Vatra veche 5. 2010

Lunar de cultură * Serie veche nouă* Anul II, nr. 5(17), mai 2010 *ISSN 2066-0952VATRA, Foaie ilustrată pentru familie (1894) *Fondatori I.Slavici, I.L. Caragiale, G. CoşbucVATRA, 1971 *Redactor-şef fondator Romulus Guga* VATRA VECHE, 2009, Redactor-şef Nicolae Băciuţ____________________________________________________________________________________________________________________5

FerestreUNDE-ŢI SUNT OCHII ?Unde-ţi sunt ochii ce-au privit cu seteDuioasa-nlănţuire de prigorii,Tânjind să guste-n simţuri, prin toţi porii,Ispita noastră prinsă în sonete ?Unde-ţi e gura rânduind istoriiCu cei ce uită îmboldiri asceteŞi sorb cu râvnă patimi, să se-mbeteDe taina coapsei cucerind victorii ?Unde-ţi e palma stăruind pe cuie,Ca să-mi aline plânsul ce-l îngânŞi să-mi întoarcă pârgul de gutuie ?În pleoape zbateri şi mirări amân,Iar gesturi tandre care-n carne suieDoar umbre-n tremur, fără trup rămân.5 octombrie 2005 - 5 aprilie 2010ADRIAN MUNTEANUSimion Legian, Navigator nordic______________________________________________________________________5/2010La ce bun?, Nicolae Băciuţ/3Invitaţie la vers/3Vatra veche dialog cu Ion Buzaşi, de Valentin Marica/4Un eminescolog bine temperat, de Ion Pachia Tatomirescu/6Emil Cioran, Invincibilitatea locului, de Valentin Marica/7Vasile Voiculescu în romane documentare, de GheorhgePostelnicu/9Vatra veche dialog cu Stela Popa, de Liliana Moldovan/11Dulce harababură, Scrise cu greu, Cleopatra Lorinţiu/13Cronica literară. Un neoromantico-expresionist hunedorean IonUrdă, de Adrian Botez/14Un evadat prins (Răzvan Ducan), de Elena M. Cîmpan/15Filtre. Recuzită lexicală în „monorim” (Sorin Basangeac), de EugenAxinte/17Târgul de carte (Sorin Basangeac, Dumitru Nicodim),deA.I.Brumaru/18A murit Priam (Mihai Arsene), de A.I.Brumaru/19Camelia Petre şi poezia ce nu îşi pierde urma, de Ionuţ Caragea/20Cu filosofie prin labirintul poeziei (Nicu Ciobanu), de Elena M.Cîmpan/21Politologie şi morfologie socială contemporană (Lucian Hetco), deIon Pachia Tatomirescu/22Alpha, Sub semnul începutului, de Mircea Moţ/23Umbra şi labirintul, de Cezar Boghici/23Anticariat. Sub arcuri de lumini, de Daniel Lăcătuş/25Poeme de Eugen Axinte/26Interviurile lui Marin Mincu, de Dragoş Vişan/28Radu Gyr, Jésus dans ma cellule, versiunea franceză de IonRoşioru/31Poeme de Melania Cuc/32Reflecţii despre carte, bibliotecă, lectură – Antologie de DimitriePoptămaş/34Documentele continuităţii. Spinoasa problemă a aromânilor (II), deAdrian Botez/35Poetica imaginii, în ceremonialul de trecere, de Luminiţa Ţaran/37O carte document, de Mihai Ştirbu/39Vatra veche dialog cu Lidia Kulikovski, de Liliana Moldovan/40Poeme de Vasile Zetu/42Starea prozei, Strigoaia, de Lucian Mănăilescu/43Două universuri, de Ştefan Goanţă/44Asterisc. Întoarcere în trecut – colegi, de Elena Neagoe/46Biblioteca Babel. Poeme de Zosa Buson, în româneşte de IonRoşioru/50Prietenii mei, poeţii internauţi – Ion Buciuman, de MarianaCristescu/51Mapamond. Corrida de toros, de Gabriela Căluţiu Sonnenberg/52Reflecţii în Pacific. China văzută din SUA, de David JosephFirestein/ 54SUA văzute din China, de Zhang Aixue, în româneşte de RoxanaPopescu Dumitru / 55Celule în intensivă, de Nicola Rampin, În româneşte de ElenaDaniela Zgondea şi Eugen Evu/ 56Michel Bénard, Cuvântul ce dă glas tăcerii, în româneşte deGabriela Mocănaşu/57Poeme de Nuri Plaku (Albania), în româneşte de Baki Ymeri/57Calea de acces. Cu Vauban în România şi Italia, de Mirela CorinaChindea/58Michel Collot, Poezia modernă şi structura orizontului, înromâneşte de Gabriela Mocănaşu/59Un român în India, file de jurnal, de Ovidiu Ivancu/61Poeme de Ion Scorobete/62Vatra veche dialog cu Suzana Fântânariu, de Nicolae Băciuţ/63Împachetări pentru suflet (Nicolae Băciuţ – Suzana Fântânariu), deMelania Cuc/66Interviu cu pictorul Marcel Lupşe, de Menuţ Maximinian/67După-amiază în Spania cu Maestrul Nicăpetre, de GabrielaCăluţiu/68Vatra veche dialog. Simion Legian, un meşter, de Iulian Dămăcuş/71Literatură şi film. Vremea lo virii cu cappul, de AlexandruJurcan/72Scena. Ion Săsăran (III), de Gherasim Domide/73Dialog epistolar. Luxul lecturii, azi. Rezistenţa prin lectură, deMariana Cheţan/74Opinii. Impostura în poezie, Apogeul imposturii (Mihai Gălăţanu),de Ştefan Goanţă/75Mihaela malea Stroe/77Imaginea scriitorilor în mas-media, de Menuţ Maximinian/78Curier. De la „Vatra” veche la noua „Vatra veche/79Puls. Literatura pentru copii în Republica Moldova, de MirelaCorina Chindea/82Concursurile „Credo”, „Prima iubire”, „Romulus Guga”/82Manifestări la Biblioteca „O. Ghibu”, de Ragac Raia/83Mărturiile lui D. Ciobanu, de Ragac Raia/84Excelsior. Chip bătrân şi suflet tânăr, de Christina C. Blegu/86Album, Cărţi noi/87Starea prozei. Pericol de viaţă, de Mirela Gruiţă/88Număr ilustrat cu reproduceri după lucrări de Simion Legian

La ce bun?A trecut un an, de la apariţia revistei Vatra veche,reuşind în acest interval nu doar să “recuperăm” anul2009, tipărind 12 numere, chiar dacă primul număr aapărut în martie, dar şi să creştem treptat numărul depagini, de la 20, cât avea, simbolic, raportat la Vatralui Romulus Guga, la 88 de pagini, cifră la care amdecis să ne oprim, din raţiuni... financiare (publicaţiase realizează nu doar din surse private, ci din sursepersonale), ceea ce poate însemna, dintr-un punct devedere, un confort al independenţei, asumându-nesacrificiul (revista apare şi tipărită) ca pe o “necesitateînţeleasă”.A fost un entuziasm în care n-am inclus decât o cotăsporită de speranţă, fără a intui dimensiunea ecouluirevistei, interesului pe care l-ar putea stârni aceasta,pe o piaţă asaltată de tot felul de publicaţii culturale,de anvergură locală sau naţională. Nu ne-am propussă luăm locul nimănui, ci să câştigăm un loc al nostru,să ne găsim cititorii noştri, colaboratorii, fiindcărevista îşi conturează sumarul din generozitateaacestora (nu ne permitem să plătim drepturi de autor,ceea ce e în contradicţie cu un principiu spre careprivim cu admiraţie şi invidie: orice muncă trebuieplătită, nu doar răsplătită prin mulţumiri şi strângeride mână!).Avem chiar un portofoliu subtanţial, cu care, laaceastă dată am putea acoperi tot anul 2010, semn căsentimentul jerfei şi bucuria scrisului fac casă bună.Poate a putut părea unora un orgoliu excesiv, lipsăde modestie, includerea în sumar a rubricii “Curier”,cu opinii ale cititorilor, colaboratorilor, într-un fel decorespondenţă deschisă, de transparenţă acomunicării, un seismograf al receptării, un feed backal mesajului publicistic.Dacă am tăia din elogiile şi felicitările decircumstanţă şi tot ar mai rămâne ceva care sămotiveze, să susţină eforturile noastre de a merge maideparte, de a continua să deschidem revista celor carecred în ea, autori şi cititori.Dacă iniţial am trimis revista la peste 5000 adrese deemail, pe lângă tirajul tipărit, suntem în faza în caream început să organizam şi sistematizăm alfabeticdestinatarii noştri şi să-i rugăm pe cei care nu dorescsă mai primească revista să ne semnaleze acest lucru,pentru că nu dorim să intrăm nici în casa, nici însufletul nimănui cu forţa.Surpriza a fost că am stârnit dorinţa de colaborarenu doar la un cerc de mai vechi sau noi amiciţiiliterare, ci şi a unora care au stat în “stand by” cuscrisul, întrebându-se, de loc retoric, la ce bunrevistele literare în vreme de criză?Nu am avut prejudecăţi, n-am ales colaboratorii “pesprânceană”, am asigurat tuturor care am crezut căau ceva de spus, spaţiu tipografic, chiar dacă nu ne-amîntâlnit întotdeauna în opinii. I-am considerat de bunăcredinţă, am fost de bună credinţă.NICOLAE BĂCIUŢAsociaţia Scriitorilor din Cluj a iniţiat, prin Irina Poantă,editarea unei antologii de poezie Invitaţie la vers, cuversuri alese de membri ai Asociaţiei din literatura românăşi universală şi pentru “a fi recomandate locuitorilorClujului ca veritabile aforisme de conferit pregnanţă şiadâncime vieţii cotidiene. Poezia ca vistiernic al fiinţei”.Iată şi o parte din propunerile lui Nicolae Băciuţ.Cunosc vieţi, de care m-aş lipsiCu Bucurie -Şi altele - în care absenţa unei clipeE cât o veşnicie.EMILY DICKINSONNu spun nimic despre închisorile mele, nici despremilioanele de săraci care trăiesc în ghivecele mele deflori sub lumina a cinci sute de sori.ALLEN GINSBERGdar, cum zice Dumnezeu,stând picior peste picior,Observ că am făcut mulţi poeţidar prea puţinăpoezieCHARLES BUKOWSKIBuffalo Bill edefunctcel ce călăreaargintiu-luciosul ca apaarmăsarşi nimicea unudoitreipatrucinci porumbei uite-aşaIsuseera un bărbat frumosşi ceea ce vreau să ştiu ecum ţi se pare băiatul tău cu ochi albaştriCoană Moarte.E. E. CUMMINGSEu fost-am totuşi un copac în pădureŞi-am înţeles mai multe lucruri noiNebune până-atunci la mine-n minteEZRA POUNDŞi fiecare felinar sub care trec în drumul meuPulsează ca o tobă resemnată,Iară prin spaţiile întunecimiiMiezul de noapte zgâlţâie amintireaAşa cum un nebun zgâlţâie o muşcată uscată.T.S. ELIOTDincolo de cenuşăCu părul meu roşu eu mă ridic la cerŞi înghit bărbaţi ca pe eter.SYLVIA PLATHSufletul mi-i totuşi plin de rost,Gerul şi zăpada-mi saltă ţelul,Fiindcă peste toate câte-au fost,Râde pân-la lacrimi clopoţelul.SERGHEI ESENIN

VATRA VECHEDIALOGcuIon BuzaşiSpre Blaj, Casamemorială a unei întregiculturi...- Blajul mai are un nume, celdat de Eminescu...- Numele eminescian al Blajuluieste Mica Romă, nume bine ales,Eminescu intuind dimensiuneaistorică şi culturală a oraşului ŞcoliiArdelene. În salutul lui Eminescu dela începutul lunii iunie 1866, „Tesalut, din inima mea, Romă Mică”,este o sinteză a istoriei Blajului.- Exclamaţia lui Eminescu înfaţa Blajului este mai amplă. Deobicei, sunt citate doar primelecuvinte.- După mărturiile celor care l-auînsoţit pe poet de la Târgu-Mureş spreBlaj, Eminescu a mai adăugat: „Îţimulţumesc, Dumnezeule, că maiajutat s-o pot vedea!”- Spuneaţi că visul tainic aloricărui istoric literar este să scrieo carte despre Eminescu. Aţi scrisEminescu şi Blajul. Continuă să fieprezent, în preocupările exegezeieminesciene, acest subiect?- Eminescu şi Transilvania esteun amplu capitol de cercetareeminesciană. Trebuie să-i amintesc,pentru latura documentară de excepţiea cercetării, pe Dimitrie Vatamaniuc,autorul volumului Eminescu şiTransilvania, şi pe bucovineanulGraţian Jucan, care a publicatEminescu şi Ardealul.Eu însumi, în afară de cartea pecare aţi pomenit-o, Eminescu şiBlajul, am publicat, în 1997, laEditura Bălgrad din Alba-Iulia,Eminescu şi Transilvania, iar lasfârşitul lui 1999, la Editura Timpuldin Reşiţa, am publicat o carte destudii şi articole despre legăturile luiEminescu cu Transilvania.- Cine a deschis acest drum deistorie literară – Eminescu şiTransilvania?- Eu cred că primul care a vorbitla modul serios despre importanţaTransilvaniei în viaţa şi opera luiEminescu a fost Nicolae Iorga, înIstoria literaturii româneşti din 1929,capitolul „Eminescu, expresieintegrală a sufletului românesc”.Consider că acest text este punctul deplecare al cercetărilor legate deEminescu şi Transilvania.Ce spunea Iorga? Poetul a fostmai mult în treacăt la Blaj şi trecereaaceasta prin Blaj, legăturile sale cuardelenii au avut o foarte mareinfluenţă asupra lui, influenţă care sedatoreşte înainte de toate cunoaşteriimaselor ţărăneşti, neprefăcute decultura superficială străină.Trebuie să fii trăit cineva la Blajînainte de război, pentru ca săînţeleagă ce înseamnă acest Ardealblăjean. Blajul nu este numaicatedrala fastuoasă a canonicilor, nueste nici şirul de case ale acestorcanonici – profesori, ci sunt copiii dela ţară, cari vin acolo la şcoli; aspri,încă cruzi, porniţi dintr-o viaţăţărănească profundă, tradiţional –virtuoasă, cu merindea adusă de acasă(...) În mediul acesta s-a formatEminescu, băieţelul din Moldova-de-Sus, cu atâtea amintiri istorice, carenu s-au pierdut niciodată...Iorga spune un lucrufundamental. Dacă Bucovina aînsemnat pentru Eminescu cultulpentru trecutul istoric, pentru Ştefanşi Putna, cunoaşterea favorizată deBlaj a maselor ţărăneşti tradiţionalvirtuoasei-a direcţionat o altăcoordonată a gândirii, mai ales înpublicistică, respectul pentru clasaţărănească; idee pe care o va preluadin publicistica lui Eminescu, O.Goga. Iorga deschide un drum spreadâncirea cercetării. Nu se poateexplica Eminescu gazetarul fără acestcontact cu Blajul, luând apărareapoporului român din Transilvania, cuargumente ce ne amintesc paginile luiPetru Maior sau discursul luiBărnuţiu, pagini polemice care îiatrag şi primul proces de presă.Eminescu a cunoscut folclorulromânesc din Transilvania. Ediţia luiDimitrie Murăraşu dovedeşte căEminescu cunoaşte folclorultransilvan, de asemenea îi cunoştea pecărturarii ardeleni ai timpului, desprecare a scris în publicistica de la„Timpul”.- Mircea Eliade vorbea de opecete a Blajului în culturaromână. Cum trebuie să vorbimastăzi despre spiritul blăjean încultura română?- În articolul Pecetea Blajului,vorbeşte de imaginea Blajului încultura română modernă. La Blaj,spune Mircea Eliade, s-a trezitconştiinţa latinităţii noastre şi, odatătrezită, această conştiinţă n-a maiputut fi nimicită de nimeni şi denimic. Limba şi literatura poartăpecetea făurită de Blaj, cu lacrimi,sânge şi geniu, pe care numaiistoricul care şi-a închinat viaţa,cercetând această „epocă eroică”, leştie. Acest spirit blăjean, sesizatînainte de Mircea Eliade de cătreEminescu, se poate vedea prindeschiderea aceasta largă a ŞcoliiArdelene spre Europa şi apoi într-unsentiment naţional curat, fără urme deşovinism, dar cu o respectabilămândrie naţională.- Blajul i-a făcut reverenţă luiEminescu, însă tot aici s-a născut şicel mai virulent atac, pamfletulantieminescian al lui Al. Grama.- Am scris şi am revenit la acestsubiect într-o convorbire cu acad.Mihai Cimpoi, încercând să arăt, fărăsă scuzăm ieşirile pamfletare alecanonicului blăjean, altfel un om decultură, că ele au în contextul epocii oexplicaţie – nicidecum o justificare.Blajul nu era pregătit pentrureceptarea poeziei eminesciene, aicifiind mai mult o tradiţie istorică şifilologică. Poezia lui Eminescu, prinnoutatea ei, a fost receptată puţin.→

Cartea lui Al. Grama era scrisăca o îngrijorare pentru poezia luiEminescu, pe care o recepta în laturaei superficială. Vorbind despre geniiadevărate şi genii false, Gramasubliniază, tranşant: „adevărul e căEminescu n-a fost nice geniu şi nicebarem poet”.- Ce vis „nerod”, spuneaLucian Blaga, al omului care eraincapabil să prindă în justeţe vreoidee, dar care se aventura îndispute grosolane. Nu acelaşitratament i-l aplică AlexandruMacedonski, entuziasmat căblăjeanul canonic a scos adevărulla lumină, drept pentru care îiîntinde „mâna cordială” şi-lfelicită. Macedonski, într-oscrisoare, se angajează să-irăspândească lui Al. Grama„cărticica completă şinepasionată”. Aceste date suntcuprinse de dumneavoastră în acel„camilpetrescian dosar de istorieliterară”, cum numiţi Eminescu şiBlajul.- Din fericire. cartea lui Gramanu a avut efectul scontat. Profesorii şielevii Blajului au fost în continuareatraşi de Eminescu, încât nu se poatevorbi de o interzicere a lui Eminescula Blaj. Elevii îl citeau cu voluptateafructului oprit. Există un adevăratcurent eminescian la Blaj care s-aremarcat apoi în scrierile profesorilorde la începutul secolului nostru.- „Îngerul vagabond” dorea săstrăbată spaţiul românesc, dupăpropria-i mărturisire, „în cruciş şicurmeziş”. Ce a însemnat Blajulpentru biografia poetului?- În primul rând cunoaştereacărturarilor Şcolii Ardelene,cunoaşterea momentului 1848, desprecare va vorbi în Geniu pustiu şi nu înultimul rând o prietenie cu ardelenii,care va continua după Blaj la Viena şiapoi la Bucureşti.Editorii eminescieni consideră căsunt scrise la Blaj poeziile publicateîn „Familia”, elegii de tinereţe –Speranţa, De-aş avea, Dinstrăinătate, Amicului F.I., dar maiimportant este ce a rodit în scrisuleminescian după această perioadă. Văreamintesc că romanul Geniu pustiunu se poate explica fără contactul luiEminescu cu Blajul, cu CâmpiaLibertăţii, cu amintirea lui AvramIancu, că poemul Horea este unul dinprimele mari poeme închinateconducătorului răscoalei din 1784,înaintea poemelor lui Aron Cotruş şiNichita Stănescu.În călătoria lui Eminescu spreBlaj, un rol important îl joacă AronPumnul, care se bucura în Bucovinade o mare autoritate, deşi nu i-a fostprofesor la clasă, cum se spune. Alteipoteze ar fi: dorinţa de a-şi trece aiciunele examene în particular sauintenţia de a ajunge la Sibiu, undefraţii mai mari urmau şcoala. Pot fiadăugate şi cauze subiective, cum arfi legăturile lui Eminescu la Cernăuţicu tineri din Transilvania. Cercetărirecente ale lui Dimitrie Vatamaniucau stabilit că „vatra străbunilor luiEminescu” este Blajul. Din uneledocumente reiese că Cernăuţiul estebântuit în 1866 de holeră, prilejpentru Eminescu de a părăsi oraşul.- „Într-o zi frumoasă de vară,îmi făcui legăturica, o pusei învârful băţului şi-o luai la picior pedrumul cel mare împărătesc...”Mai sunt nelămuriri în acest capitolde istorie literară?- Mai sunt chestiuni nelămurite.Este controversat itinerarul acesteicălătorii. Sunt cercetători care susţincă Eminescu ar fi fost la Blaj în1863. După cercetările lui DimitrieVatamaniuc, Eminescu se afla laTârgu-Mureş la sfârşitul lui mai 1866,iar la începutul lunii iunie 1866 era laBlaj, unde a stat până la sfârşitul luiseptembrie 1866.- Nu există un MuzeuEminescu la Blaj. În cercetăriledumneavoastră, ce v-a ajutat maimult, ce documente? Ce-i spunistoricului literar mărturisirileseminariştilor blăjeni?- Aveţi dreptate, nu există unMuzeu Eminescu la Blaj care săconserve documentele, manuscrisele,ediţii din operele scriitorilorreprezentativi, care să fie în acelaşitimp şi Muzeu al Şcolii Ardelene sau,cum spunea Ioana Em. Petrescu,Casa Memorială a unei întregiculturi. Însemnătatea Blajului nu oprobează doar spaţiul transilvan.Gheorghe Bulgăr propunea un Muzeual Şcolii Ardelene cu o secţieEminescu şi Transilvania. Până laînceputul secolului, se ştia puţindespre popasul lui Eminescu la Blaj.Un cărturar blăjean, Elie Dăianu, aavut buna imaginaţie ca prin 1910 săiîndemne pe cei care l-au cunoscut peEminescu în 1866 la Blaj să-şi scrieamintirile. Spre norocul istorieiliterare, aceşti elevi blăjeni, în afarăde Ştefan Cacoveanu, careliteraturizează, neavând talent literar,şi-au scris sec amintirile, ca pe nişteprocese-verbale, dar pagini utileistoriei literare şi credibile. Dacă ElieDăianu, profesorul de la Blaj, n-ar fiavut bunul gând al adunăriiamintirilor despre Eminescu, urmeles-ar fi şters de tot. Dăianu a adunatevocările memorialistice în 1914, învolumul „Eminescu în Blaj – amintiriale contimporanilor”. De la acestemărturii va porni şi poemul biograficcălinescian din 1932. S-a simţitnevoia să se treacă de la anecdoticascăldatului în Târnavă, a unui examenincert la latină, a salutului, lasemnificaţiile popasului blăjean, laimportanţa acestui moment biograficîn creaţia eminesciană.- I-a ascultat Eminescu, laBlaj, discursurile lui TimoteiCipariu?- La Blaj l-a văzut pe TimoteiCipariu, dar l-a auzit vorbind la Alba-Iulia, la sfârşitul lunii august 1866,când a avut loc Adunarea Astrei.Eminescu a făcut drumul de la Blaj laAlba-Iulia, pentru a participa laAdunarea Astrei.- Şi-a dus Eminescu în popasulblăjean gândul până la capăt, ca săparafrazez un dicton al lui LucianBlaga?- Eminescu la Blaj şi-a dus pânăla capăt gândul, scriind cele maiimportante pagini despre importanţaacestui oraş în istoria naţională.VALENTIN MARICAÎn imagine: (de la stânga ladreapta) Ion Mărgineanu, LazărLădariu, Valentin Marica, IonBuzaşi şi Daniela Pănăzan înjuriul Festivalului NaţionalOCROTIŢI DE EMINESCU,Blaj, 20095

