale statului, Adunarea Generalăa Naţiunilor Unite, în cadrul Sesiunii a 64-a dela 28 iulie 2010, a aprobat o rezoluţie cu caracterconsultativ prin care, pentru prima dată, apa curatăşi salubritatea sunt declarate un drept fundamentalal omului. 2 Urmare a unui vot istoric, 122 de stateau considerat necesar să confere resurselor acvaticestatutul de drept, mai mult – de drept fundamental alomului. Este de menţionat că 41 de ţări s-au abţinutde la adoptarea acestei rezoluţii, printre care MareaBritanie, SUA, Canada, Botswana şi RepublicaMoldova. O parte dintre cei care s-au abţinut dela vot şi-au exprimat îngrijorarea faţă de faptul cătextul rezoluţiei nu defineşte cu claritate anverguraacestui nou drept fundamental al omului, precum şiobligaţiile pe care el le impune.Deşi acest eveniment va fi catalogat pe viitor cafiind un produs al sec. al XXI-lea, fundamentareadreptului la apă a provocat discuţii cu mult timpînainte, fiind o problemă polemizată în mediuljuridic şi ştiinţific internaţional.Obstacole în instituirea dreptului la apă seregăsesc în diverse medii, printre care merităevidenţiat faptul că până nu demult, apa eraconsiderată nu un patrimoniu, ci preponderent oresursă exploatabilă, o comoditate a civilizaţieiumane. Inedite, în acest sens, au fost prevederiledirectivei de stabilire a unui cadru de politicăcomunitară în domeniul apei, emisă de Parlamentulşi Consiliul European la 23 octombrie 2000, careconstată că apa nu este un bun comercial, ci unpatrimoniu care trebuie protejat, apărat şi tratatca atare. 3 Totodată, folosirea apei în scopurieconomice a atras după sine posibilitatea dezvoltăriiunui pol de societăţi comerciale care activează îndomeniul resurselor acvatice. Implementarea unorprevederi protecţioniste asupra resursei exploatatear servi drept temei pentru asumarea unor obligaţiinedorite de mediul de afaceri, fapt care ar crea, celpuţin, impedimente adiţionale în raport cu folosirearesurselor.*2Rezoluţia Organizaţiei Naţiunilor Unite A/RES/64/292 privinddreptul la apă şi salubrizare, 2010, http://www.un.org/ga/64/resolutions.shtml, accesat la data de 23 august 2010.3Directiva 2000/60/CE a Parlamentului şi Consiliului Europeanprivind stabilirea unui cadru de politică comunitară în domeniulapei, din 23 octombrie 2000, Jurnalul Oficial al UniuniiEuropene, 15, v. 6, p. 193.* Până în prezent, în Australia şi Noua Zeelandă resursele acvaticeau fost supuse privatizării, companiile de investiţii fiindabilitate cu autorizarea din partea statului respectiv de a cumpăradreptul asupra resurselor acvatice. În acest sens, resurseleacvatice din aceste ţări au devenit o comoditate de piaţă.nr. 3(18), septembrie 2010 - 39

AkademosRaţionamentul ce-a stat la baza conceptualizăriidreptului la apă a fost exprimat consecvent într-unşir de iniţiative în care se reitera importanţa protejăriiapei. Dintre acestea putem menţiona: DeclarareaDecadei Internaţionale a Acţiunilor „Apa pentruviaţă” (2005-2015); 4 Declararea anului 2008 ca „Anal Salubrităţii”; 5 Conferinţa Naţiunilor Unite privindmediul şi dezvoltarea, Rio de Janeiro, 3-14 iunie,1992 6 ; Conferinţa Naţiunilor Unite privind aşezărileumane, Istanbul, 3-14 iunie, 1996 7 ; ConferinţaNaţiunilor Unite privind apa, Mar del Plata, 14-25martie 1977 8 etc.Premisele disputelor despre declararea dreptuluifundamental al omului la apă curată îşi au origineaîn conceptul realizării dreptului la viaţă. Esteinimaginabilă existenţa omului fără apă. În acestsens, devine evident că restricţionarea intenţionatăa accesului la apă serveşte temei pentru a invocaviolarea dreptului la viaţă.Actualmente, 884 de milioane de oameni nuau acces la apă potabilă. Mai mult decât atât –2,6 de miliarde nu beneficiază de condiţii sanitareşi igienice minime, iar aproximativ 1,5 miliardede copii sub 5 ani mor din cauza bolilor legatede consumul de apă şi condiţiile de salubritateprecare. 9 În conformitate cu raportul OrganizaţieiMondiale a Sănătăţii şi UNICEF intitulatDiarrhoea: Why children are still dying andwhat we can do, în fiecare zi, în ţările în curs dedezvoltare, 24 de mii de copii mor din cauze cepot fi prevenite, cum ar fi prevenirea consumuluide apă contaminată. 10Importanţa dreptului la apă derivă şi din cadrulinstituţional în care se adoptă. Organizaţia NaţiunilorUnite reprezintă o instituţie supranaţională, un4Rezoluţia Organizaţiei Naţiunilor Unite A/RES/58/217, privinddeclararea decadei internaţionale a acţiunilor (2005-2015)”Apa pentru viaţă”, http://daccess-ods.un.org-TMP-2872670.html accesat la 10 septembrie 2010.5Rezoluţia Organizaţiei Naţiunilor Unite A/RES/61/192,privind declararea anului 2008 ca „Anul Salubrităţii”, http://un.org/ru/documents/ods.asp?m= A/RES/61/192, accesat la 10septembrie 2010.6Raportul conferinţei Organizaţiei Naţiunilor Unite privind mediulşi dezvoltarea, A/CONF.151/26 (Vol. I), Publicaţia ONU,12 august 1992, http://www.un.org/documents/ga/conf151/aconf15126-1annex1.htm accesat la 12 septembrie 20107Raportul conferinţei Organizaţiei Naţiunilor Unite privindaşezările umane, A/CONF.165/14, Publicaţia ONU, 14 iunie1996, http://www.un-documents.net/ac165-14.htm, accesat la12 septembrie 20108Raportul conferinţei Organizaţiei Naţiunilor Unite privindapa, E.CONF.70/29, Publicaţia ONU, Mar Del Plata 14-25martie 1977, http://www.internationalwaterlaw.org/bibliography/UN/Mar_del_Plata_Report.pdf,accesat la 12 septembrie20109Rezoluţia Organizaţiei Naţiunilor Unite A/RES/64/292, privinddreptul la apă şi salubrizare, 2010, http://www.un.org/ga/64/resolutions.shtml, accesat la data de 23 august 2010.10The United Nations Children’s Fund (UNICEF),World HealthOrganization (WHO), Diarrhoea: Why children are stilldying and what can be done, 2009.forum mondial care a adus în albia normalităţiirecunoaşterea unor drepturi vitale ale omului,precum dreptul la hrană, dreptul la sănătate,dreptul la educaţie, dreptul la adăpost, dreptul ladezvoltare.Un aspect important al Rezoluţiei ONU cevizează dreptul la apă este neincluderea în textulacesteia a sintagmei accesul la apă. Prin urmare,textul rezoluţiei declară dreptul la apă potabilă şisalubritate ca un drept care este esenţial pentruviaţă şi toate drepturile omului. 11 Pe când termenulacces presupune obligaţiunea unui stat de a garantacetăţenilor accesul la o sursă de apă, ceea ce înseamnăo viziune mai îngustă a definiţiei dreptului la apă,implicând doar asigurarea că statul, în persoanasa sau prin intermediul unui terţ, furnizează apă.În cazul în care persoana nu-şi poate dobândiapa, statul, în orice eventualitate, îşi îndeplineşteobligaţia de a-i oferi acces.Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, înart. 25 alin. (1), stipulează: Orice om are dreptulla un nivel de trai care să-i asigure sănătatea şibunăstarea lui şi a familiei sale, cuprinzând hrana,îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală,precum şi serviciile sociale necesare; el are dreptulla asigurare în caz de şomaj, boală, invaliditate,văduvie, bătrâneţe sau în celelalte cazuri depierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unorîmprejurări independente de voinţa sa. 12Din acest text deducem că fiecare fiinţă umană are:• dreptul de a nu fi înfometat;•curată.• dreptul la hrană adecvată;dreptul de a dispune de apă potabilă,Există însă şi alte drepturi care nu pot fi separatede dreptul de a dispune de apă potabilă, cum estedreptul de a se bucura de cel mai înalt standard desănătate fizică şi mentală (acest drept nu poate ficonceput fără referinţă la apă curată); dreptul de ase bucura de beneficiile progresului ştiinţific.Pe lângă Declaraţia Universală a DrepturilorOmului, există o multitudine de instrumenteimportante în domeniul drepturilor omului carerecunosc implicit dreptul la apă, şi anume: Pactulinternaţional privind drepturile civile şi politice,art. 6, 17 13 ; Pactul internaţional privind drepturileeconomice, sociale şi culturale, art. 7, 11, 12 14 ;11Rezoluţia Organizaţiei Naţiunilor Unite, op. cit.12Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, 1948 , art. 25,http://www.un.org/en/documents/udhr/, accesat la 23 august2010.13Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice //International Covenant on Civil and Political Rights, 1966,http://www2.ohchr.org/english/law/ccpr.htm, accesat la 23 august2010.14Pactul internaţional privind drepturile economice, sociale şiculturale // International Covenant on Economic, Social andCultural Rights, 1966, http://www2.ohchr.org/english/law/cescr.htm, accesat la 23 august 2010.40 - nr. 3(18), septembrie 2010

DreptConvenţia privind eliminarea tuturor formelor dediscriminare împotriva femeilor, art. 14 15 ; Convenţiaprivind drepturile copiilor, art. 24 16 ; Protocolulprivind apa şi sănătatea la Convenţia privind protecţiaşi utilizarea cursurilor de apă transfrontaliere şi alacurilor internaţionale, art. 2, 4, 5 17 .Deşi actele nominalizate prezintă dreptul asupraapei în diverse contexte, uneori fără forţă juridică(Pactul internaţional privind drepturile civile şipolitice şi Pactul internaţional privind drepturileeconomice, sociale şi culturale), cea mai completădefiniţie a dreptului la apă este dată în Comentariulgeneral nr. 15 emis de Comisia Uniunii Europenepentru drepturile economice, sociale şi culturale 18 :apa este o resursă limitată natural şi un bun publicfundamental pentru viaţă şi sănătate.Dreptul la apă este indispensabil pentru a duceun mod de viaţă normal. Este o condiţie esenţialăpentru realizarea altor drepturi ale omului. Dreptulla apă permite oricărei persoane să beneficieze desuficientă apă, în condiţii de siguranţă acceptabile,precum şi asigură utilizarea personală şi domestică. Ocantitate adecvată de apă potabilă este necesarăpentru a preveni moartea în urma deshidratării,pentru a reduce riscul maladiilor legate de apă.Dreptul la apă presupune atât libertăţi, cât şiobligaţii. Libertăţile includ dreptul de a menţineaccesul la stocul de apă, precum şi dreptulcetăţeanului de a nu fi deconectat arbitrar saucontaminat în urma aprovizionării cu apă. Princontrast, obligaţiile includ dreptul la un sistem dealimentare cu apă şi de gestionare a ei, care oferăegalitatea de şanse pentru consumator să se bucurede dreptul la apă.Elementul primar al dreptului la apă constituieraportul dintre accesul la resursă şi suficienţa acesteiapentru viaţa, demnitatea şi sănătatea umană. Aceastătrăsătură categoric nu trebuie să fie interpretată înmod restrictiv, prin simpla referinţă la cantităţilevolumetrice şi tehnologiile aplicate. Apa trebuie săfie tratată, în primul rând, ca un bun social şi cultural15Convenţia privind eliminarea tuturor formelor de discriminareîmpotriva femeilor // Convention on the Elimination of AllForms of Discrimination Against Women, 1979. http://www.un.org/womenwatch/daw/cedaw/text/econvention.htm accesatla 23 august 2010.16Convenţia privind drepturile copiilor. Convention on theRights of the Child, 1989, http://www2.ohchr.org/english/law/crc.htm accesat la 23 august 2010.17Protocolul privind apa şi sănătatea la Convenţia privind Protecţiaşi utilizarea cursurilor de apă transfrontaliere şi a lacurilorinternaţionale Protocol on Water and Health to the 1992 Conventionon the Protection and Use of Transboundrary Watercoursesand International Lakes, 1999, http://www.unece.org/env/water/text/text_protocol.htm, accesat la 23 august 2010.18Organizaţia Naţiunilor Unite, Comisia pentru drepturileeconomice şi sociale, Comentariul general nr. 15 SubstantiveIssues Arising in the Implementation of the International Covenanton Economic, Social and Cultural Rights, E/C.12/2002/11,20 ianuarie 2003.şi nu ca un bun economic. Modul de realizare adreptului asupra apei trebuie să fie, de asemenea,durabil, fiind asigurată posibilitatea realizăriidreptului respectiv şi de generaţiile viitoare.Izvorul de drept care reglementează relaţiile ceţin de asigurarea folosirii raţionale a apelor pentrunecesităţile populaţiei şi ale economiei naţionale,protecţia apelor împotriva poluării, impurificăriişi epuizării, protejarea drepturilor persoanelorjuridice şi fizice în Republica Moldova este Codulapelor. 19 Deşi acest act legislativ este depăşit, elconţine anumite prevederi relevante. Printre acesteaputem menţiona dispoziţiile art. 18 în conformitatecu care apa ca resursă naturală este proprietatepublică exclusivă şi poate fi atribuită doar înfolosinţă, în modul stabilit de legislaţia în vigoare.Codul atribuie calitatea de beneficiar de folosinţă aapei oricărei persoane juridice şi fizice. Pentrusatisfacerea necesităţilor de apă potabilă, menajerăşi de altă natură, precum şi pentru aprovizionareaîntreprinderilor alimentare se atribuie în folosinţăobiective acvatice, apele cărora întrunesc cerinţelesanitare stabilite (art. 43 alin.(1)). Cu părere de rău,Codul apelor nu cuprinde dispoziţii care ar stabiliexpres îndatoririle autorităţilor centrale şi cele aleadministraţiei publice locale în ceea ce priveşteasigurarea dreptului fundamental la apă, cu toatecă unele elemente constitutive ale acestui drept(disponibilitatea) totuşi se regăsesc în cuprinsulacestei legi.O noutate la capitolul reglementării juridice adreptului la apă reprezintă proiectul Legii apelor înproces de elaborare. În redacţia propusă, proiectulmenţionat conţine dispoziţii care ar încurajarealizarea dreptului respectiv în perspectiva adoptăriiacestora. Astfel, art. 4 din proiect stabileşte că apa:- reprezintă o resursă naturală regenerabilă,vulnerabilă şi limitată, un element indispensabilpentru viaţă şi societate, un factor determinant înmenţinerea echilibrului ecologic, o materie primăpentru activităţi productive, o sursă de energie şi ocale de transport; nu e un produs comercial oarecare,ci un patrimoniu natural care trebuie protejat, tratatşi apărat ca atare.În timp ce elementul primar al dreptului la apădespre care am menţionat poate varia în funcţie dediferite condiţii, următorii factori se aplică în toatecircumstanţele:• Disponibilitatea. Alimentarea cu apă pentrufiecare persoană trebuie să fie suficientă şi continuă,pentru utilizări personale şi domestice. Cantitateade apă disponibilă pentru fiecare persoană trebuiesă corespundă normelor stabilite de standardelesanitare. Unele persoane sau grupuri de persoanepot solicita cantităţi suplimentare de apă din motive19Codul apelor al Republicii Moldova. Publicat în MonitorulOficial al Republicii Moldova nr.10/287 din 30.10.1993.nr. 3(18), septembrie 2010 - 41

Akademosde sănătate, precum şi a condiţiilor de muncă. Înmaterie de disponibilitate, Codul apelor indică, prinart. 15, că beneficiar de folosinţă al apei este oricepersoană juridică şi fizică, indiferent de forma deproprietate; art. 2 şi art. 16 din Cod stabilesc cătoate obiectivele acvatice naturale şi artificiale de peteritoriul Republicii Moldova sunt destinate uzului.Disponibilitatea resurselor acvatice este prevăzutăîn art. 23, care constată că obiectivele acvaticese atribuie în folosinţă în primul rând în scopulsatisfacerii necesarului de apă potabilă şi menajerăal populaţiei, iar art. 28, alineatul (1) stipuleazăcă folosinţa generală a apei poate fi realizată fărăautorizaţie din partea autorităţilor.• Calitatea. Apa de uz personal sau casnicnu trebuie să conţină microorganisme, substanţechimice şi radioactive care constituie o ameninţarela adresa sănătăţii persoanei. În materie de calitate,Codul apelor al Republicii Moldova stabileşteobligativitatea statului (art. 101) de a ţine evidenţaresurselor de apă şi folosirea lor şi are dreptsarcină stabilirea cantităţii şi calităţii apelor, adatelor privind folosirea apelor pentru necesităţilepopulaţiei şi ale economiei naţionale. În contextulrespectiv, art. 102 edifică Cadastrul de Stat al Apelorca pe un compendiu ce cuprinde datele evidenţeiapelor conform indicilor de cantitate şi calitate, dateprivind înregistrarea folosinţelor de apă, evidenţafolosirii apelor şi starea lor ecologică. Totodată,beneficiarii de folosinţă a apelor sunt obligaţi săfolosească raţional resursele de apă, să consumeeconomicos apa, să efectueze măsuri de remediereşi îmbunătăţire a calităţii apei şi să prevină poluarea,impurificarea şi epuizarea obiectivelor acvatice (art.37 lit. a) şi c)).• Accesibilitatea. Se presupune ca apa,instalaţiile de apă şi de servicii implicite să fieaccesibile tuturor persoanelor din jurisdicţia unuistat, fără discriminare. Acest factor este constituitdin patru dimensiuni care se suprapun:Accesibilitatea fi zică: Apa, instalaţiile de apăşi serviciile implicite trebuie să fie accesibile fizicîn condiţii de siguranţă pentru toate categoriile depopulaţie. Apa potabilă trebuie să fie accesibilăîn interiorul sau în imediata apropiere a fiecăreigospodării, instituţie de învăţământ şi la loculde muncă. Toate instalaţiile de apă şi serviciiletrebuie să fie de calitatea corespunzătoare, culturaladecvată. Securitatea fizică nu ar trebui să fieameninţată în timpul de acces la instalaţiile de apăşi la servicii.Accesibilitatea economică: Costurile directe şiindirecte ale taxelor asociate cu asigurarea de apătrebuie să fie accesibile pentru toţi şi să nu compromităsau să ameninţe realizarea altor drepturi. Înmaterie de accesibilitate, art. 30 din Codul apelorstabileşte că pentru folosirea apei şi poluarea eise achită, în modul stabilit, plăţile prevăzute delegislaţia în vigoare, fapt ce garantează că resurseleacvatice vor fi accesibile economic, statul fiindunica autoritate abilitată să reglementeze taxelepentru folosirea apei. Este de menţionat că actualul42 - nr. 3(18), septembrie 2010Elizabeth Ivanovsky. Ilustraţie pentru "Les contes russes"

DreptCod al apelor are carenţe la capitolul accesibilitate,acest criteriu fiind enunţat vag şi în diferite contexte,lipsind o reglementare concisă şi directă în materiede accesibilitate.Caracterul non-discriminator: Apa, instalaţiilede apă şi serviciile implicite trebuie să fie accesibiletuturor, inclusiv categoriilor vulnerabile depopulaţie, în fapt şi în drept, fără discriminare.Accesibilitatea informaţiei: include dreptul dea căuta, obţine şi a difuza informaţii cu privire laprobleme de apă.Necesitatea elaborării legislaţiei noi privindapele, care urmează să substituie actualul Cod alapelor, este dictată de mai mulţi factori, inclusiv deintenţia declarată de guvernul Republicii Moldovade integrare în comunitatea statelor UniuniiEuropene, de prevederile Hotărârii Guvernuluinr. 1345 din 24 noiembrie 2006 cu privire laarmonizarea legislaţiei Republicii Moldova culegislaţia comunitară 20 şi, nu în ultimul rând,de strategia privind aprovizionarea cu apă şicanalizare a localităţilor din Republica Moldova. 21Lipsa reglementărilor cheie privind apa, precum şinumeroasele reforme care au avut loc în RepublicaMoldova au dat în vileag mai multe problemece ţin de managementul resurselor de apă. Lipsamecanismului juridic de gestionare şi administrarea acestor resurse, dezvoltarea localităţilor şiapariţia unor noi genuri de activităţi economicece exploatează resursele de apă ne orientează totmai mult spre experienţa comunităţii europeneîn materie de reglementări privind apa, fapt cene obligă să luăm în vizor studierea, analiza şiadoptarea dreptului fundamental la apă.În contextul elaborării noilor reglementări,precum şi în condiţiile de solidificare a dreptuluila apă ca drept fundamental, este oportuna menţiona eforturile depuse prin proiectul„Elaborarea şi racordarea la acquis-ul comunitara cadrului normativ privind valorificarea durabilăşi managementul resurselor acvatice” din cadrulprogramului de stat „Cercetări ştiinţifice şi demanagement ale calităţii apelor” 22 , care şi-a propusca obiectiv evaluarea cadrului juridic naţionalşi comunitar la capitolul valorificarea durabilăşi managementul resurselor acvatice, efectuareacercetărilor ştiinţifice şi elaborarea propunerilor20Hotărârea Guvernului nr. 1345 din 24 noiembrie 2006, cuprivire la armonizarea legislaţiei Republicii Moldova cu legislaţiacomunitară, publicată în Monitorul Oficial al RepubliciiMoldova nr. 189-192 din 15 decembrie 2006.21Hotărârea Guvernului Nr.662 din 13 iunie 2007, publicatăîn Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.86-89/696 din22 iulie 2007.22Lista programelor/proiectelor din sfera ştiinţei şi inovăriifinanţate de la bugetul de stat pentru anul 2009, publicată înMonitorul Oficial al Republicii Moldova, ediţie specială, din31 iulie 2009.privind armonizarea legislaţiei naţionale cu acquisulcomunitar în domeniul valorificării resurseloracvatice, standardizarea indicilor calităţii,reutilizarea apelor reziduale şi irigare. Urmare aacestor cercetări, actualmente este elaborat proiectulde lege a apelor, care înglobează în sine totalitateaprincipiilor comunitare de gestionare a apei, precumşi propagarea valorii patrimoniale a apei.Problemele sec. al XXI-lea, cum suntschimbările climaterice, emisiile de gaze nociveîn atmosferă, aruncarea deşeurilor în ecosistemuloceanic, au impact asupra apei. În consecinţă,avem de a face cu provocări precum evaporareamult prea rapidă a apei, încălzirea globală, eroziuniale solului. Astfel, modul de a trata apa doar ca osursă pentru comoditatea noastră şi profit a dus laexploatarea disproporţionată a bogăţiilor naturii,inclusiv a celei acvatice, fiind neglijate principiiledezvoltării durabile. Această gândire distructivătrebuie modificată. Deşi mentalitatea populaţiei sepretează greu reeducării, declararea dreptului la apăeste un pas spre adoptarea unei atitudini diferite,spre natură, precum şi spre o cooperare benefică înfolosul comunităţii globale.Conform datelor statistice 23 , în oraşul Chişinăuunei persoane îi revine 50,5 m³ de apă, ceea cereprezintă indicele maxim pe republică. Regiunilenordice sunt marcate cu indicele mediu de 4,7 m³de apă (raionul Donduşeni – 1,3 m³ de apă; mun.Bălţi – 16,6 m³ de apă), cele sudice sunt marcate cuindicele mediu de 6,2 m³ de apă (raionul Cantemir– 0,5 m³ de apă; raionul Basarabeasca – 11,4 m³ deapă), raioanele din centrul republicii înregistreazăun indice de 3,8 m³ (raionul Şoldăneşti – 0,6 m³ deapă; raionul Anenii Noi – 8,5 m³ de apă).În activitatea sa, Organizaţia Mondială aSănătăţii operează cu indicele de 20 de litri de apăpe cap de locuitor, pe zi (0,6 m³) 24 . Totodată, merităsă accentuăm că acest standard este specificatpentru cazuri de urgenţă (calamităţi naturale,cutremure etc.), cuprinzând necesarul de apăpentru consum şi prepararea alimentelor, aceastafiind considerată cantitatea de apă suficientăpentru necesităţile esenţiale, fără a fi incluse celepentru igienă sau salubrizare. De menţionat căOrganizaţia Mondială a Sănătăţii nu specifică înniciun act al său un standard al necesarului de apă,lăsându-se de înţeles faptul că o limită superioarăsau medie nu ar trebui să existe în raport cu dreptulfundamental la apă.Comunitatea ştiinţifică din Republica Moldova23Ministerul Mediului, Anuarul Inspectoratului Ecologic deStat „Protecţia Mediului în Republica Moldova”. Chişinău:Sirius, 2010, p. 83.24G. Howard, J. Bartman, Domestic Water Quantity,ServiceLevel and Health, World Health Organization, WHO/SDE/WSH/03.02, 2003.nr. 3(18), septembrie 2010 - 43

Akademosacordă o atenţie sporită acestor probleme. Astfel, la1 ianuarie 2009, ca rezultat al hotărârii ConsiliuluiSuprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologicăa demarat Programul de Stat „Cercetări ştiinţificeşi de management ale calităţii apelor” care are cascop crearea bazei legislative, ştiinţifico-metodologice,cadastrale şi tehnologice pentru valorificareadurabilă şi managementul resurselor acvatice,aprovizionarea cu apă potabilă, implementareatehnologiilor moderne de tratare, epurare, reutilizarea apelor reziduale şi irigare. Acest Program seîncadrează în direcţia strategică a AŞM „Valorificarearesurselor umane, naturale şi informaţionalepentru dezvoltarea durabilă”, adoptată prin HotărâreaGuvernului nr. 160 din 27.05.2005, cu privirela aprobarea Direcţiilor strategice ale activităţii dinsfera ştiinţei şi inovării pentru anii 2006-2010 25 .Investigaţiile preconizate vor contribui esenţial laelucidarea unor aspecte cu caracter fundamentalşi aplicativ vizând protecţia mediului, păstrareagenofondului faunistic şi valorificarea raţionalăa resurselor acvatice. Realizarea Programului vapermite implementarea recomandărilor ştiinţificeîn vederea redresării situaţiei ecologice în bazinelehidrografice ale râurilor Nistru şi Prut, elaborareaşi implementarea noilor standarde şi normativenaţionale armonizate cu standardele ISO, a unortehnologii moderne de aprovizionare cu apă potabilă,tratare şi epurare/reutilizare a apelor reziduale.Realizarea obiectivelor Programului va asiguraperfecţionarea tehnologiilor de aprovizionare durabilăcu apă a populaţiei şi sectoarelor economicimportante, îmbunătăţirea tehnologiilor de irigare,inclusiv cu ape uzate, fapt care prezintă o valoareatât economică, socială, cât şi de protecţie a mediuluiambiant.Oamenii au dreptul de a trăi cu demnitate.Aceasta înseamnă că nimeni nu trebuie să fielipsit de dreptul la adăpost, hrană şi curăţenie,precum şi la apă. Reiterând importanţarezoluţiei ONU prin care apa a fost declaratăun drept fundamental al omului, precum şi anecesităţilor stringente de a oferi cetăţenilorun mediu sănătos de viaţă, în condiţiiledezvoltării durabile şi a politicilor de integrare,ne exprimăm nedumerirea în legătură cu faptulabţinerii Republicii Moldova de a vota pro lacapitolul dreptul la apă şi salubritate. 2625Publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2005,nr. 104-106.26Comunicat de presă al Organizaţiei Naţiunilor Unite, NewYork, http://www.un.org/News/Press/docs/2010/ga10967.doc.Astăzi urmărim cum evoluţia ideilor şi ainstituţiilor la nivel internaţional a dus la formareaunei concepţii moderne asupra drepturilor omului,care se fondează pe doi piloni: drepturile omuluisunt cele enunţate în izvoarele de drept internaţional;noţiunea de drepturi ale omului este indisolubillegată de cea de stat. Referitor la cel de-al doileapilon trebuie să constatăm că noţiunea de drepturiale omului are sens şi valoare doar în cadrul uneisocietăţi organizate în stat şi care este dotată cuo putere bine conturată ce acţionează în cadrulrelaţiilor dintre individ şi stat cu libertăţi de careindividul trebuie să se bucure, cu dreptul său lajustiţie în condiţiile stabilite de lege, cu dreptul săude a participa la treburile publice şi cu drepturileşi îndatoririle sale asupra statului ca un drept laun nivel de viaţă sufi cient şi la satisfacerea nevoilorsale fundamentale 27 .În această ordine de idei şi în contextuldiscuţiilor pe marginea dreptului fundamental laapă, a cadrului legislativ asupra resurselor acvaticeşi a protecţiei mediului în Republica Moldova, esteoportună formularea unui deziderat ce ar cuprindefundamentarea dreptului la apă nu doar la nivel deact legislativ. Este axiomatică afirmaţia că legeasupremă în stat reprezintă Constituţia, în acest sensvalorile consacrate în conţinutul ei fiind esenţialepentru existenţa unei societăţi sănătoase, bazată pecunoaştere. Şi invers, protejarea valorilor specificatereprezintă îndatorirea primară atât a statului, cât şia fiecărui cetăţean. Consacrarea dreptului la apăîn Constituţia Republicii Moldova este binevenităca o tendinţă de consolidare a eforturilor depuseîn scopul unei dezvoltări durabile, precum şi acaracterului european de promovare a valorilor înstat.Consacrarea constituţională a dreptului la apănu este o noutate absolută în procesul de revizuireconstituţională, un asemenea fapt s-a produs înBelgia. Fiind un stat federal, fiecare regiune a statuluibelgian consacră dreptul la apă şi la salubritate încadrul său legal. Mai mult decât atât, există un interessocial sporit pentru garantarea realizării acestui drept.Existenţa dreptului nominalizat la nivel naţionaleste un pas iminent în dezvoltarea durabilă a statuluibelgian. În acest sens, în Camera Reprezentanţilor,la 23 februarie 2004, a fost înaintată o iniţiativă încare se solicita revizuirea art. 23 din Constituţiabelgiană prin consacrarea în dispoziţiile acestuihtm, accesat la data de 23 august 2010.27Apud I. Cloşcă, I. Suceavă. Tratat de drepturile omului. Bucureşti:Europa Nova.1995, p. 43.44 - nr. 3(18), septembrie 2010

Dreptarticol a dreptului fundamental la apă. 28 Este curioscă iniţiativa respectivă a fost iniţiată în condiţiile încare aprovizionarea populaţiei statului belgian cuapă nu este una cu dificultăţi. Astfel, în anul 2008populaţia belgiană era asigurată cu apă de calitatela indicele de 100 procente atât în mediul urban,cât şi în mediul rural. 29 Totodată, conform datelorEurostat, încă din anul 2005 volumul de apă pe capde locuitor pe zi constituia 106 litri, 30 un volum caredepăşeşte impunător minimul necesar european de20 de litri de apă pe cap de locuitor, pe zi.În concluzie, în speranţa ameliorării situaţieidin domeniul dat în Republica Moldova venimcu următoarele constatări: apa reprezintă un buncomun aparţinând omenirii şi tuturor fiinţelor vii, deaceea este necesară o gestionare de durată a acesteibogăţii naturale printr-o utilizare raţională şi luptacontra tuturor formelor de poluare esenţiale ce argaranta pe termen lung accesul la apă, sursă a vieţiişi demnităţii.28C. Armeni. The Right ot Water in Belgium. InternationalEnviromental Law Reasearch Centre, 2008, http://ielrc.org/research_water.php, accesat la 23 august 2010.29World Resource Institute, Earth Trends Database, http://earthtrends.wri.org/searchable_db,/ accesat la 10 septembrie2010.30Eurostat, http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_SDDS/EN/env_wat_esms.htm, accesat la 10 septembrie 2010.Înainte de toate, apa este un element indispensabilpentru igienă şi sănătate. Menţinereagestionării publice a acestui sector este esenţialăpentru a asigura egalitatea de acces şi de securitate aaprovizionării. Este datoria comunităţii de a garantatuturor fiinţelor umane accesul la apă în cantitatea şide calitatea necesară pentru a duce o viaţă demnă.Un pas important în materializarea dreptului laapă ar fi recunoaşterea oficială a dreptului la apăprin consacrarea acestuia în Constituţia RepubliciiMoldova. În această ordine de idei, propunemcompletarea art. 37 Dreptul la un mediu înconjurătorsănătos, din Legea fundamentală, cu un alineat avândurmătorul conţinut: Orice persoană are dreptul laaprovizionare corespunzătoare cu apă de calitate şiîn cantitatea necesară.În viziunea noastră, constituţionalizarea dreptuluila apă ar însemna garantarea acestui drept prin alteacte normative subordonate normei constituţionale.Stipularea constituţională şi garantarea dreptului laapă pot avea consecinţe dintre cele mai benefice:consolidarea obligaţiilor autorităţilor publicede a proteja resursele acvatice, asigurarea uneiprotecţii mai eficace a drepturilor subiective legatede apă, crearea unei temeinice baze legale pentrusancţionarea prin justiţie a daunelor aduse resurseloracvatice.Elizabeth Ivanovsky. Ilustraţie pentru "Les contes russes"nr. 3(18), septembrie 2010 - 45

AkademosSOLUŢII PENTRUPREVENIREAŞI DIMINUAREACONSECINŢELORINUNDAŢIILOR*SOLUTIONS TO PREVENT AND DECREASETHE CONSEQUENCES OF FLOODThe danger of fl oods is very up to date for theRepublic of Moldova, so, two types of fl ood arecharacteristic: transboundary, caused by Dniesterand Prut rivers, and local, caused by dischargesof small streams, lakes, ponds. A group of expertsfrom the Academy of Sciences of Moldova developedsolutions to prevent damages caused by triggeringfl oods. Among these are: the creation of Nationalcenter of fl ood monitoring; the assessment of fl oodareas and the liable to inundation potential ofDniester and Prut rivers and small streams; theelaboration of “Scheme of protection of populatedlocalities against fl ood”; the regular water samplingin fl ood areas to monitor the state of pollution; theimplementation of fl ash fl ood model; the agreementbetween Ukraine-Republic of Moldova-Romania onmonitoring, forecasting and sustainable exploitationof aquatic ecosystems etc.* La elaborarea soluţiilor au participat:Acad. Gheorghe Duca, preşedintele AŞM;Acad. Teodor Furdui, prim-vicepreşedinte alAŞM;Dr. hab. Orest Melniciuc, Institutul de Ecologieşi Geografie al AŞM;Dr. hab. Elena Zubcov, Institutul de Zoologie alAŞM;Dr. conf. Viorica Gladchi, decan al Facultăţiide Chimie şi Tehnologie Chimică a USM, CatedraChimie Industrială şi Ecologică;Dr. Constantin Moraru, Institutul de Geologie şiSeismologie al AŞM;Dr. Oleg Bogdevici, Institutul de Geologie şiSeismologie al AŞM;Dr. Nicolae Arnăut, Institutul de Geologie şiSeismologie al AŞM;Victor Bujac, administrator al “DirecţieiBaziniere de Gospodărire a Apelor”, Agenţia “ApeleMoldovei”Pericolul inundaţiilor este unul foarte actualpentru Republica Moldova. Astfel de calamităţicare aduc prejudicii grave economiei, de genul celordin 2008 şi 2010, riscă să se repete la nesfârşit dacănu vor fi întreprinse un şir de măsuri fundamentateştiinţific.Pentru Moldova sunt caracteristice două tipuride inundaţii: transfrontaliere, provocate de râurileNistru şi Prut şi locale, provocate de deversăripe râurile mici, lacuri, heleşteie. Din păcate,actualmente în Republica Moldova nu existăun cadastru naţional sau un registru adecvat cucaracteristicile hidrologice ale bazinelor acvatice înbaza cărora să se elaboreze măsuri pentru prevenireacalamităţilor naturale.În vederea susţinerii activităţilor de prevenirea consecinţelor inundaţiilor, Academia de Ştiinţea Moldovei este deschisă pentru colaborare cuautorităţile naţionale, luând în consideraţie faptul căîn instituţiile academice activează savanţi şi experţide marcă în domeniul monitoringului resurselor deapă, care sunt consolidaţi în cadrul Programuluide Stat „Cercetări ştiinţifice şi de management alecalităţii apelor”.În urma unor ample dezbateri ştiinţifice, s-aucristalizat clar măsurile ce se impun pentruprevenirea prejudiciilor cauzate de declanşareaviiturilor.Astfel, este necesară crearea unui Centrunaţional de monitorizare a inundaţiilor, care vastoca informaţia operativă despre inundaţii parvenităpe parcursul situaţiilor excepţionale de la instituţiileresponsabile şi va coordona toate acţiunile în acestsens. Crearea unui asemenea centru este condiţionatăde lipsa unei colaborări coerente dintre instituţiileresponsabile. Venim cu propunerea ca Centrul dat săfie constituit în cadrul Agenţiei „Apele Moldovei”.Este necesară evaluarea zonelor inundabileşi a potenţialului inundabil pe râurile Nistruşi Prut, precum şi pe râurile mici pe care se potdeclanşa inundaţii interne. Din partea Academiei deŞtiinţe la aceste lucrări pot participa specialişti dela Institutul de Ecologie şi Geografie şi Institutul deGeologie şi Seismologie.Institutul de proiectare “Acvaproiect” urmeazăsă perfecteze şi continue elaborarea „Schemeide protecţie a localităţilor populate împotrivainundaţiilor”, aprobată prin Hotărârea GuvernuluiRepublicii Moldova în anul 2000.Prelevarea regulată a probelor de apă înzonele inundate pentru monitorizarea situaţieide poluare este imperios necesară. Academia deŞtiinţe dispune de metode moderne de efectuare a46 - nr. 3(18), septembrie 2010

AŞM, consultant al autorităţilor publice centraleanalizelor probelor de apă după diverşi parametriincluşi în Directiva UE privind apa. Printreinstituţiile care pot delega experţi pentru efectuareaunui asemenea monitoring menţionăm Institutulde Zoologie, Institutul de Ecologie şi Geografie,Institutul de Geologie şi Seismologie, Institutul deChimie, catedra Chimie Industrială şi Ecologicăa Facultăţii de Chimie şi Tehnologie Chimică aUSM.În cadrul Academiei de Ştiinţe a Moldovei estecreat un grup de lucru care deja a efectuat prelevareaprobelor de apă din zonele inundate şi le-a analizat înconformitate cu parametrii fizico-chimici, biologici,hidrochimici. Rezultatele obţinute vor fi folosite înscopul efectuării unui monitoring adecvat al calităţiiapelor de suprafaţă şi subterane din zonele inundatesau cu pericol de inundaţii.Cercetarea şi proiectarea, în scopulreconstrucţiei şi fortificării, a locurilor slabe aledigurilor de protecţie. După scăderea apelor vafi necesară pomparea apelor din beciuri, curăţareafântânilor de mină ş.a. Activitatea de proiectare poatefi efectuată de Institutul de proiectare a sistemelorde gospodărire a apelor “Acvaproiect”.Implementarea modelului undei viiturilorse înscrie printre scopurile strategice. În cadrulProgramului de Stat „Cercetări ştiinţifice şi demanagement ale calităţii apelor” se elaboreazămodelul cinematic al undelor de viitură şi riscurilorde inundaţii pe râurile Moldovei cu aplicareatehnologiilor informaţionale de ultimă oră.Activitatea dată necesită investiţii suplimentarepentru procurarea softului licenţiat de peste hotare.Responsabilitatea pentru gestionarea modeluluirespectiv şi-ar putea-o asuma Institutul de Ecologieşi Geografie al AŞM şi Agenţia „Apele Moldovei”.Este strict necesară asigurarea schimbuluiinformativ privind situaţia la zi dintre RepublicaMoldova, România şi Ucraina. În acelaşi timp,este obligatorie stabilirea relaţiilor de colaborarecu aceste ţări privind cadastrul apelor, monitoringulcalităţii apelor de tranzit în afara perioadelor depericol de inundaţii. Această colaborare poatefi asigurată prin crearea centrelor comune demonitorizare. Republica Moldova ar putea fireprezentată de experţii Academiei de Ştiinţe,Ministerului Mediului, Centrului de SănătatePublică, Serviciului de Stat „Hidrometeo”.Pentru prevenirea inundaţiilor pe râuriletransfrontaliere este necesară semnarea acorduluiîntre Ucraina-Republica Moldova-Româniaprivind monitorizarea, prognozarea şivalorificarea durabilă a ecosistemelor acvatice(inclusiv restabilirea programelor internaţionalede cercetare în bazinele hidrografice ale fluviuluiNistru şi râului Prut).Elizabeth Ivanovsky. Ilustraţie pentru "Les contes russes"nr. 3(18), septembrie 2010 - 47

AkademosSĂNATATEA PUBLICĂBAZATĂPE CUNOAŞTEREDr. hab. în medicină Mihai MAGDEI,Ministerul SănătăţiiTHE PUBLIC HEALTH BASEDKNOWLEDGESustainable development of countries in thecontemporary stage is inevitably determinedby the attitude of governments towards topublic health, to social and economic policiesand measures taken to improve the quality ofhuman life - as fundamental to the prosperityof society. Thus, public health social placed inthe spotlight - as the central goal of state policyand its practical activities should be aimed atreducing or eliminating the adverse infl uence ofenvironmental factors. Country’s legislation andpolicies to provide comprehensive measures ofhealth sectors, to integrate the economics goalswith the improvement and strengthening ofhealth. This could be achieved only under a deepknowledge of health conditions, the links betweensocial decisions addressed to environmentalfactors determining public health strategies withscientifi c arguments and mechanisms to reviewimplementation of new principles public healthas refl ected in recently adopted legislation, andintegrating all social forces in this work.IntroducereDezvoltarea durabilă a oricărei societăţi estedeterminată în mare măsură de resursele umane şi,nu în ultimul rând, de starea de sănătate a oamenilor.Nicio civilizaţie n-a avut soarta de a prospera avândo populaţie cu sănătatea compromisă.Ideea despre sănătate ca potenţial de dezvoltareeste cunoscută din timpuri foarte îndepărtate [1] ,însă doar la intersecţia secolelor XX-XXI gândireaştiinţifică tot mai accentuat plasează sănătateapopulaţiei în centrul proceselor socio-umane şieconomice ale statelor. Prin aceasta, subliniindinterdependenţa sănătăţii populaţiei de mediul deexistenţă, de activitatea individului şi nivelul dedezvoltare. Astfel, în raportul Comisiei OMS pentrumacroeconomie şi sănătate (2001) este subliniat,că „...sănătatea reprezintă cauza, dar şi urmareadezvoltării, astfel încât pe de o parte sănătatea bunăeste o premisă importantă pentru dezvoltare, iarpe de altă parte, fără o sănătate bună a membrilorsocietăţii, a colectivelor este imposibil a realizăoportunităţile legate de dezvoltare” [2] .De menţionat că pe parcursul secolului XXşi la începutul secolului XXI sănătatea populaţieidin multe ţări s-a îmbunătăţit în paralel cuameliorarea indicilor de calitate a vieţii. Astfelde factori globali cum ar fi creşterea niveluluisocio-economic al ţărilor, asigurarea cantitativăşi suficientă cu produse alimentare inofensive,cu apă potabilă de calitate, crearea unor condiţiiigienice habituale şi ocupaţionale mai bune şi,desigur, implementarea unor modele eficientede asistenţă medicală, – toate în ansamblu aucontribuit semnificativ la ameliorarea indicilor desănătate a populaţiei pentru multe ţări de pe glob(Ţările Scandinave, Germania, Italia, Japonia ş.a.).Secretul acestei prosperări este destul de simplu:ţările nominalizate, odată cu dezvoltarea intensivăa economiei, n-au omis componenta dezvoltăriicondiţiilor socio-umane care determină nivelulcalităţii vieţii şi sănătăţii omului.Etapa contemporană de dezvoltare a sectoruluisanitar impune noi cerinţe faţă de formele şi metodelede activitate pentru ameliorarea, fortificarea şipromovarea sănătăţii populaţiei. Aceste cerinţe,în mare parte, sunt determinate de schimbărileintervenite în societate în ultimele două decenii(criza economică urmată de schimbări sociale,medico-demografice, migraţionale, culturale, decomportament etc.) şi care au contribuit esenţialla înrăutăţirea indicatorilor de bază ai sănătăţiipublice.În plus, influenţa nefavorabilă a factorilormediului ambiant, precum poluarea aerului sau apei,condiţiile igienice precare de habitat, modul nesănătosde viaţă, abuzul de alcool şi/sau alimentaţianeraţională, tabagismul sunt cauza multiplelormaladii şi decese. Unele studii concluzionează cădoar un singur factor, tabagismul, contribuie ladeclanşarea a 12-15 la sută din toate tipurile depatologii [3] . Alte rezultate ale cercetărilor vin sădemonstreze că factorii mediului ambiant „poartăresponsabilitatea” de nivelul sporit al morbidităţiila populaţie în cca 25-28 la sută din cazuri [4] . Aicimai trebuie de subliniat, că acest indicator diferăde la ţară la ţară şi depinde de gradul de dezvoltarea sectorului economic şi social, de culturafuncţională şi organizatorică a sistemelor statului,de educaţia sanitară a indivizilor şi de mulţi alţifactori. Astfel, structura morbidităţii la populaţiaRepublicii Moldova din anii 50-60 ai sec. XX,dominată de maladii infecţioase, în ultimii 20-25ani este determinată preponderent de maladiile non-48 - nr. 3(18), septembrie 2010

Reforma în sănătatetransmisibile şi generate de sinergismul complex alinfluenţei factorilor exogeni de mediu.Problemele de sănătate şi determinantele ei(starea de ansamblu)Rezultatele analizei comparative a indicilorde sănătate a populaţiei din statele europene şidin Republica Moldova denotă existenţa unorrestanţe semnificative la acest capitol, plasând-ope unul din ultimele locuri din Europa. După cumdemonstrează rezultatele studiilor, condiţiile socialeafectează distribuirea bolilor în toate societăţile şiîn toate timpurile, iar în această privinţă RepublicaMoldova nu face excepţie. Criza economică,prin care trece ţara, a modificat esenţial condiţiilesociale şi de trai ale populaţiei, acestea constituindsubstratul fundamental al sănătăţii publice, darşi un factor determinant al dezvoltării durabile.Experienţa ţărilor care au trecut prin situaţii similarene demonstrează că în aceste perioade de timp seacutizează toate fenomenele sociale, inclusiv celecare se referă la sănătatea populaţiei. Constituentelesănătăţii, manifestate prin morbiditate, invaliditateşi mortalitate înregistrează în această perioadă valorisemnificativ-nefavorabile, care în final afecteazăfundalul dezvoltării durabile a societăţii.Trebuie de subliniat, că manifestările şitendinţele negative în sănătatea populaţiei seevidenţiau deja în ultimele decenii ale secoluluiXX. Dar, odată cu aprofundarea crizei din ultimiiani, situaţia medico-demografică continuă să semenţină nesatisfăcătoare sau chiar să se agraveze,fiind una din cele mai precare din regiune. Astfel,comparând indicatorii speranţei de viaţă la naştere,atestaţi în Uniunea Europeană (74,9 ani) cu ceidin ţara noastră, aceasta a constituit 69,4 ani îna.2009, fiind una din cele mai scăzute din stateleeuropene [5] . Dezvoltarea demografică nefavorabilăa ţării este determinată de menţinerea nivelului înaltal mortalităţii populaţiei, inclusiv a ratelor înalteale mortalităţii în rândul populaţiei apte de muncă.Astfel, de mai mulţi ani, în republică se atestă unspor natural negativ determinat de nivelul scăzutal natalităţii şi de cel înalt al mortalităţii generale.Iar natalitatea joasă, la rândul ei, este consecinţa(directă şi indirectă) a proceselor socio-economicedin ţară – declinul economiei, şomajul, migraţiaexcesivă a populaţiei ş.a.Indicii demograficiConcomitent cu cele expuse mai sus, în situaţiademografică a ţării pe perioada de referinţă s-aobservat o uşoară tendinţă de ameliorare. Ratamortalităţii pe parcursul a.a.2006-2009 a avuto tendinţă nesemnificativă de diminuare anualcu 0,2% 0, indicii variind între 12,0 şi 11,8%0.Natalitatea a fost într-o uşoară creştere de la 10,5până la 11,4% 0(fig.1.), iar rata mortalităţii infantile aavut tendinţe nefavorabile – crescând cu 0,3 la 1000copii născuţi-vii şi stabilind un indice în limitele dela 11,8 (a.2006) până la 12,1% 0(a.2009). Cu toateacestea, indicele sporului natural s-a ameliorat de12.51211.5y = -0.06x + 12.0212 12y = 0.26x + 10.2111.9111.811.7 11.7511.74 11.7 11.6311.4 11.571110.510.510.610.9109.52006 2007 2008 2009 20010 2011 2012NatalitateaMoratalitateaFig. 1. Rata natalităţii şi mortalităţii (şi pronosticul acestora) a populaţiei Republicii Moldova(la 1000 populaţie, anii 2010-2012 reprezintă un pronostic)nr. 3(18), septembrie 2010 - 49

Akademosla minus 1,5 până la minus 0,4 la 1000 locuitori [6] .Ca urmare, cazurile de deces în rândul populaţieis-au micşorat cu cca 1000 persoane, (de la 43137persoane în a.2006 până la 42139 în a.2009).Actualmente sporul natural pozitiv se atestă doar înmun. Chişinău şi Bălţi, r. Ialoveni şi UTA Gaguzia(r-le Comrat, Ciadîr-Lunga şi Vulcăneşti).Mortalitatea specifică, sau indicii deceselor prinanumite maladii atestă valori semnificativ înalte (îna.2009). Astfel, mortalitatea prin boli ale aparatuluicirculator (cu 662,4 decese la 100 mii populaţie)se plasează pe primul loc, având o pondere înstructura cauzelor de decese egală cu 56,1%, urmatăde mortalitatea prin boli cancerigene (cu o rată de160,3% 000) şi o pondere în structură de 13,6%, demortalitatea prin maladii ale aparatului digestiv(cu 115,3 % 000). Pe ultimul loc, în această ordine,se clasează mortalitatea populaţiei prin maladiirespiratorii cu 64,7 cazuri la 100 mii populaţie,deţinând o pondere în structură de 5,5%.Datele comparative ale structurii cauzelor dedeces din Republica Moldova (fig.2) şi din Româniaatestă o structură aproape identică, cu excepţiatraumatismului. Acesta în Republica Moldova seplasează pe locul 4 cu o pondere de 8,2% în structurasumară, în România traumatismul având pondereade 5%, iar ca o cauză a decesului, aflându-se pelocul 5 după maladiile aparatului digestiv.În structura principalelor cauze de mortalitatea populaţiei, pe parcursul anilor 2006-2009, seînregistrează o uşoară diminuare a ratei mortalităţiiprin maladiile aparatului circulator, respirator,digestiv ş.a.. Însă, rata mortalităţii prin tumori(preponderent prin cele maligne) atestă o creşterecu 6,9 cazuri la 100 mii populaţie.Una din particularităţile, stabilite în urmaanalizei indicilor de mortalitate a populaţiei, constăîn rata înaltă a deceselor la persoane tinere şi celeîn vârstă aptă de muncă, fapt care se menţine operioadă deja de 10-15 ani.Rezultatele unei analize a indicelui AnilorPierduţi de Viaţă (sau YLL – Years of Life Lost) [7] acelor decedaţi în vârstă aptă de muncă (20-62 ani)din cauza bolilor aparatului circulator, respiratorşi digestiv, denotă prezenţa unor probleme desănătate extrem de grave.Astfel, doar pentru a.2008, cei decedaţi în vârstăaptă de muncă din cauza patologiilor indicate maisus, au constituit 7930 persoane, stabilind un indice(YLL) sumar de cca 181342 Ani Pierduţi de Viaţă.Luând în consideraţie valoarea PIB-lui/per capitaîn acest an egal cu 1694 dolari [8] , s-a stabilit căpierderile (brutto) pentru economia ţării au constituit307,2 mln. dolari. O tendinţă alarmantă se observăîn dinamica invalidităţii populaţiei apte de muncăşi a copiilor. Concomitent, în ţară se înregistreazăfenomenul de îmbătrânire a populaţiei, manifestatprin diminuarea numărului de copii şi adolescenţi,dar şi prin creşterea numărului cetăţenilor de vârstăavansată şi inapţi pentru participarea la procesul dedezvoltare a ţării.MorbiditateIndicele morbidităţii generale din ultimii aniatestă o tendinţă continuă de creştere, marcând6,6 puncte procentuale faţă de a.2007. Conformcalculelor se observă o creştere a dinamicii incidenţei8.25.56.8Boli aparatul circulatorTumoriBoli aparatul digestiv9.856.1Leziuni traumatice,intoxicatii si alte...Boli aparatul respirator13.6Alte cauze de decese50 - nr. 3(18), septembrie 2010Fig. 2. Ponderea principalelor cauze de decesela populaţia ţării, în a.2009 (în %)

Reforma în sănătatecu 115,9 cazuri de boli la fiecare 10 mii populaţie pean (faţă de media multianuală), iar pentru prevalenţă(fig.3) indicele dat constituie 233,1 cazuri la 10 miipopulaţie pe an (a.a.2007-2009). Fenomenul acesteidiferenţe, între incidenţă şi prevalenţă, indicăasupra procesului de cumulare a bolilor în rândulpopulaţiei, în general pe contul bolilor cronice nontransmisibile.Cercetările efectuate anterior au demonstratcă nivelul incidenţei stabilite în baza adresăriipacienţilor după servicii medicale constituie doar atreia parte din nivelul real al morbidităţii existente înrândul populaţiei [9] . Iar pentru unele patologii acestdecalaj este de câteva ori mai mare. Astfel, diferenţasemnificativă între incidenţă şi prevalenţă prinunele maladii în rândul populaţiei indică deficienţeîn activitatea de depistare activă a cazurilor demaladii, sau aplicarea insuficientă a acestei forme deorganizare a asistenţei medicale primare în teritorii.Unele determinante ale sănătăţiiCauzele stării precare a sănătăţii sunt destulde multiple şi polimorfe, fiind determinate în maremăsură de creşterea numărului şi influenţei factorilorde risc din mediul ambiant, de modul nesănătosde viaţă, precum şi de insuficienţa sau absenţacapacităţilor de aplicare a unor măsuri eficiente deprofilaxie a maladiilor.Creşterea morbidităţii generale în ultimii anieste determinată majoritar de influenţa factorilorcomportamentali ai populaţiei – morbiditatemanifestată prin rate înalte ale bolilor aparatuluicirculator, aparatului digestiv, respirator, aletraumelor ş.a.. De asemenea, o incidenţă înaltă printumori ale aparatului respirator dominant se atestă lapersoanele fumătoare, iar maladiile psihice au atinsrate înalte, inclusiv în rândul persoanelor alcooldependente.Este destul de alarmant acest fenomen, deoarecevârsta celor care folosesc abuziv alcoolul scade dinan în an, iar numărul lor absolut este în creştere.Astfel, s-a stabilit că consumul de alcool creşte de la42% la vârsta de 15-19 ani până la 68% la vârsta de45-59 ani [10] . Incidenţa prin alcoolism înregistrând111,7 cazuri la 100 mii populaţie în a. 2008 (faţăde 81,8 în a. 2001), contribuind prin aceasta lacreşterea psihozelor alcoolice de la 5,9 cazuri la 100mii populaţie în a. 2001 la 21,9 în a. 2008. Situaţiareală la acest capitol este mult mai gravă, deoareceîn ţară nu se duce evidenţa consumului abuzivhabitual, răspândit pe larg în rândul populaţieirurale, inclusiv a tineretului. Statistica medicală deevidenţă primară tot mai frecvent înregistrează ocreştere a numărului de femei alcoolice.Este în creştere, de asemenea, numărul depersoane suferinde de narcomanie. Începând cu anul1990, numărul narcomanilor luaţi la evidentă creşteîn medie cu 30% anual, iar incidenţa prin consumulde droguri în anul 2008 a constituit 31,9 la 100 miipopulaţie (sau. 1138 cazuri).O situaţie alarmantă se constată în ceea ce priveştemorbiditatea prin tuberculoză. Incidenţa printuberculoză activă se înregistrează în permanentăcreştere, de la 80,0 cazuri la 100 000 populaţie înanul 2001, până la 114,4 cazuri la 100 000 populaţieîn anul 2008, fapt care depăşeşte de 3 ori valorileincidenţei din regiunea europeană (Banca de dateEuropeană „Sănătate pentru toţi”, 2006).8000700060005000400030002000100006641.16850.17107.2y = 233,1x + 64003254.63232.83486.4y = 115.9x + 3092.82007 2008 2009IncidentaPrevalentaFig. 3. Dinamica incidenţei şi prevalenţei generale la populaţia ţării,(la 10 000 populaţie)nr. 3(18), septembrie 2010 - 51

AkademosO altă problemă de sănătate publică o reprezintăSIDA. Astăzi, suntem la etapa de debut a uneiveritabile epidemii a acestei maladii, care se confirmăprin datele diagnosticului de laborator. Astfel, înanii1987-1996, cumulativ au fost înregistrate doar67 persoane contaminate cu HIV, pe când numaiîn a. 2008 au fost înregistrate oficial 795 cazuri noide purtători ai infecţiei HIV (sau 19,34 la 100 miipopulaţie), sumar fiind înregistraţi 4996 persoane,inclusiv 1535 în teritoriile de est, cu antrenarea înprocesul epidemic a tuturor teritoriilor administrative.La un nivel înalt se menţine şi morbiditatea prininfecţiile cu transmitere sexuală [11] .A fost în creştere şi nivelul morbidităţii prinmaladiile infecţioase, acestea atingând indicatorisemnificativi din cauza nerespectării regimuluişi condiţiilor igienice a „traseului” tehnologic depăstrare şi transportare a materiei prime, păstrare,realizare şi folosire a produselor alimentare finite,îndeosebi în perioada unor ceremonii familiare(nunţi, cumetrii, prazdnice, onomastici s.a.).Anumite stări morbide în rândul populaţieisunt condiţionate de factorii mediului înconjurător,de instruire şi educaţie, ocupaţional, de nivelulscăzut al instruirii fizice şi igienice a populaţiei,preponderent a tinerilor, de stres, alimentaţianeraţională, deprinderile dăunătoare, sedentarismul,incompetenţa în problemele de profilaxie,planificarea familiei, atitudinea iresponsabilă dinpartea fiecărui individ faţă de propria sănătate,De notat că starea sanitaro-igienică a mediuluide viaţă, preponderent în spaţiul rural, continuăa fi nesatisfăcătoare. Astfel, apa – ca elementindispensabil al vieţii şi activităţii omului – cucaracteristici care nu corespund parametrilorsanitaro-chimici şi microbiologici, în condiţiilerurale devine un factor determinant pentru stareasănătăţii populaţiei. Calitatea apei de băut, atât dinsursele şi sistemele de distribuire, cât şi din fântâni,rămâne a fi destul de alarmantă [12] . Astăzi maicontinuă practica punerii în funcţiune a sistemelorde apeduct fără sisteme de canalizare şi epurare, faptcare contribuie la poluarea şi înrăutăţirea calităţiisolului şi apelor de suprafaţă, sporeşte gradul denecorespundere dintre indicatorii sanitaro-chimicişi cei sanitaro-microbiologici în probele de apă alerâurilor şi bazinelor acvatice.Un alt factor, determinant pentru starea desănătate a populaţiei, este mediul ocupaţional, peseama căruia în ultimii ani continuă să se înregistrezenivele sporite ale morbidităţii, inclusiv a cazurilor deboli profesionale condiţionate de locurile de muncăce nu corespund cerinţelor sanitaro-igienice ş.a.,intoxicaţiilor acute profesionale şi neprofesionaleetc.Impactul social, medico-demografic şi economical acestor determinante impune necesitateaintensificării acţiunilor de supraveghere a sănătăţiipublice, organizarea unor acţiuni complexe şicoordonate de profilaxie, diminuare şi/sau eliminarea factorilor negativi la nivel statal, de promovarea modului sănătos de viaţă şi educaţie sanitară,mobilizarea socială masivă în acest scop a populaţieişi organelor de resort de orice nivel.Aportul statului la fortificarea sănătăţiipopulaţi-ei şi la realizarea unor măsuri de profilaxiea maladiilor a fost insuficient în ultimii ani, iar înunele cazuri chiar formal. Programele Naţionale îndomeniul sănătăţii, de exemplu, fuseseră finanţate(conform sumelor planificate) cu deficienţeconsiderabile, cota acestora variind în limitele de 1,8la sută pentru Programul Serviciului de Asistenţă deUrgenţă şi 94,1 la sută pentru Programul Naţionalde profilaxie şi control al infecţiei HIV/SIDA.Perceperea conceptuală a sănătăţii publice –o nouă abordareLa etapa actuală, menţinerea şi fortificareasănătăţii cetăţenilor reprezintă un obiectiv socialprimordial al statului, care urmează să fie atins pe unfundal legislativ şi ştiinţifico-metodic modern, bazatpe o nouă paradigmă. Potrivit acesteia, sănătateapopulaţiei, inclusiv sănătatea publică, trebuie să fieplasată în centrul activităţilor sociale ale statului.Astfel, începând cu anii 80-90 ai secoluluitrecut s-a conturat şi conştientizat, la nivel regionalşi global, „complexitatea domeniului şi, implicit,a necesităţii de colaborare coerentă, coordonatăşi unitară la nivelul politicilor şi programelorcomunitare, naţionale şi internaţionale, în vedereaintervenţiei eficiente” [13] ....şi integrate pentruprevenirea maladiilor şi fortificarea sănătăţii.Sănătatea, în ansamblul ei social, este obiectulde studiu al disciplinei ştiinţifice şi domeniului săuaplicativ numit sănătate publică. Scopul acestuiaeste argumentarea, elaborarea şi implementareapoliticilor şi măsurilor de prevenire a maladiilorşi de promovare a sănătăţii populaţiei prin creareacondiţiilor optime de realizare maximă a potenţialuluide sănătate al fiecărui individ pe parcursul întregiivieţi şi atingerea unor standarde adecvate de calitatea vieţii.Conceptul Noii Sănătăţi Publice (NSP) includecu fermitate sănătatea în conceptul de dezvoltarea societăţii, conjugă eforturile pentru a asiguraocrotirea sănătăţii prin politici publice. Mai mult52 - nr. 3(18), septembrie 2010

Reforma în sănătatedecât atât, NSP este orientată spre atenţionareasocietăţii asupra problemelor prioritare de sănătate,participând totodată la identificarea strategiilor cuajutorul cărora ar fi posibil de a soluţiona acesteprobleme.Astăzi, majoritatea societăţii conştientizeazăimportanţa problemei şi este preocupată de stareaprecară a sănătăţii din ţară, ultima fiind estimatănu numai ca indicator etic şi socio-uman, dar şieconomic, cu impact evident asupra bunăstăriişi calităţii vieţii. Ca urmare, în ultimii ani în ţarăau fost întreprinse măsuri de proporţie menite săelimine sau să reducă riscurile pentru sănătate, săasigure accesul populaţiei la serviciile de sănătateinclusiv prin reducerea nivelului inechităţii socialela acest capitol.Suportul legalAstfel, măsurile orientate spre ameliorareasănătăţii au devenit parte componentă a celor maiimportante decizii ale statului (cum ar fi : SCERS,Planul de Acţiuni UE – Republica Moldova,Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, PoliticaNaţională de Sănătate, Strategia de dezvoltare asistemului de sănătate, Legea privind protecţiaconsumatorilor, nr.105-XV din 13 martie 2003,Legea privind produsele alimentare, nr.78-XV din18 martie 2004 ş.a.).Apogeul acestor politici, prin care sănătateapublică este plasată în centrul atenţiei sociale [14,15] ,a devenit adoptarea Legii organice a RepubliciiMoldova Nr. 10-XVI din 03.02.2009 Privindsupravegherea de stat a sănătăţii publice, care esteorientată integral spre reglementarea activităţilor dedezvoltare socială şi economică a ţării în raport cusănătatea în aşa mod, încât scopul central al politicilorstatului şi activităţile practice să fie (sau trebuie săfie) centrate pe sănătatea populaţiei, pe condiţiilede îmbunătăţire a calităţii vieţii cetăţenilor, prindiminuarea sau eliminarea influenţei nefavorabilea factorilor de mediu. Astfel, orice document depolitici în domeniul sănătăţii (actele legislativeşi normative), adoptate în ţară, trebuie să prevadămăsuri complexe intersectoriale care să integrezescopurile activităţii economice ale societăţii cu celede îmbunătăţire a condiţiilor de viaţă şi fortificare asănătăţii populaţiei.Paradigma dezvoltării noilor principii desănătate publică, prevăzute de Legea nr.10-XVI din03.02.2009 Privind supravegherea de stat a sănătăţiipublice, de-facto lansează o ofensivă socială şiextinsă pentru popularizarea şi implementarea unoracţiuni fundamentale de ameliorare şi fortificarea sănătăţii, înrolând toate forţele sociale sprerealizarea acestui deziderat. În final, prin aceastălege, Serviciul sanitaro-epidemiologic de stat al ţăriise reorganizează, prin transformare, în Serviciulde Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice, iarinstituţiile sale – Centrul Naţional Ştiinţifico-Practicde Medicină Preventivă şi Centrele de MedicinăPreventivă teritoriale se reorganizează, fiindtransformate, respectiv, în Centrul Naţional deSănătate Publică şi Centre de Sănătate Publicăteritoriale.La etapa elaborării actelor legislative şinormative, specialiştii din domeniu au discutatpe larg Conceptul şi Strategia acestei reforme, iarmai apoi şi proiectul Legii privind supraveghereade stat a sănătăţii publice. S-a beneficiat generos,în acest scop, de consultanţă din partea experţilorOrganizaţiei Mondiale a Sănătăţii (special invitaţi,de către ministerul de resort), care au susţinut şiapreciat înalt iniţiativa legislativă a RepubliciiMoldova, menţionând, totodată, că acest pas este oaliniere fermă la rigorile şi standardele comunitareale Uniunii Europene.Rolul ştiinţelor de sănătate publicăÎn toată această operă socială rolul ştiinţelorde sănătate publică urmează a fi orientat spreargumentarea şi soluţionarea unui şir de sarcini:• Identificarea, caracterizarea şi argumentareamăsurilor cu impact asupra procesului decizional îndomeniul sănătăţii publice, luându-se în consideraţievarietatea aspectelor şi condiţiilor comunitare,teritoriale şi regionale;• Elaborarea şi argumentarea definiţiilor uneiînţelegeri mai bune a deciziilor aplicate, din punctde vedere al pragmatismului şi eticii acestora;• Identificarea şi argumentarea legăturilorîntre caracterul deciziilor şi factorii care determinăstrategiile şi acţiunile de sănătate publică;• Argumentarea căilor de armonizareşi adaptare a mecanismelor internaţionale dereglementare în domeniul sănătăţii publice;• Argumentarea ştiinţifică a suportuluiinformaţional şi investiţional pentru reforma desănătate publică;• Argumentarea căilor de diminuare şi/saueliminare a diferenţelor în starea de sănătate adiferitor grupuri sociale şi regiuni socio-economiceale ţării;• Identificarea şi argumentarea direcţiilor dedezvoltare a legăturilor intersectoriale în societate,orientate spre îmbunătăţirea determinantelor desănătate;nr. 3(18), septembrie 2010 - 53

Akademos• Argumentarea implementării diferenţiate amăsurilor şi responsabilităţilor în raport cu sănătateapopulaţiei, pentru diferite organizaţii, întreprinderişi ramuri economice.• Argumentarea şi implementarea sistemuluide monitorizare şi analiză a progreselor deperformanţă a reformelor din sănătatea publică.În procesul de cercetare a direcţiilor enumerate sepune accentul pe dezvoltarea sănătăţii publice bazatepe cunoaştere, adică pe elaborarea şi implementareaunor măsuri în baza argumentelor ştiinţifice careobligatoriu ar avea un impact interramural şi intersectorial.Suportul organizaţional şi ştiinţifico-metodicpentru realizarea acestor direcţii de cercetare îl vaasigura Centrul Naţional de Sănătate Publică, instituitprin lege, care îşi va asuma şi coordonarea acţiunilorrespective în frunte cu Ministerul Sănătăţii.Tot prin lege au fost stabilite direcţiile desoluţionare a problemelor de sănătate publică,care cuprind: a) prevenirea, supravegherea şicontrolul bolilor transmisibile şi netransmisibile; b)monitorizarea stării de sănătate [16] ; c) promovareasănătăţii; d) sănătatea ocupaţională, e) monitorizareafactorilor de mediu cu prevenirea influenţei acestoraasupra sănătăţii; f) elaborarea şi implementareareglementarilor şi legislaţiei în domeniul sănătăţiipublice; g) managementul sănătăţii publice; h)acordarea serviciilor de sănătate publică specifice(sănătate şcolară, urgenţe în caz de calamităţi,servicii de laborator); i) organizarea structurilor şiinstruirea personalului pentru îngrijiri de sănătate apopulaţiei social vulnerabile ş.a..Concluzii:1. Starea precară a sănătăţii populaţiei ţăriila etapa actuală a reclamat necesitatea efectuăriireformelor şi implicării mai extinse a societăţii înprocesele de îmbunătăţire a indicilor de sănătate;2. Investiţiile mereu crescânde în sistemulde sănătate a ţării din ultimii 5-7 ani, preponderentorientate spre suportul proceselor de diagnostic şitratament al omului bolnav, developează ineficienţaprincipiilor fundamentale de utilizare a finanţelorpentru ameliorarea sănătăţii cetăţenilor;3. Actualmente, în scopul unui salt calitativ înameliorarea stării de sănătate a populaţiei, devineimperios necesară modificarea paradigmei deorganizare şi coordonare a proceselor care determinăindicii de sănătate, inclusiv prin reorientareasocietăţii, a fluxului de mijloace alocate în stat şi amăsurilor întreprinse, spre fortificarea şi promovareasănătăţii omului sănătos.Bibliografie:1. Abu ali ibn Sina. Qānūn fi ‘l-Tibb (CanonulMedicinei), Medieval Sourcebook: Ibn Sina (Avicenna)(973-1037): On Medicine, c. 1020 CE// http://www.fordham.edu/ halsall/ source/1020Avicenna-Medicine.html.2. Макроэкономика и здоровье: инвестирoвание вздоровье в целях экономического развития. / Докладкомиссии по макроэкономике и здоровью. ВОЗ,2001 г. 18с.3. Улучшение дeтерминантов здоровья./ ЕРБВОЗ, Копенхага, 2002, 14с.4. Pruss-Ustun A., Corvalan C. Preventing diseasethrough healthly environments. Towards an estimate of theenvironmental burden of disease. Geneva, World HealthOrganization 2006, (http://www.who.int/ quantifyinging_ehimpacts/publications, preventing disease.pdf).5. Banca de date Europeană „Sănătate pentru toţi”//http://www.euro.who.int/HFADB6. MS., CNMS,/ Indicatori preliminari în formatprescurtat privind sănătatea populaţiei şi activitateainstituţiilor medico-sanitare pe anii 2008-2009. Chişinău,2010.7. Colin D Mathers, Christopher JL Murray, AlanD Lopez, et.all Estimates of healthy life expectancy for191 countries in the year 2000: methods and resultsю,/ Global Programme on Evidence for Health PolicyDiscussion Paper No. 38 World Health Organization,-November 2001, 55p.8. PIB-ul Republicii Moldova, 3% din cel al Romaniei/Ziarul Financiar// http://www.zf.ro/politica/pib-ulrepublicii-moldova-3-din-cel-al-romaniei-4182108/9. Pantea V. Argumentarea sistemului optimalde asigurare a populaţiei rurale cu asistenţă medicalăspecializată de staţionar //Autoreferatul tezei de doctor înmedicină, Chişinău, 1997, 28 p.10. Studiul Demografic şi de Sănătate din RepublicaMoldova, CNSPMP, ONG MACRO, Calverton,Maryland, SUA, 2005, 371 p.11. Banca de date Europeană „Sănătate pentru toţi”,2006.12. N.Opopol, V.Pantea, I.Bahnarel ş.a. Sănătateaîn relaţie cu mediul de existenţă./Tip. „Sirius”, Chisinau2007, 84 p.13. Cucu A., Lupulescu D. Revista de Igienă şiSănătate Publică. vol.56, nr.12006, Timişoara, 2006.14. Second European Quality of Life Survey – FirstFindings. European Foundation for the Improvementof Living and Working Conditions. Wyattville Road,Loughlinstown, Dublin 18, Ireland, 8 p.15. WHO Report. Health and Environment in Europe:Progress Assessment. Regional Office for Europe, 2010,168 p.16. Пармская декларация по окружающей среде иохране здоровья. /Пятая министерская конференцияпо окружающей среде и охране здоровья “Защитимздоровье детей в изменяющейся среде”/ Парма,Италия, 10–12 марта 2010 г., 11 p.54 - nr. 3(18), septembrie 2010

SociologiePERCEPŢIA REFORMEIÎN ŞTIINŢĂ:STUDIU SOCIOLOGICDr. Valeriu MÎNDRUPERCEPTION OF REFORM IN SCIENCE:SOCIOLOGICAL SURVEYThe article presents a summary of the main resultsof sociological research that has been done recentlyin the institutions of science and innovation. he studywas aimed to elucidate the changes that have occurredin scince recent years due to the implementation ofreform and their level of understanding by scientists.For this purpose a standart questionnaire wasdeveloped that allows the monitoring reform processof science by certain indicators. On the strength ofthe research results there are developed concretemeasures to improve operations and enhance theeffi ciency of science.În perioada 13-20 august 2010, InstitutulIntegrare Europeană şi Ştiinţe Politice al Academieide Ştiinţe a Moldovei a efectuat un studiusociologic privind schimbările ce se produc în sferaştiinţei şi inovării în urma implementării reformei,precum şi nivelul de percepţie a acestora de cătreoamenii de ştiinţă. Cercetarea de tip monitoring seefectuează deja al cincilea an consecutiv, în bazaunui chestionar sociologic standardizat, structuratîn câteva compartimente, care reflectă situaţia dindomeniul ştiinţei şi măsurile întreprinse în vedereaîmbunătăţirii acesteia, evaluarea de către cercetătoriiştiinţifici a activităţii proprii şi a instituţiei în caresunt angajaţi, eficienţa utilizării potenţialului demuncă, resurselor umane, estimarea condiţiilor demuncă, necesităţilor de dezvoltare a personaluluiştiinţific, nivelului de mulţumire a cercetătorilor deactivitatea pe care o desfăşoară managerii Academieide Ştiinţe, instituţiilor academice, precum şi măsurilede sporire a activităţii ştiinţifice şi afirmării ştiinţeica bază a dezvoltării societăţii.Eşantionul cercetării a fost alcătuit din 365 desavanţi din diverse instituţii din sfera ştiinţei şi inovării,dintre care 24 la sută sau circa fiecare al patrulea estedoctor habilitat, 53 la sută sunt doctori în ştiinţe şi 23la sută sunt cercetători fără grad ştiinţific. Circa 70 lasută dintre subiecţii investigaţi activează în domeniulştiinţei mai mult de 15 ani. Datele şi informaţiilerezultate din ancheta de teren au fost uneori corelatecu principalele variabile de alcătuire a eşantionului –domeniul de activitate, gradul ştiinţific, vechimea înmuncă, categoria de vârstă.Aşadar, care sunt principalele rezultate alecercetării, cum apreciază oamenii de ştiinţăschimbările ce se produc în sfera ştiinţei şi inovăriişi ce măsuri cred ei că ar fi necesar de întreprinspentru a îmbunătăţi mersul reformei, eficienţaactivităţii ştiinţifice?Potrivit datelor investigaţiei, reforma îndomeniul ştiinţei care a demarat acum cinci ani erauna necesară şi aprobarea Codului cu privire la ştiinţăşi inovare era privită (poate mai puţin percepută)de către o mare parte a comunităţii ştiinţifice ca ooportunitate de ameliorare a situaţiei din domeniu.Din aceste considerente, peste o jumătate dintrecercetătorii ştiinţifici chestionaţi la începutulimplementării reformei acum cinci ani, declarau cădirecţia de reformare a ştiinţei este satisfăcătoare.Fig. 1. Aprecierea direcţiei în care evoluează reforma în ştiinţănr. 3(18), septembrie 2010 - 55

AkademosCu alte cuvinte, iniţial reforma a fost încuviinţatăsau aprobată de 51 la sută dintre oamenii de ştiinţă.În prezent, numărul cercetătorilor care considerăcă direcţia în care evoluează reforma în ştiinţă estecorectă a crescut până la 61 la sută (Figura 1).Astfel, în opinia comunităţii ştiinţifice, pe parcursulultimilor 4-5 ani, în pofida mai multor impedimentecu precădere de ordin financiar, s-a îmbunătăţitmanagementul ştiinţei şi personalului (42%), a sporitaccesul cercetătorilor ştiinţifici la diferite programede cercetare şi schimbul de experienţă (56%), s-aîmbunătăţit organizarea şi finanţarea cercetărilorştiinţifice (35%), calitatea lor (44%), s-au consolidatşi s-au extins relaţiile de colaborare cu instituţiile deprofil de peste hotare (40%) etc.Într-o anumită măsură, s-a îmbunătăţit şi situaţiatinerilor din sfera ştiinţei şi inovării: posibilităţile lorde angajare, de promovare, de creştere profesională.Drept că aceste schimbări sunt mai mult perceputeşi menţionate în cadrul studiului de înşişi tineriicercetători, mai puţin de către colegii lor de serviciucu experienţă.Sunt catalogate ca fiind satisfăcătoare şi relaţiiledin interiorul colectivelor ştiinţifice. Potrivitdatelor studiului, peste 90 la sută dintre cercetătoriiştiinţifici s-au declarat destul de mulţumiţi sau foartemulţumiţi de relaţiile cu colegii de serviciu, precumşi de relaţiile cu directorul institutului, 87 la sutăapreciază pozitiv relaţiile cu şeful de laborator saude sector, 75 la sută sunt mulţumiţi de relaţiile cuadministraţia Academiei de Ştiinţe. Astfel, în opiniamajorităţii absolute a respondenţilor, actualmenteîn echipele de cercetare există un climat favorabilpentru desfăşurarea activităţii ştiinţifice.În acest context trebuie menţionat că, potrivitstudiului, circa 70 la sută dintre cercetătoriiştiinţifici, pe lângă proiectele instituţionale, participăşi la alte concursuri de proiecte şi programe care nusunt finanţate de la bugetul de stat, fapt ce denotănivelul înalt de activism, interesul sporit al uneipărţi considerabile de cercetători ştiinţifici pentrumunca de investigaţie, pentru extinderea arealuluide cercetări ştiinţifice. Potrivit datelor Academieide Ştiinţe, în anul 2009 au fost realizate în total603 proiecte, inclusiv 314 proiecte instituţionale,iar suma alocaţiilor bugetare pentru cercetărilefundamentale şi aplicate a constituit circa 261,5 mil.lei.Toate aceste schimbări spre bine au impulsionat,într-o măsură mai mare sau mai mică, activitateacercetătorilor ştiinţifici, a instituţiilor în general.Totodată, studiul pune în evidenţă faptul că, deşise întreprind acţiuni concrete în vederea afirmăriiştiinţei şi inovării ca bază a dezvoltării societăţii,situaţia în domeniu deocamdată nu poate ficonsiderată satisfăcătoare. În opinia cercetătorilor,reforma în sfera ştiinţei şi inovării deocamdatădecurge anevoios şi cu puţine rezultate relevante.Numai 24 la sută dintre reprezentanţii comunităţiiştiinţifice consideră situaţia actuală din ştiinţă/învăţământ ca fiind satisfăcătoare, restul 3/4 dintrerespondenţi sunt de părere că situaţia este puţinsatisfăcătoare (43%), nesatisfăcătoare (23%) orichiar critică (9%). Cu toate că peste 60 la sutădintre cercetători apreciază direcţia de reformarea ştiinţei ca fiind una corectă, numai 38 la sutădintre reprezentanţii ştiinţei consideră că reformase desfăşoară într-un mod satisfăcător (Figura 2).Fig. 2. Aprecierea mersului reformei în ştiinţăPotrivit studiului, estimările negative alesituaţiei din domeniul ştiinţei şi educaţiei suntdeterminate în mare parte de faptul că unele măsuriîntreprinse în vederea reformării ştiinţei nu suntsuficient de eficiente şi, din aceste considerente, lamulţi indicatori situaţia a rămas aceeaşi sau chiar s-aînrăutăţit. Astfel, în opinia a circa o jumătate (48%)dintre subiecţii investigaţi, în primul rând, a rămasneschimbată atitudinea cercetătorilor faţă de muncăsau, şi mai grav, s-a înrăutăţit (10%). Conformpropriilor estimări, circa 25-30 la sută dintrecercetătorii ştiinţifici muncesc la serviciu pe nota 7şi mai joase, potenţialul său de muncă îl utilizeazăla nivel de cel mult 70 la sută şi rezultate relevante,care ar putea fi aplicate cu succes în practică, nu au(Figura 3).Fig. 3. Evaluarea potenţialului personal de muncăutilizat la serviciuÎn opinia comunităţii ştiinţifice, nu a evoluatpozitiv în ultimii ani nici atitudinea statului faţă deştiinţă. De această părere sunt peste 2/3 sau 68 lasută dintre oamenii de ştiinţă, inclusiv 42 la sută56 - nr. 3(18), septembrie 2010

Sociologiedintre cercetători consideră că statul nu manifestăo atitudine adecvată faţă de ştiinţă, iar 26 la sutăsusţin că atitudinea statului faţă de ştiinţă în generea devenit mult mai indiferentă.În contextul acestor estimări, credem că esteoportun să ne întrebăm care este rostul şi eficienţaparteneriatului Guvern-Academia de Ştiinţe. Cuatât mai mult cu cât oamenii de ştiinţă, iniţial,legau mari speranţe de semnarea acestui acord,considerând că în viitor Guvernul, ministerele,precum şi alte instituţii ale statului vor apelapermanent la ştiinţă (aşa cum o fac alte state), vorsolicita cercetări concrete axate pe necesităţile dedezvoltare social-economică a ţării şi împreunăvor întreprinde măsuri eficiente de soluţionare adiferitelor probleme cu care se confruntă societatea.Totodată, era necesar de îmbunătăţit considerabilposibilităţile de implementare, de utilizare arezultatelor ştiinţifice. Asta cu atât mai mult cu cât,în opinia mai multor cercetători, asemenea rezultateexistă. După cum denotă rezultatele cercetării,aproximativ 80 la sută dintre respondenţi considerăcă rezultatele cercetărilor efectuate de ei în cadrulinstituţiilor ştiinţifice, în mare măsură corespundnecesităţilor de dezvoltare a societăţii noastre şi arputea fi aplicate cu succes în practică (Figura 4).5 ani susţin că în ultimul timp calitatea tezelor dedoctorat s-a îmbunătăţit, peste 60 la sută dintrecercetători cu un stagiu mai mare, dimpotrivă,consideră că sub aspectul calităţii tezele au rămas laacelaşi nivel (41%) sau chiar s-au înrăutăţit (21%).Dintre doctorii habilitaţi, circa o jumătate estimeazăcă a rămas neschimbată calitatea tezelor dedoctorat, iar 18 la sută – că s-a înrăutăţit. Din acesteconsiderente, conform datelor studiului, numai 56 lasută dintre oamenii de ştiinţă apreciază activitateainstitutului în domeniul pregătirii tinerilor cercetătorica fiind satisfăcătoare, 32 la sută consideră activitateainstitutului în această privinţă puţin satisfăcătoareşi 12 la sută o califică drept nesatisfăcătoare. Demenţionat, totodată, că actualmente, vârsta medie acercetătorilor din sfera ştiinţei şi inovării este de 47de ani, inclusiv 64 de ani a doctorilor habilitaţi şi 51de ani a doctorilor în ştiinţe. Ponderea cercetătorilorştiinţifici de până la 35 de ani constituie 30 la sută dinnumărul total al cercetătorilor ştiinţifici (Figura 5).Fig. 4. Opiniile cercetătorilor ştiinţifici privindnivelul de corespundere a rezultatelor cercetărilordin domeniul în care activează necesităţilor dedezvoltare a societăţii noastreO mare parte dintre cercetători consideră că s-auînregistrat puţine progrese în ultimii 4-5 ani şi în ceeace priveşte motivarea cadrelor ştiinţifice, inclusivstimularea lor materială. Circa 2/3 dintre cercetătorisunt de părere că situaţia în această privinţă a rămasaceeaşi (38%) sau chiar s-a înrăutăţit (27%). Aceastăopinie este susţinută, îndeosebi, de către cercetătoriicare activează în ştiinţă de 16-25 de ani, precum şide doctorii habilitaţi.După părerea mai multor respondenţi, puţineschimbări în bine s-au produs şi în ce priveştecalitatea tezelor de doctorat, pregătirea profesionalăa tinerilor cercetători. Deşi peste 40 la sută dintrecercetătorii care activează în ştiinţă mai puţin deFig. 5. Schimbările care s-au produs în ultimii 4-5ani în sfera ştiinţei şi inovării şi nivelul de percepţiea acestora de către comunitatea ştiinţificăStudiul denotă, de asemenea, şi un nivel destulde redus al satisfacţiei cercetătorilor de condiţiilenr. 3(18), septembrie 2010 - 57

de muncă, fiind invocate, cu precădere, lipsa uneifinanţări suficiente a cercetărilor de laborator sau deteren (55%), precum şi lipsa unor forme permanentede creştere profesională: conferinţe ştiinţificopractice,deplasări de serviciu în instituţiile deprofil de peste hotare, stagii în centrele ştiinţificede prestigiu (22%) etc. Nu mai puţin stringentă esteşi problema asigurării laboratoarelor, sectoarelorcu utilaje, reactive, computere performante care, înopinia a peste 60 la sută dintre cercetători, ar contribuiîn mod substanţial la eficientizarea activităţiiştiinţifice, utilizarea raţională a timpului, creştereaproductivităţii muncii. Conform datelor cercetării,mulţumiţi de condiţiile de muncă s-au declaratnumai 40 la sută dintre subiecţii investigaţi.Potrivit studiului, cea mai mare parte aoamenilor de ştiinţă sunt nemulţumiţi nu numai decondiţiile de lucru, dar şi de remunerarea muncii,de condiţiile de viaţă. Astăzi, peste 80 la sutădintre cercetătorii ştiinţifici nu prea sunt mulţumiţi(61%) sau chiar deloc nu sunt mulţumiţi de salariileprimite, de evaluarea activităţii sale (23%). Înopinia a circa 3/4 sau 74% dintre cercetători,salariile lor sunt cu mult mai mici decât muncadepusă. Din cauza retribuţiei modeste, o partesemnificativă, îndeosebi a generaţiei tinere, în cazulunor oferte avantajoase de angajare la serviciu înalte domenii de activitate decât în cel al ştiinţei sauînvăţământului, ar fi dispusă să accepte asemeneapropunere. Această intenţie au declarat-o peste ojumătate dintre cercetătorii care activează în ştiinţămai puţin de 15 ani, o parte dintre ei deţinândgradul de doctor în ştiinţe.Potrivit datelor cercetării, la sigur vor acceptasă se angajeze într-un alt domeniu de activitate 21la sută şi, probabil, vor accepta 35 lasută dintre cercetătorii care activeazăîn ştiinţă mai puţin de 5 ani şi nu augrad ştiinţific. Dintre cercetătorii caredeţin gradul de doctor în ştiinţe, 15 lasută la sigur vor accepta şi 37 la sutămai curând că vor accepta dacă ar aveao astfel de ofertă. În niciun caz nu vaaccepta să abandoneze ştiinţa doarfiecare al cincilea cercetător ştiinţific,îndeosebi, doctorii habilitaţi (45%) şicei care au deja un stagiu de muncă îndomeniu mai mult de 25 de ani (32%)(Figura 6).De menţionat, totodată, că dupăcum arată rezultatele investigaţiei,majorarea salariilor ar fortifica interesul58 - nr. 3(18), septembrie 2010Akademoscercetătorilor ştiinţifici faţă de muncă şi i-ar motivapentru o activitate mai intensă, mai productivă. Cuatât mai mult cu cât, potrivit studiului, peste 2/3dintre oamenii de ştiinţă nu sunt angajaţi în alteinstituţii de cercetare sau de învăţământ şi pentru ei,probabil, salariul ar putea fi unica sursă de venit.Cu referire la condiţiile locative, studiul constatăcă peste o jumătate dintre cercetătorii ştiinţificiconsideră că, în prezent, ei nu dispun de condiţiidecente de trai, din care cauză 30 la sută dintrecercetători nu prea sunt mulţumiţi, iar 21 la sutădeloc nu sunt mulţumiţi de condiţiile sale locative.Nivelul redus de mulţumire al cercetătorilorştiinţifici de condiţiile de trai este caracteristicnu numai pentru cercetătorii tineri, dar şi pentrureprezentanţii altor categorii de vârstă, care au dejao bogată experienţă în muncă, deţin grade ştiinţificeşi dispun de rezultate ştiinţifice relevante.Astfel, din analiza datelor cercetării rezultă că,pentru ameliorarea reformei şi sporirea eficienţeiştiinţei, care i-ar permite să se afirme ca bază adezvoltării societăţii, este necesar de a asigura, maiîntâi de toate, o finanţare satisfăcătoare a ştiinţei, dea consolida baza tehnică şi materială a instituţiilorştiinţifice şi de a îmbunătăţi nivelul de trai aloamenilor de ştiinţă.Este necesară, de asemenea, o schimbare radicalăa atitudinii statului faţă de ştiinţă, ca aceasta să devinăo prioritate naţională, iar guvernul, ministerele săsolicite cercetări concrete, axate pe necesităţilede dezvoltare a societăţii. Ştiinţa urmează să fieantrenată plenar în elaborarea şi implementareapoliticilor şi strategiilor de dezvoltare naţională.Numai în asemenea condiţii ştiinţa va deveni multmai competitivă şi atractivă, mult mai eficientă şi vaavea perspective reale de dezvoltare.Fig. 6. Disponibilitatea cercetătorilor ştiinţifici de a accepta să seangajeze în alte domenii de activitateîn cazul unor oferte avantajoase

Tribuna tânărului savantPROTECŢIA DATELORCU CARACTERPERSONAL.REGLEMENTĂRILA NIVELINTERNAŢIONALALE DOMENIULUIAndrian ROŞA,master în relaţii internaţionalePERSONAL DATA PROTECTION.REGULATIONS AT INTERNATIONAL LEVEL OFTHE FIELDThe intensive development of the informationtechnologies, which have an enormous infl uenceon the privacy, has brought to the attention ofinternational community the personal data protectionarea. This article aims to highlight the way thefi eld of personal data protection is envisaged bythe international society and namely within theinternational organizations. There will be describedthe main relevant acts issued by such bodies likeCouncil of Europe, European Union, United Nations,OECD. Also, it will not be left aside mentioningthe acts of international justice courts and forums.The article presents an analysis that furnishes,thus, a valuable background in systematizingthe international provisions of the personal dataprotection domain with a view of coordinating theefforts at the national level to align the practices andregulations to international standards.Dreptul la viaţa privată, consfinţit în ConstituţiaRepublicii Moldova la capitolul drepturilor şilibertăţilor fundamentale 1 , se află deja de multtimp în atenţia comunităţii internaţionale, care atins să asigure un cadru regulatoriu ce ar introduceo reglementare cât de cât uniformă la nivelinternaţional a domeniului protecţiei vieţii private.Recent, odată cu dezvoltarea dinamică a societăţiiinformaţionale, accentul a fost pus anume peprotecţia datelor cu caracter personal, care, înprincipiu, conţin totalitatea de informaţie capabilăsă dezvăluie cu lux de amănunte viaţa privată aindivizilor.Consiliul EuropeiDeşi Convenţia pentru apărarea drepturiloromului şi a libertăţilor fundamentale a ConsiliuluiEuropei din 04 noiembrie 1950 2 face referinţă ladreptul la inviolabilitatea vieţii private, primul1Articolul 28 cu privire la viaţa intimă, familială şi privată.2Articolul 8. Dreptul la respectare a vieţii private şi de familie.instrument internaţional menit să creeze cadrulgeneral de standarde în domeniul protecţiei datelorcu caracter personal este considerată Convenţiapentru protecţia persoanelor referitor la prelucrareaautomatizată a datelor cu caracter personal,deschisă spre semnare pentru statele membre aleConsiliului Europei la Strasbourg, în ziua de 28ianuarie 1981 3 şi intrată în vigoare la 1 octombrie1985.Convenţia dată, prin urmare, atrage dupăsine responsabilitate şi protejează persoanelefizice de abuzurile care pot apărea la colectarea şiprelucrarea datelor, şi, totodată, instituie misiuneade reglementare a fluxului transfrontalier de datecu caracter personal. Acest tratat internaţional nunumai că oferă garanţii în ce priveşte colectareaşi prelucrarea datelor cu caracter personal, dar şiinterzice, în cazul în care legislaţia naţională nuasigură garanţii corespunzătoare, prelucrarea unorcategorii speciale de date ale persoanei privindoriginea rasială, opiniile politice, convingerilereligioase şi alte convingeri, precum şi datele cucaracter personal referitoare la sănătate sau la viaţasexuală, condamnările penale etc.Convenţia, de asemenea, acordă persoaneidreptul de a cunoaşte faptul că sunt colectate datedespre aceasta, iar în caz de necesitate – dreptulde a le corecta. Limitarea drepturilor evocate înConvenţie este posibilă doar în cazul când în pericolse află interesele supreme (adică securitatea statului,interesele de apărare etc.). Convenţia prescrie înacelaşi timp anumite limitări privind fluxuriletransfrontaliere de date cu caracter personalcătre acele state, în care reglementarea normativlegislativănu asigură un nivel adecvat de protecţie.Până la momentul de faţă, 40 de state au ratificatConvenţia nominalizată.În ce priveşte Republica Moldova, statulnostru a semnat Convenţia nr.108 la 4 mai 1998 şia ratificat-o prin Hotărârea Parlamentului nr.483-XIV din 02 iulie 1999, aceasta intrând în vigoaredin 1 iunie 2008. Decalajul de timp se explică prinfaptul că cel târziu în momentul intrării în vigoarea prezentei Convenţii în cazul Republicii Moldovaera necesară adoptarea bazei legale naţionale îndomeniul protecţiei datelor cu caracter personal. Înconsecinţă, instrumentul de ratificare a fost depusla 28 februarie 2008, în urma adoptării Legii nr. 17-XVI din 15 februarie 2007 cu privire la protecţiadatelor cu caracter personal.În acelaşi timp, odată cu instrumentul deratificare a Convenţiei, au fost depuse Declaraţiiprin care Republica Moldova anunţa că nu va aplica3Altfel numită şi Convenţia nr.108.nr. 3(18), septembrie 2010 - 59

AkademosConvenţia faţă de prelucrarea datelor cu caracterpersonal de către persoane fizice exclusiv pentrunecesităţi personale şi familiale (cu condiţia că prinacestea nu se încalcă drepturile subiecţilor datelorcu caracter personal), precum şi faţă de prelucrareadatelor cu caracter personal atribuite la informaţiice constituie secret de stat, dar, totodată, va aplicaConvenţia inclusiv faţă de datele cu caracter personalcare nu sunt prelucrate în mod automatizat. Deasemenea, Republica Moldova a desemnat CentrulNaţional pentru Protecţia Datelor cu CaracterPersonal în calitate de autoritate competentă pentruimplementarea prevederilor Convenţiei şi pentruîntreţinerea raporturilor de asistenţă reciprocă cualte state părţi 4 .Convenţia stabileşte, în acelaşi timp, un Comitet4În acest context, în conformitate cu Legea nr. 17 – XVI din15.02.2007 cu privire la protecţia datelor cu caracter personal,în Republica Moldova, autoritatea responsabilă de controlulasupra corespunderii prelucrării datelor cu caracter personalcerinţelor prezentei legi este Centrul Naţional pentru ProtecţiaDatelor cu Caracter Personal. Întru executarea acestei legi afost adoptată Legea nr. 182 – XVI din 10.07.2008 cu privire laaprobarea Regulamentului Centrului Naţional pentru ProtecţiaDatelor cu Caracter Personal, structurii, personalului-limită şi amodului de finanţare a Centrului Naţional pentru Protecţia Datelorcu Caracter Personal.Consultativ (T-PD), compus din reprezentanţi aistatelor părţi la Convenţie, completat de observatoridin alte state (membre sau nemembre) şi organizaţiiinternaţionale, care este responsabil de interpretareaprevederilor şi de îmbunătăţirea implementăriiConvenţiei 5 .Totodată, luând în considerare evoluţia politicăpe plan internaţional, dar şi a domeniului vizat înparte, Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei aadoptat la Strasbourg la 15 iunie 1999 Amendamentela Convenţia pentru protecţia persoanelor referitorla prelucrarea automatizată a datelor cu caracterpersonal, ce autorizează aderarea ComunităţilorEuropene la aceasta 6 .De asemenea, a fost adoptat şi un Protocoladiţional la Convenţia pentru protecţia persoanelor5Acest Comitet este responsabil, de asemenea, de elaborarearapoartelor, ghidurilor şi principiilor diriguitoare referitor la subiectede genul clauzelor contractuale privind protecţia datelorîn timpul transferului datelor cu caracter personal părţilor terţe,care nu sunt supuse unui nivel adecvat de protecţie a datelor,sau protecţia datelor cu referire la biometrie. Printre altele, anumeT-PD a adoptat Amendamentele şi Protocolul adiţional laConvenţia pentru protecţia persoanelor referitor la prelucrareaautomatizată a datelor cu caracter personal.6Amendamentele nominalizate au fost, deocamdată, acceptatede 28 de state.60 - nr. 3(18), septembrie 2010Elizabeth Ivanovsky. Schiţă pentru textil, aa 1930

Tribuna tânărului savantreferitor la prelucrarea automatizată a datelorcu caracter personal, cu privire la autorităţile decontrol şi fl uxul transfrontalier al datelor, carea fost deschis pentru semnare de către statelesemnatare ale Convenţiei la Strasbourg la 8noiembrie 2001 şi a intrat în vigoare la 1 iulie 2004.Textul Protocolului adiţional sporeşte protecţiadatelor cu caracter personal şi viaţa privată prinîmbunătăţirea Convenţiei în două domenii: se asigurăinstituirea autorităţilor naţionale de supraveghereresponsabile de asigurarea conformării cu legilesau reglementările adoptate în baza Convenţieireferitor la protecţia datelor cu caracter personal şifluxurile transfrontaliere de date; iar în ceea ce ţinede fluxurile transfrontaliere de date către ţări terţe,datele pot fi transferate doar dacă statul destinatarsau organizaţia sunt capabile să asigure un niveladecvat de protecţie 7 .Pornind de la faptul că Legea nr. 17-XVI din15.02.2007 8 stipulează că legislaţia RepubliciiMoldova în domeniul prelucrării datelor cu caracterpersonal constă inclusiv din Protocolul adiţionalla Convenţie, în timpul de faţă se îndeplinescprocedurile interne atât pentru acceptareaAmendamentelor la Convenţia pentru protecţiapersoanelor referitor la prelucrarea automatizată adatelor cu caracter personal, cât şi pentru ratificareaProtocolului adiţional la aceasta.O altă sursă de bază juridică în domeniulprotecţiei datelor cu caracter personal din parteaConsiliului Europei sunt Recomandările şiRezoluţiile Comitetului Miniştrilor. Acesteaurmează să furnizeze suport adiţional în transpunereaprincipiilor Convenţiei nr.108 în diferite sectoare,precum prelucrarea datelor cu caracter personal înreţeaua Internet, medicină sau poliţie şi altele. Acestedocumente recomandă guvernelor statelor membresă implementeze în legislaţia naţională principiiledirectorii incluse în anexele Recomandărilor sauRezoluţiilor şi să asigure o largă difuzare a acestorprincipii. De obicei, documentele menţionate suntînsoţite de memorandumuri explicative, în carese tălmăcesc, pe articole, prevederile din anexeleRecomandărilor şi Rezoluţiilor.Uniunea Europeană (UE)Baza legală în domeniul protecţiei datelor cucaracter personal pentru cele 27 state membreale UE reprezintă un şir de Directive, Decizii sauRegulamente specifice ale Comisiei Europeneşi Consiliului European sau acte internaţionale7Actualmente, Protocolul adiţional a fost ratificat de 22 destate.8Articolul 3. Cadrul juridicca Tratatul pentru Uniunea Europeană şi CartaDrepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.Cu toate acestea, legea de bază care reglementeazădomeniul vizat, desfăşurând prevederile conţinuteîn Convenţia nr. 108, constituie Directiva 95/46/CEa Parlamentului European şi a Consiliului din 24octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fi ziceîn ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracterpersonal şi libera circulaţie a acestor date.Această Directivă se aplică datelor prelucrateprin mijloace automatizate (de ex. Baza de datecomputerizată a clienţilor) şi datelor ce se conţinsau urmează să devină parte a sistemelor de fişiereneautomatizate (fişiere tradiţionale pe suport dehârtie).Directiva 95/46/CE nu se aplică prelucrărilorde date efectuate de către o persoană în scopuri purpersonale sau casnice sau în cursul unei activităţice se află în afara domeniului de aplicare a legiiComunitare, precum ar fi operaţiuni ce ţin desecuritatea publică, apărare sau securitate de Stat.Actul nominalizat urmăreşte protecţia drepturilorşi libertăţilor persoanelor în privinţa prelucrăriidatelor cu caracter personal prin stabilirea unorlinii directorii care determină cazurile când acesteprelucrări sunt legale. Astfel, sunt prevăzute aspecteprecum calitatea datelor, legalitatea prelucrărilor dedate, categoriile speciale de prelucrări, informaţiilecare urmează a fi dezvăluite subiecţilor de date,dreptul subiectului de date de acces la date, excepţiişi restricţii, dreptul de opunere prelucrării de date,confidenţialitatea şi securitatea prelucrării, notificareaprelucrării către autoritatea de supraveghere,dreptul persoanei la recurs în justiţie şi compensaţiipentru încălcarea drepturilor garantate de legeaaplicabilă prelucrărilor în cauză.De asemenea, este reglementat transferul de datecu caracter personal de la un stat membru către oţară terţă, care este autorizat când destinatarul oferăun nivel de protecţie adecvat şi interzis dacă acestanu asigură nivelul de protecţie cuvenit, cu excepţiaderogărilor enumerate.Directiva dată încurajează elaborarea codurilorde conduită la nivel naţional şi comunitar, carear contribui la implementarea corespunzătoare aprevederilor atât naţionale, cât şi comunitare.Fiecare stat membru urmează să instituie unasau mai multe autorităţi publice independente,responsabile de monitorizarea aplicării pe teritoriulpropriu a stipulărilor adoptate de statele membreconform Directivei.Un moment aparte îl constituie crearea unui Grupde Lucru privind Protecţia Persoanelor referitor lanr. 3(18), septembrie 2010 - 61

AkademosPrelucrarea Datelor cu Caracter Personal 9 , compusdin reprezentanţi ai autorităţilor naţionale desupraveghere, ai autorităţilor de supraveghere dininstituţiile comunitare şi reprezentanţi ai ComisieiEuropene.Obiectivele primordiale ale acestei structurisunt furnizarea de opinii de expertiză de la nivelulstatelor membre către Comisia Europeană pemarginea chestiunilor ce ţin de protecţia datelor,promovarea aplicării uniforme a principiilorgenerale ale Directivelor în toate statele membreprin cooperare între autorităţile de supraveghere aprotecţiei datelor, consultarea Comisiei Europeneprivind orice măsuri comunitare care afecteazădrepturile şi libertăţile persoanelor fizice cu referirela prelucrarea datelor cu caracter personal şi viaţaprivată, emiterea recomandărilor pentru publicullarg şi, în particular, pentru instituţiile comunitarepe subiecte ce ţin de protecţia persoanelor cu privirela prelucrarea datelor cu caracter personal şi viaţaprivată în UE.În această ordine de idei, Opiniile, Documentelede Lucru, Recomandările şi alte acte ale Grupuluide Lucru al Articolului 29 servesc un izvor valorospentru baza regulatorie a domeniului protecţieidatelor în Uniunea Europeană, dar care poate fipreluat ca o bună practică şi pentru alte state dinafara Comunităţii Europene.Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU)Printre principalele documente internaţionaleîn domeniul drepturilor omului se numără celeadoptate în cadrul ONU, în calitatea sa de forglobal cu vocaţie universală. Astfel, instrumenteleinternaţionale care vizează dreptul la inviolabilitateavieţii private sunt: Pactul internaţional cu privire ladrepturile civile şi politice din 16 decembrie 1966 10şi Declaraţia universală a drepturilor omului din 10decembrie 1948 11 .Deşi un act internaţional atare al ONU pentruprotecţia, în special, a datelor cu caracter personal,la moment, nu există, urmează a fi menţionat undocument care, totuşi, oferă un cadru general menitsă atragă comunitatea internaţională într-o albiemai mult sau mai puţin uniformă în ceea ce ţine desubiectul abordat.Astfel, prin Rezoluţia Adunării Generale a ONUdin 14 decembrie 1990 au fost adoptate LiniileDirectorii ale Naţiunilor Unite cu privire la FişiereleAutomatizate de Date cu Caracter Personal.9Denumirea comună fiind Grupul de Lucru al Articolului 29,numit astfel după articolul din Directiva 95/46/CE prin care afost instituit.10Articolul 1711Articolul 12Procedurile de punere în aplicare areglementărilor cu privire la fişierele automatizatede date cu caracter personal sunt lăsate la iniţiativafiecărui stat şi supuse unor principii privindgaranţiile minime care ar trebui să fie prevăzuteîn legislaţiile naţionale: legalitate şi corectitudine,exactitate, specificare a scopului, acces al persoaneiinteresate, non-discriminare, capacitate de a faceexcepţii, securitate.De asemenea, Liniile Directorii conţin prevederidespre necesitatea supravegherii şi sancţiunilorpentru încălcarea legislaţiei în domeniul respectiv,dar şi despre fluxurile transfrontaliere de date, princare se menţionează că datele pot circula între statelecare oferă garanţii comparabile, iar în cazul în carenu există garanţii reciproce, limitările privind astfelde circulaţii nu pot fi impuse în mod nejustificat, cidoar în măsura în care protecţia vieţii private o cere.În ceea ce ţine de domeniul de aplicare arespectivului document, principiile enunţate înacesta ar trebui să fie aplicate, în primul rând, latoate fişierele computerizate publice şi private,precum şi, opţional, la fişierele manuale. Totodată,dispoziţii speciale, sau opţionale, ar putea fi făcutepentru a extinde o parte sau toate principiilefişierelor persoanelor juridice, în special atuncicând acestea conţin unele informaţii cu privire lapersoane fizice.Nişte stipulări aparte, în acelaşi timp, se referăla aplicarea Liniilor Directorii fişierelor de datecu caracter personal deţinute de către organizaţiileinternaţionale guvernamentale.Organizaţia pentru Cooperare şi DezvoltareEconomică (OCDE)Merită a fi menţionate şi nişte documenteadoptate în cadrul Organizaţiei pentru Cooperare şiDezvoltare Economică care întruneşte, la moment,31 state atât europene, cât şi din afara continentuluieuropean.Astfel, la 23 septembrie 1980, Consiliul OCDEa adoptat Recomandarea privind Liniile Directoriiasupra Protecţiei Vieţii Private şi FluxurilorTransfrontaliere de Date cu Caracter Personal,care a avut un rol important în furnizarea de materialpentru viitoarea Convenţie nr. 108 a ConsiliuluiEuropei.În acest context, Liniile Directorii prevăddefiniţiile de „controlor de date”, „date cucaracter personal”, „flux transfrontalier de date”.De asemenea, aceste standarde minime, putândeventual fi completate cu măsuri adiţionale pentruprotecţia vieţii private şi libertăţilor individuale,includ în sine domeniul de aplicare, principiile de62 - nr. 3(18), septembrie 2010

Tribuna tânărului savantbază de aplicare naţională (de limitare a colectării,de calitate a datelor, de specificare a scopului, delimitare a folosirii, de transparenţă, de participare aindividului, de responsabilitate).Celelalte părţi ale acestui document suntdedicate principiilor de aplicare internaţională afluxului liber şi restricţiilor legitime, implementăriila nivel internaţional şi cooperării internaţionale.Un alt document adoptat în cadrul OCDE –Liniile Directorii privind Securitatea Sistemelor şiReţelelor Informaţionale: spre o cultură a securităţii– a fost adoptat sub forma unei Recomandări aConsiliului OCDE la 25 iulie 2002.Aceste Linii Directorii sunt aplicabile tuturorparticipanţilor în noua societate informaţională şisugerează necesitatea unei conştientizări sporite aproblemelor legate de securitate, inclusiv necesitateadezvoltării unei „culturi a securităţii”, ceea cereprezintă concentrarea asupra securităţii la dezvoltareasistemelor şi reţelelor informaţionale, precumşi adoptarea noilor căi de gândire şi comportare lafolosirea şi interacţiunea cu aceste sisteme şi reţele.Cele nouă principii aplicabile participanţilorsunt următoarele: conştientizarea necesităţii deconsolidare a securităţii, responsabilitatea pentrusecuritatea sistemelor şi reţelelor informaţionale,reacţionarea la incidente de securitate, respectareaeticii, conformitatea cu valorile democratice,asigurarea analizei riscurilor, proiectareaşi implementarea elementului securităţii,managementul securităţii, reevaluarea măsurilor desecuritate şi întreprinderea modificărilor necesare.În lumina celor expuse anterior, trebuie remarcateşi alte izvoare ale reglementărilor în domeniulprotecţiei datelor cu caracter personal. Astfel, o sursăincontestabilă de norme care, deseori, servesc chiarla operarea modificărilor în legislaţiile naţionalesunt hotărârile şi deciziile Curţii Europene pentruDrepturile Omului şi Curţii Europene de Justiţie.În acelaşi timp, un adevărat atelier de noitendinţe şi idei îl constituie forurile internaţionalespecializate în domeniul vieţii private şi protecţieidatelor cu caracter personal, mai cu seamă aceleacare reunesc reprezentanţi ai autorităţilor desupraveghere în domeniul dat.Astfel, printre cele mai importante reuniuniinternaţionale pot fi incluse: Conferinţa de Primăvarăa Autorităţilor Europene pentru ProtecţiaDatelor, Conferinţa Internaţională a ProtecţieiDatelor şi Vieţii Private, Conferinţa Comisarilorpentru Protecţia Datelor cu Caracter PersonalFrancofoni, Grupul de Lucru Internaţional pentruProtecţia Datelor în Telecomunicaţii, GrupulComisarilor pentru Protecţia Datelor din EuropaCentrală şi de Est, Atelierele de Lucru pentruExaminarea Cazurilor.Aceste foruri servesc o bună platformă deabordare a problemelor stringente cu referinţă ladomeniul protecţiei datelor, de rând cu schimbulde experienţă şi asistenţă reciprocă, fiind conceputestandarde internaţionale în acest sens prin formulareadeclaraţiilor şi altor acte comune ale reprezentanţilorparticipanţi.În acest context, cel mai recent şi elocventexemplu este Propunerea Comună a Proiectuluide Standarde Internaţionale privind ProtecţiaVieţii Private cu referire la prelucrarea Datelor cuCaracter Personal, care a fost salutată la ConferinţaInternaţională a Protecţiei Datelor şi Vieţii Private,desfăşurată în Madrid, la 5 noiembrie 2009 12 .Elizabeth Ivanovsky. Schiţă de costum la spectacolul"Zâna viselor", aa 193012Standardele nominalizate reprezintă produsul eforturilor conjugatea responsabililor de protecţia vieţii private din cincizecide state, care reflectă multiplele abordări ale protejării acestuidrept, integrând legislaţiile de pe cinci continente. Acest documentde consens aduce noi valori prin evidenţierea naturiiuniversale a principiilor şi contribuie la o mai bună protecţiea drepturilor şi libertăţilor persoanelor într-o lume globalizată,caracterizată de fluxuri transfrontaliere a informaţiei.nr. 3(18), septembrie 2010 - 63

AkademosIMPACTUL MEDIEISOCIALE ASUPRAPOLITICULUI:O REALITATE CERTĂDr. Alexandru S. ROŞCASOCIAL MEDIA’S IMPACT ON POLITICS: ANUNDENIABLE REALITYThis article focuses on social media and itsinfl uence on politics. First of all, we examine itsdifferences from traditional media. Next, we studythe information eras that preceded the consolidationof the Internet. Then we minutely investigate theclassical internet campaign of Barack Obama, toshow the real intertwining between Web 2.0 andpolitics. The article also sheds some light on theblogosphere, focusing on its growing importance andauthority. In the end, we consider some aspects ofthe social media impact on Moldovan politics.Evoluţiile ultimilor ani par să confirme tezatehno-optimistă, conform căreia noile tehnologiide comunicare îşi pun amprenta pozitivă asupraproceselor politice şi potenţialului democratic alsocietăţilor cu un număr semnificativ de utilizatoriai Internetului. Astfel, informaţia politică devine maiinteligibilă, costurile participării se reduc şi emergnoi oportunităţi pentru implicarea politică. Mediasocială s-a impus, cu siguranţă, ca o forţă de luat înseamă pentru societăţile democratice dezvoltate. Săîncepem prin a o defini.Media socială se referă la activităţi, practici şicomportament între comunităţile de oameni, care seîntrunesc online pentru a face schimb de informaţii,cunoştinţe şi opinii folosind media conversaţională.Media conversaţională constă din web-aplicaţiicare fac posibilă crearea şi transmiterea facilăa contentului sub forma cuvintelor, imaginilor,informaţiilor video şi audio 1 .Care sunt avantajele, oferite de media socială?Altfel spus, ce o deosebeşte de presă, radio,televiziune – aşadar, de media tradiţională?• Ambivalenţa statutului de utilizator.Internetul şi media socială permit fiecăruia să fie,în anumite circumstanţe, atât un receptor, cât şi unemiţător al informaţiei. Spre deosebire de mediaclasică, operarea căreia revendică resurse financiareşi tehnologice solide, media socială oferă o1Lon Safko, David Brake, David K. Brake. The Social MediaBible. John Wiley and Sons, 2009, p.6.perspectivă optimistă. Oricine (cu condiţia accesuluila Internet) poate să-şi facă un blog pe o platformăautomatizată, să-şi creeze o pagină pe reţele desocializare, să facă schimb de poze sau videoclipuripe site-uri ca Flickr sau YouTube. Ceea ce nuînseamnă că potenţialul emancipator al Internetuluitrebuie supraevaluat. Aşa cum susţine M. Hindman(2008), mesajul politic direct al cetăţenilor promovatpe Internet nu se încadrează mereu în tipare„egalitariste”. Într-adevăr, atunci când obstacolelede bază în calea participării politice sunt înlăturate,manifestările cetăţenilor nimeresc sub incidenţaunui anumit „egalitarism”: votul fiecărui cetăţeancontează în mod egal pentru rezultatele alegerilor,niciun voluntar nu are mai mult de 24 de ore pe zisă contribuie la succesul unui candidat electoralş.a.m.d. Nu aşa stau lucrurile cu postările opiniilorpolitice, unde inegalitatea (măsurată cu numărul decititori – readership) poate atinge cote dramatice.• Interactivitatea. Spre deosebire de mediaclasică, Internetul oferă individului oportunitateade a depăşi statutul de simplu consumator alprodusului informaţional. De acum încoace, esteposibil şi necesar un feedback. Oportunitatea de aplasa un comentariu pe un site de actualităţi denotăprobabilitate şi promptitudine mult mai mari, încomparaţie cu apeluri telefonice la posturile deteleviziune sau radio şi, mai cu seamă, scrisoritrimise redactorilor de emisiuni politice. Nu maieste o comunicare unilaterală, ci un schimb bi- saumultidirecţional.• Structură neierarhică. În timp ce mediatradiţională este controlată de multe ori de corporaţii,magnaţi de presă sau chiar de guverne, Internetul(la stadiul său actual) nu este supus unor structurisuperioare. Aceasta îi dă posibilitatea de a se lipside intermediari din cadrul mediei clasice care săajusteze sau să modifice tranşant mesajul politic.Utilizatorii săi, de exemplu, nu mai sunt obligaţi săurmărească reportajele jurnaliştilor profesionişti,putând să apeleze la mostre ale „jurnalismului civic”(bloguri).Campania prezidenţială din SUA a anului 2008se constituie într-o mostră crestomatică al impactuluipe care Internetul îl poate avea asupra politicii.Elucidarea scurtă a acestui subiect ne permite săvedem cum o folosire lucidă şi pragmatică a noilorposibilităţi mediatice schimbă destinul unei curseelectorale şi stabileşte modele obligatorii de urmatpentru cei ce vor dori să repete succesul lui BarackObama.64 - nr. 3(18), septembrie 2010

Tribuna tânărului savantBruce Bimber (2003) afirmă că în SUAcampaniile prezidenţiale au cunoscut patru epociinformaţionale 2 .1. 1789-1820: este caracterizată de dominaţiainformaţiei de nivel local şi o atenţie redusăacordată schimbului de informaţii între comunităţilenaţionale.2. 1820-1880: are loc prima revoluţieinformaţională, soldată cu afirmarea poştei în calitatede importantă tehnologie de comunicare. În aceeaşiperioadă ziarele au încetat să fie doar nişte buletinecomericale şi au început să publice actualităţipolitice, lărgindu-şi considerabil audienţa.3. 1880-1930: ca un efect colateral alindustrializării ţării, între indivizi se dezvoltă relaţiistrânse pe principiul specializării economice. Cei curesurse mai solide încep să profite de ele pentru a seadresa guvernului în mod direct.4. 1930-1990: afirmarea mediei electronice –a radioului în anii ’30 şi a televiziunii în anii ’50.A fost stabilit modelul de comunicare „unul-spremulţi”,care a personalizat relaţia dintre candidaţişi cetăţeni.Craig A. Smith (2010) susţine că, începândcu anii ’90, se stabileşte şi cea de a cincea epocăinformaţională:5. Din anii ’90 până în prezent: afirmareaInternetului, aducând schimbări extraordinare.Posibilitatea unui schimb prompt şi ieftin deinformaţii, ce ar permite indivizilor să fie organizaţiîn lipsa unor organizaţii formale.Acelaşi autor demonstrează impactulincontestabil, în cadrul acestei ultime epoci, almediei electronice în general şi Internetului înparticular asupra campaniilor prezidenţiale 3 :• În 1992, campania prezidenţială a lui BillClinton a profitat de modeme, faxuri, satelite, e-mailşi actualităţi on-line.• Campania prezidenţială din 1996 a fostprima care a folosit web site-urile şi i-a tratat peutilizatorii acestora ca pe un auditoriu ţintă.• Anul 2000 marchează începutulfundraisingului pe web, dat fiind că cetăţenii începsă mizeze pe Internet ca sursă de informaţii privindconcurenţii electorali.• Alegerile din 2004 au devenit primele„alegeri pe Internet”, din trei motive: 1) candidatuldemocrat Howard Dean a mizat puternic pe reţeaua2Vezi: Bruce A. Bimber. Information and American democracy:technology in the evolution of political power. CambridgeUniversity Press, 2003, p. 47-99.3Craig Allen Smith. Presidential Campaign Communication:The Quest for the White House. Polity, 2010, p. 182.socială Meetup 4 , pentru a aranja întâlnirile offlinecu simpatizanţii săi; 2) blogurile s-au impus ca orelevantă sursă de informaţii; 3) pentru cetăţenise prefigurează oportunitatea de a fi coautori aimesajului campaniei.• Campania „Yes We Can” a lui BarackObama a fost prima care a profitat de internetulmobil, capacităţile smartphone-urilor, putereareţelelor sociale ca Facebook, MySpace, Twitter,YouTube. De asemenea, această campanie aridicat fundraisingul pe web la un nivel anteriorinimaginabil.Este cazul să ne oprim mai detaliat asupracampaniei prezidenţiale a lui Barack Obama, carea devenit crestomatică din perspectiva valorificăriipotenţialului oferit de Web 2.0. Aşa cum noteazăJ.A.Clark şi B.F. Schaffner în suplimentul pentruguvernul american „Alegerile 2008”: Obama aurmat căi cu adevărat inovative de atragere avotanţilor, incluzând o extensivă publicitate peInternet, precum şi procurarea de spoturi publicitarece apăreau în jocuri video 5 . Arianna Huffington,redactor-şef al The Huffington Post 6 , susţine: Înlipsa Internetului, Barack Obama nu ar fi devenitpreşedinte. În lipsa Internetului Barack Obama nicinu ar fi fost un candidat pentru această funcţie 7 .Anticipând, se poate spune că republicanul JohnMcCain de asemenea a încercat să folosească mediasocială în cadrul campaniei sale prezidenţiale.Mai mult, el s-a dovedit a fi unul dintre pionieriifundraisingului pe web: a fost primul politicianamerican care a reuşit să colecteze un milion dedolari în 24 ore. Ceea ce a folosit echipa lui McCainîn 2008 a fost YouTube, pentru spoturile publicitaredin seria „celebrity” 8 . În cel mai reprezentativ spotdin această serie, Barack Obama era comparat cu ocelebritate din seria Britney Spears şi Paris Hilton,punându-se astfel la îndoială capacităţile sale delider naţional 9 .4Vezi grupul Democracy for America, organizaţie finanţată deHoward Dean, pe http://dfa.meetup.com/5John A. Clark,Brian F. Schaffner. Elections 2008: an AmericanGovernment Supplement. Cengage Learning, 2008, p. 14.6http://www.huffingtonpost.com, actualmente clasat al doileaîn top-5 al blogurilor politice după versiunea prestigiosului servicede clasificare a blogurilor, Technorati (http://technorati.com/politics/)7Claire Can Miller. How Obama’s Internet Campaign ChangedPolitics. November 7, 2008, 7:49 PM.http://bits.blogs.nytimes.com/2008/11/07/how-obamas-internet-campaign-changed-politics/8Sonali Batra. e-Campaigning: present and future. In: NextGeneration Society Technological and Legal Issues: Third InternationalConference, E-democracy 2009, Athens, Greece,September 23-25, 2009, Revised Selected Papers; edited byAlexander B. Sideridis, Charalampos Z. Patrikakis. Springer,2010, p. 90.9Spotul poate fi urmărit pe http://www.youtube.com/watch?v=oHXYsw_ZDXgnr. 3(18), septembrie 2010 - 65

AkademosPentru stafful electoral al lui Barack Obama,Internetul a fost mediul primar al promovăriipolitice. Şi asta în timp ce electoratul lui McCainera mai susceptibil de a folosi masiv internetul: 83vs 76 la sută pentru suporterii lui Obama 10 .Utilizarea noilor posibilităţi mediatice a fostuna dintre ţintele iniţiale ale campaniei candidatuluidemocrat. Încă în februarie 2007, Obama s-a întâlnitcu Marc Andreessen 11 pentru a discuta referitor laperspectivele şi formele unei masive campanii peInternet 12 . Până la urmă, din punct de vedere strategic,campania a cuprins 4 modele operaţionale 13 :• Mers încet (crawl) – crearea unui web site(http://www.my.barackobama.com)• Mers (walk) – îmbogăţirea acestuia cupodcasturi, video, jocuri etc.• Alergare (run) – introducere pe site a unorvoci influente, încorporarea unui blog, adăugareapublicităţii şi a bannerilor de sponsorizare etc.• Zbor (fly) – recurgerea la reţele sociale,bloguri, valorificarea internetului mobil etc.Prezenţa publicitară a lui Obama în reţea aeclipsat-o totalmente pe cea din media clasică. Afost scrisă şi o pagină nouă în istoria fundraisinguluiprezidenţial: timp de 21 de luni cât a duratcampania, a fost colectată online o sumă de peste500 mln. dolari 14 . Figura candidatului democratera omniprezentă în cadrul reţelelor de socializareFacebook, Twitter, MySpace, LinkedIn, BlackPlanet,Digg, Flickr, Eventful etc.Folosirea reţelei de socializare Facebook afost mai ales impunătoare. Or, Chris Hughes, unuldintre cofondatorii acesteia, a fost şi coautorulstrategiei online a candidatului democrat. Profilulpublic al lui Obama pe Facebook a adunat milioanede simpatizanţi în timpul campaniei. În plus,existau profiluri separate pentru campaniile localeşi regionale ale lui Obama 15 . M. Castells (2009)precizează că în iulie 2008 Obama avea pe Facebook1 120 565 suporteri, în comparaţie cu 158 970 de10The Internet’s Role in Campaign 2008. p. 10. Accesibil online:http://www.pewinternet.org/~/media//Files/Reports/2009/The_Internets_Role_in_Campaign_2008.pdf11Unul dintre co-autorii primului web browser popular, Mosaic;fondatorul Netscape Communications Corporation iar diniunie 2008 şi membru al consiliului directorilor Facebook.12David Carr. How Obama Tapped Into Social Networks’ Power.November 9, 2008. http://www.nytimes.com/2008/11/10/business/media/10carr.html13Craig Allen Smith, op.cit.,p. 178.143 milioane de donatori au făcut 6.5 milioane donaţii online,donaţia medie fiind de 80 USD. Vezi: Jose Antonio Vargas.Obama Raised Half a Billion Online: http://voices.washingtonpost.com/44/2008/11/obama-raised-half-a-billion-on.html15David Kirkpatrick. The Facebook Effect: The Inside Storyof the Company That Is Connecting the World. Simon and Schuster,2010, p. 293.suporteri ai H. Clinton sau cu cei 119 000 ai lui J.McCain 16 .Actualmente, Obama este cel mai popularpolitician american pe Facebook. La momentulcând se scriu aceste rânduri, profilul său numără 12905 108 simpatizanţi.YouTube, ca instrument politic, şi-a demonstratdin plin eficienţa în timpul campaniei din 2008.Faptul că acesta permite accesul la o informaţienealterată de filtrele redacţionale, de abordărilepersonale sau corporative ale jurnaliştilor a fostapreciat de publicul american. Patru cuvântări alelui Barack Obama au avut împreună peste 12 mln devizualizări 17 . Сeea ce a fost, oarecum surprinzător,exact egal cu numărul de vizualizări ale celebruluivideo amator semnat de Amber Lee Ettinger, alias„Obama girl”, care s-a constituit într-o adevăratăsenzaţie a campaniei lui Obama 18 .S-a consemnat şi rolul uneori devastator pecare îl poate juca YouTube pentru politicieni.Două spoturi publicitare apărute pe YouTube întimpul campaniei prezidenţiale din SUA în acelaşi2008 au avut un impact nefast asupra mesajului decandidat al democratei Hilary Clinton. Primul a fostspotul „Vote different” („votează diferit”) 19 , unde,în cadrul unor decoraţii inspirate parcă din celebraanti-utopie orwelliană „1984”, Hilary Clinton,aidoma unui „Big Brother” se adresa unor indivizidepersonalizaţi, frustraţi şi şterşi, care o priveau pemonitoare gigantice. La un moment, o tânără femeieîn vestimentaţie colorată, purtând logo-ul electoralal lui Obama, îşi făcea cale prin mulţime şi arunca înecran un ciocan, spărgându-l. Era un spot ce articulaprimele dubii asupra capacităţii doamnei Clintonde a fi preşedinte şi chema la o abordare critică amesajului ei de candidat. În timpul campaniei,spotul a fost vizualizat de cca 5 mln ori 20 .O altă fază a fost legată de apariţia peposturile de televiziune din SUA a spotuluipublicitar în favoarea lui Hilary Clinton,numit „3 a.m.” 21 În acest spot spectatorii erau16Manuel Castells. Communication Power. Oxford UniversityPress, 2009, p. 372.17De la Mile High Stadium (http://www.youtube.com/watch?v=3Gesktad7iA) – 1,5 mln.; faimoasa cuvântare „YesWe Can” (http://www.youtube.com/watch?v=Fe751kMBwms)– 2,5 mln.; cuvântarea de la Iowa (http://www.youtube.com/watch?v=yqoFwZUp5vc) – 3 mln.; cuvântarea de triumf, ţinutăîn Chicago (http://www.youtube.com/watch?v=Jll5baCAaQU)– 5 mln.18http://www.youtube.com/watch?v=wKsoXHYICqU19Spotul accesibil pe http://www.youtube.com/watch?v=6h3GlMZxjo20Sonali Batra, op cit, p. 92.21Spotul accesibil pe http://www.youtube.com/watch?v=7yr7odFUARg66 - nr. 3(18), septembrie 2010

Tribuna tânărului savantîntrebaţi pe cine ar dori să vadă răspunzând latelefon în Casa Albă la ora 3 dimineaţa, în cazulunei crize? Întrebarea propriu zisă era derutantăpentru electoratul american, căci sugera, practic,că H. Clinton este în aşteptarea crizelor. YouTubes-a umplut imediat cu parodii ale acestui spot, unelecu răsturnări picante ale mesajului iniţial şi cu unnumăr impunător de vizualizări 22 .Blogurile au fost o parte componentă a campanieielectorale americane din 2008. Chiar de la începutulcampaniei, candidaţii au invitat bloggeri notorii săfie parte ai staffului lor electoral, pentru a-i ajuta săînţeleagă blogosfera şi modul de a menţine relaţiacu acest nou spaţiu mediatic. Subiectul dat necesităexplicaţii mai desfăşurate.Originea termenului „blog” este un subiectdisputabil. R. Blood susţine că expresia „web log”a fost pentru prima data folosită de J. Barger îndecembrie 1997 23 , pentru site-ul său (http://www.robotwisdom.com), aranjat în ordinea cronologicăinversă: cel mai recent articol ajungea primul pepagină. În 1999, Peter Merholz 24 a redus expresiade „web log” la „blog”, care s-a şi consacrat. Peparcursul anilor ’90, o creştere spectaculoasă ablogosferei era temperată de necesitatea unorcunoştinţe tehnice pentru a posta noutăţi. Vara anului1999 a adus o răsturnare de situaţie odată cu apariţiaprimelor platforme pentru crearea automatizată aunui web log: Pitas (http://www.pitas.com), dar maiales celebrul Blogger (www.blogger.com), lansat decompania Pyra Labs 25 .În calitate de media de comunicare, blogul areurmătoarele trăsături structurale:• Postările sunt aranjate pe categorii şiamplasate în ordinea cronologică inversă;• Cititorii au posibilitatea să comentezeconţinutul articolelor;• Fiecare postare are o adresă permanentă(permalink);• Pe blog există un calendar, ce permitenavigarea în arhivă;• Există posibilitatea căutării după un cuvântcheie;• Există un blogroll (listă de link-uri,direcţionând fie către site-urile altor bloggeri, fiecătre site-uri de referinţă, apreciate de autor).22Un exemplu edificator: http://www.youtube.com/watch?v=v5jzl9ujOBU23Blood, Rebecca. “Weblogs: A History and Perspective”, Rebecca’sPocket. 07 September 2000. 26 July 2010. .24Administratorul blogului http://www.peterme.com/25Pe 15 februarie 2003, Pyra Labs şi Blogger au fost cumpăratede Google. Pentru comunitatea online acesta a fost un semn al“mainstreamizării” blogurilor în calitate de media.La nivel individual, blogul este un mijloc deautoafirmare, autoperfecţionare, de promovare apropriei imagini. Bloggingul ajută individul sădevină un observator mai critic şi pătrunzător alvieţii ce îl înconjoară, indiferent de nişa pe care oare blogul, şi asta fără a mai menţiona dezvoltareaaptitudinii de exprimare.Blogurile s-au impus demult ca surse notoriide informaţii alternative şi independente, ca omedie nouă, ce este uneori în relaţii mai organicecu autentica opinie publică, în comparaţie cu mediaclasică.Atuurile blogurilor faţă de mass-media clasică,aşa cum le prezintă Barbara O’Brien (2004), sunt 26 :• Blogurile au marele avantaj al interactivităţiişi interconexiunii. Ele promovează dialogul întrebloggerul şi cititorii săi, între cititori aparte şi întrebloggeri aparte.• Blogurile au abilitatea de a răspunde maiprompt la noutăţi fierbinţi în comparaţie cu presaşi oferă comentarii mai rapid decât o fac radio sauteleviziunea.• Blogurile s-au dovedit a fi un instrument desucces pentru campanii politice şi salvgardarea unorproceduri democratice.• Blogurile culeg informaţii şi viziuni din maimulte surse (inclusiv alte bloguri), oferind o „metaviziune”asupra evenimentelor prezentate.• Blogurile restabilesc individualitatea pecare media controlată de corporaţii nu o poatemanifesta.• Bloggerii sunt aidoma unor redactori deactualităţi pentru cititorii lor. Ei filtrează ceea ceeste important şi renunţă la ce este mai superficialsau părtinitor.Este important să subliniem că relaţia dintrebloguri şi mass-media clasică nu este una de opoziţie.Raporturile date devin tot mai strânse, spre avantajulambelor părţi. Cu certitudine, blogurile devin o sursăimportantă de informaţii pentru media tradiţională.În plus, are loc o sinteză între media tradiţională şibloguri, deoarece prima dezvoltă în Internet canaleparalele pentru un feedback al publicului. Pentrujurnaliştii notorii a avea un blog personal (afiliatsau nu cu varianta on-line a ziarului/canalului TV lacare lucrează) a devenit o normă.În statele democratice o campanie electorală esteastăzi de neimaginat fără contribuţia blogosferei şia bloggerilor ca sursă de obţinere şi răspândire ainformaţiilor politice şi a creării imaginii politicenecesare.26Barbara O’Brien. Blogging America: political discourse in adigital nation. Franklin, Beedle & Associates, Inc., 2004, p. 3-4.nr. 3(18), septembrie 2010 - 67

AkademosÎn mod principial, blogosfera poate deveniunicul canal de exprimare a opiniilor opozante,în situaţia în care toate celelalte resurse mediaticesunt subordonate unor regimuri nedemocratice şinetransparente. Situaţia blogosferei iraniene estecât se poate de ilustrativă în acest sens. Surprinzătordoar la prima vedere, farsi este a patra limbă canumăr de bloggeri în lume. În această limbă se scriumai multe bloguri decât în chineză, rusă, spaniolăsau germană.Proliferarea blogurilor în farsi se explicăprin starea „mediei clasice” din Iran, care refuzăsă satisfacă interesele publicului. Blogosfera, înschimb, oferă un spaţiu confortabil (prin nivelulde securitate), în care oamenii să se poată exprimape marginea unei largi palete de subiecte. Scriitoriiiranieni folosesc blogurile pentru a depăşi cenzura,jurnaliştii – pentru a posta reportaje, care altfel ar fimutilate de cenzură, ONG-urile – pentru a coordonaactivităţile etc.Nu este întâmplător faptul că guvernul iranian afost primul care, în aprilie 2003, a întreprins acţiunidirecte împotriva unui blogger, Sina Motallebi(administratorul blogului www.rooznegar.com). Afost prima, dar nu şi ultima arestare în lunga listăa „jurnaliştilor civici” persecutaţi de autorităţileiraniene 27 . Naturalmente, media controlată de statprezintă blogosfera iraniană ca „o reţea gestionatăde CIA, menită să răstoarne regimul existent” 28 .Radicalitatea regimului face ca tot mai multe bloguriiraniene să fie scrise din anonimat.În altă ordine de idei, este necesar să accentuămcă blogurile s-au impus şi ca nişte mijloace depenalizare a clasei politice şi de monitorizare a medieiclasice. Or, cea mai mare parte a conţinutului unuiblog politic este rezultatul unei analize a spaţiuluimediatic clasic. Exemplele cele mai edificatoare înaceastă privinţă ţin, iarăşi, de SUA.Pentru primul caz este valabil exemplul luiTrent Lott, liderul Senatului american, care a fostnevoit să-şi dea demisia după ce unele aprecieriale sale, catalogate drept rasiste, au provocat furiabloggerilor. S-a întâmplat în 2002, atunci cândLott a afirmat că republicanii l-au susţinut pesenatorul Strom Thurmond în 1948, când acestacandida pentru postul de preşedinte. Lott a afirmatcă dacă Thurmond devenea preşedinte „nu amfi avut problemele, pe care le avem astăzi”. Datfiind că platforma lui Thurmond în 1948 era unaexclusiv rasistă, Lott s-a pomenit în centrul unui27Nasrin Alavi. We Are Iran. Portobello, 2006, p. 2.28Ibidem, p.3imens scandal mediatic, startul căruia a fost dat deblogurile Eschaton şi Talking Points Memo 29 .Un alt scandal poate ilustra capacitateablogosferei de a se opune unor giganţi ai medieiclasice. În 2004, Dan Rather, prezentatorul CBScare timp de un sfert de veac a fost un simbol alactualităţilor televizate americane, s-a văzut nevoitsă se retragă după ce în emisiunea sa a făcut publicenişte documente din dosarul privind situaţia militarăa lui G.W.Bush în timpul Războiului din Vietnam,care îl discreditau puternic pe preşedintele american.Şi de această dată, reacţiile au venit iniţial dinpartea unor bloguri ca Free Republic şi Power Line,care afirmau că documentele prezentate de Rathersunt false. Scandalul a căpătat proporţii suficientepentru a-l face pe Rather, două luni mai târziu,să-şi dea demisia. Incidentul a primit denumirea de„Rathergare” sau „Memogate”, după analogia cuWatergate.***Evident, nu oriunde pe glob ascensiuneablogurilor a fost atât de spectaculoasă, iar nivelulde autoritate a atins rate atât de impunătoare, caîn SUA. Totuşi, avantajele aduse de prezenţa peblog pentru creşterea notorietăţii personale suntconştientizate de politicieni pretutindeni. În iunie2006, Angela Merkel a fost primul politiciangerman, care, pe lângă faptul că şi-a făcut un blog,l-a înzestrat cu un video-podcasting 30 . În perioadaalegerilor prezidenţiale din Portugalia în 2006,fiecare candidat avea şi un blog oficial 31 . Lista cuexemple ar putea continua la nesfârşit.Şi în Republica Moldova mai mulţi oamenipolitici au intrat în blogosferă, dacă ţinem cont dedatele oferite de Blogosfera.md: Mihai Ghimpu,Vlad Filat, Marian Lupu, Veaceslav Untilă, VitaliaPavlicenco, Vlad Cubreacov, Nicolae Dabija etc..Adevărul e că în multe cazuri aceste bloguri suntfie inactive, fie pur şi simplu departe de un modelnormal al „jurnalului pe Internet”: nu sunt decât niştedublări ale unor surse online de actualităţi politicesau ale site-urilor de partid. În mod emblematic,există bloguri de politicieni cu postări scrise lapersoana a treia. Lipseşte condiţia sine qua non aunui blog: opinia şi abordarea personală.29Richard Davis. Typing politics: the role of blogs in Americanpolitics. Oxford University Press, 2009, p. 26.30 Татьяна Петренко. Ангела Меркель пробует себя в ролиблоггера. http://www.dw-world.de/dw/article/0,,2121211,00.html31oão Canavilhas. Political Blogs in Portugal. Accesibil online:http://www.bocc.uff.br/pag/canavilhas-joao-political-blogs-inportugal.pdf68 - nr. 3(18), septembrie 2010