Eminescologie universitară, întâmpinare apolinicăa fenomenului Eminescu, echilibrare între„teze“ şi „antiteze“, între „abisul“ şi „creasta“ontologic-eminesciană etc. întâmpină DinstinsulReceptor ce îşi focalizează lupa analizei pe nouacarte semnată de prof. univ. dr. Adrian DinuRachieru, Eminescu după Eminescu «texte şicontexte», Timişoara, Ed. Augusta, 2009, fără catitlul „neutral“ al lucrării să permită vreun semnde „egalitate“ / „corespondenţă“, ori vreo conexiunede alt soi, în titlul lui Iorga, Bizanţ după Bizanţ.Din „deschiderea“ cărţii, un Argument (Convieţuireacu Eminescu) grăieşte în evantai despre «complexitateaeminesciană (ce) exclude, se ştie, o unică efigie (reducţionismulromantic, de pildă)», despre «Poetul vizitat de„gânduri uriaşe“», trăind «în proiecţie cosmică», având«instinct metafizic şi deschidere spre arhetipal», căutând«mereu nemulţumit, incapabil de a se fixa, idealitatea şimuzicalitatea» (p. 7), ori despre «fiorul cosmogonic (ce) îlîmpinge înspre „absolut“» (p. 8), despre faptul că «nuexistă un singur Eminescu» (E. Lovinescu), despre«valoarea literară a ziarismului» (asupra căreia a făcutvorbire, mai întâi, Perpessicius), despre «dezvăluirea postumelor»lui Eminescu din «legendara ladă cu manuscrisedonată de Maiorescu, în 25 ianuarie 1902, Academiei» (p.9), sau despre «„epidemia“ postumelor», despre «ideeaeditării integrale (Iorga, 1929)», despre «violenţa contestaţiilor»,«un asasinat simbolic, discreditând intenţionalrangul / statura de poet naţional» (p. 11), după cum subliniazăAdrian Dinu Rachieru cu duhul blândeţii înţelepte.Distinsul critic universitar, Adrian Dinu Rachieru, maimult ca sigur, se abţine să atragă, răspicat, atenţia „intelighenţieipostrevoluţionar-decembriste“ din Româniaprezentului democratic-junglier, al cancerigenizării sistemelorstatului şi al haosului atoatecuprinzător, că, imediatdupă Revoluţia Valahă Anticomunistă din Decembrie1989, „violenţa distructiv-contestatară“ specifică noilortipuri de războaie din finele mileniului al II-lea şi dinînceputul mileniului al III-lea, a fost atent-dirijată descursorile imperiilor recente în fostul spaţiu al Daciei (oriîn inima ei, România), prin „nepoţii“, prin „urmaşii neostalinişti“ai Anei Pauker şi ai „tribului său elitic-roşu“, cucatapultare din Moscova postbelic-secundă, într-un Bucureşti„în permanentă ebuliţie“, cu misiunea de a distrugesistematic („atunci“, după al II-lea război mondial, înnumele internaţionalismului proletar) tot ceea ce-i naţional-dacoromânesc,iar („acum“, după Revoluţia din1989, dar în numele globalismului), tot ceea ce-i tezaurmaterial şi spiritual al României, inclusiv arheul valahic(„jignit“, despre care, prin 1980, vorbea cu înlăcrimareConstantin Noica), inclusiv pe Eminescu, pe NichitaStănescu, Marin Sorescu, Grigore Vieru ş. a.Reîntorcându-ne la A. D. Rachieru, evidenţiem că volumu-iare şapte strategice secţiuni: (I) „Problema Eminescu“– un război imagologic («Cu poziţie dominantă înimaginarul colectiv românesc, Eminescu a fost fixat, prinprestigiul călinescian, sub sintagma glorioasă de poet naţional.Această consacrare simbolică, longevivă şi suspectatăde imobilism îi îngrijorează pe unii comentatorialergici, doritori a redesena canonul, erodând congelatele„tabuuri naţionale“», p. 18), (II) Anii formaţiei: amprentabucovineană («Deseori invocată, îndeosebi de cătrehiperactivii eminescologi bucovineni, fraza demai sus, aşternută cu superbie de Eminescu, trebuiecrezută doar pe jumătate. S-a cheltuit multăcerneală pentru a demonstra aborigenitatea poetului.Înainte de a aparţine unei provincii, Eminescu[…] aparţine românităţii; el afirma fărătăgadă: „vrem să rămânem români“.», p. 57),(III) Despre „reacţionarismul“ eminescian («Eminescu,bunăoară, vorbea de lăcomie şi parvenitism– folosind „statul ca unealtă“, de meschinăriaşi fracţionismul ce agită peisagiul politic,de simptomele de bizantinism şi „păpuşeria constituţională“;şi, cum aminteam, nu în ultimul rând, de „fuga demuncă“ şi lipsa de cultură adevărată, inaugurând falsacredinţă că „numai prin politică ajungi ceva“. Or, o societatecare nu se întemeiază prin muncă, avertiza marelepoet, îşi paralizează nervul vieţii sociale şi provoacă „discompunereasângelui social“», p. 120), (IV) Eminescu şiteza „formelor goale“(«În Formă şi fond, articol cules înFântâna Blandusiei, 11 decembrie 1888, ţinând de epilogulpublicistic eminescian, inflexibilul gazetar, semnândM. E., trăgea un nou semnal de alarmă, vestind că „rasaromână scade“ iar degenerescenţa ar cere, prin „propunereade reforme“, „sanificarea deplină a relelor“ printr-un„atac eroic“, concertat. Eminescu avertiza iarăşi […] că„introducerea de forme lipsite de cuprins“, nepotrivite,aşadar, este departe de a oferi o adevărată compensaţiune.»,p. 133), (V) Chestiunea basarabeană («Eminescu aînţeles că e sortit să poarte „crucea unei misiuni“ […].Încât prin scrisul său, interesat de destinul neamului, cercetapasional şi acribios geografia noastră etnică, definitămemorabil ca „o insulă mereu roasă pe margini“», p. 163;«Văzând în liderul liberal I. C. Brătianu un „agent al panslavismului“,Eminescu îl va socoti vinovat de pierdereaBasarabiei şi va condamna vehement gestul trădător, îngăduindanexarea provinciei de către imperiul ţarist.», p.167), (VI) Romanul epistolar – O iubire de altădată şi„rostul femeii române“(«Tezaurul epistolar, scos la luminăprin ediţia-surpriză Dulcea mea Doamnă / Eminulmeu iubit, îngrijită de Christina Zarifopol-Illias, Polirom,2000, reprezintă, realmente, o „comoară ascunsă“ lungăvreme […]. O biografie tragică dezvăluie o fascinantă povestede dragoste…», p. 189 / 201), (VII) Eminescu şi canonulliterar românesc («Încercând a desluşi, după „douăluni de lectură cu creionul în mână“, catalogul canonicpropus de N. Manolescu – Istoria critică a literaturii române,2008, Th. Codreanu îi consacră o carte în care, prioritar,e discutată centralitatea eminesciană, Istoria „canonică“a literaturii române, 2009, uzurpată în „hibridul“manolescian.», p. 203), şi un capitol de „închidere“,Eminescianism şi eminescologie («Lansată demultişor,ideea de a purcede la o istorie a emines-cologiei văzutăprin eminescologi, mai aşteaptă.», p. 225).Veritabil tratat de eminescologie „în recurs“, cartea luiA. D. Rachieru „ocheşte foc-cu-foc“ mediocrităţile neostalinist-culturaledin literatura valahă contemporană dinultimele decenii şi înclină – cu un bine temperat „patos allucidităţii“ – balanţa înaltului spirit justiţiar estetico-literar-valahicspre normalitate, spre certă valoare şi adevăr.Prof. dr. ION PACHIA-TATOMIRESCU6

15 ani de la moartea filozofului Emil CioranNe întâlnim în Scrisori către cei de-acasă (EdituraHumanitas, 1995), în accepţiunea critică a lui Dan C.Mihăilescu, cu „un Cioran mai transparent decât cel dinpropria-i operă”. De altfel, Emil Cioran consemna că„adevărul despre un autor e de căutat mai degrabă încorespondenţa decât în opera sa.”Opera poate fi o mască. Nietzscheeste orgolios şi profet în cărţile sale,dar abandonat în scrisori. Crezândîn piesele epistolare, însuveranitatea lor, regretându-le pecele pierdute, de tinereţe - „fiindcăprin ele m-aş putea regăsi aşa cumeram la sosirea în Franţa, la 26 deani” - Emil Cioran dezvoltă unjurnal epistolar, ca „evenimentmajor al singurătăţii”, prinnumeroasele pagini trimisepărinţilor, fratelui Aurel Cioran,prietenului din copilărie, BucurŢincu, sau cele către Mircea Eliade,Constantin Noica, MirceaVulcănescu, Arşavir Acterian, PetruManoliu, Mircea Zapraţan. Invocataimaginea aşa cum eram (dintr-unarticol publicat în Nouvelle RevueFrancaise, nr. 489, octombrie 1993)exprimă identitatea cioranianăoriginară, nerecuzată, intactă. În Semnăturile lui Cioran,intervenţia reputatului profesor Sorin Alexandrescu laediţia a VII-a a Colocviului Internaţional Emil Cioran,Sibiu-Răşinari, 10-13 mai 2001, „omul local” apare caidentitatea cea mai profundă a lui Emil Cioran, identitatepe care nu a negat-o niciodată, mereu activată desentimentul nonidentităţii pariziene.În afectivitatea cursivă a epistolarului, revenireaobsesivă a locului dintâi devine refugiu din claustrareapariziană: „La Paris, viaţa devine tot mai mult un coşmar.Ca să vezi un petic de verdeaţă îţi trebuie o oră...”, îi scriefratelui Aurel Cioran, la 14 noiembrie 1969, sau într-oaltă epistolă, datată 19 mai 1971, Emil Cioran avertizează:„A trăi aici a ajuns un fel de pedeapsă.” Blestematul Paris,un „Babel înspăimântător”, îl face pe filozof să citezecomparaţia Parisului (comparaţia cuiva) cu „o cameră degazare”, într-un limbaj de respingere totală. „Ca să văd unpic de verdeaţă – îi scrie aceluiaşi Aurel Cioran, în 7 iunie1969 – eu trebuie să iau trenul şi să fac cel puţin 50 dekilometri. Parisul se întinde ca o uriaşă balegă. Imaginea eexactă, fiindcă aici totul e poluat, aerul şi tot restul.”Tonurile pariziene apocaliptice, destăinuirile din viaţapersonală, exprimarea posibilităţilor şi imposibilităţilorscrisului literar sunt instantaneu întrerupte prin descinderiale gândului – ale visului! – în invincibilul locului natal,Răşinari. Textul scrisorii din 17 octombrie 1967 estesegmentat brusc cu întrebarea adresată lui Aurel Cioran :„Ai fost la Răşinari?” Aceluiaşi destinatar îi certifică, înscrisoarea din 3 iunie 1965, unicitatea locului: „Dupăpărerea mea, ar fi o greşeală să părăşeşti Sibiul. Am aflatcă locuieşti Pe Subt Arini. Nu există loc mai liniştit pelumea asta. Cât te invidiez!”În scrisorile către părinţi, filozoful pomeneşte, voit,mai rar de Răşinari, ocrotindu-i afectiv, bucurându-se,însă, când află veşti („ Mi-a făcut o mare bucurie că s-aprelungit tramvaiul până la Răşinari”), insistând să fie„omul local”. Scrisorile către părinţi se încheie princuvintele: „Vă implor să-mi scrieţi!” sau „Nu înţeleg dece îmi scrieţi atât de rar!”, exprimând nevoia de reînvierea locului şi timpului copilăriei: „Cuvârsta, copilăria învie tot maimult...” ( Paris, 10 aprilie 1967).Laitmotivul Răşinariului dinScrisori către cei de-acasăredefineşte înţelesurile copilărieifilozofului. Expeditorul scrisorilor,semnând de cele mai multe ori cudiminutive ale numelui, Miluţ sauLuţ, vrea să-i afle loculuireverberaţiile în timp, deopotrivăcu nerăbdarea copilului şi grijaomului matur. Când îi cere frateluiAurel Cioran să-i trimită la Parismonografia Răşinariului, alcătuităîn 1915 de preotul Victor Păcală,profesor la Seminarul Andreian dinSibiu, Emil Cioran recurge larepertoriul cuvintelor ce denotănerăbdarea şi grija: „Dacă seîntâmplă să dai peste cartea luiPăcală despre Răşinari, cumpăr-oimediat (subl.n.) oricât va costa. Cucât îmbătrânim, copilăria capătăcontururi tot mai limpezi.” ( Paris, 3 februarie 1967) Sau:„Sunt fericit că ai găsit cartea lui Păcală. Sper s-oprimersc curând (expediaz-o recomandat -subl.n.- altfelse poate rătăci. (...) Cele câteva zile petrecute în Savoiemi-au făcut tare bine. Deşi, la drept vorbind, un bineefemer. Fiindcă aici, unde viaţa e un adevărat infern, suntmai întotdeauna prost dispus. Când mă gândesc câteodatăla Parcul din Sibiu, am senzaţia că am fugit din Paradis...”(Paris, 6 martie 1967). Când primeşte monografiaRăşinariului, fapt atestat în scrisoarea din 21 martie 1967,reface, parcă aievea, topografia Răşinariului, „anii dealtădată”, cu siluete dintr-o inconfundabilă tipologieumană: „ Mare bucurie mi-ai făcut trimiţându-mi cartealui Păcală, care m-a cufundat dintr-o dată în copilărie. Eca şi cum aş fi făcut un tur prin Răşinari, cu tot cu Prislop,desigur. (...) Parcurgând paginile astea, am înţeles că suntbătrân. Acum cincizeci de ani alergam pe uliţele astea.Câte amintiri îmi trezeşte, apoi, chipul unchiului,Învăţătorul. Era un tip nervos, iute la mânie, sever. Credchiar că-mi amintesc de ziua când a murit...”Odată instalat în memoria copilului („Nu pot uita...”),Răşinariul, cu „casa noastră”, casa părintescă, şi „locurileastea”, pârtia, biserica, cimitrirul, Coasta Boacii, CasaBarcianu, verdeaţa şi zăpada, iradiază constant, caprelungi bătăi de orologiu, plânsul matur al filozofului şi7

datele contradictorii alebiografiei spirituale pariziene.„Rămân foarte legat de tot ceînseamnă Răşinari”, scria EmilCioran în 7 septembrie 1972,iar într-o altă pagină epistolară,din 10 aprilie 1967, Răşinariulse instituie ca loc nealterat almemoriei sale: „Memoria mea,intactă în tot ce priveşteRăşinariul...” Orice permutareîn imaginea sedimentată naştenelinişte : „Nu-mi pot imaginacasa noastră fără nucii dinsprerâu...” (Paris, 24 decembrie1970). Orice schimbare înimaginea de ansamblu aRăşinariului, de fapt înmemoria copleşitoare a luiEmil Cioran, e apăsătoare: „Madurut să aflu că privelişteadin jurul proprietăţiiBarcienilor a fost desfigurată.Era singura casă din lume încare mi-ar fi plăcut să măretrag. Avea poezie şi unfarmec care-mi amintea deuniversul lui Turgheniev.”(Paris 3 decembrie 1973) Filozoful recunoaşte cămemoria lui, „slabă în multe alte privinţe”, nu este„astfel” privind „locurile astea”, Răşinariul, OcnaSibiului, Trăinei, Şanta, Păltiniş, Poplaca, Sebeş,Cisnădie, Făgăraş, Sibiu: „Mi-e dor de Sibiu, de parc, deDumbravă, de Şanta, chiar şi de casa în ruină. E stupid,dar nu te poţi lupta cu memoria, mai ales cu iluziiletrecutului.” (Paris, 6 aprilie 1976) Dacă autorulepistolarului cuprinde în fascicule de lumină, cu precizie,până la amănunt, fragmente din viaţa de altădată,retrăindu-le cu sfinţenie în visul rememorării, posibilitatearevederii reale a acestora este legată de un indefinitîndepărtat şi dureros: cândva, vreodată etc. „Uliţa spreTrăinei-Stează, cu Cetăţuia în fundal, am iubit-o cel maimult – îi scrie lui Aurel Cioran, destinatarul celor maimulte pagini din epistolar, în 28 mai 1967. O să revădoare vreodată toate locurile astea? Poate. O amintire vie(subl.n.) se leagă de Râul Sadului. Nu pot uita (subl.n.)epitaful scris pe o cruce de lemn năpădită de ierburi:Viaţa-i speranţă, moartea-i uitare. Această sfâşietoarebanalitate am citit-o într-o dimineaţa frumoasă, înmijlocul celui mai uitat dintre cimitire. – Nu fac nimic calumea; la Paris e imposibil de lucrat.” Epistolarul fixeazăimaginile locurilor dintâi din viaţa filozofului prinpregnanţa cuvintelor precis şi clar şi a unor formederivate din familia lingvistică a acestora: „Ce esteextraordinar e că am o amintire precisă (subl.n.) desprevechea noastră casă. Ca şi cum aş fi părăsit-o ieri...”(Paris, 9 septembrie 1973). Claritatea imaginilor şiprecizia rememorării nasc exclamaţia de admiraţie: „Îmiamintesc atât de clar (subl.n.) de cimitrirul din Răşinari,încât aş putea să-ţi descriu locul cutărui sau cutăruimormânt. Ce frumoasă era grădina noastră de alături!” (Paris, 3 decembrie 1973) Fiecărui element de frustrarepariziană, Emil Cioran îi contrapune un altul din portretulde poeticitate al Răşinariului şi alîmprejurimilor sale, „unde iarbacreşte mai înaltă decât crucile”,unde fiinţa se poate zidi,demarcându-şi graniţe de apărare.Când i se pare că Parisul „s-aîntins ca o pecingine”, dinspreRăşinari şi împrejurimi, aşa cumsunt cuprinse în memoria„intactă”, vin elemente deautenticitate, cu rol spiritualeliberator: „Visul meu ar fi să amo casă izolată la Răşinari, de pildăcum e cea a lui Barcianu, unde sămă retrag din când în când. Teasigur că aici se trăieşte la limitatolerabilului...” (Paris, 19 mai1971).Rememorările Răşinariului,ale locurilor dintâi, suntautentificate de înţelepciuneavârstei celui ce rememorează:„Îmi pare rău că Bucur şi-alichidat casa de la Răşinari. Înpreajma ei s-a petrecut toatăcopilăria mea. El şi Petru au avutun rol mare în „formarea” mea.Vorbesc ca un bătrân. Şi chiarsunt.” ( Paris, 11 iulie 1976)Ideea reîntoarcerii sau visul reîntoarcerii în paradisulpierdut, încorporează, pe lângă durerosul indefinit, o starede teamă - „... dacă într-o zi ar fi cu putinţă...” ( Paris, 19mai l971) - cu sorginte şi în implacabilul destin istoric, încursul istoriei ce a deviat vieţi înspre căutarea altoridentităţi decât cele genetice: „Când mă gândesc că eramfăcut să rătăcesc şi să mănânc afume, iar acum duc o viaţăjalnică pe străzile astea infecte.” ( Paris, 29 iulie 1976)Invincibilitatea locului, aşa cum a trăit-o Emil Cioran,este mărturisită de destinatarul preferat al epistolarului,fratele filozofului, Aurel Cioran, într-un interviu (veziValentin Marica, Vânători de inefabil, Casa Cărţii deŞtiinţă, Cluj-Napoca, 2009, p. 52-57): „Înainte cu 4 lunide a muri, am fost la Paris. El era într-o stare delicată, cusănătatea şubrezită. Ca să-l înveselesc, îi povesteamnăzbâtiile noastre din copilărie. Râdea cu o poftănemaipomenită. În fiecare zi, după-masă, mă duceam laclinica unde era internat. Dificultăţile bolii erau din ce înce mai evidente. Povestirile despre Răşinari îl luminau lafaţă. Râdea, când îi povesteam, râdea cu hohote.Răşinariul a rămas permanent în fiinţa lui. Nu s-a pututdesprinde de el. Lucruri pe care eu le-am uitat, dincopilăria noastră la Răşinari, el le ştia cu amănunte.Probabil că atunci când distanţa faţă de un loc dorit estemai mare, lucrurile au o incandescenţă mai mare. Simone,prietena lui de-o viaţă, când a văzut, în ultimele caiete alelui Emil, cât de mult vorbeşte despre Răşinari, a cerut săfie scris pe crucea mormântului acest nume alRăşinariului.”VALENTIN MARICAFoto: Simion Legian, Aniversare8

Specia literară numită romandocumentar aduce informaţiibiografice mai aproape de interesulcititorului nespecialist. Castructură, el îmbină datele autenticeşi imaginaţia autorului care seintersectează cu trasee geografice şievenimenteisto-rice.Documentaristul Florentin Popescumerge pe urmele celui monografiatcu plăcerea plasării din loc în loc aamănuntelor inedite umane şisociale. Numeroasele digresiunicomunică semnificaţii profunde lacare cititorul devine părtaş, putând afirma „Ştiam şi eu”.Cu cele 7 volume despre V. Voiculescu şi cu oredistribuire a materialului documentar în numeroasestudii, poate fi considerat voiculescologul cel maiimportant, care, oricum, nu a apărut din necunoscut.Înainte de 1990 a fost ziarist, reporter şi chiar redactor lao editură bucureşteană, un participant fervent la activităţicu ecou cultural în sud-estul ţării. Dacă este uneori ignoratde grupurile influente ale zilei, e că liderii acestoraminimalizează uriaşul său efort creator. În 1984, însuşiŞerban Cioculescu îi aprecia „informaţia şi devoţiunea”,pe când Aureliu Goci remarca (în 2004) enciclopedismul,„experienţa tuturor limbajelor culturale, rafinamentul săupuse în slujba cărţilor sale”. De un mare renume literar sebucură în judeţul natal prin temperamentul săucomunicativ şi pozitivist, aspirând prin porii activismuluistatornic bunele intenţii ale tuturor.Umbra poetului din „Ţărmul uitat şi alte poeme”(1981), „Diligenţa cu păsări” (1983), şi „Peregrin laNinive” (1987) stăruie în toate cărţile domniei sale, chiarşi în cele mai puţin literare cumsunt romanele documentare, speciaaflată în evidentă expansiune înliteratura noastră, cu toate că i seimpută caracterul hibrid şi faptul căeste, în general, cultivată deziarişti, ceea ce în cazul domnieisale e numai parţial adevărat. Nupot subscrie nici alegaţiei lui IonSimuţ că „naraţiunea biograficăobiectivă” şi „documen-tarismulneutru par destul de greu de atins”de către Florentin Popescu,deoarece acesta ne propune un altfel de biografism, participativ şiliric, îndemnându-l continuu pecititor „să-şi imagineze”, să ţinăaproape de firul epic şi de tonulevocativ. Fiind un biograf modern,a simţit că scrierea rece îl poatealunga pe cititor şi atunciinsinuează acest joc interactiv,care, practicat cu sinceritate şibucurie, poate descoperi criterii noide omologare. Nu e niciun pericolsă te ridici din când în când deasupra realităţii şi săpriveşti înduioşat oameni care au fost. Să poţi crea un mit.Cu francheţea care îl caracterizează dezvăluie secretelemonografismului său. Crede că „acolo unde documentelesunt incom-plete”, „scrierile potvorbi în chip direct sau indirectdespre autorul lor, desprefrământările, sentimentele şiîntâmplările prin care acela a trecutori pe care le-a trăit de-a lungulunei întregi vieţi” („N. Porsenna –o viaţă, un destin, o operă”, p. 168).Istoricul literar pune alăturidocumente, mărturii, informaţiipentru a reînvia nu numai biografii,ci şi personalitatea eroilor,ambianţa şi cadrul istoric.Recunoaşte undeva că scrie„deopotrivă cu inima şi cu condeiul”, şi că a rămas o fireromantică (într-o convorbire realizată cu regretatulAlexandru Deşliu), parcă pentru a-şi justifica uriaşul debitverbal şi afectiv, că a fost mereu fascinat de reportaj, alecărui „păcate” nu doreşte să le ascundă. Intenţia sa este săprezinte portretele unor români iluştri care au lăsat înurmă o moştenire culturală variată şi originală, precum şiun mesaj profund umanist şi un îndemn la cunoaştereaneîntreruptă a valorilor naţionale. Opi-niile personale nuafectează statutul estetic al celui monografiat şi nu conducla o interpretare nouă, cât la transmiterea unei cantităţi deinformaţii care completează înţelegerea biografiei şi aoperei. Este neîndoielnică natura didactică a studiilor îndiscuţie, prin organizarea materialului, prin selectareaopinii-lor importante, prin evidenţierea binelui şi a frumosului.De pildă, istoricul se opreşte nu o dată asupracontribuţiei lui N. Porsenna la îmbogăţirea patrimo-niuluide valori, asupra condiţiilor de „medic fără arginţi” a luiV. Voiculescu, asupra staturii de savant a lui Al.Odobescu, asupra mesianismului macedon-skian, asupralirismului absolut şi perfecţionismului formal al lui Labiş.Cu toţii au avut de înfruntatindiferenţă, calomnii, inerţie,cruzime, nedreptate. În toateipostazele, Florentin Popescureconstruieşte chipuri şi destine înaplicaţie pozitivă cu trimiterinumeroase la geografie şi istorie,valorificând propria inteligenţăpublicistică, deoarece, înainte deorice, domnia sa are conştiinţavalorilor nemuritoare, a opţiunilordefinitive ale culturii noastre.Simpli-ficând realitatea, readuce înprezent, ca pe nişte ta-blete aletimpului, modelele unui sistem dereferinţă inepuizabil. Autorul ştiecă trebuie să vorbească atât câtputerile îl vor ajuta, în bună tradiţiemonografică, pentru că munca saechivalează cu însăşi raţiunea de afi.Foto:Simion Legian, Monument→9

Volumul intitulat „Viaţalui Vasile Voiculescu”(ediţia a II-a, 2008) aducecâteva lucruri în plus faţăde binecunoscuta „Peurmele lui VasileVoiculescu” (1984). Înprimul rând, numărul decapitole şi structura lor. Înal doilea rând, noutăţilecare au apărut de atunciprin cercetarea vieţii şioperei distinsului medic şiscriitor. Astfel, FlorentinPopescu citează pe largcontribuţia lui George Paţurcă la aflarea condiţiilor în carescriitorul s-a apropiat de casă cu ajutorul familiei regale,îndeosebi al prinţesei Nadejda Ştirbey, iubitoare de poezieşi de artă în general. La Biblioteca Judeţeană din Buzău seaflă nouă scrisori ale lui V. Voiculescu adresate prinţesei,cărora le ataşează una-două poezii. Este evocată pe largperioada bârlădeană, mai puţin cunoscută (1 iunie 1017-19 februarie 1919) şi Academia Bârlădeană. În exces eprezentarea planu-lui militar de campanie din 1916 şitabloul oraşului Bârlad la începutul secolului XX. Tot cainedite sunt oferite rugămintea măgulitoare a lui TudorVianu de a trimite poezii la „Literatorul”, colaborareatimp de 15 ani cu revista „Gândirea”, „rămânând în acesttimp un poet tradiţionalist”, problema unor toponimebuzoiene, dovadă că a călătorit mult prin munţii acestuiţinut, ca şi descrierea poetică a unei furtuni mari pe vârfulPenteleul. Urmează menţionarea participării lui V.Voiculescu la Universitatea Liberă „Coasta de Argint” dinBalcic şi prezenţa unei perechi de schiuri la CasaMemorială din Pârscov. Numirea ca medic al DomeniilorCoroanei (6 ianuarie 1920) îi aduce o oarecareprosperitate materială, datorită transportului gratuit petren pentru întreaga familie şi a găzduirii la casele deodihnă aflate în administrarea D. C. Referitor la aniitinereţii, reţinem mărturisirea crudă a poetului: să fiimedic şi poet în acelaşi timp era o mare dezamăgire.„Nici clienţii nu te mai căutau. Confraţii în ale medicineite considerau poet, iar poeţii doctor” (pag. 175). Caredactor la Radiodifuziunea Naţională, o activitate de 12ani mai puţin cunoscută astăzi, a invitat la microfonscriitori români indiferent de vârstă, de orientare artistică,de propriile preferinţe. Multă vreme a ţinut singur şiconferinţe literare cu texte clare, de o frumuseţe simplă(Tudor Teodorescu-Branişte), printre care cunoscuta„Poezia tradiţională”. Se arăta indignat de veleitarii carevoiau să ajungă cu orice preţ la microfon, spunând că are„o vastă clinică psihiatrică” la radio. Ca o ironie a sorţii,tocmai vocea sa nu s-a păstrat în Fonoteca de aur aSocietăţii Române de Radio.Capitolul „Senectutea şi sfârşitul” poartă de astădatătitlul „Exilul interior. Isihasm şi creaţie” şi se referă laperioada singurătăţii, a meditaţiei religioase, a înfăţişăriispiritualizate, când îşi reproşa că a lăsat-o „să seistovească” pe soţia sa şi se pedepsea trăind în frig,împreună cu alte vieţuitoare, ca pe o arcă. Aproape înîntregime, acest episod este nou, cu informaţii şicomentarii întâlnite numai în „V. Voiculescu la Pârscov”.El prezintă activitatea grupului de intelectuali de labiserica lui AntimIvireanul, „Rugul aprins”,„joile literare”, „cerculieşenilor”, „conferinţelede duminică”, cuprezentarea celor mai deseamă reprezentanţi ai săi,care se întâlneau aici încăutarea rugăciunii şi acunoaşterii. Faptul căpoetul, pentru a-şi vinde oparte din cărţi, a intrat încontact cu persoane careulterior au fost cercetatepenal, „a antrenat şicondamnarea sa la închisoare în 1958” (p. 290). Iată oobservaţie care a rămas necorectată, deşi, mai departe, caşi în „Detenţia şi sfârşitul” (2000), istoricul literar admitefără rezerve varianta condamnării pe criterii exclusivpolitice. Chiar mandatul de arestare consemnează„delictul de uneltire contra ordinei sociale”, care se referăla „faptul de a propovădui prin viu grai schimbareaordinei democratice de guvernământ a Statului”.Inculpatul Voiculescu Vasile a fost condamnat prinsentinţa din 8 noiembrie 1958 la 5 ani de temniţă grea, 5ani de degradare civilă şi confiscarea totală a averiipersonale (ceea ce s-a şi produs: „Au venit cu niştecamioane şi au încărcat tot: cărţi, tablouri, icoane, chiar şimobilele de bibliotecă” – Gabriela Defour).Cu privire la opera lui V. Voiculescu, monografia îndiscuţie se ocupă mai mult de poezia naturii, consideratăde Florentin Popescu dominantă. Face cunoscută oobservaţie care s-a conturat în ultimii ani: titlurilevolumelor publicate între 1921 şi 1939 („Pârgă”, „Poemecu îngeri”, „Destin”, „Urcuş”, „Întrezăriri”) reprezintătrepte în ascensiunea liricii sale către o apropiere deDumnezeu (pag. 122). Cu prudenţa specifică epocii, L.Grăsoiu încheia primul său studiu privitor la poezia lui V.Voiculescu (1977) printr-un interesant joc de cuvinte:„Întreaga poezie voiculesciană nu este altceva decât unneîntrerupt urcuş pentru împlinirea destinului întrezăritundeva, dincolo de înaltele nelinişti, în nemurire” (pp.194-195). În contrast cu C. Miu, de exemplu, FlorentinPopescu susţine, citând din „Confesiunea unui medic şiscriitor”, că V. Voiculescu se află în perioada menţionatămistuit de întrebări şi îndoieli. Poetul „este aidomasăpătorului de fântâni căutând cu migală şi răbdaresunetul îndepărtat, ascuns de humă, de roci şi nisipuri, alapei bune şi dătătoare de vigoare şi tinereţe” (p. 114). Amalătura aici o idee din „Scurtă Precuvântare” (vol.„Colibri – un zbor întrerupt”, 2007), prilejuită derepublicarea povestirilor „Demoniacul din Gadara” şi„Toiagul minunilor”, care probează disponibilitateaprozatorului V. Voiculescu de a prelucra motive dinuniversul Biblic, sub forma unui „transcendent carecoboară”, aidoma lui Blaga, istoricul situându-se din noude partea lui Liviu Grăsoiu.GHEORGHE POSTELNICUFoto: Simion Legian, Lanţ10

VATRA VECHEDIALOGCU STELA POPA« 7 aprilie nu trebuieuitat sau ignorat »-Cum se vede viaţa prin prismamultitudinii de interviuri şi amiilor de autografe pe care leoferiţi cu generozitate, în ultimavreme?-Ei, nu sunt chiar mii. E abia unînceput, dar unul frumos şi de care,sincer, mă bucur. Îmi place când vădcă fraţii din dreapta Prutului nu auuitat de cei din Basarabia şiproblemele lor. Mă bucur să văd căîn România subiectul Basarabia esteunul important şi constant pentrupublicul de aici. Cât despreinterviuri, le ofer cu mare plăcere înprimul rând ca să amintesc celor depe ambele maluri ale Prutului cătrebuie să se cunoască mai bine, că învenele lor curge acelaşi sânge, căvorbim aceeaşi limbă şi avemaceeaşi istorie, un trecut pe care nutrebuie să-l ignorăm. Asta încerc săfac în aceste momente de promovarea romanului meu 100 DE ZILE.-Se poate spune căromanul „100 de zile” esteun bestseller şi are maresucces la public? Cumexplicaţi interesulpublicului pentru carteadumneavoastră? Vămăguleşte acest interes sauvă încarcă deresponsabilitate?-Interesul publicului este,e adevărat, dar dacă este unbestseller sau nu,deocamdată nu pot spune,deoarece are abia câteva lunide când a ieşit pe piaţă. Cumexplic interesul? Aşa cum spuneamşi mai sus, însuşi subiectul este unulde interes. În România, mai ales,pentru că faţă de Basarabia este aicio sensibilitate aparte şi pentru că îndreapta Prutului încă se mai simterana de unde a fost smulsă aceabucată de pământ numită astăziRepublica Moldova.... La Chişinăupentru că sunt atâtea probleme şipentru că unii vor apropierea deRomânia, iar alţii fie că mai aurezerve, fie că privesc prea mult spreRăsăritul rece... Este adevărat căinteresul faţă de cartea mea măîncarcă de responsabilitate, aşa cumspuneţi. Dincolo de asta, trebuie sărecunosc, îmi place când oameni pecare nu-i cunosc mă caută şi îmispun impresiile şi trăirile prin care autrecut alături de personajele mele. Eprea mult spus că mă măgulescmărturisirile lor. Mai degrabă măajută să merg înainte şi să palpitalături de ei.-Sunteţi, cunoscută ca jurnalistcare activează cu succes îndomeniul televiziunii şi alradioului. Din această perspectivădoresc să vă întreb dacă romanul„100 de zile” este rezultatulîmbinării experienţei de jurnalistcu talentul de romancier? Undetermină vocea jurnalistului şiunde începe să funcţionezeficţiunea, ca rod al unor procesecreatoare unice şi irepetabile?-Voi răspunde scurt la toate acesteîntrebări. Nu cred că voceajurnalistului se încheie într-un punctanume. Dimpotrivă, aşa cum auspus-o şi invitaţii mei de la lansări,aceasta persistă de-a lungul cărţii. Osimt şi eu. Cartea aceasta, chiar dacăeste un roman, o ficţiune, şi are undisclaimer la început, este, totuşi,11inspirată mult din realitate. Orealitate pe cât de dură, pe atât deadevărată şi prin care au trecutconcetăţenii mei de peste Prut înultimii ani, mai cu seamă în perioadaregimului voronist de la Chişinău.-Cum s-a născut pasiuneadumneavoastră pentru literaturade ficţiune şi cât de veche esteaceastă pasiune? A venit dinsprejurnalism sau are o istorie mailungă?-Ficţiune şi nu chiar. Dacă neuităm în DEX, ce e ficţiunea? Unprodus al imaginaţiei cuiva. Cevacare nu corespunde realităţii sau nuare corespondent în realitate. Onăscocire. Or, în cazul acestuiroman, trebuie să vă mărturisesc, nueste chiar născocire şi imaginaţieceea ce citiţi. Dimpotrivă, m-aminspirat puternic din realitate. E maidegrabă un roman aflat la graniţaîntre document şi ficţiune. Eu amînceput acest roman încă pe vremearegimului comunist de la Chişinău.Am început să aştern pe hârtieaceastă naraţiune când am început săsimt acel freamăt de exasperare însocietate împotriva regimuluicomunist de la Chişinău. Şi aiciintervine întrebarea “De ce am optatpentru un roman?” În primul rândpentru că ajunge mai repede lasufletul cititorului şi, în al doilea,pentru că am putut mai bine spunelucrurilor pe nume decât aş fi făcut-oîntr-o lucrare de tip reportaj sauanaliză. Am spus-o şi cu alteprilejuri: în momentul în carevorbeşti despre posibilele tentativede viol şi abuzuri sexuale ale unortinere în beciurile securiste, alias“coridoarele morţii”, şi nu ai niciodovadă clară, pentru că victimele setem să facă declaraţii, nu ai altămodalitate la îndemânădecât “ficţiunea”. Iată aici,da, intervine într-un felficţiunea, dar o ficţiuneunder cover pentru autor. Şiîncă ceva, dacă nu aş fi alesromanul, nu ar fi existat aceafrumoasă poveste dedragoste dintre doi jurnaliştiromâni care se întâlnesc şiluptă împreună la Chişinău:ea – din Transnistria, chiardin satul de baştină al luiVladimir Voronin, el – dinTranscarpatia. Şi multe alteepisoade din viaţa românilor

asarabeni: cum votează ei pestehotare, cum pleacă la Moscova, cumdau mită pentru o viză la ambasadeleoccidentale, implicarea securităţiiinclusiv în viaţa jurnaliştilor…-Desigur, înainte de a optapentru cariera de jurnalist, aţi cititmult. De la cine aţi moştenitinteresul pentru lectură? Cine v-apus prima carte în mână?-De la tatăl meu. El îmi citea acasă„Amintiri din copilărie” ale lui IonCreangă. Şi tot el mi-a explicatpentru prima dată ce fel de„moldoveni” sunt Creangă şiEminescu. După aportul părinţilor auurmat profesorii pe care i-am avut laliceul „Prometeu” din Chişinău. Şinu oarecare profesori, ci unii veniţichiar din România. În primul rânddomnul Teodoru din Roman,Dumnezeu să-l ierte. El mi-a investitîncrederea lui şi a crezut în mine dinprima clipă. Am avut parte de nişteprofesori de peste Prut extraordinari,oameni care, din păcate, odată cuvenirea comuniştilor la putere, aufost practic obligaţi să plece dinBasarabia la începutul anilor douămii.-Şi ca o continuare a întrebăriianterioare, spuneţi-mi vă rog, la cevârstă aţi intrat pentru întâia oarăîntr-o bibliotecă?-În primul rând că aveam acasă obibliotecă interesantă. În al doilearând, tatăl meu era profesor la şcoaladin localitatea unde m-am născut şimă ducea la biblioteca şcolii încăînainte de a merge în clasa întâi. Decele mai multe ori, cât tata avealecţii, stăteam la bibliotecă alături decărţi şi de bibliotecară. Acelemomente nu le pot uita...-Care este, în momentul de faţă,relaţia jurnalistei şi romancierei,Stela Popa, cu bibliotecile?-În calitate de cititor este mai slabădecât înainte din cauza activităţilorprofesionale care mă solicită destulde mult. În plus, mai este şiinternetul care îşi spune drasticcuvântul. Astăzi, citesc mai multacasă. Şi pentru că de-a lungul anilormi-am construit o bibliotecăpersonală destul de consistentă, pecare încerc să o „cresc” cât mai bine,merg tot mai puţin la biblioteci.Noroc cu lansările din ultima vreme!-Revenind la romanul apărut laEditura Tritonic, el impresioneazăprin autenticitate şi realism. Aţitrecut prin experienţe similare cucele descrise în paginile cărţii?-Da, fireşte. Aici găsiţi trecutulfaţă în faţă cu viitorul, iar la mijlocprezentul plin de incertitudini,însângerat cu sângele tinerilor careau luptat pentru schimbare şi pentrulibertatea de care noi, cei din stângaPrutului, avem atâta nevoie.Elementul de sudură este viaţapersonajului principal, RobertaCiugureanu, o tânără jurnalistă caretrece prin toate aceste evenimente,legate direct sau indirect de 7 aprilie2009. O veţi găsi în Transnistria, înredacţiile din Chişinău, în PiaţaMarii Adunări Naţionale pe 7 aprilieşi chiar în odiosul “coridor almorţii”… Deci, momente inspiratedin realitate…Eroina principală acărţii provine dintr-o familie deintelectuali dintr-un sat din Tiraspol.-Este destinul familiei Cigureanusimilar cu destinul unor familii deromâni din Tiraspol sau dinRepublica Moldova? Aţi primitsemnale de la persoane care aucitit romanul şi s-au regăsit printrepersonajele din „100 de zile”?-Destinul familiei Ciugureanu estedestinul românilor de pe ambelemaluri ale Nistrului. Prin intermediulpersonajelor din această familie amîncercat să prezint destine pe care fiele-am întâlnit, fie mi s-a povestitdespre ele. Şi ca să vă conving şi sărăspund totodată la întrebare, voiaduce aici exemplul lui Ion Iovcev,directorul liceului “Lucian Blaga”din Tiraspol care mi-a împărtăşitpublic din impresiile sale în urmalecturării romanului „100 DEZILE”. Domnia sa spune că s-aregăsit în pielea personajului IonCiugureanu – directorul liceuluiamintit, un om persecutat de regimulsmirnovist de la Tiraspol, dar şi decel voronist de la Chişinău, pentruideile şi concepţiile sale. IonCiugureanu este un personaj snopitîn bătăi în închisoarea de la Tiraspol,dar şi în “Coridorul Morţii” de laChişinău. Un luptător pentru libertateşi adevăr. Citez din Ion Iovcev: “IonCiugureanu e prezent şi la Corjova,şi la Tiraspol şi la Grigoropol,Thigina, Râbniţa, în toate cele optşcoli româneşti. Roberta, Catinca,dar şi Dragoş (n.n. - personaje dincarte) parcă ar fi copiii mei. Mi-audevenit foarte apropiaţi. Prin ei,subînţeleg toţi cei peste cinci mii deelevi şi absolvenţi ai şcolilor12româneşti din stânga Nistrului şioraşul Bender. Da, au participat şicopiii noştri şi noi, profesorii acestorinstituţii, pe data de 7 aprilie în PiaţaMarii Adunări Naţionale împotrivaregimului comunist de la Chişinău.Am simţit pe pielea noastră ambeleregimuri”. Sper că v-am convins…-Consideraţi că romanuldumneavoastră va juca, în viitor,rolul unei cărţi de avangardă, aunei pietre unghiulare care sămişte conştiinţele şi să intensificeacţiunile dedicate afirmăriiidentităţi naţionale a românilordin Moldova, să amplifice dorinţade revenire la patria mamă?-Am încercat în această carte săpun, aşa cum spuneam, trecutul faţăîn faţă cu viitorul, iar la mijlocmomentul de cotitură - 7 aprilie2009. Am încercat să redau ofotografie a Republicii Moldova dinultimii aşa-zişi ani de independenţă.Să arăt inclusiv cititorului din afară,dar mai ales din România, unde e oacută lipsă de informare în legăturăcu Basarabia, cum am trăit şi trăimnoi cei de peste Prut. În plus, 7aprilie nu trebuie uitat sau ignorat.Ei, iată aceste momente nu trebuieuitate sau trecute cu vederea, aşacum încearcă să facă unii guvernanţila Chişinău. Peste tinerii care auluptat anul trecut la Chişinău sauchiar au murit nu poţi trece pur şisimplu cu bocancii. Sper că aceastăcarte va rămâne peste ani şi ca omărturie a acelor momente decotitură de la Chişinău.-Ce proiecte de viitor aveţi? Cealte lucruri vă fascinează?-De felul meu sunt o fire activă aşacă şi proiectele sunt multe. Dincolode planurile profesionale pe primulplan se situează, totuşi, celepersonale. Aş vrea să am mai multtimp pentru călătorii. Voiajele m-aufascinat dintotdeauna...LILIANA MOLDOVAN