Tribuna tânărului savantBlogosfera.md conţine 106 bloguri, trecute lacategoria „politica şi politici”. Pe lângă bloguriledeja menţionate ale politicienilor, celelalte aparţinanaliştilor politici şi observatorilor independenţi.Însă numărul dat este înşelător, dacă ţinem cont decondiţia unui blog activ. La nivel calitativ ar existaşi mai multe lacune, căci de prea multe ori nivelulabordării subiectelor politice pe bloguri este foartesuperficial.Cele expuse mai sus, raportate la acoperireaproastă cu Internet a populaţiei, conduc la concluziacă blogosfera politică din Republica Moldova nu adevenit încă un spaţiu pentru o comunicare eficientă,fiind, totuşi, în continuă dezvoltare. Ceea ce nuînseamnă că Moldova nu a cunoscut impactul political noilor mijloace media. Or, evenimentele din 7aprilie 2009 s-au consacrat, inclusiv, sub denumireade „Revoluţie Twitter”. Participanţii acestor acţiuniar fi fost sensibilizaţi iniţial de tweet-uri – mesajescurte, de maximum 140 de caractere, de pe reţeauasocială Twitter, mesaje ce au avantajul de a nu fi,practic, afectate de cenzura guvernamentală. Înperioada fierbinte a protestelor din PMAN, încadrul Twitter a fost creat hashtag-ul #pman, carea concentrat mesajele despre ceea ce se întâmpla încentrul Chişinăului.Astfel, există un precedent indiscutabil şiimportant al influenţei mediei sociale asupraevenimentelor politice din ţara noastră. Este abiaun început.Elizabeth Ivanovski. Caii, a 1936, hârtie, acvafortenr. 3(18), septembrie 2010 - 69

AkademosMONUMENTUL CĂRŢIILA CHIŞINĂUCum poate trăi cinevafără să citească?(Eugen Ionesco)La 12 iunie 2010, cu prilejul celei de-a64-a aniversări a Academiei de Ştiinţe aMoldovei, la Chişinău a fost inauguratMonumentul Cărţii. Venită din parteacomunităţii academice, ideea a fost una câtse poate de sugestivă şi firească: cartea afost, este şi va rămâne peste secole una dingenialele realizări ale spiritului uman.Instalat în faţa Bibliotecii ŞtiinţificeCentrale ,,A. Lupan” a AŞM, MonumentulCărţii vine să întregească mesajul cunoaşterii,esenţial pentru o instituţie de acest fel. Darnu numai. Însăşi lucrarea, sculptură de formemici, este o creaţie artistică ce potrivit meniriisale, pune în valoare clădirea modernă aBibliotecii.Autorul Monumentului Cărţii estesculptorul Ion Cojocaru. Monumentul e realizatîn marmură alb-gri, importată din nordul Indiei,cântăreşte 1 tonă 600 kg, având dimensiunilede 1.20 m pe 80 cm. Paginile sale urmează afi completate cu 2 aforisme care vor fi aleseîn urma unui concurs anunţat de Academia deŞtiinţe a Moldovei şi Ministerul Culturii.Deja în dosarul aforismelor sunt depozitatesute de citate. Care din ele vor fi alese? Poate căspusele lui James Russell Lowell: Cărţile suntalbinele care transportă cu iuţeală polenul dela o minte la alta. Sau metafora sclipitoare a luiR. Emerson: Sunt cărţi… care ocupă în viaţanoastră acelaşi loc cu părinţii… Sau, cea dinepigraf, a lui Eugen Ionesco: Cum poate trăicineva fără să citească?Viorica Cucereanu70 - nr. 3(18), septembrie 2010

EvenimentHĂRŢI ISTORICO-ETNOGRAFICE,DE ZILELEPATRIMONIULUIEUROPEANdr. Dorin LOZOVANUMuzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturalăgăzduieşte între 17 septembrie - 7 noiembrie 2010,Expoziţia Internaţională Harţi istorico-etnografice(Republica Moldova, spaţiul etnic românesc şisud-estul Europei) consacrată Zilelor Europeneale Patrimoniului. Expoziţia îşi propune să punăîn valoare harta ca instrument al cunoaşterii şi aldezvoltării societăţii umane. Aceasta, pentru că:- Reprezentarea spaţială a fenomenelor naturaleşi socio-umane este de o importanţă deosebităpen t ru majoritatea ştiinţelor actuale. Concepţiileregionării, arealităţii, limite şi interferenţe, aspectecantitative şi calitative, spaţii reale şi imaginare,toate pot fi reprezentate prin intermediul cartografiei.- Hărţile sunt un rezultat al cercetărilor minuţioase,precum ele însăşi reprezintă o sursă dedocumentare şi cercetare care îşi păstrează valoareaştiinţifică, iar deseori şi artistică sau de utilitatepractică, indiferent de timpul realizării lor.- Spaţiul înconjurător, de la cea mai elementarăpercepţie umană a mediului de abitare până laconceperea unor sistematizări globale, poate fi celmai bine reprezentat prin intermediul cartografiei.- Harta răspunde unei străvechi necesităţi umane,cea de a ne localiza în spaţiu – de a ne defini loculocupat şi de a prezenta cadrul natural şi socio-umanîn care se desfăşoară toate procesele şi fenomenele.- Harta merge mână în mânăcu aventura cunoaşterii şi este unelement definitoriu al civilizaţieiumane, al clipelor de graţie, dar şial marilor tragedii. A exista pe ohartă înseamnă bucuria şi mândriaidentităţii, cursul firesc al naşterii,existenţei şi afirmării unei naţiuni.Şi nimic nu defineşte mai dramatico catastrofă naturală sau ororilerăzboiului aşa cum face sintagma„a şterge de pe hartă”. Dupăcum a nu figura pe nicio hartă esteechivalentul enigmei, al marilorîntrebări, al misterelor, dar şi alprovocărilor.- Harta face parte din patrimoniulnaţional prin valoarea sa istorică, simbolică,ştiinţifică şi artistică.Expoziţia include peste 180 de bunuri culturaledin Republica Moldova, România şi Austria,compartimentate în:- Baza de realizare a hărţilor: elemente detopografie şi cartografie ilustrate prin instrumente,metodologie, tehnici, proiecţii cartografice;- Evoluţia teritorial-administrativă a Moldovei /Basarabiei ilustrată prin hărţi originale (sec. XVIII– XXI);- Hărţi etnografice şi istorice relevante pentruMoldova, spaţiul etnic românesc şi sud-estulEuropei;- Hărţi tematice reprezentând elemente socioeconomiceşi demografice;- Regiunile şi localităţile Moldovei istorice:hărţi regionale, topografice, planuri ale localităţilor- Atlase, cărţi, globuri geografice, materialecartografice.În expoziţie sunt etalate cele mai importanteprin vechime, valoare cartografică şi socialăhărţi, având în epicentru Moldova. Bogăţiaşi reprezentativitatea expoziţiei se datoreazăconlucrării dintre Muzeul Naţional de Etnografieşi Istorie Naturală, gazda expoziţiei, şi Academiade Ştiinţe a Moldovei, Academia de Ştiinţe dinAustria, Academia Română, Institutul de Geografie,Arhiva Naţională a Republicii Moldova, AgenţiaRelaţii Funciare şi Cadastru, Biblioteca Naţională aRepublicii Moldova, Universitatea de Stat Tiraspol,Facultatea de Geografie, Universitatea de Stat dinMoldova, Facultatea Istorie şi Filozofie, Asociaţiade Geografie şi Etnologie din Moldova.Expoziţia va fi asociată mai multor evenimenteştiinţifice naţionale şi internaţionale. Concomitentea este un laborator excelent pentru profesorii,studenţii şi elevii preocupaţi de istorie, geografie,etnografie.nr. 3(18), septembrie 2010 - 71

AkademosCONFERINŢAINTERNAŢIONALĂMSCMP 2010Două evenimente emblematice pentru Institutulde Fizică Aplicată al Academiei de Ştiinţe aMoldovei s-au produs în perioada 13-17 septembrieanul curent: Conferinţa ştiinţifică internaţională“Ştiinţa materialelor şi fizica materiei condensate”(MSCMP-2010), ediţia a V-ea şi, în cadrul acesteia,Simpozionul „Metode Electrice în PrelucrareaMaterialelor”. Co-organizatori, alături de IFA, aufost Universitatea de Stat din Moldova, UniversitateaTehnică a Moldovei, Institutul de InginerieElectronică şi Nanotehnologii al AŞM şi SocietateaFizicienilor din Moldova, iar sponsori – AlianţaFranceză din Moldova, Organizaţia Internaţionalăpentru Migraţie (Misiunea în Republica Moldova),Întreprinderea Editorial-Poligrafică Ştiinţa, UniuneaSocietăţilor Tehnico-Ştiinţifice din Moldova.Conferinţa MSCMP-2010 este o continuarea seriei de conferinţe internaţionale în fizică(MSCMP-2001, 2004, 2006, 2008) care şi-audesfăşurat lucrările în Chişinău pe parcursulultimului deceniu, pronunţându-se asupra evoluţieişi problemelor unui domeniu extrem de important– ştiinţa materialelor şi fizica materiei condensate.Evenimentul a întrunit 78 savanţi şi specialişti de pestehotare din Azerbaidjan, Belarus, Elveţia, Estonia,Germania, Grecia, Finlanda, Franţa, Israel, Lituania,Marea Britanie, Olanda, Polonia, România, Rusia,SUA, Taiwan, Turcia, Ucraina şi 165 din Moldova,inclusiv peste 30 de doctoranzi şi masteranzi. Întotal au fost prezentate 232 lucrări: 29 lecţii plenare,46 rapoarte orale şi 157 postere.Simpozionul „Metode Electrice în PrelucrareaMaterialelor” a fost dedicat centenarului naşteriiremarcabilului savant, academicianului BorisLazarenco – fondatorul şi primul director alInstitutului de Fizică Aplicată, vice-preşedinteal AŞM, inventatorul metodei de prelucrare amaterialelor prin electroeroziune, devenită unaconsacrată. Datorită acestei metode astăzi se rezolvăprobleme complexe în industria constructoare demaşini, electronică etc. în diferite ţări ale lumii.Savanţi de talie mondială au prezentat laConferinţa MSCMP-2010 rapoarte invitate,elucidând cele mai actuale probleme ale fiziciimateriei condensate, ştiinţei materialelor, inclusiv aobiectelor nano-dimensionate şi a nanotehnologiilor.Printre lectorii invitaţi de peste hotare au fost: M.Katsnelson din Olanda, E. Burzo din România, B.Tsukerblat din Israel, D. Khokhlov şi A. Fedyanindin Rusia, B. Raquet şi W. Knapp din Franţa,S. Schorr, M. Rusu, O. Schmidt şi V. Fomin dinGermania.La lucrările simpozionului au participatcolegi, discipoli şi adepţi ai academicianului BorisLazarenco: Yu. Stişkov (St. Peterburg, Rusia), M.Bologa (Moldova), A. Dicusar (Moldova), T. Grosu(Moldova), P. Belkin (Kostroma, Rusia), A. Rybalko(Turcia), A. Ghitlevici (Germania), A. Beleakov(Rusia), N. Mogoreanu (Moldova), A. Anisovici,V. Azharonok (Belarus), I. Diakov şi alţii. Câţivacercetători au beneficiat de suportul ProgramuluiDiaspora, pentru a participa la ConferinţaMSCMP-2010.Centrul Media al AŞM72 - nr. 3(18), septembrie 2010Participanţi la MSCMP, ediţia a V-ea, 17 septembrie 2010

Vocea DiasporeiProiect „Susţinerea implementării componentei migraţie şi dezvoltare a Parteneriatului pentruMobilitate UE-Moldova” finanţat de Uniunea Europeană şi implementatde Organizaţia Internaţională pentru MigraţieREVENIREA TEMPORARĂ A REPREZENTANŢILORDIASPOREI ŞTIINŢIFICE DIN MOLDOVAOrganizaţia Internaţională pentru Migraţie, misiunea în Republica Moldova, în parteneriat cu Academiade Ştiinţe a Moldovei, a lansat un proiect în premieră pentru Diaspora Ştiinţifică din Moldova. Astfel,în bază de concurs, 30 de cercetători, reprezentanţi ai Diasporei, vor reveni în ţara lor de origine pe oscurtă durată de 7-11 zile pentru a desfăşura activităţi de cercetare la una din universităţile academice sauinstituţiile ştiinţifice. Prin aceasta, se urmăreşte extinderea posibilităţilor Moldovei de a spori impactulmigraţiei circulare asupra dezvoltării sectorului cercetare-dezvoltare.Proiectul le va oferi reprezentanţilor Diasporei Ştiinţifice din Moldova posibilitatea:• Să contribuie la dezvoltarea sectorului cercetare-dezvoltare din Moldova prin intermediul schimbuluide experienţă şi cunoştinţe;• Să stabilească noi relaţii de colaborare cu colegii din Moldova sau reînnoi relaţiile stabiliteanterior;• Să promoveze integrarea cercetătorilor din Moldova în comunitatea ştiinţifică internaţională;• Să consolideze relaţiile de colaborare cu cercetătorii din Moldova pentru a participa în comun laprogramele internaţionale, precum: Programul cadru 7 al Comisiei Europene, SCOPES, Programul NATOpentru pace şi securitate, instrumentele politicii europene de vecinătate etc.;• Să se implice în procesul educaţional (instruirea studenţilor, masteranzilor, doctoranzilor etc.);• Să împărtăşească experienţa de scriere a propunerilor de proiect cu colegii din Moldova;• Să contribuie în calitate de experţi în evaluarea proiectelor, programelor, strategiilor de dezvoltareşi legilor naţionale etc.;• Să contribuie la elaborarea publicaţiilor ştiinţifice comune pentru a fi editate în Moldova sau pestehotare;• Să participe la campanii de presă pentru conştientizarea societăţii referitor la exodul de creiere şimecanismele de stopare a procesului în cauză.Vizita de scurtă durată urmează a fi planificată în perioada septembrie 2010 – decembrie 2011. OIM vaaloca beneficiarilor suport financiar pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi diurnă.Concursul este anunţat în cadrul iniţiativei cu genericul: „Abordarea fenomenului exodului decreiere şi consolidarea Republicii Moldova drept platformă de cercetare şi dezvoltare prin revenireatemporară a oamenilor de ştiinţă moldoveni expatriaţi” finanţată de Uniunea Europeană şi implementatăde OIM în cadrul proiectului: „Susţinerea implementării componentei de migraţie şi dezvoltare aParteneriatului pentru Mobilitate UE-Moldova”.Concursul este deschis pentru cercetătorii originari din Moldova care în prezent activează în unadin universităţile sau instituţiile de cercetare-dezvoltare de peste hotare în orice domeniu al ştiinţelorfundamentale sau aplicative şi care au experienţă de muncă în cercetare în cadrul acestor instituţii nu maipuţin de 3 ani.nr. 3(18), septembrie 2010 - 73

MOLDOVA RĂMÂNEPATRIA NOASTRĂInterviu cu reprezentanţii DiasporeiŞtiinţifice Moldoveneşti, membru corespondental AŞM Boris Tsukerblat (Israel) şi doctorul înştiinţe tehnice Pavel Belkin (Rusia)-Stimaţi oaspeţi, Vă zic şi eu „Bine aţi venit!”şi Vă întreb, ce legături, de fapt, aveţi cu Moldova?AkademosPavel Belkin:Moldova este o parte foarte importantă a vieţiimele. Aici am absolvit şcoala, am făcut primii paşiîn ştiinţă, aici s-a născut şi şi-a făcut studiile feciorulmeu. Sunt născut la Dnepropetrovsk, apoi tatăl meus-a transferat cu serviciul la Iaroslavl, mai târziu înMoldova. Aici este înmormântat, la Chişinău, încimitirul de pe str. Armenească. Iată de ce legăturilemele niciodată nu s-au întrerupt, inclusiv cercetărileîn comun. Colaborez cu cercetătorii laboratoruluim.c. Alexandru Dicusar. Publicăm articole în revistaElektronnaia obrabotka materialov, participămla conferinţe ştiinţifice. Iar contactele concrete şivizitele în republică în ultimul timp s-au înteţit. Îiaduc aici deja pe discipolii mei, şi chiar pe discipoliidiscipolilor mei care, la rândul lor, au stabilitnişte colaborări promiţătoare şi aş vrea ca ele săcontinue.Boris Tsukerblat:Eu am trăit în Moldova din 1946, aceasta estepatria mea reală. Destinul meu se aseamănă cu alprof. Belkin – am absolvit aici şcoala, universitatea,aspirantura, la Kazani mi-am susţinut teza de doctor,la Tartu – teza de doctor habilitat. Am lucrat într-oşcoală sătească 4 ani, un an la o şcoală din Chişinău.Apoi un an în Institutul de chimie, mă invitaseremarcabilul savant Anton Ablov, fondatoruldirecţiei ştiinţifice a magnetismului molecular înMoldova. În perioada 1997-2002 am activat la IFA.Aici am mulţi discipoli, 20 dintre ei au susţinutteza de doctor. În 1995 mi s-a conferit titlul demembru - corespondent al AŞM, fapt de care suntfoarte mândru. În 2002 m-am transferat cu traiul cufamilia în Beer-Sheva, Israel, fiind invitat în calitatede profesor la Universitatea Ben-Gurion.Legăturile mele cu Moldova nu s-au întrerupt: dela plecare încoace am vizitat de 4 ori Chişinăul. Aicilucrează elevii mei care au devenit savanţi importanţi,reuniţi în grupul de magnetism molecular condusde Sofia Clochişner, din care mai fac parte AndreiPalii, Serghei Ostrovschi, Oleg Reu. Am o relaţieBoris TSUKERBLAT, membru cores pondental Academiei de Ştiinţe a Moldovei, profesorla Universitatea Ben-Gurion, Beer-Sheva,Israel. Domeniul ştiinţific: fizica corpului solid,magnetismul molecular.Născut la 24.12.1939, la Hmelniţk (Ucraina).Se stabileşte în Republica Moldova în 1946. În 1961absolveşte Universitatea de Stat din Chişinău. În 1967îşi susţine teza de doctor, în 1975 – teza de doctorhabilitat în ştiinţe fizico-matematice. În perioada1965-1998 lucrează la Institutul de Chimie al AŞM,în 1996-2002 este cercetător principal la Institutul deFizică Aplicată, în 1975-1995 este profesor de fizicăteoretică la Universitatea de Stat din Moldova. Afondat direcţia ştiinţifică a magnetismului molecularîn Republica Moldova. Laureat al Premiului deStat al Republicii Moldova. Este autor a 325 depublicaţii ştiinţifice. A pregătit 27 doctori în ştiinţăşi 4 doctori habilitaţi în ştiinţe. Câţiva discipoli aisăi, actualmente, sunt reuniţi în grupul de magnetismmolecular, în cadrul IFA.Din 2002 activează la Universitatea Ben-Gurion,Beer-Sheva, Israel. Calităţile sale de savant notoriusunt completate de strălucite calităţi pedagogice.excelentă cu directorul IFA, m.c. Leonid Culiuc,avem scrise multe lucrări împreună la sfârşitulanilor ‘90. Dascălul meu, prof. Perlin, spunea că îiconsideră de elevi pe cei de la care el însuşi învaţăceva. Mă mândresc, ca şi el, că am discipoli de lacare azi pot învăţa. Şi, în fine, în egală măsură cumunca de cercetare, îi preţuiesc pe numeroşii meiprieteni pe care-i am aici, pe care-i iubesc şi care îmirăspund cu reciprocitate. De aceea, vin în Moldovanu doar pentru a munci, dar şi pentru a-mi vedeaprietenii, cu care n-am întrerupt legăturile.74 - nr. 3(18), septembrie 2010

Vocea DiasporeiPavel BELKIN, doctor în ştiinţe tehnice,profesor, şeful Catedrei de fizică generală,Facultatea de Fizică şi Matematică, Univer sitateade Stat „N.A.Nekrasov” din Kostroma, FederaţiaRusă. Domeniul de cercetare: ştiinţa metalelor.Născut la 11.08.1945 în Dnepropetrovsk.Copilăria şi-o petrece la Chişinău, unde absolveşteşcoala medie. Îşi continue studiile la Facultatea deFizică a Universităţii de Stat „M.V.Lomonosov”din Moscova. Pe parcursul anilor 1969-1991 aactivat la Institutul de Fizică Aplicată al AŞM.Este fondatorul şcolii ştiinţifice „Modificareaelectrochimică şi termică a metalelor şi aliajelor”. Aelaborat mecanismul transferului de ioni în condiţiileprelucrării anodice termoelectrochimice. Din 1991activează la Universitatea de Stat „N.A.Nekrasov”din Kostroma. A organizat câteva conferinţeinternaţionale la Kostroma consacrate metodelorelectrofizice şi electrochimice de prelucrare ametalelor. Este autor a 163 lucrări ştiinţifice şi 29lucrări metodice. Sub conducerea sa au fost pregătiţi4 doctori în ştiinţe tehnice. Se mândreşte că a reuşitsă-şi crească discipoli într-un domeniu atât de dificilcum este ştiinţa metalelor.-Care este realizarea dvs principală în ştiinţă?Boris Tsukerblat: Tema cercetării mele estemagnetismul molecular, cercetez moleculele ceposedă calităţi magnetice. Se ştie că purtătorulmagnetismului este spinul iar moleculele cuspin diferit de zero astăzi se bucură de o atenţiesporită. Din punctul de vedere al obiectului ştiinţeifundamentale, ele tăinuiesc unele procese extremde interesante care se produc la nivel molecular,aşa zisele nanobiecte. Aceste molecule posedă unnumăr imens de ioni magnetici. Fiind destul demici, ele nu pot fi descrise ca nişte corpuri solideclasice şi solicită mecanica cuantică ca metodă decercetare. Pe de alte parte, aceste molecule suntdestul de mari, de aceea e dificil să le studiezi cumetodele mecanicii cuantice. Se spune că acestea seaflă la frontiera între fizica cuantică şi cea clasică.Aceste particule reprezintă obiectele nano-fizicii,adică fizicii obiectelor foarte mici si sunt la hotarulîntre mărimile clasice şi cuantice. Expunereaproprietăţilor clasice ale acestor molecule ar ocupamult timp, de aceea în acest interviu voi evoca doarposibilele lor aplicaţii practice.Mai întâi de toate, deoarece aceste molecule suntdestul de mari în raport cu obiectele clasice, cuantice,pe baza momentului magnetic al acestei moleculepoate fi creată o anumită celulă a memoriei. Molecula,fiind magnetizată, e capabilă, de sinestătător, datoritădimensiunilor relativ mari în scara atomică, săpăstreze momentul magnetic pe o perioadă destul delungă de timp, poate chiar ani de zile. Ce-i drept, omemorie atât de lungă e posibilă din punct de vederetehnic doar la temperatura de 1,5 grade Kelvin, adicătemperatura la care molecula nu poate fi utilizatăîntr-un aparat electronic. Pentru că această moleculăreprezintă o celula a memoriei, ea este un obiectextrem de promiţător pentru crearea dispozitivilormemoriei, precum hard discul sau CD. Se va deosebide acestea prin faptul că celula memoriei pe bazamoleculei magnetice este de milioane de ori maivoluminoasă, în ea poate încăpea de 1 milion de orimai multă informaţie decât pe un disc obişnuit.Voi aduce un exemplu cunoscut din literatură,un calcul publicat în revista Nature acum 10ani, cum că un disc cu suprafaţa de 10 cm 2 poateconţine 50 000 Gb de memorie. Cercetările noastresunt direcţionate ca să prelungim, sau cel puţin săelaborăm recomandări teoretice pentru obţinereasubstanţelor capabile să păstreze memoria despremagnetizare un timp îndelungat – ani de zile, încondiţiile unor temperaturi de cameră rezonabile.Aceasta este una dintre direcţiile activităţii noastre– majorarea barierei pentru reorientarea spinului,elaborarea recomandărilor, concepţiilor teoreticenoi reieşind din proprietăţile electronice alemoleculelor.A doua direcţie de care mă ocup, de asemeneaare legătură cu moleculele magnetice. S-a constatatcă moleculele cu spin necompensat pot fi utilizateca bit-informaţii cuantice. In ultimul timp,volumul discurilor sau viteza calculatoarelor creştefulgerător, anual practic se dublează. De aceea estenecesară crearea unor purtători de volume imenseale informaţiei.nr. 3(18), septembrie 2010 - 75

AkademosÎn legătură cu aceasta a apărut ideea creăriiaşa numitelor computere cuantice, adică de afolosi proprietăţile cuantice ale spin-ului, atomilorşi moleculelor. Magneţii moleculari despre carevorbim posedă sau sunt capabili să posede asemeneaproprietăţi. Unul din rezultatele noastre este că noiam demonstrat experimental şi, concomitent, teoreticcă aşa ceva e posibil – a crea bituri de memorie,adică purtători de memorie pe baza magneţilormoleculari. Această lucrare este rezultatulcolaborării Universităţii Ben-Gurion din Israel cucentrul din Grenoble (Franţa) şi Universitatea dinBielefeld (Germania). În Grenoble au fost efectuateexperimente, iar la Bielefeld analize chimice uniceale acestor molecule, aşa numitele .molecule (V IV ) 15alcătuite din 15 ioni de vanadium. Lucrarea esteimportantă pentru computerele cuantice şi a fostpublicată în revista Nature în a.2008, fapt desprecare agenţia AŞM a anunţat la momentul respectiv.Toate acestea au dovedit posibilitatea principialăde creare a computerilor cuantice cu utilizareamoleculelor magnetice.A treia direcţie importantă, pe care o explorămîmpreună cu grupul magnetismului molecular dinChişinău Sofia Clochişner, Andrei Palii, SergheiOstrovschi, Oleg Reu, este crearea unui dispozitivcare posedă memorie ce poate fi dirijată cu ajutorulluminii. Cercetăm molecule funcţionale care pot fifolosite în dispozitivele optice şi care posedă o seriede avantaje.Am evitat intenţionat descrierea cercetărilorteoretice, pentru că într-un interviu succint aceasta arcrea doar iluzia înţelegerii. Aş vrea însă să menţionezde ce asemenea investigaţii sunt importante pentruMoldova. Pentru că Moldova, ca şi Israelul, nu esteo ţară prea mare, nu dispune de resurse naturalecare ar putea fi vândute. Spre deosebire de ţărilemari, care comercializează gaz şi petrol şi care-şipot permite chiar şi azi să nu dezvolte tehnologiiînalte, Moldova nu are cum să-şi permite aşa ceva,pentru că cea mai importantă resursă a Moldoveisunt cercetătorii, oamenii cărturari care lucrează pelinia întâi a ştiinţei şi creează tehnologii avansate.Programul atragerii savanţilor din Occidentîn ţara lor de origine, dezvoltarea câmpuluiinformaţional de colaborare pentru a facilitaintegrarea ştiinţei Republicii Moldova în ştiinţaoccidentală este unul de mare perspectivă. Acestpunct al meu de vedere, unul personal, coincide întotalitate cu poziţia conducerii AŞM. În acest sens aşvrea să mai menţionez că Programul Diaspora, iniţiatde ASM şi Agenţia Naţională pentru Migraţiune,este un factor foarte important pentru integrareaştiinţei moldoveneşti în cea occidentală. DatorităProgramului Diaspora, bunăoară, prin care ni s-afinanţat vizita, particip şi eu, şi prof. Belkin la acestfor important – Conferinţa ştiinţifică internaţionalăcu genericul “Ştiinţa materialelor şi fizica materieicondensate” (MSCMP-2010), ediţia a V-a.Pavel Belkin:Lucrez în Rusia din 1991. Profesorul Tsukerblata pus foarte exact în evidenţă semnificaţiaprogramului Diaspora, eu doar pot să confirm prindirecţia pe care o explorez – electrochimia aplicată.Mai bine zis, cercetarea unor obiecte electrochimicenonstandard. Sub aspect industrial, aplicativ acestdomeniu se dezvolta încă în anii ‘60 sub conducereaacad. Boris Lazarenco. Aspectul aplicativ constăîn faptul că condiţiile electrochimice permitrealizarea modificării suprafeţelor materialelorpentru a le conferi proprietăţi necesare, în primulrând consolidarea mecanică, precum şi proprietăţianti-corozive ş.a. Este esenţial că pe timpuri acestelucrări au avansat până la producerea utilajuluiindustrial şi pionierul a fost ASM. În anii ‘80, lauzina experimentală au fost lansate zeci de instalaţii,nu cunosc cifra exactă, care şi-au găsit aplicare îndiferite întreprinderi ale Rusiei, Ucrainei, Belarus,Cazahstan, Moldova, posibil că şi în RepublicileBaltice. Apoi legăturile s-au întrerupt şi elaborareaacestor instalaţii unicat s-a oprit. Un timp a maicontinuat în Rusia. În Occident, cum le făceau, aşale fac, ce-i drept într-o altă variantă. Locul de frunteîl deţin japonezii, pentru că în Europa procesul estecercetat, dar mai curând sub aspect ştiinţific. Credcă a venit momentul când totul poate fi rememoratşi renăscut aici, la Chişinău.- Cum este percepută calitatea cercetăriimoldoveneşti de pe poziţia dvs din Rusia, Israel şice schimbări aţi remarca aici după plecarea dvs?Pavel Belkin:- În opinia mea, nivelul ştiinţei se măsoară cunumărul de publicaţii. Este foarte dificil să comparilucrări realizate în diferite domenii ale ştiinţeişi chiar în cadrul direcţiilor ştiinţifice ale unuidomeniu ştiinţific. Dar eu reies întotdeauna dinnumărul de publicaţii în reviste, mai ales în celeserioase. Am în vedere articolele, căci monografiilesunt generalizarea acestora. Acestei probleme îisunt consacrate lucrările extraordinar de interesanteale membrului corespondent al AŞM AlexandruDicusar pe care le recomand tuturor cercetătorilorsă le citească.El explorează scientometria, ştiinţa care permiteîntr-o anumită măsură aproximativ, dar corect, săevalueze valoarea lucrării ştiinţifice…76 - nr. 3(18), septembrie 2010

Vocea DiasporeiBoris Tsukerblat:- Îmi permiteţi să intervin. Ştiinţa e o substanţăfină, ea nu se măsoară în cm, grame etc. Darexistă norme comune de evaluare a unei lucrăriştiinţifice – numărul citărilor acesteia. Dacălucrarea ştiinţifică publicată în revistă timp de 5ani nu este citată, înseamnă că poate fi aruncatăla gunoi, mă scuzaţi de expresie, că nu trebuienimănui, că nu şi-a adus contribuţia în procesulştiinţific. Al doilea criteriu, este indicatorul H,care arată nivelul cercetării. Toate acestea le poţigăsi pe internet, fiecare autor ce lucrări în ceani a publicat, de câte ori şi de cine a fost citatălucrarea. Veţi găsi cele mai citate lucrări. Şi dacăuna a fost citată de 300 ori, iar alta de 2 ori, ceadin urmă nimănui nu trebuie. Eliminaţi citărilepe care le-a făcut înşişi autorul, el s-ar puteade o sută de ori să-şi citeze propria lucrare, daraceasta nu contează. Iată acesta este unicul nivelobiectiv al lucrării. Eu observ din păcate că sesusţin azi teze, inclusiv în universităţi, indicatorulcitării cărora este extrem de mic. Aceasta duce lascăderea nivelului cercetării pentru că standardelecercetării sunt artificial coborâte. Eu consider căacest indice trebuie să fie luat ca bază a evaluăriilucrărilor ştiinţifice pretutindeni.Pavel Belkin:Analizată prin această prismă, direcţia în carelucrează dl. Tsukerblat, ea rămâne în Moldova la unnivel internaţional bun. Altceva e că aici posibilitateacontactelor şi colaborărilor cu şcolile ştiinţificeoccidentale de frunte se realizează mai puţin. Înuniversităţile occidentale asemenea cercetări suntmai numeroase. Dar rezultatul oricum este comun,în ştiinţă nu sunt hotare, ca în politică.În ce priveşte domeniul în care lucrez, l-aşconsidera la un nivel un pic mai jos, pentru că aiciarticole internaţionale eficiente se întâmplă mai rar.Avem o colaborare bună cu colegii din Belarus, cuInstitutele de aviaţie din Moscova şi din Râbinsk,cu electrochimiştii din Ivanovo, cu cercetătorimoldoveni, ucraineni, iar cu cercetătorii europeniaceste contacte sunt rare, episodice.În ce constă evoluţia? Nivelul în domeniulcorpurilor solide este menţinut, sau chiar înmulţit,dar la IFA al AŞM sunt direcţii care sub aspecttehnic s-au cam stins, restrâns. Cea electrochimicănu, cercetătorii lucrează cu succes în acest domeniu,au granturi bune.Boris Tsukerblat:Vreau să spun că prof. Belkin şi-a cam diminuataportul. Direcţia pe care o explorează cu adevărateste una importantă. De ea se ocupă la AŞM m.c.Alexandru Dicusar şi rezultatele sunt de rezonanţăinternaţională.În ce priveşte direcţiile mele ştiinţifice şi evoluţiaacestora, începând cu anii ‘90 a început procesul dedezintegrare a potenţialului ştiinţific. La sfârşitulanilor ‘90 au apărut unele tendinţe pozitive. Poatecă aceasta este legat nu doar de faptul că însăşiAŞM a întreprins nişte acţiuni reale, ci este legatde apariţia granturilor ştiinţifice: renumitul grantCRDF/MRDA, care a fost adus în Moldova de acad.Duca şi care ne-a ajutat foarte mult în acea perioadă,granturile internaţionale INTAS. Şi, într-un fel, lasfârşitul anilor ‘90 ştiinţa a început treptat nu că sărenască, ar fi prematur s-o spunem, ci să intre înalbia în care să poată avansa.Extrem de important a fost că după căderearegimului totalitar au căzut şi toate barierele dinfaţa savanţilor, care au început să călătorească.Foarte mulţi tineri şi savanţi cu experienţă auavut posibilitatea să viziteze centre ştiinţifice, săasimileze orientări noi şi de aceea ştiinţa s-a păstratîn Moldova. Tendinţa aceasta s-a consolidat înultimii ani. Conferinţa la care participăm lasă oimpresie foarte bună, n-am reuşit deocamdată săvizitez Institutul de Fizică Aplicată, Institutul deChimie, dar exact un an în urmă, la fosta mea vizită,am sesizat schimbări pozitive colosale. La Institutulde Chimie, de exemplu, este procurat utilaj modern,Institutul s-a transformat esenţial. Schimbări s-auprodus la Institutul de Fizică Aplicată, se realizeazăo distribuire mai rezonabilă şi corectă a mijloacelorprin intermediul proiectelor direcţionate. Mă voiafla aici 11 zile în cadrul Programului Diasporaşi-mi voi crea o impresie foarte clară despre ce s-aschimbat într-un an.În ce priveşte direcţia mea, la momentul actualgrupul de magnetism molecular beneficiază decâteva granturi internaţionale prestigioase care,pe de o parte, permit colaboratorilor să primeascăsuficienţi bani pentru a se concentra asupra ştiinţeişi asupra gândului cât poţi să câştigi, iar pe dealtă parte, integrează, îi uneşte cu centre ştiinţificeavansate, din Elveţia, de exemplu, şi astfel se asigurăprocesul integrării Moldovei în ştiinţa UE. Iată dece eu privesc cu optimism spre viitor, rezervat, daroptimist şi cred că în Moldova ştiinţa totuşi se vadezvolta, va renaşte şi va fi una de frunte. Iar miedestinul ştiinţei şi a republicii nu-mi este indiferent,se împleteşte cu viaţa mea.-Dacă e să vorbim despre fi zica în parametriglobali, ce o caracterizează la etapa actuală adezvoltării şi ce-aţi visa să se întâmple în fi zică?nr. 3(18), septembrie 2010 - 77

AkademosPavel Belkin:Îmi permiteţi se împart fizica în 2 părţi inegale,una fiind fizica pur fundamentală care se ocupă dedescoperirea noilor fenomene, legi fundamentaleşi care se află acum ca înainte de furtună. Mulţiconsideră că în curând se va produce o revoluţieştiinţifică cu revizuirea tuturor reprezentăriloresenţiale despre lume. Aceasta este o parte mai micăa fizicii, dar spectaculoasă.Noi însă cu profesorul Tsukerblat lucrăm îndomenii în care activează majoritatea fizicienilor. Evorba de aplicarea legităţilor cunoscute în sistemenoi care-s foarte multe, atât naturale, cât şi createde om. Una dintre direcţiile la modă azi au devenitnanotehnologiile. Este o direcţie foarte interesantă,pentru că aceiaşi atomi, cuplându-se un pic altfel,atribui materialelor nu doar o proprietate nouă, ciprincipial nouă. Aplicarea acestora în industriedecurge însă destul de complicat pentru că mulţi s-aupasionat de confecţionarea obiectelor considerateuneori nişte jucării nu prea necesare fără de care tepoţi lipsi. Fizicienii, de regulă, nu se prea gândesc laconsecinţele ecologice, dar eu, fiind profesor, suntnevoit să predau nu numai fizica, dar şi ŞtiinţeleNaturii la facultăţi umanitare, să abordez problemelesocietăţii în general, inclusiv cele de ordin ecologic.Problemele acestea ca şi cum nu se referă la fizică.Dar noi le legăm de aspectul aplicativ, în particularcu materialele noi. De aceea eu în timpul apropiataştept nişte evaluări ştiinţifice exacte a necesităţiloromului, ce este pentru el indispensabil şi de ce s-arputea lipsi.-Să înţelegem că omului i-ar trebui mai puţin?Pavel Belkin:-Le plac femeilor haine noi? După diferite semnesuperficiale, da. Dar experţii spun că pentru femeieeste cel mai important să fie iubită şi protejată.Boris Tsukerblat:- Laureatul Premiului Nobel, acad. Ghinzburg,membru de onoare al AŞM de altfel, care nu demultne-a părăsit, o dată la fiecare 5 ani analiza succeseleştiinţei fizice, făcea o trecere în revistă şi scriadespre 10 cele mai importante probleme ale fizicii,cum le vedea. El dispunea de un potenţial imens alviziunii bazat pe o imensă înţelegere a fizici. N-aşrisca să spun ce-mi pare important în fizică, dar aşrisca, şi aceasta poate că este o declaraţie lipsită demodestie, să enumăr nişte probleme existente.Prima ar fi problema funcţionalităţii atomilor şimoleculelor. Aceasta e o tendinţă care se dezvoltă aziîn fizică şi care probabil e legată de miniaturizareadispozitivelor electronice moderne, ele devin totmai mici şi mai mici şi până la urmă particulelesau formaţiunile macroscopice se pomenesc a fiprea mari ca să poată servi elemente de bază îndispozitivele contemporane. De exemplu, cipuriş.a. De aceea mecanica cuantică, utilizarea cuanticăa particulelor permite să fie folosiţi unii atomi aimoleculelor în forma unor dispozitive funcţionale,elemente de memorie, bituri cuantice ale informaţieietc. Această tendinţă este legată mai curând denanofizică, nanotehnologii.Aş vrea să repet, poate că intr-o altă variantă,ceea ce a spus prof. Belkin. Astăzi cuvântul nanoa devenit atât de la modă, încât este folosit cândtrebuie şi când nu. Dacă într-o vopsea se adaugă unoarecare praf ca ea să lumineze, această este denumitănanovopsea. Şi tot aşa. Poţi numi lucrurile cumvrei şi acestea vor rămâne doar cuvinte. Dar esenţaconstă în faptul că nanofizica şi nanotehnologiasunt legate de proprietăţile funcţionale ale anumitoratomi, molecule şi altor formaţiuni macroscopice,dar nu de faptul că se elaborează noi tehnologii încare se amestecă diferite substanţe, vopsite diferit, secreează bibelouri artificiale etc. Abuzarea de acestecuvinte are anumite consecinţe, destul de reale.Aceste consecinţe constau în faptul că fondurilepentru ştiinţă sunt limitate, iar oamenii care seocupă, aş spune poate că grosolan, de pseudoştiinţă,dispun de posibilităţi mult mai mari decât savanţiisă obţină aceste fonduri. Pentru că ştiinţa este unlucru destul de dificil şi special, e mai uşor deînţeles nişte explicaţii de felul – „noi am elaboratnanovopsea”, decât să-i înţelegi pe cercetătorii carese ocupă efectiv de nanoştiinţă, adică de nanofizică,fizica anumitor atomi, molecule şi de proprietăţilelor funcţionale.Aceasta pe scurt despre direcţia care-mi parteimportantă pentru ştiinţă. Este aproape de activitateamea şi de înţelegerea mea. Alte tendinţe în ştiinţă suntcercetarea materiei la un nivel mult mai aprofundatdecât se cerceta până acum. Este vorba că proceselecercetate de fizica corpului solid, de nanofizică,acestea sunt procesele, proprietăţile materiei careîn principiu pot fi descrise de legile fundamentalecunoscute ale fizicii, mecanica cuantică, de exemplu.Aceasta nu înseamnă, că este uşor să le descrii,aceasta nu înseamnă că ştiinţa devine simplă. Ştiinţaeste extrem de complicată, dar ea are fundamentulsău, adică noi ştim ferm ce ecuaţii trebuie aplicate,cât de complicat ar fi să le rezolvăm, adică totuşiputem formula o abordare fundamentală. Desigur cărealizarea ei cere o competenţă distinctă, înzestrarecu tehnică performantă, dar bazele fundamentale aleacestei ştiinţe sunt cunoscute.78 - nr. 3(18), septembrie 2010

Vocea DiasporeiExistă şi fizica, care se află la hotarul legilorcunoscute şi necunoscute. De exemplu, MareleAccelerator de Hadroni, care este chemat să rezolveunele probleme fundamentale ale ştiinţei încănecunoscute, să le descopere sau cerceteze. Credcă aceasta-i următoarea sarcină importantă a fiziciicare s-ar putea să nu fie rezolvată în timpul vieţiinoastre, care cere investiţii fantastice de mijloace.Cu toate acestea, ea este importantă şi este un fel debază intelectuală a ştiinţei.Mai departe. Există un număr mare de problemeaplicative. Acestea sunt crearea computerizată amedicamentelor, ştiinţele biologice etc.. Cercetareamateriei vii este un domeniu special al ştiinţei, demate perspectivă.- Şi totuşi, este capabilă fi zica şi ştiinţa în generalsă răspundă la toate întrebările universului?Pavel Belkin:-Nu. Ştiinţa nu le poate pe toate. Nu cunoscoameni care ar gândi altfel. Eu le spun studenţilor:dacă 50 ani în urmă aş fi spus în auditoriu că ştiinţaare oarecare limite, eu în epoca credinţei în putereaabsolută a ştiinţei probabil că aş fi fost marginalizat.Dar azi sunt lucruri care nu sunt în puterea ştiinţei,incontestabil.-Şi atunci unde se afl ă cheia răspunsurilor?...Boris Tsukerblat:- Aţi pus cea mai complicată întrebare posibilă.- Dar şi cea mai interesantă.Boris Tsukerblat:- Da, incontestabil, cea mai interesantă.Cheia totuşi constă în dezvoltarea problemelorfundamentale ale ştiinţei.Pavel Belkin:Cu tot respectul pentru măreţia ştiinţei în carenoi activăm, ea va rezolva multe probleme cu carese confruntă omul, dar cu siguranţă nu toate.-Ce părere aveţi despre statutul actual alAcademiei de Ştiinţe a Moldovei şi cum ar urma săevolueze?Pavel Belkin:E o problemă comună pentru mai multe instituţiiacademice din spaţiul post-sovietic. În URSS şi înale ţări s-au constituit istoric trei tipuri de ştiinţă– universitară, academică şi ramurală, fiecare cuspecificul său. În opinia mea, niciunul dintre acesteanu trebuie neglijat.După părerea mea, Academia de Ştiinţe are oserie de neajunsuri, precum şi celelalte tipuri. Câtam lucrat la AŞM consideram, că structura existentăla nivel de laboratoare, direcţii, consilii ştiinţificeeste excelentă, aproape optimă. Dar în structurilesuperioare, unde încep secţiile, apar multe lucrurineştiinţifice. Acolo unde încep să se distribuie banii,acolo e foarte importantă o abordare profundă. Darîn Academie e mult mai comod de făcut planificarea,prognozarea, să intri în contact cu structurile de statşi cele private. Aici oamenii se ocupă de ştiinţă fărăa se sustrage la predare. Nu se îneacă în problemelecotidiene ale producţiei, iar acest pericol în ştiinţaramurală mai există. De aceea, în opinia mea,toate trei tipuri ar urma să fie păstrate, dar viaţa lecizelează pe toate, arată ce trebuie de schimbat şice nu.B.Tsukerblat:-Fără nicio rezervă susţin statutul AŞM carei-a fost conferit de Codul de ştiinţă şi inovare. Lamomentul elaborării şi adoptării nu mă mai aflam laChişinău, mi l-a trimis acad. Duca cu rugămintea dea-l comenta, am propus nişte modificări neesenţiale,dar principiale. Baza fundamentală a acestei legi îmipare foarte corectă. Singura corectă – Academia deŞtiinţe trebuie să fie centru de coordonare a ştiinţeiîn republică, unicul izvor de o expertiză cărturară alucrărilor ştiinţifice.După părerea mea, potenţialul ştiinţific aluniversităţilor este incomparabil cu potenţialulAcademiei de Ştiinţe, tuturor universităţilor luateîmpreună. Pentru că în universităţile URSS,ştiinţa se dezvolta ca un interes particular alprofesorilor, întrucât cea mai mare parte a timpuluişi efortului lor este capturată de predare. Am opărere extraordinar de bună despre mulţi profesoriuniversitari, de exemplu, profesorul meu Perlin,deşi era foarte ocupat în Universitate, era un savantde clasă. În totalitatea lor însă universităţile de lanoi nu sunt instituţii capabile să devină centru decoordonare. Standardele ştiinţei sunt mai joase, seface mult mai puţină ştiinţă în universităţi, ea nuse găseşte la un nivel comparabil cu cel al AŞM,de aceea eu sunt adversarul decentralizării înacest sens. Academia de Ştiinţe trebuie să rămânăcentrul de coordonare care să determine politicaştiinţei, direcţiile ştiinţifice, care anume trebuiedezvoltate şi în care trebuie de investit bani.A intervievat Viorica Cucereanunr. 3(18), septembrie 2010 - 79

AkademosSTAREA DE CALITATEA ÎNVELIŞULUI DE SOLŞI MĂSURIDE REMEDIEREMembru corespondent al AŞMSerafim ANDRIEŞ,Dr. hab. Valerian CERBARI,profesor universitar,Dr. Vladimir FILIPCIUC,Institutul de Pedologie,Agrochimie şi Protecţie a Solului„Nicolae Dimo”STATUS OF SOIL QUALITY AND CORRECTIVEACTIONThe present article describes the most seriousforms of soil degradation and namely: linear andsurface erosion, dehumifi cation, soil impoverishmentof nutritive elements, salinisation, secondarycompacting, and active land sliding. These formsand processes decrease soil production or destroycompletely the soil cover. The annual economicdamage from different types and forms of soildegradation is estimated at 436.5 million USD. Theecological damages are also signifi cant: depletionof agricultural fi elds, biological degradation,surface water pollution with nutrients and organicsubstances.Complex measures for soil conservation andincrease of fertility are undertaken on the bases of thecurrent state of soil covers and effective fertility. Aconcrete plan of actions for stopping soil degradationand for increasing the production capacity ofagricultural fi elds for the period 2011-2020 is alsoproposed.Solul constituie principala bogăţie naturală aMoldovei. Activitatea complexului agroindustrial,al cărui pondere constituie 30-35 la sută din PIB,este bazată pe exploatarea resurselor funciare.De calitatea solurilor depinde în mare măsurăproductivitatea plantelor de cultură, dezvoltareasectorului zootehnic, situaţia ecologică şi bunăstareapopulaţiei, mai cu seamă a celei din spaţiul rural.Fondul funciar al Republicii Moldova la1.01.2009 constituie 3,384 mln ha. Terenurileagricole ocupă 2503,6 mii ha (74,0 la sută), inclusiv:terenuri arabile – 1820,5 mii ha (72,7 la sută), plantaţiipomiviticole – 303,0 mii ha (12,1 la sută), pajişti –356,1 mii ha (14,2 la sută). Pentru un locuitor revinnumai 0,5 ha teren agricol, inclusiv 0,4 ha terenarabil. În proprietate privată se află 1 mln 877,1mii ha. Numărul deţinătorilor de terenuri agricoleproprietate privată este de 1 mln 310 mii, suprafaţamedie a unei cote de teren privatizat constituie 1,4ha şi este divizată în 2-5 parcele individuale.Reforma funciară în Moldova, ca rezultat alunei strategii neargumentate ştiinţific (parcelareaexcesivă a terenurilor, amplasarea cotelor din dealîn vale), nu a creat condiţii pentru sporirea fertilităţiisolurilor, utilizarea durabilă a terenurilor, sporireaproducţiei agricole, exercitând, prin urmare, unimpact negativ asupra economiei ţării.Conform datelor Cadastrului Funciar la 01.01.09,nota de bonitate a terenurilor agricole constituia63 puncte [1]. Acest nivel de fertilitate a soluluipermite obţinerea unei recolte destul de modeste de2,5 t/ha grâu de toamnă. De menţionat că, la începutulanilor ‘70 ai secolului trecut, nota de bonitatemedie ponderată a terenurilor agricole era egală cu70 puncte. Preţul anual al 1 punct/ha de bonitateeste de cca 47 lei. Astfel, pierderile anuale recente,ca rezultat al micşorării notei de bonitate a solurilorconstituie 330 lei pentru 1 ha, cea ce alcătuieşte sumarpentru terenurile agricole 825 mln lei.Sunt evidenţiate şi detaliat descrise 5 tipuri şi40 forme de degradare a solurilor [2]. Cele maigrave dintre acestea, care conduc la micşorareacapacităţii de producţie sau la distrugerea completă aînvelişului de sol, sunt: eroziunea prin apă, suprafaţaafectată – 878 mii ha; dehumificarea – cuprindetoată suprafaţa terenurilor agricole de 2,5 mln ha;secătuirea solurilor de elemente nutritive pe 2,5 mlnha; soloneţizarea şi salinizarea solurilor, suprafaţaafectată – 220 mii ha; alunecările active de teren pe81 mii ha; destructurarea şi compactarea secundarăeste caracteristică pentru toate solurile.În tabelul 1 sunt prezentaţi principalii factorii dedegradare a solului şi prejudiciul cauzat economieinaţionale.1. EROZIUNEA SOLULUISituaţia actualăEroziunea este factorul principal de degradare aînvelişului de sol şi de poluare a resurselor acvaticeîn Republica Moldova. Conform rezultatelorcercetărilor pedologice, suprafaţa solurilor erodates-a majorat pe parcursul a 40 ani cu 284 mii ha(594 mii ha în anul 1965 şi 878 mii ha în prezent),crescând anual cu 7,1 mii ha. În funcţie de gradulde eroziune, fertilitatea solurilor erodate scade înfelul următor: slab erodate – cu 20 la sută; moderaterodate – cu 20-40 la sută; puternic erodate – cu 40-60 la sută; foarte puternic erodate – cu 60-80 lasută [4].80 - nr. 3(18), septembrie 2010

Nr.crt.PedologieFactorii de degradare a solurilor agricole din Republica Moldova [3]Factorii şi formelede degradare a solurilorSuprafaţaagricolăafectată,mii haTabelul 1Prejudiciul, mii dolari SUAanual ca rezultatal distrugeriicomplete a solurilor1 Eroziunea prin apă 839,7 221365 -2 Alunecări de teren 81,0 - -3 Distrugerea completă a solurilor de ravene 8,8 7622 3705944 Compactarea secundară a solurilor arabile 2183,0 39730 -5 Sărăturarea lăcoviştilor pe pante şi în depresiuni 20,0 3640 -6 Sărăturarea solurilor aluviale şi lăcoviştilor 99,0 5405 -aluviale7 Soloneţizarea solurilor automorfe 25,0 1820 -8 Dehumificarea 1037,0 18873 -9 Asigurarea slabă şi foarte slabă cu fosfor mobil 785,0 28574 -10 Degradarea solurilor ca rezultat al irigării 12,8 699 -(sărăturarea, compactarea etc.)11 Alţi factori şi forme de degradare 1258 108 751 2 947 910TOTAL 2557 436 479 3 318 504În paralel cu eroziunea prin apă în suprafaţă,pe teritoriul ţării noastre este larg răspândită şieroziunea hidrică în adâncime. În perioada anilor1911-1965, suprafaţa ravenelor s-a extins de la14434 ha până la 24230 ha (aproximativ de 2 ori),iar numărul acestora s-a majorat de 3 ori. După anul1965 o parte din terenurile afectate de ravene aufost excluse din circuitul agricol şi trecute în fondulsilvic, iar pe unele suprafeţe s-au efectuat lucrăride nivelare. Aceasta a condus la reducerea bruscăa numărului şi suprafeţei ravenelor pe terenurileagricole până la 8,8 mii ha în anul 1999 şi 11,8 miiha în anul 2005. Stoparea lucrărilor de lichidare aravenelor şi gospodărirea neraţională în agriculturăgenerează creşterea în ultimii ani a numărului şisuprafeţei acestora.Prejudiciul cauzat economiei naţionale deeroziune este colosal [3-5]. Pierderile anuale de solfertil constituie 26 mln tone, ceea ce echivalează cudistrugerea a 2000 ha de cernoziom cu profil întreg şinota de bonitate de 100 de puncte. Această cantitatede sol fertil conţine: humus – 700 mii tone; azot –50 mii tone; fosfor – 34 mii tone; potasiu – 597 miitone. Costul solului spălat racordat la preţul normatival acestuia (1 ha – 926496 lei), este de aproximativ1 mlrd 850 mln lei. Pierderile indirecte, exprimateîn producţie agricolă, constituie valori stabile,repetate pe an ce trece. În prezent, producţia agricolăneobţinută din cauza eroziunii solurilor este de 525mii tone de unităţi nutritive pe terenurile arabile şi 57mii tone de fructe şi struguri pe terenurile cu plantaţiipomiviticole. Pornind de la preţul de 1,5 lei pentru ounitate nutritivă şi 1 kg de fructe şi struguri, costulrecoltei pierdute din cauza eroziunii este de 873 mlnlei. În ansamblu, pierderile anuale directe şi indirecteîn urma proceselor erozionale constituie 2 mlrd723 mln lei. Procesele erozionale au un impact negativasupra mediului ambiant: ele conduc la înnămolireaiazurilor şi altor bazine acvatice, poluarea solurilorîn depresiuni, a apelor subterane şi de suprafaţăcu pesticide şi îngrăşăminte chimice spălate depe versanţi, distrugerea căilor de comunicaţie, aconstrucţiilor hidrotehnice şi sociale etc.Combaterea eroziunii solului în RepublicaMoldova a devenit o problemă primordială, carepoate fi rezolvată numai la nivel de stat.Măsuri de prevenire şi combatere1. Consolidarea terenurilor agricoleprivatizate.2. Organizarea şi amenajarea terenuriloragricole (reţeaua de drumuri, dimensionareacâmpurilor, perdelele forestiere de protecţie asolurilor, sistemul de evacuare dirijată a surplusuluide apă pluvială de pe versanţi etc.).3. Aplicarea măsurilor silvoameliorative peterenuri agricole slab productive sau distruse dealunecări de teren, ravene, soluri foarte puternicerodate; crearea carcasei verzi de perdele şi deplantaţii forestiere.4. Implementarea măsurilor fitotehnice:asolamente antierozionale, creşterea culturilor înfâşii alternative, înierbarea spaţiilor între rânduri înplantaţiile pomiviticole etc. (fig.1).nr. 3(18), septembrie 2010 - 81

5. Utilizarea procedeelor agrotehniceantierozionale: lucrarea solului de-a curmezişulpantei sau pe direcţia generală a curbelor denivel; implementarea sistemului de lucrări pentruconservarea solului prin păstrarea reziduurilorvegetale; fisurarea; efectuarea drenajului-cârtiţăetc.6. Aplicarea selectivă a măsurilorhidrotehnice.Combaterea eroziunii în adâncime (ravenelor)este un procedeu complicat şi foarte costisitor. Prinurmare, se impune necesitatea efectuării lucrărilorde prevenire a eroziunii în adâncime prin executareastrictă a complexului de măsuri antierozionale.Cea mai simplă şi eficientă metodă de stabilizare arâpelor este împădurirea şi înierbarea lor.2. DEHUMIFICAREAStarea actualăHumusul reprezintă unul din indicii principali aifertilităţii, care determină în mare măsură însuşirileagrofizice, agrochimice şi biologice ale solului.În substanţa organică din sol se conţin 95 la sutădin cantitatea totală de azot, 45 la sută de fosfor,65 la sută de sulf. Asigurarea culturilor agricole şibiotei cu nutriţie minerală depinde în mod direct decantitatea materiei organice în sol. Experimentals-a stabilit că majorarea conţinutului de humus cu1 procent asigură obţinerea a 1,0 t/ha de porumbpentru boabe sau 0,8 t/ha grâu de toamnă [6].Fondatorul pedologiei genetice V.Dokuceaev,efectuând două expediţii în scopul studierii solurilorBasarabiei, a apreciat cernoziomul din stepa Bălţica fiind „de primă calitate”. Marele savant menţionacă „... cernoziomul este mai preţios decât aurul,cărbunele de pământ şi petrolul...”.Conform datelor de laborator, obţinute deV. Dokuceaev [7], solurile Moldovei conţineau dela 5 până la 9 procente de humus (tab.2). Rezervade humus în stratul de 0-20 cm constituia circa200 t/ha. Pe parcursul a 100 ani de exploatare asolurilor în agricultură conţinutul de humus s-aAkademosFig 1. Sistemul de cultivare a culturilor agricole înfâşii alternative la Staţiunea Experimentală de Stata Institutului de Pedologie, Agrochimie şi Protecţie aSolului „Nicolae Dimo”, com. Lebedenco,r-nul Cahulmicşorat cu 35-45 procente. La sfârşitul anilor ‘90ai secolului trecut conţinutul de humus a constituitîn medie 3,1 procente (tab. 2).Institutul de Pedologie, Agrochimie şi Protecţiea Solului „Nicolae Dimo” efectuează monitoringulindicilor agrochimici pentru diferite soluri [8].Periodic se determină bilanţul humusului în sol[6, 8, 9]. Pierderile de humus depind de mai multeprocese, două dintre ele fiind principale: celebiologice (viteza de mineralizare, dehumificare)şi cele erozionale. Pentru formarea unui bilanţechilibrat sau pozitiv de humus este necesar ca înmedie pentru asolament să fie încorporate în sol celpuţin 10 t gunoi de grajd. În perioada chimizăriiagriculturii (a.a.1981-1990) se încorporau circa 6-7t/ha îngrăşăminte organice şi 180-210 kg/ha NPK;cota ierburilor perene constituia 180-210 mii ha; serespectau, de regulă, asolamentele. Ca rezultat, înaceastă perioadă bilanţul humusului a fost aproapeechilibrat.În ultimii 15 ani (1994-2009), cantitatea deîngrăşăminte organice s-a redus de 60 de ori şiconstituie 0,1 t/ha, suprafaţa lucernei s-a micşorat de4-5 ori, resturile vegetale pe mari suprafeţe se ard.Drept urmare, bilanţul humusului în sol este negativ– minus 0,7 t/ha, iar cu pierderile prin eroziune –minus 1,1 t/ha. Conform ultimelor estimări, anualde pe terenurile agricole se pierd 2,4 mln t deTabelul 2Prognoza modificării conţinutului de humus şi recoltelor culturilor cerealiere [6]Anul Humus, % Rezervele în stratul de 0- N mineral, kg/ Recolta prognozată, t/ha30 cm, t/hahahumus azot grâu de toamnă porumb1897 5-6 200 10 135 - -1950 4-5 150 8 115 - -1965 3,5-4,0 180 6 105 3,2 4,21990 3,0-3,5 110 5 85 2,5 3,42025 2,5-3,0 90 4 70 2,1 2,882 - nr. 3(18), septembrie 2010

Pedologiehumus. Calculele de prognoză demonstrează că, încazul menţinerii situaţiei actuale, către anul 2025conţinutul de humus în solurile Moldovei se vamicşora până la nivelul critic de 2,5- 2,8 procente,iar recoltele culturilor cerealiere, formate din contulfertilităţii naturale, se vor reduce până la 2,1 t/ha.Măsuri de remediere1. Minimalizarea pierderilor de humus prineroziune în urma implementării complexului demăsuri antierozionale.2. Restabilirea şi implementarea sistemelorzonale de asolamente pedoprotectoare cu micşorarea cotei culturilor prăşitoare pe versanţi şiextinderea suprafeţelor de ierburi perene.3. Utilizarea, producerea şi aplicareaîngrăşămintelor organice, composturilor pentruformarea bilanţului echilibrat de humus prindezvoltarea sectorului zootehnic.4. Aplicarea raţională a îngrăşămintelorminerale în doze de 120-130 kg/ha NPK în mediepe asolament.3. SECĂTUIREA SOLURILOR DEELEMENTE NUTRITIVEStarea actualăFiecare cultură agricolă extrage anual din solunele şi aceleaşi elemente nutritive: azot, fosfor,potasiu, cupru, zinc, bor şi altele. Solurile Moldoveisunt relativ bogate în elemente nutritive care asigurăformarea recoltelor de 2,5 t grâu de toamnă, 3,1 tporumb pentru boabe. Pentru obţinerea recoltelorînalte de 4,0-4,5 t grâu de toamnă, 5,0-6,0 t porumbpentru boabe, este necesară aplicarea îngrăşămintelor.Experimental s-a stabilit că fertilizarea soluluiasigură un spor în recoltă de 30-40 la sută.Studierea dinamicii aplicării îngrăşămintelor înagricultura Moldovei în perioada anilor 1961-2009a demonstrat următoarele. În anii 1961-1965 seaplicau 19 kg/ha de NPK şi 1,3 t/ha gunoi de grajd.În această perioadă bilanţul elementelor nutritiveîn sol era negativ, iar recoltele principalelor culturiagricole constituiau 1,6 t grâu de toamnă, 2,8 tporumb pentru boabe, 19,0 t/ha sfeclă pentru zahăr.În perioada chimizării agriculturii (1965-1990)cantitatea de îngrăşăminte minerale încorporate însol a crescut de 9 ori şi constituia 172 kg/ha NPK,iar a gunoiului de grajd s-a majorat de la 1,3 până la6,6 t/ha. Pe parcursul a 15 ani (1976-1990), pentruprima dată în istoria agriculturii autohtone în sol s-aformat un bilanţ pozitiv al elementelor nutritive. Carezultat s-a ameliorat starea agrochimică a solului:conţinutul de fosfor mobil în sol s-a majorat de 2 ori,iar cel de potasiul schimbabil a crescut cu 2-3 mg/100g de sol. În anii 70-90 ai secolului trecut, în urmaimplementării tehnologiilor intensive, măsurilor deprotecţie, ameliorare şi sporire a fertilităţii solurilor,recoltele grâului de toamnă s-au majorat considerabilşi au constituit 3,5-3,8 t/ha. Gospodăriile cu oagricultură avansată obţineau în medie câte 4,0-5,5 t/ha grâu de toamnă, 5,5-7,5 t/ha porumb pentru boabe,45,0-50,0 t/ha sfeclă de zahăr.Aplicarea echilibrată a îngrăşămintelor mineraledin perioada menţionată are efecte beneficeremanente. Postacţiunea îngrăşămintelor cu fosfor,aplicate în perioada chimizării agriculturii, semanifestă benefic asupra recoltelor până în prezent.Conform prognozelor Institutului „Nicolae Dimo”,postacţiunea reziduurilor cu fosfor, acumulate înanii 1965-1990, se va manifesta până în anii 2012-2015. Epuizarea postacţiunii îngrăşămintelor vaconduce la micşorarea conţinutului de fosfor mobilîn sol până la nivelul natural (scăzut şi foarte scăzut)şi la scăderea productivităţii plantelor de cultură [6,9].În ultimii 15 ani, aplicarea îngrăşămintelorminerale s-a redus de 15-20 ori. Actualmenteculturile agricole extrag anual din sol 150-180kg/ha NPK. Cu îngrăşămintele minerale în sol seîncorporează 15-20 kg/ha NPK, ceea ce constituienumai 10 la sută din exportul lor cu recoltele.Bilanţul azotului, fosforului şi potasiului în sol adevenit din nou negativ.Vom menţiona că în ultimii 5-8 ani, cantitatea deîngrăşăminte aplicate în agricultură s-a majorat de2-3 ori (de la 5-10 mii până la 15-20 mii tone). Însădozele de îngrăşăminte aplicate sunt insuficientepentru formarea unui bilanţ echilibrat de NPK şi,drept rezultat, solul se secătuieşte pe an ce trece deelemente nutritive.Măsuri de sporire a fertilităţii solurilor1. Cartarea agrochimică ciclică a terenuriloragricole o dată în 8-10 ani (câte 4 raioane anual)cu finanţarea de la bugetul de stat pentru evaluareafertilităţii efective a solului şi aplicarea raţională afertilizanţilor.2. Implementarea „Programului complexde valorificare a terenurilor degradate şi sporireafertilităţii solurilor. Partea II. Sporirea fertilităţiisolurilor”, aprobat prin Hotărâre de Guvern [9], careinclude:- optimizarea asolamentelor;- acumularea azotului biologic în sol înmărime de 25-30 mii t anual prin majorarea coteiculturilor leguminoase în asolamente până la 20-25procente;nr. 3(18), septembrie 2010 - 83

Akademos- încorporarea în sol a 5-6 t /ha gunoi degrajd, total 9-10 mln t;- aplicarea anuală a îngrăşămintelor minerale,inclusiv 100 mii t de azot şi 90 mii t de fosfor.3. Restabilirea Serviciului Agrochimic de Statpentru monitorizarea fertilităţii solului şi folosirearaţională a îngrăşămintelor.4. SOLONEŢIZAREA ŞI SALINIZAREASOLURILORStarea actualăFondul ameliorativ include soloneţurile destepă, mocirlele pe versanţi, solurile irigate şi deluncă (lăcoviştile, lăcoviştile mlăştinoase).În anii 1966-1990 au fost efectuate lucrări deproporţii privind ameliorarea solurilor: irigarea,desecarea, amendarea gipsică etc. Condiţiilenaturale ale Moldovei situează irigarea în rândurilesarcinilor primordiale, mai cu seamă pentru Zonade Sud, unde coeficientul hidrotermic constituie0,5-0,6, iar secetele se repetă cu o frecvenţă de treiani. În diferite zone pedoclimatice irigaţia permitesporirea recoltelor de 1,5-2,0 ori. Solurile irigate,care în anii ‘90 au atins suprafaţa de 308 mii ha(fig. 2), constituiau tezaurul nostru de aur. Peterenurile irigate se cultivau culturile legumicole(câte 0,8-1,2 mln tone anual), furajere, cerealiere şise obţineau recolte programate [6, 9, 10].În urma parcelării excesive a terenuriloragricole, suprafaţa solurilor irigate a scăzut de 7de ori şi în 2009 constituia circa 46 mii ha (fig.2).Actualmente irigarea terenurilor agricole seefectuează preponderent prin utilizarea surselorlocale de apă (râuri interioare, lacuri, iazuri) care secaracterizează printr-un grad sporit de mineralizare,reacţie alcalină şi compoziţie chimică nefavorabilă.Ca rezultat, se manifestă procesele de salinizare şisoloneţizare secundară a solurilor.Suprafaa, mii ha350300250200150100500196019651970197519801985199019952000Fig.2. Dinamica suprafeţei terenuriloririgateÎn anii 60-80 ai secolului trecut, s-a realizat unmare volum de lucrări privind ameliorarea solurilorde luncă (desecarea, irigarea, amendarea gipsică).2005AniiAu fost incluse în circuitul agricol circa 180 miiha din cele 230 mii ha pe care le ocupă solurilede luncă. Valorificarea agricolă pe scară largă aluncilor Moldovei, regularizarea scurgerilor râurilor,nerespectarea normelor tehnice de exploatare asistemelor de desecare au condiţionat intensificareaproceselor de acumulare a sărurilor în sistemul„solul-apa pedofreatică”, salinizarea şi înmlăştinireaprogresivă a solurilor, slitizarea ş.a.În prezent starea ameliorativă a solurilor aluvialeeste următoarea: bună – 17 la sută, satisfăcătoare –34 la sută şi nesatisficătoare – 49 la sută, ceea ceconstituie circa 90 mii ha [10]. Prejudiciul cauzat deprocesele de salinizare şi înmlăştinire a solurilor deluncă sunt imense şi alcătuiesc circa 50 mln lei [3].Cu precădere, în zonele de nord şi centru suntrăspândite solurile cu un exces de umiditate (mocirle,lăcovişte mlăştinoase) pe circa 50 mii ha. În anii 70-90 au fost ameliorate (desecate, drenate) peste 40mii ha. În ultimii 14-16 ani lucrări de ameliorare asolurilor excesiv umede şi de întreţinere a sistemelorde drenaj în stare funcţională practic nu s-au efectuat.Ca rezultat, actualmente, starea ameliorativă asolurilor drenate-desecate este în majoritatea cazurilornesatisfăcătoare. Suprafaţa mocirlelor se extinde pean ce trece. Se recomandă pentru viitorul cel maiapropiat reluarea lucrărilor de ameliorare a mocirlelorîn diferite zone ale republicii, în conformitate cu„Programul complex de valorificare a terenurilordegradate şi sporirea fertilităţii solurilor”, aprobat deGuvernul Republicii Moldova prin hotărârea nr.636din 26 mai 2003 [5].În structura învelişului de sol al terenurilor arabilecirca 25 mii ha ocupă soloneţurile de stepă carese caracterizează prin fertilitate scăzută. În anii 1965-1990 s-au efectuat lucrări de ameliorare în ciclu aacestor soluri după o tehnologie specială, elaboratăde Institutul „Nicolae Dimo”, esenţa căreia constă înaplicarea lucrării ameliorative a solului, amendareagipsică şi fertilizarea ameliorativă. Cercetarea pedoameliorativăîn teren, proiectarea şi realizarea proiectelorîn natură se efectuau de la bugetul de stat. Gipsulse obţinea de la carierea Criva, raionul Briceni, careîn prezent nu mai lucrează pentru scopuri pedoameliorative.Considerăm necesară reluarea lucrărilor deameliorare a soloneţurilor de stepă cu aportul statului.Astfel de lucrări, de asemenea, sunt prevăzute în„Programul complex...”, aprobat prin Hotărârea GuvernuluiRM nr. 636 din 26 mai 2003 [5].Măsuri agropedoameliorative1. Efectuarea monitoringului stării de calitate afondului ameliorativ (solurile irigate, drenate, desecate,amendate) pentru elaborarea prognozelor evoluţieisolurilor şi stabilirea măsurilor de remediere.2. Efectuarea lucrărilor de extindere a irigaţiei înviitorul apropiat, pe o suprafaţa de circa 75 mii ha.3. Reluarea lucrărilor de desecare-drenare a84 - nr. 3(18), septembrie 2010

Pedologiemocirlelor; restabilirea sistemelor de drenaj pesolurile de luncă, în primul rând, a luncii Prutuluide Jos; de amendare a soloneţurilor de stepă, înconformitate cu Programul complex de valorificarea terenurilor degradate şi sporirea fertilităţii solurilor.Partea I. Ameliorarea solurilor degradate”, acceptatprin Hotărâre de Guvern [5].5. ALUNECĂRILE ACTIVE DE TERENStarea actualăCaracteristica principală a alunecărilor de teren oconstituie desprinderea unor mase de sol de diferitevolume şi la diferite adâncimi şi alunecarea lor sprelocuri mai joase, însoţită de deteriorarea completăsau parţială a învelişului de sol, ceea ce provoacăpierderi de terenuri agricole, distrugerea localităţilor,drumurilor şi altor obiecte de menire socială.Factorii cauzali ai declanşării alunecărilor pot finaturali (gravitaţia, natura şi modul de stratificare arocilor, apele freatice, cutremurele de pământ etc.)şi antropici (defrişarea nejustificată a terenurilorîmpădurite, amplasarea insuficient studiată aunor obiecte economice şi hidrotehnice, terasareaversanţilor etc.). Vom menţiona că terenurile atacatede alunecările pasive constituie circa 800 mii ha şisunt predispuse, în anumite condiţii, să treacă încategoria alunecărilor active [11].Dinamica creşterii suprafeţelor alunecăriloractive pe terenurile agricole este următoarea: anul1970 – 21,2 mii ha; 1980 – 48,6; 1990 – 79,3; 1995– 81 mii ha [11]. Pe parcursul a 25 de ani (1970-1995), ca rezultat al activităţii umane incorecte,suprafaţa alunecărilor de teren s-a extins cu 62,6 miiha, crescând anual cu 2,5 mii ha.Măsuri de stabilizare1. Lucrările de prevenire şi combatere aalunecărilor de teren includ: construirea canalelorde evacuare a surplusului de apă pluvială; drenareaterenurilor prin diferite metode; captarea izvoarelorde coastă; împădurirea terenurilor afectate dealunecări sau cu pericol de alunecare.2. Valorificarea terenurilor alunecateeste costisitoare, dar mult mai costisitoare estedelăsarea sau abandonarea suprafeţelor afectate.Cel mai simplu şi eficient procedeu de valorificarea terenurilor alunecate este împădurirea, careva contribui, în timp, la stabilizarea acestora şiameliorarea stării ecologice.6. COMPACTAREA SECUNDARĂ ASOLURILORSituaţia actualăSistemul existent de utilizare a solurilor a condusla compactarea stratului arabil. Stratul recent arat alcernoziomurilor se caracterizează printr-o structurăbulgăroasă cu elemente structurale masive puterniccompactate. Sub stratul de 0-25 cm recent arabilse evidenţiază un strat post-arabil (25-35 cm),foarte compact, cu structura prismatică, bulgăroasăsau monolită, conţinutul de agregate agronomicvaloroase fiind foarte mic (30-50 la sută).Cauzele deteriorării şi compactării structuriisunt: bilanţul negativ al humusului; lucrareaintensivă a solurilor cu maşini grele, cota mică aierburilor perene în asolamentele de câmp.Efectele negative ale destructurării şicompactării solului sunt: înrăutăţirea stării deaşezare; scăderea permeabilităţii şi a capacităţii dereţinere a apei; înrăutăţirea regimului aero-hidric;creşterea rezistenţei la arat; inhibarea dezvoltăriisistemului radicular; calitatea necorespunzătoare aarăturii şi a patului germinativ. Ca urmare a acestorefecte capacitatea de producţie a solului scade, seintensifică fenomenul de secetă pedologică.Măsuri de prevenire a compactizării şi deoptimizare a stării de aşezare1. Implementarea asolamentelor cu o cotă de20-25 la sută a culturilor leguminoase, inclusiv 10-15 la sută ierburi perene.2. Aplicarea îngrăşămintelor organice în dozeoptime.3. Aratul de toamnă sau cizelarea o dată în 4-5ani la adâncimea de 35-40 cm, pentru distrugereastratului subiacent post-arabil compactat, aplicareagunoiului de grajd în doze de (30-40 t/ha) o dată în5 ani, de fosfor şi potasiu conform recomandărilorîn uz.4. Concomitent cu sistemul clasic de lucrarea solului este necesară implementarea treptată a„Sistemului minim de lucrări pentru conservareasolului”. Aplicarea acestui sistem impune producereaunor maşini adecvate pentru efectuareasimultană a mai multor operaţiuni, cu efect minimde tasare a solului.5. Pe terenurile în pantă este necesarăimplementarea în mod obligatoriu a Sistemului deagrotehnică antierozională.Procesele şi formele de degradare a solurilormodifică regimul hidrologic, favorizează aridizareaşi condiţionează deşertificarea teritoriului [12]. Înbaza cercetărilor efectuate, s-a constatat că stareaactuală a învelişului de sol este nesatisfăcătoare, iarpe circa 10 la sută din terenuri – critică.În continuare, prezentăm planul de acţiuniprivind implementarea complexului de măsuri deconservare şi sporire a fertilităţii solului pentruanii 2011-2020. Priorităţile acestui plan sunt:implementarea măsurilor complexe ştiinţificargumentate, simple în executare, puţin costisitoare,economic şi ecologic eficiente; aplicarea pelarg a practicilor agricole prietenoase mediului,preponderent fitotehnice şi agrotehnice care asigurăprotecţia solului şi minimalizarea poluării mediuluicu nutrienţi.nr. 3(18), septembrie 2010 - 85

AkademosPlanul de acţiuni privind conservarea şi majorarea fertilităţii solurilor în perioada 2011-2020Nr.Denumirea acţiuniiRezultatele preconizate şi indicii de performanţăd/o1. Crearea Sistemului informaţional Rezultatele generalizate a stării de calitate a solurilor (indicicomputerizat al stării de calitate pedologici, agrochimici, ameliorativi) la nivel de exploataţiea solului în baza cercetărilor agricolă, comună, raion, republică pentru argumentareapedologice şi agrochimice. ştiinţifică a complexului de acţiuni.2. Elaborarea proiectelor de organizarea teritoriului comunelor în bazaSistemului informaţional al stării decalitate a solului.3. Organizarea hidrologică antierozionalăa teritoriului4. Drenarea-desecarea solurilor arabilecu exces de umiditate.5. Aplicarea măsurilor fitoameliorativepentru prevenirea deteriorăriiterenurilor şi remedierea fertilităţiisolurilor degradate.6. Măsuri agrotehnice de conservare afertilităţii solurilor: sisteme de culturiîn fâşii alternative; asolamentepedoprotectoare; sistemul de lucrăripentru conservarea solului; culturiintercalate.Proiecte ştiinţific argumentate de organizare a teritoriuluiîn baza structurii învelişului de sol, fertilităţii efective,particularităţilor geomorfologice, climatice şi de specializarea gospodăriei agricole.Sistemul de evacuare inofensivă a surplusului de apă pluvialede pe versanţi (canale şi debuşee înierbate, diguri ş.a.) şiconstrucţia bazinelor de acumulare.Regimuri aerohidrice optimizate a solurilor cu exces deumiditate prin amenajarea sistemelor de drenaj (pentruizvoarele de coastă) şi de desecare (pentru solurile aluviale)în scopul creării condiţiilor normale de creştere şi dezvoltarea plantelor de cultură.Alunecări de teren şi ravene stabilizate prin împădurire şiînierbare; Fâşii forestiere de protecţie reconstruite şi noicreate; Fâneţe culturalizate pe terenuri puternic erodate;Soluri cu starea de calitate fizică şi biologică remediată.Asolamente ştiinţific argumentate; Reducerea eroziuniisolurilor până la limita admisibilă de 5 t/ha; Starea optimă decalitate fizică a stratului arat (densitatea aparentă 1,10-1,30g/cm 3 , structura agronomică valoroasă etc.).7. Ameliorarea solurilor sărăturate. Omogenizarea învelişului de sol prin valorificarea(ameliorarea chimică) soloneţurilor automorfe; Desalinizareaşi desoloneţizarea solurilor arabile din şesurile de luncă;Protecţia mediului de poluare prin reducerea suprafeţelor şivolumelor de stocare a nămolului de defecaţie.8. Extinderea irigaţiei inofensivepentru combaterea seceteipedologice.9. Sporirea fertilităţii efectivea solurilor prin aplicareaasolamentelor, cultivarea culturilorleguminoase perene şi anuale,utilizarea îngrăşămintelor organiceşi minerale în condiţiile schimbărilorclimatice globale.10. Implementarea sistemului deagricultură durabilă în bazamăsurilor elaborate.12. Extinderea sistemului de agriculturăecologică.Minimalizarea secetei pedologice; Obţinerea recoltelorprogramate ale culturilor legumicole, cartofului, plantaţiilorpomiviticole şi altor plante de cultură.Reducerea consumului de apă pentru formarea recoltei cu 25-30%; Parametrii agrochimici, agrofizici şi biologici optimi aisolului; Acumularea azotului biologic în sol în mărime de 20mii tone anual; Obţinerea sporului în recoltă de 30-50%;Recolte scontate de 4,5-5,0 t grâu de toamnă, 6,0-7,0 t/haporumb pentru boabe etc.Stoparea degradării şi sporirea fertilităţii solurilor; Recoltescontate şi stabile; Asigurarea securităţii alimentare a ţării.Obţinerea de producţie agricolă ecologică; Majorareaexporturilor de producţie agricolă şi de produseagroalimentare; Mediul ambiant nepoluat.86 - nr. 3(18), septembrie 2010

PedologieImplementarea măsurilor şi acţiunilor elaborateva asigura stoparea degradării solurilor, sporireaproductivităţii plantelor de cultură şi ameliorareastării ecologice în republică.Bibliografie1. Cadastrul funciar al Republicii Moldova la 1ianuarie 2010. Chişinău, 2010. 985 p.2. Крупеников И.А. Черноземы. Возникновение,совершенство, трагедия деградации, пути охраны ивозрождения. Chişinău, Pontos, 2008, 285 c.3. Program naţional complex de sporire a fertilităţiisolurilor. Chişinău, Pontos, 2001. 117 p.4. Eroziunea solului. Chişinău, Pontos, 2004.421 p.5. Program complex de valorificare a terenurilordegradate şi sporirea fertilităţii solurilor. Partea I.Ameliorarea solurilor degradate. Chişinău, Pontos, 2004.212 p.6. Andrieş S. Optimizarea regimurilor nutritive şiproductivitatea plantelor de cultură. Chişinău, Pontos,2007. 373 p.7. Докучаев В.В. К вопросу о почвахБессарабии. Почвоведение, 1990, №1. С. 1-22.8. Monitoringul calităţii solurilor RepubliciiMoldova. Baza de date, concluzii, prognoze, recomandări.Chişinău, Pontos, 2010, 475 p.9. Program complex de valorificare a terenurilordegradate şi sporirea fertilităţii solurilor. Partea II.Sporirea fertilităţii solurilor. Chişinău, Pontos, 2004.125 p.10. Buletin de monitoring ecopedologic. Ediţia II(pedoameliorativ), Chişinău, Agroinformreclama, 1995.51 p.11. Buletin de monitoring ecopedologic (terenuridegradate prin alunecări). Chişinău, 1996. 92 p.12. Ursu A. Degradarea solurilor şi deşertificarea.Chişinău, Pontos, 2000. 307 p.Elizabeth Ivanovsky. Fluture, aa 1930nr. 3(18), septembrie 2010 - 87

AkademosECONOMIA RAMURIIVITI-VINICOLEA REPUBLICII MOLDOVAÎN CONTEXTULASOCIERII CU UNIUNEAEUROPEANĂDr. hab. Tudor BAJURA,vicedirector pe probleme ştiinţifi ceal Institutului de Economie,Finanţe şi StatisticăAcad. Boris GAINA,academician coordonator al secţieide ştiinţe agricole, prof.THE ECONOMICS OF THE VINE BRANCH OFTHE REPUBLIC OF MOLDOVA IN THE CONTEXTOF ASSOCIATION WITH EUROPEAN UNIONThe work examines the current situation anddevelopment trends of the wine-making industry ofthe Republic of Moldova at the post-privatizationstage. Based on the analytical materials there aresubmitted proposals regarding overcoming of thecrisis situation (the state of degradation, in some cases)of the wine-making industry by the implementationof the restructuring economical mechanisms andinstruments.IntroducereSectorul viti-vinicol al Republicii Moldova dispunede un potenţial valoros de producere a strugurilor,precum şi de prelucrare, păstrare şi comercializarea produselor viti-vinicole. Dincolo desuprafeţele considerabile ale plantaţiilor de viţă devie, de capacităţile suficiente şi, relativ, moderneale întreprinderilor de procesare a materiei primeşi de fabricare a produselor alcoolice, sectorul dateste puternic dotat cu specialişti de bază şi personalauxiliar calificat. Tot în calitate de activ al ramuriiviti-vinicole poate servi brandul Vinurile Moldovei,bine cunoscut în lume, în primul rând, în ţările fosteiUniunii Sovietice. Sunt stabilite şi se menţin la nivelînalt relaţiile de colaborare de lungă durată dintrefirmele-producătoare de produse viti-vinicole şi consumatoriiacestor produse, care au demonstrat permanentfidelitatea şi preferinţele sale faţă de vinurilemoldoveneşti, chiar şi în perioadele de grea încercare,bazate pe embargoul politic şi, deseori, ideologic înceea ce priveşte exporturile produselor respective înFederaţia Rusă şi-n alte ţări post-socialiste.Material şi metodeLa baza cercetărilor economice privinddezvoltarea sectorului viti-vinivcol al RepubliciiMoldova sunt materialele informative ale BirouluiNaţional de Statistică al Republicii Moldova, dateleinformative ale Agenţiei Relaţii Funciare şi Cadastru,precum şi dările de seamă contabile ale firmelorautohtone – producători de băuturi alcoolice.În calitate de metode de bază privind cercetareaaspectelor economice ale ramurii viti-vinicole suntutilizate metodele de formare a rândurilor dinamice,de analiză statistică, de formare a structurilorintegrate, precum şi metodele de comparaţie, deextrapolare, de efectuare a cercetărilor monograficeetc.Rezultate şi discuţiiDeşi dispune de un potenţial bogat, sectorulviti-vinicol autohton, la etapa de post-privatizare(începând cu a. 2000), înregistrează ritmuri lenteşi instabile de dezvoltare. Această constatare tristăeste valabilă atât în ce priveşte plantaţiile de viţăde vie, cât şi capacităţile industriale de procesare astrugurilor, respectiv, capacităţile de maturizare şicomercializare a producţiei gata pentru consum.Net inferioare sunt şi ritmurile de creşterea exportului produselor alcoolice fabricate şiîmbuteliate în Republica Moldova.Starea actuală, precum şi dinamica dezvoltăriisuprafeţelor de plantaţii de viţă de vie, este reflectatăîn tab.1 [1;2;3].Tabelul 1Dinamica suprafeţelor de viţă de vie la etapade post-privatizare, mii haAnii200020012002200320042005200620072008Gospodării agricole(toate categoriile)suprafaţatotală149,0154,0152,0149,0146,0148,0150,0150,0150,0din care,pe rod142,0150,0148,0143,0138,0140,0140,0138,0137,0Sectorul corporativde producţie(întreprinderileagricole)suprafaţatotală50,046,046,046,045,044,044,041,040,0din care,pe rod49,044,044,043,041,039,036,034,032,088 - nr. 3(18), septembrie 2010

Ştiinţe agroindustrialeCu toate că sectorul corporativ de producţie afost şi rămâne principalul furnizor de materie primăîn domeniul viti-vinicol, potrivit datelor reflectateîn tab.1 ponderea acestui sector la capitolulsuprafeţelor viţei de vie (mai ales la compartimentul„pe rod”) este în permanentă scădere, constituind,în a. 2008, doar 23,4 la sută. La începutul perioadeide post-privatizare ponderea sectorului corporativa constituit (ca suprafaţă a plantaţiilor pe rod) 34,5la sută. De menţionat, că în cadrul întreprinderiloragricole şi ale celor agro-industriale corporativeritmurile de reproducere a plantaţiilor de viţă de viesunt mai înalte decât în gospodăriile ţărăneşti (defermier) şi gospodăriile casnice auxiliare. În a.2008,de exemplu, din toată suprafaţa plantaţiilor tinere– 13,0 mii ha – în cadrul sectorului corporativ deproducţie au fost cultivate 8,0 mii ha sau 61,5 la sutădin masivul total al plantaţiilor înainte de intrare perod.Corespunzător, ponderea plantaţiilor tinere îngospodăriile corporative în acest an a constituit20,0 la sută, pe când în cadrul gospodăriilor micide producţie acest indicator a fost la nivel de doar4,5 la sută.Totodată, fie şi cu plantaţiile îmbătrânite deviţă de vie, gospodăriile ţărăneşti (de fermier)şi gospodăriile casnice auxiliare ale locuitorilorsatelor demonstrează mereu productivitate maiînaltă a plantaţiilor de viţă de vie, având întâietateaşi în ce priveşte calitatea strugurilor, în primul rând,a soiurilor de masă (tab.2).Din suprafaţa totală a viilor, soiurile de masă, înprezent, ocupă aproximativ 12,5 la sută, constituind4,9–5,0 mii ha. Roada medie a soiurilor de masă, înultimii ani, se cifrează la nivel de 28,2-34,8 chintalela 1ha.Potrivit datelor operative, cu fabricareaindustrială a vinului în Republica Moldova înprezent se ocupă mai mult de 200 de întreprinderi[4], numărul mediu anual al angajaţilor constituie7,1 mii de lucrători (32,5 de lucrători în calcul lao întreprindere). Volumul producţiei fabricate,exprimat în preţuri curente ale a.2008, a constituit2149,8 mln. lei. Fiind raportat la numărul deîntreprinderi, volumul de producţie industrială avinului, din roada a.2008, este egal cu 9,9 mln. leila o fabrică de vin, iar în calcul la un lucrător mediuanual – 302,8 mii lei.În total, au fost produse, în 2008, 157,7 miitone de vinuri naturale şi spumante, din care: vinurispumante constituie 5720 tone sau 3,6 la sută.Totodată, aceste volume formează doar 42,1 la sutăfaţă de volumele respective de producere a vinurilornaturale şi spumante în perioada de până la embargoulimportului vinurilor moldoveneşti în FederaţiaRusă, care a fost exprimat în anii 2006-2007, dar seextinde şi până-n ziua de astăzi. Din această cauză, omare parte a strugurilor sunt prelucrate în condiţiilecasnice ale agricultorilor, fapt ce pune la îndoialăatât calitatea producţiei gata, cât şi posibilităţilede a o exporta. Drept consecinţă, o mare parte dinvinurile naturale, ulterior, sunt utilizate ca materieprimă pentru producerea divinurilor, inclusiv, cuscopuri de export.De menţionat, că anume exportul produseloralcoolice şi nealcoolice (care împreună formeazăun singur grup în rapoartele Biroului Naţional deStatistică) reprezintă principalul articol de exportal economiei naţionale. Dinamica şi corelaţiavolumelor de export-import al acestor produse estereflectată în tab.3.Anii200020012002200320042005200620072008Producţia totală şi medie a strugurilor la etapa de post-privatizareProducţia totală, miitone218,0133,7166,8179,4190,2122,892,2119,5141,1Gospodării corporative(întreprinderi agricole)Producţia medie lahectar, chintale44,630,137,441,246,431,323,830,840,1Tabelul 2Gospodării ţărăneşti (de fermier) şi gospodăriicasnice auxiliareProducţia totală, mii tone485,8371,3474,4497,8495,4395,7,73,9478,5494,4Producţia medie lahectar, chintale46,735,045,649,851,139,236,046,047,1nr. 3(18), septembrie 2010 - 89

AniiAkademosTabelul 3.Corelaţia dintre exportul şi importul băuturilor alcoolice şi nealcoolice la etapa de post-privatizareComerţul extern al băuturilor alcoolice şinealcoolice200020012002200320042005200620072008Export - E128,8174,7195,9242,1277,9314,5186,8135,5196,0Import - I5,113,620,819,725,134,042,447,875,5Coeficientul acopeririiimportului prin exportulproduselor Ke=E/I25,112,89,412,311,19,34,42,82,6Exportul net albăuturilor alcooliceşi nealcoolice, mln.dol. SUA (E-I)122,9161,1175,1222,4252,8280,5144,487,7120,5Conform datelor reflectate în tab.1-3, la etapade post-privatizare ramura viti-vinicolă a RepubliciiMoldova se află într-o stare de stagnare, iar pe maimulte poziţii – de degradare. Fiind înzestrată cuun potenţial puternic la diferite nivele ale lanţuluivaloric, având în activul său mai mult de 200 deîntreprinderi de procesare şi comercializare a vinului,atât viticultura, cât şi industria vinicolă, treptat,îşi pierd nu numai pieţele externe de desfacere,dar şi piaţa internă, despre care fapt denotă, cuclaritate, reducerea coeficientului de acoperire aimportului cu export: de la 25,1 în a.2000 până la2,6 în a.2008. Deşi producerea şi comercializareavinului şi în prezent rămâne o ramură cu balanţade plăţi pozitivă în cadrul operaţiunilor de comerţextern, ritmurile atât de alarmante de cedare a pieţeiautohtone faţă de importurile masive ale produseloranalogice (75,5 mln. dol. SUA în 2008) confirmăfaptul pierderii competitivităţii industriei vinului peambele fragmente principale de desfacere – externşi intern.Drept cauze principale ale acestor constatăritriste pot fi numite fenomenele de supra-parcelarea potenţialului de producţie la etapa privatizării(prima etapă a procesului de reformare, dar nu şiultima), care au avut loc atât în sectorul agrar, câtşi în cadrul industriei de procesare a materiei primeagricole, dar şi în ceea ce priveşte comercializareaproducţiei finite. Lipsa unor centre reale deconcentrare a potenţialului de producţie pe tot lanţulvaloric, lipsa legăturilor stabile şi de lungă duratădintre verigile principale ale acestora, influenţaputernică a forţelor terţe (inclusiv celor politice)în funcţionarea complexului viti-vinicol autohtonprovoacă o stare permanentă de incertitudine şideznădejde, mai ales în prima verigă a lanţurilorvalorice – plantarea şi îngrijirea suprafeţelor de viţăde vie. Practic, statul s-a retras din problematicarespectivă. De exemplu, sistemul crediteloripotecare subvenţionate, lansat la începutul a.2007, practic, în prezent, este suspendat şi nu arenicio perspectivă de a fi revitalizat.Coeficientul Ke252025,1151012,89,412,311,19,354,42,8 2,602000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008an ii90 - nr. 3(18), septembrie 2010Fig. 1. Dinamica coeficientului acoperirii importului băuturilor alcooliceşi nealcoolice prin intermediul exportului

Ştiinţe agroindustrialeExportul (mil.dol.USA)300250200161,1175,1222,4252,8280,5144,4150122,9120,510087,75002000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 an iiFig. 2. Exportul net al băuturilor alcooliceşi nealcoolice, mln. dol. SUA (E-I)Concluzii:1. La finalizarea primului deceniu de postprivatizare, ramura viti-vinicolă a RepubliciiMoldova se află într-o stare de stagnare, însoţită depierderea pieţelor de desfacere, de nivelul tot maiscăzut (în comparaţie cu concurenţii externi) alcompetitivităţii, de reducerea indicatorilor principalide contribuţie a ramurii la formarea PIB-ului ţăriietc.2. O influenţă deosebit de negativă asupraritmurilor dezvoltării ramurii viti-vinicole, înultimii ani, este stipulată de restricţiile masive dinpartea autorităţilor Federaţiei Ruse privind exportulvinurilor moldoveneşti în această ţară, precum şi decriza financiară mondială din 2008 care a provocatmicşorarea esenţială a volumelor de vânzare aproduselor viti-vinicole atât pe piaţa internă, cât şipe cele externe.3. Având drept scop creşterea niveluluicompetitivităţii produselor viti-vinicole autohtoneşi apropierea standardelor de calitate a acestoracătre indicii respectivi din cadrul Uniunii Europene,statul trebuie să fie implicat în aspectul investiţionalde dezvoltare a ramurii prin elaborarea şiimplementarea practică a mecanismelor economiceeficiente, inclusiv – prin continuarea procesului desubvenţionare a creditelor ipotecare, alocate pentruplantaţiile noi de viţă de vie.4. În paralel cu susţinerea financiară din parteastatului, revitalizarea ramurii viti-vinicole trebuie săfie bazată pe scenarii bine argumentate de consolidareşi integrare pe verticală a producătorilor autohtonide băuturi alcoolice. Urmează să fie implementateproceduri de falimentare a întreprinderilorinsolvabile. Cu aspect de integrare, trebuie extinsepracticile reuşite ale firmelor „LION – GRI” SRL,„Chateau Vartely” SRL, „Vitis Hânceşti” SAprivind concentrarea în cadrul firmelor respectivea proceselor de creştere, procesare, păstrare(maturizare) şi comercializare a vinurilor de originecontrolată.Bibliografie:1. Anuarul statistic al Republicii Moldova. BiroulNa ţio nal de Statistică al Republicii Moldova, Chişinău,2004.2. Cadastrul funciar al Republicii Moldova la1.01.2008. Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru aRepublicii Moldova, Chişinău, 2008.3. Hotărârea cu privire la aprobarea Cadastruluifunciar, conform situaţiei de la 1 ianuarie 2009.Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.69-71 din 10aprilie 2009.4. http://www. Vinmoldova.md/index.php? mod=catalognr. 3(18), septembrie 2010 - 91

AkademosEVALUAREARESURSELORAGROCLIMATICEÎN CONTEXTULPOSIBILITĂŢILORDE CULTIVARE A NOILORSOIURI DE VIŢĂ DE VIEAcad. Tatiana CONSTANTINOV ,Dr. hab. Maria NEDEALCOV,Institutul de Ecologie şi Geografi e, AŞMAGROCLIMATICAL RESOURCES EVALUATIONIN THE CONTEXT OF POSSIBILITY OF NEW GRAPESVARIETIES CULTIVATIONThe knowledge of wintering conditions’ regionalparticularities for perennial crops is of essentialinterest in the context of global climate change.Minimal extreme temperatures should be estimatedin spatial and temporal for adequate approving ofgrapes variety, for they serve as limitrophe factorsin cultivation. The obtained results have alloweddetermining optimal, favorable and stressed areasfor viticulture.La etapa actuală, în condiţiile schimbărilorglobale ale climei, evaluarea resurseloragroclimatice la nivel regional ocupă un loc aparte.Din punct de vedere al condiţiilor de iernare,teritoriul Republicii Moldova serveşte drept hotarulde nord al amplasării teritoriale pentru unele culturimultianuale termofile, inclusiv şi pentru viţa de vie.Ţinând cont, că unele soiuri devin foarte receptiveşi vulnerabile la stabilirea noilor condiţii climatice,cunoaşterea acestora ar putea contribui esenţialla sporirea productivităţii agricole, mai ales încondiţiile omologării speciilor noi.În aspect regional, în ultima perioadă de timp,sunt cunoscute lucrări [1,2] ce dovedesc o strânsalegătură corelativă dintre condiţiile meteorologicestabilite în perioada iernării şi productivitatea unorculturi pomicole. Analiza anomaliilor climaticedin lunile de iarnă, adică din perioada de iernare,denotă că acestea au un coraport de manifestare şide prevalare a anomaliilor pozitive după anii ‘60ai secolului XX, ceea ce, de fapt, nu contraziceconcluziile cercetărilor anterioare [2]. Demenţionat, că în perioada inclusă în studiu (1960-2009) anomaliile pozitive depăşesc esenţial normaclimatică a iernii. Astfel, în 14 din 49 ani înregistraţidupă anii ‘60 anomaliile pozitive au depăşit cu2 0 C media multianuală. Asemenea anomalii au ofrecvenţă de manifestare de aproximativ o dată la3 ani, iar valorile temperaturii medii sezoniere suntpeste zero grade (fig.1a). Valorile pozitive record aufost înregistrate în anii 1961 şi 2007, când acesteaau depăşit pragul de 4 0 C.În luna decembrie, anomaliile pozitive de peste2 0 C a mediei lunare se echivalează cu valori termicemedii lunare de peste 1 0 C şi mai mult. Asemeneavalori termice au fost înregistrate în 18 cazuripentru perioada menţionată, având o frecvenţă demanifestare de aproape o dată la 4 ani (fig.1b). Aşadar,o dată în 4 ani în Republica Moldova apare risculintrării incorecte în iernare a culturilor multianuale.Cele mai semnificative anomalii pozitive lunaresunt înregistrate ca şi în cazul anomaliilor pozitivesezoniere – în anii 1961 şi 2007.Anomaliile pozitive de peste 2 0 C din cea mairece lună a anului (ianuarie) au o frecvenţă demanifestare o dată la 3 ani. Menţionăm că în ianuariecreşte intensitatea manifestării acestora. Astfel, în 9din 49 ani anomaliile pozitive au depăşit valoareade 4 0 C, iar în 3 cazuri – chiar şi valoarea de 6 0 C.Anomaliile termice maxime pozitive de 6.8 0 C aufost înregistrate în 2007, când temperatura medie alunii ianuarie a constituit +3.9 0 C (fig.1c).În luna februarie, anomaliile termice de peste2 0 C au aceeaşi frecvenţă de manifestare, adică odată la 3 ani, ca şi în cazul anomaliilor pozitive dinianuarie. Creşte numărul de cazuri cu anomaliilepozitive ce depăşesc valoarea de 4 0 C (7 cazuri peparcursul a 49 ani), iar în 2 cazuri – valoarea de6 0 C. Anomaliile termice maxime pozitive de 6.70C au fost înregistrate în 2002, când temperaturamedie a lunii februarie a constituit +4.9 0 C (fig.1d).Sporirea intensităţii anomaliilor pozitive din lunafebruarie poate contribui „la scoaterea prea devremedin iernare” a culturilor multianuale, condiţionândcompromiterea acestora în timpul manifestăriiîngheţurilor de primăvară.La omologarea soiurilor de viţă de vie (tab.1) învederea evidenţierii rezistenţei la ger este importantăşi cunoaşterea spaţială a repartiţiei temperaturilorcritice de vătămare. În acest context, au fostutilizate datele multianuale ce reflectă manifestareatemperaturilor minime extreme din perioada 1960-2009, date colectate şi înregistrate de către ServiciulHidrometeorologic de Stat.Modelarea spaţială a temperaturilor de risc a fostefectuată prin intermediul programului Surfer, cumetoda de interpolare Radial Basis. Hărţile digitaleobţinute au permis evidenţierea particularităţilorregionale în manifestarea temperaturilor critice pentrusoiurile de viţă de vie cu rezistenţă diferită la ger.92 - nr. 3(18), septembrie 2010

GeografieFigura 1a6420-2-4-6-81888189218961900190419081912191619201924192819321936194019481952195619601964196819721976198019841988199219962000200420082005anomalii termice, iarna media multianuala Sheet1!$K$4, iarna Poly. (anomalii termice, iarna)Figura 1b200986420-2-4-6-8188818921896190019041908191219161920192419281932193619401948195219561960196419681972197619801984198819921996200020042008anomalii termice, decembrie media multianuala, decembrie Poly. (anomalii termice, decembrie)Figura 1c2005200986420-2-4-6-8-10188718901893189618991902190519081911191419171920192319261929193219351938194519481951195419571960196319661969197219751978198119841987199019931996199920022005200820042007anomalii termice, ianuarie media multianuala, ianuarie Poly. (anomalii termice, ianuarie)Figura 1d86420-2-4-6-8-10-12-14188718901893189618991902190519081911191419171920192319261929193219351938194519481951195419571960196319661969197219751978198119841987199019931996199920022005200820042007anomalii termice, februarie media multianuala, februarie Poly. (anomalii termice, februarie)Fig.1. Repartiţia anomaliilor termice (1887-2009) în perioada rece (a-sezoniere, b- decembrie,c-ianuarie, d-februarie) de pe teritoriul Republicii Moldovanr. 3(18), septembrie 2010 - 93

AkademosTabelul 1Caracteristica succintă a soiurilor de viţă de vie, propuse pentru înregistrare temporară,în scopul cercetării acestora în condiţiile de producereDurataperioadei devegetaţieMărimeastrugurilorBobulRezistenţa lazile Σt act. culoarea forma gustul seminţe ger, mană oidium0CSoiuri de struguri pentru masă - 27 soiuriPrima 105- 2000- Mare AlbastruînchisSferic 1-2 -17 Sensibil Sensibil110 2100Ora 105- 2000- Mare Auriu Slab oval 1-2 -17 Sensibil Sensibil110 2100Isa 120- 2300- Medie AlbgălbuiSferic 1-2 -17 Sensibil Sensibil125 2450Danlas 125- 2350- Medie Auriu Sferic 1-2 -17 Sensibil Sensibil130 2500Lival 115- 2300- Mare AlbastruînchisSferic Simplu 1-2 -17 Sensibil Sensibil125 2450Ester 110- 2100- Mare AlbastruînchisOvală Simplu 1-2 -22 Relativ Relativ120 2200Favorit 105- 2000- Medie Aurie Sferic Tămîios 1-2 -22 Relativ Relativ110 2100Muscat 135- 2650- Medie Aurie OvalcilindricSimplu 1-2 -24 Relativ RelativPoloskei 145 2750Black 115- 2150- Medie AlbastruînchisSlab-oval Simplu Apiren -17 Sensibil SensibilEmerald 120 2250Flame 140- 2650- Medie Roz Oval Simplu 2-3 -17 Sensibil SensibilTokay 145 2750Fantasy 120- 2250- Medie AlbastruînchisOval Simplu Apiren -17 Sensibil Sensibil125 2750Wite 105- 2050- Medie Alb-auriu Sferic Simplu Apiren -17 Sensibil SensibilFlame 115 2150Original 135- 2550- Medie RozdeschicilindricOval-Tămîios 2-3 -21 Sensibil Sensibil145 2750Arcadia 115- 2150- Mare, Alb-auriu Oval Simplu 2-3 -21 Relativ Relativ125 2300 f.mareLora 110-1152100-2150Mare,f.mareAlb Oval Simplu 1-2 -23 Rezistent RezistentTalisman 127-1352350-2500Mare Alb Sferic Simplu 1-3 -25 Rezistent RezistentSursa: Comisia de Stat pentru testarea soiurilor de planteAşadar, soirile de viţă de vie sensibile la ger,cum ar fi Prima, Ora, Isa, Danlas, Lival, propusepentru înregistrarea temporară în scopul cercetăriiacestora în condiţiile de producţie, au temperaturacritică de vătămare de < -17 0 C. După cum dovedeşteanaliza probabilităţii de manifestare a acestora înspaţiu, culturile nominalizate, sensibile la ger, potfi compromise o dată în doi ani în partea de sud arepublicii şi aproape în fiecare an în partea de nordşi parţial centrală (fig.2).Pentru soiurile de viţă de vie relativ rezistentela ger (Ester, Favorit), temperatura critică devătămare la ger este de < -22 0 C. Modelarea spaţialăa probabilităţii de manifestare a acestui fond termicne permite să constatăm că în sudul republicii o datăîn 10 ani apare riscul vătămării soiurilor respective.Pe măsura deplasării spre nord, riscul devine maifrecvent şi în partea centrală acest prag termic semanifestă o dată în 5 ani, iar în partea nordică – odată în 2-3 ani (fig.3).În cazul soiurilor de viţă de vie rezistente la ger,cum ar fi soiul Talisman, propus pentru înregistrareatemporară în scopul cercetării acestuia în condiţiilede producţie, temperatura critică de vătămare estede -25 0 C.94 - nr. 3(18), septembrie 2010

GeografieBriceniBriceniSorocaSorocaCamencaCamencaBaltiBaltiFalestiFalestiCornesti BraviceaDubasariCornesti BraviceaDubasariBaltataChisinauBaltataChisinauTiraspolTiraspolLeovaLeovaComratComratCahulCahulFig.2. Riscul vătămării soirilor de viţă de viesensibile la ger (probabilitatea %, T< -17 0 C) peteritoriul Republicii MoldovaBriceniFalestiBaltiSorocaCamencaCornestiBraviceaLeovaCahulBaltataChisinauComratDubasariTiraspolFig.4. Riscul vătămării soirilor de viţă de vierelativ rezistente la ger (probabilitatea %, T

AkademosPROBLEMAREZIDUURILORDE FTALAŢIÎN PRODUSE VINICOLEproblematică, deoarece unii dintre ei nu suntrecunoscuţi drept toxici (di-isodécyle DIDP, diisononyleDINP ) şi se utilizează pe larg în diversedispozitive medicale (figura 1).Acad. Gheorghe DUCA,Acad. Boris GAINA,Prof., dr.hab. Rodica STURZATHE PROBLEM OF PHTHALATES RESIDUESIN WINE PRODUCTSThe problem of population exposure to phthalatescontamination is a major concern to internationalregulatory bodies, but also non-governmentalorganizations, environmentalists, etc. The rejectionby Rospotrebnadzor of some Moldovan wine lots,under the pretext that it contains dibutyl phthalate,has caused not only material damage to Moldovanproducers, but also enormous moral damage, withdirect impact on the reputation of Moldovan wineindustry.The article examines the issue of phthalatesin general, the regulation of the problem at thenational and international levels, possible ways ofcontamination of foodstuffs and the possibility toreduce these factorsIntroducereFtalaţii reprezintă o clasă de produse chimice,constituite dint-un inel benzenic şi două grupăricarboxilice în poziţia orto- (figura 1), care seutilizează extrem de larg, fiind în special folosiţidrept plastificatori – adaosuri la substanţelepolimere (mase plastice, cauciucuri, vopsele),menite să le imprime polimerilor (PVC) plasticitate,extensibilitate şi rezistenţă la rupere. Acesteareprezintă 90 la sută din producţia mondială deftalaţi, ceea ce echivalează cu circa 3 mln tone/an.Alte 10 procente din producţia mondială de ftalaţi sefolosesc drept solvenţi, denaturanţi pentru alcool, înprodusele cosmetice, de parfumerie, pesticide etc.Ftalaţii nu sunt legaţi chimic în matriceapolimerului. Prin urmare, ei pot să migreze înlichidul ce vine în contact cu acesta sau chiar sătreacă în aer. Solubilitatea ftalaţilor în apă este foarteredusă. Pentru dibutilftalat (DBP), spre exemplu,solubilitatea în apă constituie doar 0,1 procente.Migrarea lor este accelerată în prezenţa grăsimilorşi a alcoolului, acestea contribuind la o solubilizaremai importantă a ftalaţilor.Expunerea la ftalaţi nu este întotdeaunaFigura 1. Utilizarea ftalaţilor ca plastificatoriProducţia anuală de dibutilftalat (DBP)în Europa este de 26 000 t, iar consumul – de18 000 t 1 . DBP se foloseşte preponderent înurmătoarele domenii:‣ Construcţia maşinilor (plastifiant şi solventpentru vopsele şi lacuri pe bază de nitroceluloză);‣ Materiale de construcţie (mastică, agenţisurfactanţi, materiale pentru acoperirea suprafeţelorinterne şi externe, fibre din sticlă etc.);‣ Industria textilă (lubrifiant pentru fibretextile, component al vopselelor pentru textile);‣ Liant pentru răşinile acetovinilice;‣ Agent anti-spumant pentru insecticide;‣ Adeziv pentru hârtie etc.Rata de expunere. Mulţi cercetători atestăcă rata de expunere la contaminare cu ftalaţi înmajoritatea cazurilor este sub limita dozei zilnicetolerabile (DZT) [1-6]. Dar deoarece ftalaţii suntomniprezenţi, este destul de dificil de a determinacu exactitate doza expunerii. Potrivit unui studiuinternaţional [5], acest indice se situează înurmătoarele limite (tabelul 1). Femeile şi copiii micisunt cei mai expuşi.96 - nr. 3(18), septembrie 2010

ChimieTabelul 1Doza zilnică de expunere la ftalaţi pentrudiferite categorii de populaţie !Categoria/vârstaDozazilnică,μg /kg GCCopii0-1Copii1- 3Categorii de vârstăCopii4- 10Femei18- 20Bărbaţi18- 8055- 380 20- 183 5- 54 8- 124 8- 921GC – greutate corporală,Căile de contaminare. Căile principale decontaminare cu DBP sunt:• prin inhalare;• prin ingestie, în formă de alimente şi apăcontaminate;• prin folosirea produselor de igienă, cosmetice,parfumuri etc.;• prin folosirea obiectelor din PVC (jucării,mănuşi, recipiente din PVC etc.);• prin diverse dispozitive medicinale(medicamente în capsule, aparate de perfuzie,dispozitive de transfuzie a sângelui etc).În opinia experţilor, contaminarea prin inhalareşi prin ingestie deţine un rol primordial. Cercetătoriiolandezi arată că în apa de ploaie conţinutul deDBP variază între 0,280-0,880 μg/l [14]. În Suediase estimează că circa 75 la sută din cele 200 t deDBP, utilizate anual, sunt eliminate în atmosferă(lacuri şi vopsele, în special). Ulterior o bună partepoate fi inhalată, iar alta, după ploaie, nimereşteîn lanţul alimentar. Conţinutul de DBP, bunăoară,în apa râului Sena (în regiunea or. Paris, Franţa)după ploaie depăşeşte de 5-7 ori conţinutul de DBP,înregistrat pe timp secetos [8].Riscul de contaminare cu ftalaţi prin ingestie.Pentru că sunt liposolubili, ftalaţii au tendinţa de ase concentra în alimentele bogate în grăsimi, precumuntul, laptele, brânzeturile. Acestea reprezintă caleacea mai probabilă de contaminare alimentară apopulaţiei cu reziduuri de ftalaţi. Un studiu americana demonstrat că materialele de ambalaj pierd anual1 procent din conţinutul total de ftalaţi când sunt încontact cu alimentele şi cca 0,1 procente când suntîn contact cu aerul [14]. Pentru DBP, cercetătoriidin Canada (IPCS şi Health Canada) au stabilit,că doza zilnică ingerată variază între 1,9 şi 7,0μg/kg GC/ zi (greutate corporală pe zi), acesteaprovenind aproape în exclusivitate din alimentelecu un conţinut sporit de grăsimi [12].Efectul fiziologic şi metabolismul ftalaţilor.Ftalaţii sunt consideraţi substanţe nocive de gradul3 (moderat toxice) care pot produce următoareleefecte (pe termen scurt): alergii, astm etc. Expunereape termen lung poate să conducă la perturbări alesistemului nervos şi endocrin, sporirea riscului decancer, anomalii ale dezvoltării la copii etc. [6-10].Ftalaţii sunt consideraţi bioacumulabili, fiind limitaţiprin biodegradare, de aceea pot să se acumuleze însol, apă şi în plante, sporind riscul contaminării prinlanţul alimentar [11-12].Ftalaţii sunt produse liposolubile de ostabilitate înaltă care se absorb uşor pe cale orală şirespiratorie, mai puţin pe cale cutanată. În organismse distribuie rapid în ţesutul adipos, în plămâni şificat. Cercetările efectuate pe animale de laboratorau arătat că eliminarea ftalaţilor din organism seproduce printr-un mod bi-compartimental, a douafază de eliminare fiind destul de îndelungată, ceeace se explică prin existenţa unui ciclu enterohepatic[13-15]. Diftalaţii sunt supuşi unei etapede hidroliză enzimatică cu formarea metabolituluimonosubstituit, a unui alcool primar şi a hexanoluluicu substituent în poziţia 2. Spre exemplu: DEHPgenerează MEHP mono(ethylhexyl) ftalat, 3-octanolşi 2-ethylhexanol (2-EH), care ulterior seoxidează în acid 2-etilhexanoic (2-EHA). 2-EHAprezintă, la rândul său, un metabolit toxic foarteactiv. Activitatea hidrolitică este asigurată de lipazeşi esteraze (enzime pancreatice şi plasmatice).Doze de referinţă şi clasificarePentru mediu. Diferite ţări au adoptat, pentru ocategorie de ftalaţi, dispoziţii legale şi recomandărireferitoare la nivelul maxim tolerabil de expunere laacţiunea lor (tabelul 2).Tabelul 2.Reglementarea expunerii la acţiunea unorftalaţi şi clasificarea lorCompuşi Valori limită deexpunere 1 Clasificare 2DMP-dimetilftalatDEPftalatDBPftalatBBPbenzilbutilftalatdietildibutilDEHP-etilhexilftalat5 mg.m -3 (USA, Franţa)5 mg.m -3 (USA, Franţa)5 mg.m -3 (USA, Franţa)5 mg.m -3 (Irlanda,Anglia)3 mg.m -3 (Suedia,Danemarca)5 mg.m -3 (Suedia,Danemarca)5 mg.m -3 (USA, Franţa)5 mg.m -3 (USA, Franţa)10 mg.m -3 (Germania)10 mg.m -3 (STEL3USA)N; R50T; Repr. Cat.2; R61Repr. Cat.3; R62 28eATP (2001)N; R50-53T; Repr. Cat.2; R61Repr. Cat.3; R62 29eATP (2004)5 mg.m -3 (USA, Franţa);10 mg.m -3 (Germania)10 mg.m -3 (STEL3USA)nr. 3(18), septembrie 2010 - 97

Akademos1. VME: TLV-TWA (Threshold Limit Value-Time Weight Average). Reprezintă valorile mediicalculate pentru 8 h pe zi şi 40 h pe săptămână.2. Clasificarea din anexa Directivei europene67/548/CEE – N: toxic pentru mediul ambiant;R50-53: foarte toxic pentru mediul acvatic; R50:foarte toxic pentru organisme acvatice; T: toxique.Repr. Cat.2; R60: poate afecta fertilitatea; Repr.Cat.2 ; R61: riscuri în timpul sarcinii; Repr. Cat.3;R62: riscuri posibile pentru fertilitate; Xn: nocivpentru specia umană; R22: nociv în cazul ingestiei.3. STEL: Short-Term Exposure Limit ou valeurslimites d’exposition de courte durée. Reprezintăconcentraţiile medii la care poate fi expusă persoananu mai mult de 15 min. pe zi.La 16 decembrie 2008, a fost stabilită limitamaximă tolerabilă de 1,3 μg/L DEHP pentru toateapele de suprafaţă (directiva 2008/105/CE). Alţi doiftalaţi – DBP şi BBP figurează pe lista prioritară aAgenţiei Europene de Produse Chimice (ECHA)privind stabilirea LMT.Conform ГН 2.1.5.1315-03 şi modificării ГН2.1.5.2280-07 «ПДК химических веществ вводе водных объектов питьевого и культурнобытовоговодопользования», pentru apa potabilăîn Federaţia Rusă limita pentru DBP este stabilităde 0,2 mg/l.Pentru alimente: Autoritatea europeană desecuritate a alimentelor (EFSA) a fixat doza zilnicătolerabilă (DZT) pentru următorii esteri ai aciduluiftalic :10 μg/kg GC/ zi pentru DBP (EFSA Journal2005, 242),500 μg/kg GC/ zi pentru BBP (EFSA Journal2005, 241),50 μg/kg GC/ zi pentru le DEHP (EFSA Journal2005, 243).Pentru alţi ftalaţi, precum DEP, DMP şi DOPdoza zilnică tolerabilă nu a putut fi stabilită de cătreEFSA.Pentru obiectele, destinate contactului cuprodusele alimentare. BBP şi DBP nu sunt autorizaţipentru compoziţia vopselelor şi a lacuriloraplicate peliculelor de celuloză regenerată, care potveni în contact cu alimentele (Directiva 2004/14/CEdin 29 ianuarie 2004).Utilizarea DBP, BBP şi DEHP în materialedin plastic şi alţi polimeri destinaţi contactului cuprodusele alimentare este reglementată conformdirectivei europene 2007/19/CE din 02 aprilie2007 de modificare a Directivei 2002/72/CEprivind materialele şi obiectele din material plasticdestinate să vină în contact cu produsele alimentareşi a Directivei 85/572/CEE a Consiliului de stabilirea listei de simulanţi utilizaţi pentru testarea migrăriiconstituenţilor materialelor şi obiectelor din materialplastic care vin în contact cu produsele alimentare.Reglementare Federaţia Rusă. Conţinutulde DBP este reglementat în Federaţia Rusă prindocumentul normativ ГН 2.3.3.972-00 «ПДКхимических веществ, выделяющихся изматериалов, контактирующих с пищевымипродуктами», limita de admisibilitate fiind < 0,01mg/kg.Reglementare Republica Moldova. În ţaranoastră conţinutul de DBP (sau alţi ftalaţi) nuse reglementează în produse alimentare nici lamomentul actual, nici în perspectivă (HG nr.520 din 22.06.2010 Cu privire la aprobareaRegulamentului sanitar privind contaminanţii dinproduse alimentare).Reglementarea conţinutului de DBP nemijlocitîn produsele alimentare. Nu este stabilită niciolimită, deoarece acesta este un contaminant, careapriori nu ar trebui să fie prezent în alimente. Dar pebaza informaţiilor noi legate de evaluarea riscurilorsubstanţelor evaluate şi de nevoia de adaptare laprogresele tehnice şi la normele actuale de calcularea migrării, a fost aprobată Directiva 2007/19/CE,care implică verificarea respectării limitelor demigrare specifice (LMS) ale simulantului D pentruaditivii autorizaţi şi facilitatori ai polimerizării(PPA).Se introduce conceptul barierei funcţionaledin plastic, şi anume prezenţa unei bariere înmaterialele sau obiectele din plastic care previnesau reduce migrarea din spatele barierei respectiveîn alimente. Numai sticla şi anumite metalepot să asigure o blocare completă a migrării.Plasticul reprezintă o barieră parţial funcţionalăcu proprietăţi şi o eficienţă care trebuie evaluateşi care pot să faciliteze reducerea migrăriisubstanţelor sub anumite LMS sau sub o limităde detecţie. Ţinând seama de dificultăţile tipuluide analiză afectat de o toleranţă analitică mare,trebuie să se stabilească un nivel maxim de 0,01mg/kg dintr-o substanţă neautorizată printr-obarieră funcţională din plastic, pentru alimentesau simulanţi de alimente.Migrarea substanţelor prevăzute în alimentesau în simulanţi nu poate să depăşească0,01 mg/kg, măsurate cu siguranţă statistică printr-o98 - nr. 3(18), septembrie 2010

Chimiemetodă de analiză, în conformitate cu articolul 11din Regulamentul (CE) 882/2004.Limita de migrare specifică (LMS) se exprimăîntotdeauna ca o concentraţie în alimente sausimulanţi. Aceasta se aplică unui grup de compuşi,în cazul în care compuşii sunt înrudiţi structuralsau toxicologic, în special izomeri sau compuşi dinacelaşi grup funcţional, şi include transferul posibilde compensare.Totuşi, pentru esterul dibutilftalat, se stabileşteLMS = 0,3 mg DBP/kg de simulant de aliment. Încazul vinului drept simulant de alimente serveştesoluţia de 15 procente de etanol.Recomandări OIV. Nu există pentru moment.Au fost desfăşurate mai multe proiecte şi anteproiecte,dar recomandări nu au fost formulate, lafel ca şi pentru reziduurile de pesticide:Projets de résolution concernant les LIMITESde certains produits, en ETAPE 610.1. Résidus de produits phytosanitairesOENO/SCMA/01/203 FROENO/SCMA/01/203 add.112. Avant-Projets de résolution concernant lesLIMITES de certains produits, en ETAPE 212.1. Limites en Phtalates dans les vins.Căile posibile de contaminare a produseloralimentare cu ftalaţi. Căile posibile de contaminare,în ordinea descreşterii probabilităţii de contaminarea alimentelor, sunt:- în procesul de producere, şi anume în urmacontactului:a) cu materialele din cauciuc (nedestinatecontactului cu produsele alimentare)b) cu materiale plastice (nedestinate contactuluicu produsele alimentare)c) cu suprafeţe vopsited) cu unele materiale adjuvante:- la îmbuteliere/ambalare, în special la cald;- din materia primă, dacă:- mediul este contaminat;- DBP intră în componenţa pesticiduluiutilizat;- materia primă a fost în contact cu recipienteledin plastic.Această listă poate fi continuată, deoarece listaobiectelor ce conţin ftalaţi este imensă.Provenienţa ftalaţilor poate să difere de la un lotde produs la altul.Diminuarea riscurilor de contaminare aproduselor alimentare, inclusiv a celor vinicole,cu ftalaţi. Potrivit regulamentelor sanitare nr.03.3.3.51 din 21.08.2003 Normative tehnice demigrare a elementelor toxice din confecţiile carecontactează cu produsele alimentare şi metodelede determinare şi nr. 06.10.3.67 din 22.12.2004Reguli şi norme sanitaro-epidemiologice pentrumaterialele folosite în sectorul alimentar, utilizareadibutilftalatului în materialele şi obiectele destinatesă vină în contact cu produsele alimentare esteinterzisă. Nu se admite nici migraţia dibutilftalatuluidin astfel de materiale.Actualmente se află în examinare proiectul HGRegulament sanitar privind materialele şi obiecteledestinate să vină în contact cu produsele alimentare,care transpune prevederile Regulamentului CEnr.1935/2004 din 27 octombrie 2004 privindmaterialele şi obiectele destinate să vină în contactcu produsele alimentare. Acesta prevede, căMinisterul Sănătăţii, în perioada 2011-2012, vaelabora şi aproba, în modul stabilit, Regulamentesanitare vizând cerinţele specifi ce pentru materialeşi obiectele active şi inteligente destinate să vină încontact cu produsele alimentare.Directiva nr. 2007/19/CE Impact asupramaterialelor din plastic (PVC) care pot veni încontact cu produsele alimentare, intrată în vigoareîn UE din 1 iulie 2008, este una specifică, prevăzutăde către Regulamentul CE nr.1935/2004 din 27octombrie 2004. Ea interzice fabricarea şi importulproduselor PVC destinate contactului cu produselealimentare, în componenţa cărora intră ftalati,stabileşte limitele globale şi specifice de migrare şimodul de testare a acestora.Astfel, aderarea la Directiva nr. 2007/19/CE, care transpune prevederile RegulamentuluiCE nr.1935/2004 din 27 octombrie 2004 privindmaterialele şi obiectele destinate să vină în contactcu produsele alimentare, ar permite diminuareagradului de contaminare a produselor alimentare cureziduuri de ftalaţi.Dar aceasta este doar o parte a problemei, careţine de autorităţi.Cum responsabilitatea majoră pentruinofensivitatea produsului ţine de producător, estenecesar ca acesta să-şi analizeze fluxul tehnologic,toate elementele care ar putea să conducă lacontaminarea produsului, şi să le excludă. Estetimpul ca sistemele managementului calităţii, caresunt implementate în majoritatea întreprinderilordin sectorul agroalimentar, inclusiv cele vinicole,să devină funcţionale şi să-şi justifice aplicarea,deoarece în cazul contaminanţilor, precum suntftalaţii, sursa contaminării va fi întotdeauna diferităde la un caz la altul.nr. 3(18), septembrie 2010 - 99

AkademosBibliografie1. CE: The Scientific Committee on MedicinalProducts and Medical Devices: Opinion on MedicalDevices Containing DEHP Plasticized PVC. EU RADBP 2004.2. Communication 2006/C 90/04 du 13 avril 2006de la commission européenne.3. CE JRC Institute of health and Consumer protectionToxicology and chemical substance. Phthalates Riskassessment report – 2008.4. CEHRH. Center for the Evaluation of Risks toHuman Reproduction. NTPCERHR expert panel.5. CSTEE. Scientific Committee on Toxicity,Ecotoxicity and the Environment. Opinion on the resultsof a second risk assessment of phthalates in human healthpart. Brussels: European Commission; 2004.6. T. Lovekamp-Swan, B.J. Davis, Environ. HealthPerspect. 111 (2003) 139.7. Caroline Sablayrolles, Mireille Montr´ejaud-Vignoles, David Benanou, Lucie Patria, Michel Treilhou. Development and validation of methods for the tracedetermination of phthalates in sludge and vegetables.Journal of Chromatography A, 1072 (2005) 233–242.8. Barnabé S, Beauchesne I, Cooper DG, NicellJA. Plasticizers and their degradation products in theprocess streams of a large urban physicochemical sewagetreatment plant. Water Res 2008, 42: 153- 162.9. Becker K, Seiwert M, Angerer J, Heger W, KochHM, Nagorka R, Roßkamp E, Schlüter C, SeifertB,Ullrich D. Phthalate in urine of children and in housedust. Int J Hyg Environ Health 2004, 207: 409 - 417.10. Berman T, Hochner-Celnikier D, Calafat AM,Needham LL, Amitai Y, Wormser U, Richter E. Phthalateexposure among pregnant women in Jerusalem, Israel:results of a pilot study. Environ Int 2009, 35 : 353 - 357.11. Montuori P, Jover E, Morgantini M, BayonaJM, Triassi M. Assessing human exposure to phthalicacid and phthalate esters from mineral water stored inpolyethylene terephthalate and glass bottles.Food AdditContam Part A 2007, 25: 511 - 518.12. Meeker JD, Calafat AM, Hauser R. Di(2-ethylhexyl) Phthalate Metabolites May Alter ThyroidHormone Levels in Men. Environ Health Perspect 2007,115: 1029 - 1034.13. Peakall DB. Phthalate esters: occurrence andbiological effects. Residue Rev 1975, 54: 1 - 41.14. Peijnenburg WJGM, Struijs J. Occurrence ofphthalate esters in the environment of the Netherlands.Ecotoxicol Environ Safe 2006, 63: 204 - 215.Elizabeth Ivanovsky. Schiţă din natură, aa 1920100 - nr. 3(18), septembrie 2010

ChimieADSORBANŢIMINERALI NATURALI.PROSPECŢIUNIDr. hab. Vasile RUSU,conferenţiar cercetătorNATURAL MINERAL ADSORBENTS.PROSPECTSThe physicochemical properties of mineraladsorbents from Moldova (bentonites, diatomite,tripoli) also their practical application (forpurifi cation of wastewater obtained in production ofdairy and meat products, for refi nement of sunfl oweroil, for optimization of drinking water) were briefl yanalyzed. Some directions for improving theproperties of adsorbents were outlined, particularlyemphasizing the potentialities of a new class ofporous materials synthesized from clay minerals bypillaring with oxides of different metals (pillaredclays, PILCs).Se dedică profesorului universitarMihail Cherdivarenco,fondatorul Şcolii adsorbanţilor mineralidin MoldovaAdsorbanţii minerali naturali reprezintă materialede origine minerală, având structură poroasă,chimie a suprafeţei complexă şi proprietăţi sorbtivepronunţate. În funcţie de structură, componenţachimică şi proprietăţile fizico-chimice, adsorbanţiiminerali sunt clasificaţi în trei categorii principale,incluzând silicaţi disperşi, silicaţi stratificaţi şi subforme de panglici, silicaţi cu structură în carcasă(zeoliţi).Silicaţii disperşi (diatomite, tripoli, opoci) suntde origine sedimentară şi se caracterizează printrunconţinut mare (60-95 %) de bioxid de siliciu.Diatomitul s-a format ca rezultat al depunerii înperioade îndelungate geologice a scheletelor algelormonocelulare (diatomeelor). Tripoli (trepel) dupăcompoziţia chimică este apropiat diatomitului,deosebindu-se însă prin origine, considerat înmajoritate de provenienţă minerală. Spre deosebirede diatomit, particulele de tripoli au o formăsferoidală, având diametrul 1-2 μm. În RepublicaMoldova zăcăminte mai însemnate de diatomit şitripoli sunt localizate în lungul fluviului Nistru, petraseul Naslavcea – Camenca.Silicaţii stratificaţi şi sub forme de panglici suntclasificaţi în mai multe grupe. Din punct de vederecristalo-chimic, mineralele argiloase prezintăsilicaţi cristalini de aluminiu sau magneziu, avândo structură stratificată, un “sandviş” din straturitetraedrice şi octaedrice. Straturile tetraedrice şioctaedrice, suprapuse, formează pachete de tipul1:1 (strat tetraedric:strat octaedric) sau 2:1 (strat tetraedric:octaedric:tetraedric).Minerale cu structura de tip 1:1 sunt caolinitul,dickitul, nacritul, hallouzitul. Mineralele de tip2:1 se clasifică în două categorii. O categorieinclude mineralele care se dilată în apă sau solvenţipolari, de exemplu montmorilonitul, nontronitul,vermiculitul, sauconitul, saponitul, hectoritul. Altăcategorie reprezintă mineralele 2:1 care nu se dilată,de exemplu ilitul, muscovitul, biotitul, flogopitul.Un grup distinct îl constituie mineralele sub formede panglici sau fibroase, precum atapulghitul,paligorschitul, sepiolitul, structura cărora prezintăun strat dublu de tetraedre de siliciu, care se leagăformând fibre prin intermediul ionilor de magneziu,aluminiu, fier.Montmorilonitul în stare pură nu este prearăspândit în natură, mai frecvent acest mineralconstituind componentul principal al bentonitelor.Zăcăminte mai însemnate de bentonite în RepublicaMoldova se află în localităţile nordice – Prodaneşti(r-l Floreşti) şi Naslavcea (r-l Camenca), deasemenea la sud-vestul republicii, în localităţileCociulia-Lărguţa (r-l Cantemir). Componentulprincipal al bentonitelor de la sud-vestul republiciieste montmorilonitul. Valorile capacităţii de schimbcationic al acestui bentonit ating 70-100 mechiv/100gde argilă, suprafaţa specifică atinge 120 m 2 /g, razeleefective ale porilor constituie 0,7 şi 3-4 nm, mărimicaracteristice pentru montmorilonit. Proprietăţilesorbţionale ale bentonitului faţă de adsorbaţistandard (benzen, azot, metanol, apă) sunt apropiatecapacităţii adsorbţionale a ascangelului (Georgia),considerat cel mai bun bentonit industrial în ex-URSS. Bentonitul din Naslavcea are un conţinut maimic de montmorilonit, incluzând în cantităţi diferitehidromică, cuarţ, calcit, caolinit. Suprafaţa specificăatinge valori până la 75 m 2 /g, capacitatea de schimbcationic ajunge la 90 mechiv/100g, în complexul deschimb cationic predominând ionii Ca 2+ şi Mg 2+ .În procesul adsorbţiei adsorbaţilor polarimontmorilonitul se dilată. Graţie acestei proprietăţibentonitele au capacitatea de a adsorbi nu numaimolecule cu dimensiuni mici, dar şi macromolecule,de exemplu aminoacizi şi compuşi proteinici,coloranţi şi oxiacizi [1, 2]. Bentonitele pot fiaplicate în tehnologii de purificare a apelor uzateobţinute în producerea lactatelor şi produselor dincarne, de asemenea pentru purificarea borhotuluiobţinut la producerea coniacurilor [3], pentrunr. 3(18), septembrie 2010 - 101

Akademosclarificarea (rafinarea) uleiului de floarea soarelui[4-6].S-au efectuat studii ample în vederea utilizăriibentonitelor pentru optimizarea tehnologiilor depotabilizare a apelor în Moldova [7-9]. Schemeletehnologice utilizate actualmente pentru potabilizareaapei cuprind mai multe etape, incluzânddezinfecţia apei prin clorurare. Cercetările dinultimul timp dovedesc că substanţele humice dinapă pot interacţiona cu clorul în procesul clorurării,formându-se halogen-alcani (derivaţi cloruraţi aialcanilor), fiind constatată acţiunea cancerigenă şimutagenă a diferitelor „fragmente”, obţinute dinsubstanţele humice la clorurare. Studiile efectuatedemonstrează că procesul de coagulare cu sulfatde aluminiu se intensifică în prezenţa bentonitului,procedeul fiind recomandat pentru utilizare întehnologiile de potabilizare a apei [7].Investigaţiile recente evidenţiază încă unaspect important al efectului coagulării în prezenţabentonitului, şi anume intensificarea adsorbţieisubstanţelor humice în prezenţa bentonituluişi ionilor Fe 3+ sau Al 3+ [8]. Astfel, incluzând întehnologiile de potabilizare a apei etapa de coagularecu sulfat de aluminiu în prezenţa bentonitului, seîmbunătăţesc o serie de indici de calitate a apei –indicatorii organoleptici, se intensifică adsorbţiasubstanţelor humice şi eliminarea ionilor metalelor,inclusiv a ionilor de aluminiu reziduali dincoagulant, se micşorează riscul formării halogenmetanilorla etapa următoare de dezinfecţie a apeiprin clorurare.În linii generale, suprafaţa specifică aadsorbanţilor minerali naturali variază într-uninterval comensurabil cu cel înregistrat pentrusilicagel şi alţi adsorbanţi sintetici. Datorită structuriimicro-mezoporoase şi gradului fin de dispersare,adsorbanţii naturali posedă proprietăţi sorbţionalemai largi şi pot fi aplicaţi pentru adsorbţia substanţelorcu dimensiuni moleculare într-un diapazon destul demare sau chiar a formaţiunilor coloidale. Posedândproprietăţi structural-sorbţionale comensurabile cucele ale adsorbanţilor sintetici, adsorbanţii naturalisunt mult mai ieftini, în consecinţă fiind rentabilăutilizarea lor într-un singur ciclu, fără a se puneproblema regenerării, ceea ce din nou avantajeazăcostul lor.În perioada anilor 70-80, Republica Moldovaimporta cantităţi impunătoare de bentonite (ascangel,Georgia) folosite pentru clarificarea (limpezirea)vinurilor şi sucurilor, de diatomite (opoca Zikeevka,Breansk) folosite pentru regenerarea uleiurilorminerale, de diatomite (kieselgure din Ahalţih,Georgia şi Lapland, peninsula Kola) folosite pentrufiltrarea vinurilor, sucurilor, pectinelor etc. [1].Analize comparative ale caracteristicilor fizicochimiceşi sorbţional-structurale ale adsorbanţilornaturali (diatomite, tripoli, bentonite şi subbentonite)din cca. 50 de localităţi din Moldova relevă căaceştia posedă proprietăţi comparabile cu celeale unor adsorbanţi importaţi [1]. Bentonitele dinlocalităţile Lărguţa, Prodaneşti, Naslavcea, precumşi diatomitele din localităţile Ghidirim, Camenca,Senătăuca, pot fi utilizate în locul celor importate.Pentru îmbunătăţirea proprietăţilor sorbţionale şicatalitice ale bentonitelor din republică, s-au efectuatstudii complexe în vederea activării lor chimice,fiind elucidate modificările în reţeaua cristalină amontmorilonitului, modificările chimiei suprafeţei,capacităţii sorbţionale şi de schimb cationic [1,4-6]. În scopul modificării chimiei suprafeţeimontmorilonitului se practică diferite procedee,incluzând tratarea lor cu soluţii acide diluate sauconcentrate, la rece sau la diferite temperaturi.În ultimele decenii au început cercetări intensepe plan global în vederea sintezei unei clase noi demateriale cu proprietăţi de site-moleculare, avânddimensiunile porilor mai mari în comparaţie cuzeoliţii obişnuiţi. Astfel de materiale au fost obţinuteprin interstratificarea mineralelor argiloase, îndeosebidin clasa montmorilonitului cu proprietăţi dedilatare pronunţate, cu specii oligomerice căpătateprin hidroliza hidraţilor oxizilor cationilor polivalenţi,mai cu seama ale Al 3+ . Ele se caracterizează printr-oînalta stabilitate termică şi suprafeţe mari. Prinprocedee speciale pot fi obţinuţi oligomeri ai oxihidroxicomplecşilor de aluminiu într-un diapazonlarg, cu sarcini de la [Al 2(OH) 2(H 2O) 8] 4+ până laionul Keggin, [Al 13O 4(OH) 24(H 2O) 12] 7+ .Activitatea catalitică a argilelor “pilonate”(“pivotate”) se datorează modificărilor acidităţiisuprafeţei mineralului şi/sau introducerii unorpoziţii (centri) active în procesul intercalăriioligomerilor, de aceea procedeul utilizat devine unfactor crucial în formarea caracteristicilor finale aleprodusului. Graţie îmbunătăţirii proprietăţilor (creştesuprafaţa specifică, volumul porilor, stabilitateatermică, caracteristicile acide), în comparaţie cuargilele iniţiale folosite pentru sinteze, adsorbanţiiintercalaţi pot fi utilizaţi în calitate de catalizatoriacizi la efectuarea unui spectru larg de reacţiişi sinteze chimice fine, exemple fiind reacţii dehidroxilare, disproporţionare, esterificare, alchilare,izomerizare, aromatizare etc. Alt domeniu foartepromiţător de aplicare a argilelor “pilonate” esteutilizarea lor în calitate de catalizatori în producerea102 - nr. 3(18), septembrie 2010