Dulce harababurăÎmi observ compatrioţii cu interes. Coadă la chekingpe aeroport. O ţărancă în fuste, purtând încă semneleoboselii fizice pe chip, cu mâinile crăpate şi aspre, arsede soare. Stă la coadă cu buletinul în mână, priveşte pesub gene încercând să mai câştige un pas, să maidepăşească pe nesimţite alt călator, să ajungă înaintealor, măcar un sfert de metru, măcar încă un pic...Reuşeste, trece înaintea tuturor, cu aerul ei de cainebătut. Ideea că de fapt vom urca cu toţii în acelaşiavion care va pleca pentru toţi la aceeaşi oră nu îi treceprin cap. E mulţumită în sinea ei, a câştigat. La fel cafemeia de la piaţă, care îmi pune în pungă întâilegumele stricate, lovite, putrede, cu o satisfacţie realăcă m-a înşelat, că a fost mai isteaţă, că m-a dus... Nu îipasă că pierde un client, efericită că m-a înşelat... Cine idiliza trăsăturileţăranului roman? Unde e vremea păşunismului? S-adus. A venit vremea ferice a înşelării. Azi ne simţimfericiţi doar dacă reuşim să trişăm şi oare de ce? Poatepentru că trăim un timp al înşelării generale..., oare?Autostrada de est are în totul corectitudinea monotonăşi ceva definitiv trist. Ce ironie a vieţii, ce zădărnicie.*Dumnezeu ne-a lăsat singuri pe lume. Răcnim primaoară, singuri. Suspinămultima oară, singuri. Mareacălătorie e tot în singurătate.De aceea e bine să ne umplemrestul vieţii cu durerea de a fiîn doi.*Drumul pe la Verdun măumple totdeauna de tristeţe.Totul e verde, întins, calm,vast, perfect. Numai eu audacolo ecoul morţii, oare?Autostrada de est are în totulcorectitudinea monotonă şiceva definitiv trist. Ce ironiea vieţii, ce zădărnicie.*Constat cu ochii mei câteravagii a făcut în Franţa, înultimii ani, confuzia uriaşăîntre români şi rromi. Zicemcă nu contează, că îşi vor daei seama, că... dar e un efectabsolut deprimant, te doaresufletul de tot ce au construitpredecesorii noştri în materiede stimă şi imagine,totul e acum terfelit,noile generaţii neasimilează în modtotal şi absolut unuipopor de murdari, dehoţi... mă doaresufletul. Suntpersonalităţi francezecare ar vrea să vinăşi să vadă, să se miştecătre noi, să facăceva, dar totul semişcă imposibilinstituţional, lupta edisproporţionată.Caricaturalul domină, nu a mai rămas aproape nimicdin vechea simpatie, veştile care ajung sunt numaidespre corupţie, incultură, nepotism, genţile LouisVuiton ale ministreselor şi abuzurile şefilor politici.Noi am ratat încă o dată şi într-un mod profund,dureros, stima europenilor, şansa de a ne aşeza însfârşit, într-o ordine a lucrurilor. De astă dată nu avemscuză: nu e nici război, ţara nu e în pericol, în pericol eonoarea noastră naţională.Privit de aici, prezentul nostru e o cauză pierdută.*Scriu pe un ordinator Apple pe care nu pot punesemnele diacritice. Nu am instalată limba română.Abia acum îmi dau seama cât de multe sunt ele,diacriticele, aşa, într-un text mic, trebuie să le copiezunul câte unul şi să îl aşez întext, cum mai demulttipografii luau literele deplumb şi le aşezau în pagină,precum nişte bijuteriipreţioase într-o montură deargint..Abia acum îmi dauseama şi cât de cu grijătrebuie să alegi un cuvânt,un simplu cuvânt, dacă ar fisă facem economie de vorbe,de litere... E o experienţăpână la urmă şi acesttext promis este atât de greude scris încât mâna oboseşteşi mintea şi gândul, totul subpovara unei neputinţe decalculator... ce simplu ar fifost să vă fi scris o scrisoare,cu scrisul meu frumos,caligrafic, avântat şitotodată, acum, profundinutil...mai 2010, ParisCLEOPATRA LORINŢIUFoto:Simion Legian, Rivali13

caliptică (1 şi 2): „...Sfere buimace dansau printre valuriUN NEO-ROMANTICO-EXPRESIONISTHUNEDOREAN: ION URDĂ 11 - Ion Urdă, Solie cu pană de înger, Editura Corvin, Deva, 2008.Un volum parţial bilingv (prima parte este tradusă înlimba maghiară, de doamna SaroltaKapiller), cu un titlu de rafinatăfrumuseţe: Solie cu pană de înger –postfaţat de un mare poet – Eugen EVU.Volumul (având 130 de pagini) arepatru părţi: 1- Poeme bilingve (esteticovaloric,sunt vădit superioare celorlalte) –20 de poeme; 2- Alte poeme – 7 poeme;Poeme pentru semeni dragi – 4 poeme;4- Delincvent de opinie (conţine cronici,eseuri, publicistică – 10 articole,majoritatea culese din revista ctitorită şicoordonată de Eugen Evu, ProvinciaCorvina/Nova Provincia Corvina).De la început, menţionăm că poezia cuvers liber e, aproape mereu, înfrântă, la Ion Urdă, de ceaavând metrică (armonizatoare şi disciplinantă spiritual)clasică. Ceea ce domină, însă, deasupra formelor, esteviziunea sincer (nu şi puternic...) religioasă, a Poetului IonUrdă, asupra lumii şi destinului ei – e prezenţa neîntreruptăa Lui Dumnezeu, în istorie – e prezenţa unuiDumnezeu care este exasperat (manifestându-se precumun bocet infinit-cosmic, deasupra/asupra Creaţiei) de totmai proastele, ba chiar autodistructivele alegeri ontologiceale omului: „Şi peste toate / imaginea lui Dumnezeu/lăcrimând...”(Postapocaliptică 1, p. 36).Câtă e poezie, în acest volum – este a unui om care sestrăduieşte, din răsputeri, să trăiască în mijlocul acestorvremi, dar sentimentul rătăcirii existenţiale (pustiitoarede Duh) şi al unei (parţial) asumate singurătăţi dar, maiales, cel exasperant, al răcelii părăsirii, care îl domină şilface pradă Iluziei/Auto-Iluziei (visul nu e, ca la romantici,semnul Revelaţiei!), pe Poet, în cele din urmă: „Totrătăcind prin stele cu sufletul pustiu/(...) Şi-aştepţi cunfrigurareo rază, o clipire/Dar steaua-i tot mai rece şitot mai depărtată/Iar tu, asteroidul de piatră îngheţată,/Tot rătăceşti prin stele visând la nemurire” (cf. Pelerin,p. 7). „Pelerinajul” prin stele, ca şi „visul nemuririi”(cuvalenţe, însă, expresioniste!) şi „steaua” singurătăţii –sunt motive romantic-eminesciene evidente (amintind,îndepărtat, dar insistent, de Povestea magului călător înstele...). Ion Urdă – un neo-romantic/neo-eminescian,rătăcit într-o lume apocaliptic de mercantilă. Un elegiactot mai rar tandru şi idilic („dar nu vei greşi mult/ dacăvei răspunde:/-Să iubim florile!” – Remarcă, p. 27) – dartot mai des şi cumplit năpădit de exasperări ale limitei, unromantic tot mai adânc „infectat” de expresionism:„...La marginea lumii / iubirea/ e tot mai tentată/ degânduri sinucigaşe...” (cf. Preapocaliptică, p. 15).Şi „apocalipsele”-viziunile terminale ale acestuicosmos, abundă, cu destulă vigoare a imaginii, în acestvolum – fie că se numesc Preapocaliptică, fie Postapo-14/pe nisipul de la marginea mării/Din când în când/câte otrombă de apă / se ridica, stâlp argintiu,/către ceruri,zvârlind /peste plajă fosilele/zilei tunetului (...) Tot maiadesea stihiile/îşi dezlănţuie puteri/bestiale/ sub aripapreaîntunecatului/arhistrateg al haosului” (Preapocaliptică,p. 15); „Era mult după vremea/când răgetul fiarei/ cuprinsese pământul//Trecuseră ani/ de la ziua neziuă/înfloritădin mugurii/ nopţii în care//trilul privighetorii/ încre-menise în umbra/încrustată în stâncă...” (cf. Postapocaliptică1, p. 35). De la Dumnezeu-Bocitorul-Doinitorul, se ajunge la exasperarea sugestieiînfrângerii Planului Divin, al acceptăriiMorţii-consecinţă-a-Păcatului – şi sugestie aconfuziei (din pricina oboselii mons-truoasea luptei metafizice), dintre conş-tientizareasoteriologică a păcatului – şi acceptareaPăcatului, ca...”binecuvântare” a unei false şiîntru dezertarea Duhului - linişti-liniştiri: „Lafereastra sufletului,/ca o binecuvântare,/rânjetul morţii...” (Postapocaliptică 2, p.39). De aceea, afirmăm că lipseşte (sau suntmomente când se diminuează drastic forţapoetică vaticinară), din „panoplia” romantică a poetuluiIon Urdă, autenticul vizionarism (de tip „chateaubriand”-ist,„hugo”-lian sau chiar eminescian), cel al„nebuniei întru Hristos” – singurul care ar asiguraconstanţa metafizică a ritmului luptei Duhului cu lumea.Scăzând „fanatismul” romantic, îşi face loc sumbruldisperării/nebuniei terne, fără soluţii ontologice,sumbrul de tip expresionist, care nu mai atribuiefuncţii soteriologice Artei: „...ochiul cu-ncetul adună/Ofixă putere nebună/Şi totul e negru, pustiu/Când, singur,în noapte, mai scriu...” (cf. Disperare, p. 43); „Oanticameră goală/pe unde, cândva,/forfoteau speranţe...”(Mi-e sufletul o anticameră, p. 47).Urmează, firesc,schizofrenia-frângerea „între durere şi-adevăr” (Staufrânt..., p. 55).Cvasi-aleatoriu, în condiţii stabilite „dedincolo”, revine puritatea soteriologică, „clinchetul declopoţel” al speranţei (Colecţionarul de suflete, p. 57).Dar până şi îngerii nu sunt fideli şi constanţi în misiuneadivină... – nu sunt ”correctness political”, faţă de Dumnezeuşi de om (îl „sapă”, la rădăcina-Creaţie!): „-De cenu vezi, Doamne,/cum te sapă la rădăcină îngerii?” (Dece nu vrei să vezi, Doamne..., p. 61).Poetul, în genere, are facultăţile extrasenzoriale deexcepţie, prin care să simtă trepidaţiile luptei spiritualecosmice, pentru a impune victoria Iubirii şi a alungademonii lumii interioare, care subminează serafii –zâmbetul, cu valenţe duble, demoniace şi serafice, fiindîntru lucrare a confuziei Duhului – singura metodăeficace de exorcizare a Iubitei-Iubirii, convulsionatăîntre demoniacele confuzii fiind, conform Poetului (deacum!),Versul-Arta (uneori...nu mereu! – poate că şipatima – marcă a infernalizării, şi giulgiul/ îngropăciunea/zidirea,dau un semn anti-manolic, în sensul„soluţiei/soluţionării ILUZORII” – real-deconstructive,inhibitorii de lume!): „Sub chipul cast, serafic deangelicăfăptură/stă zâmbetul demonic, al patimeiizvor./(...) Cu pagina pe care îmi încrustez cuvântul/dreptgiulgi de-ngropăciune te voi zidi în vers” (Exorcizare –elegie romantică, p. 29).

Cu excepţia izbutitei (d.p.d.v. estetic şi vizionar) şifrumoasei balade „doinaşiene”, Legenda corvină – şi a 1-2 „cugetări” („Căutăm mereu/în viaţă / fericirea/şi abia lasfârşit,/ ne dăm seama/ că ea a stat, cuminte,/în cel maiascuns/cotlon al inimii,/ aşteptând/să fie băgată în seamă...”- Pseudo cugetări, p. 71), părţile a II-a şi a III-a,Alte poeme şi Poeme pentru cei dragi, sunt dovada unuiom de caracter şi prieten admirabil – dar au o dominantăprea personal-intimistă, encomiastică, pentru a dezvolta şisuficiente valenţe estetice, spre a le face remarcabile.În schimb, articolele din partea a IV-a (Delincvent deopinie – cronici, eseuri, publicistică) sunt vii, abordânddomenii ale contemporanului, în care noi am înlocuitexistenţa reală cu şabloanele – ba chiar sunt, pe alocuri,strălucitoare, prin ideatică, bun-simţ şi logică panoramicoistoricizantă.De o generozitate rarissimă, în RevelaţiaIdeii. Chiar de n-om fi toţi de acord cu ele toate, trebuie săfim de acord cu noi înşine, că aceste frânturi de magmăspirituală ne incită la viaţa-retrezirea Duhului – Prezentuluişi Veşniciei, egal! „Ne putem purifica mistuind înarderea creaţei orgolii şi vanităţi, dăruind fără a cerenimic în schimb” (Atunci vom fi flacără..., p. 91); „Eevident că, prin pierderea limbajului universal, oameniiau pierdut mai mult decât posibilitatea de a se înţelege,şi-au pierdut aspiraţia spre divinitate (...) Iată de ceturnul Babel poate fi interpretat drept punctul de plecarea tot ce înseamnă egoism, orgoliu şi individualism, pierdereacontactului cu semenii, atrofierea simţului colectivităţii” (Despre „babilonie”, p. 100); „Orice extensieprin atribuirea de semnificaţii acestei sărbători (n.n.: 1Mai) o va denatura, aruncând-o în arena propagandei şidisputelor politice, aservund-o ’internaţionalismului’,doctrină care a făcut destul rău în lume şi care, paradoxal,din forma sa proletară, acum, cu o altă semnificaţie,’globalizarea’, tinde să devină financiară, economică,militară, cu efectele cunoscute deja în lume, desubjugare totală a naţiunilor mici şi sărace” (Substituireasimbolurilor şi pericolul semnificaţiilor, p. 115).Şi, apoteotic, secţiunea a IV-a se încheie cu definireaAUTENTICULUI intelectual al zilelor noastre, în care seafirmă, răspicat, că misiunea şi responsabilitatea/responsabilizarea „intelighenţiei” şi elitelor spirituale,peste tot în lume, ar trebui să crească (în rang spiritual) -de-a dreptul exponenţial: „Pentru că un adevăratintelectual de elită trebuie, în opinia mea, să constituie,pentru societate, un real model de comportament social şiun catalizator al reacţiilor de dezinfecţie şi dezintoxicaresocială” (Despre intelectuali).Din punctul nostru de vedere, şansele ca poezia lui IonUrdă să se impună, în lumea contemporană, dominată degrosolănie, indiferenţă, iresponsabilitate şi laşitate - nusunt prea mari: este o poezie prea delicată, dar şisuficient de instabilă-„dezaxată”, la nivelul forţei trăiriireligioase şi a vaticinarului-vizionarismului poetic, pentruca să... ”viieze”, printre brutele şi monştrii sociali. Înschimb, „proza” sa eseistico-jurnalistică, atât de tăioasă,atât de decis şi expresiv-ideatică, are toate şansele să facăchiar...”şcoală”, să coaguleze „ucenici-cetăţeni/oameniai Cetăţii”, cu care Ion Urdă să împărtăşească, precumHristos la Cina de Taină, armele de combatere aşabloanelor (de gândire, de simţire-amintire-anamneză),deci de combatere a morţii spirirtuale.ADRIAN BOTEZÎn „100 Cele mai frumoase poezii”, antologie, EdituraNico, Târgu Mureş, 2010, colecţie creată de NicolaeBăciuţ, după modelul de altădată al Editurii Albatros,Răzvan Ducan se prezintă ca un evadat recidivist dinprizonieratul poeziei, mereu prins şi întors, de fiecaredată, în carcera poetului, dulce povară de care ar vrea şi n-ar vrea să scape. Nici prin moarte nu se vede eliberat depăcatul de-a scrie poeme. Răzvrătit („Îmi învăţ unghiilesă devină gheare”) şi resemnat („Poetul nu poate fipăstrat”), în acelaşi timp, Răzvan Ducan e o mare enigmă,amestec de liric şi prozaic. Poetului îi stau bine şi hainelede gală şi salopetele poeziei. El se inspiră din sentimente,vibrează adolescentin la acestea, ca la un timp măsuratprin perfuzie. Pe cât de domestic se lasă cuprins de magiafrumosului, a vieţii, a iubirii, pe atât de sălbatic refuză,renunţă, se comportă ca un inadaptat într-o lume pe careparcă a abandonat-o cândva şi a regăsit-o, cu multeamintiri, cu senzaţia lui „deja trăit”, cu iluzia unor altetimpuri/trupuri, cu o senzaţie de stranietate. De aici, sealeg coordonatele poeziei lui Răzvan Ducan. Una dintreele este pregnant religioasă şi constă în răfuiala cuDumnezeu: „de piept m-oi lua cu Dumnezeu”, spunepoetul, ca o avertizare, ca o promisiune, deşi elegiacă, înton baladesc. Am început cu această trăsătură, pentru căreligiosul este văzutul şi nevăzutul acestei antologii.Ipostazele Divinităţii sunt descoperite şi înţelese prinpârghii ale cotidianului: „Dumnezeu vorbeşte/ prin guraformelor”, este „uber alles”, „semnează condica/permanentei sale prezenţe”, „stă la rând/ cu un card înmână”, astfel încât, în limitele cunoaşterii, decorul dedincolo să nu pară străin. Răzvan Ducan vine în poezie cuîndrăzneala trupului şi cu smerenia sufletului, e un poet alpierderii, în înţelesul câştigului, pentru că nu uzează înalcătuirea poemelor decât de sinceritate, de trăire, deconvingere. Imaginaţia, ca principală sursă de alimentarecu poeticitate potabilă, stă departe încă, poetul nu se lasădoar în nădejdea ei, caută şi alte posibilităţi de construcţiea discursului, la fel de natural. Câteodată, el îşi refuzăorice fel de fantezie creatoare, de tip ultramodern, şiatunci când cuvintele se dezlănţuie, alcătuind frumoaseimagini, sensibile şi expresive. Vizualul e pe primul plan.Ni-l imaginăm pe poet în faţa unei pânze, a unui ecran, aunei foi, umplând spaţii libere, cândva trasate, schiţate,continuând poveşti primite, chiar dacă personajulprincipal este chiar el, pe care viaţa îl încearcă: „Doamne,dacă mă vrei înapoi în rând,/ Ca recrutul ce-şi trăieşte ziuapentru zeama cazanului/… Ia-mi focul întrebărilor.” Ceeace-şi doreşte poetul nici el nu crede, pentru că, întors dinexperienţe capitale, are mult mai multe de întrebat.Încercarea la care a fost supus nu i-a dat toaterăspunsurile, aşa că drumul continuă, înţelegând că„Dumnezeu are (şi altă n.n) treabă”. Răzvan Ducan sesimte „zidit ca o Ană, doar într-o rană”, păstrând aceeaşinotă a jertfei, a imprimării cipului de credinţă: „Dupăchipul lui mi-e chipul/ Şi-n asemănare-s uns,/ Eu sunt el,cel la plecare,/ El e eu, însă ajuns.” Dar, până acolo,poetul trăieşte, adună experienţe, suferă în numele unoridei: „Poetului nu i se văd cuiele de la mâini/ Şi nici pefrunte coroane de spini/ Doar crucea se vede în spatelelui,/ Cerul albastru, nefiresc de senin.”15

Din înţelegerea limitelorumane, se iveşte şi se dezvoltăîn decriptarea poeziei luiRăzvan Ducan perecheanedespărţită „eros - thanatos”.Chiar dacă, în mod ideal,poetul porneşte să cucerească„mâna Romei”, se opreşte la„şolduri de frunze”, „şolduride fructe”, explorând un carnalpictural, care îşi află sfârşitul,dublat fiind de un simbol rece:„lăţindu-se-n şolduri ogroapă”. Femeia - Lorelei îlatrage pe poet: „Sunt navălumească/ La cheiul apei tale”, „buzele-mi de tine/ Îmisunt sudate-n puncte”, dar este şi „maşină de detensionat”,amintind de surprinzătoarele asocieri ale lui EmilBrumaru. În linia poemelor de dragoste, se înscriu şiurmătoarele secvenţe: „Sfârcurile sânilor tăi noaptea deabanos luminau”, „Fumam o lungă ţigaretă-n tine”, „Tuerai o uşă,/ o cheie eu eram/ mă răsuceam în tine/ de dragmă răsuceam.” De la sentimentul atent radiografiat şipână la jocul cu rimă, ce rupe lanţul conceptelorfilosofice, teoretice şi pragmatice, nu e decât un pas micce conduce spre stilul lui M. R. Paraschivescu: „Mândramea dală de piatră,/ Mândru eu, cale ferată,/ Te iubescneapărat,/ personal şi-accelerat” sau „să mă lipsesc deNotre-Dame/ umerii tăi ca să-i am/ să mă L Ile de la Cite/pentru fraga de buze/ pentru cântul de Biset.” Sentimentuliubirii e însoţit de cel al morţii, într-un tandem deneevitat: „Se mută, trist, oraşu-n cimitir” „şi totul pân’ laurmă e de lut”, „m-am născut mormânt”.„Singur printre poeţi”, ca Marin Sorescu, cu care,de altminteri, se aseamănă, câteodată, prin cotidianulaltfel înţeles, reinventat şi la nivelul unei re-construcţiisemantice, în exemplele: „casă de vacanţă, trup al meu”,„Uraaaa! Am produs un accident/ Şi-am fisuratmonotonia,/ Umblă matematica-n cârje, Intrată în copaculde esenţă tare, POEZIA” sau „Nervu-i la viitura deinundaţie/ Mobila sângelui nu mai poate fi ridicată,/ Şi vaumfla şi va igrasia/ Clădirea trupului încă o dată”, RăzvanDucan îşi caută identitatea, invocă repere, de orice fel:„Eu sunt ambele maluri”, dar se află acelaşi ne-hotărât,indecis, dilematic artist al unei lumi prea mici: „Nu pot,nu pot să evadez din mine” este soluţia de-a rămâne însine, ca-ntr-un spaţiu al marilor întâmplări, cu multeexperienţe, într-un timp concret şi abstract. Întrebarea„cine sunt eu?” o adresează şi Răzvan Ducan cu teamă resimţităde-a afla adevărul, care are mai multe capete:„Sunt simplă scrisoare expediată-n plic/ Şi mă frământă şimă-nspăimântă/ Că nu ştiu de cine şi adresată cui?”(identificarea cu mesajul operei, cu posibilitatea de-a fisau nu admis, înţeles), „Sunt evadatul din sine,/ Suntmaterializarea unor suspine,/ Sunt idealul, să-nţeleagăcalul, când se bate şaua,/ Sunt înălţarea” (amestec dedurere, speranţă, conştiinţă de sine, auto-ironie, autodepăşire,ideal).În bună tradiţie… modernă, şi biografia poetuluiRăzvan Ducan e sursă de inspiraţie. Prezenţă simplă, cuvaloare de simbol, ea contribuie la decodificarea unortexte: „Invidiază-mă, deltă, mi s-a născut un copil,/ celmai nou pământ al ţării mele,// Va trebui redesenată harta,/ Trebuie remăsurată/Distanţa până laîndepărtatele stele”(naşterea e, pentru poet,schimbare a traiectoriei, nudoar individuale, ci şicosmice), „Am subţiat cuun accident/ cearceafulunui pat de spital” –fragment de text ceconţine, în stilpostmodernist,mărturisirile unui cearceafcare preia bolilebolnavilor, uneorivindecaţi, alteori nu. Seria poemelor de spital are efectterapeutic în corpul cărţii: spitalul e comparat, prin alb, cuo Antarctică bună de schiat (de visat), pe care poetul ecapabil s-o regrete când ajunge în „anotimpul culorilor”.Vocabularul folosit de Răzvan Ducan se înscrieîntr-un registru aparte, fiind dur, izbitor, chiar tehnic, încontrast cu substanţa sensibilă a poeziei. Dolomită,homeopatic, humă, brânci, betoane, mobilă, furnir,gudron, angrenaj, electron, hidrogen, rastel, basculantă,nicovală sunt câteva probe care vorbesc, şi la acest nivel,lexical, despre non-conformismul, revolta de careaminteam la început.Unele dintre imaginile deosebite ale volumului aducîn prim-plan condiţia creatorului, cu nimic schimbată faţăde cea din secolele trecute : ”şi mă doare până-n mine” eo reprezentare a poetului ca o cutie de rezonanţă pentrutimpul său. Devenirea întru poezie este privită cuscepticism, cu ne-încredere, cu îndoiala de care cu greu neeliberăm: „debuturile absolute sunt în placenta mamelorde poeţi” şi „oceanele-s imense manuscrise/ pe care nu leciteşte nimeni”.Depăşind tristeţea de-a (nu) fi citit (înţeles), proprieconfraţilor, pentru Răzvan Ducan poezia şi poetul rămân„două toarte ale aceleeaşi amfore”, iar poeţii – „un fel deblânzi păstori peste metafore”.Cel pe care l-am prezentat până acum singur şiîntrebător are, totuşi, câteva puncte de sprijin,materializate în prezenţa unor prietenii literare, descriseafectiv. Poetul ajunge la stele doar prin cuvinte, doar prinprieteni. Dialogurile sub formă de scrisori, cu Silitră („Măpreumblam cu Silitră/ prin spatele grădinilor”), cu Labiş(„în fiecare poet de geniu/ pândeşte un tamvai”), cuBăciuţ ( „Ştiu, Nicolae Băciuţ, nu-mi spune, / Ai construito casă nouă şi pentru aceasta ţi-ai dat ferestrele”, „DragăNicule, dar au ieşit poeţii pe străzi”, „Ce-ţi vorbeştetăcând/ Ce-ţi face vorbind/ Casa ta din Chintelnic”), sunturme ale unui arc peste timp ce vor rămâne şi în domeniulbiografic, şi în cel al operei.Răzvan Ducan este poetul ce-şi trăieşte poemele canişte duminici („Duminicile poartă titlurile cărţilormele”), duce „în cârcă un număr de cărţi”, „s-a născut laprima lui carte scrisă” şi „este simplu chiriaş în trup”.Antologia „100 Cele mai frumoase poezii” este ca oduminică.ELENA M. CÎMPAN16

Lirism artificios, mulat pe un suport lingvistic neinhibatde canoane, se arată a fi „monorimurile” lui SorinBasangeac, autor ce-şi împlineşte debutul editorial cudouă cărţi: Paparazzo în marile mahalale şi Nocturnăcu nebunul satului, ambele apărute la Ed. Pastel, Braşov,2009. Aparent detaşată de esenţele poeziei, filonul onticsau cel noemic fiind excluse, producţia aceasta areavantajul de a se exprima caustic – într-o construcţielingvistică cum e cea a monorimului – lipsită de pudoare,dar şi de inhibiţii stilistice. Experimente asemănătoare,orchestrate între lirismul teatral minulescian, disocieriangelice şi extrovertite la un Emil Brumaru, ermetismulaparent deconstructivist la Şerban Foarţă, prozodiaarhaică, în metru antic, la regretatul Vasile Sav (veziCatulliene, Ed. Crater, Bucureşti, 2002), se vor consuma,fără îndoială, şi în viitor. Între acestea, experimentul luiBasangeac aduce un suflu nou în lirica deriziunii şi adeconstructivismului. Cu o „vervă” ludică nemaiîntâlnită,caustic, autorul nostru construieşte, din te miri ce,adevărate „relicvarii” sociale, mici scenete cu mesajeprecise. Adevărată ars poetica,chiar primul poem, Despregreaţă, cu graţie (înPaparazzo în marilemahalale), avertizează lectorulasupra universului ce-l vastrăbate, o lume a rătăcirilor şia nonvalorilor: „Mi-e greaţă.../.../ de delatori ce umplu coale,/.../ de-acei lingăi ce dautârcoale / ciolanelor rămase-noale / cu resturi de cărniţămoale / şi de atâtea alte boale,/ în libertate sau ocoale!”Ironia incumbată în titlu şi ambivalenţa semasiologică aultimului vers, „în libertate sau ocoale!” – tradus: „înlibertate sau (în) puşcării!” – vorbeşte clar despremăiestria scripturală şi „graţia” artistică. Locuind cuînţelepciune în „grafia” cotidianului, melifluenţalimbajului urmează, etapizat, sofisticate licenţetautofonice. Un poem precum Licenţiatul debutant(Paparazzo în marile mahalale) este cât o întreagăistorie a „stagiului” din viaţa unui tânăr, într-o Europăcare nu este şi a noastră: „Liberă e Europa, / o asculţifără bruiaj, / dar de vrei s-o vezi, îţi cere, / pui de dac,măcar un gaj, / altfel îţi pune ştampila / euro-vagabondaj,/ care greu ţi se va şterge, / la fel ca un tatuaj. / Boalăgrea, ereditară,” Afectele şi motivele lirice sunt extrase,cu savoare auctorială, atât din sfera socialului, cât şi dincea a politicului, cărora li se adaugă pendulările întrestările afective şi cele anafective atunci când olfacţiaerotică se cere „omologată”: „N-am să devin / erou demelodramă, / visând fecioare / fără de prihană.” –Cherchez la femme, sau „Plină de draci, dar şi de nuri, /ia tot ce vrea, nimic nu-i furi / şi face din juraţi sperjuri, /de-a pururi robi mieroasei guri, / din fiare slobode-npăduri, / potăi legate,în călduri, / şi înarcuşuri, uscături.” –Sexul slab, ambele înPaparazzo...Fantasmarea stărilorerotice, fără însă a leepuiza în pornografie,aminteşte, pe alocuri,de forma fixă agazelului, sau de artapoeţilor arabi, aceiiscusiţi distihuitori întehnica masnaveiurilor şi robaiurilor. În alt pol, inventicalingvistică se aşterne, cu dexteritate, peste situaţiidesprinse parcă din jurnalele de ştiri, cu Lumi paralele(„Toacă la ştiri un papagal / despre conflictul ilegal / dinbreasla de frecat mangal / cu lider hoţ, urmaş de gal, / cuifose de os regal,” – în Nocturnă...). Strategia şisuspansul liric dezvoltate în monorimurile lui Basangeacsunt susţinute de o recuzită lexicală care se întinde de laformulele arhaice, la regionalisme sau neologisme, laplurivalenţe semiotice, delectabile structuri intertextuale,artificiozitate imagologică şi, nu în ultimul rând,instrumentarul fantasmat al situaţiilor. De aici şi infuziade imaginaţie convertibilă, infiltrată stărilor istorice demoment, iniţiatice „mistere” aleistoriei conflictuale (vezi Paxamericana în Paparazzo înmarile mahalale: „Depăşind îndouă veacuri / mii de ani deevoluţii, / ignorînd orişice lege, /argumente, instituţii, / din cercătînd spre pigmeii / ce-ndeamnăla precauţii, / nu le-a trebuitmandatul / emanat dinrezoluţii.”), ele, însele, convertiteîn lustraţii fie simulate, fievirtualizate, funcţie de apetiţiaauctorială.Dacă între actorul care-şi instrumentează rolul din„situaţii” lingvistice pline de inventivitate, acordate înritm şi rimă, şi „compoziţia” tehnică formulată în„monorim” ar habita doar feţele comico-umoristice,semantica textuală ar rămâne doar una de suprafaţă. Esteînsă vizibil faptul că autorul conectează aceste „situaţii”,cu tot arsenalul de invenţii şi licenţe lingvistice, înmetatext, de aici realismul scriptural şi virtuozitateasemasiologică încriptate poemelor, revendicându-şidreptul de creaţie realistă, fără rest. Mai exact, SorinBasangeac şi-a însuşit cu predilecţie lecţia argheziană adecriptării „urâtului”, până la implozia în adevărata artă,acolo unde legile transmutărilor alchemice par sădefinească arta în sine şi realismul ca o necesitate afuncţiei artistice a cuvântului. Întru acestea, apropierea defrancezul Raymond Queneau sau de regretatul Vasile Sav(doar cel din Catulliene) este vizibilă, iar recuzareaoricăror constrângeri conferă poeziei lui Sorin Basangeacun maxim de vitalitate şi un loc de cinste în liricaromânească contemporană.EUGEN AXINTE17

1.Încă de la primele sale două cărţi de poeme, apărutedeodată în 2009, Nocturnă cu nebunul satului şiPaparazzo în marile mahalale, l-am numit pe SorinBasangeac un autor de fantezii filologice în linia devirtuozităţi prozodice şi ideistice a unor RomulusVulpescu şi Şerban Foarţă. Ar intra aci: nesupunerea lacanoane, artificiul, tehnica savantă a stihuirii, rafinateinvenţiuni lexicale, jocul, naturaleţea (studiată) aimprovizaţiei. La acestea, subliniind că specia asumatăautorul şi-a botezat-o „monorimuri”, Irina Petraş,prefaţatoarea volumului de faţă, Cartea omului matur(Editura Pastel, Braşov, 2010), adaugă: performanţaformală, dexteritatea în respectarea mlădioasă a unorîngrădiri asumate ale enunţului, remarcabilul criticclujean evocat amintind în această ordine sloganulmirabil, oximoronic al lui Georges Perec: „Îmi dau regulipentru a fi totalmente liber”. Iată un exemplu din volumulrecent (şi acesta, ca şi primele două, o izbândă graficădatorată Casei de tehnoredactare Luximage SRL).Subliniind că poemele din acesta ridică în plus odificultate, fiind adică „monorimuri monosilabice”: „Învers, cînd lui/îi bat în geam,/îi zic of:/ai rîu, ai ram,/dareu, în turn,/la bloc, nu am,/nici roib cu stea/de pus înham.../Doar pe la circ/îl văd pe Fram,/iar flori de cîmp,/înceai, un gram.../Deci drept n-ar fi/un vot de blam/c-aş fiprea sec,/că port alt hram,/că scriu din cărţi,/mai fur dinspam,/că-s nins în cap,/dar copt nu m-am,/nu-s pui dedac/cînd rîd cu Sam/de tot şi toţi/cei ce-mi par cam.../şi,ca un puşti,/mai fac tam-tam/de cît ştiu eu,/mai mult deundram,/sar la cel rău/şi muşc, ham-ham,/iar din ce-ibun/mai gust, iam-iam!” (Şi dacă ramuri n-am...). Cealte note se mai deduc de aici? Ironia şi burlescul,capacitatea incantatorie, bineînţeles intertextualitatea, cala postmoderni, inspiraţia livrescă. Irina Petraş nu sefereşte să vorbească deja de un dezmăţ lexical. Iată poemaVers alb: „Ce vînt ! Ce ger !/Să nu scoţi dog/în burg, peundrum/ca-n Alpi, un trog,/sub spart cer sur,/în văl desmog,/de nu vezi om,/doar duh şi mog.//Să scoţi dinstih/alb praf de drog,/chiar de ar fi/un pai din stog/şi a fostscris,/zici tu, mă rog,/de-un ins cam dus,/ba, zău, de-ungog,/dar strigi: Har Lui !/Mein Gott ! Moi bog!”Numindu-l „un autor în mantia de mefisto sau decălugăr benedictin”, Ion Topolog Popescu remarcă „vervaextraordinară” a poetului dar şi sceneria bine articulată,menită a seduce auditoriul până la uitarea de sine – temeleactorului înscriindu-se acum în mai multe registre:umoristic, comic, satiric, inventivitatea poetului nefiindaşadar numai una de limbaj, ci de situaţie. Să citim aşadarNuntă-n cer: ”Am pus la copt/un pui în ţest,/am dat şicep/la un vin fest/şi-i timp să-mi văd,/cu tact, de rest.//Eaisus, în fîn/şi vom da test:/o fi chiar cum/e prins întext?//Sub nor de in,/un deal, la est,/la fel de plin,/alt grui,la vest...//În vînt dau tot/ce mai e lest/şi...la sud, rai !/Maifac un gest/prin ierbi cu stropi,/zic eu, pe şest,/mă pierd,dar ţip:/i’m the best !/Ea: nu zic nu,/dar nu-i tot cest,/maifă un pas,/dă click pe next !”Irina Petraş zice că poezia lui Sorin Basangeac este unact de independenţă şi de...diferenţă. Subscriu.2. Dumitru Nicodim are o biografie abundentă şitensionată (s-a născut la Jurilovca, pe Dunăre, dincolonişti, însă, transilvăneni, părintele său a îndurattemniţele comuniste şi spitalele penitenciare, iar copilulşi-a petrecut anii de dinainte de liceu şi de studiileuniversitare în casele de asistaţi, biografia întregindu-i-seapoi cu un doctorat antedecembrist şi cu o şcolire înjurnalism, cu un stagiu la cotidianul ţărănist „Dreptatea”,după 1989.) Lucrarea sa literară nu e mai prejos, DumitruNicodim tipărind până la cartea de faţă, Umbra unuipom în flăcări (Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2009),opt volume: Poezii amare, romanul Casa lui David,Lacrimă cu zăvor (versuri), Cavaler al Ordinului„Mihai Viteazul” (proză), Poarta Albă (roman),Cusături eterne (versuri), Altîn Tepe (versuri), Lebedealbe – calea iubirii (versuri).Dacă în Cusături eterne, despre care am scris la timpulpotrivit, constatam tentaţia scriitorului de a-şi scrutaoriginile şi de a-şi apropria duhurile întemeierii, o ispitirece se întinde deopotrivă spre aspectul ezoteric al ritualuluişi spre simbolurile enigmatice, în Lebede albe menireadestăinuirii primordiilor revine exclusiv iubirii. Noulvolum, Umbra unui pom în flăcări, alcătuit parcă dinpericope, după modelul scripturistic, 61 la număr, poate fiperceput, ca şi premergătorul, ca un singur poem de largărespiraţie; o înşiruire psalmodică, vrednică a fi asociată,ca o variantă modernă, Cântării cântărilor, aşa cum aobservat şi Doru Munteanu, prefaţatorul cărţii. Visarea,reveriile consacrate erosului se întâlnesc, de regulă, laDumitru Nicodim, cu erotica mistică. Simţământulreligios, raţiunea creştină sunt aceleaşi, la DumitruNicodim, cu nesaţiul dragostei; e greu, pătruns de seve şide o materialitate groasă, ca în lirica marilor misticiTereza de Avilla şi San Juan de la Cruz. Să citim poema19: „M-ai strivit de tot iubire,/pe dinăuntru şi pedinafară,/cum striveşte tăvălugul paiul/şi piatra de moarăbobul,/până am văzut ce nu se vede,/şi am crezut ce nu secrede,/până mi-au ieşit pe ochi şi gură,/una câte una,literele/acestui poem în care gem/de iubire, ca de cireşeamare,/ca un pom bogat sub rod,/ca Împăratul Irod/subgreutatea lui Dumnezeu,/iar bucuria din sufletul meu/s-afăcut făină, iubire cu gust/de lapte de mamă virgină.”Precumpănitor însă, lirica erotică a lui DumitruNicodim din Umbra unui pom în flăcări e o lucraremărturisitoare: iubirea e cunoaştere şi deopotrivăconstruire, e împlinire şi confirmare, o zidire în lume –incursiunea lirică în registrul amoros, în adâncimilesuccesive ale pasiunii erotice, e menită a reface caleaiubirii, de la senzualitate şi erotism la mistica amoroasăcare presupune erosul ca temei al lumii întregi. Citezpoemul 47: „Să îţi eliberez fiinţa iubire,/din zăcăminteleuimirii,/din strânsoarea cărnii,/din chinul îndoielilor,/desub povara simţurilor/din aşteptarea morţii,/am cioplitscară din arbori/de gingăşie şi cuvânt/de la pământ până lacer/ca îngerii să urce şi să coboare/să te dezlege dinrădăcini/şi din blesteme, şi să te care,/pe tine mai greadecât naşterea/către adevărul şi lumina/Celui fărăumbră/cu care eşti una”.A.I.BRUMARU(Cărţile au fost lansate la Târgul Internaţional de Carteşi Muzică, Braşov, martie 2010)18

Ceea ce se remarcă numaidecât în lucrareascriitoricească, remarcabilă (impozantă totdeodată,îndeobşte prin titlurile nepublicate încă, dar scrise, parte,încă prin anii 50), a lui Mihai Arsene (decedat îndecembrie 2009) e mai întâi, aş zice, ispita stilistică, reformareasubstanţei epice genuine: dar nu stilul, cum nearvorbi astăzi gândul filosofiei, intrarea în formăîngăduie lucrurilor să prindă fiinţă, să intre în ordineafiinţei? În lumea scrisului, a realităţii reconstruitelingvistic, schimbarea în ordinea rostirii să nu fie, ea, ofiinţare (stilistică) nouă ? Apetiţia stilistică e aşadar şi oprovocare a canonului (literar, în cazul nostru) cadesuetudine: prin urmare îndeamnă la refuz, va chema, înacelaşi timp, la ruinarea vechilor cadre, propunândreconstrucţia, inovarea, invenţia. Între numeroaseleinovaţii aduse de Mihai Arsene scriiturii narative(textuarea, folosirea procedeelor aşa-zicând generaţionisteînaintea optzeciştilor etc.) una va fi făcut, desigur,senzaţie, deja cu decenii în urmă: redactarea, de exemplu,a unui apreciabil discurs epic (precum, de pildă, scriereade faţă, romanul Moartea lui Priam, în 18 capitole) întrosingură frază. Izolarea, comandată politic, a Românieiîn perioada colonizării comuniste a determinat însăignorarea, în cultura mare, peste frontiere, atât ainsolitului tip scriitural, cât şi a autorului. Astăzi,experimentul considerat „unic în literatura universală”, eatribuit lui Camilo Jose Cela, laureat al Premiului Nobel(1989), autor în 1988 al romanului Cristos versusArizona (a apărut nu de mult şi în româneşte la EdituraPolirom).Iată dar, de pe acum, o mostră din acest mod scriitural,extrasă la întâmplare din Moartea lui Priam (EdituraErasmen, Braşov, 2009):”...dar privind ceasornicul brăţarăale cărui indicatoare arătau că trecuse mai bine de un sfertde oră, iar Cristina nu binevoise încă să dea un semn câtde vag, am dedus că mai aveam de aşteptat şi oare n-amfăcut rău că am lăsat-o singură (n.n. aceste crâmpeie dedialog sau de dialog interior culese în italice, ca şipauzele, au, ca să folosesc aci limbajul IT, rolul link-ului,de deschidere, de trecere adică înalt registru epic) m-am întrebatrepede, surprins de întrebareavenită glonţ, gând perfid încolţit înminte, sfredelind, dar imediat amsimţit nevoia să înjur birjăreşte, nuînsă, m-am abţinut şi-am coborâtnervos din getax exact când ...maiaşteptăm (din nou, iată, link-ul,n.n.) întrebase individul, cu astavrând să afle dacă nu măplictisisem...”. Ş.a.m.d.La o primă ochire, cum se spune,trama romanului se articulează înjurul celor două personaje,naratorul şi Cristina, o tânără, s-ospun de pe acum, aidoma altoradintr-o galerie eminentă a literaturiinoastre, de felul Otilieicălinesciene, al Adelei, speţefeminine catilinare, misterioase,emanând, de se poate spune aşa, o metafizicăcrepusculară, cu alte cuvinte, ataşată încă nopţiiendocrine. În realitate însă, intriga aceasta e numaiadiacentă momentului epic inaugural care este moarteaprotagonistului, moartea lui Priam, a „tovarăşului Priam,căruia i se spunea în secret Piru”, cum notează undevascriitorul: ins exponenţial al stărilor social-politicedictatoriale, voluntar şi enigmatic, ascunzând istoriiobscure, tenebroase; sloganul lui era, scrie autorul, „totule să vrei şi poţi !” Marele bărbat ar putea fi, se înţelegedin naraţiune, tutorele Cristinei, o calificaţie însă numaibănuită, nesigură, relaţia lui cu tânăra femeie fiind totuşiambiguă, tutore şi amant, o legătură va să zică oarecumperversă, desigur nefinalizată, plutind în indecizie.Legătură ce va degaja lent – e resimţită de cititor târziu şicu dificultate – o atmosferă de nesiguranţă şi nelinişte,precum suspendarea nesfârşită între două lumi, un intervalîn care te poţi câteodată pierde.Dar acest interval privilegiază de regulă anume revelaţiiideatice, moartea lui Priam, cu secretul care o înconjoară,va propune dezbaterii (una, fireşte, minimă, suntem totuşiîn literatură, fără patetisme şi severităţi catedratice) temeca moartea („teama de moarte e o absurditate; cândsuntem noi nu este ea şi când este ea nu mai suntem noi”),tragicul şi istoria („în replică la tragic e numai preţul plătitde indivizi istoriei”), libertatea şidreptatea, limita („libertatea absolută îşibate joc de dreptate”; „dreptatea absolutăneagă libertatea”; „pentru a fi fecunde,cele două noţiuni trebuie să-şi găseascăuna în alta limitele”) ş.a.Conceput dintr-o frază, cu deschideri însămultiple şi neaşteptate, ca viaţa însăşi,frântă şi rătăcită, regăsită din nou,neglijată ori glorificată, resemnată în faţaimposibilului şi a enigmei, romanul (ce seputea intitula, într-o variantă, Să nuaruncaţi cu flori după mine) se încheie,ca moarte a lui Priam, învăluit în taine:„cu adevărat oare să se fi sinucis ?”.Aşadar: cu adevărat, oare, carteaultimă a lui Mihai Arsene să se sfârşeascăaici ?A.I.BRUMARUFoto: Simion Legian, Arbore genealogic19