Chimiebiocombustibilului din uleiuri vegetale, în speţă, dincele de palmier, soia, floarea soarelui sau rapiţă.În ultimul timp, se atrage o atenţie deosebitămineralizării complete a poluanţilor organici din ape,aceste tehnologii asigurând un tratament avansat alapelor uzate (TAAU). Metodele principale, aplicateîn cadrul tehnologiilor TAAU, sunt oxidareafotocatalitică omogenă sau eterogenă folosindoxigen, ozon, peroxid de hidrogen sau în îmbinare.Oxidarea fotocatalitică eterogenă cu peroxid dehidrogen, numită oxidarea umedă catalitică cuperoxid de hidrogen (OUCP), este efectuată înprezenţa argilelor “pilonate” cu oxizi ai diferitelormetale (Al, Cu, Cr, Fe, Ru, Ti etc.) şi reprezintă otehnologie TAAU de perspectivă.Oxidarea umedă catalitică cu peroxid dehidrogen (OUCP) în prezenţa montmorilonitului“pilonat” a fost testată pentru tratamentul diferitelorcategorii de ape uzate, precum cele provenite dela întreprinderile textile, de prelucrare a lemnului,de producere a vopselelor, coloranţilor, hârtieietc. Avantajele aplicării argilelor “pilonate” suntnet superioare în comparaţie cu alte categoriide catalizatori, permiţând eliminarea selectivă asubstanţelor organice şi înlesnind costul purificăriiapelor uzate.O categorie aparte prezintă apele uzateprovenite de la unele întreprinderi alimentare (deproducere a uleiurilor din măsline, a sucurilor dincitrice, fabrici de bere, de vin), conţinând compuşipolifenolici toxici şi slab biodegradabili. Pentruoxidarea completă a acestor poluanţi se aplicăoxidarea umedă catalitică cu peroxid de hidrogen înprezenţa montmorilonitului “pilonat”. TehnologiaOUCP a fost testată, de asemenea, pentru oxidareacompletă a compuşilor organici cloruraţi, cum suntagro-chimicalele din ape (de exemplu, erbicidele),compuşii policloruraţi ai difenilului (folosiţi înindustria electronică sau componenţi ai lacurilor,cleiurilor, materialelor plastice), clor-derivaţiimetanului, fenolului, substanţelor humice (proveniţila etapa de dezinfectare a apei cu clor în tehnologiilede potabilizare).Adsorbanţii intercalaţi posedă o structurăporoasă mult mai dezvoltată în comparaţie cu alţiadsorbanţi minerali, ceea ce face foarte atractivăutilizarea lor în calitate de membrane pentrusepararea gazelor, schimb ionic, sorbţia compuşilororganici. Acest domeniu de aplicare este avantajosatât din punct de vedere economic, cât şi din celecologic, de exemplu pentru controlul şi evitareadeversărilor pesticidelor, erbicidelor şi altor agrochimicaleîn mediul acvatic. Adsorbanţii intercalaţisunt utilizaţi pentru purificarea apelor uzate, poluatecu metale grele, de exemplu pentru eliminarea Cr,Ni, Pb, Cd.Analiza literaturii de specialitate relevă că înperioada anilor 2000-2006 au fost publicate peste20 000 de publicaţii dedicate adsorbanţilor minerali,dintre care cca. 85 la sută se referă la utilizarealor în calitate de catalizatori [10]. Din publicaţiileconsacrate catalizatorilor, circa 46 la sută s-au referitla catalizatorii obţinuţi pe bază de minerale argiloaseşi argilele intercalate, demonstrând interesul sporitpentru această categorie de catalizatori. De menţionatcă în perioada dată, numărul de patente cu aplicareamineralelor argiloase (mai frecvent, montmorilonitmodificat) în calitate de catalizatori acizi a fost multmai mare, în comparaţie cu numărul de patentece au referinţe la argilele intercalate (în calitatede catalizatori acizi). De asemenea, utilizarea înaceastă perioadă a argilelor intercalate în calitatede catalizatori comerciali pentru cracare a fost mairedusă, dându-se preferinţă argilelor neintercalate,mult mai ieftine. Statistica menţionată evidenţiazăfaptul că argilele intercalate sunt deocamdată maimult la nivel de studiu de laborator, motivaţiaprincipală fiind costul lor înalt de preparare şicomercializare. Pe de altă parte, perspectivelemenţionate de utilizare a argilelor intercalate vorstimula creşterea consumului acestora, ceea ce vastimula creşterea producerii lor prin metode maimecanizate. În consecinţă este posibilă scădereacostului lor de comercializare [10].Un alt factor ce ar stimula utilizarea acesteicategorii de catalizatori pe o scară industrială largăeste sistematizarea metodologică. Or, numeroaselecercetări de laborator s-au soldat cu anumite succesede aplicare industrială, acestea însă având mai multun caracter accidental decât sistemic.De menţionat că, deocamdată, în literatura despecialitate nu există anumite criterii fizico-chimicepentru constatarea condiţiilor optime pentru sinteze,în funcţie de diferiţi factori. Obiectivele studiiloriniţiate în Institutul de Chimie al AŞM la etapadată presupun aplicarea metodelor electrometrice(pH-metrice, conductometrice), ca indicii pentrustabilirea condiţiilor optime pentru sinteze aadsorbanţilor intercalaţi [11].În ansamblu, constatăm că Republica Moldovaeste relativ bogată în zăcăminte de adsorbanţiminerali, cu proprietăţi fizico-chimice relevante,ceea ce evidenţiază posibilităţi reale de utilizare aacestora în practică.nr. 3(18), septembrie 2010 - 103

AkademosREFERINŢE1. Кердиваренко М.А. Молдавские природныеадсорбенты и технология их применения. Кишинев:Картя молдовеняскэ. 1975. -190 с.2. Институт Химии АН МССР (1959-1984). Отв.ред. Влад П. Ф.. Кишинев: Штиинца, 1987.3. Ропот В.М., Стратулат Г.В., Руссу В.И. и др.Очистка коньячной барды от взвешенных веществ.Виноделие и виноградарство СССР, 1979, № 3, с.44-45.4. Кердиваренко М.А., Шеремет Н.В., КренисГ.А., Руссу В.И. Влияние химической активации наадсорбционно-структурные свойства основных типовприродных адсорбентов МССР. Известия АН МССР,сер. биол. и хим. наук, 1974, № 1, с. 61-66.5. Кердиваренко М.А., Шеремет Н.В., Руссу В.И.,Василеску Т.Н., Русу В.К., Ропот В.М. Кислотнаяактивация глин для адсорбционного осветлениямасел. Известия АН МССР, серия биол. и хим. наук,1990, Nr. 5, p.56-62.6. Кердиваренко М.А., Шеремет Н.В., Руссу В.И.,Василеску Т.Н., Русу В.К., Ропот В.М. Роль активныхцентров активированных глин в адсорбционномосветлении масел. Известия АН МССР, серия биол. ихим. наук 1991, Nr. 1, p.56-61.7. Индричан Л.Л., Кондрась П.С., Тоток Г.Т., РусуВ.И., Ропот В.М., Болотин О.А. Рекомендации наприменение бентонитовых глин МССР для очисткиприродных вод. Утверждены МинистерствомЖилищно-коммунального хозяйства МССР. Кишинев:Штиинца, 1986.8. Rusu V., Maftuleac A., Vrînceanu A., Lupaşcu T.Adsorbţia substanţelor humice pe adsorbanţi minerali.Revista de Chimie (Bucureşti). 2006, Vol. 57, Nr. 7, p.759-764.9. Rusu V., Vrînceanu A., Polevoi I. Compositionof mineral phases of the Ghidirim diatomite. ChemistryJournal of Moldova. General, Industrial and EcologicalChemistry. 2007, Vol. 2, No. 1, p. 63-66.10. Centi G., Perathoner S. Catalysis by layeredmaterials: A review. Microporous and MesoporousMaterials. 2008, Vol. 107, p. 3–15.11. Vasile Rusu, Raisa Nastas, Aliona Vrinceanu,Tudor Lupaşcu. Synthesis of pillared montmorilloniteby aluminum oligomers as cross-linking agents. IXInternational Symposium on Chemistry of Colloids andSurfaces, 29-30 May 2008, Galatzi, Romania. AbstractsBook.104 - nr. 3(18), septembrie 2010Elizabeth Ivanovsky. Studiu pentru covor, a. 1926

RefugiuDESTINULINTELECTUALILORBASARABENIÎNTRE REFUGIU ŞI EXILDr.hab. Ana-Maria PLĂMĂDEALĂBASARABIA INTELLECTUALS BETWEENREFUGE AND EXILEThe article is dedicated to the unsolved problemsof the report “refuge-exile”. The phenomenon isdebated in the overall Romanian context, focusingupon regional aspects.Using the multi-disciplinary approach, theauthor refers to multiple aspects: historical,artistic, psychological. However, the psychoanalyticperspective becomes axis mundi of exegesis,highlighting an exceptional state of mind. Themain categories of the method allowed eludingthe stunning transformations in artistic and civicconsciousness of exile. It suggests the biographies ofDruta, Ungureanu, Loteanu, Doga, Dolgan, Mursa toemphasize the devastating consequences of the failurein the cultural process of its best representatives. Onthe other hand, there is discovered the immanence ofthe identity crisis of the Basarabia migrants withinperverse conditions of oriental exile.In conclusion, the author refers to the vitalnecessity to include the spectrum “refuge-exile” inthe study of the art, for an in-depth knowledge of theunique complexity of the artistic trends in RSSM.Despre exilul românesc şi cel basarabean s-avorbit în diverse aspecte. Niciodată însă exilul, cao problemă-cheie a culturii româneşti, în general, şia celei basarabene, în special, nu a devenit obiectautonom de studiu. În cazul monştrilor sacri de taliaunui Eugen Ionesco, Mircea Eliade, ConstantinBrâncuşi, Emil Cioran, fenomenul numit de celemai multe ori „emigraţia” a fost evocat doar prinintermediul unor memorii. Nu cunosc lucrărianalitice, în care problema enunţată să fi fost abordatăglobal întru evidenţierea repercusiunilor plecării dinŢară a acestor somităţi din sfera filozofiei şi artei.Nu s-a dezvăluit nici impactul infiltrării ideaticoesteticea spiritului ancestral românesc în culturauniversală, schimbându-i landşaftul.Dan Mihăilescu atestă tranşant că marii emigranţiai culturii române „decenii la rând nu au făcutaltceva decât să ţese din ghemul de lână adunat acasăîn lucrări, bineînţeles mai subtile, mai expresive, maidense ori mai impunătoare, amplificând moştenirealivrească şi reflexivă din anii debutului” [1]. Nu s-amers mai departe în vederea dezvăluirii dimensiuniiromâneşti a mesajelor avangardiste ale unui Ionescosau Brâncuşi, Eliade sau Cioran. Indubitabil, ei aucucerit lumea europeană în urma fructificării unorviziuni originare ale fondului românesc spiritual(vezi geneza mioritică a filozofiei eşecului lui Cioran,structura arhetipală a teatrului absurdului ionescian,semantica cosmogonică a Coloanei infi nituluişi a Păsării măiestre a lui Constantin Brâncuşi,cristalizarea de către Mircea Eliade a noilor exegezeîn teoria mitului universal prin spectrul mitologieietnice etc.).Mândri ori supăraţi de succesul conaţionalilor,românii n-au cutezat să se întrebe: îmbogăţind cunuanţe ancestrale româneşti cultura universală,aceşti directori de conştiinţă nu au văduvit, în acelaşitimp, propria cultură, condamnată la înstrăinarea derevelaţiile prorocilor săi? Dialogul dintre corifeiiexpulzaţi şi ţara silită să orbecăiască în haosulcomunist a fost întrerupt pentru decenii. Or, astfel seexplică că nu s-a întâmplat conştientizarea destinuluicelor plecaţi în spaţiul duplicitar al refugiului-exil.După ferma mea convingere, invidia şi ranchiunaa împăianjenit ochii celor rămaşi, care nu au fostcapabili să înţeleagă că celebrii emigranţi nu au fostscutiţi nici ei de angoasele stării de exil. Dimpotrivă,„libera alegere” a determinat o şi mai profundăfrământare interioară. Persistenţa mustrărilor deconştiinţă s-a soldat cu instituirea de către MirceaEliade a unui veritabil mit al diasporei româneşti(poate e cazul să inaugurăm un asemenea mit şi aldiasporei moldoveneşti de la Moscova anilor 70-80).Mircea Eliade îşi găseşte justificarea înesenţa ontogenetică a emigraţiei care ar fi, dupăpărerea lui, „prelungirea transhumanţei păstorilorromâni” şi, prin urmare, conţine un argument întruautoconsolare, deoarece „ruptura” exista deja întrecut. Cert lucru că drama „rupturii” este trăită deel ca o moarte iniţiatică, filozoful religiilor lumiiaccentuând că „probele iniţierii, printre care ceamai tulburătoare este cea a copacului fără rădăcini –nostalgie, suferinţele, pericolul pierderii identităţii,găsesc unica raţiune în creaţie”[2]. Astfel, Eliadeplăsmuieşte mitul dimensiunii creative a exilului,ignorând latura tragică a imanentei refulări însubconştient a propriei patrii, culturi, limbi.Despărţirea inerentă de sinele fiinţial semnaleazăimanenţa metamorfozei dramatice – niciunul dintrecelebrii emigranţi români nu au găsit până la urmăîn acel refugiu decât un exil. Nici Cioran, niciEliade, nici Ionesco, nici Brâncuşi nu au putut săse elibereze în subconştient de obsedantele temeidentitare, niciodată nu au mai simţit alinareasolitudinii existenţiale, mult mai pronunţată înstrăinătate.Obsesia paradisului pierdut al copilăriei – o starenr. 3(18), septembrie 2010 - 105

Akademosarhetipală a sufletului etnic îngrozit de părăsireaCentrului lumii – întrepătrunde filozofia luiCioran, melancoliile moldoveneşti îl însoţesc toatăviaţa pe raţionalul Mircea Eliade, soldându-se cuefervescenţa operelor sale de romancier (Maitreyi,Nunta în cer), singurătatea sihastrică a „întunecateirenunţări” devine modus vivendi al lui ConstantinBrâncuşi, iar refuzul rostului existenţial în teoriaabsurdului ionesciană izvorăşte din stratul dionisiacal mitologiei româneşti. Toate aceste conştiinţeexcepţionale polemizau cu înverşunare până lasfârşitul vieţii cu propria patrie. Dar aducându-ireproşuri dure, blestemând-o, o deplângeau şi-icereau iertare. Spre sfârşitul vieţii (vezi neapăratConvorbiri cu Emil Cioran[3], dar şi interviurile luiIonesco, jurnalul lui Mircea Eliade), în profunzimea„nu”-urilor celebrilor emigranţi se ascunde tot maipronunţat sentimentul unei vinovăţii irecuperabile.Obţinând în lumea civilizaţiei europene multrâvnita libertate, care le-a favorizat împlinireaîn calitatea lor de oameni de cultură, ca persoaneumane au fost urmăriţi de păcatul renegăriipropriilor origini. Din acest punct de vedere, ceiplecaţi benevol prezintă o categorie poate şi maidramatică, fiind privaţi de justificările elocventeale celor forţaţi să părăsească vetrele strămoşeşti.Indubitabil, recunoaşterea mondială le-a adusemigranţilor români nu numai o enormă bucurieşi sentimentul îmbătător al cuceririi lumii, dar şiacutizarea sentimentului culpabilităţii faţă de ţara cele-a inoculat forţa zborului imaginaţiei şi creaţiei.Repet, nici ei nu au fost scutiţi de omniprezenţastării de exil cu dezolantele ei incertitudini ale unororfani părăsiţi într-o lume străină şi care trăiesc viaţaaltora, prefăcându-se că e a lor proprie. Deoarece,cum s-a confesat recent Norman Manea, „Exiluleste o experienţă extremă. Nimeni nu a plecat înexil pentru că e foarte fericit acasă… În exil eştideposedat de tot. Eşti un anonim, ţi se ia limba, ţi seiau prietenii, cărţile din bibliotecă, e o dislocare înnecunoscut…”[4]. Or, parafrazându-l pe un alt mareexilat, Iosif Brodski, omul exilului este invariabilobsedat de trecut, „alergând de-a-ndărătelea, maiales cu gândurile şi visele”, acolo unde se simte în„teritoriu sigur” [5]. De aici instaurarea imanentăîn forul interior al emigranţilor a complexuluiizgonirii din rai ca a unui dat imuabil, chiar şi încazul evadării din iadul în care se prefigurează decumplitele catastrofe istorice baştina devastată.Totuşi, exilul occidental, spre deosebire de celrăsăritean, cum vom căuta să demonstrăm încele ce vor urma, nu-l expune pe intelectual unornecruţătoare crize identitare, integrarea într-un noucontext etnocultural fiind absolvită de imperativulrenunţării la originea etnică.Am insistat să raportez oximoronul „refugiuexil”la contextul general românesc. După omeditaţie îndelungată, am descoperit imuabilitateainversării ecuaţiei, refugiul transformându-seirecuperabil într-un exil. Este ceva fatal în aceastăprefigurare dramatică. Ca şi cum păşeşti în zonagrandioasă şi ezoterică a tragediei greceşti, eroiicăreia întotdeauna cutezau să-şi amăgească destinulcare, irevocabil, îi ajungea din urmă.Am putea presupune că anume dispersareacategoriilor refugiului şi exilului a condus lao confuzie ideatică de fond. Cei refugiaţi erauconsideraţi sub aripa ocrotitoare a ţării adoptive,fără să fi conştientizat faptul că mai devreme saumai târziu vor îmbrăţişa şi ei condiţia vitregă aunor exilaţi. Doar alăturarea acestor stări de spiritaparent oximorone şi antonimice, ne faciliteazăaccederea la esenţa interdependenţei. Răsturnândordinea tradiţională, vom putea demonstra filiaţiacontrariilor.Complexitatea şi insuficienţa teoretică,filozofică şi psihologică a abordării corelaţiei„refugiu-exil” ne absolvă din start de tentativaconturării exhaustive a problemei şi elaborării unorconcluzii persuasive. În momentul de faţă este multmai important să semnalăm fenomenul, evidenţiindorizonturi metodologice ce s-ar preta specificuluijoncţiunii interioare a opoziţiilor. Principiile istoricocomparativefiind indispensabile, conştientizămprioritatea demersului psihanalitic, dat fiind faptulcă axis mundi a ecuaţiei ţine de categoriile refulăriişi sublimării. Considerând că pentru un veritabilcreator viaţa prezintă, de fapt, un exil din patriaartei, nu avem cum să nu conştientizăm că cei ceau luat (forţat ori benevol) drumul pribegiei, suntsortiţi la un exil dublu, deci trăiesc stările exemplareale psihanalizei la o cotă maximă.A fost să fie ca anume fosta RSSM să conţinănişte argumente elocvente în vederea cunoaşteriicomplexităţii acerbului fenomen. Ponderea coeziunii„refugiu-exil” în spaţiul nostru impune necesitateadezvăluirii legităţilor şi excepţiilor, devierilorşi disociaţiilor unor aspecte istorice, artistice şipsihologice în totalitatea manifestării lor. Fărăacest sondaj preventiv nu avem cum să elucidămnu numai specificul evoluţiei artei din ultimeledecenii ale secolului XX, ci şi paradoxurile esteticeşi spirituale ale generaţiilor mai tinere. Or, poate căanume acea marea confuzie de valori, determinatăde particularităţile unice ale genocidului cultural înRSSM, le-a şi inoculat postmoderniştilor instinctulevazionist din faţa unor drame existenţiale şinaufragii sociale.La sfârşitul anilor 60 - începutul anilor 70,încheind într-un mod dramatic îmbătătoarea epocă106 - nr. 3(18), septembrie 2010

Refugiua „renaşterii etnice”, se înregistrează un exod aloamenilor de cultură din RSSM, fără precedent încontextul fostei URSS. Cauza este bine cunoscută:după înăbuşirea „primăverii din Praga”, favoritul luiLeonid Brejnev, Ivan Bodiul a obţinut în sfârşit mânaliberă de a-şi satisface ranchiuna faţă de duşmaniisăi de clasă – intelectualii basarabeni. Instaurareainstantanee prin revenirea la cenzura atroce adictatului ideologic a condus la schimbarea la faţă atematicii şi mesajului artei naţionale. În acest context,pentru cei mai reputaţi oameni de cultură nu existanicio altă cale de supravieţuire decât imperativulexilului, fie al celui forţat, fie al celui autoimpus, fieal celui interior (vezi tipologia lui Dorin Tudorean)[5]. Avangardiştii anilor ‘60 (cu excepţia lui MihaiGrecu) Ion Druţă, Emil Loteanu, Ion Ungureanu,Eugen Doga, Mihai Dolgan, Mihail Kalik nu aveaualternativă, Moldova anilor ‘70 pentru veritabiliiartişti devenind o ţară a înfrângerilor.Desigur, se proliferează din start două tipuri deexilaţi, două categorii distincte care, până la urmă,se dovedesc totuşi similare la nivelul destinelorcreatoare. Din prima categorie fac parte cei izgoniţidin ţară prin metode administrative. Astfel s-aprocedat cu Ion Ungureanu, demis din postul deregizor-şef al teatrului „Luceafărul”, cu Mihai Dolgan– conducătorul ansamblului „Noroc”, desfiinţatîn 1970, cu Leonid Mursa, concediat din postul dedirector al studioului „Moldova-film” prin litera delege a Hotărârii Biroului CC al PCM. Toţi trei aufost învinuiţi de „promovarea tendinţelor burghezonaţionaliste”.De filiaţie română, bineînţeles.În cealaltă categorie se înscriu toţi acei care dininstinct de conservare au ales evadarea din climatulobscur instaurat de Ivan Bodiul la începutul anilor‘70. „Opurile” acelei perioade, care nu mai aveaunimic comun nici cu arta, nici cu sufletul uman,ci satisfăceau fără jenă ambiţiile revanşarde aleguvernanţilor comunişti din RSSM, mărturiilede arhivă strigătoare la cer ale vremurilor derestrişte semnalează fără echivoc imposibilitateasupravieţuirii în aceste condiţii a elanului creator.Nu numai Ungureanu, Dolgan şi Mursa, dar şiDoga, Druţă, Loteanu, hărăziţi de talent, nu aveaucum să se înscrie în paleta agroindustrială a acesteiperioade devastatoare. Toţi erau sortiţi să se avânte înaventura pribegiei. Îi păştea fatalmente imperativulexilului răsăritean, drumul fiind jalonat de hotarelefostei URSS. Astfel, Moscova, într-adevăr, le-adeschis orizonturi artistice incitante, imposibil deînchipuit în atmosfera dezoxigenată a Moldoveiepocii de stagnare în cea mai cruntă dintre posibilelevariante, cea bodiulistă.Însă ce s-a întâmplat cu toţi cei care au cutezat(ori au fost forţaţi!) să-şi schimbe destinul creator,adaptându-se unui nou mediu etnic şi cultural; ceimpact a avut această despărţire de plaiul natalasupra identităţii spirituale a artiştilor consacraţicând s-a produs mutaţia ontologică în urma căreiarefugiul s-a transformat în exil – toate acesteprobleme cultural-psihologice complexe nu au fostconştientizate ca nişte situaţii-limită atât pentruartiştii respinşi de Patria lor, cât şi pentru culturapatriei rămasă fără Artişti.Or „golurile” şi „rupturile” în evoluţiaprocesului cultural din RSSM în urma expulzăriicelor mai talentaţi, deci şi celor mai „vinovaţi”, afacilitat demolarea unor cetăţi spirituale cum ar filiteratura, cinematografia, teatrul, în mare parte şimuzica. Fără rebelii care au luat drumul pribegieiera mult mai uşor să-i subjugi pe cei rămaşi, silindu-isă accepte misiunea ruşinoasă de a se preface înartişti angajaţi de putere, în artişti de curte. Jubilauîn această atmosferă irespirabilă nu numai cerberiiideologici, dar şi tagma impostorilor în ale artei,care au „recuperat” cu râvnă vidul format.În RSSM bodiulistă animozitatea înverşunatăfaţă de intelectuali, în general, şi artişti, în special, nuse poate compara cu nicio altă republică ex-sovietică,prigoana, cum ne demonstrează mărturiile selectatedin arhiva de partid, luând forme dintre cele maiperverse şi perfide. În urma acestor lupte crânceneale puterii sovietice cu artiştii exponenţiali s-a ajunsla rezultatele scontate: decapitarea cinematografiei(în urma emigrării lui Kalik, Loteanu, Derbeniov),a teatrului (văduvit de un dramaturg de talia luiIon Druţă şi de un regizor înzestrat cum este IonUngureanu), a muzicii de estradă (în urma plecăriilui Eugen Doga şi reîntoarcerii în Siberia a lui MihaiDolgan, născut acolo de părinţii deportaţi).Începe o perioadă halucinantă prin paroxismulparadoxurilor cultural-artistice. Centrul căutărilorartistice în albia demersurilor ancestrale româneştise mută din Chişinău la Moscova, memoria ripostânduitării. A urmat aproape un deceniu când flacăraromânismului lumina din metropola sovietică prinpiesele lui Ion Druţă, montate de Ion Ungureanu,prin muzica inspirată a lui Eugen Doga la filmele„ruseşti” ale lui Loteanu, dar şi din Siberii de gheaţăse revărsa plânsul chitarelor lui Mihai Dolgan.Astfel, diaspora moldovenească reuşea ceea cecei din RSSM nu aveau cum s-o facă – să asigurecontinuitatea procesului artistic basarabean.În acei ani, din Moscova venea o gură de aerproaspăt, o speranţă de supravieţuire, în pofidaseismelor istorice, a virtuţilor sufletului etnic. Nu aputut să dureze însă la nesfârşit existenţa acestor lumiculturale paralele, a celei adevărate la Moscova şi acelei contrafăcute la Chişinău, emigranţii persistândîn promovarea arhetipurilor spiritualităţii române,nr. 3(18), septembrie 2010 - 107

Akademoscei din RSSM fiind supuşi unei mancurtizări violenteşi excelând în fabricarea filmelor propagandiste cuun pronunţat iz publicitar. Aceste două universuri nuse întâlneau, nu se întrepătrundeau, ci, mai degrabă,în condiţiile cenzurii moldoveneşti, se respingeaureciproc. Astfel s-a şi produs o înstrăinare dintre„ai săi” şi dintre deja „străini”, care nu va mai firecuperată niciodată.Cu timpul însă, în conştiinţa emigranţilor seproduce o inevitabilă ruptură de solul natal. Or, spredeosebire de exilul occidental, unde artistul nu esteconstrâns să se afilieze unei alte ierarhii de valoriprecum şi ideologiei oficiale, exilul răsăritean,chiar dacă se maschează în hainele refugiului, sesoldează mai devreme ori mai târziu cu imperativulrăscumpărării. Cruzimea situaţiei constă în faptulcă această întorsătură dramatică a destinului îi paşteatât pe cei care au plecat la „liberă alegere” dinpatrie, cât şi pe cei siliţi să părăsească plaiul natal şicare, în condiţiile istorice date, nu aveau unde să seaciueze în afară de Moscova.Pătrunzându-mă de acest adevăr trist, nu amcum să urmez sfatul lui Andrei Strâmbeanu şi să nu-ipun pe toţi emigranţii „într-o oală” [7]. Identitateatuturora a fost supusă unor încercări insurmontabile,ceea ce a condus la o dedublare a harului artistic,la o debusolare a personalităţii creative silite săoscileze între două tipuri distincte de cultură – ceaslavă şi cea de filiaţie latină. Pentru Emil Loteanuaceastă „răsădire” a codului artistic într-un sol străins-a răsfrânt cel mai devastator, generând sfâşiereaeului artistic, dar şi la Ion Druţă a condiţionat, pânăla urmă, pierderea originalităţii viziunii asupralumii prin spectrul catarsisului mioritic. Altepericole îl păşteau pe Ion Ungureanu – o superstiţieîn vederea intrării de două ori în acelaşi râu, carel-a şi motivat să prefere legământul tăcerii în sferacreaţiei teatrale, dezvăluind, de fapt, o necruţătoareexigenţă morală faţă de sine însuşi. Cu părere derău, moartea lor artistică nu a fost să fie una peplai, aidoma păstorului mioritic, dar şi a lui CălinAbabii, ci una cauzată de irosirea sinelui interior pedrumurile vitrege ale pribegiei.A. Strâmbeanu îi poziţionează pe emigranţiinoştri în două tabere opuse: în cea a martirilor şiîn cea a profitorilor. Susţinând, pe bună dreptate, că„demiterea din fruntea studioului „Moldova-film” alui Leonid Mursa a însemnat sfârşitul secolului deaur al cinematografiei noastre, precum şi demiterealui Ion Ungureanu din fruntea teatrului „Luceafărul”a însemnat pierderea unei comori naţionale ce nuva mai fi găsită niciodată” [8], Andrei Strâmbeanunu acceptă, în ruptul capului, că şi pierderea unorLoteanu, Doga, Druţă, Dolgan s-a răsfrânt la fel dedevastator asupra peisajului artistic naţional. Chiardacă exilul lor a fost autoimpus, nu după bani şionoruri au plecat, ci din spaima eternă a artistuluide a-şi pierde lira. Vom căuta să demolăm aceastăgradare superficială, considerând că şi acestepersonaje se înscriu în categoria martirilor, deoareceau plătit cel mai necruţător tribut dintre cele posibile,devenind străini sie înşişi.Ion Druţă, datorită excepţionalei sale intuiţii adezvrăjit, el primul, mitul supravieţuirii sufletuluietnic nealterat în cadrul exilului răsăritean.Presimţirile itinerarului dramatic al propriuluidestin condiţionează o schimbare radicală amesajului său artistic. O nouă etapă în creaţiadruţiană semnalează piesa Doina, unde seninătateacontemplativă a universului său monologic estespintecată de instaurarea unui dialog antinomic.Şi dacă compasiunea autorului faţă de oponentuleroului liric Doina – Tudor Mocanu – este abiaperceptibilă, ea se manifestă însă mai pregnant faţăde Pavel Rusu şi Mihai Gruia, marcând dedublareaconştiinţei scriitorului prin dislocarea din eternitateîn istorie. Simplificând lucrurile se poate spune căoponenţii sunt, de fapt, fiecare în parte, purtătoriiunor adevăruri: primii – ai „homo naturalis”, cei deaidoilea – ai oamenilor „sub vremuri”. Faptul că IonDruţă se regăseşte mai degrabă în credo-urile unuiPavel Rusu şi Mihai Gruia denotă o desacralizarea propriilor valori, care s-a produs după câţivaani ai exilului răsăritean, prefigurând sâmburelesău creativ. În Sfânta sfi ntelor, desolidarizându-seinvoluntar de sinele său, Druţă depozitează motivelesale biografice, dar şi starea sa de spirit în virtuţilelui Mihai Gruia, nu în cele ale lui Călin Ababii.Ion Ungureanu mărturiseşte că spectacolul nuprindea viaţă până ce regizorul nu a situat în primplan,în calitate de erou liric, pe omul de stat MihaiGruia. Prin acest act intuitiv Ion Ungureanu a scosîn vileag o complexă stare de spirit a scriitoruluiIon Druţă – un ostatic, par excellence, al exiluluirăsăritean. Identificarea cu Mihai Gruia s-adovedit copleşitoare. Or, ca şi Mihai, Ion Druţăa părăsit copacul copilăriei – salcia, ca şi Gruia,scriitorul este împovărat de consătenii săi demisiunea eroului justiţiar, ca şi Gruia, se detaşeazătot mai iremediabil de plaiul natal, fiind ademenitde fervoarea culturală şi socială a vieţii mareluimegapolis. Avalanşa de examene de conştiinţă la careeste supus Mihai în urma acţiunilor „trăsnite” ale luiCălin semnalează, de fapt, criza artistică şi umanăa autorului, determinată de răsturnarea proprieiierarhii de valori. Prin extinderea şi aprofundareaprezenţei scenice a oponentului lui Călin Ababii –Mihai Gruia, regizorul Ion Ungureanu involuntar îlobligă pe demnitarul de stat dar, tangenţial, şi pe IonDruţă să-şi asume responsabilitatea pentru dezastrulantiuman al regimului comunist.108 - nr. 3(18), septembrie 2010

RefugiuActorul Igor Ledogorov – interpretul lui MihaiGruia, denotă un rafinament psihologic mai rarîntâlnit, descoperind cu disperare în actele derebeliune ale lui Călin nişte adevăruri uitate şi nişteprecepte morale pierdute de el în iureşul cariereipolitice. Gruia, deşi îl probozeşte pe Călin, înlăuntrulsău rămâne perplex şi fără replică în faţa curajuluiconsăteanului de a dezavua caracterul pervers almascaradei sovietice, la care mai ieri participaşi el. Druţă îi rezervă cu generozitate lui MihaiGruia ispăşirea păcatelor. Când moare Călin, Mihaidemisionează din înaltul post, înţelegând că fărăCălin se pierde justificarea activităţii sale în înaltelesfere. Însă dacă eroul său rătăcitor Mihai Gruia prinacest gest îşi rezervă mântuirea, Ion Druţă în aceastăpiesă, îşi ia, de fapt, adio de la faţeta idealistă a haruluisău, întruchipată în inspirata cântare a inocenţeiunui suflet neimplicat în compromisurile timpului,aceea,care-l motiva pe vremuri să se regăsească înspaţiul arhetipal şi paradigmatic al eroilor spirituali.Ambiţiosul Druţă nu-şi mai poate însă permite,aidoma personajelor sale sihastre, existenţa într-olume ce vine în contrasens cu cea reală, înrolândusecu fervoare în viaţa culturală a metropolei, maitârziu şi în cea politică din fosta URSS.Sfânta sfi ntelor s-a dovedit a fi nu numai ospovedanie a lui Ion Druţă, ci şi una a regizoruluiIon Ungureanu şi a compozitorului Eugen Doga.Moldova părăsită, întruchipată succesiv de Doina,mătuşa Ruţa, Călin Ababii, rămâne pentru ei oicoană, un spaţiu sacru, însă în subconştient ei îşidau deja seama că o privesc cu ochii unui PavelRusu ori Mihai Gruia, adică din exteriorul efemer,nu din interiorul peren. Excepţionala expresivitate înredarea zbuciumului interior al personajelor titulareaccentuată de Ion Ungureanu până la dimensiunileunei tragedii, ascunde în subtext drama celortrei coautori rupţi de baştină. Şi un Ungureanu,şi un Doga, aidoma lui Druţă, îi extrapoleazăprotagonistului spectacolului, spre abolire, unelestări de spirit de esenţă hamletiană. Ei încă nu ştiucă nu vor mai găsi drumul de întoarcere, cum s-aîntâmplat cu Mihai Gruia, la Şălcuţa copilăriei. Or,Druţă îşi ispăşeşte (în creaţie) vina faţă de ţara lăsatăde ei (în realitate) de izbelişte... Sentimentul vinei,chiar dacă nu sunt vinovaţi sau se cred nevinovaţi,sălăşluieşte şi în sufletele celorlalţi doi coautori.Cu timpul, Druţă se înstrăinează definitiv (ultimulpopas fiind în 1984 în „Toiagul păstoriei”) de rebeliisăi eroi care puneau diagnosticele necruţătoareregimului sovietic. Nu-l mai interesează problemelenaţionale, mai târziu nici cele sociale, Druţăîmbrăţişând o formulă cât se poate de vicleană: „denaţionalitate sunt creştin”.Existenţa între două culturi şi două istorii sesoldează inevitabil prin imanenţa optării în favoareauneia dintre ele. Iniţial, Druţă depune un efortconsiderabil de a-şi altoi creaţia la confluenţa adouă universuri etnoculturale. Acest spectru dubluse reliefează în povestirea Întoarcerea lui Tolstoi,scrisă de Ion Druţă la sfârşitul anilor ‘60. Tolstoi,în viziunea lui Druţă, apare ca un înţelept blând,o personalitate ce şi-a depăşit etapa moralizatoarea ultimelor scrieri, accedând în sfera superioară aopţiunilor spirituale. Fără să exagerăm, am puteaconchide că introducerea în cultura rusească acriteriilor spirituale şi a modalităţilor metaforice şisimbolice ale desfăşurării subiectului, precum şi afilozofiei naive a sufletului etnic, produce un efectuimitor. Or, făptura lui Tolstoi, în viziunea druţianăse relevă în ipostaze nebănuite şi manifestărinemaiîntâlnite.S-ar putea presupune că Ion Druţă, prin parabolalupului hăituit, regăseşte coordonatele dintredestinul geniului rus şi cel al basarabeanului exilat,accentuând condiţia eternă a artistului pribeag. Oasemenea pătrundere în spaţiul altui suflet etnicprin intuiţiile şi revelaţiile propriei spiritualităţi nuse vor mai repeta însă. În romanul Biserica albănu mai există întrepătrundere a două lumi, ci unflagrant contrapunct dintre ele. Şi, deşi descriereasatului Sălcuţa şi conturarea făpturii Ecaterineimici este marcată de virtuozitate stilistică, mesajulromanului rămâne eclipsat de ponderea temelor, darşi a personajelor din spaţiul rusesc. Totuşi, aici maiexistă o fărâmă de dialog între două lumi şi douăculturi, o punte de legătură întru înţelegerea unorvirtuţi eterne.Mistuirea definitivă a scriitorului în foculnecruţător al exilului răsăritean se reliefează înoperele sale, dar şi în atitudinile civice ale ultimelordecenii. Am atestat aceste metamorfoze covârşitoareîn studiul „Ion Druţă: Vicisitudinile destinuluicreator” [9]. Aici aş dori să accentuez mutaţiileontologice ale creaţiei druţiene ce ne deschid unorizont mai profund şi mai complex al evaluăriirepercusiunilor întâlnirii a două tipuri de conştiinţă.Problema discordanţei de fond ţine debinecunoscutul eticocentrism al culturii ruse şiesteticocentrismul spiritualizat al celei româneşti,în varianta basarabeană. Or, Constantin Noicaatenţionează: „Cei care au văzut morala acolounde era spiritualitate n-au înţeles nici ce este, nicice poate fi înlăuntrul lumii româneşti, cel puţinpe linia prelungită în cultură a orientării noastreţărăneşti şi populare” [10]. Indubitabil, Ion Druţădupă Sadoveanu este cel mare adânc implantat întiparele originare ale dimensiunii mitofolcloricea discursului artistic naţional. Din acest punct devedere, etapa moldovenească a lui Ion Druţă (dar şi anr. 3(18), septembrie 2010 - 109

Akademoslui Emil Loteanu, Eugen Doga, Ion Ungureanu etc.)se raportează exemplar acestei legităţi ancestrale,deoarece ei sunt nativ fascinaţi de soluţia mioritică arestabilirii armoniei, nu de cea a „rupturii” obsedanteîn cultura rusă.Fenomenul druţian este plămădit pe acest solestetico-spiritual. În celebra dramă Casa maretratarea inedită a unei probleme morale a produso adevărată revoluţie în dramaturgia sovietică.Extrapolând situaţia duplicitară din sfera polemicilormoraliste în cea a virtuţilor spirituale, Ion Druţă adezvăluit soarta umană în coordonate ontologicerevelatorii.Întru argumentarea ideii noastre – fiindimplementată preponderent în dimensiuneaspirituală, nu şi în cea morală, cultura română areo deschidere mai pronunţată spre etern şi cosmic,– îl cităm pe marele filozof rus Mihail Bahtin carepropune o delimitare de esenţă între moral şi spiritual.Astfel, filozoful atestă: „Principiile spirituale(libertatea interioară, ponderea umanului, conştiinţă,dreptate) sunt categorii universale şi imuabile...Spiritualitatea se cristalizează întotdeauna îninteriorul personalităţii, reprezentând principiul şimodalităţile existenţei indispensabile de conţinutul„eului”. Moralitatea însă ţine întotdeauna deinterese de grup (naţionale, religioase, de clasă, debreaslă)..., reprezentând un sistem închis de normeşi reguli, adus din exterior, care limitează libertateaopţiunii” [11-subl.n.-A.-M.-P.].O idee la fel de sugestivă a aceluiaşi MihailBahtin consolidează concepţia noastră referitoarela simbioza inedită a tipologiei eroului druţian, careîmbină manifestările unui marginal cu aspiraţiilenobile ale eroului spiritual. Astfel, Bahtin relevăurmătorul paradox: „A reacţiona în concordanţăcu morala existentă înseamnă a fi bine adaptatsocietăţii. A acţiona în funcţie de criterii spiritualeînseamnă adesea a fi condamnat de societate, a fiîntr-un permanent pericol de a pierde libertatea,uneori chiar şi viaţa” [12]. Anume marginalii luiIon Druţă – Ruţa, Călin, Simion, Ecaterina mică,păstorul sunt, cu adevărat, fiinţe libere, împlinindu-seca personalităţi. Tudor Mocanu, Pavel Rusu, MihaiGruia, urmând morala timpurilor vitrege, vor rămâneînsă pe veci spirite rătăcitoare. Anume răsturnareatemerară a valorilor, în urma căreia eroii proclamaţide sistem se transformă în antieroi, iar antieroiiblamaţi de regim în eroii salvatori ce trec barieraefemerului, încadrându-se în „marele timp” (M.Bahtin), a însemnat enorm în reabilitarea eternuluiomenesc în cel mai inuman sistem politic. Când însăscriitorul a hotărât definitiv să „coboare din căruţanaţiunii” pentru a se încorpora „în ritmul vertiginosal troikăi ruseşti” [13], dominanta spirituală a fostsfârtecată de cea moralistă (în special, de facturăreligioasă), ultimele piese druţiene semnalândanihilarea valenţelor artistice.O altă paradigmă a raportului „refugiuexil”reprezintă destinul creator al sclipitoruluitemperament cinematografic care a fost EmilLoteanu. Regizorul izgonit din Moldova nu dejure, ci de facto a cutezat să-şi amăgească condiţiade exilat, descoperind afinităţile ideatico-esteticeîn creaţia tânărului Gorki şi tânărului Cehov(Cehonte). Aderarea la etapa romantică a acestorsomităţi ai culturii ruse le-a permis lui Emil Loteanuşi lui Eugen Doga, coautorul fidel al discursuluifilmic, să îmbrăţişeze speranţa utopică de a trăi oa două tinereţe artistică în albia firească a entităţiiancestrale. Şi dacă în filmul Şatra, dar, mai ales,în Dulcea şi tandra mea fi ară se semnalau uneleinconvenienţe între conţinut şi formă, ele eraueclipsate de o rară pasiune în tratarea trăirilorpersonajelor şi o dezlănţuire fascinantă a polifonieicinematografice. Or, în aceste filme s-au şi epuizatresursele de fuziune între două culturi.Când Emil Loteanu a cutezat să cucerească unteritoriu mult mai complex şi enigmatic, aderând launul dintre cele mai importante mituri ale neamului– mitul geniului, s-a şi produs acea „cădere” carei-a şi marcat subita degradare. Or, în Ana Pavlova,greşeala fatală în nerealizarea imposibilităţii tratăriimitului ontic al unei etnii în cadrul altei mentalităţiconduce la pierderea desăvârşită a intuiţiei artistice– calitate forte a personalităţii lui Loteanu. Ignorândin corpore toate enigmele sufletului slavon, regizorulse aventurează în spectaculozitatea turistică aturneelor genialei balerine.Intervine însă şi un alt motiv al disocieriidezolante. Angajându-se, după părăsirea Moldovei,în activitatea Asociaţiei Experimentale din cadrul„Mosfilm"-ului, Emil Loteanu îmbrăţişează cuardoare modelul filmului comercial, renegândmesajul estetic şi spiritual al filmului de autor.Entuziasmul s-a dovedit a fi de moment şi are oexplicaţie prin faptul că Emil Loteanu a nimeritla studioul „Mosfilm”, cel mai important studio alfilmului sovietic rusesc. A fost silit să caute o nouăformulă pentru a face faţă concurenţei crâncene.Asta cu atât mai mult cu cât Asociaţia experimentalăse baza pe sistemul occidental al autogestiunii.În filmul Ana Pavlova ambiţiile de a rivaliza cusupraproducţiile gen Hollywood au eclipsat aspiraţiamajoră a cunoaşterii sufletului uman.Pierzând totalmente în această fervoarecomercială forţa de interiorizare proprie demersuluifiinţial, în următorul său film Luceafărul regizorulnu mai reuşeşte, fiind vlăguit de experienţa filmuluicomercial, să mai renască din propria cenuşă. În110 - nr. 3(18), septembrie 2010

Refugiuaceastă peliculă sesizăm cu stupoare că destinul atâtde cutremurător al lui Mihai Eminescu i-a servit unprilej de a-şi ostoi obsesia revanşardă faţă de gloatainamică care i-a respins filmul Ana Pavlova[14].Căzut pradă acestor resentimente, pe Loteanu,trecut prin prea multe încercări şi decepţii pentrufirea-i exaltată, maximalistă, l-a doborât totuşi„deceniul negru” – anii ‘90, când exilul autoimpusdin patrie s-a suprapus cu exilul forţat din artă. Deşi,cum a remarcat nu o dată, şi în primul exil nu semai scriau poezii, în cel de-al doilea, decepţionatde obscuritatea timpului pragmatic, ce devora cuvoluptate idealurile romantice, el a pierdut unicaşansă de supravieţuire şi împăcare cu lumea şi cusine prin catharsisul creaţiei...Repercusiunile grave în sfera creaţiei ale exiluluirăsăritean se dublează cu cele politice şi psihologice.Cei care erau constrânşi să-şi părăsească patria erauconsideraţi pe vremuri nişte disidenţi cu pronunţateaspiraţii românofile. Infinitele reveniri cu misiuniapostolice ale lui Ion Druţă şi persistentelereîntoarceri ale lui Emil Loteanu cu idei revoluţionareale renaşterii din scrum a cinematografiei naţionale,nu mai trezeau entuziasmul scontat din parteaintelectualităţii. Şi nu numai din considerentereacţionare şi conformiste. Nici unul, nici altulnu au reuşit să-şi păstreze nealterat imagineaunui veritabil erou naţional, amândoi îmbrăţişânddoctrina moldovenismului şi cea a unor incurabilinostalgici ai URSS. Reîntoarcerea fiilor rătăcitoris-a soldat de fiecare dată cu o situaţie psihologicăcumplită: o nerecunoaştere reciprocă dintre ceireveniţi şi cei ce au trăit în aşteptarea lor. De fapt,şi cei refugiaţi, şi cei rămaşi în temniţa bodiulistăau întârziat la trenul destinului, culturii basarabenefiindu-i aduse răni mortale.Or, nihilismului total al tinerelor generaţii,obsesiilor vis-a-vis de „terenul viran” al artei dinRSSM, reproşurilor dure faţă de ţinuta morală apredecesorilor li se poate contraargumenta doarprin dezvăluirea complexităţii, paradoxurilor şiinconsecvenţelor flagrante ale destinelor artiştilorrăsădiţi în solul searbăd al exilului răsăritean. Şichiar dacă în acest sol au apărut nişte flori de onemaiîntâlnită frumuseţe, ele au fost imediat strivitede îngheţurile timpurii.P.S. Îmi dau perfect seama că am atins doarvârfurile acelui aisberg cultural, care într-o maremăsură ne-a afectat evoluţia artistică a ultimelordecenii. Au rămas neacoperite nu numai întrebărilefără răspunsuri, dar şi o serie de răspunsuri fărăinterogaţii. Din acel morman de iţe încurcate aşevidenţia doar un singur aspect-cheie. În ghemulbasarabean al relaţiei „refugiu-exil” te şocheazăcel mai mult caracterul tragic şi, în acelaşi timp,pervers al acestei relaţii. Or, toţi acei care s-aurefugiat în capitala URSS au cerut adăpost încadrul unui sistem ce a adus pe meleagurile nataleînrobirea sovietică. Oare în subconştient nu au simţitimanenţa concreşterii odioase a martirilor cu călăii?Este adevărat, străinii i-au salvat de ai săi. Dar ai săinu au fost oare pervertiţi de directivele venite de laaceiaşi străini?P.P.S. Niciodată, scriind studiile mele, nu amcunoscut un asemenea zbucium interior, o asemeneabalansare între înţelegere şi incertitudine, sentimentuldezolant că îmi scapă tocmai esenţa unui fenomen,prea complicat şi controversat să-l pot dezvălui şianaliza. În subtextul acestor frământări se ascundeînsă întrebarea sacramentală: am sau nu am dreptulsă-i judec pe aceşti oameni năpăstuiţi, care auavut neşansa să se nască în Basarabia – ţara fataleineîmpliniri istorice. Într-un moment de maximătensiune am înţeles de ce aş avea acest drept moral:părinţii mei Vladimir şi Valentina Plămădeală auavut un destin asemănător, refugiindu-se în 1948,în preajma noului val de represalii din RSSM, laMoscova. Aici m-am născut la sfârşitul următoruluian. În exil.Referinţe bibliografice:1. Mihăiescu, Dan. Dulcile chingi ale libertăţii //Idei în dialog, 2008, nr.11, p.7.2. Eliade, Mircea. Literatura diasporei. Craiova,1996, p. 7-9.3. Convorbiri cu Cioran. Bucureşti, 1993, p.35.4. Manea, Norman. Pledoaria exilului // Idei îndialog, 2009, nr. 18, p. 16.5. Citat după: Cimpoi, Mihai. Istoria deschisă aliteraturii române din Basarabia, Chişinău, 1996, p. 17-18.6. Idem, p. 21.7. Strâmbeanu, Andrei. Discurs rostit cu ocaziaconferirii titlului de Doctor Honoris Causa actorului,regizorului şi omului de cultură Ion Ungureanu//Literatura şi arta, 2009, 28 mai, nr. 21, p.3.8. Idem9. Plămădeală, Ana-Maria. Ion Druţă: vicisitudiniledestinului creator// Arta 2007, Chişinău, Bussines-Elita.10. Noica, Constantin. Pagini despre sufl etulromânesc, Bucureşti, 1991, p. 94.11. Бахтин, Михаил. Философия поступка.Севастополь, 2002, р. 11.12. Idem, p.13.13. Plămădeală, Ana-Maria. Ion Druţă: vicisitudiniledestinului creator// Arta 2007, p. 91.14. Vezi argumentarea mai detaliată a acestei idei înEmil Loteanu – destin de viaţă lungă, Chişinău, CarteaMoldovei, 2008.nr. 3(18), septembrie 2010 - 111

AkademosPATRIMONIULCULTURAL IMATERIALŞI MODERNITATEA:MUZICA TRADIŢIONALĂÎN TRANZIŢIEDr. Vasile CHISELIŢĂ,Institutul Patrimoniului Cultural al A.Ş.M.THE INTANGIBLE CULTURAL HERITAGEAND MODERNITY: TRADITIONAL MUSIC INTRANSITION.The author’s approach represents a fi rst attemptto summarize the fi eld data and materials that wereput together during the transboundary researchproject called: “The modernization processes of theintangible cultural heritage in Romania and Moldova.The phenomenon of folklorism and the traditionalmusical and literary creation.”. The investigation hasrevealed that the older genres of the traditional musiccan’t entirely explain the moment of radical social,cultural, political and economic changes that occurredin the society during the post-communist period oftransition of the ‘90s. Acting like a sort troubadoursof modernity, “the new minstrels” rely on effi cientlyassimilating the technological innovations in art,especially by using the facilities of the electronicinstruments. The contemporary process of economicand cultural modernization and globalization leadsto a critical and selective exposure of the weddingtraditions to a new intercultural dialogue. New formsof music are emerging, as a synthesis of differentelements from the folk, traditional and ethnic culture,so that the current repertory will correspond to thenecessities and the aesthetical preferences of thesociety in transition.În perioada anilor 2008-2010, InstitutulPatrimoniului Cultural şi Institutul de Filologiedin cadrul Academiei de Ştiinţe a Moldovei, pede o parte, şi Institutul de Etnografie şi Folclor„Constantin Brăiloiu” al Academiei Române, pe dealta, au participat, în baza schimbului interacademic,la un proiect comun de cercetare cu tema „Procesede modernizare a patrimoniului cultural imaterialdin România şi Republica Moldova. Fenomenulfolclorismului şi creaţia tradiţională muzicală şiliterară”. Propunându-şi studierea proceselor deconservare, revitalizare şi valorificare a tradiţiilorpopulare în contextul modernizării şi globalizăriieconomice şi culturale de la răspântia secolelor XXşi XXI, documentarea şi analizarea elementelorde patrimoniu imaterial în societatea modernăurbanizată sau în curs de urbanizare, grupul decercetare, format din opt specialişti (a câte 4 dinfiecare parte), a acumulat un volum considerabil demateriale etnologice muzicale şi literare. Fixate înformat audio şi video, acestea oferă cercetătoruluiun set important de indicii privind unele tendinţe,dinamici şi factori de evoluţie a culturii tradiţionalela etapa contemporană. Prezentul demers constituieo primă încercare de totalizare a datelor, materialelorşi observaţiilor de teren în albia unor viziuni noidespre tradiţie, inovaţie şi modernitate.Conceptul de „patrimoniu cultural imaterial”şi-a găsit expresia plenară în textul ConvenţieiUNESCO (Paris, 17 octombrie 2003), documentratificat de Republica Moldova în anul 2006, în bazacăruia a fost elaborat şi publicat (în martie 2010)Proiectul de Lege privind protejarea patrimoniuluicultural imaterial 1 . Conform datelor sintetizatedin sursa citată 2 , domeniul patrimoniului culturalimaterial cuprinde totalitatea creaţiilor tradiţionale,orale, autentice, transmise din generaţie în generaţie,exprimate în forme verbale, muzicale, coregraficeşi teatrale, precum şi ansamblul obiceiurilor,practicilor, reprezentărilor, expresiilor, cunoştinţelorşi abilităţilor – împreună cu instrumentele, obiectele,artefactele, vestimentaţia specifică, accesoriileşi spaţiile culturale asociate acestora – pe carecomunităţile, grupurile şi, după caz, indivizii lerecunosc ca parte imanentă, indispensabilă şiintegrantă a tezaurului lor cultural, ele exprimândfundamentele spirituale identitare, valorile morale,etice şi estetice ale poporului, mărturia esenţializatăa gândirii, activităţii, sensibilităţii şi imaginaţieicreatoare a oamenilor, din trecutul istoric şi până înprezent.Un aspect important al stadiului actual alpatrimoniului imaterial îl reprezintă muzicatradiţională de nuntă din Republica Moldova, înspecial, evoluţia ei relativ recentă, mai cu seamă,în perioada post-sovietică, de la răspântia secolelorXX-XXI. Se cunoaşte că arta muzicală populară,în general, şi cea legată de ceremoniile nupţiale,în particular, oferă „un teren fertil de modelare anoilor comportamente în contextul tranziţiei dela comunism la capitalism” 3 . Muzica de nuntăconstituie un domeniu relevant al discursivităţiişi al schimburilor de valori culturale, un veritabilbarometru al tensiunii dialectice dintre tradiţie şiinovaţie, un indicator sensibil al dinamicilor şitendinţelor culturale din societatea modernă.Dată fiind complexitatea şi insuficientacunoaştere a proceselor de modernizare a tradiţiilorpopulare la etapa actuală, în textul de faţă ne vomlimita doar la unele observaţii cu caracter preliminar.Baza materialelor noastre de teren o constituie112 - nr. 3(18), septembrie 2010

Muzicologieînregistrările efectuate în cadrul a cinci ceremoniide nuntă, respectiv, din oraşul Chişinău şi Drochia,comunele Mileştii Mici – Ialoveni, Giurgiuleşti– Cahul (Republica Moldova) şi din oraşul Brăila(România), toate reprezentând secvenţe ale tradiţieinupţiale contemporane din mediul urban, peri-urbanşi cel rural.De menţionat, mai întâi, că atât în RepublicaMoldova, cât şi în România, dar şi în alte ţări din estulEuropei şi din spaţiul ex-sovietic, au loc importantemutaţii de ordin economic, social, demografic,cultural care influenţează, în mod direct sau indirect,procesele de existenţă, continuitate şi modernizarea patrimoniului cultural imaterial. Societatea rurală,altădată principalul focar, generator, depozitarşi furnizor de valori ale culturii orale (spirituale,intangibile, imateriale), se află astăzi într-o evidentăderută şi desuetudine. Fenomenul sugerează semneleunei crize sociale şi identitare.Declinul ruralităţii spirituale autohtone s-aaccentuat dramatic, mai cu seamă, în epocacolectivizării comuniste forţate din a douajumătate a secolului XX. Brutalitatea şi intensitatea„transformărilor socialiste” a afectat, în primulrând, „valorile fundamentale ale spaţiului rural:proprietatea funciară şi gospodăria privată,moralitatea, coeziunea familiei, mare parte atradiţiilor, a obiceiurilor şi a culturii populare” 4 .O nouă turnură în acest proces de revizuire,renegociere, reasamblare, reechilibrare şi „reaşezaredinamică” a valorilor culturii tradiţionale se remarcăîn aşa numita „perioadă de tranziţie” de la răspântiasecolelor XX şi XXI. Satul patriarhal pare a nu maiconstitui astăzi un cadru referenţial unic şi imuabilal creaţiei imateriale. Unii sociologi consideră căînsăşi „configuraţia de tip ţărănesc a intrat în recul”şi că întregul sistem de articulaţii, care lega într-untot funcţional existenţa colectivă şi individuală înspaţiul ruralităţii istorice, „s-a prăbuşit” 5 . Mereu înschimbare şi primenire, sub presiunea noilor factorieconomici, comunitatea rurală îşi modifică esenţialcadrul său vital.În noile condiţii de viaţă socială se impuneo nouă artă populară, aflată în diverse relaţii decomplementaritate cu arta tradiţională, însă totmai strâns legată de valorile economice, de lumeatranzacţiilor comerciale. Apare şi o nouă muzică„în stil popular”, creată şi interpretată într-un noucontext hegemonic, determinat, în primul rând, deinteresul comercial, un interes axat pe mecanismeleeconomiei de piaţă. „Noii lăutari”, un fel de „trubaduriai modernităţii”, pun mare preţ pe asimilareaingenioasă a inovaţiilor tehnologice în artă, pearsenalul bogat de expresie al noilor instrumenteelectronice, pe sistemele digitale şi multi-media.A fi un bun muzicant înseamnă astăzi, mai mult caoricând, „a stăpâni eclectismul, competenţa tehnicăşi experienţa” 6 . Noua infrastructură de creaţie,axată pe un fundament electronic şi computaţional,deschide calea unui intens proces de hibridizare amuzicii tradiţionale. Amalgamarea şi juxtapunereastilurilor populare, fuziunea formelor tradiţionaleElizabeth Ivanovsky. Schiţă pentru costume, a. 1929nr. 3(18), septembrie 2010 - 113

Akademoscu elementele muzicii moderne pop, ethno şirock constituie un factor important al creaţiei şiinterpretării artistice. Are loc un veritabil procesde recitire, recompunere, recombinare, reciclare,resemantizare, reinterpretare şi, în ultimă instanţă,revalorizare a elementelor de patrimoniu cultural.Paradigmele culturii tradiţionale sunt antrenateîntr-un amplu “joc hermeneutic, al interpretărilor şievaluărilor succesive” 7 , joc marcat de tendinţele şighidat de modelele culturii de consum occidentale.Asistăm la un proces de deschidere, critică şiselectivă, voită sau impusă, modestă sau amplă,latentă sau manifestă, ce creează premisele unui noudialog intercultural al tradiţiei moştenite, în contextulmodernizării şi globalizării economice şi culturalecontemporane. Noi forme de muzică, bazate peelementele populare, tradiţionale şi etnice, se impun,pentru a răspunde necesităţilor societăţii aflate întranziţie. Creşte exponenţial ponderea genului demuzică comercială pop „ca derivaţie modernă aformelor muzicii etnice locale” 8 . Genurile mai vechiale muzicii tradiţionale nu-şi mai găsesc un răspunsartistic adecvat momentului de schimbări radicaleîn viaţa culturală, socială, politică şi economică, ceau survenit în perioada tranziţiei post-comuniste dedupă 1990. Ele sunt nevoite să accepte noile formede „copertare” electronică şi digitală. Funcţionareaculturii în epoca globalizării ţine seama, cumobservă M. Maliţa, „de calitatea ei de a fi resursăeconomică: un produs comercializabil” 9 .Obiectul investigaţiilor noastre de teren l-aconstituit faza nupţială propriu-zisă, adică ziuaînregistrării (civile şi/sau cununiei religioase) acăsătoriei şi a banchetului ritual (masa mare), deregulă, duminica, mai rar, sâmbăta (iar la oraş, şivinerea). Relevanţa proceselor de modernizare atradiţiilor muzicale legate de acest cadru ceremonialnu apare uniformă, fenomenul fiind marcat deimportante nuanţe particulare, de ordin social şiregional.Ca şi în trecut, un grad mai mare de inovare atradiţiilor nupţiale se manifestă în mediul urban. Unelement comun, atât mediului urban, cât şi celui rural,îl reprezintă însă tendinţa celebrării evenimentuluifestiv în săli specializate (restaurante, cafenele, casede cultură etc.). Conservarea obiceiurilor legate dedrumurile rituale, destul de tenace încă în localităţiledin spaţiul rural, a determinat diferenţiereafuncţională a două categorii de formaţii muzicale:1) formaţiile ambulante, constituite din 4-5instrumente tradiţionale, de regulă, aerofone de tipoccidental, interpretând marşuri şi melodii de dans;2) formaţiile staţionare, de local, constituite din 3-5sau mai mulţi instrumentişti şi solişti vocali, axatepe o structură organofonă hibridă, centrată în jurulunui nucleu electronic (keyboard sau sintetizator şicomputer), interpretând un repertoriu mixt, axat pemuzica tradiţională, neo-tradiţională 10 , ethnopop,popfolk, poprock, dance, pe alte genuri şi stilurimuzicale de popularitate.În spaţiul urban (uneori şi în cel peri-urbansau chiar rural), se remarcă tendinţa substituirii,totale sau parţiale, a drumurilor rituale tradiţionalecu un fel de „pelerinaje nupţiale de protocol”.Astfel, după oficierea căsătoriei civile la primărie,în sunetul celebrului Marş de nuntă al lui F.Mendelssohn, alaiul tinerilor însurăţei se îmbarcăîn limuzine şi îşi face prezenţa publică în cadrulceremoniei depunerii solemne de flori, de regulă,la monumentul gloriei militare sovietice, uneori şi/sau la unul din monumentele naţionale. Fenomenulrelevă reminiscenţa unor practici cutumiare dinperioada comunistă, bazate pe concepte şi simboluriale modului „socialist” de viaţă. Paradoxală şianacronică la prima vedere, reţeaua unor astfel de„obiceiuri” şi trasee nupţiale protocolare de sorginteideologică sovietică, este menţinută şi dezvoltatăîn continuare, în aşa-numita „perioadă de tranziţiepost-comunistă”, de această dată, aparent dinraţiuni pur economice (dacă nu şi politice), de cătrediverşi agenţi comerciali, printre care cameromanişi fotografi. Ofertele lor comerciale vizează un largspectru de servicii, incluzând diferite scenarizări,unele cu caracter anecdotic, avându-i ca protagoniştipe miri, fenomenul deseori tinzând să se substituieobiceiurilor tradiţionale ce ţin de împodobitulmiresei sau de bărbieritul mirelui, aşa cum am pututobserva, spre exemplu, la Drochia.Un rol deosebit de important îl are obiceiulnumit „datul mâinii”, adică ceremonia întâmpinăriifestive a oaspeţilor de către miri şi naşi. Desfăşuratîn preambulul sălii de banchet, acest momentsimbolizează solemnitatea şi rumoarea nupţialăce domnea altădată în curtea caselor ţărăneşti.Întreaga ceremonie este asistată de muzica de marş,interpretată de formaţia lăutărească tradiţională saude cea modernă, „de salon”. Reluată în repetaterânduri, după scurtele interludii improvizate dedans, ceremonia dată prilejuieşte un amplu spaţiudiscursiv, în care muzicienii îşi pot etala din plininspiraţia, fantezia şi elanul lor creator, construindadevărate suite de marşuri. Structura compoziţionalăa acestora articulează, într-o manieră liberă şiimprovizatorică, mai multe melodii, de regulă,preluate din cele mai variate genuri de muzică(tradiţională, de fanfară, de promenadă, clasică, depopularitate ş.a.). Noii lăutari se lansează astfel înveritabile „periple muzicale” cu caracter globalizant.114 - nr. 3(18), septembrie 2010