Din păcate, datorită situaţiei în care se găseşte literaturaromânească, mai multe dintre debuturile promiţătoare înpoezie ajung să fie date repede uitării, creaţii de certăvaloare pierzându-şi urma, fără să aibă ocazia de a testamasa largă de cititori. Asta în timp ce la unele edituridestul de cunoscute, înconjurate de reviste şi critici lacomandă, continuă să fie publicate cărţi penibile cereuşesc în scurt timp să câştige premii bombastice şi maiapoi să invadeze librăriile. Chiar dacă după câtevageneraţii se vor cerne şi aceste valori false, trebuie săaşteptăm uneori prea mult pentru a descoperi un autor caresă merite cu adevărat să fie apreciat.Foarte mulţi scriitori se zbat, în aceste condiţii, săgăsească un sponsor şi o editură care să le publice, pegratis sau la un preţ avantajos, manuscrisul de debut. Estefoarte greu să ieşi din anonimat, darămite să ajungi să ai ocarieră de scriitor profesionist.Criticii, dintre cei care au mai rămas oneşti şipreocupaţi cu adevărat de poezie, ori nu au timp, ori suntprea plictisiţi de câte cărţi proaste au citit, ori se dedicăunor studii şi creaţii care să le aducă un beneficiu maimult decât moral.Ar mai fi ca soluţie şi concursurile pentru debutanţi, darşi acolo, fără să ne mire, avem de-a face cu tot felul dearanjamente. Toate lucrurile astea se ştiu şi se tace pentrucă, dacă o iei pe firul ariadnic al onestităţii, fiecare estelegat cu ceva de altcineva, iar dacăajungi, Doamne fereşte!, să spuiceea ce crezi... te trezeşti că nu maipoţi publica decât în revistaproprie, întrucât prin altele nu semai găseşte spaţiu.Prin volumul „Mareeasufletului”, publicat la EdituraAnamarol în anul 2006, CameliaPetre şi-a demonstrat talentul şirăbdarea. Un debut la 32 de ani cuo poezie în care se îmbinăarmonios experienţa acumulată şicăutările specifice femeii ce se aflăîn faţa unor noi provocări şi a uneialte interpretări a feminităţii în şiprin cuvinte.Dar dincolo de sensibilitate,singurătate, melancolie (evidenţiateîn „Cuvântul înainte” de cătreDaniela Stănescu), se simte şi unfilon aforistic, al femeii-poet cecaută esenţa lucrurilor care odefinesc. Poezia „aproape că se citeşte pe sine” (o paralelăvişnieciană) iar „cuvintele sunt asemenea pruncilordesculţi care se rostogolesc prin muşchiul cald al ierbii”(Capuccino cu dragoste, p. 8).Prin periplul tematic vom reţine „privirea”, „care îşipune amprenta pe mai multe suprafeţe deodată” (Linia, p.12); „frumuseţea”, „care ştie cel mai bine cum seîmbălsămează iubirile în tăceri” (Frumuseţea nu se vede,p. 14); „pământul”, „această liană agăţată de timp” şi„omul”, „această oglindă nici lut şi nici apă” (Aceastăoglindă, pagina 37);„poeţii”, „care nu artrebui să fie atinşi depleoapa celor care îicitesc” (Aură de poet,pagina 50); „vârsta”,„care se aseamănă cuun nor de praf asfinţitpeste cer” (Asemănare,p. 62); „moartea”,„care este maiaproape de mine decâtaş fi putut fi euvreodată de ea”(Cândva, p. 70).Numai şi dupăaceste citate putemtrage concluzia că poeta are un bogat arsenal de metaforebine alese, fără să încerce să epateze sau să împodobeascăversul cu tot felul de preţiozităţi. Se observă atâtdelicateţea cât şi forţa expresiilor, calităţi remarcate şi deSorin Teodoriu pe coperta a IV-a, iar această versificareeste absolut firească.Frecventând un atelier literar (www.poezie.ro) în carefoarte multe valori dispar datorită influenţelor şicomentariilor lipsite de verticalitate, Camelia Petre ştie câtde uşor „îşi poate pierde poemul urma”. Printre mii deautori devii un nume nesemnificativ, „poemul traverseazăstrada” (în agonie aş completa eu) „în buzunarul găurit alunui cerşetor nătâng” (Poemul îşi pierde urma, p. 53).Poemul devine „încărunţit”, „sociabil”,„blând” (Cafeneaua, p. 46) sau devine„cumsecade”, „anonim” (o uşoarătentă de ironie în poezia Cumsecade, p.48).Dar autoarea, optimistă, maisperă ca poemul să renască din cenuşăca pasărea „Fenix” (p. 59), pentru că„poezia este fără vârstă” (p. 74),indiferent dacă „poeţii nu ar trebui săfie vreodată auziţi” (Aură de poet, p.50).Poate că singurul poem carenu îşi găseşte loc cu adevărat în volumeste „(des)Cântec de adormit copii” (p.41). Autoarea ar fi putut să alcătuiască,dacă dorea, o carte pe tematicarespectivă. Însă, în cazul de faţă, unastfel de poem poate aduce câtevapuncte în minus...Concluzionând, avem de-aface cu un volum valoros, prea uşortrecut cu vederea, un adevăr careoricum nu îi deranjează pe mulţi. După cum menţioneazăpoeta în poezia „Linia” (p. 14), „adevărul face ca adevărulsă fie o iluzie... tu, întors cu faţa la oglindă aştepţi”. Iarmie, ca cititor, această aşteptare mi-a confirmat că poeziaare forţe miraculoase şi va ajunge mereu la cel care are celmai mult nevoie de ea.IONUŢ CARAGEAFoto: Simion Legian, Bufniţă20

pierdute – fiecare nouă/ zi e o enigmă,/ fiecare nouă zi – eo verigă.” Zilele sunt particule de lumină pentru poetulcare alege, până la urmă, să străbată, contradictoriu,treptele poeziei şi de-a descoperi, la fiecare pas, sensurinoi. Lumina e zăpadă, ţâşneşte din coarne de melc, eceaţă, e oglindă, e nălucă, e fugă, e trup clătinat, e colţ devis, e uşă. Lumina e toate aceste definiţii, ipostaze alestării poetului, de fapt, nici modernist, nici postmodernist,un negativist şi din toate câte puţin. Tocmai lipsa luminiiîl determină pe poet să strige, încă o dată, un alt „Fiatlux!”, în poezie.Desigur că, pe aceste traiectorii imprecise, e uşor şi derătăcit. Invocarea stă împreună cu respingerea, într-oformulă tipică acestei cărţi, a contrariilor: „Doamne,/ cezile mai sunt şi astea,/ ce rătăciri cumplite/ mai sunt şidrumurile noastre…/ Încotro?!...Am rătăcit/ departe depietrele/ pline de înţelepciune,/ găsite odată./”„Văzutul cu inima” e o imagine ce duce cu gândul laNichita Stănescu, dar poeţii, „în singurătatea lor/ cred înce li se spune/ între ei şi eternitate picură/ stropi depoezie” „şi-n inimă un alt ochi puteai să ai”.Finalul deschis al volumului reprezintă un exil. Poetulfilosof,ca Diogene, cu felinarul, în căutarea unui om, seîntoarce la sine, descoperindu-se într-un dialog al eu-rilor:„Mă grăbesc să-l revăd/ pe Nicu Ciobanu,/ demult îmidatorează nişte răspunsuri.// E timpul să nu-mi răspundă.Auto-ironia e marca în care se încheie (auto) căutarea.„Obscură, lumina” e o carte a încercărilor, atatonărilor, a pragurilor, a ambiţiei de-a „vedea” şi încondiţiile unei lumini mai puţin favorabile. Desluşirea,conturul şi sensul lucrurilor sunt, în atari situaţii, mult maivaloroase, ca atunci când „cu cât eşti mai orb, cu-atâtlumea vezi mai bine”.Nicu Ciobanu vine înspre limba română dinspregraniţele ei. Literatura care se scrie, atât în Serbia, cât şiîn Basarabia, are un fel inegalabil de a fi, care, paradoxal,porneşte din adâncuri. Cuprinzând, în poemele lui, atâtmarginile, cât şi mijlocul expresivităţii literare, NicuCiobanu este, preluând aprecierea lui Florian Copcea,„unul dintre cei mai înzestraţi poeţi de limbă română dinSerbia”.ELENA M. CÎMPANEseurile de politologie din prima parte (paginile25 – 110) a recentei cărti, Despre criză şi morală*(2009), de Lucian Hetco, au o admirabilă capacitate dea detecta, de a revela, de a radiografia „maladiile“statalităţii din primul deceniu al mileniului al III-lea depe aproape întreaga planetă, ori de a surprinde „mutaţiisensibile“ ale morfologiei sociale contemporane, de la„cancerul înfloritor al corupţiei“ din mai toatesistemele, la „pecinginile intercontinentale ale mafiilor“,de la „golirea“ sistematică / programatică de„substanţă morală“ a instituţiilor statale, de corodatcolorit iluminist, ori de la „anihilarea sistematizată“ desuflet a ens-ului uman, la vidarea perversă atrezoreriilor naţionale, de la războaiele „stelelor“ cusofisticate arme atomice, neutronice, meteorologice,tectonice etc., la subtilele „crize“ şi conflagraţii politice,economice, etnic-minoritare, religioase etc.Profilul lui Lucian Hetco, personalitate culturalştiinţificăde excepţie, redactor-şef al web-revisteiAgero, din Stuttgart-Germania, se nuanţează fericit şiprin interviurile din partea a doua (pp. 111 – 187) avolumului Despre criză şi morală: «Nu prea am timp,fiindcă muncesc pe ruptelea. Dar munca îmi faceplăcere, fiindcă are sens şi eu văd lucrurile pozitiv» (p.128); «… avem valori de talie europeană. […] Vinanecunoaşterii culturii româneşti, la nivel de receptorgerman, provine dintr-un marketing literar-cultural ce l-am putea nu-mi dezastruos, care este propria noastrăproblemă» (p. 128 sq.); «Trăiesc cu plăcere înOccident, între germani, la fel cum cu aceeaşi plăcere şidor, am rămas cu tot sufletul român.» (p. 132);«…descendenţa paternă am moştenit-o doar pe liniainformaticii […] Ambiţia […] de a scrie bine, deci nuoricum, este tot o caracteristică pe care am preluat-o dela mama mea, dânsa fiind un reputat analist pe temeteologice şi autoare a unor recenzii pentru diverşiscriitori din sânul Bisericii» (p. 143); «Revista „Agero“este creaţia mea de-a lungul anilor […] Cu timpulrevista s-a dezvoltat ca autentic brand cultural, cu ofoarte bună percepţie naţională şi internaţională.» (p.145). Etc. (* Lucian Hetco, Despre criză şi morală,eseuri politologice, cu prefaţa Lucian Hetco în faţaconfuziei dintre persoană şi personalitate, de CorneliuLeu, şi cu postfaţa Analiză obiectivă a crizei şi acavernei canceroase din morala societăţiicontemporane, de prof. dr. Ion Pachia Tatomirescu,Ploieşti, Karta-Graphic, 2009).Prof. dr. ION PACHIA-TATOMIRESCU22

Pe la sfârşitul anilor 70, dacă bine mai ţin minte,Facultatea de Filologie a universităţii clujene organizaseo sesiune de comunicări ştiintifice dedicată operei luiTudor Arghezi, în egală măsură un fericit prilej pentru caabsolvenţi mai vechi sau mai noi să se întâlnească subsemnul unei poezii căreia, prin lecturi personale, îiadânceau frumuseţea şi taina. Participau Ştefan Borbely,Petronela şi Ioan Moldovan, tineri şi ireali, osândind prinfrumuseţea lor cenuşiulacelor ani, Ion Simuţ, falnicşi baladesc, Irina Petraş,Viorel Mureşan, AurelPantea şi atâţia alţii, pe care nu-i mai amintesc, convins căfiecare rămâne o mărturie a celuilalt.Emoţia de sărbătoare a ceasului era sporită deprezenţa Ioanei Em. Petrescu, cu un surâs ce trăda osuperioară înţelegere şi o sinceră participare sufletească labucuria unor tineri cărora în realitatea „profană”, din afarafacultăţii, nu li se acorda cuvenita semnificaţie.Se afla în sală Liviu Petrescu, retras, discret, careprivea prin ochelarii săi pe fiecare paricipant cu ogravitate ce nu făcea decât să confirme faptul că acoloimportanţa fiecăruia era de necontestat.După câteva săptămâni de la eveniment, reîntors înşcoala hunedoareană unde, horribile dictu, „functionam”de câţiva ani, am primit o scrisoare de la Liviu Petrescu:distinsul nostru dascăl îmi cerea permisiunea (ca şi cum,vezi Doamne, eu nu i-aş fidat-o) să-mi publiceintervenţia în Tribunaclujeană, care, pringenerozitatea lui D.R.Popescu, punea ladispoziţia tinerilor eseiştirubricaAlpha,rezervându-le uneori chiardouă pagini.Alpha! Într-un timpcenuşiu, Liviu Petrescu credea în tineri, văzând în gestullor de a scrie garanţia unui început. Nu am în faţă colecţiaTribunei, dovezi nu am, dar îmi adiuc aminte (ca să-lparafrazez pe Adrian Popescu) de cei care au scris laAlpha: Ştefan Borbely, Diana Adamek, Ioan Milea,Nicolae Băciuţ...şi..şi... Dacă nu mi-i amintesc acum petoţi, sunt convins ca Alpha îi păstează tineri şi frumosi înmemoria sa.Ideea revistei Vatra veche de a găzdui tineri eseiştiîntr-un spaţiu sugestiv pentru prospeţimea începutului,Alpha, primeşte semnificaţii ce trimit spre un dialogspiritual peste ani!MIRCEA MOŢ_________________________________________________________________________BOGHICI, DUMITRU-CEZAR (n. 1977, Braşov). Astudiat la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu:licenţa la Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna”,secţia de teologie-litere (1995-1999); studiiaprofundate înfilologie laFacultatea deLitere şi Arte(2003-2004);doctorat magnacum laude înfilologie (2004-2009), cu tezaSacrul şiimaginarulpoetic românescdin secolul alXX-lea(Sibiu:EdituraPsihomedia, 2010). A colaborat la „Astra”, „Mişcarealiterară” şi la realizarea volumelor: Dicţionar depersonaje literare din proza şi dramaturgiaromânească, vol. 1-2. Florin Şindrilaru (coord.).Piteşti: Editura Paralela 45, 2002; Poeziaromânească. Antologie de texte comentate şiaprecieri critice. Cezar Boghici, Gabriela Dinu,Florin Şindrilaru (coord.). Piteşti: Editura Paralela 45,2006. A primit premiul revistei „Astra” pentru celmai bun eseu al rubricii Poemul comentat (2007). Înprezent, este profesor de limba şi literatura română laColegiul „Emil Racoviţă” din Braşov.Printre cei mai importanţi scriitori ai exiluluiromânesc – alături de Mircea Eliade, Emil Cioran, EugenIonescu –, se numără, cu siguranţă, şi Vintilă Horia(1915-1992), autorul unei opere impresionante (poezie,proză, eseistică), redactată în patru limbi neolatine(română, franceză, italiană, spaniolă) şi recunoscută peplan mondial (romanul Dumnezeu s-a născut în exil,apărut în 1960, în franceză, a fost distins cu PremiulGoncourt). Până la plecarea din ţară (1942), aceastaînsuma, în materie de poezie, trei volume: Procesiuni(1936), Cetatea cu duhuri (1939) şi Cartea omuluisingur (1941), toate marcate de ambianţa epocii (au fostsemnalate aici ecouri ale versului de structură neoclasică,prelucrări în registru post-simbolist, infuziuni din lirica luiIon Pillat, Vasile Voiculescu şi Lucian Blaga).Abia în condiţiile dramatice ale exilului, adică înconfruntare cu istoria şi în dialog cu sine şi cu Dumnezeu,poetul îşi descoperă chipul întreg. Apariţia volumului Amurit un sfânt... (Buenos Aires, 1951) constiuie o astfelde revelaţie. Îndată după lectura acestuia, Mircea Eliade îiadresează din Paris autorului o scrisoare (datată: 22noiembrie 1951), în care îi spune: „Vintilă Horia, eşti unfoarte mare poet. Ruperile şi valurile ţi-au purificatpoezia. [...]. Volumul te predă întreg. [...]. Aduci ununivers cu totul şi cu totul nou în poezia românească...[...]. Mă regăsesc în atâtea din încercările D-tale.23

Experienţa iniţiatică a desţărării! Coborârea în Infern,rătăcirea în labirint!”. Textul scrisorii îmi apare ca fiindcu atât mai semnificativ cu cât semnatarul ei scoate laiveală semnificaţiile profunde ale operei lui Vintilă Horia.La fel ca Ovidiu în Triste (pe care îl şi adoptă camodel), poetul oferă în A murit un sfânt... una din celemai pregnante mărturii lirice ale exilului, cu ambele luisensuri, interior şi exterior. „Căile Domnului sunt maimult decât ciudate, însă la începutul fiecăreia din ele stăscris cu litere de foc semnul întoarcerii acasă”,mărturiseşte autorul într-un text aşezat la începutulvolumului, purtând titlul Postfaţă la un deceniu personal.După indicaţiile incluse aici, cartea însumează poeziiscrise în trei etape ce coincid fiecare unei perioadeesenţiale din viaţa sa, oferind – aş adăuga eu – osuccesiune de replici la mereu înşelătoarea faţă a lumii: oprimă fază petrecută în Viena, „impregnată de duhulacestei cetăţi în agreabilă descompunere”, cuprinzândciclul Cântece din baroc; o alta italică, începută în Assisişi desăvârşită în Florenţa, cu Balade lirice, poeziiînchegate „sub blânda oblăduire a Sfântului Francisc”,Sfântul „cel mai uman şi mai umil pe care l-a datcreştinătatea”; în sfârşit, prezentul austral, trăit în BuenosAires, oraşul de pe malul galbenului La Plata, unde iarnaportocalii „semănau cu nişte proaspeţi imigranţi, veseli înaparenţă, naturali şi normali, însă cu sufletul gol desenzaţii sau prea plin de amintiri apăsătoare” (ciclulAustral). Aceste trei etape sunt şi mărturia unorexperienţe estetice: artistul trece peste formelesomptuoase şi lugubre ale barocului (primul ciclu), pentrua se reculege în ambianţa intim-religioasă creată dearhitectura ecleziastică medievală şi a se bucura de spaţiulscăldat în lumina Renaşterii florentine (ciclul al doilea),ajungând să contemple armonia caldă şi fermecătoare,dictată de culoarea portocalelor coapte sub soarele austral,care stinge văpaia patimilor (ultimul ciclu).Privită în ansamblu, A murit un sfânt... reprezintăcartea unui poet creştin ajuns la un moment de sinteză,care coincide cu dezvoltarea completă a gândirii EvuluiMediu occidental. Aceeaşi preocupare de reprezentarefamiliară a sacrului – dublată de obsesia formei –încape înrugăciunea şi în meditaţia sa religioasă (Rugăciunea unuiiezuit, Cuvântul aşteptat), ca şi în cultul sfinţeniei(Baladă franciscană, A murit un sfânt), în viziunea luicristică (Cântecul celui din urmă) ori în cea angelică(Doi îngeri). E strădania omului de a vedea elementuldivin întrupat în viaţa profană, fapt evident în arhitecturamedievală, pe care scriitorul o aprecia tocmai pentrudimensiunea ei mistică: „Eu m-am simţit bine acolo [înAssisi şi în Florenţa – n.n.] – scrie el – tocmai pentru căzidurile lor palpitau de viaţa timpului care le ridicase cupioasa râvnă de a da efortului uman sensul uneidurabilităţi divine” (Postfaţă...). Spiritul artei la care facereferire Vintilă Horia este cel al credinţei înseşi, aşa cuma fost descris de către Johan Huizinga: „prelucrarea şidezvoltarea extremă a tot ceea ce ţine de credinţă, cuajutorul imaginii”.Setea aceasta de imagine, născută dintr-o fervoarereligioasă prea directă alimentează lirica interogativă dinRugăciunea unui iezuit: „Pe marginea singurătăţii capeste o prăpastie / Mă-aplec. Unde mi-e chipul? În fundsau de-asupra? / Doamne, cum ai pus mâinile Tale înnoroi / Ca să faci chipul meu după asemănarea Ta?”. Căsub rasa iezuitului sălăşluieşte încă un spirit medieval seobservă din faptul că celui care rosteşte rugăciunea de faţănu-i sunt de trebuinţă nici fastul greoi, nici ornamentaţiarigidă, nici faldurile barocului: „Sfinţii de piatră tac.Îngerii firavi au încremenit / Pe altare. Nici marmorafaldurilor nu se clatină. / Dacă mă strigi, chiamă-mă-ncet,ca să nu cadă / Coloanele templului peste spaima dinmine”. Ca să-şi exprime tot patosul devoţiunii, acesta arenevoie de (pentru el) singura formă de manifestare arealităţii divine, umbra, pe care închipuirea o extrage dinsubstanţa diferitelor elemente religioase (e cunoscutgradul înalt de cinstire pe care secolele al XIV-lea şi alXV-lea creştine l-a dăruit icoanelor, moaştelor, locurilorsfinte şi lucrurilor închinate lui Dumnezeu): „Am înfiptcrucea în glob ca într-un măr copt. / Însă noi cei albi, ceipuri, cei sfinţi, cei adevăraţi / I-am cules umbra şi amînchis-o în templu / Ca să o avem aproape când neaducem aminte”.Vintilă Horia e un pelerin înzestrat cu aceaextraordinară capacitate ca, rătăcind prin Apus şicercetându-i clădirile, zidurile, bazilicile, să desluşeascăaici semnele cele nepieritoare. Un atare semn este urmalăsată de Sf. Francisc în Assisi, „a cărui amintire dominăfrunzele şi pietrele locului, răsăritul şi apusul soarelui,culorile anotimpului, aripile vântului, gesturile oamenilor,ca o forţă nevăzută şi veşnic prezentă” (Postfaţă...). Erăsunetul profundei religiozităţi medievale a Occidentului,ce acordase mare interes cultului sfinţilor, îndrăznindchiar, în înflăcărarea imaginaţiei populare, să-i coboare pedrepţii lui Dumnezeu în viaţa cotidiană (veneraţiaSfântului Francisc explodase la începutul secolului alXIV-lea, dovadă fiind numeroasele lui reprezentări, cumar fi celebrele scene pictate de Giotto în Bazilica SanFrancesco din Assisi); abia în timpul Contrareformei,sfinţii s-au înălţat, căci aşa a vrut Biserica: să nu mai aibăatingere cu viaţa poporului.Umbra graţioasă a Sfântului domină ciclul Baladelirice şi străbate, da la un capăt la altul, volumul. Când sedecide să-i contureze imaginea, poetul adoptă atâtafamiliaritate, încât situează totul în zona unei credinţetihnite şi mângâietoare, între supranatural şi simplitateacea mai umilă: „Pe cărare iată cum trece sfântul cel sărac,/ Lipăind prin ţărână cu picioarele goale. / O pasăre i seaşează pe umărul stâng / Şi măslinii cucernici i se-nchinăîn cale” (Baladă franciscană). La fel se întâmplă şi cândîn poezie adie zvonul morţii unui asemenea devot: „Amurit un sfânt undeva. / Lumea spune că e floarea de tei /Care miroase aşa. [...] // Doamne, cine miroase aşa / Dinluna nudă, până-n pajiştea udă? // − A murit un sfântundeva” (A murit un sfânt).O tristeţe tăcută persistă în toate aceste versuri, ce nupoate fi alta decât tristeţea poetului surghiunit, constrânssă-şi trăiască prezentul pe coordonate străine. Sensulpribegiei lui va fi descoperit cu alt prilej, în romanulputernicelor revelaţii de care scriitorul latin alungat laTomis a avut parte, Dumnezeu s-a născut în exil, undeexilul, ca stare arhetipală a omului, apare ca o şansă deaccedere înspre spiritual: timpul rătăcirii, care ne aparţine,reprezintă „timpul aşteptării şi al certitudinii”, clipa degraţie a istoriei, când Dumnezeu se află printre noi, darîncă nu şi-a dezvăluit prezenţa.CEZAR BOGHICI24

Volum antologic, tipărit în 1979 sub egida fostuluicenaclu Radu Stanca din oraşul Călan şi îngrijit de prof.Silviu Guga şi regretatul prof. Ion Marinescu, Subarcuri de lumini, reprezintă o lucrare interesantă prinmodul de abordare şi structură. De menţionat faptul căunele dintre proze au cunoscut şi cenzura. Autorii, dinvalul de poeţi şi prozatori formaţi la şcoala realităţiicrude, dau greutate acestei antologii prin lucrărileprezentate. Cei mai mulţi dintre ei sunt fii ai urbei, alţiiaduşi de vânt pe acest meleag.Pe primele pagini îl regăsim pe regretatul poet şiprozator Ionel Amăriuţei prezentându-şi opt dintrecreatiile sale. Poemele curg ritmic, cu irizări elegiace: Amprins în năvoade/ un crepuscul blând, /şi marea s-a făcutfrumoasă / ca amintirea unei femei./ Paşii întipăriţi penisipul /acesta parcă-mi spun: /din orice plecare /mairămâne un rest./ Şi marea s-a făcut frumoasă /caamintirea unei femei./ Sub umărul stâng presimt/ înflorindbuchete de maci. Scriitor, pe cât de prolific, pe atât deoriginal.Talentat şi cunoscut chitarist, Marcel Angheldovedeşte că are îndemânare şi-n ale poeziei: Am luat/Cerul Voroneţului/ Şi l-am aşezat lângă spicul/ Şi maculdin lanul ţării/ Am luat/ Bogăţiile şi frumuseţilepământului/ Şi le-am aşezat lângă sângele străbunilor./Lângă toate acestea am pus de strajă /Toţi plăieşii şioştenii timpului. Caracteristică pentru aceste versuri estereverenţa.Un alt autor interesant este Ioan Barb, poet, prozatorşi ziarist profesionist, acesta a cunoscut debutul absolut în1998 cu volumul Tăcerea ca o flacară, editat şi tipărit laeditura Călăuza din Deva. Poezia acestuia este balsampentru suflet: Ştiu o baladă cum multe nu-s…. /Pădurilen-au încetat să vuiască./ Din secoli, coborau în câmpiaArdealului/ toamna târziu – morţii, cubărbi de daci,/aducând în ciuberemiresme de brad./ Când se întorceau/căruţele lor purtau aurul plin alcâmpiei./ Ştiu o baladă cum multe nus…./Bătrânii mai poartă încă sub braţfluierul Iancului/ iar în tigăi se-ntorcaburinde/ plăcintele, cu poalele înbrâu./Fusurile torc monoton în noptiiletârzii/ când zburătorii bat în fereastră/fecioarelor cu păru-n pământ/ Pădurilen-au încetat să vuiască./Din secoli,moţii coboară în Câmpia Ardealului/dintr-o baladă, cum multe nu-s... La oprima lectură ai tentaţia să crezi căpoemul e scris mai mult raţional decâtsentimental. Autorul îmbrăţişează cumăiestrie stilul narativ cu nuanţe lirice.Câteva pagini mai încolo regăsim ungrupaj de 4 poeme semnate de OtiliaIgnat, care ni seprezinta în versurisimple, dar pline deîncărcătură sufletească:Simt: e atâta căldură/ înpământul acesta/ atâtanefirească blândeţe/ încântecul lui sublim/încât uneori cred căplânge/ şi ne sărutatălpile/ de fericire. Da,fericirea/ că nu-lpărăsim. Ţinând cont deapariţia cărţii, cel maiprobabil, recitită astăzi,mulţi ar consideraversurile semnate de Mihaela Ispas ca fiind de sorgintecomunistă: Tot ce-ţi urcă sub privire,/ codrul, apele,câmpia,/luminate de iubire,/ poartă-un nume: România./Luminoasele poiene,/ mult bogată-n roade glia/ şi-ncomori subpământene/ poartă-un nume:România/Fericirea noastră-ntreaga,/vine-nalt, şiomenia,/ţara mândră, dulce, dragă,/poată-un nume:România. La fel cum nu tot ce zboară se mănâncă, nici totce este scris în acest spirit nu înseamnă sorgintecomunistă. În acelaşi spirit semnează şi Emil Duţu.Tânără adolescentă (la momentul acela), VioletaDeminescu, astăzi artist popular şi de profesie învăţătorîn localitatea Călan, debuta în acel an cu poezia “Revino”,era la primele încercări literare. Unele dintre pieseleinterpretate de Mariana Anghel şi Mariana Deac (alăturide care a copilărit în Călanul mic) sunt create de ea.La capitolul proză îi regăsim pe: Silviu Guga, IonMarinescu, Nicolina Mihăilă şi Ernest Uskar. Ceea cemi-a atras mai mult atenţia, în sens pozitiv, a fost piesa deteatru Înlocuirea, semnată de prof. Ion Marinescu.Scrisă în stil caragialean piesa curge cursiv, într-un toncomic. Peronajele devin compexe la un moment dat. Prof.Silviu Guga ne aduce trei proze scurte, interesante. Înproza Ceva trebuie sacrificat autorul trezeşte revolta însinea lui, se citeşte starea de monotonie. Oraşul îl cunoscdestul de bine, în două zile n-ai ce vedea aici. Frumos mise pare podul de peste râu, dar acum,dacă aş merge acolo mi s-ar părea,poate, şi râul banal şi mi-e teamă că n-o să mai am apoi nimic frumos înoraşul acesta. Totul curge la fel de trist,în aşteptarea corespondenţei şia..poştăriţei, care este de fapt nepoatapoştaşului. La scurt timp, tânăra avea săse stingă într-un accident stupid.Trecând mai departe, o descoperim peNicolina Mihăilă cu o proză scurtă:Popas pe drumul fontei, care aduceosanale clasei muncitoare. Fost profesorla Grupul Şcolar Ovid DensusianuCălan, Ernest Uskar ne aduce dramaunei profesoare, torturată psihic deorganele de partid. Acţiunea se petreceîn anul 1957.DANIEL LĂCĂTUŞFoto:Simion Legian, Brbec pentru apă25

EUGEN AXINTEPeceţile somnuluiAici adăstat-am, sub fragedesilabisite tăceri...Învederate-s aceste luminicu memoria şoaptelorascultă cum cerne-n durateun cântec şi toate-s iubiriisoliepeceţile-s noime şi crugşi, umbrelor, anima-şi cerneal tainei cuvânt.VrereDe-o vrere-s plămăditetăceri şi umbre şi în slavă-s scriseadulmecând misterul unei şoapte...O, noime, voi, ce-aţi împlinit duratacenuşii să renascăşi-i dete chip luminii să adasteîn pulberi şi-n rostiree vrere iară, respirând în toatecele ce sunt şi nu-s –este iubirea – sfânta noastră casăe vrerea noastră, este veşnicia.PovesteŞoapta urmei tale, strecurată-n pulberivisul mi-l îmbie spre un alb tărâmaripa-mi se frânge, lângă foc de steleşi aştept, în rosturi, să-ţi aştern alt drumsă-mi cânţi, în crepuscul, săgetând noianulclipelor durate într-un vechi sălaşsă adaugi, iară, în tăcute harfii,tălmăciri din slova unui stins răvaşcodrul să-şi îmbie clorofila-n toateşi-a ta pleoapă, ninsă, s-o aprinzi din nourăvăşind, în noapte, colbul pe potecace-ţi îndeamnă paşii într-un stins ecou.Când, sub pasu-ţi reavăn, simţi zvâcnind uimireaşi, în umbra-i verde, codrul te-nfioară,să-ţi respir suflarea fi-va doar o joacăfi-va să te-nlănţui în corzi de vioarăşi cântând cu tine doar la nunţi cereşti,struna ta, vibrândă, fi-va să-nţeleagăFoto:Simion Legian, Ochi_________________________cum se leagă-n toate, de neînţelesfirul de poveste..., şi cum se (des)leagă.Umbra unei clipeEpopei în aora, obârşiizămislite-n vrerea unei şoapte –neprihănite iubiri...Tu eşti, întru toate, precumalfabetul evlavios al umbrelorreinventând respiraţiaacelei durateeşti tăcerea prelinsă în imnemetamorfoza unei identităţieşti rostireaarborând în psalmodii.O tainăRituri dăinuind în senine iubiri –un cuvânt bântuit de puterea seteiporunceşte glorioasei realităţiun vis aşterne o tainică umbrăpeste alt vis – fragilităţile noastreneliniştea unui ocean împovăratde agonia unei insuleacolo-s neprihănitele jocuri –văzul nostru impermeabilşi neştiute-ndoieliimponderabile zidiri peste chipulnerostit al Poetului.Noaptea ninsorilorLM, ţigara care mă fumeazăTăcerea aceasta îşi cerne memoriaorbitează iubiri neştiute sub ceruriheraldice ploi se aştern în cuvântvestigii de pulberi adastă...Întocmai acelor ce-ţi stau pe potrivă26

se-ndeamnă-nţelesuri în toateun numen şi-o aripă-ţi stau legământşi ninge, şi ningecu şoaptearmuri de tăcute silabe respirăhieratice vise-mplinindşi eu te aştept, iubito, e noaptezadarnic aştept...şi ninge..., şi ninge...sunt şoapte.JertfireCi, umbra-ţi jertfeşteacestea-s doar psalmodii încuvântândneantulizvor fără de tihnă îţi sta-va desluşiremirabilelor torţe ce fi-vor să aştearnălumină în genunite-ndeamnă, deci, la umbre, îţi zicşi-aşterne-ţi, întru toateneprihănită, slova.Colbul, peste colbÎmpovărate-s! Cer şi vis, şi cânteccu-a ta singurătate întrupată-n şoaptăşi rod, în scoarţe vechi, pecetluindîn vămi, cuvântul tău înalţă rugsăpate-s, în netimp, obârşii neştiutetăcerea-şi cerne, iară, între lumicadenţa nenăscutelor silabememoria-ţi se leagă-n redactăride fantasmate zboruri între steleşi noimele ţi se-mplinesc, născândheraldice lumini bătute-n vrere.Oficia-vor, iară, în volupţiicombustii necurmate – tainic rod...Te-aştept, iubito! Nerostit, se-aşterneîntru uitare, colbul peste colb.ÎntemeiereRânduite-s cu limpidă urmăluminile taleovaţii respiră-n aceste obârşiişi-n pulberi, de veghe,-s cărărinebătute...Ci, vino! Întru acesteazidiri să-nălţămsă trecem prin apele somnului clipaşi-ntemeiere s-aducem acestorŞoaptă, întemeierilorÎntru acestea au statca-n limpezi izvoare de cântecşi-ntemeieri adăstat-aunicicând nu vom şti, nici cuprinde-vomzidirilor şoaptei lăcaşulînfăţişări sunt acesteadin, sfântă, cenuşa tăcerii...Ascultă! Ascultă, îţi zicşi lacrimei cântă-i iubirea!Surpatu-s-a-n verbhotarul acestui cuprinsşi-un cântec cutreieră-n slavăiubito, te-nchină, îţi zicla piatră şi slovă.Tenet confidentiamTe-ndeamnă, îţi zic!În slavă-s rodite şi-n tainăobârşia lor încrustată-iîn şoaptă şi lacrimăacestea-s peceţi de lumină, suntanima viselor...Ascultă!... Ascultă!... E-o tainăţesută în limpeziizvoare de cântecjertfire s-aducem la dulci ctitoriide harice vieţiacum şi-n aeternum.LegământCi, iată, vom bate-n aceste luminipeceţile somnului, fi-vomasemenea roadelorvom trece prin monice rune cuvântulşi vămi peste umbre vom trageovaţii lumi-vor în vise şi-n cântde-o limpidă şoaptă noimitenicicând nu vom pierde acest legământşi flăcării-i fi-vomofrandă.nestinse iubiri.27

dialog peste timp, testament literar (II)Ca romancier, M. Mincu nu încearcă săfalsifice prin senzaţional de prost gustdestinul de excepţie al lui Vlad Ţepeş(Dracula). Mărturiseşte faptul că redareaexactă în roman a documentelor (dincronici autentice, în latină şi din scrisorilepapei Pius al II-lea) denotă chiar “antisenzaţionalismulsău programatic”, cutoate că cititorul obişnuit cu romanegotice va cădea în capcana propriiloraşteptări luându-se chiar după exagerăriledin cronicile nemţeşti şi slave. M. Mincua vrut să demonstreze faptul că mitulfaustian este decelabil avant la léttre înexistenţa dramatică a lui Vlad Ţepeş. Inspirându-se –chiar dacă nu o mărturiseşte niciodată – din portretulliterar draculesc pe care-l făcuse Marin Sorescu înRăceala şi mai ales în A treia ţeapă, M. Mincu afirmă îninterviu : “Am afirmat deja că mitul “draculesc” poatecăpăta forţa şi importanţa celui faustian şi nu e exclus caşi alţii să scrie de acum încolo cu această perspectivă. Dece? Pentru că Dracula, aşa cum l-am conceput eu, nu maie un personaj anormal, sadic şi pervers. Dimpotrivă, eleste foarte normal, chiar canonic, dacă vrem. Încât reacţiamea la clişeul pus în circulaţie de Stoker e una de apărareorganică, spontană, apriorică şi nicidecum ‘polemică’.Aşa cum spuneam, «componenta noastră draculescă» nuaparţine faptului divers, ci naturii noastre arhetipale. E untipar historicizat într-un dat greu de clintit, indiferent devoinţa noastră individuală sau colectivă. Vlad Ţepeş eradeja un mit, o legendă vie înainte de a fi intrat înpovestirile cu vampiri. Fie prin acceptare inconştientă, fieprin conştientizare dusă până la paroxism, el a trebuit săfie asumat aşa cum este. Noi nu receptăm subiectul caatare, ci retrăim ‘personajul’ exponenţial care n-are cumsă fie negat sau respins sau literaturizat; exponentuldraculesc s-a impus ca o coordonată existenţialătipologică şi aceasta fie că vrem, fie ca nu vrem, fărăalternativă. Putem să avem în legătură cu acesta doarperiodice tensiuni interioare sau exterioare, ceea cedovedeşte că nu-l putem nega; el există! Se află în noi!Dracula, aşa cum l-am conceput, iese din vampiresc,adică din ceea ce se înţelege în mod curent prin aceastănoţiune. Cei mai mulţi cititori ai mei din Italia auremarcat (lucru îmbucurător pentru mine, deşi n-am avutnicio intenţie în acest sens) că actantul meu contemplăcerul, ceea ce contrazice prin definiţie existenţa în spaţiulsubteran «tombal» circumscris vampiriei, şi că secomportă normal: chiar aflat în subterană el trăieşte oexperienţă existenţială agonală, cu răsfrângeri în plangnoseologic. El îşi disecă propriile fapte şi are curajul săşi le asume în întregime; Dracula nu vrea să fie altul decâtcine este, nu imită pe nimeni, nu se pliază pe imagineapatologică ce i-a fost conturată cu rafinată perfidie decătre papa Pius al II-lea în ale sale Commentarii. Draculaîşi asumă condiţia proprie – este însuşi Dracula înipostaza titanismului renascentist şi nu altcineva. Este viu,este real.” 2Am spune că Dracula văzut de Marin Mincu are multetrăsături comune cu Wallenstein al lui Schiller, Manfreddin drama lordului Byron, sau c-un Faust nereîntinerit, ciîntr-o postură a tentaţiei întineririi, dacă i s-ar fi reacordatde către Miphisto (în roman Matei Corvin, dublat de papaPius al II-lea) puterea înfrângeriiSemilunei. Omul Vlad Ţepeş avusese ocopilărie dureroasă la Stambul –traumatizată de vizir şi comandantulgardei sultanului. Însă, spre deosebire defratele său, Radu cel Frumos, ţinut maimult ostatic, lui Vlad Ţepeş nu i seextirpase simţul combativ sau mândria decreştin. Autorul romanului, Marin Mincu,afirmă în interviul acordat prozatoruluioptzecist Cristian Teodorescu căMahomed al II-lea şi Lorenzo Magnificul– contemporani cu voievodul valah – austârnit groaza prin execuţii mai sadice înepocă. “Textualizarea”, adică tragerea în ţeapă dintr-unspirit justiţiar, este o misiune nu tocmai uşoară, ci la fel detraumatizantă după încetarea ei şi începerea supliciuluipersonal al executantului, iar detenţia de peste un deceniua lui Dracula în apropiere de capitala Buda şi de albiaDunării, ar putea semnifica, ca şi în viitorul roman al luiM. Mincu, Moartea la Tomis, un pretext de-a localiza şipeste Tisa, spre Occident o “cloaca maximă”, la fel depestilenţială ca şi cea traco-dacă-balcanică găsită în exilde către Ovidiu.Mai multe interviuri sunt acordate în anii 1996-1997 decătre Marin Mincu: anume cele semnate de către IoanBuduca, Ioan Vieru, Petru Ionescu, Vasile Petre Fati,Robert Şerban, Nicolae Rotund şi Gheorghe Crăciun.Motivul principal care îi face pe aceştia să dialogheze cuscriitorul având pe-atunci recunoaştere mai mult italianădecât în breasla românească a scriitorilor este acordareapremiului Herder în mai 1996, care-i nedumerise pe mulţişi încinsese atât de mult spiritele, încât conducători deatunciai U.S.R., precum Mircea Dinescu şi LaurenţiuUlici, trecuseră la “loviturile sub centură”, inventând prinziarul de scandal “(Academia) Caţavencu” sau dând la“Luceafărul” informaţii calomnioase. S-a încercat dinrăsputeri chiar boicotarea acordării premiului în juriul dela Viena, însă specialiştii au ţinut cont în special deactivitatea din Italia a lui Marin Mincu, prevalând faţă decelelalte susţinute peste hotare de către alţi scriitori ce şiaupăstrat întotdeauna, precum el însuşi, cetăţenia română.Această contestare nejustificată, care a durat în primeleluni ale anului 1996, este, după impresia noastră şimărturia Profesorului, o dovadă că Marin Mincu aderanjat atât de mult pe unii concurenţi de-ai săiuniversitari, din Bucureşti, încât aceştia s-au muncitvreme de-un deceniu şi jumătate ori să-l izoleze laUniversitatea “Ovidius”, pe care o ctitorise pe malulmării, ori să-l vadă plecat înapoi în Italia, unde putea să-şicontinue activitatea universitară, critică şi artistică.Încercarea de a-l sili pe Marin Mincu să se depărtezede nucleul conspirativ şi-apoi combativ al U.S.R. –condus cu graţie de N. Manolescu, încă înainte de 1989 –2 Ibidem, p. 151;28

a reprezentat trecerea sa pe-o listă neagră. Şi în momentulactual se afirmă: nu te certa cu N. Manolescu, pentru că…vezi cazul lui Marin Mincu. Acesta a preferat, din start,autotextualizarea. Dacă ar fi fost ales în locul lui EugenUricariu preşedinte al Uniunii Scriitorilor, altfel ar fi fostclimatul cultural către sfârşitul acestui prim deceniu almileniului al treilea. Însă a preferat să-llase pe Nicolae Manolescu să arate cepoate... Pentru că-l credea o persoanăcare nu-şi spusese ultimul cuvânt şi dela amvonul acestei instituţii. L-a ajutatcând a fost ales, ca să obţină voturi înfaţa concurentului Nicolae Breban, cucare era mult mai vechi prieten. A statca un ghimpe, în sufletul celor de laU.S.R., nelăsând ca lucrurile sădegenereze mai tare. Ar fi plecatoricând în Italia, la Institutul Român, unde era dorit şidupă 2001, dacă nu s-ar fi amestecat şi H.R. Patapievici,aspirant sprijinit de adeversarii săi.Batjocura internaţională pe care au pus-o în funcţiuneunii confraţi literari, la începutul anului 1996, pentru a nui se acorda premiul Herder, ar trebui să figureze pe-opagină principală a istoriei prostiei omeneşti:“E curios cum la noi orice noutate e negată cuînverşunare şi cine încalcă mondenitatea convenţiei riscăîntotdeauna enorm, chiar dacă pe urmă, dintr-un snobismfrisonant, este omologat şi chiar declarat protocronic. Deaceea Tzara a trebuit să meargă la Zürich pentru a lansamişcarea dadaistă. Mă întreb care era efectul dacă o lansaaici! Pentru că ‘muzeismul’ se erijează chiar el ca noutate,de multe ori.” 3 (M. Mincu intervievat de Ioan Buduca);“Dar fiindcă sunt scriitor, trebuie să încerc să măobiectivez (cât se poate) şi să spun mai mult aici, căci“cazul” meu s-ar putea să fie cumva instructiv şi la nivelula ceea ce se petrece cu noi toţi. Lăsînd la o parte datelemele concrete, se pare că mi se refuză, de către unii, ideeade a lua un astfel de premiu din alte motive, mai profundeşi mai simptomatice: anume pentru că aş excepta regula;pe scurt: nu mă încadrez nici în corul celor în libertate şicare se înscriu (ca discurs literar) în genul jurnalelorsecrete sau al minimei dizidenţe (să zicem, pentru primiimenţionaţi – I.D. Sîrbu, N. Steinhardt etc. sau, respectivAna Blandiana, etc.), nici în corul ‘lăudătorilor’(Păunescu. Vadim etc., etc.) convertiţi acum invers, niciîn grupul « intelectualilor » convinşi care poartă ‘dialogulsocial’ într-o izolare frustrantă (totuşi!), ca sferăcompactă, nici între cei care au părăsit România definitivşi au servit-o de dincolo de graniţele ei, din aşa-zisadiaspora... Atrag atenţia că înşiruirea de mai sus nuconţine nimic peiorativ în intenţie, ci încerc să privesclucrul în toată onestitatea (aproape cu ochi de istoricliterar, dacă se admite, deşi frustrarea mea e cea mai marepentru că sunt direct implicat în propriul meu ‘caz’), şiexceptez într-o măsură toate aceste ‘reguli’, deoarece amreuşit pe cont propriu (chiar într-o anumită ‘singurătate’)să ies şi să revin, să nu plec definitiv (deşi mi s-a sugeratasta, curios, atât de români cât şi de străini), şi să factotuşi ceva (acest ceva nu-l evaluez eu aici), adică săscriu, să traduc, să mă afirm cultural într-un mod aproape3 Ibidem, p. 172;normal: fără să-l laud pe Ceauşescu, fără să figurez încatastiful lui M. Niţescu.” 4 (M. Mincu intervievat de IoanVieru);“Probabil ştii, de exemplu, ceea ce am aflat de la colegiimei din conducerea Uniunii Scriitorilor, că există o clauzăinternaţională care interzice unui autor să ia PremiulHerder sau premii internaţionale importante,în cazul în care ar avea o condamnare, chiarşi de o zi. Iar colegii şi prietenii mei dinUniunea Scriitorilor s-au interesat, foarterepede, în legătură cu această situaţie şi auîncercat să grăbească sentinţa într-un anumitproces al meu, dar de fapt nu al meu, ci alprimarului din Constanţa împotriva mea, capînă la 8 mai, când se conferea premiul însensul material, să se întâmple ceva în acelproces, încât premiul să nu mai existe.” (M.Mincu intervievat de Robert Şerban) 5 .Un reproş care i s-a adus din invidie lui Marin Mincu,încă înainte de căderea regimului Ceauşescu, a fost acelacă desele sale plecări în străinătate şi chiar obţinereatitlului de profesor universitar mai întâi la Torino, apoi şila Florenţa ori Milano, s-ar explica prin compromisurilece le-ar fi făcut faţă de vechea Securitate. Unii scriitori, caMircea Dinescu şi Dorin Todoran – pe care-l găzduise înItalia –, au lansat zvonuri “postrevoluţionare” precum căMarin Mincu ar fi trimis acolo ca să editeze operatovarăşului Nicolae Ceauşescu. Acestea nu sunt simpleglume, ci adevărate calomnii. La sfârşitul interviuluiacordat Rodicăi Burduşel pentru revista“Contemporanul”, intitulat “Marin Mincu – laureat a douăprestigioase premii internaţionale” (15 mai 1992),scriitorul explică amănunţit felul în care era privit de cătreconfraţii săi înainte de 1989:“– În interviul pe care vi l-a luat C. Barbu însuplimentul literar al « Tineretului liber », vorbiţi despreo anumită scrisoare adresată lui Ceauşescu de o seamăde personalităţi ale culturii italiene. Despre ce e vorba?– Cum, din cauza acelor continue hărţuieli terorizantepentru viză, ajungeam în fiecare an foarte târziu laFacultatea de Litere din Florenţa, în februarie 1982profesorul Avalle împreună cu Cesare Segre, preşedinteleAsociaţiei Internaţionale de Semiotică, au luat initiaţivade a adresa o scrisoare deschisă lui Ceauşescu, în care sesolicita libertatea mea de a călători între România şi Italia,pentru a contribui la difuzarea literaturii române în Italiaşi viceversa. Presupun că datorită acestei scrisori, care încaz că mă împiedicau mai departe să ies ar fi fostpublicată în presa italiană, am căpătat o anume imunitate,care a durat pînă în 1987, cînd, la o şedinţă de la Românialiterară, am atacat « Cântarea României » ca modalitateprogramată de poluare a culturii. Erau prezenţi mulţi şefiai ideologiei, la pândă, dar am fost bine apărat de G.Ivaşcu şi de alţi colegi. În 1988, m-am ridicat, tot într-oşedinţă, în apărarea ţăranului român, după care am fost‘anchetat’ de nenumărate ori de Croitoru, Dulea,Constantin Olteanu şi alţii. În acelaşi timp, la aceleaşişedinţe, O. Paler, M. Iorgulescu şi alţi viitori dizidenţivorbeau despre lipsa hârtiei şi se plângeau că li s-au4 Ibidem, p. 182;5 Ibidem, p. 198;29