MuzicologieSuitele de marşuri capătă un aspect compozit, elefiind plăsmuite prin juxtapunerea şi prelucrareaunor motive muzicale contrastante ca origine, stilşi caracter. Pe lângă melodiile de marşuri popularecunoscute, intrate de mai mult timp în arsenalulmijloacelor de expresie lăutărească, în conţinutul lorse regăsesc deopotrivă creaţii de muzică clasică şi dedelectare. Un exemplu concludent în acest sens ni l-aoferit formaţia din Ialoveni, protagonista manifestăriinupţiale din comuna Mileştii Mici. Acordeonistulformaţiei, un bun cunoscător al repertoriului demuzică universală, a introdus în suita de marşdouă melodii contrastante, dar foarte cunoscutepublicului: Rondo-ul (denumit şi Marş turcesc)din Sonata în la-major de W. A. Mozart şi celebraromanţă populară De ce nu-mi vii de Gh. Dima/I.Filip, pe de alta. Coeziunea şi fluenţa sintagmatică amaterialului în cuprinsul suitelor lăutarii o realizeazăprin procedeele tradiţionale, apelând la anumite frazede legătură, la o serie de formule stereotipe, menite agestiona modulaţia tonală şi a asigura, în acelaşi timp,transferul de energie intonaţională de la un conţinutmelodic la altul.Unele nunţi urbane de local tind să capete unaspect elitist şi fastuos, acestea facilitând producereadiverselor inovaţii ceremoniale. Astfel, întâmpinareaalaiului nupţial la restaurant este oficiată uneoride fanfarele academice, tocmite în mod specialpentru evenimentul festiv. Constituite din muzicieni„de conservator” şi conduse de un dirijor, acesteainterpretează „pe note” un vast repertoriu de muzicăuniversală şi naţională, cuprinzând atât marşuriclasice şi de promenadă, cât şi valsuri, tangouri,melodii latino-americane la modă, alternate cudansuri tradiţionale autohtone. Aceloraşi fanfareacademice li se încredinţează deseori şi asistareaceremoniei „la datul mâinii”. O inovaţie aproapeindispensabilă scenariului actual îl reprezintă şiceremonia trecerii mirilor pe sub „podul de flori”,moment simbolic ce precede începutul banchetuluinupţial propriu-zis. Format din perechile detineret, special aranjate în formă de coloană, acestaimprimă evenimentului o aură de solemnitaterituală deosebită, accentuată şi prin „punerea înmizanscenă” a renumitului Marş de nuntă al luiMendelssohn. Din acest moment, intră pe rol unimportant personaj al nunţii moderne, „maestrulde ceremonii”, numit îndeobşte „prezentator” sau„tamadà” (termen preluat din filmele sovietice),el substituind funcţia protocolară de „dregător”,„paharnic” sau „diriguitor” al meselor mari de altădată. Personajul cumulează deopotrivă şi funcţiade interpret, solist vocal (gurist, „jumătate bardde han, jumătate număr de varieteu”, cum observaConstantin Brăiloiu, încă în anii interbelici 11 ). Înzilele noastre, lui i se atribuie şi rolul de „regizor”,promotor al elementelor de show-biz în cadrulnunţilor moderne.În general, ceremoniile prilejuite de „masamare” tind să fie tot mai impregnate cu elementeaparţinând spectacolului şi divertismentului. Alăturide cântecele tradiţionale „de pahar”, foarte viabileşi destul de diversificate tipologic, un loc importantli se rezervă unor mini-spectacole de muzicăpop, ethno sau popfolk. Structurate din trei-patrurecitaluri, de regulă, a câte o oră fiecare, acestea facobiectul activităţii comerciale a vedetelor locale dindomeniu. În peregrinările lor nocturne, „noii barziai nunţilor” se axează pe inovaţiile tehnologice, înspecial, pe magnificul dispozitiv digital, tip minidisc,dischetă, CD etc., ele asigurând feedback-ulevoluţiei solistice, substituind astfel orchestra sauformaţia instrumentală. Regizate într-o manieră totmai spectaculară, banchetele nupţiale se transformădeseori în veritabile arene concertistice, destinate„galei vedetelor locale” de muzică pop sau popfolk.Nu mai puţin populare, în special, pe la nunţile dinmediul rural, sunt şi „concertele” live sau feedbackcu vedete ale muzicii folclorice neo-tradiţionale,cu soliştii de top ai diferitor ansambluri populare,precum Lăutarii, Mugurel, Folclor ş.a. Şi în acestdomeniu, un element indispensabil succesuluide piaţă îl reprezintă publicitatea. Popularitateainterpreţilor de muzică populară (sau neotradiţională)devine obiectul unor forme specialede marketing cultural, un aspect mai puţin studiatpână acum.În structura ceremonialului nunţilor orăşenetinde să se impună o nouă funcţie protocolară, ceade „maestru coregraf”, nearticulată însă sub aspecttaxonomic. Astfel, se obişnuieşte ca jocul ritual alcolacilor, jocul zestrei, precum şi al altor secvenţecoregrafice cu caracter protocolar, în special acelor legate de semnificaţia hostropăţului sau asăltatelor 12 de altădată, să fie interpretate de una saudouă perechi de dansatori profesionişti, în costumenaţionale de scenă. Formelor stilizate de dans lerăspund conducătorii şi membrii trupelor coregraficeprofesioniste sau de amatori. Lor li se datorează şiintroducerea în circuitul ofertelor nupţiale a dansuluide gală, numit Polca moldovenească. Preluat dinrepertoriul cunoscutei trupe chişinăuiene de dansmodern Codreanca, operă a unei celebre stilizăricoregrafice, realizate, pe la sfârşitul anilor 1970, demaeştrii Petru şi Svetlana Gozun, brodată pe melodiafolclorică Polca din bătrâni, în prelucrare de NicolaeBotgros 13 , acest dans a devenit un fel de hit local.Trebuie de remarcat, totuşi, vivacitatea şinr. 3(18), septembrie 2010 - 115

Akademosconservarea destul de bună a unor vechi categoriiceremoniale ale repertoriului de nuntă. Printreacestea: a) cântecele de pahar, de masă sau de devivat, brodate pe melodii săltăreţe de dans, însoţitede jocul ritual al paharelor, secondate de bătăilecadenţate din palme ale mesenilor; b) melodiilerituale de hostropăţ, de jucat zestrea, darurile saubucatele tradiţionale, axate pe un ritm de structurăternară asimetrică; c) cântecul ritual al miresei, lalegătoare, la deshobotat, deseori reprezentat decunoscutul cântec Ia-ţi, mireasă, ziua bună, sau devreo melodie instrumentală „de jale”, cu caracterimprovizatoric, tip doină; d) melodiile instrumentalela spălatul pe mâini, însoţind ceremonia închinăriicolacilor, având un caracter liber improvizatoric, tipdoină „de jale”; e) melodiile de ascultare, inclusivcele cu caracter de virtuozitate instrumentalălăutărească, precum celebra piesă concertisticăDoina şi Ciocârlia ş.a.; f) melodiile tradiţionale demarş. Un trend involutiv îl atestă însă Danţul ritualde nuntă. Odată cu modernizarea cadrului generalde manifestare, el nu-şi mai află locul consfinţit detradiţia veche, ţărănească. Deseori danţul mireseiapare înlocuit de valsul tinerilor.Preocupaţi de nivelul competitivităţii pe piaţaserviciilor muzicale, noii lăutari „se lasă purtaţipe valul electronizării şi computerizării” 14 . Înconsecinţă, modul de creaţie şi de interpretaremuzicală se schimbă radical. Sunetul muzical nue pur şi simplu emis de instrumente sau de voceaumană, ci e de-construit şi re-modelat de diversemaşinării, adică este „pus pe fire”, difuzat puternic,„regizat” după parametrii inovaţiilor tehnologice.Manifestările sonice provenite din uzul tehnologiilorelectronice relevă un aspect total necunoscutvechilor lăutari. Un nou val de „alfabetizaremuzicală” se prefigurează acum. Astfel, confruntatcu necesitatea operării electronice a înregistrărilor,„noul lăutar” e chemat să concureze şi în posturade tehnician, un fel de „artist al procesării sonore”.Interpretarea muzicală îi reclamă tot mai insistentnecesitatea valorificării unor tehnici specifice de DJ,precum mixarea, forfecarea, secţionarea creaţiilor.Mania fragmentării şi combinării arhitectonicea materialului pare să domine autoritar actul decreaţie. Fenomenul favorizează oarecum ideea decolaj şi de spontaneitate, confundată deseori cuiluzia improvizaţiei autentice, specifice muziciilăutăreşti de odinioară. Realitatea sonoră contraziceînsă astfel de aparenţe, care trimit, mai curând, lao simplă manieră de abordare post-modernistă apatrimoniului cultural moştenit.Aspectele menţionate şi multe altele, neelucidateîn prezentul demers, solicită atât etnomuzicologilor,cât şi folcloriştilor şi etnografilor să ia serios înconsideraţie diversele forme ale artei popularemoderne, rezultate din uzul tehnologiilor. Specialiştiitrebuie să apeleze în continuare la acest domeniu, încăslab delimitat şi problematizat ştiinţific, al cărui aparatcritic şi limbaj nu este suficient cristalizat, pentru aputea propune răspunsuri pertinente la provocărilevieţii culturale contemporane şi pentru a asiguraun cadru ştiinţific adecvat în procesul evaluării şiprotejării patrimoniului cultural imaterial.Referinţe:1Text disponibil on line, pe site-ul: http://www.mc.gov.md (rubrica “Transparenţă decizională”).2Convenţia UNESCO privind salvgardarea patrimoniuluicultural imaterial (Paris, 17 octombrie 2003), art. 2.3Rice Timothy. Bulgaria or Chalgaria: the attenuationof bulgarian nationalism in a mass-mediated popular music.In: Yearbook for Traditional Music, Vol.34, 2002, p. 35.4Otiman Păun Ion. Drama satului şi a ţăranuluiromân într-un secol de iluzii, dezamăgiri şi speranţe. In:Academica, revistă fondată de Academia Română, AnulXVII, 201-202, Nr. 64-65, iulie-august 2007, p. 11.5Bădescu Ilie, Buruiană Claudia, Şerban Adela. Putereaeconomică şi spirituală a gospodăriei rurale în România, lasfârşit de mileniu. In: Revista română de sociologie, Serienouă, anul XVIII, nr.3-4, Bucureşti, 2006, p. 187-198.6Perrenoud Marc. La fi gure du musicos. Musiquespopulaires contemporaines et pratique de masse. In:Ethnologie française, Tome XXXVII, 2003/2, p. 684.7Mamulea Mona. Dialectica închiderii şi deschideriiîn cultura română modernă. Bucureşti: Editura AcademieiRomâne, 2007, p.14.8Rice Timothy, op.cit., p. 26.9Maliţa Mircea. Zece mii de culturi, o singurăcivilizaţie. Spre geomodernitatea secolului XXI. Prefaţă deRicardo Diez-Hochleitner. Bucureşti: Nemira, 1998, p. 53.10Termen propus de cercetătoarea americană D.Buchanan, cu referire la muzica populară scrisă, compusă,prelucrată, orchestrată, stilizată, inspirată din muzicatradiţională, promovată în scenă de către ansamblurileprofesioniste de stat, simbolizând hegemonia politicăşi administrativă, procesul standardizării culturale şi alconstrucţiei noii identităţi naţional-etatiste în perioadacomunistă. Cf.: Buchanan Donna. Metaphors of Power,Metaphors of Truth: The Politics of Music Professionalismin Bulgarian Folk Orchestras. In: Ethnomusicology, Vol.39,No.3, 1995, p. 381-416.11Brăiloiu Constantin. Opere/Oeuvres, Vol. VI, Primaparte. Introducere, clasificare, note de Emilia Comişel.Bucureşti: Editura Muzicală, 1998, p. 199.12Termen specific dansurilor rituale de nuntă din sudulBasarabiei. Cf.: Mocanu Maria. Giurgiuleşti. Monografi eietnofolclorică. Chişinău: Cartier, 1999, p. 34-36.13Cf. volumul: Scena artistului amator. Sugestiirepertoriale (alcătuitor: Tudor Colac). Chişinău: Literaturaartistică, 1988, p. 258-266.14Rădulescu Speranţa. Taifasuri despre muzicaţigănească. Chats about gypsy music. Bucureşti: Paideia,2004, p. 36.116 - nr. 3(18), septembrie 2010

MĂNĂSTIREA VORONEŢ –IMPORTANT CENTRU DECULTURĂŞI SPIRITUALITATE 1Acad. Andrei EŞANUValentina EŞANUPatrimoniuStudy VORONEŢ MONASTERY - IMPORTANTCENTER OF CULTURE AND SPIRITUALITY,is a compartment of emerging volume “VoroneţMonastery. History. Culture. Spirituality” whichincludes aspects of cultural and spiritual activityof Voronet monastery, founded 600 years ago andachieved its peak during Stephen the Great and hissuccessors times (fi fteenth and sixteenth century).With the support of country rulers and many famousmonks, including Daniil Sihastrul, Grigorie Roşca andabbot Macarius, at the monastery along the centurieshad activated a school, a scriptural, a library andthe exceptional artists who have left on Voronet wallsimmortal paintings. With its cultural and spiritualactivities Voronet monastery was for centuries aimportant center of attraction for clergies, pilgrimsand lovers of beautiful from different countries.Mănăstirea Voroneţ face parte din celebra salbă de ctitoriiale lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Ea a fost fondată cuaproape şase secole în urmă, dar s-a consolidat ca centrumonahal mai ales în timpul domniei lui Ştefan cel Mare şicelei a urmaşilor săi direcţi Bogdan al III-lea şi Petru Rareş.Biserica înălţată de Ştefan cel Mare în 1488 cu hramulSfântul Gheorghe a intrat în Lista Monumentelor Istoriceale României, edificiu înscris în Lista patrimoniului MondialUNESCO ca monument arhitectonic istoric şi de artă reprezentativpentru stilul moldovenesc medieval şi mai ales prinsuperbele sale fresce interioare şi exterioare, care s-au păstratîn variantele lor originale de o complexitate şi colorit unic. Înbiserica mănăstirii s-a păstrat până astăzi mormântul unuiadintre cei mai veneraţi sfinţi români, Daniil Sihastru, contemporancu Ştefan cel Mare şi cel al mitropolitului GrigorieRoşca, prin grija şi efortul căruia sfântul locaş voroneţeana ajuns la o mare înflorire în sec. al XVI-lea. MănăstireaVoroneţ este situată în partea de nord-vest a vechii Moldovei,pe valea râului Moldova, în satul Voroneţ, la 4,5 km sud deoraşul Gura Humorului, judeţul Suceava.Interesul nostru sporit faţă de trecutul acestei celebrectitorii ştefaniene este motivat prin faptul că la BibliotecaŞtiinţifi că Centrală „Andrei Lupan” a Academiei de Ştiinţea Moldovei a fost identifi cat Pomelnicul Mănăstiri Voroneţ 2– o rarisimă şi destul de bogată sursă istorică, care prin informaţiilesale unice din secolele XIV-XVIII a deschis nebănuiteorizonturi de cunoaştere nu numai pentru istoria Voroneţului,dar şi pentru cea a Ţării Moldovei, aspecte careşi-au găsit refl ectare în volumul afl at sub tipar "MănăstireaVoroneţ. Istorie. Cultură. Spiritualitate".1Studiul de faţă este un fragment dintr-o lucrare monograficădedicată istoriei Mănăstirii Voroneţ, în curs de apariţie.2Eşanu Andrei, Eşanu Valentina, Pomelnicul mănăstirii Voroneţ.Studiu şi text, în Analele Putnei, Mănăstire Putna,, 2008,IV, nr. 2, p. 91-247.Biserica zidită de Ştefan cel Mare în 1488 la VoroneţÎncă din domnia lui Ştefan cel Mare, dar mai alesdupă 1488, mănăstirea Voroneţ devine un importantcentru de credinţă şi cultură din Moldova medievală.Se pare, că de la bun început la Voroneţ s-au aşezatmonahi dintre cei mai evlavioşi şi iubitori de carte.După toate probabilităţile, apariţia monahuluiDaniil la Voroneţ după o perioadă de şedere la Putnaşi de sihăstrie a dat nu numai un impuls, dar şi aimprimat vieţii monahale din acest lăcaş un nivel detrăire duhovnicească deosebit de înalt, de aspiraţiespre cele mai curate stări de perfecţiune sufletească.De această atmosferă cultural-spirituală a fost atras,probabil, şi Ştefan cel Mare, care, conform tradiţieifixate de Ion Neculce, a venit la Daniil Sihastrulpentru mărturisirea păcatelor şi atingerea graduluisuprem de smerenie cu scopul de a fi sfătuit cum săprocedeze după pierderea unei lupte grele cu turcii.Probabil, Ştefan cel Mare a fost de mai multeori oaspete dorit la Voroneţ. Vizitele voievoduluierau însoţite de fiecare dată cu daruri bogate„înzestrând-o cu de toate” 3 între care, alături demoşii erau neapărat cărţi, cum ar fi Tetraevangheluldin 1490, veşminte şi odoare bisericeşti. Exemplula fost urmat de alţi voievozi, între care fiul său,Bogdan al III-lea voievod, Petru Rareş voievod,Alexandru Lăpuşneanu, care dăruiesc sau confirmăanumite donaţii către mănăstire. Deseori „milele”domneşti se făceau cu ocazia prăznuirii hramuluimănăstirii sau pe la alte praznice împărăteşti.Aşa de exemplu, la 27 martie 1598, „la hramulSfântului Marelui Mucenic Gheorghii” IeremiaMovilă voievod dăruieşte „1 bute săcară; 1 buteslad; 1 poloboc vin; 1 poloboc stridie; 3 camene(pietre –n.n.) ciară; 6 taleri de chieltuială; 3 zloţi latămâe” 4 , ca la 3 aprilie 1602, acelaşi voievod să vină3Pomelnicul Mănăstirii Voroneţ (Biblioteca Ştiinţifică Centrală„Andrei Lupan” a AŞM, Chişinău , Ms. 28756). În continuarePomelnicul mănăstirii Voroneţ, p. 26.4Mazerean Vartolomei, Condica Mănăstirii Voroneţul. Ed.de S.F.Marian, Suceava, 1900, 115 p. În continuare CondicaMănăstirii Voroneţul, p. 78, d. 2.nr. 3(18), septembrie 2010 - 117

Akademos„la Sfânta mănăstire Voroneţul în zioa praznicului”cu aceleaşi daruri 5 . La 21 aprilie 1614 întocmeşte„catastif de praznic ce au dat şi au miluit … sfinteisale mănăstiri Voroneţului” Ştefan Tomşa voievodcare vine cu aceeaşi ofrandă 6 . Uneori domnii, cumar fi Constantin Mavrocordat, care la 7 noiembrie1733 dă mănăstirii Voroneţ „din vama mare câte 2ocă untdelemn şi câte 8 dramuri tămâe pe lună, casă fie pentru luminare înaintea sfintelor icoane 7 .”Asemenea gesturi par să ne spună că nu rareoridomnii ţării vizitau mănăstirea Voroneţ şi prinprezenţa lor întregeau atmosfera sărbătorească din„ziua praznicului” Sfântul Gheorghe sau SfântulDaniil şi alte sărbători creştine. În Pomelniculmănăstirii sunt înscrişi spre pomenire numeroşiboieri cu cele mai înalte ranguri cu membriifamiliilor lor, ceea ce arată că pe parcursul secolelorXV-XVIII la mănăstire domnea permanent evlaviaşi atmosferă de credinţă.Încă de la hotarul secolelor XV-XVI, ba poateşi de mai înainte, la mănăstirea Voroneţ călugăriiştiutori de carte au întemeiat aici o scriptorie, încare erau copiate cărţile necesare oficierii slujbeireligioase. Drept exemplu, ar fi copierea unuiTetraevanghel la 1490 de către călugărul Pahomiedin partea locului. Pe semne, de pe acele timpuria fost înfiinţată, la fel ca şi pe la alte mănăstiri, oşcoală de slavonie unde erau aduşi „la pedeapsă”,adică la instruire şi educaţie, copii de boieri şialtă nobilime, de preoţi, tineri, care învăţau cartespre a deveni preoţi, copişti de cărţi, dieci pentrucancelariile ţinuturilor şi oraşelor, dascăli pentrubiserici şi şcoli din întreaga Moldovă.Descoperirea Psaltirei voroneţene şi a Codiceluivoroneţean, lecturarea lor de către monahii şiucenicii de la Voroneţ, fapt despre care ne vorbescînsemnările de pe aceste cărţi manuscrise, i-adeterminat pe cercetători 8 să considere că de petimpul aflării lui Grigorie Roşca la Voroneţ (anii 50-60 ai sec. XVI) aici activa o şcoală mănăstirească,în care monahi şi tineri studiau în limbile slavonă şiromână.Puţine sunt şi exemplele concrete care ardemonstra că un tânăr sau un monah şi-a făcutstudiile la şcoala mănăstirească de la Voroneţ,dar există şi de acestea. În una din însemnările depe Tetraevangheliarul din 1550/1551 dăruit demitropolitul Grigorie Roşca mănăstirii Voroneţ5Condica Mănăstirii Voroneţul, p. 79, d. 36Condica Mănăstirii Voroneţul, p. 79, d. 5.7Condica Mănăstirii Voroneţul, p. 83, d. 18.8Păcurariu Mircea, Istoria Bisericii Ortodoxe Române,Bucureşti,1980, p.451. Mitric Olimpia, Cartea românească manuscrisădin Nordul Moldovei, Bucureşti, 1998, p.32.„… unde din fragedă copilărie m-am închinat luiDumnezeu, cu rugăciunea Sfântului părinte al nostruDaniil cel Nou, şi unde am primit cinul îngeresc, şiunde mult m-am trudit cu sufletul” 9 reiese că înaltulprelat moldovean şi-a urmat învăţătura de carte şi acrescut duhovniceşte sub îndrumarea monahilor dinpartea locului. Ataşamentul şi dărnicia deosebită decare a dat dovadă mitropolitul Moldovei GrigorieRoşca în anii 40-50 ai sec. al XVI-lea faţă demănăstirea Voroneţ poate fi explicată şi prin adâncărecunoştinţă faţă de mediul evlavios din partealocului sau de toţi cei care au avut grijă de educaţia şiinstruirea sa, în primul rând faţă de Daniil Sihastru.Dintre alte exemple din care reiese că laVoroneţ au învăţat carte mai mulţi tineri fac parte şiinscripţiile lăsate pe peretele bisericii Sf. Gheorghe:„Eu, Gheorghiţă sinu (fiul –n.n.) popi[i] lui Vasileot Câmpulungu, am învăţat la popa Martin la strană,văleat 7…(restul stricat)” 10 , tot acolo aflăm înscrisenumele „Ion pisar” (1740/1741), „diac Toader”,„Zel… diacul, Ves… diacul”, „Sohdan diac”(1766/1767) 11 . De asemenea şi pomelnicul grafiticare cuprinde numele „Dimitru, Grigore, Pingi(sic!), Vasile, Gheorghe, Manul, Ioniţă, Luca otVorone. În patul acestor prunci eşti Hristoase Isuse”pare să fie o înşiruire de nume de învăţăcei de lamănăstire 12 .Activitatea şcolii mănăstireşti voroneţene esteconfirmată şi de alte exemple, din care reiese că aînvăţat carte „Constantin ot Dorna”, prin 1733 „aicela Voroneţ cu popa Aftanasie, rus” 13 , care după cumreiese dintr-o însemnare de prin 1739/1740, de pe oaltă carte, acelaşi preot s-a stabilit la Voroneţ pentrumai multă vreme, dându-şi aici obştescul sfârşit 14 .După câte se pare, şcoala de dieci de la Voroneţ9Bogdan I., Evangheliile de la Homor şi Voroneţ din 1473 şi1550 , în Analele Academiei Române, Bucureşti, Mem. secţ.Istorice, Ser. II, tom XXIX, 1907, p. 651.10 Brătulescu Victor, Nume de călugări şi de dieci în grafi telede la mănăstirile Voroneţ şi Homor, în Mitropolia Moldovei şiSucevei, Iaşi, An XLI, 1965, nr. 9-10, p. 543.11Ibidem, p. 541-545. Este interesant faptul, că în urmalucrărilor de restaurare a celei mai vechi biserici de piatră cuhramul „Adormirea Maicii Domnului” de la mănăstirea Căprianaau fost scoase în vileag numeroase inscripţii murale cu numede dieci din sec. XVII-XVIII, inscripţii care par să demonstrezecă la această mănăstire, la fel ca şi la Voroneţ, activa o şcoalăde dieci (Andrea/Andrii, Maftei, Vasilaşco/Vasilachi, Vrălan,Apostol, Proca) (vezi: Ciocanu S., Fortifi caţii şi edifi cii medievalla mănăstirea Căpriana, în anuarul Arta, Chişinău, 2008,p. 51-64.).12Brătulescu Victor, Nume de călugări şi de dieci, p.541.13Însemnări de pe manuscrise şi cărţi vechi din Ţara Moldovei.Un Corpus Editat de I. Caproşu, E. Chiaburu. Vol. I (1429-1750), Iaşi, 2008, p. 466.14Ibidem, p.489.118 - nr. 3(18), septembrie 2010

Patrimoniua continuat să activeze şi după închiderea mănăstirii,căci pe la 1790 „Ioanichie, dascal homoran” copia aiciun „Osmoglasnic… pentru învăţătura diecilor” 15 . Lafel, a continuat să mai pâlpâie un timp şi scriptoriamănăstirii în care pe la 1801, „Ironim Stolear, otmonastirea Voroneţ” copia „Viaţa minunatului Isoppreînţeleptul” 16 .Dacă mai mulţi dintre cei care au învăţat carte laVoroneţ au ajuns mitropoliţi, episcopi, egumeni pela alte mănăstiri, aceasta arată că aici şi-a desfăşuratactivitatea un centru de instruire şi educaţie spiritualădestul de înaltă.Din cauza condiţiilor grele şi a numeroaselorrăzboaie, devastări, incendii până la noi a ajuns doaro mică parte din zestrea spirituală şi cărturărească aVoroneţului, mai ales din cele copiate aici.Pe întreg parcursul existenţei sale fiind atraşi deatmosfera spirituală de adânca credinţă şi serviciiledivine, de parastasele de pomenire a voievozilor,boierilor, dar şi a oamenilor din păturile scăpătateşi de jos ale ţării mănăstirea Voroneţ era vizitatăde monahi de pe la alte mănăstiri din împrejurimi:Humor 17 , Neamţ 18 , Slatina 19 , Bisericani 20 , de mulţicredincioşi din ţinuturile, târgurile şi satele din toatăMoldova şi chiar de pe alte plaiuri, între care dinTransilvania, Rusia, precum şi de pe pământurilebulgare, sârbeşti şi ucrainene. Drept dovadă suntatât persoanele trecute la Pomelnic, între care şi„ţarii moschiceşti” din sec. XVI-XVIII de la Ivanal IV-lea până la Elisaveta Petrovna 21 , precumşi diferite inscripţii de pe pereţii bisericii cumar fi Vâlcu Ungureanul (1630/1631) 22 , probabildin Transilvania; Anania Mileşev (1607/1608)şi Theodor Mileşev (1633/1634) din Serbia 23 ;ieromonah Dimitrii (1666) din Poltava 24 .Cum am putea explica altfel faptul că dupăretragerea la Voroneţ fostul mitropolit GrigorieRoşca dăruia un acoperământ pentru Sfânta Masă15Mitric Olimpia, Manuscrise româneşti din Moldova. Catalog,vol.II, Iaşi, 2007, p.78-79.16Ibidem, p. 166-167.17De exemplu, „ermonah Ioan ot Homor” vizita mănăstireaVoroneţ ani de-a rândul, după cum reiese din inscripţiile salelăsate pe peretele bisericii Sf. Gheorghe în anii 1756, 1757, 758(Brătulescu Victor, Nume de călugări şi de dieci p. 542, 544,545).18„Ieromonah Iorest ot Neamţu”, 1747/1748 (Ibidem, p. 545).19„Isaie ot Slatina” (Ibidem, p. 543).20„Monah Gavril din Bisericani” (Însemnări, vol. I (1429-1750), Iaşi, 2008, p. 417).21Pomelnicul mănăstirii Voroneţ, p. 37.22Brătulescu Victor, Nume de călugări şi de dieci, p. 543.23Ibidem, p. 542.24Ibidem, p. 544.mănăstirii bulgare Rila 25 , decât prin aceea că peatunci la mănăstirea moldoveană a ajuns să se închineşi să adune „milostenie” nişte călugări bulgaricum făceau de obicei atâtea lăcaşe sfinte din Balcanişi Orientul Apropiat ajunse la mare sărăcie dincauza stăpânirii otomane. Uneori, fie întâmplător,fie intenţionat diferite feţe bisericeşti sau laicerătăcind prin lume se aciuau la mănăstirea Voroneţ.Aşa s-a întâmplat cu „popa Aftanasie, rus” pe care-lîl află la Voroneţ un învăţăcel din satul Dorna pe la1733 26 ; iar „Ifrim, ardelean” de obârşie, îşi atestă la13 mai 1781 şederea la mănăstirea Voroneţ printr-oînsemnare de pe un „Apostol” (1743) pe cândîncheia copierea unei ample însemnări cronicăreştiprivitoare la istoria Ţării Moldovei 27 , fapt carescoate în vileag prezenţa unei atmosfere cărturăreştişi de interes faţă de trecutul bisericii moldoveneştişi a Ţării Moldovei în general.Odată cu întemeierea în ţările vecine şi celeromâneşti a tipografiilor, fiind vorba de sec. al XVIlea,la mănăstirea Voroneţ ajunge şi cartea tipărităcare nu numai că costa mai puţin, dar şi se citea şi seînvăţa mai uşor. Cu toate acestea, în sec. XVI-XVIIIîn mănăstirea Voroneţ, ca şi în întreaga Moldovă,continua să predomine cartea manuscrisă. Aceastărealitate o constatăm şi pe la 1775, pe când bibliotecamănăstirii număra, conform Condicii întocmite deVartolomei Mazereanu, 78 de cărţi, dintre care numai22 erau cărţi tipărite, adică 30 la sută.La data lichidării mănăstirii în 1775 de cătreautorităţile austriece, constatăm că sub îndrumareaegumenului Macarie la Voroneţ avea loc o înviorareevidentă a vieţii culturale şi spirituale. Dar fenomenulnu a avut finalităţi importante din cauza amesteculuiîn treburile mănăstirii al noilor autorităţi.Redeschisă după 206 ani sub diriguirea înţeleaptăa Maicei Stareţe Irina, la mănăstirea Voroneţ seîncearcă reînnodarea firului istoriei şi revigorareavieţii spirituale, încât sfântul lăcaş îşi recapătătreptat faima de altădată. Astăzi, spre mănăstire îşiîndreaptă paşii pentru a se ruga lui Dumnezeu, acinsti memoria înaintaşilor şi a admira frumoaselefresce voroneţene şi irepetabilul „albastru deVoroneţ” sute şi mii de credincioşi din împrejurimi,pelegrini din întreagă Românie şi de peste hotare.25Moisescu Gh., Lupşa Şt. Filipaşcu Al., Istoria BisericiiRomâne, vol. 1, Bucureşti, 1957, p. 394.26Însemnări de pe manuscrise şi cărţi vechi din Ţara Moldovei.Un Corpus Editat de I. Caproşu, E. Chiaburu. Vol. I (1429-1750), Iaşi, 2008, p. 466.27Ibidem, vol. II, Iaşi, 2008, p.339-340.nr. 3(18), septembrie 2010 - 119

CERCETĂRIARHEOLOGICEÎN AŞEZAREA CHIŞINĂU„VALEA MORILOR”Sergiu BODEAN, cercetător ştiinţifi c,Centrul Arheologie,Institutul Patrimoniului Cultural al AŞMAkademosARCHAEOLOGICAL SURVEY OF THESETTLEMENT “VALEA MORILOR” FROMCHISINAUThe article presents main results of thearchaeological excavations of the pluristratigraphicsettlement “Valea Morilor”, Chisinau, carried outduring the 2009-2010 fi eld season. The archaeologicalsurvey includes study of a variety of complexesrepresenting Aeneolithic, Early Iron Age, Antiquity,and Middle Age. As a result of excavations carriedout by the research group of archaeologists fromthe Institute of Cultural Heritage of the Academyof Sciences of Moldova, the part of archaeologicalcomplex situated in the area of planned groundworks was saved and included in the nationalcultural heritage. The archaeological survey from“Valea Morilor” represents the fi rst archaeologicalexcavations on vast surface in Chisinau that revealedimportant fi nds of Aeneolithic Age.Patrimoniul arheologic al oraşului Chişinău aînceput să fie pus în valoare începând cu anii ‘50 aisecolului trecut. Prin cercetări perieghetice au fostdescoperite o serie de aşezări din paleolitic-evulmediu dezvoltat. Două din ele au fost cercetate prinsăpături. Este vorba de aşezarea hallstattiană situatăla marginea de nord-est a oraşului, cercetată înanii 1955-1956 de către A.I. Meljukova 1 , şi de ceacare aparţine culturii Sântana de Mureş-Cernjahov,cercetată de E.A. Rikman în anul 1956 2 . Ultimaeste situată pe versantul de nord al văii Husia dinzona Petricani a oraşului. Descoperiri din perioadahallstattiană au fost efectuate în zona BuiucanilorVechi în anul 1982 3 .1Мелюкова А.И. Культуры предскифского периода в лесостепнойМолдавии//МИА СССР, №96, Москва, 1961, с. 35-52; Leviţki O. Cultura hallstattului canelat la răsărit de Carpaţi,Bucureşti, 1994, p. 34, 161.2Рикман Э.А. Памятники сарматов и племен черняховскойкультуры (АК МССР, вып. 5), Кишинев, 1975, с. 124.3Агульников С.М., Ткачук М.Е. Находки раннего железноговека с пос. Старые Боюканы//Археологические исследованиямолодых ученых Молдавии, Кишинев, 1990, с.105-107.Bordei medieval cu cuptor pietrarO altă descoperire care completează cunoştinţelenoastre despre habitatul uman de pe teritoriulChişinăului a fost făcută în primăvara anului 2009în zona lacului din parcul „Valea Morilor” 4 . În procesullucrărilor de reconstrucţie a lacului au fostderanjate resturile unei aşezări pluristratificate. Lamomentul descoperirii s-a constatat că o parte a eifusese deja distrusă în procesul de construcţie şiamenajare ulterioară a lacului, iar o altă parte necesitasăpături de salvare deoarece pericolul distrugeriiera iminent.În anii 2009-2010 o echipă de cercetători dela Centrul Arheologie al Institutului PatrimoniuluiCultural al AŞM 5 a efectuat în această aşezare cercetăriarheologice de salvare. Săpăturile au scos înevidenţă mai multe nivele de locuire din diferite perioadeistorice. Cel mai vechi aparţine culturii Precucuteni-TripolieA (faza Precucuteni III) (mil. V î.Hr.). În acest nivel au fost cercetate vestigiile uneiconstrucţii de suprafaţă cu tavanul de lut cu pleavăaşternut pe un pat de bârne despicate şi a câtorvagropi. Din ele a fost recuperată ceramică fină cu decorcanelat, incizat şi pictură roşie crudă, ceramicăgrosieră decorată cu alveole, impresiuni executatecu unghia, proeminenţe, unelte de muncă din piatră(râşniţe, frecătoare) şi silex (gratoare, lame retuşateetc.), statuete antropomorfe, o măsuţă-altăraşdecorată cu caneluri şi pictură roşie crudă. Dintreformele de vas atestate se remarcă vasele bitronconice,vasele cu corpul bombat, fructierele, vasele piriforme,capacele, străchinile, lingurile, polonicele,chiupurile.4Aşezarea a fost descoperită de către paleontologul TeodorObadă.5Echipa de cercetare în anul 2009 era compusă din: SergiuBodean (responsabil), Sergiu Popovici, Vitalie Burlacu. În anul2010: Oleg Leviţki, dr. habilitat (responsabil), Sergiu Bodean,Serghei Agulnicov, Vitalie Burlacu, Sergiu Popovici, GhenadieSîrbu, Sergiu Heghea, Ion Noroc.120 - nr. 3(18), septembrie 2010

ArheologieÎn nivelul de locuire care aparţine culturii Cucuteni-Tripolie(etapa Tripolie BII) au fost descoperitefragmente de vase bitronconice, străchini pictate cunegru, negru şi roşu, fragmente de vase Cucuteni C,unelte de silex. Un interes aparte prezintă o groapăcercetată în acest nivel care pe lângă fragmentele ceramicecaracteristice perioadei conţinea numeroasefragmente de vatră şi capul unei figurine zoomorfe.Perioadei hallstattiene îi aparţine o groapă menajerăcercetată în anul 2010. Din umplutura ei provinfragmente de ceramică grosieră şi fină cu decorcanelat, oase de animale, fusaiole, pietre. Nivelul delocuire din epoca antică (cultura Sântana de Mureş-Cernjahov, sec. III-IV) este reprezentat în aşezareprin gropi menajere. În ele, precum şi în stratul decultură, a fost descoperită ceramică cenuşie lucratăla roată, fragmente de amfore romane, un fragmentde fibulă de bronz, o mărgică.Suprafaţa aşezării a fost locuită şi în evul mediutimpuriu, dovadă servind vestigiile a trei bordeie şi acâtorva gropi menajere din acea perioadă. Bordeieleerau înzestrate cu cuptoare pietrar, în ele fiind descoperitefragmente de ceramică cu decor în formăde linii incizate ondulate, fusaiole, unelte de muncădin piatră. Evul mediu dezvoltat este reprezentat înexclusivitate prin material ceramic.Ceramică precucuteniană cu decor incizatMaterialele rezultate în urma cercetărilor dinaşezarea Chişinău „Valea Morilor” aduc noi contribuţiila cunoaşterea habitatului uman în aceastăzonă începând cu preistoria şi terminând cu epocamedievală. În premieră pe teritoriul oraşului Chişinău,aici au fost descoperite şi cercetate vestigii dinepoca eneolitică. Rezultatele acestor investigaţii vorcontribui la o mai bună cunoaştere a istoriei oraşuluiChişinău şi vor fi incluse în lucrările de sintezăprivind istoria lui.Echipa de cercetare de la şantierul arheologic Chişinau „Valea Morilor”, august 2010nr. 3(18), septembrie 2010 - 121

AkademosCERCETAREAENCICLOPEDICĂ –ATRIBUTAL CUNOAŞTERIIMULTIDISCIPLINAREDr. Didina ŢĂRUŞ,şef secţie, Instituţia PublicăEnciclopedia MoldoveiENCYCLOPEDIC RESEARCH - ATTRIBUTEOF MULTIDISCIPLINARY KNOWLEDGEThe encyclopedic research in the Republic ofMoldova, reinstated by the 10 volume „Encyclopediaof Moldova” project, is based on the hoarding anddisemination of knowledge, along with fueling thecollective refl ection with information sourced in eachand every branch of science and art. The experienceregarding the classifi cation of science/art, alongwith the selection of the terminological repertoire,the elaboration of articles, the establishment ofcorrelations between themes and concepts in varioussciences/arts are all put to great use in the contextof the mutations that take place in the evolutionof the encyclopedia concept and the access to theencyclopedic knowledge. Through both its content andthe organizing of the materials, the “Encyclopedia ofMoldova” will be an edition of synthesis, which willoffer information to multiple subjects and themes,while respecting the principles of professionaldeontology. It must be stressed that encyclopedicresearch is multidisciplinary, it is an attribute of theknowledge of complex reality and it necessitates thefull contribution of the academic scientifi c communityand the international collaboration.Reluarea cercetărilor enciclopedice academiceîn Republica Moldova, prin proiectul unei ediţiienciclopedice universale în 10 volume, are locîntr-un context de reevaluare şi reconsiderare înceea ce priveşte limitele cunoaşterii, misiuneacercetării ştiinţifice în general. Crezul pozitivist căprogresul umanităţii este determinat de dezvoltareacunoştinţelor a fost clătinat de o serie de cataclismecare nu au fost anticipate şi evitate prin putereacunoaşterii. Deşi se înregistrează o dezvoltareexplozivă a ştiinţei într-o multitudine de domeniidistincte, la început de secol XXI cunoaşterea paresă genereze multe incertitudini, iar aplicaţiile eisuscită nu numai încredere, ci şi tot atâta nelinişte.Într-un timp al dilemelor, proiecteleenciclopedice, ca mod de tezaurizare şi diseminarea cunoştinţelor, nu mai pot să contribuie doar lasatisfacerea curiozităţii. Misiunea unei enciclopediidevine alimentarea refl ecţiei colective, care arenevoie să înţeleagă, să promoveze progresul,anticipând riscurile şi prevenind dezastrele.Pe parcursul evoluţiei enciclopedismuluipot fi urmărite schimbările care s-au produs îninterpretarea conceptului enciclopediei şi în modulde sistematizare şi accesare a cunoştinţelor. Înepoca medievală, enciclopedia era „oglinda lumii”,un inventar în care credinţa era plasată în centrultuturor cunoştinţelor. Ea servea drept suport atât înînvăţământul creştin, cât şi în cel musulman, budistetc. În sec. al XVI-lea, în Europa occidentalăcuvântul „enciclopedie” era interpretat ca instruirece cuprindea întregul ciclu al cunoaşterii. Pestedouă secole, pentru D. Diderot (1713-1784),enciclopedia devine „o înlănţuire de cunoştinţe”,scopul ei fiind nu doar asigurarea accesului laansamblul de cunoştinţe umane, dar, totodată, şila legăturile dintre acestea. Peste alte două secole,din perspectiva globalizării, se încearcă a explicacum s-au produs mutaţiile în accesul la cunoştinţeleenciclopedice, determinate de saltul în tehnologiainformaţiilor, dar şi mutaţiile de ordin conceptual.Ultimele marchează trecerea de la fundamenteleenciclopediei antice, ce îngloba o listă simplă saucomplexă de cunoştinţe destinată unei caste deintelectuali, către enciclopedia colaborativă dinsec. XX şi XXI, cu semnificaţia de „tendinţă deacumulare sistematică de cunoştinţe din diverseramuri”. Enciclopedia se transformă dintr-o lucraresingulară, „oglindă a lumii”, ce reflecta inclusivraporturile cu puterea, într-o „oglindă a satuluiglobal”, organizată pe platforma internetului, cuacces universal.Proiectul de cercetare cu caracter enciclopedicşi de editare a Enciclopediei Moldovei (EM) este,în primul rând, un demers de iniţiere pentru onouă generaţie de cercetători. Aceştia învaţă peparcurs, sunt antrenaţi în cercetări multidisciplinareşi complexe, valorifică experienţa altor ţări înce priveşte particularităţile selectării temelor,organizării repertoriului terminologic, elaborăriiarticolelor de enciclopedie. Pentru spaţiul nostrueste, totodată, un demers de recuperare culturală, oîncercare de statornicire a unei tradiţii, de ieşire dinanonimat şi intrare în raza de vizibilitate a „oglinziisatului global”. Ar mai putea semnifica asumarea122 - nr. 3(18), septembrie 2010

Enciclopediesincronizării cu principiile neutralităţii obiectiveîn abordarea tematicii şi problematicii ştiinţifice,ruperea de un anumit tip de raporturi cu puterea,de anumite influenţe şi presiuni. Este cunoscutfaptul că, deşi se proclamă ataşamentul la valorilepluralismului, autorităţile sunt mereu tentate sămenţină controlul şi să-şi impună propriul adevăr.Asocierea enciclopediei cu acumulareasistematică de cunoştinţe în diverse ramuri esteo viziune oarecum utopică. În realitate, astăzi oenciclopedie universală nu mai este un inventar, nicichiar în sute de volume nu ar putea fi reflectate toatecunoştinţele ce se acumulează. Sub aspect practic,ea semnifică mai degrabă selectare şi organizare,înglobarea unei ierarhii a cunoştinţelor, în bazaclasificării şi sistematizării acestora într-o ordine dela general la particular. Din fiecare ştiinţă trebuieselectat nucleul, ansamblul de adevăruri esenţiale –concepte, rezultate, aplicaţii etc. Apoi, cunoştinţeletriate urmează a fi organizate sub aspectul asigurăriiintegrităţii, unităţii şi clarităţii de stil, al accesibilităţiipentru utilizator/consumator.În lucrarea lor de referinţă de acest gen, D.Diderot şi D’Alembert au aplicat o structurătriplă de organizare a cunoştinţelor, actuală şi înprezent: lista alfabetică, arborele ierarhizat alştiinţelor ce reflecta sistemul cunoştinţelor umaneşi trimiterile/referinţele de la un articol la altul,care indicau relaţiile parentale sau afinităţile întrematerii. Există opinii potrivit cărora metoda luiD. Diderot şi D’Alembert de utilizare a mai multorstructuri interconectate constituie anticipareaconcepţiei moderne a hipertextelor ce stau la bazaenciclopediilor în versiune electronică. Tradiţia estecontinuată de autorii contemporani ai enciclopedieifranceze „Universalis”, care adaptează conceptul„înlănţuirii cunoştinţelor”, oferind utilizatoruluiposibilitatea de a circula prin câmpul cunoştinţelorpe traiectoriile de tip „reţea”. O astfel de metodăse adresează nu atât capacităţii utilizatorului de aconsuma cunoştinţe brute, cât talentului de a-şipune întrebări, de a reflecta, de a apela la materialelegate/corelate, de a se aprofunda în căutare pediverse direcţii pentru a găsi răspunsurile.În Enciclopedia Moldovei, ca şi în oriceenciclopedie universală, conceptualizareaobiectelor, proceselor, fenomenelor realităţii se varealiza prin intermediul terminologiei ştiinţifice. Înacest context un rol central îl joacă Registrul generalde termeni (repertoriul terminologic), ce integreazăregistrele ramurale de termeni ai ştiinţei şi artelor.În procesul de elaborare a Registrului general determeni au fost delimitate şi, în mare parte, parcurseurmătoarele etape: documentarea, selectareadomeniilor/ramurilor ştiinţei şi artelor; elaborareaarborilor ramurali ai clasificării tematice şi aArborelui general al clasificării tematice; culegerea/selectarea termenilor şi organizarea lor sub formă deregistre ramurale; identificarea termenilor ştiinţificiinterdisciplinari în scopul soluţionării cazurilor deomonimie prin definirea adecvată a termenuluiomonim în cadrul fiecărei ştiinţe (ex: ACT (fi los.),ACT (jur.), ACT (teatr.)); expertizarea şi validarearegistrelor de termeni; integrarea termenilor încadrul Registrului general (cca 45 mii de termeni învarianta de proiect).Pentru sistematizarea şi clasificarea fonduluilexical al Enciclopediei Moldovei s-a recursla adaptarea, combinarea unor moduri deordonare şi clasificare aplicate pe plan naţionalşi internaţional. În scopul identificării ramurilor/domeniilor ştiinţifice au fost supuse analizeicomparative diverse nomenclatoare (nomenclatorulspecialităţilor ştiinţifice, nomenclatorul domeniilorde formare profesională, nomenclatorul activităţilordin economia naţională ş.a.). Clasificarea propusăde Organizaţia pentru Cooperare şi DezvoltareEconomică (OCDE), aplicată şi în RepublicaMoldova, în care se delimitează 6 domenii complexeale activităţii de cercetare-dezvoltare (ştiinţenaturale şi exacte; ştiinţe inginereşti şi tehnologice;ştiinţe medicale; ştiinţe agricole; ştiinţe sociale;ştiinţe umaniste), a fost pusă la baza structuriinivelului 1 al Arborelui clasificării tematice atermenilor. În vederea completării nivelului 1 a fostanalizat şi modelul de clasificare a enciclopediei„Universalis”, care are 22 de teme/rubrici pe nivelul1, predominând ramuri/teme concrete şi mai puţindomeniile complexe. Examinarea acestor şi altorabordări a permis sinteza Arborelui clasificăriitematice a termenilor EM, completarea listei deramuri ale ştiinţei şi artelor la nivelul 1 (Figura 1).În urma evaluărilor de expert, pentru reflectareaîn cadrul celor 10 volume, fiecărui dintredomeniile/ramurile ştiinţei şi artelor i s-a atribuito cotă (în procente) din volumul total, reieşinddin proporţia procentuală de 40:60 dintre ştiinţeleexacte şi naturale şi, respectiv, ştiinţele sociale şiumaniste. În procesul elaborării volumelor, acestecote orientative vor fi respectate cu o anumitănr. 3(18), septembrie 2010 - 123

Akademosflexibilitate, fiind posibile ajustări şi redistribuiride spaţiu editorial.Atât prin conţinut, cât şi prin organizareamaterialelor, se va tinde spre imprimarea unui spiritde sinteză întregii ediţii a Enciclopediei Moldovei.Ea nu va înlocui alte lucrări şi colecţii existente, civa oferi utilizatorului informaţii noi, nu atât pentrusimpla lectură a răspunsurilor, cât pentru consultare,înţelegere, obţinere de explicaţii la întrebările pecare şi le pune acesta. Articolele enciclopediei vorprezenta cunoştinţe sigure la multiple subiecte şiteme, informaţii despre personalităţi notorii pe plannaţional şi internaţional. La scrierea articolelor sevor avea în vedere anumite principii, printre care:pertinenţa materialului (expunerea cunoştinţelorverificabile, corespunzătoare titlului şi structuriiarticolului la un anumit subiect, dezvoltat în sursedemne de încredere); neutralitatea punctuluide vedere (evitarea conţinutului evaziv, citareasurselor veridice, prezentarea tuturor punctelorde vedere pertinente); beneficierea de dreptul deautor; respectarea artei de a cunoaşte (Codul buneiconduite /Codul deontologic al cercetătorului,loialitate, evitarea atacurilor la persoană, dezbaterila unele subiecte). Textul articolului va fi completatîn mod organic cu materiale ilustrative (hărţi,fotografii, desene, portrete, scheme, schiţe tehnice,diagrame etc.).Cercetarea enciclopedică multidisciplinară,ca atribut indispensabil al cunoaşterii realităţiicomplexe, ale cărei produse sunt ediţiile de anvergură– dicţionarele enciclopedice, enciclopediile tematiceşi universale ş.a., necesită implicarea plenară şicontribuţia comunităţii ştiinţifice academice şiuniversitare, transpunerea dezbaterilor la anumitesubiecte în paginile lucrărilor. De asemenea,colaborarea internaţională în domeniu, invitareasavanţilor cu renume în calitate de autori va conferiun plus de credibilitate şi notorietate lucrărilorelaborate.Figura 1Notă: Subgrupa de ştiinţe sociale include: sociologie, societate civilă, demografie, urbanistică, habitat, ştiinţemilitare, antropologie socială, etnologie, etnografie şi antropologie, psihologie şi psihanaliză.124 - nr. 3(18), septembrie 2010

CLOPOTELE DE PLUMBŞI DE ARAMĂALE LUIVICTOR TELEUCĂAcademician Haralambie CORBUCritică literarăCOPPER AND LEAD BELLS OF VICTORTELEUCADuring a conversation with writer Iacob Burghiu,the late and talented poet, novelist and fi lm directorVlad Iovita was confessing: “[Victor Teleuca] isa great poet. He will be the one who will make usfamous… If we are lucky to be read by the entireworld”. It is too early to speak about the alignment ofpoet and philosopher Victor Teleuca to the worldwideartistic and scientifi c elite. Time will do it for us. Whatwe can do, and we ought to do, is to try to look atthe Teleuca phenomenon in the nationally, regionallyand globally philosophical, historical and culturalcontext. Thus, it is necessary to emphasize and to fi ndthe real place that should be taken by this eminentpersonality in the context of our national culture withits borders open to communication and universality.Trecerea prin această lume, plină de minuni, darşi de grele păcate, stă, de cele mai multe ori, subsemnul unei enigme imprevizibile şi indescifrabilepână la capăt, căci destinul fiecărui individ – cu atâtmai mult acela al unor personalităţi ieşite din comun– poartă în străfundurile sale pecetea timpului şispaţiului istoric, geografic, cultural şi spiritual încare acesta s-a format. Identificarea tuturor acestorsubterane necesită în mod obligatoriu cultura,cunoştinţele şi experienţa respectivă, lucru carenu e uşor de realizat, însă care, prin eforturi bineorientate şi bine organizate, prin înalt profesionalismşi autodisciplină, pot, în cele din urmă, să atingăscopuri de adevărată performanţă.Există însă, mai ales când e vorba de personalităţimarcante de creaţie, un domeniu aproape insesizabilşi inaccesibil până şi pentru aşa-zişii experţi de forţă– acela al instinctului ereditar, al intuiţiei genetice,al talentului înnăscut, transmis de predecesori princanale numai de ei ştiute/neştiute. Această tainăgenetică moştenită de la mama devine piatră deîncercare pentru numeroasele generaţii de admiratoricare, succedându-se de-a lungul secolelor, vor să-idezlege enigma. Ea rămâne însă de fiecare datănedezvăluită – integral – de către cei prezenţi,urmaşii luând-o ca şi cum de la început. În istoriaculturii, ştiinţei, literaturii şi artelor asemeneaVictor TELEUCĂpersonalităţi sunt calificate drept geniale sau, celpuţin, atinse de aripa harului divin.E prematur să vorbim astăzi despre o aliniere apoetului şi filosofului Victor Teleucă la elita artisticăşi ştiinţifică de rang mondial. Asta urmează să o facătimpul, dacă o va face. Ceea ce putem şi suntemdatori, e să încercăm să privim fenomenul Teleucă încontext filosofic, istoric şi cultural naţional, regionalşi universal. Lucru care, de fapt, a şi început, maicu seamă în ultimii zece-doisprezece ani. Astfel, enecesar să se pună în lumină, să se găsească loculreal pe care trebuie să-l ocupe această distinsăpersonalitate în contextul culturii noastre naţionalecu frontierele larg deschise spre comunicare şiuniversalitate.Una din chestiunile fundamentale ce ţin deabordarea şi interpretarea fenomenului VictorTeleucă e identificarea sau formularea unui răspunssatisfăcător la întrebarea: De unde vine, unde seaflă şi care sunt prognozele de mâine ale acesteiapariţii cultural-artistice atât de neobişnuite, cutemelii originare şi identitare dintre cele maiprofunde şi insesizabile în istoria propriului popordar şi a umanităţii în ansamblu, a propriului Eu, apropriei fiinţe dar şi a fiinţei umane în totalitatea şinemărginirea ei? – Răspunsurile urmează a fi găsitepentru a demonstra o dată în plus că enigmele/tainele creaţiei poetului-filosof se complică şise distanţează tot mai mult, pe măsura iluzieidezlegării lor, creând premisele unor noi câmpuri şizone de cunoaştere/necunoaştere a fiinţei/nefiinţeiîn cuprinsul/necuprinsul unui spaţiu malefic fieindividual, fie extrapolat la dimensiuni planetaresau cosmice chiar.nr. 3(18), septembrie 2010 - 125

AkademosAceastă „procedură” de aflare a adevărateiîncărcături semantico-stilistico-estetice a creaţieipoetului e condiţionată, parţial, de faptul cănu tot ce a scris autorul a ajuns să vadă luminatiparului – nici în timpul vieţii, nici după trecereasa în eternitate. Există, în acest sens, numeroaseargumente, exemple şi mărturii. Vom aminti doarde faptul că primul volum în grafie latină, intitulatPiramida singurătăţii, a apărut tocmai în anul 2000,în timp ce volumele următoare: Ninge la o marginede existenţă (Poezii, refl ecţii şi alte deziceri de sine,2002), Improvizaţia nisipului (2006) şi poemulDecebal (2003) văd lumina tiparului numai dupăstingerea din viaţă a autorului lor.Recent, tot în 2010, pe masa cititorului ajungeminunatul poem liric-filosofic Răsărit de Luceafăr,scris încă în anul 1988. Surprize cutremurătoare deacest fel ar putea să mai aibă loc, ele completândesenţial imaginea creatorului acestor mărgăritarepoetice, inclusiv şi acel consacrat marelui Eminescu.Căci „Eminescu, zice V. Teleucă în ante-prefaţă lapoem, este stâlpul de Foc ce ne duce prin pustiularid spre propria noastră cunoaştere, imaginara Ţarăa făgăduinţei”. Anume marele geniu, care a fost şiva rămâne autorul „Luceafărului” nepereche, „cândse revarsă zorii/ şi-adormi pe cele scrise / fruntea luimai grea ca munţii, / nici el nu-şi închipuise / carelege se alege / din cuvinte şi din vise, / un ceva cen-are capăt, / un simbol din vremi cernut, / altfel nuera ce este / şi ce-a fi cu timp şi spaţiu / într-o soartăîncăput”.Principala condiţie însă, în ce priveşte adecvata(nu însă şi definitiva!) recepţionare şi interpretarea operei şi personalităţii scriitorului în ansamblu,e examinarea acestora în context interdisciplinar,interspaţial şi intertemoprar, indiferent despre cese discută la moment: despre opera literară, despreeseul filosofic, despre intervenţia publicisticăş.a.m.d., sau despre biografia scriitorului cu toateurcuşurile şi lunecările ei, biografie zidită – real şiimaginar – în opera-i propriu-zisă.Privit din acest unghi, Teleucă-omul şiTeleucă-scriitorul trebuie cercetat ca personalitatevenită din şi formată, în bună parte, în mediulrural, cu tradiţiile sale populare şi literatura oralămultiseculară, continuat şi rotunjit, în cea mai mareparte, în mediul urban, în mediul cuvântului scris,în mediul cultural al valorilor artistice – naţionale şiuniversale. Concomitent, mediile respective trebuieraportate la condiţiile istorice, sociale şi politicecomplicate sau pe de-a dreptul dramatice prin care atrecut în această perioadă de timp baştina poetului,Basarabia – Republica Moldova: în componenţaStatului Român, în componenţa URSS, în anii deIndependenţă şi căutare a unor soluţii proprii defiinţare şi afirmare. De la prima publicaţie literarartistică,poemul Răscruce (1958), până la ultimelevolume apărute post-mortem şi despre care ampomenit deja, s-au perindat epoci întregi şi cutremuresocial-umane care au zguduit şi au schimbat lumea.Toate acestea au trecut, într-un fel sau altul, prinsufletul şi conştiinţa cepeleuţeanului Victor Teleucă.Modest din fire şi blajin la suflet, înzestrat de laDumnezeu cu harul contemplării şi analizei lucrurilorîn dimensiunea, complexitatea şi profunzimealor, autorul poemului Decebal prefera, mai alesîn ultimii ani de viaţă, discuţiile cu sine însuşi, cupropriul eu pentru ca în cele din urmă să ancorezepe vârfurile unei filosofii poetice sau, dacă vreţi, aunei poezii filosofice, greu de imaginat în condiţiileistorice precare pe care a avut a le înfrunta.Cu toate acestea, în scrisul autorului, privit înansamblu, se observă nu numai un salt calitativabsolut nou, o reformare fundamentală a cuvântuluişi imaginii poetico-filosofice, dar şi o continuitateevidentă dintre cele intuite şi dibuite în anii tinereţii.Nu lipsesc şi căutările de sine, accentuate maicu seamă în a doua perioadă a vieţii sale, dupăînlăturarea din toate funcţiile oficiale şi mai puţinoficiale, pe care le-a îndeplinit de-a lungul anilor încadrul Uniunii Scriitorilor din Moldova (de secretaral Comitetului de conducere al U.S., de lucrător derăspundere în colegiul de redacţie al revistei „Nistru”ş.a.), punctul de vârf constituindu-l demiterea (în1983) din funcţia de redactor-şef al săptămânalului„Literatura şi arta”, în fruntea căruia s-a aflat timpde aproape două decenii, începând cu anul 1964(până 1977 cu denumirea „Cultura”).Motivul oficial al destituirii era „încălcareadisciplinei financiare” de către redactorul-şef. Cauzaadevărată, intuită de cei mai mulţi, zice poetul ArhipCibotaru în memoriile şi analizele sale, profunde şicompetente, din paginile romanului-fapt, romanuluidocumentPe timpul lui Teleucă (Editura Universul,Chişinău, 2010) a fost cu totul alta – „curajulredactorului de a susţine cele mai valoroase opereliterare şi cele mai de seamă realizări în domeniulculturii ce nu cadra cu schemele oficiale” (429).Munca de creaţie propriu-zisă (numim doar câtevapublicaţii artistice de până la destituire: La ruptulapelor – 1960, Nelinişti – 1962, Din patru vânturi– 1964, Insula cerbilor – 1965, Îmblânzirea focului– 1971, Alte nelinişti – 1975, Încercarea de a numuri – 1980, Goniţi pasărea de cenuşă – 1982 ş. a.)se sincroniza cu activităţile publice despre care ampomenit. Însă şi una, şi alta nu i-au adus prea multă126 - nr. 3(18), septembrie 2010

Critică literarăVictor TELEUCĂ, 1960recunoştinţă şi satisfacţie sufletească. Oficialităţilese arătau deranjate de orientarea ne-dogmatică,ţintită atât cât se putea, spre promovarea realelorvalori, de către „nomenclaturistul” Victor Teleucă.O bună parte din colegii săi de breaslă – din neagrăinvidie sau din cauza unor orgolii nemăsurate – îipurtau pică, îl urau şi îl defăimau atât pe din-faţă,cât şi, mai ales, pe din-dos, atât până la destituireadin funcţiile publice, cât şi după. Atacatul şi umilitulde multe ori nu a deschis front de luptă şi răzbunare,cum ar fi fost poate firesc, ci s-a retras în sinele săuimaginar şi de necuprins, zidindu-şi o lume şi ununivers artistic propriu, inconfundabil, chiar dacăsoarta l-a adus la o stare fizică şi materială dincele mai triste şi deplorabile, câştigându-şi bucatade pâine pentru traiul de toate zilele prin activităţialeatorii, prin ţinerea unor cursuri liceale plătitecu 1,40 lei pe oră. Şi asta se întâmpla cu scriitorul,filosoful şi omul de cultură Victor Teleucă care aveanu numai meritele despre care am amintit mai sus,dar care a dat dovadă, pe vremuri, de mare bărbăţieşi curaj civic şi artistic, fiind autorul primuluipoem-odă consacrat limbii materne – O altă limbămai frumoasă nu-i (1960) şi a primului volum deversuri în literatura noastră dat la cuţit (1960)pentru ciclul Ciocârlii basarabene. Doar acesteVictor TELEUCĂ. 1979două exemple de curaj şi de înaltă ţinută moralăar fi fost suficiente sa-i asigure Poetului-filosof unloc de primă mărime în literatură/cultură, dar şi încadrul mişcării naţionale de reînnoire şi revenire latemeliile originare ale neamului. Nu a fost însă săfie! Modestul şi cumpătatul până la limită VictorTeleucă a neglijat toate acestea, dându-le benevoluitării. În schimb mulţi dintre foştii „nemulţumiţi”şi turnători de meserie au devenit, peste noapte,„victime” ale fostului regim totalitar, „eroi” şi„promotori” ai luminii şi progresului.În aceste condiţii ingrate, Victor Teleucă continuasa-şi ducă povara talentului şi chemării sale, faptdespre care vorbesc convingător cărţile apărute înultimii ani ai vieţii scriitorului, dar şi, mai ales, celece au văzut lumina tiparului după părăsirea de cătreel a acestei lumi. La descoperirea şi redescoperireavalorilor la care ne referim şi-au pus umărul, maidirect sau indirect, unii reprezentanţi de seamăai mediului nostru literar-cultural, rolul decisivrevenindu-i însă tandemului familial Dumitruşi Mariana Gabura – iniţiatorii, coordonatorii,supraveghetorii şi susţinătorii material-financiarai acestor ediţii deschizătoare de noi drumuri şiperspective în istoria literaturii din perioada postmodernă.Sperăm că acest nobil efort va avea toatăînţelegerea şi continuarea.Rămânea însă, până mai ieri, în umbră, undomeniu de importanţă vitală pentru înţelegereaşi asimilarea fondului literar Victor Teleucă întotalitatea lui – acela al prezenţei poetului în critica şiistoria literară, în conştiinţa cititorului contemporan.Mai cu seamă acest gol se simţea în cea de a douaparte a activităţii scriitorului, desfăşurată dupădestituire din funcţii şi marginalizare.Volumul Victor Teleucă – un heracliteantransmodern (Editura „Universul”, Chişinău, 2010)completează şi acoperă esenţial această lacună.Compartimentul I al cărţii cuprinde referinţecritice despre Victor Teleucă, acestea fiind semnatede nume notorii în domeniu cum ar fi TheodorCodreanu, Mihai Cimpoi, Mihail Dolgan, ElizaBotezatu, Ion Ciocanu, Ana Bantoş ş.a. Doar câtevaexemple. „Transmodernismul lui Victor Teleucăde după anii de tăcere, – remarcă Th. Codreanu, –este un fenomen de latenţă, iar nu unul pe deplinconştientizat. Dimpotrivă, revenind la viaţa literară,el a încercat o sincronizare cu postmodernismul dinlume şi din Ţară, temându-se, probabil, să nu parăun tradiţionalist desuet sau un modernist pe cale deînvechire. Sufletul basarabean, adânc implantat întradiţie, i-a jucat, însă, festa (în cel mai frumos sensal cuvântului – H.C.) căci, fără voia lui, a înfăptuit onr. 3(18), septembrie 2010 - 127

Akademosprofundă sinteză între modernitate şi tradiţie, ceeace l-a propulsat în plină postmodernitate” (subl. n.– H.C.) (p. 8-9). Doar un singur volum de poezii şireflecţii, cum este acela intitulat Minge la o marginede existenţă (2002), reţine în el, la fel de bine, atâtsubstanţa modernistă, cât şi nuanţe determinatorii deromantism, suprarealism, expresionism. „Volumul,precizează autorul studiului, pare o foarte derutantăamestecătură de scriituri, de la versul clasic şi de lapoemul în proză la versul liber împănat cu textualism,nelipsind aforismul sau eseul. Prozaismul se îmbinăcu lirismul inefabil, cu delirul verbal mânios sauironic, cu observaţia banală abundând în „sofisme”,străluminate, în câteva valuri, de observaţii profundeşi de înaltă filozofare. Simţi, însă, că amalgamulacesta e doar aparent, căci se coagulează într-oinefabilă unitate de viziune stilistică. În deschidereacătre nou, el nu a aruncat la coşul cu gunoi nicitradiţia, nici spiritualitatea creştină, şi asta, învirtutea unui instinct naţional” (p. 10). În altă ordinede idei, dar în aceeaşi cheie analitico-sintetizatoare:poet, înainte de toate, „Victor Teleucă nu rămânedoar un simulant al cogito-ului cartezian. El e unmare poet dublat de un gânditor temeinic, veşnicbântuit de nisipurile mişcătoare ale existenţei încăutarea drumului spre Fiinţă” (p. 32).Alte aspecte ale fenomenului Victor Teleucăsunt abordate de acad. Mihail Dolgan, însă ele, pânăla urmă, concordă, în mare parte, cu cele identificatede unii dintre colegii săi de studii şi cercetare.Pădurea de mituri personale, citim la un momentdat, pe care a creat-o Victor Teleucă: mitul Miriştilor,mitul Neliniştilor, mitul Îmblânzirii Focului, mitulMomentul Inimii, mitul Clipei de Vârf, mitulDramaticului Eu, mitul Horelor, mitul TriunghiulOcniţei, mitul Crizei de Timp, mitul Stelei Polare,mitul Piramidei Singurătăţii ş.a. – constituie unadin cele mai frumoase şi ingenioase achiziţii alepoetului şi filosofului nostru. Ca nimeni altul, citimîn continuare, „Victor Teleucă a căutat să descopereşi să îmblânzească contrariile dialectice ale vieţii,secundate de neliniştile metafizice; ca nimeni altul,Victor Teleucă, a explorat la maximum aparenţeleşi paradoxurile existenţiale, dincolo de care a intuitesenţele primordiale ale Trecerii Noastre prin Timp”(p. 44).Câmpul lirico-filosofic al creaţiei lui V. Teleucă,lirosofia şi lirohistoriosofia din interiorul acesteia îşiaflă interpretări noi şi originale în eseurile acad. MihaiCimpoi. „În meditaţiile existenţiale ale lui VictorTeleucă, scrie, de pildă, autorul în prefaţa la carteaNinge la o margine de existenţă, sunt atraşi, ca punctde reper, Platon şi Aristotel, Noica şi Hegel, Derrida,Arhimede şi Buddha, Proust şi Heraclit, Eminescuşi Blaga. Text, intertext, hipotext, construcţie şideconstrucţie, discurs baroc, aborescent şi notaţielirică sau prozaistică nepretenţioasă, „gândire” (a)logică şi semilogică, gânduri în „stare curată” sausofisticate, filosofante aranjate pe registre floranteale meditaţiei, – iată farmecul poemelor „transfinite”ale lui Victor Teleucă ce se înscrie cu tot harul său„dialectic”, lirosofic prin excelenţă în contextulmitopoieticii moderne şi postmoderne” (p. 39).Cuvinte deosebit de calde, emoţionante şi plinede adevăr la adresa lui Victor Teleucă-Omul, lansa,ceva mai înainte, distinsul criticul literar, prof. univ.Eliza Botezatu. „Lumea, notează ea, a fost, întradevăr,dragostea poetului, dar şi drama lui; taina,dar şi revelaţia lui… Ne-a fost drag şi aproape,pentru omenia lui negălăgioasă, pentru capacitatealui de a fi fidel în prietenie, pentru demnitate. Cutoată aparenţa de om firav, a fost un om puternic: arezistat în faţa timpului, a suportat marginalizareanedreaptă din ultimul deceniu, s-a retras în lumeacărţilor şi a creat” (p. 111).Elementul expansiv, emotiv, profund uman,îmbinat cu analize şi observaţii relevante de naturăliro-filosofică, predomină în compartimentul doi alcărţii Victor Teleucă – un heraclitean transmodern,compartiment, întitulat: „Medalioane, dedicaţii,interviuri”. Peste treizeci de scriitori, oamenide cultură şi artă îşi spun cuvântul despre acelcare a fost şi rămâne omul de omenie şi scriitoruljertfit verticalităţii, frumuseţelor şi profunzimelorcuvântului – Victor Teleucă. Evocările colegilor debreaslă şi a bunilor săi prieteni întru ale cuvântuluitrebuie citite pe viu, savurate şi asimilate în toatăcomplexitatea şi diversitatea lor. Ne vom referi doarla o precizare de fond care aparţine regretatuluiGrigore Vieru, făcută cu ocazia lansării volumuluipostumImprovizaţia nisipului (2006). Cităm: „Uncoleg de generaţie l-a numit în presă pe V. Teleucăcopoi comunist… (subl. n. – H.C.). Am mai spusde atâtea ori şi în presă că nu toţi foştii membri departid şi nu toţi oamenii care au ocupat posturi maride conducere… au fost nişte netrebnici, ci printre eiau fost şi oameni extraordinari, care, pe timpurilegroaznice de teroare, de cenzură draconică, au ştiutsă ajute cultura din interior, riscându-şi pâinea,riscându-şi cariera, şi unul dintre ei, unul dintreaceşti mari bărbaţi, a fost V. Teleucă. (p. 142). Şi maila vale: „Teleucă a avut curajul să publice versurilepentru care a pătimit. Atâtea lucrări a publicat! Ela fost un disident. Poate, unicul scriitor. Vreau să-ivăd pe acei care-l învinuiesc şi-i aduc acuze, undesunt romanele lor? Un roman de sertar, unde e el?128 - nr. 3(18), septembrie 2010

Critică literarăUnde e o nuvelă de sertar? Nu am văzut-o. Undee o piesă de sertar? Nu am văzut-o. Unde este uneseu? Nu l-am văzut. Unde este un poem? Nu l-amvăzut. L-am văzut la V. Teleucă. Încă n-am citit toatăcartea. Dar am citit eseul zguduitor „Car frumos cupatru boi”, dedicat limbii române. Iată un poet carenu s-a bătut cu pumnul în piept, dar a lucrat în tăcerela masa lui de scris” (p. 143).Rămâne ca cititorul să parcurgă de sine stătătoreseurile-mărturii ale lui George Meniuc, NicolaeDabija, Gheorghe Vodă, Iacob Burghiu, ArcadieSuceveanu, Tudor Ţopa, Mihail Gheorghe Cibotaru,Vlad Zbârciog şi toţi ceilalţi ca să se pătrundă defiorul şi deosebita satisfacţie de a se afla în unadintre rarele case mari ale literaturii noastre din adoua jumătate a secolului XX.Compartimentul III: „Victor Teleucă. Eseuri.Medalioane” încheie, de fapt, volumul VictorTeleucă – un heraclitean transmodern. De astă datăcuvântul despre marii predecesori, dar şi desprecolegii şi prietenii săi contemporani, şi-l spune,cu argumentul necesar, însuşi protagonistul cărţii,Victor Teleucă. Scrise în deplină cunoştinţă decauză şi cu multă pasiune (echilibrată!), eseuriledespre Mihai Eminescu, Ion Creangă, LucianBlaga, Nichita Stănescu, Nicolae Costenco, GeorgeMeniuc, Bogdan Istru, Vitalie Tulnic, Emil Loteanu,Petru Zadnipru, Grigore Vieru, Agnesa Roşca,Petru Cărare, Nicolae Esinencu şi alţii, evocările,analizele şi aprecierile lui Victor Teleucă se impunşi se menţin în memoria cititorului ca documenteimportante, atractive şi incitante, dar şi obiective, înce priveşte personalităţile nominalizate.Am dori, printre altele, să reţinem un amănunt:Victor Teleucă subliniază de câteva ori, că lecturacărţilor nu este o distracţie, ci o muncă şi efortintelectual deosebit, dat fiind că sensurile şisubînţelesurile adevăratelor opere artistice nuplutesc la suprafaţă şi nu se află la îndemâna oricui.George Meniuc, zice V. Teleucă în eseul respectiv,şi-a făcut debutul în literatură ca poet modernist, deaceea „El nu a fost căutat şi citit, cărţile lui aşteptaupe rafturile librăriilor pentru faptul că erau scrisepe adresa unui cititor cultivat, iar cititorul cultivatmai este aşteptat până astăzi şi încă nu mai vine” (p.302). Ceva asemănător desprindem din eseul desprePetru Zadnipru: „În poezia lui parcă nu-i nimiccomplicat şi totuşi să ne amintim câte dificultăţitrezeşte analiza poeziei eminesciene „Somnoroasepăsărele” care îl pune în impas şi pe elev şi peînvăţător. Lectura literară nu este numai o delectare,ci şi o muncă” (p. 333). Se poate uşor constata căaceste observaţii priveau nu numai cititorii opereiscriitorilor nominalizaţi, dar şi pe cei ai proprieicreaţii, ai literaturii artistice de valoare, în genere.Vom aminti, în finalul acestor rânduri, de niştegânduri răscolitoare şi întregitoare ale lui ArhipCibotaru din volumul Pe timpul lui Teleucă, titlucare vrea să sugereze – şi sugerează – că autorulpoemului „Răsărit de Luceafăr” reprezintă o epocăîn viaţa unei întregi generaţii şi a culturii noastre,în general. Căci plecarea lui materială de pe acestpământ nu înseamnă şi plecarea lui din sufletulşi conştiinţa neamului. El a lăsat în urmă o operă„ca un palat, ale cărui geamuri luminate se văd dindepărtare”, geamuri, care continuă să lumineze,şi vor lumina, în continuare „pentru noi, noi toţi”.Cineva, zice autorul romanului-fapt şi prietenul deo viaţă al făuritorului acestor lumini, „a încercat sădea cu pietre în aceste geamuri. Laşii, de obicei,preferă să se bată cu morţii. Pietrele au fost aruncate,dar geamurile au rămas întregi. Ori că ele sunt preaînalte, ori că acel cineva e prea jos de statură (înliteratură, bineînţeles” (p. 364-365).Clopotele pe care le-a tras Victor Teleucă înînvolburarea plumburie a timpului au avut şi aurezonanţa sunetului purificator şi întremător cuvoce de aramă a vulturului de munte care cheamăneîncetat întregul Fiinţei noastre, spre înălţimile şiadâncurile realului faptic şi imaginar, a urieşesculuiîn necuprinsele lui manifestări, apariţii şi formede existenţă/inexistenţă. Întru valorificarea acestorzăcăminte sau comori urmează să fie desţeleniteîncă multe straturi de pământ, de humă şi cernoziomteleucian.Un pas important spre venirea şi prezenţaperpetuă a poetului şi filosofului Victor Teleucă înactualitatea veşnic vie şi în mişcare ar fi traducerea/resensibilizarea unui volum selectiv din operapoetului – mai întâi într-o limbă, iar apoi şi în altele– de circulaţie internaţională, cum ar fi engleza,franceza sau rusa, acesta fiind însoţit de un studiuşi comentariu pe măsura-i. Acest gând l-a intuitşi l-a formulat – mulţi ani în urmă – regretatul şitalentatul poet, nuvelist şi regizor de film VladIoviţă, care într-o convorbire cu scriitorul IacobBurghiu, îi mărturisea: "[Victor Teleucă] E un poetmare. Acesta o să ne scoată în lume… Dacă vomavea noroc să fim citiţi şi de lumea mare” (VictorTeleucă – un heraclitean modern, p. 182).Acest noroc se află, în bună parte, în mâinilecompatrioţilor şi conaţionalilor distinsului nostrupoet. E nevoie de curaj şi putere de voinţă pentru caacest noroc să nu ne ocolească.nr. 3(18), septembrie 2010 - 129

AkademosS-A STINS DIN VIAŢĂUN GENIUAL METAFOREIAcad. Mihail DOLGANAnatol CODRU(1.05.1936–17.08.2010)A încetat să bată inima,în continuă ardere de sine,aunui geniu al Metaforei poetice de o extraordinară modernitateşi putere de inovaţie – a poetului - academicianAnatol Codru.În spaţiul dintre Nistru şi Tisa doar un AnatolCodru,originar din Transnistria,a putut să concureze cuNichita Stănescu,cu sorţi de izbândă,în construcţia unuiunivers artistic şi a unui “limbaj poiezesc” absolut singulareşi absolut fascinante. Foarte multe dintre metaforele,simbolurile şi miturile poeziei lui A.Codru încă urmeazăsă mai fie decodate şi gustate estetic de către cititoriiatenţi ai viitorului – atâta adâncime filozofică şi inefabilontologic conţin în ele, atâta mister metafizic sugerează.Şi în opera poetică propriu-zisă,şi în filmele documentarede anvergură, şi în publicistica ardentă, Anatol Codrua cultivat un civism şi estetism militant,demonstrândmagistral teza lui Tudor Vianu că metafora măiastră estepoezia însăşi,cu cele trei componente definitorii ale ei:frumuseţea,omenia şi adevărul,cărora le-a slujit cu devoţiunecinci decenii în şir.Ca reprezentant fidel al generaţiei şaizeciste,temeinicăşi întemeietoare,Anatol Codru a fost şi este un “credinciosadept al istoriei”, care “a purtat sarcinile impuse cunecesitate de locul pe care îl ocupă în înlănţuirea timpurilor”(l-am citat pe Eminescu).Marea artă a poeţilor remarcabili,observa LucianBlaga,rezidă în iscusinţa lor de a opera cu cuvinte devrajă. Anatol Codru a posedat de minune această rarăartă,a reuşit să logodească în aşa fel cuvintele şi imaginilecum foarte puţini dintre contemporani au ştiut s-ofacă. Ca,de exemplu, în piesa lirică Onomatopee:,Nu maiam pace,/ Cuvânt mă-nfi oară./ Cine mă tace,/ Cine măzboară?/ Cine mă munte,/ Lacrimă cine mă,/ Cine măfrunte,/ Cine mă inimă?/ Cine mă nume/ Şi mă Ioane,/Cine mă lume/ Şi mă aleană…/ Graiule neperitor,/ Steacare vorbeşte fl ori!Placerea cea mare de a ciopli în neştiutul pietrei şial cuvântului,pentru a le îmblânzi şi “înomeni”,pentru ale estetiza şi sacraliza constituie crezul călăuzitor al poetului:Eu cu dalta,de când sânt,/ Am descălecat cuvânt,/Ca să-I fac de jurământ/ Istui grai,care mi-i dat /Să mi-lnărui în pacat,/ Să-l înalţ şi să-l îmbun/ Cu ce-i mare laom bun,/ Despuiat de rău şi soartă - / Dulcele cuvântde piatră,/ Ca să-l rânduiesc în cărţi,/ Cum e lespedea-ncetăţi. La fel ca şi “plăcerea de-a minţi cu flori”.Anume aşa a făcut în cărţile lui de căpătâi: Îndărătniciapietrei, Piatră de citire,Mitul personal,Întîmplareamirării, Ruperea din nefi inţă, Piatra înşine.De la volumul de debut Nopţi albastre, apărut în1962,pe când era încă student,colegul şi prietenul meude universitate Anatol Codru m-a făcut să-i îndrăgescpentru totdeauna modul său poetic profund autentic şicutezător – reformator,să-i urmăresc şi să-i valorizezcritic mai toate cărţile ulterioare,să-i promovez lirica luicomplexă într-o perioadă când nu prea era înţeleasă,niciagreată,chiar dacă aşa şi n-am izbutit s-o includ în manualeleşcolare ale perioadei. În schimb,i-am acordatun loc de cinste în temerara lucrare colectivă Literaturaromână postbelică(1998) şi în cunoscutul DicţionarGeneral al Literaturii Române în mai multe volume,editat la Bucureşti.Totodată,opera poetică a lui Anatol Codru mi-aservit,în investigaţiile mele,drept solidă bază artisticăpentru ridicarea şi dezbaterea unor problemeteoretico-estetice de importanţă în evoluţia liriciicontemporane,cum ar fi:contribuţia adusă de poet laconturarea orientării metaforico-moderne în literatura deazi,rolul metaforei în transfigurarea artistică a realităţiişi în crearea unor lumi posibile,secunde,problema euluiliric şi “autoexprimarea”,evoluţia tropului de la parţialla global,transformarea metaforelor obsedante în mituripersonale,funcţiile estetice şi structuratoare ale metaforeiparadoxale,metafora ca principală modalitate subversivăîn lupta contra regimului totalitar,complexitatea algebricăa gândirii metaforice ş.a.Ca mai toţi poeţii mari,Anatol Codru şi-a construit,cuajutorul metaforelor obsedante,un original şi polifonic mitpersonal: mitul pietrei,în care eul personal se conjugă perfectcu eul social,emblematic concretizat prin Ionii şi MariileMoldovei,precum şi cu alte structuri arhetipale. Amputea spune chiar că autorul şi-a durat din piatră şi în piatrăun fel de “mioriţă” proprie,numai a sa,o mioriţă cu semnulnemuririi pe frunte. În concepţia artistică a lui A.Codru“piatra” ar semnifica: duritate şi forţă de rezistenţă,tărieşi îndărătnicie,îndrăzneală şi spirit activ,protest camuflatcontra regimului totalitar,continuitate şi dăinuire,izvorde frumuseţi şi bucurii orfice,nesupunere şi eternitate.Într-un cuvînt,”piatra” lui Codru ne învaţă limbajuldurităţii,dar şi cel al blândeţii şi armoniei.S-a împlinit,se împlineşte ceea ce autorul şi-a prezisuluitor de simplu în complexitatea-i mitologică în admirabilulpoem Şi va fi atât de simplu…: Bate frig de laorigini,/ Cerul scapără polei, /Şi-o să-ncep şi eu a ninge/Peste toţi străbunii mei.(…)/ Şi va fi întruna timpul,/ Şi depretutindeni-eu,/ Şi va fi atât de simplu, / Şi va fi atât desimplu, / Parcă-a nins cu Dumnezeu!...În augustul sufocant de călduros, la stingerea din viaţăa marelui poet Anatol Codru, paradoxal lucru, i se făcunespus de frig întregii poezii româneşti, nespus de frig şinouă, tuturor reprezentanţilor neamului din care a purcesrostitorul acestei metafore a metaforelor: Tot pământuli-o piatră suferindă de dor.Fie-ţi ţărâna uşoară,scumpe coleg şi prieten,şi săne ierţi pe acei care ţi-am greşit cu voie sau fără voie!130 - nr. 3(18), septembrie 2010

CU DRAG ŞI REGRETDESPRE ACADEMICIANULANATOL DRUMEADr. hab. Vasile ALCAZ,Directorul Institutului de Geologie şiSeismologie al AŞMIn memoriamLa 12 iunie 2010, la 81-lea an din viaţă, a încetat sămai bată inima academicianului AŞM Anatol Drumea.Anatol Drumea s-a născut la 14 februarie 1930, înoraşul Chişinău. A avut o copilărie şi adolescenţă grea – înanul 1940 moare tatăl său. Nu mult după aceasta începerăzboiul, apoi o îndelungă perioadă de foamete şi sărăcie. Înciuda dificultăţilor, Anatol Drumea învaţă. A absolvit şcoalamedie, ulterior şi şcoala de meserii din Chişinău. Un detaliudemn de remarcat: termină şcoala de meserii la 18 ani şideja peste un an, este numit în funcţia de director-adjunctal scolii respective, dovedind astfel capacităţi managerialeînnăscute, evidente şi solicitate deja în tinereţe.În 1954 a absolvit facultatea de Geologie aUniversităţii de Stat din Chişinău, după care, în anii 1954-1957, A. Drumea şi-a continuat studiile prin doctorat laInstitutul de Geofizică al Academiei de Ştiinţe a Ucrainei(or. Kiev). În 1960 a susţinut teza de doctor în ştiinţegeologo-mineralogice, specialitatea geotectonică, iar în1973, în acelaşi institut, a susţinut teza de doctor habilitatla specialitatea seismotectonica.După absolvirea doctoranturei, din anul 1957 şi pânăla sfârşitul zilelor sale A. Drumea a lucrat la Institutulde Geologie şi Seismologie (denumirea Institutului peparcursul anilor s-a schimbat de câteva ori), urcând toatetreptele în ierarhia Institutului – de la cercetător ştiinţificstagiar până la director de institut (1973-2002, din 2002– director de onoare).Calităţile sale ştiinţifico-organizatorice, capacitateade a se pricepe în oameni, de a evidenţia noi direcţii deperspectivă în cercetările geologo-geofizice, i-au permislui A. Drumea, la începutul anilor ‘80 ai secoluluitrecut să creeze în Institut o echipă ştiinţifică puternicăşi laborioasă, capabilă să rezolve importante problemeteoretice şi practice ce ţin de seismologie şi geologie.Sub conducerea lui A. Drumea a fost creată şcoalamoldovenească de seismologie, renumită nu numai înURSS, dar şi departe de hotarele ei. În anii 70-80 Institutulsău a participat în foarte multe proiecte internaţionale(proiectul INESCO pe munţii Carpato-Balcani, cercetăricomune ale zonelor seismice de adâncime în Venezuelaşi România, expertiza seismologică la construirea staţieiatomo-electrice din Irak, proiectul INESCO privindelaborarea atlaselor geologo-geofizice internaţionale,proiectul TACIS privind problemele ce ţin de apă, lucrulde expertiză a proiectelor INTAS ş.a.Pe parcursul activităţii sale ştiinţifice şi sociale, A.Drumea a obţinut titlul de laureat al Premiului de StatAnatol DRUMEA(14.02.1930–12.06.2010)al RSSM în domeniul ştiinţei în 1979 (fiind în frunteagrupului de autori ce-a elaborat noua hartă a raionăriiseismologice), precum şi cel de Om emerit în Ştiinţă, afost decorat cu Ordinul Republicii.Fiind înzestrat nativ cu o memorie excepţională şicapacitatea de a surprinde orice informaţie interesantă, A.Drumea a acumulat cunoştinţe vaste nu numai în domeniusău – geologie şi seismologie, dar şi în materie de ştiinţeînrudite (geografie şi a.) şi tot ceea ce ţine de natură.Pe parcursul întregii sale vieţi, până în ultimele zile,aborda cu pasiune probleme ce ţin de politica mondială,economie, istorie. A fost un bun lector şi orator: puteacapta atenţia oricărui auditoriu – de la academicieni şipână la simpli ţărani.Această calitate în mare măsură s-a datorat buneicunoaşteri a limbilor – română, rusă şi engleză. Apropo,el a studiat limba engleză la 42 de ani şi a însuşit-o rapid,ceea ce i-a permis peste câţiva ani să participe în multeproiecte internaţionale valoroase, comunicând cu colegiide peste hotare fără traducător. Energic, neastâmpărat,mare amator de călătorii, pe parcursul activităţii saleA. Drumea a vizitat multe zone pitoreşti şi faimoase alelumii. A început, totuşi, să cunoască lumea mare încă dinanii studenţiei, cu practica geologică în Siberia. Apoiau fost deplasări în Asia Mijlocie, Caucaz, RepublicileBaltice, Kamceatka, Sahalin. Aproape ca a doua patriei-a fost Ucraina, unde şi-a făcut studiile de doctorat şi şi-asusţinut tezele de doctor în ştiinţă şi de doctor habilitat.Cu treburi de serviciu, în componenţa diferitor delegaţiiştiinţifice, guvernamentale, a vizitat mai mult de 20 deţări din Europa, Asia şi America Latină.Dar mai întâi de toate, ca un chişinăuean adevărat,cunoştea foarte bine Moldova – istoria ei şi cultura,precum şi natura cu toate bogăţiile sale. A. Drumea aevitat cuvintele pompoase, dar anume sentimentul dedragoste pentru ţara sa, sentiment, numit patriotism, l-afăcut să refuze multe propuneri de serviciu prestigiosîn diferite republici ale fostei URSS încă în anii 70-80. Ca personalitate, A. Drumea a crescut împreună cuţara sa – Moldova şi va rămâne în memoria colegilorşi a societăţii moldoveneşti pentru totdeauna un savantcelebru, remarcabil.nr. 3(18), septembrie 2010 - 131

BASARABEANCAELISABETH IVANOVSKY –O MARE DOAMNĂA ILUSTRAŢIEI DE CARTEBELGIANĂDr. hab. Tudor STAVILĂAkademosTHE BESSARABEAN ELIZABETH IVANOVSKY– A GREAT LADY OF THE BELGIAN BOOKILLUSTRATION.Elisabeth Ivanovsky (06.08.1910, Chşinău –25.07.2006, Watermaal-Basvoorde, Bruxelles),graphics artist. In 1932 she left her coutry andthen to Beljium where they are in the Institute ofdecorative arts (La Cambre) register. For three yaersshe learned the lessons of George Minne and HermanTeirlink.The french novelist and poet Franz Hellens,a member of the jury in 1934, notes its extraordinarytalent, set his house for its open, involve it in his workas a writer and asks her to create images of someof his books in order Bass Bassina Boulou. ThanksHellens Franz is E. Ivanovsky in contact with thethen Belgian literary world. She meets the valoonpoet Rene Meurant, whom she married, and somemembres of the Front litteraire the Gauche. SeveralFrench-speaking writers call on her, among them:Marcel Lecomte, Marcelle Verite, Jeanne Cappe,Daniels Gilles. Some Flemish writers such as ErnestClaes Stijn Streuvels and ask her to illustrate theirbooks.For the Belgian Editions des Artistes „theyachieved between 1940-1950, a series of miniaturebooks an extre mely successful under the name”Pomme d” Api. After the war, and today theyare mainly illustrated books for the youth and inparticular books for small childeren whom shetenderly everyday world, lirica land with a sense ofumor describes.După importanţă şi contribuţia sa în arteleplastice basarabene, francezul Auguste Baillayre(1879-1961) este o personalitate ieşită din comun.Soarta i-a hărăzit să se întâlnească, la SanktPetersburg, cu viitoarea sa soţie – Lidia, fiicanobilului Ioanichie Arionescu, pe care, îndrăgind-o,în 1917 a şi însoţit-o la Chişinău.În raport cu Franţa, Olanda sau Rusia, Basarabiaoferea puţine oportunităţi unui artist pentru a firemarcat şi apreciat. Lui Auguste Baillayre, afirmatdeja ca un reprezentant remarcabil al avangardeiartistice europene, i-a revenit un rol singular – săsuplinească lipsa într-un mediu cultural al unuieventual A. Benois, D. Burliuc, N. Altman, S.Deagilev etc. – deschizători de drumuri în arteleElizabeth IVANOVSKY(06.08.1910–25.07.2006)plastice, promotori de estetici moderne, dascăliînzestraţi.Inteligent, delicat şi modest, Au. Baillayre alăsat o moştenire artistică inedită, distinctă, dar şi oşcoală pe care a creat-o şi a susţinut-o în permanenţă.Printre elevii săi pe care i-a format ca personalităţicu mentalitate europeană sunt O. Hrşanovschi,L. Luzanovschi, I.Bronstein, Gr. Michonze, V. Pitz,D. Radova (Paris), I. Szandrovski (New-York),E. Ivanovsky, N. Iascinsky (Belgia), D. Dobrovolschi(Cehoslovacia) [1], creatorii scenografieicontemporane româneşti T. Kiriacoff, N. Brăgalia,V.Evers, M. Starcevschi, V. Lupanov şi mulţi alţii.Dar favorita preferinţelor sale dintotdeauna a fostElisabeth Ivanovsky. Cea mai talentată discipolă asa a îndreptăţit întru totul aşteptările profesorului.Deloc întâmplător, în colecţia pe care maestrula donat-o Chişinăului în 1962, partea cea maiimpunătoare o constituie lucrările distinsei saleeleve.Despre Elisabeth Ivanovsky, în Paris şi laBruxelles s-a scris şi s-a publicat incomparabil maimult decât la Chişinău. Operele sale, chiar dacă seaflau de cca 45 de ani în colecţiile muzeului de laChişinău, au fost expuse pentru prima dată în 1989.La această expoziţie-eveniment, consacrată artei basarabene,au fost prezente şi fiicele lui Au. Baillayre– Tania şi Marina. Ulterior, în 1990, autorul acestorrânduri publică prima monografie dedicată artei dinperioada interbelică, unde figurează şi creaţia luiElisabeth Ivanovsky, mai desfăşurat, această temăfiind abordată în lucrarea Arta plastică modernă dinBasarabia [2].Publicaţiile belgiene şi franceze despre creaţialui Elisabeth Ivanovsky, devin mai accesibile pentrunoi după anul 2000. Ele abordează, în majoritate,tematica expoziţiilor personale ale artistei, care se132 - nr. 3(18), septembrie 2010

Artăvernisau practic în fiecare an. Astfel, un interviurealizat de Michel Defourny este publicat în revistaparisiană “Des Livres pour Enfants” în 1999 [3]. Înrevista „Archives et Musee de la Literature” apareo succintă relatare biografică despre expoziţia deschisă la Biblioteca Regală a Belgiei [4]. O recenziedespre creaţia graficienei, prilejuită de apariţiacărţilor „Conversation avec Serge Meurant” şi „Le monde abime” [5], semnează Francine Ghysen,urmată de articolul din culegerea colectivă,coordonată de M. Defourny [6], care analizeazăetapele şi evoluţia ilustraţiei de carte belgiană,remarcând în mod special contribuţia basarabenceiîn acest domeniu în perioada 1930-50.De o importanţă aparte sunt interviurile pictoriţeicu fiul său mai mare – Serge Meurant, publicat laeditura Tandem în 2001 [7]. Convorbirile care audurat doar patru zile de iulie poartă un caractergeneral, furnizând informaţii despre creaţia sa şimai puţin – nume de colegi basarabeni sau detaliidespre ambianţa artistică a Basarabiei interbelice.Un portret de creaţie al lui Elisabeth Ivanovskypublică în revista “Lectures 149” Isabelle Decuyper,la un an după trecerea ei în eternitate. Sunt analizateetapele studiilor la Chişinău şi Bruxelles, dar şicreaţia sa, specificul şi originalitatea graficii deElizabeth Ivanovsky, studentă la Academiade Artă Regală din Bruxelles, a. 1934carte, moment comemorat de editura MeMo care înprimăvara lui 2007 a reeditat cele 24 volume dincelebra colecţie “Pomme d’ Api” cu genericul “LesTres petits” [8].Elisabetha Ivanovsky, ca reprezentantă acomunităţii franceze din Wallonie, a mai fostcomemorată în primăvara anului 2007 prinexpunerea lucrărilor sale la Târgul Internaţional deCarte pentru copii de la Bologne. A urmat o expoziţiepersonală la Galerie du Roi (iunie-iulie, Bruxelles)şi vernisajul “Elisabeth Ivanovsky, illustratise delivres jeunesse” la Biblioteca Faidherbe din Paris(septembrie 2007-ianuarie 2008).Printre ultimele manifestări cu prezenţa operelorE. Ivanovsky, două ne reţin atenţia: una s-a produsla Paris (mai 2010), cu genericul “L’ art russe del’ image pour enfants (1900-1945)”, în “Centre del’ illustration de Moulins”, dedicată creaţiei picto ri loremigranţiA. Benois, I. Bilibine, A. Exter, N. Altman,printre care figurează şi artista basarabeană.Al doilea eveniment a avut loc la Chişinău,de Ziua Muzeelor, la 18 mai 2010 fiind vernisatăexpoziţia personală a pictoriţei, cu ocazia aniversăriiunui secol de la naştere. Împreună cu lucrările dăruitecândva de Au. Baillayre au fost expuse şi opere dincolecţia actuală a familiei Meurant, zece dintre careau fost donate muzeului. Cu acest prilej, în presachişinăuieană au apărut câteva ecouri, dintre carecel mai semnificativ ni se pare cel semnat de TeodorAgder [9].Elisabeth Ivanovsky s-a născut la Chişinău la 25iulie 1910 în familia unui funcţionar public, numitîn Basarabia judecător de pace, fiind cea mai micădintre cei cinci copii. De mică a fost familiarizatăcu literatura franceză, germană şi rusă, încercândcu fratele mai mare, Valentin (textier), să copieze şiilustreze cărţile citite. Până la 12 ani nu a frecventatşcoala, fiind asistată acasă de către mama, urmând catoamna să susţină examenele de promovare pentruanul curent. Între anii 1923-28, a studiat la Şcoalade Arte din Chişinău, în atelierele profesorilor ŞneerCogan şi Auguste Baillayre, fiind cea mai tânărăstudentă înmatriculată vreodată [10].Din amintirile sale reiese că studiile laspecialitate se practicau în conformitate cumetoda structuralismului sau, mai bine zis, aleconstructivismului, moment confirmat şi de picturilealtor studenţi, păstrate în fondurile MuzeuluiNaţional de Artă – N.Coleadici, B.Nesvedov,H. Barlo, iniţiatorul şi promotorul cărora nu a fostnimeni altul decât Au. Baillayre, care le-a predatelevilor cursul de arte decorative şi arte scenice,unde geometrismul formelor domină compoziţia.nr. 3(18), septembrie 2010 - 133

AkademosÎn conformitate cu noul Regulament alMinisterului Artelor şi Cultelor, studenţii altorinstituţii de învăţământ în arte, cu excepţia celordin Bucureşti şi Iaşi, trebuiau să susţină repetatexamenele la specialitate într-unul din aceste oraşe.E. Ivanovsky, împreună cu I. Bulat, T. Kiriacoff,N. Russo ş.a. au susţinut examenele solicitateîn 1929, la Iaşi, adeverinţele de absolvire fiindrecunoscute şi în Regat [11].Posibil ca în anii 1930-32, până la plecareasa în Belgia, a locuit la Bucureşti, unde a realizatElizabeth Ivanovsky. Metafora toamnei, 1925ilustraţiile pentru Abecedar (1930) şi Carte decitire (1931), pentru toate cele trei volume. LaSaloanele Oficiale participă cu acuarele (1928,Studiul Fluturilor; 1933, Chats siamoises şi Veillerue a Bruxelles) fiind remarcată cu premiul I pentruArtele grafice.Etapa cea mai importantă din biografia artisteio constituie însă admiterea la Şcoala Superioarăde Arhitectură şi Arte Decorative din Bruxelles(La Cambre), fondatorul căreia a fost Henri Vande Velde (1926), având drept suport didacticmodelul Bauhaus-ului german. E. Ivanovsky a avutmarea şansă să studieze aici anume în perioadadirectoratului renumitului arhitect şi designer careabandonează funcţia în 1936, aceasta fiind preluatăşi exercitată până-n 1950 de Herman Teirlinck[12].Cea mai tânără instituţie de arte din Europaera amplasată în unul dintre cartierele principaleal Bruxelles-ului – Ixelles, în interiorul Abaţieicisteriene de la Cambre (fondată în 1200). În 1978ea este redenumită în Şcoală Naţională de ArteVizuale, de unde provine şi cea de-a doua denumirea universităţii care îşi împarte frăţeşte teritoriulcu încă două instituţii – Institutul Superior deArhitectură al Comunităţii franceze din Belgia şiInstitutul Naţional de Geografie.De la începutul studiilor în „La Cambre”,Elisabeth Ivanovsky se integrează în mediulscriitorilor belgieni. Dintre aceştia, Franz Hellens,care a participat la jurizarea finală a cursurilor degrafică, a jucat în viaţa ei un rol aparte. Anumeel i-a făcut cunoştinţă cu responsabilii de laeditura Desclee de Brouver, pentru care ElisabethIvanovsky ilustrează mai întâi cărţile scriitorului„Modigliani le voyant” şi „Nocturnal”, urmată deromanul adaptat pentru copii „Bass Bassina Boulou”(1936). Ulterior, la aceeaşi editură apar şi primeledouă volume de ilustraţii pentru copii ce identificăpriorităţile artistice ale pictoriţei pentru mai multedecenii –„Deux contes russes” şi „Grands et petites”(1934).Cu editura respectivă, Elisabeth Ivanovskycolaborează permanent, până la începutul celuide-al Doilea Război Mondial, ilustrând, preferenţial,cărţile pentru copii şi adolescenţi scrise de MarcelLecomte, Henry Kubnik, Marcelle Verite ş.a.,autori ce aparţineau unor două culturi – flamandeşi francofone, promotori ai diverselor tendinţe şimentalităţi care au reuşit o recunoaştere şi apreciereimediată.În 1937, prin intermediul prozatoarei ZinaidaSchakhowsky, artista face cunoştinţă cu viitorul său134 - nr. 3(18), septembrie 2010

ArtăElizabeth Ivanovsky. Ilustraţie la "Poveştimexicane", 1964soţ şi autor de texte – Rene Meurant [13], pentru careva realiza mai multe cicluri de ilustraţii. Citat de presade specialitate drept unul dintre marii cercetătorieuropeni ai folclorului literar contemporan, ReneMeurant, împreună cu Elisabeth Ivanovsky, creeazăşi editează între anii 1941-46, în premieră, o seriede mini-cărţi destinate celor mici. Douăzeci şi patrude titluri de carte cu format miniatural din seriaPomme d’Api, tipărite la Edition des Artistes suntcontinuate de alte 3 cicluri ale „Histoires naturelles”de Marcelle Verite (1944-46).Predilecţia lui Elisabeth Ivanovsky pentrugrafica de carte consacrată copiilor de vârstă micăeste una decisivă, cunoscându-se puţine exempleşi puţini autori europeni care ar fi abordat aceastătematică specifică în perioada când genul respectivabia se iniţia în Europa.Michel Defourny, profesor la Universitatea dinLiege, menţionează, în contextul ilustraţiei de cartepentru copii din ambianţa europeană, doar câtevanume separate de ilustratori în acest domeniu, lansaţiîn anii ‘20, printre care figurează Edgard Tytgat (Laprincesse sur un pois, Le petit Chaperon rouge, deH.-H. Andersen), Piere Loti şi Rene Helle, Rene şiCollete Meheu cu ilustraţiile pentru „La Maison desaieules”(1927) şi respectiv cu „Regarde!”(1929).Specificul acestor cărţi nu s-a rezumat doarla caracterul unic al ediţiilor, dar şi la faptul că înaceastă perioadă albumul pentru copii a constituit oepocă, a devenit un obiect rarisim cu tiraj de lux şiediţie limitată [14].E. Ivanovsky, pe lângă participările la expoziţiilede la Chişinău, Bucureşti sau cele internaţionale aexpus opere şi în cadrul asociaţiei Groupe Nerviacare a avut drept obiectiv susţinerea tinerilorartişti de calitate prin valorificarea artei walone.Fondată în 1928 de către Leon Eeckman şi AntoCarte, această asociaţie a promovat o artă realistă,cu evidente performanţe în ce priveşte tehnicileaplicate, exprimând o formă de neo-umanism,tratând subiectele din viaţa familială, cotidianăîntr-o manieră armonioasă şi idealistă.Pictoriţa basarabeană participă la vernisajeleNervia în calitate de invitată probabil, în perioadaanilor 1933-38, împreună cu alţi artişti printre carefigurează Andree Bosquet, Gustave Camus, FernandWery ş.a. [15].Începând cu anul 1937 Elizabeth Ivanovskyîncepe o colaborare de cca jumătate de secol cuMarcelle Verite, directoarea colecţiei „Plaisirdes Contes” de la editura Casterman şi autoare aunor scrieri pentru copii [16]. M. Defourny le dă oapreciere de excepţie, caracterizându-le ca pe „douămari doamne ale literaturii belgiene pentru copii”care au lucrat în comun până la apariţia, în 1985, aultimului titlu comun „Lili la coccinelle” [17].În Basarabia interbelică artista se întoarceîn 1937, când primeşte o comandă „.. din parteaReginei Elisabeta…”, care „…mi-a încredinţatdecorarea camerei copiilor din familia regală” [18].Elizabeth Ivanovsky. Schiţă de costum, 1923nr. 3(18), septembrie 2010 - 135

AkademosElizabeth Ivanovsky. Ilustraţie şi textla „Deux Contes Russes”, 1934Ilustraţiile concepute de Elizabeth Ivanovsky,au unele tangenţe cu aşa numitul „structuralism”(geometrizarea formelor), însuşit de la dascălii săichişinăuieni, cel mai elocvent exemplu în acestsens fiind coperta cărţii „Le sablier magique”(M. Schneider, Casterman, 1960) cu un colorit sonor,decorativ. Ilustraţiile sale vizualizau textul mai multdecât şi-o putea permite o simplă ilustraţie, extindecu mult limitele literare ale paginii tipărite.Există în imaginile create, mai ales înpaginile interioare, unde ele completează textul,un anumit ritm compoziţional (Contes de H.-H.Andersen,1953,1958), ca o continuare sau repetarea versurilor, estompând uneori şi amplasând în primplan un detaliu – ca pentru „Contes des soleil” (M.Verite, Casterman, 1956) sau adunând personajeleprincipale pe copertă, sugerând laitmotivul principaladresat copiilor (Le roi, l’ Ours et le Petit Herissonde M. Verite, Casterman, 1949), rămânând la nivelulpovestitor al imaginilor, cu detalii semnificative,amănunţite, care suscită interesul copiilor şistimulează imaginaţia.În paralel cu ilustraţiile dedicate copiilor,Elizabeth Ivanovsky a ilustrat şi lucrări pentru adulţi,cu toate că acest domeniu nu a fost unul preferat.În ambianţa cărţii belgiene din perioadapostbelică, creaţia artistei basarabene este adeseoricomparată cu cea a unei alte pictoriţe, de origineolandeză, Albertine Deletaille [19]. Vorbind desprespecificul ilustraţiilor pentru copii, istoricii de artăsubliniază faptul că, în cazul acestor două maricreatoare, există două concepţii vizuale asupraimaginii. A. Deletaille, care începe să practiceilustraţia de carte după vârsta de 50 de ani, îşi faceprimele apariţii la editura Pere Castor. Compoziţiilesale, chiar dacă rămân narative, sunt mai laconice şimai puţin extinse, autoarea limitându-se la câtevafiguri sau detalii selectate, ilustraţiile fiind de ungrafism mai mult documentar. Acest moment rămâneevident odată cu apariţia primelor sale volumeilustrate „Chat-lune”, „La Maison de chante” şi„Boite a soleil”, tipărite în 1954.Într-o epocă când albumul pentru copii rămâneo carte rară, Elizabeth Ivanovsky a creat un modelal conversaţiei vizuale, imaginea continuând sărămână un mister chiar dacă textul evocă imaginea,face legătura reală şi armonioasă dintre cele două,stabilind echilibrul cărţii, selectând tehnica necesară,acuarela sau guaşa, acvaforte ori monotipia.Relaţiile dintre cuvânt şi ilustraţie, între pictor şiautor presupun o anumită intimitate a gândirii, pecare pictoriţa basarabeană le-a realizat din plin.Afecţiunea pentru ilustraţia de carte s-aaccentuat mai ales după naşterea celor trei copii:Anne ( 1944), Georges (1948 ) şi Serge ( 1946),modificându-se fundamental şi viziunea sa asupracărţii, descoperind micuţul care creşte, educându-lîn spiritul creaţiei, completând familia Meurant cuun muzicolog, un pictor şi un poet.Elizabeth Ivanovsky. Schiţă pentru program, 1927136 - nr. 3(18), septembrie 2010

Ultimele două decenii, pictoriţa îşi reediteazămulte dintre cele 343 de cărţi ilustrate în 24 delimbi ale lumii. Ea se reţine mereu în atelierul săudin Watermael-Boitsfort, una dintre cele 19 districteale Bruxelles-ului, preferând să creeze monotipii,irepetabile sub aspect de compoziţie şi colorit.Decedează la 25 iulie 2006, lăsând moştenire oimpresionantă colecţie, la a cărei origine a fost artabasarabeană.O imagine din 1970 o surprinde pe E. Ivanovskyîn atelierul prietenei sale Claudia Cobizev, la a douasa revenire în Chişinău, după 1937, în mijloculfoştilor colegi de la Şcoala de Belle Arte – R.Ocuşco, A. Baranovici, T.Baillayre, P. Bespoiasnâiş.a. care, aflându-se în medii absolut diferite, auconstituit o epocă aparte a artei basarabene.Note1.Auguste Baillayre, ANM, fond 2989, r. 1, d.21, 22, 28,29,33,35,37.2. Tudor Stavilă. Arta plastică din Basarabia de la sfîrşitulsecolului XIX-începutul secolului XX, Chişinău, Carteamoldovenească, 1990. A se mai vedea: Arta plastică modernădin Basarabia, Chişinău, Ştiinţa, 2000.3. Michel Defourny. Tete a tete avec Elisabeth Ivanovsky.În: Revue des Livres pour Enfants, juin 1999, Paris.4. Archives et Musee de la Literature, Royal Library, Arts,Brucxeles, 2000.5.Francine Ghysen. Critiques de livres. En subtileconnivence. În: L’ Europe un reve grafique?,Paris, Harmattan,2001, p. 22.6. Michel Defourny. Le dynamism de l’ album en belgiquefrancophone. În: Homage a Albertine Detaille, seria „Les Amisdu Pere Castor”, Meuzac, 2002, p.89-94.7. Elisabeth Ivanovsky.Conversation avec Serge Meurant,Gerpinnes, Ed.Tandem, 2001.8.Isabelle Decuyper. ElisabethIvanovsky: illustratice pionniere. În:Lectures 149, Bruxelles, ianuariefebruarie2007, p. 56-58.9. Teodor Agder. Bine ai revenit,Elizabeth Ivanovsky!. În: Ziarul deGardă, nr. 278 din 27 mai 2010.10.Elisabeth Ivanovsky. Op.cit., p. 21-25.11. Şcoala de Arte din Chişinău.Ministerul Artei şi Cultelor, înArhivele Statului din Bucureşti,f.736, r.53, p.3.12. Herman Teirlinck (1879-1967), scriitor şi istoric de teatrubelgian, care i-a predat cursul descenografie teatrală şi a susţinut-ope E. Ivanovsky, întroducând-o înambianţa culturală din Belgia.13.Rene Meurant (1905-1977),poet şi folclorist belgian, autor al unormonografii de prestigiu în domeniulmitologiei europene. S-a căsătorit cuE. Ivanovsky în 1937, care a realizatîn anii 1941-46 ilustraţiile pentruArtăseria „Pomme d api” alcătuită din 24 de mini-cărţi cu cântece,legende şi jocuri verbale, reeditate de editura MeMo în 2007.Au avut trei copii – Anne, Georges (1948) şi Serge (1946), careau îmbrăţişat respectiv trei domenii ale artelor- muzica, picturaşi poezia.14. Michel Defourny, Op. cit., p.90.15. Societatea artistică „Nervia”, fondată în 1928 a realizat8 expoziţii de amploare pe parcursul unui deceniu, deosebit deimportant fiind Salonul de Gand (1933) şi participarea Grupuluila Primul Congres Cultural Valon din Charleroi în 1938. Alte 7expoziţii cu caracter itinerant au fost organizate între 1946 şi1978, cu ocazia aniversării a 50 ani de la fondare.Retrospectiva la Muzeul de Arte Frumoase din Mons aavut loc în 2002.16. Marcelle Verite (1904), scriitoare de limba franceză dinBelgia. A realizat numeroase poveşti şi interpretări ale naturii,inspirate şi adaptate pentru copii. Cele mai importante, ilustratede E. Ivanovsky, fac parte din seria „Histoires naturelles” (12titluri, 1944-46), Contes de soleis (1956) Dansons la capucine(1965) şi seria Tip Tip din 24 de volume editate între 1967 şi1970. În 2009 M. Verite a împlinit vârsta de 105 ani.17. Michel Defourny. Op.cit., p.9218. Elisabeth Ivanovsky. Op. cit., p. 66. Probabil că E.Ivanovsky a confundat persoanele regale: în perioada datăpoate fi vorba doar de principesa Elisabeta, ex- Regina Greciei(1894-1956). Cu părere de rău, nu au putut fi identificatepicturile decorative care „..reprezentau Belgia şi alte continenteale lumii prin hărţi geografice, unde figurau, într-o manierăstilizată, principalele bogăţii ale acelor ţări”. Posibil ca ele săse afle la Castelul Peleş, sau Pelişor, unde principesa s-a întorsdupă Grecia. Regina Elisabeta (1843-1916) a fost soţia RegeluiCarol I şi prima Regină a României, autoare a mai multor cicluride versuri publicate cu pseudonimul „Carmen Sylva”.19. Albertine Deletaille (1902-2008), ilustratoare de cartepentru copii, Belgia.Elizabeth Ivanovsky. Natură statică cu ciuperci, aa 1990nr. 3(18), septembrie 2010 - 137

BAS-BASARABEANULSIGIZMUND ZALEVSCHIŞI OPERA ROMÂNĂDr. hab. Aurelian DĂNILĂAkademosBAS-BASARABIAN SIGIZMUND ZALEVSCHIAND ROMANIAN OPERAThe famous singer Sigismund Zalevschi was bornin Balti in 1885. He was sent to study at music schoolin Chisinau, then he studied singing in Rome togetherwith the well-known barytone A. Cottogni. Heundertook numeous tours through Europe , showingoff in various classical works. He was distinguished, in particular, by his brilliant interpretation of therole of Boris Gadunov in the work with the sametitle written by M. Mussorgsky. From 1923 untilhis death(1947) he worked successfully with theRomanian Opera in Bucharest , acting there as achief director.Odată cu trecerea timpului (de la Independenţăîncoace), descoperim tot mai multe nume notoriiprovenite din Basarabia, celebre pe mapamondacum un secol şi mai bine, dar care au rămas înanonimat la ele acasă doar pentru că nu se înscriauîn ideologia regimului totalitar. Astăzi, ne amintimde unii, îi „descoperim” pe alţii (în ambele cazuricu nu prea multă râvnă ), în special la anumiteaniversări, jubilee sau când citim ceva în presaeuropeană despre marile personalităţi de altădatăce-şi trag obârşia de prin părţile noastre.E şi cazul Sigizmund Zalevschi, un distins basbaritonşi regizor de operă, născut acum 125 de ani(2 octombrie, 1885), la Bălţi.Cine ştie cum i-ar fi avansat cariera, dacărămânea stabilit la Milano, unde mereu erasolicitat în spectacolele „Scalei” dar şi în cele maiprestigioase metropole din lume, de nu venea înprimăvara lui 1922 la Opera din Bucureşti pentru aevolua în „Tosca” de G. Puccini (Scarpia), „Aida”de G. Verdi (Amonasro), „Faust” de Ch. Gounod(Mefi sto)! A strălucit atunci ca un adevărat ”star” în„Tosca” alături de splendida basarabeancă E.Ivony,de superba M.Nicolescu (Cavaradossi), în alteroluri fiind antrenate O.Grozovska, Gr.Teodorescu,R.Steiner, V.Rebega ş.a.Melomanii bucureşteni află imediat dinnumeroase cronici că Sigizmund Zalevschi (trecutpe afişe şi în presă iniţial eronat cu numele deZalesky, aşa şi rămânând până la sfârşitul vieţii)este basarabean de origine poloneză. Că a studiatmai întâi la şcoala de muzică din Chişinău, canto cuA. Disconti, iar apoi la Academia „Santa Cecilia”din Roma, unde dascăl îi fusese renumitul baritonA. Cottogni, iar colegi de studii celebrii cântăreţi demai târziu, T. Ruffo şi B. Gigli.Sigizmund Zalevschi(02.10.1885–23.03.1945)Mai relataseră cronicarii din regat că, după oforţată şedere la Varşovia din cauza unei maladii,artistul fusese angajat o perioadă la teatrulMariinski din S. Petersburg. A debutat în „Damade pică” şi „Evgheni Oneghin” de P. Ceaikovski.Pe când evolua în opera „Cneazul Igor” de A.Borodin (în rolul titular) împreună cu legendarulF. Şaliapin (Galiţki), faimosul bas rus a apreciat laînalta lor valoare calităţile vocale şi actoriceşti alepământeanului nostru....După o experienţă mulţumitoare pe scenelelirice din Moscova, Kiev şi Odesa, cariera luiSigizmund Zalevschi în Occident continuă lateatrul „G.Verdi” din Trieste în 1920 cu opera„Boris Godunov” de M.Musorgski, artistul urmândsă exceleze în această creaţie la renumitul teatru„Scala” din Milano de patruzeci şi opt de ori la rândsub bagheta ilustrului dirijor A.Toscanini. Criticaîl compară cu Şaliapin, îl consideră întruchipareaideală a lui Boris, afirmând că Musorgski nu ar fipretins un alt interpret. De menţionat că la una dinrepetiţii pe scena teatrului de la Paris a asistat însuşiŞaliapin, care l-a felicitat pe protagonist, declarândîn faţa celor prezenţi că Zalevschi – Boris estesingurul lui urmaş.Sigizmund Zalevschi îl cânta pe Boris Godunovîn şapte limbi: rusă, germană, polonă, spaniolă,italiană, franceză şi română. Ziarul „Le MondeMuzical” scria în 5 februarie 1925 că Zalewsky adat ţarului ucigaş un relief dramatic pe care nul-am mai cunoscut de la Şaliapin. Vocea sa areun accent dramatic emoţionant, iar articulaţia înlimba franceză trebuie să fi e dată ca model artiştilorOperei.Despre respectul pentru limba strămoşilor săiaflăm şi de la renumitul bas N.Secăreanu care scrieîn cartea sa „Din viaţa mea de artist” (Bucureşti, Ed.muzicală, 2003, p.208) că în seara de 6 ianuarie 1932S.Zalevschi a cântat rolul titular (Boris Godunov,n.a.) în limba română!... O dicţiune perfectă, oarticulaţie uimitoare şi un accent românesc, pe caredacă l-ai fi auzit fără să ştii cine cântă ai fi fost sigur138 - nr. 3(18), septembrie 2010

Artăcă e un român neaoş. Tot rolul în limba română l-aînvăţat în trei săptămâni.Între 1922-1923 şi 1924-1928 SigizmundZalevschi evoluează spectaculos la Opera dinBucureşti în mai multe lucrări de anvergură. Iar la 30ianuarie 1931 apare în faţa publicului în calitate dedirector de scenă al spectacolului „Boris Godunov”cu Gh. Folescu în rolul central, V.Creţoiu (Xenia),G. Niculescu-Basu (Varlaam), N. Secăreanu(Pimen), V. Chicideanu (Nebunul), M. Snejina(Cârciumăreasa) şi G. Georgescu la pupitruldirijoral. Imediat după reprezentaţie, ziarul „Viitorul”(nr.6897, autor N. Pan) n-a întârziat să exclame căOpera Română e din nou sub o pricepută conduceremuzicală şi sub o destoinică regie, că spectacolul afost demn de orice Operă occidentală.În acelaşi an 1931, în octombrie, la început destagiune se atestă încă o performanţă a artistului.El montează opera „Cneazul Igor” de A. Borodin,reprezentaţie despre care N. Pan în ziarul„Viitorul” (nr. 7102 din 4 octombrie) consemneazăurmătoarele: Direcţia artistică a d-lui Zalesky, cares-a dovedit că este nu numai un artist rutinat şi cumari calităţi, ci şi un regizor emerit şi conştient,a izbutit să dea spectacolului („Cneazul Igor”n.a.) multă viaţă şi acea culoare caracteristică avieţii ruseşti. Protagoniştii spectacolului au fostJ. Athanasiu (Cneazul Igor), E. Basarab (Jaroslavna),A. Georgevski (Vladimir ), G. Niculescu-Basu(Konceak), G. Oprişan (Scula), N. Luchian (Eroşka),V. Miciora (Doica). Era una din echipele tari aleteatrului acelei vremi. Dar mai erau şi alţi cântăreţide prestigiu, precum V. Creţoiu, M. Cojocăreanu,A. Costescu-Duca, Gh. Folescu, E. Babad,M. Snejina, V. Chicideanu, M. Metaxa, D. Bădescu,Ş. Tasian, M. Lazăr, R. Steiner, G. Marinescu,N. Apostolescu şi alţii cu care S. Zalevschi obţineasuccese din ce în ce mai impunătoare în calitate deregizor al spectacolelor „Thais” de J. Massenet,„Parsifal” de R. Wagner, „Cavaleria rusticana”de P. Mascagni, „Andrea Chenier” de Giordano,„Lucia de Lammermoor” de G. Donizetti, „EvgheniOneghin” de P. Ceaikovski etc., dar şi evoluândstrălucitor alături de ei în diverse reprezentaţii.N. Secăreanu scrie: În vizitele pe care le făceala noi (V.Zalevschi, n.a.), la Operă şi la Cluj,prinsese drag de ţara noastră, iubindu-ne oameniişi obiceiurile. Când l-am cercetat la Milano, cuplăcută surprindere am văzut că sufrageria lui eraîn stil românesc, iar pe pereţi avea chilimuri şi fotede culori vii, şi oale smălţuite de-ale noastre. (N.Secăreanu. „Din viaţa mea de artist”. Bucureşti, Ed.muzicală, 2003, p.212)În 1935 Sigizmund Zalevschi se stabileşte la Bucureşti.Cere şi obţine cetăţenia română. Înainte decel de-al Doilea Război Mondial, Opera Română,cu toate problemele de ordin material, fără un localadecvat, cu numeroase neînţelegeri între conducereateatrului şi primi-solişti, era, totuşi, un organismartistic valoros, de nivel european, cu o experienţătrecută prin harul şefilor de orchestră Egizio Massini,Ion Nona Otescu, Alfred Alessandrescu, GeorgeGeorgescu, Ionel Perlea, Umberto Pessione şi alţiprestigioşi maeştri, prezenta publicului un repertoriudestul de variat, ce cuprindea creaţii de la preclasicila compozitori autohtoni contemporani (P. Constantinescu,A. Zirra, Z. Vancea, M. Jora ş.a.). Bucureşteniiau avut prilejul în acele timpuri să savureze calităţileartistice ale unor ansambluri şi solişti de la diferiteOpere din Europa, apreciind în special „exponenţiiteatrului rus”, Sigizmund Zalevschi fiind un adevărattutore pentru români a tot ce venea de la Ceaikovski,Musorgski sau Borodin.Avea o plăcere deosebită să-i îndrumeze pe cei ceîi solicitau părerea. Mai ales dacă era vorba de roluripentru başi sau baritoni. Primul artist român care s-abucurat de învăţămintele lui Sigizmund Zalevschi afost inegalabilul G. Folescu, mare interpret al OpereiRomâne, care în 1923 vine la Genova special pentru„a face” Boris Godunov cu maestrul basarabean.Folescu nu a uitat niciodată generozitatea lui Zalevschi,menţionează N.Secăreanu în cartea amintită(p.206), şi i-a rămas un admirator credincios pentrutoată viaţa. El, cu acel bun simţ artistic care-i erapropriu, şi-a dat seama, studiind cu Zalevschi, ceeste adevărata artă. A primit cu toată convingereaideea că, dacă nu exprimă ceva, cântul nu reprezintădecât o ieftină mângâiere auditivă. (De altfel, şi N.Secăreanu figurează în lista discipolilor de vază ailui Zalevschi).Se spune că Sigizmund Zalevschi aduse înOpera Română o schimbare totală, o răsturnarea obiceiurilor, dar şi a tradiţiilor proaste. Tradiţiaeste zeiţa leneviei – adesea spunea maestrul.Întotdeauna căuta ceva nou în exprimare, în cânt,în gest. În aproape zece ani, cât a fost regizor-şef,a contribuit esenţial la ridicarea nivelului artistic alTeatrului Liric bucureştean, montând operele „BorisGodunov” de M. Musorgski, „Tosca” de G. Puccini,„Andrea Chenier”de U. Giordano, „Faust”, de Ch.Gounod, „Evgheni Oneghin” de P. Ceaikovski, „Fatadin Far-West” şi „Parsifal” de R. Wagner, „AdrienneLecouvreur” de F. Cilea, „Cei patru bădărani” şi„Giuvaerele Madonei ” de E. Wolf-Ferrari.Nu avea nicio preocupare de altă natură decâtarta. Discuta foarte rar şi fără interes dacă nu eravorba de artă. Sigizmund Zalevschi a fost „un cavaler,în cea mai frumoasă accepţiune a cuvântului”.Se stinge din viaţă la 23 martie 1945, după olungă suferinţă. Bustul lui Sigizmund Zalevschi,instalat în foaierul Operei Române din Bucureşti,reprezintă un semn de mare recunoştinţă al celoracare l-au cunoscut, l-au preţuit, l-au venerat pentrucontribuţia ce a adus-o maestrul în dezvoltarea unuiadin cele mai complexe genuri de artă – Opera.nr. 3(18), septembrie 2010 - 139

MARIA BIEŞU – VOCAŢIEŞI DESTIN ARTISTICDr. Vasile CHISELIŢĂ,Institutul Patrimoniului Cultural al A.Ş.M.AkademosApărută în premieră, în seria omagială Academica,sub auspiciul Academiei de Ştiinţe a Moldovei,îngrijită de Centrul Studiul Artelor al InstitutuluiPatrimoniului Cultural, monografia colectivăMaria Bieşu - vocaţie şi destin artistic constituieun eveniment editorial, cultural şi ştiinţific de excepţie,consacrat celei de-a 75-a aniversări a zileide naştere a marii artiste, un remarcabil prilej deexegeză, de recitire şi de repunere în pagină a impunătoruluipalmares de realizări profesionale aleprotagonistei, ajunsă la onorabila vârstă a împlinirilor.Personalitate plurivalentă, primadonă a OpereiNaţionale din Chişinău, soprană de renume mondial,profesor universitar, academician, laureată aprestigioase premii internaţionale şi distincţii guvernamentale,fondatoare şi animatoare a unui festival-concursinternaţional de canto, titulară a uneicariere lirice internaţionale de mare succes, continuatoareşi edificatoare a celor mai bune tradiţii aleartei vocale academice din Europa şi din întreagalume, actor important al vieţii culturale din ţară şidin străinătate, Maria Bieşu s-a bucurat dintotdeaunade atenţia sporită a specialiştilor şi de admiraţiaînălţătoare a publicului select. Personalitateaei de creaţie a constituit obiectul unor monografiispeciale (E. Vdovina: 1977, 1984), volume biografice(Iu. Kirillova: 1985), compartimente din lucrăridespre istoria Operei Naţionale (A. Dănilă:2005, 2008), publicaţii eseistice (R. Iuncu: 2007),culegeri de articole şi studii (2000, 2005), broşuritematice cu ilustraţii (1979, 1986), enciclopediinaţionale şi internaţionale, albume de artă, numeroasearticole de presă etc.Proaspătul volum academic (coordonat deV. Galaicu) vine însă cu o serie de noi sinteze latemă, cu studii interpretologice, articole şi reflecţii,menite a conceptualiza, aprofunda şi actualiza tabloulmagistral de creaţie al Mariei Bieşu, una dintrefigurile proeminente ale artei interpretative deoperă şi de concert din a doua jumătate a secoluluiXX şi începutul celui de-al XXI-lea, a cărei măiestrievocală, talent dramatic şi har artistic deosebit ainfluenţat sensibil evoluţia teatrului muzical, creaţiacomponistică şi viaţa culturală pe plan naţional şiinternaţional. Monografia constituie rodul munciiunui mare colectiv de autori din Republica Moldova(Academia de Ştiinţe, Academia de Teatru, MuzicăMaria Bieşu – vocaţie şi destin artistic / Academia deŞtiinţe a Moldovei, Institutul Patrimoniului Cultural,Centrul Studiul Artelor. Chişinău: S.n., 2010(F.E.-P. „Tipogr. Centrală”)şi Arte Plastice) şi de peste hotare (România şi Rusia),care a încercat să valorifice aspectele relevante,unele inedite sau încă slab studiate, privind vocaţiaşi destinul artistic particular al distinsei cântăreţe liricede la Chişinău.Lucrarea se structurează în trei compartimentede bază. Primul articulează un grupaj de studii ştiinţifice,schiţe, eseuri, interpretări şi sinteze. Al doileavine să nuanţeze portretul de creaţie al Mariei Bieşucu o serie de opinii, reflecţii, mărturii, interviuri,mai ample sau mai concise, ale unor personalităţidin domeniul culturii: compozitori, dirijori, criticimuzicali şi literari, scriitori şi publicişti. Al treileapropune cititorului un voluminos set de fotografiişi materiale iconografice, precum şi o amplă anexăprivind sursele bibliografice la temă.Compartimentul analitic debutează cu studiulEpoca Mariei Bieşu în evoluţia teatrului liric. Semnatde Prof. Vladimir Axionov, textul exegetic îşipropune să dezvăluie fenomenul complex şi pluridimensionalal artistei. Făcând o scurtă incursiune înistoria artei lirice universale din ultimele două secole,autorul încearcă să pună în valoare, cât mai plenar,rolul Mariei Bieşu în promovarea creaţiei componisticedin domeniu, în impulsionarea activităţiiOperei Naţionale, dar şi în conturarea unei imaginiculturale pozitive a ţării natale în lume. Discursulanalitic vizează deopotrivă structura repertoriului liric,rolurile emblematice, aportul special al protagonisteiîn valorificarea creaţiilor celebre din literaturarusă, occidentală şi naţională de specialitate. Un locspecial se oferă examinării rolului Cio-Cio-san (din140 - nr. 3(18), septembrie 2010

opera Madame Butterfl y de Puccini), el constituind,în opinia autorului, firul roşu al întregii cariere scenicea Mariei Bieşu.Studiul Romanţa în repertoriul liric al MarieiBieşu (autor – subsemnatul, dr.V.Chiseşiţă), vine săcontureze rolul important al genului cameral şi alcelui concertistic în evoluţia carierei profesionale amarii soprane, acesta fiind un domeniu distinct, unveritabil alter ego, deopotrivă prolific şi remarcabil,al manifestării sale artistice. Este descrisă o amplătraiectorie de creaţie, plină de zbucium, căutări,trăiri şi împliniri pe tărâmul artei vocale camerale.Se încearcă dezvăluirea modului în care principiileestetice şi particularităţile expresive ale genului deromanţă au ghidat flacăra personalităţii artistice aMariei Bieşu de-a lungul a peste patru decenii. Studiulpropune o etapizare a evoluţiei artei camerale,conturând astfel panorama de ansamblu a repertoriului.Sunt punctate aspectele ce ţin de problematicaclasificării repertoriului de romanţe şi de lied, oatenţie deosebită fiind acordată romanţei naţionalede tradiţie academică şi celei de tradiţie populară.Este evidenţiată capacitatea şi iscusinţa fenomenalăNoutăţi editorialeMaria Bieşu, aplaudată de membrii A.Ş.M. la lansarea cărţii sale,14 septembrie 2010a primadonei de a aborda întregul diapazon stilistical genului de romanţă, varietatea de şcoli, de curenteestetice şi de epoci, pe care le valorifică în creaţiasa. Se examinează contextul specific de creaţie, factoriice au contribuit la consolidarea genului de romanţăîn repertoriul său. O filă aparte este dedicatăcolaborării Mariei Bieşu cu festivalurile de romanţăpopulară Crizantema de Aur din Târgovişte (România)şi Crizantema de Argint din Chişinău. Spreatenţia cititorului este propusă, în premieră, o scurtăanaliză interpretativă a zece dintre cele mai popularecreaţii de romanţă semnate de Gavriil Musicescu,Sabin Drăgoi, Gheorghe Dima, Eugen Doga, BorisDubossarchi, Constantin Rusnac, Mircea Oţel,Giulelm Şorban, Ion Duca, unele scrise pe versurilemarelui poet naţional Mihai Eminescu. Autorul anexeazăstudiului şi o amplă listă de repertoriu, în caresunt delimitate cinci categorii de bază ale genului deromanţă şi lied.Muzicologul Parascovia Rotaru dezvăluie o nouăfaţetă, mai puţin cunoscută publicului larg, a personalităţiimarii soprane, cea de interpretă de muzicăbisericească. Autoarea abordează problema dintr-operspectivă predominant emică,apelând la metoda interviului,ceea ce-i permite să pună în valoareprofunzimea concepţiilor şiideilor Mariei Bieşu despre semnificaţiaartei vocale sacre, despreimboldul spiritual, lumea plinăde farmec şi de lumină a acestuidomeniu de creativitate umană.Amplele evocări personale aleartistei pun în relief ataşamentulşi respectul ei puternic faţă de valorilespirituale divine, principiimorale şi atitudini de creaţie ceveneau în contrast acut cu ideologiaoficială ateistă din epoca totalitarăcomunistă. Cercetătoareaexaminează procesul apropieriiartistei de muzica bisericeascăortodoxă, istoria colaborării salecu corurile Catedralei NaştereaDomnului şi a bisericii Sfântul IerarhNicolae din Chişinău. Suntdezvăluite momentele importanteale ascensiunii sale profesionalepe tărâmul muzicii sacre, începândcu repertoriul universal detradiţie catolică, marcat de pietateaangelică a celor şaisprezeceversiuni componistice cunoscuteale imnului Ave Maria, de grandoareamonumentală a lucrărilorvocal-simfonice importantenr. 3(18), septembrie 2010 - 141

Akademosdin domeniu, şi continuând cu repertoriul vocal detradiţie ortodoxă, axat pe creaţiile emblematice alemaeştrilor naţionali (A. Pann, I. Popescu-Pasărea,A. Flechtemacher, G. Musicescu, M. Berezovschi)şi ale celor ruşi şi ucraineni (A. Arhanghelski,D. Bortneanski, S. Smolenski, A. Grecianinov,A. Vedeli, P. Cesnokov). Studiul concluzioneazăîn ideea că puterea fenomenală de tălmăcire a intonaţiei,dublată de o trăire lăuntrică autentică şi deangajarea sufletească totală a Mariei Bieşu conferămuzicii sacre un relief şi un farmec fără egal, că artavocală a protagonistei reprezintă, în fapt, o sintezăperfectă a rugăciunii cu interpretarea muzicală.Elena Nagacevschi propune un voluminos studiudespre evoluţiile concertistice ale Mariei Bieşucu formaţiile corale din Republica Moldova, printrecare Corala Academică Doina a Filarmonicii Naţionale,Corala Radioteleviziunii, corul Operei Naţionaleş. a. Materialul de studiu îl constituie uneleînregistrări din fondurile Companiei Publice Teleradio-Moldova,cuprinzând lucrări de operă, cantate,misse de compozitori occidentali şi unele creaţii deautori locali. Autoarea se axează, în mod special, peanaliza interpretativă a trei lucrări de gen: Missa daRequiem de G. Verdi, Stabat Mater de G. Rossinişi Slăvită fi i, Marie de T. Zgureanu. Făcând o scurtăincursiune în istoria comparativă a creaţiilor degen, cercetătoarea încearcă să evidenţieze particularităţiletratării materialului de către Maria Bieşu încontextul colaborării cu diferiţi dirijori, în special,cu O. Bălan (România) şi A. Samoilă. Un loc apartei se acordă analizei detaliate a lucrării compozitoruluiT. Zgureanu, menţionată mai sus, lucrare cea fost înregistrată cu Corala Moldova a CompanieiPublice Teleradio-Moldova, sub bagheta autorului,în care Maria Bieşu a excelat prin forţa expresivăextraordinară a vocii sale, înscriind o pagină de aurîn istoria artei interpretative naţionale.În studiul întitulat sugestiv Galaxia Maria Bieşu,muzicologul Elena Vdovina, biografă a mariiartiste, prezintă o consistentă sinteză a publicaţiilorsale anterioare la temă. Autoarea investighează diverseleaspecte ce ţin de viaţa, talentul şi destinulartistic al primadonei. Demersul ei încearcă să pătrundăîn esenţa artei lirice a cântăreţei, să dezvăluieeleganţa şi farmecul vocii, măiestria interpretativă şiperfecţiunea culturii sale vocale. Sunt invocate opiniileunor mari interpreţi şi specialişti ai vocalului.Studiul face apel, în principal, la relatările apăruteîn presa din fostele republici ale URSS şi în cea dinstrăinătate, ele vizând calitatea artei lirice şi originalitateajocului actoricesc al cântăreţei. Cercetătoareatrece în revistă rolurile providenţiale ale interpretei,evidenţiind, în mod special, cel al Floriei Tosca (dinop. Tosca de Puccini), asemuit adesea cu propriuldestin al artistei, şi pe cel al Normei (din op. Normade Bellini), acesta din urmă simbolizând chipul femeiieroine, luptătoare pentru demnitatea şi fericireaumană. Un contur deosebit procură şi rolurile Aidei,Cio-Cio-san, Tatianei, Lizei, Adrienne Lecouvreur,dar şi cel al Ruxandei din opera naţională AlexandruLăpuşneanu (de Gh. Mustea), a cărei lansare în premierăi se datorează tocmai Mariei Bieşu. Autoarearemarcă influenţa substanţială a marii artiste asupravectorului de evoluţie a teatrului liric din Chişinău,precum şi rolul hotărâtor în organizarea şi desfăşurareaediţiilor succesive ale Festivalului Internaţionalde canto Invită Maria Bieşu. Sunt oglinditepe larg şi aspectele ce ţin de geografia turneelor înstrăinătate, activitatea concertistică, structura repertoriuluiliric şi cameral, rolul compartimentului demuzică rusă. Este scoasă în evidenţă colaborarea cumarii maeştri de concert şi dirijori ai timpului. Opiniaautoarei concură în ideea că Maria Bieşu reprezintăo veritabilă stea în lumea artei lirice mondiale,ea fiind posesoarea uneia dintre cele mai frumoasevoci din istoria artei vocale din a doua jumătate asecolului XX.Muzicologul Rodica Iuncu propune eseul Voceape care nu o poţi compara cu ceva sau Artistacompletă, al cărui titlu denotă admiraţia deosebită aautoarei pentru talentul excepţional al marii soprane.Preluând şi dezvoltând ideile publicate anterior,discursul exegetic se bazează pe o scurtă incursiuneîn istoria devenirii cântăreţei de operă, cu evidenţiereatrăsăturilor principale ale artei sale de belcanto,punctarea celor mai importante repere ale destinuluisău profesional. Sunt reflectate momentele de glorieşi de culminaţie în cariera operistică a Mariei Bieşu,evoluţiile emblematice pe scena teatrului liric dinChişinău şi din lume. Un nou contur prinde istoriadespre turneele internaţionale la Tokyo, cu rolulCio-Cio-san, cele efectuate la Budapesta, în Australia,la festivalul de la Berlin ş. a., inclusiv procesulcolaborărilor fructuoase cu soliştii lirici de taliemondială, în special, cu renumita soprană moscovităIrina Arhipova, dar şi cu marii dirijori şi maeştride concert ai timpului. Este examinat modul în carese oglindeşte personalitatea de creaţie a Mariei Bieşuîn unele producţii filmografice şi discografice, înspecial, în filmul muzical despre opera Tosca de G.Puccini şi în înregistrările discului special cu operaNorma de V. Bellini. Autoarea încearcă să reconstituieimaginea plurivalentă a Mariei Bieşu, artistă şicântăreaţă lirică de excepţie, care a stimulat gândireamuzicală şi a iluminat calea evoluţiei teatruluiliric din Republica Moldova.Cercetătorul Aurelian Dănilă îşi axează studiulsău pe problematica ce ţine de fenomenul artisticMaria Bieşu. Autorul invocă file importante din istoriaascensiunii profesionale a marii cântăreţe liriceîncepând cu anii de studenţie, cu momentele142 - nr. 3(18), septembrie 2010

Noutăţi editorialeiniţiatice ale perioadei de debut pe scena Teatruluide Operă din Chişinău şi continuând cu cele mai relevanterealizări în cariera sa de creaţie de-a lungula peste patru decenii de activitate. Studiul conturează,într-un limbaj foarte pitoresc şi accesibil publiculuilarg, întreaga galerie a rolurilor principaleale sopranei, lumea plină de inspiraţie, abnegaţie şidăruire artistică, universul magnific al interpretărilorde succes din literatura universală şi naţionalădin domeniu. Sunt prezentate aspecte ale contextuluide creaţie a rolurilor sale celebre: Floria Tosca,Cio-Cio-san, Norma, Tatiana, Liza, Aida, Leonora,Amelia, Abigaille, Adrienne Lecouvreur, Turandotş.a. Este evidenţiat şi aportul primordial al MarieiBieşu în valorificarea premierei unor opere moldoveneşti,scrise de autorii locali. O pagină aparte estededicată realizărilor primadonei în cadrul concursurilorinternaţionale de canto, în turneele artistice depeste hotare, în procesul de conlucrare artistică cumarile personalităţi ale culturii muzicale din lume.Sunt evocate momentele cruciale în afirmarea profesionalăa sopranei: prima invitaţie la Teatrul Bolşoidin Moscova, stagiul de perfecţionare la TeatrulLa Scala din Milano şi stagiunea de la MetropolitanOpera din New-York.Schiţa muzicologului moscovit Vsevolod Timohin,întitulată Un har vocal şi dramatic unic, prezintă,într-o formă succintă, unele relatări din biografia decreaţie a Mariei Bieşu. Sunt evidenţiate momentele legatede participarea artistei la festivalul tinerilor interpreţide operă (Moscova, 1964), la festivalul din Berlin(1973), în juriul concursului internaţional de la Rio deJaneiro (1975), inclusiv aspecte legate de realizareadiscului cu opera Norma de V.Bellini (1986).Muzicologul şi lexicografulViorel Cosma dinBucureşti propune un studiulaconic, dar foarte consistent,cu titlul O personalitateartistică reprezentativă aMoldovei. Autorul se referă,în mod special, la spectacoleleşi recitalurile susţinutede Maria Bieşu pe scena teatrelorlirice din România, înoraşele Iaşi, Bucureşti şi Târgovişte.Studiul rezumă ideileşi concepţiile cercetătorului,publicate în unele dintrelucrările sale de specialitate,precum lexiconul Interpreţiromâni (1996) si Enciclopediamuzicii româneşti de laorigini până în zilele noastre(2007). Sunt evidenţiate trăsăturiledistinctive ale cântăreţei: talentul dramatic,calităţile vocale de excepţie şi amplitudinea deosebităa palmaresului ei repertorial. O pagină apartese consacră colaborării cu festivalul de romanţăCrizantema de Aur din Târgovişte, apreciindu-se, înacest context, rolul important al marii soprane în internaţionalizareaacestui for muzical şi în valorificarearepertoriului de romanţe populare româneşti, înspecial, a celor scrise pe textele lui M. Eminescu.Pianistul, maestrul de concert şi muzicologulSergo Benghelsdorf prezintă schiţa eseistică întitulatămetaforic Învăluiţi de vraja sunetelor. Autorultratează pe marginea unor subiecte interesante dinbiografia de creaţie a interpretei: debutul cu rolulFloriei Tosca, elementele de succes ale repertoriului,colaborările cu pianistul Evgheni Şenderovici,cu celebrii cântăreţi E. Nesterenko, E. Obrazţova,B. Rudenko. Relevant în acest context s-a dovedita fi şi turneul la teatrul dramatic din Odesa. Dinperspectiva unui muzician practic, sunt analizate şianumite particularităţi ale artei vocale a Mariei Bieşu,trăsăturile interpretative ale unor creaţii importantedin repertoriul său.Sub titlul Ofrandă muzelor teatrului muzical,profesorul universitar şi muzicologul Galina Cocearovapropune un studiu special despre semnificaţiaşi rolul Festivalului internaţional al artiştilor de operăşi balet Invită Maria Bieşu. Analizând anverguraevenimentului în cauză, în contextul manifestărilorinternaţionale de acest gen, autoarea relevă aspectelespecifice ce ţin de estetică si repertoriu, de diversitateaşcolilor şi stilurilor reprezentate, de măiestriacântăreţilor, dirijorilor şi artiştilor de balet, de dis-Maria Bieşu acordă interviuri în sediul A.Ş.M., 14 septembrie 2010nr. 3(18), septembrie 2010 - 143

Akademostribuţiile şi rolurile importante, de tradiţiile stabilitede-a lungul ediţiilor succesive ale festivalului. Suntevidenţiate operele şi baletele de top, premierelecreaţiilor de muzică naţională, evoluările soliştilorcelebri din lume, eforturile şi realizările în promovareamarelor talente lirice.Aportul Mariei Bieşu în desfăşurarea Concursuluiinternaţional de canto Cio-Cio-san este examinatîn articolul Victoriei Tcacenco. Autoarea relateazădespre fapte mai puţin cunoscute din istoria opereiMadame Butterfl y de Puccini: interpretele celebreale rolului, contribuţia cântăreţei nipone TamakiMiura în promovarea creaţiei, evidenţiind aspectelece ţin de succesul răsunător al Mariei Bieşu laprima ediţie a acestui prestigios concurs (Tokyo,1967), în cadrul căruia tânăra artistă s-a învrednicitde Premiul Mare şi de Medalia de Aur. Se prezintăo serie de date interesante despre ediţiile anterioare,despre participarea Mariei Bieşu în calitate de membrăa juriului şi despre organizarea şi desfăşurarea,în premieră, a ediţiei a noua a concursului mondialMadame Butterfl y la Chişinău (2007).Compartimentul al doilea al lucrării debuteazăcu opiniile, reflecţiile şi mărturiile maestruluiEugen Doga, ele fiind evocate în schiţa întitulatăsugestiv Ea este privighetoarea noastră. Autorulevidenţiază contribuţia specială a cântăreţei larealizarea celebrei pelicule cinematografice MariaMirabela, rolul esenţial al artistei în opera de„cultivare a gliei spirituale a omenirii”. Personalitateaprimadonei este comparată cu nume notoriiale artei lirice, precum Maria Cebotari (originarădin Chişinău) sau Maria Callas. Chipul ei esteasemuit cu imaginea genialei creaţii muzicale AveMaria de G. Caccini, simbolul purităţii, elevaţieişi perfecţiunii spirituale. Compozitorul şi dirijorulGheorghe Mustea invocă, la rându-i, contribuţiamarii soprane la lansarea operei sale AlexandruLăpuşneanu, având-o în distribuţie cu rolul centralal Ruxandei. Este menţionată şi colaborarea fructuoasăcu Orchestra simfonică a Companiei publiceTeleradio-Moldova, cu care artista a realizat unbogat repertoriu de cântece, canţonete şi romanţe.Maestrul Constantin Rusnac evidenţiază diverseleaspecte ale colaborării sale de creaţie cu MariaBieşu, printre care lansarea cântecului Patrie, deziua ta, a romanţelor Lacrima, Iar când mă vei iubicu-adevărat şi a imnului Ave Maria, aceasta dinurmă o primă creaţie de gen în muzica ortodoxă.Dirijorul şi compozitorul Teodor Zgureanu evocăcontribuţia interpretativă a primadonei în realizareaoperei sale Decebal, cu rolul central al Reginei,precum şi meritul incontestabil în lansarea dedicaţieispeciale Slăvită fi i, Marie, scrisă de autor petextul canonic original Ave Maria, tradus în limbaromână. Dirijorii Alexandru Samoilă şi NicolaeDohotaru evidenţiază, la rândul lor, aspecte importanteale colaborării cu marea soprană, apreciindu-ila justa valoare talentul, calităţile vocale,personalitatea artistică şi umană de excepţie care aexercitat o influenţă formativă covârşitoare asuprapropriului lor destin profesional.Academicianul şi criticul literar Mihai Cimpoiaccentuează marea deschidere sufletească şi capacitateaextraordinară a Mariei Bieşu de a pătrunde înprofunzimea mesajului încifrat în romanţele scrisepe versurile poetului naţional M. Eminescu. Autorulevocă starea specială de comuniune sublimă cupublicul care a marcat atmosfera concertului aniversar,dedicat celor 150 de ani de la naşterea poetului(2000). Scriitorul Iulian Filip încearcă să schiţeze,într-o manieră aforistică, chipul profetic şi destinulmesianic al marii artiste. Colegul său de breaslă SerafimSaka, apelând la metoda interviului, purcede lao investigare a dimensiunilor artistice şi umanisticeale personalităţii Mariei Bieşu. În tiparele unui amplueseu publicistic, autorul evidenţiază diversele faţeteale profilului său interior. Mărturiile de confesiune,presărate deopotrivă cu nuanţe lirice şi dramatice,dezvăluie biografia de creaţie, viaţa, principiile moraleşi poziţia civică a celebrei soprane.Compartimentul al treilea prezintă cititorului unsolid corpus de fotografii, unele inedite, ele reflectândîn imagini creaţia, rolurile de operă, activitateaconcertistică şi obştească a Mariei Bieşu. Bibliografiaanexată (S. Malşacova, V. Ghilaş) includeun amplu registru de surse la temă, însumând peste565 de titluri, ele trimiţând la cele mai importantearticole, evocări, interviuri, comentarii, apărute înpaginile presei locale şi a celei din republicile exsovietice,precum şi la studii, monografii şi albumespecializate. Sunt indicate şi sursele din internet,paginile Web în limba română, engleză şi rusă (130de titluri), internet-magazinele cu muzică şi filmeînregistrate pe CD şi DVD (22 de titluri). Discografiarelevă 13 surse audio, creaţiile înregistratepe discurile firmei Melodia (Moscova), pe CD-urişi casete. Filmografia (D. Olărescu) inventariazăprincipalele surse audio-vizuale, imortalizate înpeliculele documentare şi în subiectele pentru jurnaleleşi almanahurile cinematografice, produse lastudioul Moldova-fi lm, la Televiziunea Naţionalăşi la studioul Telefi lm-Chişinău. Volumul este dotatşi cu un CD/DVD, care include o selecţie din celemai reprezentative creaţii din repertoriul liric şi deconcert al Mariei Bieşu.Prin complexitatea, profunzimea şi seriozitateaaspectelor abordate, monografia Maria Bieşu – vocaţieşi destin artistic se recomandă a fi o sursă deprimă importanţă în bibliografia temei, un izvor dedocumentare şi de inspiraţie pentru specialişti şi pentrucercul larg de cititori şi admiratori ai artei lirice.144 - nr. 3(18), septembrie 2010

ITINERARULPROFESORULUIPAVEL COCÂRLĂÎN ARBORELECUNOŞTINŢELORDr. Ion XENOFONTOV,secretar ştiinţifi c la Instituţia Publică,,Enciclopedia Moldovei”Producţia lexicografică şi enciclopedică,elaborată în primul deceniu al sec. XXI, traverseazădimensiunile specifice ale unei civilizaţii cu ritmurigalopante de dezvoltare. Profunzimea schimbărilordin lumea contemporană şi ritmurile accelerate alecercetării şi inovării generează creşterea progresivăa volumului informaţiilor, astfel încât cititorul avizatşi neavizat poate fi nu doar copleşit, ci şi derutat devolumul imens de subiecte abordate şi de torentulvertiginos de informaţii din domeniile cunoaşterii.Era informaţională, societatea bazată pecunoaştere, globalizarea comunicării şi ştiinţei,transgresarea inter/transdisciplinară sunt valenţeleşi paradigmele de care trebuie să ţină cont oricecercetător implicat în actul de creaţie. Calitateacunoştinţelor asimilate depinde de sursele deinformare (cu o infrastructură consolidată) şi deresursele umane care recepţionează, analizează şistochează informaţiile. Lucrările de tezaurizarea cunoştinţelor devin instrumente indispensabilede lucru, practic în toate sferele de activitate.Înglobând noi achiziţii ale tehnicii tipografice, cuilustraţii în întregime color,editată în colecţii de buzunar,producţia enciclopedică sedemocratizează, ajungând săconstituie, în statele dezvoltate,până la 25 la sută din valoareaproducţiei anuale de carte.Odată cu răspândireacalculatorului şi a internetului,se anunţă trecerea la o nouăepocă, cea a enciclopediilorvirtuale. Inovaţiile în domeniultehnologiilor informaţionalenu garantează şi calitateainformaţiilor enciclopedice.Astfel, nici resursele web –internetul – cea mai mare realizareîn domeniul informaţionaldin ultimele decenii, nu potsuplini informaţiile complexeşi sistematizate, deoarece lelipseşte elementul esenţial:Noutăţi editorialeselectarea, verificarea, ordonarea, sistematizareainformaţiilor. În procesul elaborării lucrărilorlexicografice şi enciclopedice pot fi constatate oserie de aspecte ştiinţifice mai puţin studiate – aşanumitele„pete albe” sau ,,viduri” – care genereazănoi direcţii de abordare ştiinţifică, iar subiectelecontroversate pot fi cercetate din perspectivămultidisciplinară. Sub acest aspect, pot fi generatenoi idei, viziuni, paradigme, subiecte sensibilece contribuie indiscutabil la dezvoltarea ştiinţeiîn ansamblu. Totodată, se impune necesitateastringentă de a unifi ca şi de a standardiza limbajul,care, din păcate, este aplicat aleatoriu în literaturade specialitate. Din aceste considerente, apariţiileeditoriale, care înglobează cunoştinţe complexe dinramuri ale ştiinţei şi artei, sunt binevenite pentrucircuitul ştiinţific şi informaţional.Discursul enciclopedic este considerat prindefiniţie fragmentar, divizat în unităţi, de aceease poate vorbi de existenţa unui deziderat firesc alutilizatorilor de a putea reface imaginea globală acunoştinţelor generale şi/sau specializate. În planistoric, reconstituirea imaginii globale implicătratarea cunoştinţelor umane în ordine alfabeticăsau metodică. D. Diderot (1713–1784), unuldintre autorii primei enciclopedii franceze, adefinit enciclopedia ca „înlănţuire de cunoştinţe”,ce permite nu doar accesul la cunoştinţe, ci şi lalegăturile dintre ele. În acest scop este nevoie desoluţii teoretice şi operaţionale pentru a stabili careeste unitatea de cunoştinţe ce ar servi la elaborareaunei lucrări complete şi ce instrumente sunt necesarepentru accesul la cunoştinţe. În calitate de un atareinstrument este identificat arborele cunoştinţelor,făcându-se încercări de raportare la acesta a fiecăruiarticol (a se vedea Concepţia ,,EnciclopedieiPavel COCÂRLĂ, Dicţionar explicativ de istorie medievală universală.Chişinău: CEP USM, 2010.Vol. I: A-H. – 294 p. – 125 ex.; Vol. II: I-Z. – 331 p. – 125 ex.nr. 3(18), septembrie 2010 - 145

AkademosMoldovei” în 10 volume [proiect]; Recomandărimetodice pentru autorii şi redactorii ,,EnciclopedieiMoldovei”, Chişinău, ,,Enciclopedia Moldovei”,2009, p. 20-21).Apelând la acest excurs introductiv-meditativ,am deosebita plăcere să prezint lucrarea recent editatăa cunoscutului istoric de la Universitatea de Statdin Moldova, Facultatea de Istorie şi Filosofie, şefulCatedrei de istorie universală, profesor universitar,doctor habilitat Pavel Cocârlă, Dicţionar explicativde istorie medievală universală în 2 volume (primulvolum include 294 de pagini, iar cel de-al doilea –331 de pagini, în total 42,5 coli editoriale), editat laCentrul Editorial-Poligrafic al USM în 2010. Autorulare o bogată experienţă didactică (din 1970 activeazăla Universitatea de Stat din Moldova, susţinândcursuri de istorie medievală universală, istorie aoraşului medieval etc.) şi ştiinţifică (autor a peste70 de lucrări ştiinţifice, inclusiv două monografii,un manual şcolar, o crestomaţie, un suport de curs),elemente comensurabile în elaborarea şi editareaunei lucrări de factură enciclopedică.Lucrarea răspunde unor probleme de stringentăactualitate pentru ştiinţa istorică şi reprezintă o primătentativă de a evidenţia importanţa unui segmentcronologic relevant al istoriei culturii şi civilizaţieiuniversale, cel al Evului Mediu. Laitmotivulvolumelor este faptul că „până în momentul actual,în Republica Moldova lipseşte un dicţionar care arcuprinde cele mai diverse aspecte ale istoriei acesteiepoci” (p. 3), iar autorul, având la bază un set decunoştinţe profunde, concepţii, teorii şi metodologiimoderne, descifrează realităţile specifice perioadeimenţionate. Registrul de termeni elaborat de domnulPavel Cocârlă denominează noţiuni ştiinţifice aleistoriei medievale sistematizate în ordine alfabetică,marcate de ,,valoarea istorică a evenimentului(fenomenului), de gradul de influenţă a acestuiaasupra procesului istoric, de consecinţele pentruevoluţia economico-socială, politică şi culturalăa societăţii etc.” (p. 3). Totodată, autorul ţine săprecizeze că ,,în funcţie de aceşti factori, variazăşi volumul informaţiei despre persoanele sauevenimentele în cauză”.Articolele-termeni, elaborate de profesorulPavel Cocârlă, sunt structurate în mod coerent, atâtîn organizare pe verticală, cât şi pe orizontală. Suntprevăzute 4 nivele clasice de clasificare-cadru aştiinţelor şi artei (nivelul I Ştiinţele umanistice; nivelulII Ştiinţe istorice; nivelul III Istorie tematică; nivelulIV Discipline conexe). În funcţie de importanţa şiimpactul subiectului, autorul a prevăzut 6 categorii dearticole. Categoria I (peste 3000 semne) – informaţiiistorice complexe; categoria II (500–3000 semne)– abordarea temelor, faptelor şi evenimentelorcomplexe; categoria III (300–500 semne) – elementeparticulare/simple din Evul Mediu; categoria IV(200–300 semne) – prezentarea identităţilor de bază, aevenimentelor istorice importante, a reprezentanţilorde seamă din istorie; categoria V (50–200 semne)– identifică personalităţi din istorie, monumentecunoscute de cultură şi de artă etc.; categoria VI(până la 50 semne) – articole de referinţă.În economia lucrării prevalează articolele decategoria IV. Numărul total de termeni este de 2116.Analiza statistică a plasării termenilor în ordinealfabetică se prezintă în felul următor: A – 290; B –112; C – 260; D – 79; E – 58; F – 97; G – 68; H – 74;I – 73; Î – 11; J – 49; K – 18; L – 82; M – 175; N –50; O – 56; P – 131; Q – 3; R – 88 ; S – 140; Ş – 22;T – 70; Ţ – 3; U – 18; V – 54; W – 19; Y – 4; Z – 12.Datele de mai sus demonstrează în mod elocvent că,sub aspect metodologic, lucrarea se încadrează nuatât în categoria ediţiilor lexicografice, cât în cea aoperelor enciclopedice – Dicţionar enciclopedic…sau Mică Enciclopedie… fiindu-i asigurată o ,,carieră”de succes. Cunoscând modestia profesorului PavelCocârlă, intuim că titlul a fost selectat în moddeliberat, doar… Dicţionar explicativ…Volumele corespund principiilor fundamentaleale lucrărilor enciclopedice. Materialul factologiceste prezentat prin prisma valorilor general umane,care plasează în centrul atenţiei omul, cu întreaga luiactivitate materială şi spirituală, aflată în armonie cuUniversul, cu legile naturii şi ale societăţii. Acţiunilecu impact negativ asupra mediului (cataclismenaturale sau ecologice, războaie etc.) sunt prezentatede pe poziţii instructiv-educative, în scopul prevenirii,evitării lor şi ,,extragerii” învăţămintelor din istorie. Învederea prezentării ştiinţifice a acţiunilor, fenomenelorşi concepţiilor despre civilizaţia umană, atât înplan naţional, cât şi în cel universal sunt concentrateresurse intelectuale umane, informaţionale etc.Informaţiile sunt prezentate pe baza paradigmelor,concepţiilor şi viziunilor ştiinţifice consacrate,respectând valori precum echidistanţa, normeledeontologice, evitând escaladarea în zona politicului,snobismului, tendenţiozităţii, ideologizării şimistificării, imprimând materialului un caracterdescriptiv-informativ (a se vedea Recomandărimetodice pentru autorii şi redactorii ,,EnciclopedieiMoldovei”, Chişinău, ,,Enciclopedia Moldovei”,2009, p. 19-20).Lucrarea domnului profesor Pavel Cocârlă oferăo largă posibilitate de aplicare în procesele de instruirepreuniversitară, universitară şi postuniversitară,în aprofundarea cercetărilor ulterioare în domeniulistoriei medievale, ştiinţei, artei şi studiilorinterdisciplinare. Volumele constituie un importantinstrument de lucru pentru cercetători ştiinţifici,istorici, cadre didactice, studenţi, elevi, precum şipentru cei interesaţi de istoria şi cultura medievală.Dicţionarul deschide o nouă direcţie în cercetarealexicografică/enciclopedică tematică contribuindsubstanţial la definirea identităţii ştiinţei istoricenaţionale în context global.146 - nr. 3(18), septembrie 2010

JubileuDEMNITATE ŞI COMPETENŢĂmembru corespondent al AŞMPetru PATRONla 75 de aniAgronom, domeniul ştiinţific: legumicultura.Doctor habilitat în ştiinţe agricole (1982), profesoruniversitar (1985). Membru corespondent alAcademiei de Ştiinţe a Moldovei (1993).Născut la 13 iulie, 1935, în comuna Chişcăreni,jud. Bălţi. A absolvit şcoala medie incompletădin satul natal, urmând apoi Colegiul Agricol dinCucuruzeni, jud. Orhei şi facultatea de Horticulturăa Institutului Agricol din Chişinău. În 1956-1964lucrează agronom şi conducător de gospodărie,după care începe ascensiunea sa în ştiinţă: 1964-1967– doctorand la Catedra de Legumicultură aInstitutului Agricol; 1967-1973 – docent conferenţiarla aceeaşi catedră; 1973-1977 – şef de catedră;1977-1986 – director al Institutului Moldovenescde Cercetări Ştiinţifice pentru Agricultura Irigatăşi Legumicultură, concomitent director generalal AŞP „Dnestr” (mun. Tiraspol); 1986-1999 –şef de catedră la Universitatea Agrară de Stat dinMoldova, 1989-1996 – prorector pentru ştiinţă laUniversitatea Agrară de Stat din Moldova; 1999-2000 – activitate didactică şi ştiinţifică peste hotare;2001- 2005 – academician coordonator adjunct alSecţiei de Ştiinţe Biologice, Chimice şi Agricoleal AŞM; 2009 şi până în prezent – Consultant înlegumicultură al Institutului Ştiinţifico-Practic deHorticultură şi Tehnologii Alimentare.Activitatea ştiinţifică, pedagogică şiorganizatorică a membrului corespondent al AŞM,profesorului universitar, doctorului habilitat PetruPatron este dedicată studierii în profunzime aplantelor legumicole sub diferite aspecte.Pe parcursul mai multor ani, efectueazăexperienţe polifactoriale de lungă durată în câmpcu implicarea principalelor culturi legumicole. Înbaza rezultatelor obţinute, a formulat noi legităţiîn acţiunea factorilor de mediu şi celor dirijaţi înprocesul de productivitate a plantelor, stabilindastfel punctele de interferenţă dintre factorii cecondiţionează un nivel maxim de productivitate aplantelor. Profesorul Petru Patron studiază factoriice acţionează în partea subterană şi aeriană aplantelor şi stabileşte că în condiţiile de câmp,factorii din mediul înconjurător nu acţioneazăizolat, există o interdependenţă şi interacţiunestrânsă între aceştia.Prin numeroase experienţe Petru Patron ademonstrat că irigarea influenţează nu doar regimulde umiditate, dar şi cel de nutriţie, de temperatură,schimbul de gaze etc.; îngrăşămintele exercită oinfluenţă indirectă asupra umidităţii, conţinutului debioxid de carbon în zona de dezvoltare a plantelor,îndeosebi îngrăşămintele organice etc.; schimbareadensităţii plantelor influenţează asupra regimului delumină, nutriţie, umiditate, etc.Este bine cunoscut faptul că productivitateaplantelor depinde, înainte de toate, de randamentulfotosintetic. De aceea, Petru Patron studiazăintensitatea şi productivitatea fotosintezei încondiţii de câmp, suprafaţa aparatului foliar,repartizarea pe verticală a foliajului, captareaenergiei solare sub influenţa mai multor factori laprincipalele specii legumicole. A stabilit pentrudiferite specii şi tipuri de soiuri structura optimă asuprafeţei foliare în plantaţie, regimurile de nutriţieşi de irigare care asigură o productivitate maximă. Acalculat coeficientul teoretic de utilizare a energieisolare de către plantele legumicole şi recolteleteoretice posibile de legume în condiţiile RepubliciiMoldova.Savantul Petru Patron a dovedit că o mareimportanţă la formarea recoltei are modul în careprodusele de fotosinteză sunt repartizate în diverseleorgane ale plantei. Biomasa la speciile legumicole,cu excepţia celor cultivate pentru verdeţuri, nuformează în totalitate produsul valoros economic.Pe lângă fructe, rădăcini îngroşate, bulbi, tuberculi,boabe, căpăţâni etc. se obţin vrejuri, frunze, rădăcinicare au o valoare economică secundară. Din punct devedere economic, este foarte important ca raportuldintre cele două componente să fie în favoareaprodusului valoros pentru care se cultivă acestenr. 3(18), septembrie 2010 - 147

Akademosplante. Cercetătorul Petru Patron stabileşte legităţileschimbării acestui raport şi propune procedeeagrotehnice ce permit majorarea produsului valoroseconomic în structura plantei. S-a constatat, căstructura fitomasei reprezintă, de asemenea, trăsăturicu caracter ereditar şi reducerea masei vegetalecare nu reprezintă produsul valoros economic, prinmetode de ameliorare contribuie la sporirea recolteiplantelor legumicole cultivate pentru fructe, boabe,bulbi, tuberculi, rădăcini îngroşate. În baza studieriiminuţioase a indicilor productivităţii Petru Patron aelaborat formula structurală a recoltei pentru diferitespecii legumicole care este utilizată la programarearecoltei. Rezultatele cercetărilor realizate au fostpublicate în monografia „Комплексное действиеагроприемов в овощеводстве”, precum şi înnumeroase articole.Activitatea sa ştiinţifică de cea mai mare amploaresavantul Petru Patron a desfăşurat-o în calitate dedirector al Institutului Moldovenesc de Cercetăripentru Agricultura Irigată şi Legumicultură, pecare l-a condus cu demnitate şi competenţă circa undeceniu.În ciuda obligaţiilor de ordin administrativşi organizatoric, a acordat o atenţie sporitămuncii de cercetare ştiinţifică în scopul stabiliriiinterdependenţei dintre factorii primordiali airecoltei, studiind problema „sol-îngrăşăminteirigare”cu participarea discipolilor săi VasileBotnari, T. Sandu, V. Roşca, N. Grădinar,V. Ponomareov, S. Vaisman, P. Iliev, G. Emeţ,O. Bacri, V. Abacumov, I. Bozbei, M. Colesnic. Înurma cercetărilor complexe s-a stabilit că normelede fertilizare necesită a fi aplicate nu doar în funcţiede specie, dar şi de soi, fiind evidenţiate modele degenotipuri care utilizează mai raţional elementelenutritive şi apa de irigare la formarea recoltei.Împreună cu colaboratorii Institutului, PetruPatron a elaborat şi implementat în agriculturarepublicii tehnologii avansate de producereindustrială a legumelor care asigură recolte sporite cucalităţi superioare; aceste tehnologii au fost expuseîn monografiile sale „Интенсивное овощеводствоМолдавии” şi „Legumicultura intensivă”.Membrul corespondent al AŞM Petru Patronse află într-o continuă căutare a modalităţilorde perfecţionare a tehnologiilor de producerea legumelor. Astfel, în monografia „Culturalegumelor”, reieşind din situaţia de criză cares-a creat în ultimii ani în agricultura republicii,sunt indicate măsurile de reducere a energieişi apei la irigare, produselor de uz fitosanitarprin aplicarea sistemului integral de protecţie aplantelor şi utilizarea pe larg a îngrăşămintelororganice.Profesorul Petru Patron şi-a adus contribuţia şila asigurarea ştiinţifică a proceselor de producerea seminţelor de legume şi cartof. A elaborat şipropus metoda de producere a plantelor mamă demorcov, ceapă, varză prin iernarea acestora directîn câmp, procedeu care asigură obţinerea unorrecolte înalte de seminţe la un preţ de cost redus.În monografia „Producerea seminţelor de legume”,doctorul habilitat Petru Patron descrie amănunţitmăsurile de menţinere a caracterelor şi însuşirilorbiologice iniţiale a soiurilor în cadrul procesuluide producere a seminţelor, expune recomandăriprivind amplasarea în asolament, pregătireaterenului, înfiinţarea şi întreţinerea culturilor,amplificarea lucrărilor speciale, recoltarea şicondiţionarea seminţelor.Profesorul Petru Patron a îmbinat cu succesactivitatea de cercetare ştiinţifică cu cea didactică.Timp de peste 30 de ani a avut prelegeri laspecialitatea Legumicultură în cadrul InstitutuluiAgricol (actualmente Universitatea Agrară deStat din Moldova) şi la Institutul de Perfecţionarea specialiştilor din complexul agroindustrial alrepublicii. Posedând un bagaj vast de cunoştinţeşi darul de orator, prelegerile Dumnealui eraubogate în date şi viziuni personale originale.Profesorul Petru Patron este autorul manualului„Legumicultura” pentru Facultatea de Horticulturăşi autor al numeroaselor indicaţii metodice pentruinstruirea practică a studenţilor. Sub conducerea saau fost pregătiţi 27 de doctori în ştiinţă, inclusiv 6peste hotare.Domnia sa a publicat peste 300 de lucrăriştiinţifice. Pentru incontestabilele sale merite de omde ştiinţă este ales membru de onoare al Academieide Ştiinţe Agricole şi Silvice din România; în anul1985 i s-a conferit titlul „Om emerit în ştiinţă dinRepublica Moldova”, iar în 1996 i s-a înmânat ceamai mare distincţie de stat – „Ordinul Republicii”.Academician Teodor FURDUI,academician Boris GAINA,academician Simion TOMA,doctor habilitat Vasile BOTNARI148 - nr. 3(18), septembrie 2010

JubileuCARACTER DE SAVANTMembru corespondent al A.Ş.M.Leonid CULIUCla 60 de aniInginer-electronist, fizician, domeniulştiinţific: fizica materiei condensate.Doctor habilitat în ştiinţe fizico-matematice(1990), profesor universitar (1993), membrucorespondent al AŞM (2007).Născut la 11 august 1950 în satul Drăgăneşti,raionul Sângerei. A absolvit şcoala medie nr. 1 dinChişinău în anul 1967; Facultatea electrofizică,Institutul Politehnic din Chişinău (1972); aspirantura/doctoranturala Universitatea de Stat „M.V.Lomonosov” din Moscova (1975), la Catedra deprocese ondulatorii condusă de academicianul RemKhokhlov, rectorul acestei prestigioase instituţii deeducaţie, savant de talie mondială, unul din fondatoriiopticii neliniare, alpinist, o personalitate legendarăîn comunitatea ştiinţifică. Leonid Culiuc a revenitla Chişinău în 1976, în cadrul Institutului de FizicăAplicată, fiind invitat de acad. Sergiu Rădăuţanu,o altă personalitate ştiinţifică din domeniul fizicii,în laboratorul de compuşi semiconductori, pe carel-a fondat. Prin urmare, la formarea acestui caracterde savant, fizician cu perspectivă, observat încă înaulele universitare, şi-au adus contribuţia reputaţioameni de ştiinţă.Membrul corespondent Leonid Culiuc activeazăîn cercetarea ştiinţifică din anul 1973. În mai 1976a susţinut teza de candidat/doctor în ştiinţe fizicomatematiceîn domeniul opticii neliniare. Peparcursul anilor a exercitat funcţiile de cercetătorştiinţific inferior/stagiar, cercetător ştiinţificsuperior, coordonator principal, şef de laborator(ultimele două funcţii – după susţinerea tezei dedoctor habilitat în toamna anului 1989). Din 1997este director al Institutului de Fizică Aplicată alAŞM, cu întrerupere în anii 2001-2005, perioadă,în care a fost deputat în Parlamentul RepubliciiMoldova.Arealul ştiinţific al cercetătorului LeonidCuliuc include un şir de probleme actuale ale fiziciisemiconductorilor şi ale corpului solid: proceseoptice, inclusiv optic-neliniare şi fotoelectrice,spectroscopie laser, fotonică etc. În ultimiicâţiva ani a desfăşurat lucrări experimentale îndomeniul de noi nanomateriale pentru dispozitiveoptoelectronice, inclusiv fotovoltaice. Graţierezultatelor sale recunoscute pe plan internaţional, abeneficiat de multiple invitaţii de a lucra în calitatede cercetător şi profesor în universităţi şi centreştiinţifice avansate din Canada, Franţa, Germania,Japonia, România ş.a. Participă activ în realizareaunui şir de proiecte internaţionale. Membrulcorespondent Leonid Culiuc acordă o deosebităatenţie activităţii pedagogice – sub conducerea saau fost susţinute 8 teze de doctor la specialitateafizica şi ingineria semiconductorilor, ţine cursurispeciale la Universitatea de Stat din Moldova şiUniversitatea AŞM. Este membru al ConsiliuluiSuprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologică alAŞM, membru al Consiliului Naţional de Atestareşi Acreditare al RM, vicepreşedinte al AlianţeiFranceze în Moldova.Rezultatele cercetărilor sale au fost reflectateîn circa 240 de publicaţii ştiinţifice, peste o sutăde articole fiind publicate în reviste de circulaţieinternaţională cu impact factor (Applied PhysicsLetters, Journal of Applied Physics, SurfaceScience, Semiconductor Science and Technology,Solid State Communications, Journal of OpticalSociety of America, Journal of Chemical Physics,Physical Review, Physica. Status Solidi etc.).Realizările dlui Leonid Culiuc au fostmenţionate cu medaliile ”За трудовую доблесть”(1986), “Meritul Civic” (2000), DistincţiaRepublicii Franceze “Chevalier dans l’Ordre desPalmes Academiques” (2001), Medalia jubiliară“60 ani de la fondarea primelor instituţii academicedin Republica Moldova” (2006). Este Laureat alPremiului Preşedinţilor Academiei Naţionale deŞtiinţe a Ucrainei, Academiei de Ştiinţe a Bielorusieişi Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1996), Laureatal Premiului de Stat al Republicii Moldova îndomeniul Ştiinţei, Tehnicii şi Producţiei (1998).Îi urăm Domnului Profesor Leonid Culiuc să nui se epuizeze niciodată inteligenţa şi energia!Membru corespondent Ion Tighineanu,vice-preşedinte al A.Ş.M.nr. 3(18), septembrie 2010 - 149

AkademosSAVANT ŞI MANAGER DEPRESTIGIUDr. Alexandru CHIRILOV,la 75 aniBiolog, domeniul ştiinţific: biologia şifiziologia plantelor. Doctor în biologie (1968).A devenit axiomă, că a obţine în prezent rezultateinedite în ştiinţele naturii şi vieţii este posibil numaiîn cazul în care cercetătorul dispune de aparatajmodern, are o pregătire profesională multilaterală,profundă şi, în plus, este dotat cu capacităţimanageriale. Cercetătorul solitar care de unulsingur obţinea rezultate ştiinţifice semnificative e dedomeniul trecutului. În prezent, iniţierea studiuluiunor fenomene sau reacţii biologice presupuneorganizarea activităţii ştiinţifice în echipă. Iată dece, de la cercetătorul contemporan se cere, nu înultimul rând, să posede şi aptitudini de administrarea unui grup de persoane.Viaţa mărturiseşte însă, că deseori cercetătoriiau vocaţie de a genera idei, dar nu şi de a efectuainvestigaţii la un nivel metodic corespunzător.Sau de a generaliza datele obţinute, dar nu şi de aorganiza activitatea unei echipe de specialişti. Saude a efectua cercetări ştiinţifice la un nivel metodicînalt, dar nu şi capacităţi de a analiza rezultateleînregistrate prin prisma celor din literatură. Şitotuşi, deşi foarte rar, sunt personalităţi, care posedăintegral setul de calităţi menţionate.Printre asemenea personalităţi, dotate cuaptitudini de analiză şi sinteză, de a prognozaposibilele rezultate şi de a organiza adecvatinvestigaţiile, se află şi omul emerit, doctorul înştiinţe biologice Alexandru Chirilov. El face partedin talentata generaţie a cincizeciştilor, supranumită„succesorii exploratorilor”, care alături deacademicienii N.Gărbălău, P.Vlad, V.Micu, I.Untilă,membrii corespondenţi P.Patron, V.Ungureanu,I.Dediu, V.Babuc, I.Hăbăşescu, V.Şalaru, E.Zgardanau adus o contribuţie substanţială la dezvoltareaştiinţelor biologice şi agrare.Al.Chirilov se bucură de un respect deosebitîn comunitatea ştiinţifică graţie erudiţiei sale.Evaluează obiectiv şi subtil activitatea colegilor,ştie să asculte şi să dialogheze cu oponenţii, vine cudovezi, argumentează, caută explicaţii, atunci cândcineva cade în conul din umbră al unor suspiciuni.Ştie a da tuturor speranţă.O altă calitate ce-l caracterizează estecomportarea sa demnă şi principială în orişicecondiţii de viaţă. Cunoscându-l mai bine de 40 anişi lucrând împreună în Secţia de Ştiinţe Biologiceşi Chimice, apoi în Secţia de Ştiinţe Biologice,Chimice şi Agricole, în sfârşit în Institutul deFiziologie şi Sanocreatologie, niciodată n-am auzitsă se exprime nerespectuos în adresa cuiva. Nuputem să nu remarcăm admirabilu-i ataşament faţăde distinsa sa soţie – doctorul în ştiinţe biologiceEleonora Chirilov.S-a născut la 16 august 1935, în satul Buiucani,suburbie a Chişinăului, în familia muncitorului decale ferată Filaret Chirilov şi a Glafirei Chirilov.Alexandru era penultimul copil al unei familiinumeroase formată din 7 copii: 3 băieţi şi 4 fete. Demic lucrează pământul alături de mamă şi ceilalţi fraţişi surori. O deosebită plăcere avea să muncească lavie şi să crească viermi de mătase. Această pasiune afost observată şi susţinută de profesorii din şcoală, lapropunerea cărora este înrolat în rândurile „tinerilormiciurinişti”. Astfel, i s-a oferit posibilitatea de avizita grădina lui Miciurin din or.Miciurinsk.A absolvit cu succes şcoala primară din sat,urmând să-şi continue studiile în şcoala medienr.4 din Chişinău, una dintre cele mai prestigioaseinstituţii de învăţământ din ţară. Aici şi-au făcutstudiile medii viitorii academicieni, care astăzi suntmândria ştiinţei autohtone – A.Ursu, A.Andrieş,P.Soltan, A.Simaşchevici, Gh.Paladi etc. În aceastăşcoală Al.Chirilov a obţinut cunoştinţe temeinicela toate obiectele. Susţine cu brio examenele şi îna.1952 devine student al Universităţii de Stat dinChişinău, Facultatea de Chimie.Formarea lui ca cercetător s-a produs subinfluenţa cunoscuţilor chimişti G.Lazurievschi,A.Ablov, Iu.Lealicov etc. Firesc, având o pregătiresolidă din şcoală, s-a evidenţiat ca unul din cei maipromiţători studenţi. Din anul întâi de studenţie eraapreciat de toată lumea şi, nu în ultimul rând, defetele de la facultate. În anul V, se căsătoreşte cu150 - nr. 3(18), septembrie 2010

Jubileucolega sa de facultate Eleonora, care i-a devenitnu numai nevastă, prieten, dar şi colaborator înlaboratorul pe care-l conducea.În Universitate se specializează în domeniulchimiei organice. După absolvirea Universităţii deStat, la iniţiativa doctorului în biologie M.Mihailov,se angajează în calitate de laborant în Institutul deBiologie al Filialei Moldoveneşti a AŞ a URSS. Alucrat în această funcţie timp de 2 ani, apoi încăun an laborant superior, iar ulterior este avansat înfuncţia de colaborator ştiinţific inferior.Se afirmă ca specialist în fiziologia rezistenţeila frig şi secetă a plantelor, în special a viţei devie. Prima lucrare ştiinţifică, «Физиологическаянесовместимость прививочных компонентов –основной фактор, вызывающий гибель молодыхрастений винограда», a fost prezentată la conferinţaa II-a a tinerilor savanţi din Moldova în 1960.Caracteristic pentru activitatea sa ştiinţificăde la bun început este efectuarea cercetărilorfundamentale cu utilizarea metodelor fiziologice,biochimice şi morfologice în scopul rezolvăriiproblemelor practice ale agriculturii. Începând cuprimele sale lucrări ştiinţifice în anii ‘60 ai secoluluitrecut, studiind dinamica conţinutului de glucide laviţa de vie altoită de origine europeană şi americană,pentru prima dată, împreună cu şeful său ştiinţific,doctorul M.Mihailov, stabileşte cauza pieirii viţeide vie altoite la frig – lipsa afinităţii proceselorfiziologice dintre altoi şi portaltoi, adică a viţelor deorigine europeană faţă de altoiurile americane şi căportaltoaele nu sunt adaptaţi la condiţiile climatericedin Moldova, de aceea autorii propun ca portaltoaehibrizii dintre soiurile americane şi cele europene.Cu anii, au fost aprofundate cercetărilefundamentale consacrate determinări tipului demetabolism, legităţilor acumulării şi depuneriisubstanţelor plastice de rezervă, restructurăriimetabolismului sub influenţa condiţiilor fluctuantepe parcursul ciclului anual de creştere şi dezvoltarea plantelor etc.Pentru prima dată au fost stabilite particularităţileprocesului de depunere a substanţelor plastice derezervă în diverse perioade de creştere a viţei de vie,evidenţiate componentele structurale ale plantelor încare au loc modificările glucidelor macromoleculareîn perioadele critice, s-a demonstrat rolul determinantal solidităţii şi persistenţei sistemelor coloidale şiapei legate în manifestarea rezistenţei plantelor.O etapă importantă în dezvăluirea proceselorfiziologo-biochimice a rezistenţei la frig a viţeide vie prezintă teza sa de doctor «Физиологобиохимическиеособенности зимостойкостивинограда в связи с условиями произрастанияв Молдавии», susţinută cu brio în AŞM în a.1968.Lucrarea generalizează datele proprii şi bibliografice,constituind un suport esenţial în elaborarea bazelorştiinţifice ale dezvoltării culturii viţei de vie în ţară.În linii generale, au fost evidenţiate mecanismelefiziologo-biochimice şi structurale, rolul coloiduluihidrofil cu diverse capacităţi de legare a apei,modificările substanţelor cu grad înalt de polenizareîn procesul de călire a plantelor şi propuse măsuriconcrete pentru dezvoltarea culturii viţei de vie.Deşi teza de doctor a lui Al.Chirilov a avut orezonanţă largă, conducerea de atunci a Institutuluide Fiziologie şi Biochimie a Plantelor încă timpde 4 ani îl reţine în aceeaşi funcţie de colaboratorştiinţific inferior. Numai în 1972 devine colaboratorştiinţific superior. În tot acest răstimp doctorulîn biologie Al.Chirilov aprofundează şi extindecercetările în domeniul fiziologiei şi biochimieirezistenţei şi productivităţii. În această ordine deidei, stabileşte prin ce se disting soiurile de viţă devie nerezistente de cele rezistente la ger. Doctorulîn ştiinţe biologice Al.Chirilov demonstreazăcă soiurile rezistente se caracterizează princreşterea mai intensă în perioada de toamnă-iarnăa capacităţilor de legare a apei şi prin menţinereaapei legate conjugate în condiţiile flexibile aletemperaturii, dar nu în cantităţile ei absolute. Înnumeroasele publicaţii aduce dovezi, că rezistenţa lager este un fenomen integrat şi genetic determinat,dar se realizează prin restructurarea metabolismuluiplantelor sub influenţa diferitor factori pe parcursulciclului anual de creştere şi dezvoltare a plantelor, înurma căreia se modifică particularităţile biochimice,structurale, fizico-chimice şi biofizice ale celulelor.Intensitatea decurgerii acestor procese depinde destarea plantelor înainte de iernare, caracterul şiintensitatea factorilor ce acţionează asupra lor înperioada toamnă-iarnă.Indiscutabilă este contribuţia lui Al.Chirilovîn ceea ce priveşte cercetarea mecanismelorfiziologo-biochimice ale rezistenţei viţei de vie latemperaturile negative în diferite etape de călireîn perioada toamnă-iarnă, care în linii generale semanifestă prin:1. creşterea potenţialului osmotic ca rezultatal acumulării substanţelor micromoleculare;2. formarea sistemelor coloidale stabile, careposedă capacităţi înalte de reţinere a apei;3. formarea complexelor stabile înprotoplastele puternic deshidratate, în care rolulstabilizator în locul apei îl îndeplinesc glucidele şiproteinele micromoleculare.nr. 3(18), septembrie 2010 - 151

AkademosEste unul printre primii cercetători care a efectuatperiodizarea, a descris consecutivitatea şi a evidenţiatimpactul proceselor de restructurare metabolică şifizico-chimică, inclusiv suprarăcirea plantelor deviţă de vie la trecerea lor din starea de vegetaţie înstarea de manifestare a rezistenţei la condiţiile deiernare, ceea ce a dat posibilitate de a aplica măsuriorientate asupra plantelor pe parcursul vegetaţieipentru a spori rezistenţa lor în perioada toamnăiarnă,precum şi elaborarea unor metode de estimarea rezistenţei. Dr. Alexandru Chirilov a argumentatdin punct de vedere fiziologic modalitatea cultivăriiviţei de vie în Republica Moldova pe tulpină înaltă,a stabilit gradul de rezistenţă la temperaturi scăzutea peste 20 de soiuri noi create.Spre finele anilor ‘70 ai secolului trecut doctorulAlexandru Chirilov este recunoscut ca cercetătorde cea mai înaltă calitate, cu rezultate ştiinţificesemnificative, motiv pentru care conducereaInstitutului de Fiziologie şi Biochimie îl numeşteîn a. 1976 director adjunct pentru problemele deştiinţă. Iar în 1983 doctorul Al.Chirilov este înunanimitate ales secretar ştiinţific al Secţiei deŞtiinţe Biologice şi Chimice a AŞM. În aceastăfuncţie de mare răspundere, pe care a exercitat-ope parcursul a 15 ani, el şi-a consolidat reputaţiade manager cu capacităţi deosebite: abil în acolabora cu conducătorii de institut, principial în aasigura disciplina realizării hotărârilor Secţiei şi aPrezidiului AŞM, în a evalua obiectiv şi transparentactivitatea institutelor din subordineLuând în considerare, că în ultimul timp îndomeniul fiziologiei plantelor o atenţie deosebită seacordă studierii mecanismului stresului şi adaptăriiplantelor către factorii mediului ambiant, doctorulîn biologie Al.Chirilov este printre primii savanţiîn fosta URSS care au iniţiat studii speciale înacest sens. Printre rezultatele sale obţinute merităde a fi menţionate cele ce-au permis de a stabili căstresul la plantele leguminoase se manifestă deja ladiminuarea umidităţii solului până la 60-65% CTA,iar cele adaptive – la diminuarea umidităţii soluluipână la 50-45% CTA. Pentru prima oară, au foststabilite unele mecanisme fiziologice ale plantelorla influenţa factorilor stresogeni, a fost demonstratcă dacă stresul hidric moderat de scurtă durată laplante provoacă diminuarea hidratării ţesuturilorfrunzelor, intensităţii transparenţei şi emisieicăldurii cu sporirea capacităţii de reţinere a apei şiforţei de sucţiune, cu sporirea acumulării proteinelorenzimatic active şi structurale, cu modificarearepartizării apei în diferite compartimente alesimplastului şi apoplastului, apoi cel de lungădurată la plantele cu genotip rezistent, pe fundaluldiminuării conţinutului total de apă şi a altormodificări caracteristice pentru stresul de scurtădurată, conduce la o deshidratare mai moderată aapoplastului.În cercetările ştiinţifice din ultimul timp, savantulacordă o mare atenţie explorării substanţelor biologicactive şi fertilizanţilor în scopul utilizării acestorapentru a spori gradul de productivitate şi rezistenţăa plantelor cultivate în condiţii pedo-climatericenefavorabile.În perioada de activitate ,Al.Chirilov a avutmarea fericire să-şi facă stagiuni şi să-şiperfecţioneze cunoştinţele în centre ştiinţifice deprestigiu din Rusia – laboratoarele academicianuluiI.I.Tumanov (1961) şi a profesoarei Olga Kulaeva(1982-1983) de la Institutul de Fiziologie a Plantelor„K. A. Timireazev” al AŞR, unde a studiat efectulde suprarăcire în legătură cu rezistenţa la ger aplantelor perene şi mecanismele acţiunii fiziologicea substanţelor biologic active asupra plantelor. Deasemenea, şi-a perfecţionat cunoştinţele în şcolileştiinţifice de fiziologie a plantelor din Puscino(1991) şi Zelenograd (1993).Este autor a peste 200 de lucrări ştiinţifice,inclusiv 3 monografii (coautor), o broşură metodică,2 recomandări metodice de analiză biochimică, 12recomandări practice şi 10 brevete de invenţie.Realizările sale în sfera de cercetare şi inovareau fost expuse la peste 30 de foruri ştiinţifice, laSaloane Naţionale şi Internaţionale (Chişinău, Iaşi,Bucureşti, Geneva, Bruxelles, Moscova). A pregătit3 doctori în ştiinţe biologice. Actualmente estesecretar responsabil al revistei „Buletinul AŞM.Ştiinţele Vieţii”.Dr. Alexandru Chirilov deţine titlul de Omemerit în ştiinţă şi cea mai înaltă distincţie aAcademiei de Ştiinţe a Moldovei – medalia DmitrieCantemir, cea inovativă – medalia Henri Coandă,8 medalii de aur, 8 de argint, 4 de bronz la diferitesaloane internaţionale de invenţii etc.Cu ocazia aniversării a 75-ea, îi dorimomagiatului, dlui doctor Alexandru Chirilov, precumşi soţiei sale – doctor în ştiinţe biologice EleonoraChirilov, sănătate şi forţă de muncă.Academician Teodor Furdui,prim-vicepreşedinte al AŞM,dr. Valentina CiochinăDirector al Institutului de Fiziologieşi Sanocreatologie al AŞM152 - nr. 3(18), septembrie 2010

JubileuUN DESTIN ÎNGEMĂNATCU MATEMATICA ŞI IUBIREADE ŢARĂDr. hab. Alexei CAŞUla 70 de aniMatematician, domeniul ştiinţific: algebracu specializarea în teoria inelelor, modulelor şia categoriilor. Doctor habilitat în ştiinţe fizicomatematice(1991), profesor universitar (2000).Tainele teoriei inelelorcercetate de un savant autohtonÎl cunosc pe omagiat, profesorul Alexei Caşu, deaproape două decenii, de când am început să activez laCentrul de Presă al Academiei de Ştiinţe a Moldovei,organizat în decembrie 1991. Am mai scris şi cu alte ocaziică atunci, la 15 decembrie, în prima mea zi de muncă, amfost martora unei mari tragedii din viaţa familiei Caşu, lacare voi reveni – nu putem trece peste acest moment tristoricât de mult ne-am dori-o. Dar astăzi, la aniversareasavantului, e cazul să vorbim despre alte aspecte ale vieţiişi activităţii sale cu evenimente pozitive şi semnificative,căci şi de acestea a avut parte matematicianul AlexeiCaşu, de când şi-a legat destinul, în 1965, cu Institutulde Matematică şi Informatică al AŞM (actuală formulă),fondat de acad. Vladimir Andrunachievici, algebrist curenume mondial.Până la acea etapă a vieţii sale Alexei Caşu trecusedeja universităţile vieţii. S-a născut la 20 august 1940în satul Sadaclia, Basarabeasca, a absolvit şcoala medieîn satul natal (1947-1957). Îşi continuă apoi studiile laFacultatea de Fizică şi Matematică a Universităţii de Statdin Chişinău (1958-1963). A urmat serviciul militar înArmata Sovietică (1963-1965), după care, în acelaşi an,a fost angajat la Institutul de Matematică şi Informaticăal A.Ş.M.. Aici a parcurs în formarea sa profesionalătoate funcţiile ierarhice: laborant (1965-1967), cercetătorştiinţific inferior/stagiar (1967-1971), cercetător ştiinţificsuperior (1971-1991), cercetător ştiinţific coordonator(1991-1992), director adjunct (1992-1998), cercetătorştiinţific principal (1998- prezent).L-a avut ca mentor în materie de ştiinţă pe acad.Vladimir Andrunachievici, al cărui ciclu nou de lecţiiîn domeniul teoriei inelelor îl frecventa alături destudenţii USM. În calitate de doctorand era consultat deconducătorul său şi duminica, la domiciliul acestuia depe str. Academiei, în restul zilelor academicianul fiindocupat până peste cap cu obligaţiunile administrative.Prin şcoala duminicală a lui Andrunachievici, cu un prânzgustos şi de saţ, gătit de soţia sa, au trecut toţi doctoranziisavantului.Peste patru ani (a. 1969) Alexei Caşu a susţinutteza de doctor (candidat) în ştiinţe fizico-matematiceîn cadrul Consiliului ştiinţific al Universităţii de Statdin Moldova, iar pe cea de doctor habilitat – în a.1991 (Universitatea de Stat din Sankt Petersburg).I s-au conferit titlurile de cercetător ştiinţific superior (a.1978), de profesor universitar (a. 2000).Colegii de serviciu îi apreciază simţul de actualitateîn matematică şi tendinţa permanentă de desăvârşireprofesională. În 1986 Alexei Caşu a avut un stagiu ştiinţificde un an la Sankt Petersburg la LOMI (secţia din Leningrada Institutului de Matematică al A.Ş. a URSS). Şi-a extinsîn permanenţă orizontul său matematic, studiind literaturade specialitate. A fost profesor invitat pentru ţinerea unorcicluri de prelegeri cu durata de 1-2 luni la Taşkent (1978);Iaşi (1991); Lvov (1987, 2005) etc.Profesorul Alexei Caşu, după cum considerăacademicianul Mitrofan Ciobanu, preşedintele SocietăţiiMatematicienilor din Republica Moldova, este untalentat matematician şi un mare patriot. Discipol a doiiluştri algebrişti, academicienii V. Andrunachievici şiIu. Reabuhin, şi-a ales o nouă direcţie de cercetare îndomeniul algebrei contemporane – studiul categoriilorde module peste un inel dat. O analiză a categoriilor demodule nu poate fi profundă fără o cercetare detaliată şioriginală a proprietăţilor algebrice ale diverselor clasede module. Din acest punct de vedere, profesorul AlexeiCaşu a reuşit să descopere noi relaţii fundamentale întreradicali, preradicali, torsiuni, cotorsiuni, functori şi altenoţiuni algebrice fundamentale. Rezultatele obţinute peparcursul a 45 de ani de activitate ştiinţifică creatoare suntsurprinzătoare prin profunzimea abordării problemelorcercetate. Aceste succese impresionante au fost posibilegraţie devotamentului său faţă de ştiinţă, capacităţiienorme de muncă, principialităţii, înţelepciunii.După cum am observat, domeniul de cercetare al dluiAlexei Caşu, ţine de algebră cu specializarea în teoriainelelor, modulelor şi categoriilor. Problemele studiate sereferă în principal la radicali şi torsiuni în categorii demodule. A publicat peste 110 lucrări ştiinţifice în revistede specialitate în ţară şi peste hotare, inclusiv articole,preprinturi, lucrări de sinteză şi patru cărţi (2 monografiişi 2 manuale pentru studenţi). O bună parte din rezultatelefundamentale ale algebristului Alexei Caşu sunt incluse înmonografiile de prestigiu ale cunoscuţilor matematicienidin lume J. Golan, B. Stenstrom, L. Bican, T. Kepka,P. Nemeç, L.A. Skorneakov. Referinţe de esenţă larezultatele omagiatului putem întâlni în articoleleştiinţifice ale mai multor specialişti de valoare dinAustria, Ungaria, Ucraina, Germania, România, Cehia,Suedia, Rusia etc. Expuneri succinte ale acestor rezultatepot fi găsite şi în principalele reviste referative din lume(Mathematical Rewievs, ZB Math, РЖ Математика).A fost conducătorul ştiinţific a doi doctoranzi, care aususţinut tezele de doctor, iar unul dintre ei – şi teza dedoctor habilitat.nr. 3(18), septembrie 2010 - 153

AkademosÎn prezent, profesorul Alexei Caşu este considerat,incontestabil, unul dintre specialiştii de frunte în domeniulteoriei inelelor, modulelor şi categoriilor. A prezentatrezultatele cercetărilor sale la conferinţe ştiinţificeinternaţionale din astfel de state ca Austria, Germania,Ungaria, Polonia, Bulgaria, România, Federaţia Rusă,Ucraina. Ca organizator, moderator şi responsabil deprograme şi secţii a participat la toate manifestărileştiinţifice, organizate de Societatea Matematicienilordin ţară, precum şi la cele de profil, care au avut loc înUcraina, România, Moldova. A fost invitat cu referat înplen şi la conferinţa (work shop), organizată la Varşovia,în centrul de matematică Stephan Banach, 2009.Merită a fi apreciată activitatea didactică a prof.Alexei Caşu, care timp de 45 ani a colaborat cu Catedra dealgebră şi geometrie a Universităţii de Stat din Moldova,susţinând atât cursuri generale, cât şi opţionale pentrustudenţi şi masteranzi. În perioada 2002-2008 a condusseminarul ştiinţific orăşenesc din Chişinău ”Algebra şilogica matematică”, activează de mult timp ca membrual biroului Societăţii Matematicienilor din RepublicaMoldova.Dar să revenim la o apreciere, făcută de acad.Mitrofan Ciobanu cu referinţă la dl Alexei Caşu: este unmare patriot. Astăzi se declară ca atare multă lume, darAlexei Caşu n-a făcut-o niciodată. Este un om modest,retras, nu face declaraţii, dar această calitate a sa seevidenţiază, în primul rând, prin ceea ce face zi de zipentru familia sa, pentru ştiinţă şi pentru ţară.Gheorghe Caşu, eroul nostru naţional,este fiul lui Alexei CaşuNe reîntoarcem la subiectul de la începutul publicaţiei.15 decembrie 1991 fusese declarată zi de doliu în RepublicaMoldova. În această zi au avut loc funeraliile celor patrupoliţişti din brigada cu destinaţie specială a Ministeruluide Interne, seceraţi de o mitralieră la Dubăsari în timpulunei operaţiuni militare. Printre ei a fost şi sergentulGheorghe Caşu, student la Academia de Poliţie, în vârstăde 21 de ani, unicul copil al familiei Caşu. Colegul său, IlieDimitriu, povestea cinci ani mai târziu la o întâlnire dincadrul Liceului român-englez „Ion Creangă”, fosta şcoalănr. 11, în care a învăţat Gheorghe Caşu:Când am fost întrebaţi noi, poliţiştii din brigadacu destinaţie specială, cine va pleca la Dubăsari pentrua cuceri un post de gardişti-mercenari, care nu dorea săpredea armele, sergentul de poliţie Gheorghe Caşu a fostprintre primii care a făcut un pas înainte. Gheorghe a fostrepartizat în grupul de acoperire a colegilor săi care aplecat mai înainte. Dar în drum, prin surprindere, ei aufost atacaţi din spate de o mitralieră dintr-o grădină. Înurma acelei rafale au căzut 8 poliţişti, 4 dintre care maiapoi au decedat. Printre ei era şi Gheorghe Caşu. Postula fost cucerit, dar desigur cu pierderi irecuperabile.Gheorghe Caşu a fost decorat post-mortem cu cea maiînaltă distincţie militară – Ordinul „Ştefan cel Mare”. Ostradă din Chişinău poartă numele eroului.Într-o discuţie cu dl Alexei Caşu şi dna Maria Caşu,matematiciană şi ea, i-am întrebat cum a ajuns în forţelede poliţie fiul lor care, din câte fusesem informată, a foststudent la Institutul Politehnic.Tatăl: - Această decizie a lui Gheorghe ne-a surprinsşi pe noi. Fiul a absolvit şcoala nr. 11 cu studii aprofundatea limbii engleze, în paralel – şi şcoala republicană dematematică cu rezultate foarte bune, fiind invitat să-şicontinue studiile la Universitatea de Stat din Moldova.Dar a ales Facultatea de Electrofizică a InstitutuluiPolitehnic. A terminat primul an de studii, apoi a fostînrolat în armată. După ce s-a întors, a mai făcut un ande studii, susţinând sesiunea de vară foarte bine. Laînceputul anului trei a părăsit institutul.– A intervenit totuşi ceva în viaţa lui Gheorghe? – amîntrebat părinţii.Mama: Gheorghe a fost absorbit de valul mişcăriide eliberare naţională din Moldova în lupta pentrualfabet, tricolor, suveranitate, independenţă. În timpulserviciului militar din Ungaria (1988-1989) primearegulat „Literatura şi Arta”, pe care i-o trimeteau colegiisăi din institut. Împreună cu încă 14 băieţi moldovenistudiau materialele cu efect de bombă ale prestigiosuluisăptămânal şi susţinea întru totul ceea ce întâmpla labaştină. Când s-a întors acasă, împreună cu prietenul săuRadu Stratan participa la toate mitingurile, manifestaţiilepatriotice, organizate în capitală. Purta drapele, lozinci,căci era un băiat cinstit şi curajos. Apoi s-a încadrat înmişcarea de voluntariat. După aceea prietenul său l-aatras în poliţie, în brigada cu destinaţie specială, unde-şifăcea serviciul. Romantic de felul său, se vede că l-a atrasmai mult munca plină de risc la poliţie şi Academia dePoliţie, unde a început să-şi facă studiile.Am reprodus acest dialog din schiţa „Zbor frânt”, pecare am publicat-o în „Literatura şi Arta”, nr. 18, din 30aprilie 1992. În această perioadă de timp am urmărit viaţafamiliei Caşu în noile împrejurări, fără unicul lor fiu –unica lor dragoste şi speranţă într-un viitor împlinit. S-auconsolat cu bileţele de dragoste găsite pe mormântul fiuluide la iubita sa, cu o nouă monografie scrisă de AlexeiCaşu în domeniul algebrei şi dedicată băiatului lor, cuideea de a constitui trei premii băneşti în numele fiului şia le înmâna pe 6 iunie, de ziua lui Gheorghe, celor maibuni elevi de la Liceul „Ion Creangă”. Nu şi-au uitat fiulniciodată, ani în şir au purtat doliu, picioarele i-au duszilnic spre Cimitirul Central de pe str. Armenească.Ne-am referit la acest episod tragic din viaţa familieiCaşu, căci dacă ar fi fost în viaţă astăzi fiul Gheorghe s-armândri extrem de mult cu tatăl său care-şi marchează pe20 august jubileul de 70 de ani. Personalitate devotatămatematicii, el promovează în continuare frumuseţea şiimportanţa acestui domeniu prin lucrările publicate, darşi prin cursurile susţinute în faţa studenţilor.Pentru rezultate valoroase obţinute în cercetareşi pregătirea cadrelor ştiinţifice de înaltă calificareprofesorului Alexei Caşu i-a fost decernat Premiul”Academicianul Constantin Sibirschi” (2006), cel maiprestigios în ţară în domeniul matematicii – recunoştinţăa comunităţii matematicienilor din Republica Moldova,dar şi a celei internaţionale, întrucât lucrările prezentatela concurs sunt recenzate şi de specialişti străini.Autoritatea ştiinţifică şi civică de neclintit a omului şialgebristului Alexei Caşu merită tot respectul, apreciereaşi consideraţiunea noastră.Tatiana Rotaru154 - nr. 3(18), septembrie 2010

JubileuUN CERCETĂTORŞI ECONOMISTDE VOCAŢIEDr. Alexandru MURAVSCHIla 60 de aniCercetătorul economist Alexandru Muravschi,cunoscut specialist şi expert în domeniu, vine întoamna aniversării sale de 60 de ani cu o recoltăbogată de realizări ştiinţifice.S-a născut la 30 septembrie 1950 în oraşulChişinău. În 1967 este înmatriculat la facultatea deeconomie a Institutului Agricol „ M.V. Frunze” dinChişinău, pe care a absolvit-o cu succes în 1972.În anii 1973-1977 urmează studiile de doctorat înacelaşi institut, unde, după finisarea studiilor dedoctorat, îşi continuă şi activitatea didactică (1977–1986). Aici, la Universitatea Agrară de Stat, formulade astăzi a instituţiei, a parcurs calea de cadru didacticîn funcţiile de asistent, lector superior, conferenţiarla catedra cibernetică economică, prodecan pentruactivitatea cu studenţii de peste hotare.În 1979 a susţinut teza de doctor în economiela Institutul de Cercetări Ştiinţifice în Economie şiOrganizare a Producţiei Agricole din or. Leningradcu tema Optimizarea amplasării şi specializăriiproducţiei agricole în condiţiile cooperării întregospodării şi integrării agroindustriale.În 1983–1984 a efectuat un stagiu la ŞcoalaSuperioară de Economie şi Ştiinţe Politice dinLondra (Marea Britanie); în 1993, în cadrul altor douăstagii, a studiat programele de instruire “Agriculturaîn economia de piaţă”, USIA, în SUA, şi “Procesulunificării Europei” în Maastriht, Olanda.În 1994 şi 1998 este ales deputat în ParlamentulRepublicii Moldova, vicepreşedinte al Comisieieconomie, industrie şi privatizare, fiindu-iîncredinţată această funcţie şi în 1998. În perioadaexercitării mandatului de deputat a fost reprezentantal delegaţiei permanente în Consiliul Europei,Asambleea Parlamentară a CSI etc.Din martie până în noiembrie 1999 exercităfuncţia de viceprim-ministru, ministru al economieişi reformelor. În aceeaşi perioadă este membru alConsiliului director al Băncii Mondiale, reprezentândîn această structură Republica Moldova.Din anul 2000 activează în cadrul a diverseproiecte, finanţate de organizaţii internaţionale.În 2003–2005 este director al Departamentuluide Legislaţie a Programului de Asistenţă pentruFermierii Privaţi, finanţat de Agenţia pentruDezvoltare Internaţională (USAID); în 2006–2007– manager adjunct de proiect pentru sprijinireaîntreprinderilor mici şi mijlocii în zona rurală,susţinut de Uniunea Europeană.Din 2006 este Directorul Programul de Stat“Elaborarea mecanismelor şi metodelor de stimularea creşterii economice, de reducere a sărăciei şi deîmbunătăţire a calităţii vieţii în contextul SCERS”,Programului Naţional ”Satul Moldovenesc” şiPlanului de Acţiuni „Republica Moldova – UniuneaEuropeană”, membru al Consiliului ştiinţific alInstitutului de Economie, Finanţe şi Statistică.A publicat peste 180 de lucrări ştiinţifice şipublicistice. Este coautor al Concepţiei reformeiagrare şi dezvoltării social-economice a satului(1990), a Strategiei de dezvoltare industrialăpentru perioada 2006-2015, Codului Funciar alRepublicii Moldova, Programului de privatizare,Legii privind societăţile comerciale, Legii pentruprotejarea şi susţinerea afacerilor mici, Legii cuprivire la antreprenoriat şi întreprinderi, al altoracte normative.Colaboratorii institutului, toţi acei care auavut onoarea de a activa împreună cu doctorul îneconomie Alexandru Muravschi îi aduc sincerefelicitări, urări de bine şi de sănătate, realizări pepotriva talentului său. La mulţi ani!Echipa de cercetători a Institutului deEconomie, Finanţe şi Statistică al AŞMnr. 3(18), septembrie 2010 - 155

156 - nr. 3(18), septembrie 2010Akademos

nr. 3(18), septembrie 2010 - 157

158 - nr. 3(18), septembrie 2010Akademos

nr. 3(18), septembrie 2010 - 159

160 - nr. 3(18), septembrie 2010Akademos