cenzurat 5 pagini din operele publicate. E drept că O.Paler îmi strângea tacit mâna după fiecare luare de cuvânta mea, fiind şi asta o formă de solidaritate. Chiar MirceaDinescu mă felicita cu jumătate de gură, spunându-mi odată, « lasă, bătrâne, că astea o să le spunem noi când vaveni vremea ». Care « noi » şi care « vreme »? – l-ammai întrebat o dată, într-un articol publicat înContrapunct, din aprilie 1990. Deşi nu mi-a răspuns încă,acum îmi dau seama că, de fapt, unii colegi de la Românialiterară se temeau – vorba lui G. Ivaşcu – să nu se işte un‘caz Mincu’ mai înainte de a avea ei semafor verde « de laParis »... Acest interviu m-a incitat, iată, la lucruri pe caren-aş fi vrut neapărat să le spun acum. A fost poate o‘defulare’ necesară după luarea celui de-al doilea premiu.De fapt, premierea asta ar fi singura justificare a unuiasemenea gest, ce încalcă oarecum datoria de discreţie cear fi trebuit să mi-o impun. E bine să ştie lumea, totuşi, cese află în spatele luării unor premii, câtă muncă sau câtătăcere. Eu promit de-acum să nu mai vorbesc despreasemenea lucruri decît în romanele mele, cele la care scriuîn prezent.” 6Marin Mincu n-a vorbit numai în romanele IntermezzoII, III şi IV despre aceste “lucruri” devenite supărătoarepentru mulţi scriitori, ci şi în Jurnalul lui Dracula şiMoartea la Tomis. Dezideratul “autenticităţii scriiturii” afost experimentat din clipa când a văzut cu ochii săi, osingură dată în viaţă – după cum relatează într-unul dininterviuri – că securiştii îl considerauo persoană periculoasă, indezirabil.Reţinându-şi cu greu cumpătul în faţaacestora şi neiscând scandal mediatic,nici peste hotare, M. Mincu a fostîntors de la graniţă şi i s-a interzis săplece un an de zile în Italia. DinIntermezzo II (1989) aflăm în specialşi cât de multe bariere a întâlnit pedificilul traseu al consacrării sale capoet şi critic literar. Şi interviurile facreferire la recalcitranţa sa din vremeastudenţiei, când profesoara deînvăţământ politic a trebuit să-i ia apărarea, ca să nu fieexmatriculat, deoarece spusese public – şi ar fi publicataceasta în reviste literare dacă nu i se dădea vot de blam laFacultatea de Litere din Bucureşti – că socialismul nu-i“ştiinţific”. Profesoara sa i-a păcălit pe toţi politrucii deatuncide pe Edgar Quinet că studentul Marin Mincu nu s-ar fi exprimat exact, c-ar fi vrut să spună că manualele desocialism nu sunt “ştiinţific” alcătuite sau redactate.În alte interviuri arată de ce a fost atacat chiar în anultezelor maoiste din iulie 1971 ale lui Ceauşescu de cătrecriticii S. Damian şi Paul Georgescu, care-l acuzau de“iraţionalism”. Într-o perioadă a diseminării în rândurileintelectualităţii a ateismului comunist, Mincu fuseseacuzat că volumele sale intitulate Critice I şi II incitau laobscurantism religios, că s-ar fi “plimbat cu « arhetipul »”debusolând tinerimea. E vorba în special de Critice –volumul al doilea: Heliade, Lucian Blaga, Ion Barbu,Mihail Sadoveanu, V. Voiculescu, H. Papadat-Bengescu,Marin Preda (Cartea Românească, 1971). Mulţi scriitorirecenzează favorabil ambele volume de Critice ale sale:6 M. Mincu, A fi mereu în miezul realului, pp. 87-88;Cornel Regman, Ov. S. Crohmălniceanu, MirceaIorgulescu, Gheorghe Grigurcu, Hristu Cândroveanu,M.N. Rusu, Cornel Ungureanu şi alţii. AlexandruPaleologu îi mărurisise atunci, în secret, că fusese foarteplăcut surprins, ba chiar uimit de folosirea în interpretareaprozei lui Sadoveanu a termenului original “labirintic”,având la dispoziţie încă două articole şi două ample studiicritice semnate de Marin Mincu: “Un traiect posibil alexegezei sadoveniene: eminescianismul”. Viaţastudenţească, an. 15, nr. 37, 11 noiembrie 1970, p. 6;“Călătorie în eposul sadovenian”. Tomis, an. 6, nr. 10,octombrie 1971, p. 6 ; Sadoveanu, Mihail. “Locul unde nus-a întâmplat nimic” ; postfaţă de Marin Mincu. Bucureşti: Minerva, Bucureşti, 1972; Sadoveanu, Mihail. “Creangade aur” – “Viaţa lui Ştefan cel Mare” ; ediţie îngrijită şitabel cronologic de Constantin Mitru ; prefaţă de MarinMincu. Bucureşti : Minerva, 1973”.Marin Mincu a observat că Alexandru Paleologu, cânda scos volumul despre iniţiaticul din proza sadoveniană i-a folosit fără să citeze chiar metoda sa interpretativăarhetipală, îndeosebi conceptul operaţional de “labirintic”,pentru care fusese muştruluit ani întregi în presa literară,chiar pe la sfârşitul perioadei de cvasilibertate culturală,din toamna anului 1971 până în 1975.Pentru a nu fi învinuit şi în prezent că Marin Mincu s-arfi legat de S. Damian prin noiembrie 1971, ori de PaulGeorgescu prin februarie 1972, o să oferim şi cronologiaexactă a tirului l-a care a fost supusatunci (răspunzând o singură dată luiS. Damian), fiind obligat până laurmă să tacă:1. Damian S., “O plimbare cuarhetipul”. România literară, an 4,nr. 47, 18 noiembrie 1971, p. 4;Mincu, Marin. “Raţiunea«răstălmăcirii » sau logica sterilităţii”(despre articolul “O plimbare cuarhetipul” de S. Damian). Românialiterară, an. 4, nr. 48, 25 noiembrie1971, p. 26;Damian S., “Între cer şi lut” (despre articolul ”Raţiunea«răstălmăcirii » sau logica sterilităţii” de Marin Mincu).România literară, an 4, nr. 49, 2 decembrie 1971;2. Georgescu, Paul, “Iraţionalismul agresiv” (Pe marginearăspunsului dat de Marin Mincu, autorul volumuluiCritice II, lui S. Damian, în România literară). Vatraromânească, an 25, nr. 2, februarie 1972, p. 82-92.Călcându-le exact pe urme, Nicolae Manolescu a folositacelaşi ton vindicativ, de parcă M. Mincu n-ar mai fi avutvoie să apară în librării cu vreun alt volum de criticăliterară. Într-o vreme când numai Ion Caraion îndrăznisesă se ia de Nichita Stănescu şi Marin Sorescu, în volumulPoezie şi generaţie din anul 1975 (care a fost cenzurat săapară timp de trei ani), Marin Mincu dovedeşte că poeticaacestora prezenta la începutul deceniului al optulea semneale desuetudinii, riscând să se manierizeze, să ajungăclişee precum limbajul de lemn. Acest prim articol al luiManolescu, pentru care M. Mincu nu îi reproşează îninterviurile sale postdecembriste că făcea front comun cuoamenii cenzurii comuniste, este intitulat “Criticagongorică” (România literară, an 8, nr. 38, 18 septembrie1975, p. 9). A ţinut minte până în anul morţii salenedreptatea ce i-o făcuse atunci chiar Manolescu. Mai30

degrabă calificativul “critica gongorică” se potriveştemodului empiric, fără nicio epistemologie mai avansatădecât impresionismul călinescian, în care NicolaeManolescu îşi alcătuia cronicile şi cronichetele despreGellu Naum, Virgil Teodorescu, Ion Caraion etc.,neavând habar de ceea ce înseamnă poezie, eseu, prozăsuprarealistă. De altfel, Mircea Scarlat l-a apărat imediatpe Marin Mincu, parafrazând cu titlul articolului semnatde el, “Critica incitantă” (recenzie la acelaşi volum Poezieşi generaţie, în Viaţa studenţescă, an 20, nr. 29, 24septembrie 1975, p. 8), batjocoritoarea expresie lansată deManolescu. Cei care au mai făcut atunci front comun înjurul lui M. Mincu şi au scris cronici sau recenziifavorabile despre acelaşi volum, Poezie şi generaţie, suntEmil Manu, Mircea Iorgulescu (cu un profil “MarinMincu” în revista Luceafărul), Al. Dobrescu (art. “Poeziecontemporană” în Convorbiri literare), Nicolae Oprea(art. “Generaţie şi poezie” din revista Argeş), VictorAtanasiu (art. “Critica « poematică » din Vatraromânească), Serafim Duicu (art. “Critica « tampon » dinVatra), Gheorghe Grigurcu, tot în Vatra.Cine investighează obiectiv publicistica lui NicolaeManolescu – adunată incomplet şi preferenţiar în “lista”sa (ori mai degrabă a lui Alexandru Muşina), editată întrei volume la Editura Aula din Braşov – poate avea marisurprize. Cel care a pretins după 1989 că a fost singurulapărător constant din timpul comunismului al tinerilorscriitori, mai ales din generaţia sa şaizecistă, a dezminţitlucrul acesta în repetate rânduri. Se pare că tot el a fost celcare a dat tonul revizuirii literaturii postbelice,îndemnându-i pe Gheorghe Crăciun şi pe ConstantinAbăluţă să propună ori să impună o altă scară valorică –în care optzeciştii să-i surclaseze cu mult pe şaizecişti şipe şaptezecişti – nemaidiscutând despre indiferenţamanifestată tot de ei faţă de valoroşii nouăzecişti. DacăManolescu distruge canonul literar după 1990, MarinMincu e cel care apără generaţia şaizecistă-şaptezecistă,căreia îi aparţinea. Ne întrebăm de ce N. Manolescu n-amai dovedit că este mare cronicar literar şi după 1990,dacă oricum intenţionează să-l întreacă din 2008 ca istoricliterar chiar pe G. Călinescu. Marin Mincu arată şi învolumul său Fărâme critice (2005) că nu mai era în stare,că nu fusese sclipitor decât în critica de întâmpinare,nicidecum pe planul teoriei poeziei sau al investigăriiîntregii noastre literaturi din punct de vedere diacronic (şiîn comparaţie cu salturile valorice din operele altor poeţi,dramaturgi, eseişti, romancieri din străinătate).Interviurile lui Marin Mincu, incluse în volume după1990, constituie un corpus de eseistică, memorialistică,critică, teorie şi istorie literară inestimabil al literaturiicontemporane, de mare folos pentru cei care vor să-şicunoască mai bine scriitorii. Venind în contact cudiversele adversităţi, despre care nici nu ştia uneori că-lpândesc de mult din umbră, Marin Mincu a reacţionatmereu cu întârziere; i s-au speculat dinainte mişcăriledecisive, de parcă ar fi jucat şah nu doar cu Princepele, cicu întreaga curte a Cetăţii Dâmboviţei. (despre“Cvasitratat de/spre literatură”, „Mereu în miezulrealului”)DRAGOŞ VIŞANRadu GyrJésus dans ma celluleLa nuit passée Jésus entra dans ma cellule.Tout triste et tout grand était Christ.La lune le couvrait tendrement de son tulleEt le rendait plus grand et plus triste.Ses mains, pareilles à des funèbres lis;Ses yeux profonds,pareils à des forêts.La lune éclairait doucement ses habitsEn argentant ses mains pleines de plaies.Je me suis levé de ma grise couche.-D’où viens-tu,mon Dieu? De quel millénaire?Jésus a mené son index à la boucheEt j’ai compris que je devais me taire.Foto: Simion Legian, Zodiac______________Il s’est assis.J’entendis son murmure:-Caresse mes plaies,je te prie!m’a-t-il dit.Sur ses chevilles persistaient ses blessuresEt la rouille des chaînes qu’il a eu jadis.Il honora ma natte de roseauxEn se couchant sur elle, épuisé :Il éclairait,mais,bien gros, les barreauxProjetaient sur Sa neige des raies.La cellule avait l’air du sommet Golgotha.Un lourd sommeil ferma mes deux paupièresEt quoique fourmillassent les poux et les rats,J’ai dormi pour un long millénaire.A mon réveil - inespérée fortune -Tout répandait un fort parfum de nard.J’étais dans la cellule baignée par la lune.Seul Jésus Christ n’était nulle part.J’ai commencé à hurler aux barreaux.La fumée de la lune, vrai brûle-parfum,Montait à l’aise et j’ai senti ma peauTrouée de clous comme du Fils les paumes.Version française par ION ROŞIORU31

Timp furatÎn staţia fără taxi,Caii în harnaşamante cu ţinte tociteRonţăie ovăzul de pe fundul găleţii.Muscali în rubaşcă albastrăTrag din lulea pe prispa cafeneleiUnde o necunoscutăŞi-a însângerat degeteleÎn strunele harphei.O turmă de sunetele desperecheateDănţuie-n aerul cu miros de tămâieŞi sudoare umană.Restu-i doar ctitorie,Un ciob din zidul ierihonuluiPrăbuşit peste nisipul clepsidrei.Strada asta nu mai are trup,Nici acte de stare civilăIar eu,Sunt un soldat prea bătrânPentru a mai ţine minteOrdinul de retragereLa propria-mi vatră.Prapuri de lumină artificialăLustruiesc maşina de bătut litere...Da,Am reinventatScrisoarea de dragosteŞi balansorulUndeBunicul aşteaptă americanii,Să-i bată în cuieCrucea de pe casă.Zi lucrătoareMă ridic în poante,Fulguiesc din aripi;Trec peste moarte!M-am înfipt în asfaltul fierbinteCa o sămânţă pornită la drumDirect din ochiul Vieţii.Nu sunt omNici pasăre cântătoare,Doar aburulPrins cu gheare de platinăPeste crinul unui imperiuCe se întinde ca un elasticPus pe dopul sticlei cu lapte.Gura altei măşti mă muşcăDe mâna fără prescurăŞi mă dedau la miereaPicurată sub limba ceasorniculuiCe rămâne cu un secol pe orăÎn urmă.Îngerii umblă în haine de stradăPrin cuşca fără de gratii;Un pelerinaj spre locul în careLumina solară se stingeCa un muc de ţigară apăsatPeste semnul de carte.Dans târziuCreşte vremea la sânul meuCa puiul de gâscă între ruineleDe la colosseum.Aştept cu capul sub aripăÎntr-un arc de triumfRidicat cu palmele din apă şi lut.Înafară de veghea lumeascăEste vară şi vamăDe abia reuşesc să mă extragDin întregulCare... îmi ia mulajulCu ceara albinelorCe au murit peste iarnă.Gura lumii-i gata crăpată;-Atac la baionetă!Îmi dă comandaOmul din stradă.Fac stânga-mprejur,Înjur surugiulCe a tras cu cal şi căruţăLa hanul incendiat la trecut.Plină cu răni pe tălpi şi pe faţăFecioara dansează printre paharelePe jumătate cu vin ce îngheaţă.Bem cot la cotCerşetori şi inşi cu dinţi de aur în gură,E târziu şi lampa din grindăSe stinge sfârâind în nisipulCoborât de neil armstrongDirect de pe lună.Sub coaja ouluiŞi... îţi strig numeleDe sub coaja ouluiÎn care îmi încerc clonţulCa în propria-mi facere.Am trecut aproape întreagăDe Belle Epoque,De comunism, consumism ..Pentru a muri puţinÎn fântânaUnde nimeni nu mai aruncăMoneda întoarcerii către casă.Sunt un fel de ţară a nimănui,Un spaţiu alb întreSfinţii ce au ieşit cu nimbul strălucindÎn piaţa cu marmură rozŞi flori de olanda.În partea de nord a cetăţii,Negustorii de oase circulă liberiPrin defileul fără străjeri,Fără semne de circulaţie.Oraşul scufundatPuţin spus,Că zahărul va fi cu mult mai alb şiMai rafinat desenul pe ceşcuţaCu însemnele anului ce stă spânzuratDe capătul calendarului...Ochi de apă albastră şi rochii foşnitoareFac pelerinaj prin clipa de faţă.Blitzul scapără din zece degetePeste masaUnde stă întins la soare,Un arhipeleag fără vegetaţie.Maşina poliţiei face razie din oră în orăPrin scena cu ierburi şi animaleDe apă sărată.Nu mai plânge nimeni pe lume şiTârâşul e clasic,Tot pe genunchi şi pe coate.Aproape de soare,Raţele sălbatice sparg pielea din tobeÎn disperare de cauză.Şi... vânătorii prind curaj,Trag cu muniţie greaÎn linişteaCare cuibăreşte oul dePaşte.Peste masacrul din oraşulScufundat în mâlul cel gras,O esacdrilă de serafimiÎşi face numărul acrobaticFără peripeţii.DrumNăduşeala îmi îngălbeneşteGulerul haineiÎn care mă simţeam fericită.O iau de la capăt,Printre atâtea altareRidicate în gând,Peste turnuri virtuoaseDar fără biserici;Sunt orbul careÎţi citeşte destinul în palmă,Îşi trece amprenta ca pe o radierăPeste alfabetul indescifrabil....Cuvintele pe care le nasc astăziSunt mai bătrâne decât soarele;Abia se ţin pe picioare,

TremurăAşa cum trec eleDe-a curmezişul poemului.Puncte tot mai negreDispar din oglinda în careEram o cetate întreagă.Pâine frântă pe roatăSuntem în pereche.....Mergem umăr la umăr- Victimă şi călău -Prin călătoria asta defel glorioasă.Tu eşti calm, auster...Eu, gălăgioasă,Zornăitoare, inofensivăCa o trenă strălucitoareDin solzi subţiri de păstrugă.CotidianCine să mai vadă incendiul,Jarul care a salvat mai ieriCatedrala şi cocoşii din sticlăVopsită cu sânge de om?Sunt doarO fetişcană cu glas în schimbareŞi cu bluza descheiată toatăÎn nasturi...Sânii, iată hrana luminii!Atât cât se mai poate zăriDe aici,Din foişorul de pază,Din locul unde tuMi-ai zgârâiat cu peniţa obrazul.Priveşti dar nu vezi laculDin lacrimi şi stropi de şampanie,Nici ploaia prin care alerg într-unMaraton inexplicabil.,,Victorie!!,,Am caligrafiat pe zidul închisoriiŞi în prăvăliile cuPăpuşi ce au încărunţit.-Vââând garoafe ieftineeeee !Strig ca un telal desuetDe-a lungul şi de-a latulOraşului invadat de grâulCare a germinat direct din colivă.MercenariatÎmi trimiţi a treia ilustrată,Pe ziua de azi.Este un semn că eşti viu,Nevătămat lupţiÎn cel de al doilea războiDe cucerire a golgotei.Pe foaia asta de cort militarNumai sângele omului îl vădStacojiu,Ruginind ca o cutie de conserveÎn care am aruncatVerigheta, cerceii verzi,Inelul logodnei...O harababură de ideiÎn careNu-mi pot imaginaCum ar fi...Să mă trezesc dimineaţa devremeŞi să ies cu paşi miciDin coasta ta bărbătească!Să fiu din nou libelula fără eşarfă,Femeia fără patrie adevărată.-Eşti încă frumoasă,Îmi scrii pe cartea poştală,Îmi faci portret din memorie,Trasând cu tuş negruPăru-mi verde şi ochii saşii...Ceea ce nu se vede de la distanţăEste inima imprimatăPe bancnotaCu care îmi plătesc lună de lunăRata la bancă.Foto: Simion Legian, Canar_________________________________Adevăr şi milăÎmi place la nebunieSă tropotesc fără ghetePrintre maşini de epocăŞi domni cu melonulAşezat direct pe asfaltulDin faţaBisericii cu hramulTuturor sfinţilor.Ne călcam în picioareCa făina spartăÎntr-un bob de porumb.Trec batalioane de tineriPe sub arcul de triumfCu pasărea fericirii agăţată de gâtŞi unghile înmuiate în vin vechi.Este anapoda să sperÎn milă şi adevăr,Cât unghiul soarelui cadePe pagina de gardăDin cartea cu coperţi de smaraldŞi poveşti ce scrâjnesc din dinţiCa pictorul care se îneacă laBuza unui singur pahar cu absint.33TestÎn liniştea odăiiCu busuioc din anul trecutAgăţat de icoane,Nu mai sună poştaşul.GramofonulScârţâie fără memorieÎn osia de bronzMai bătrân decât toţi istoricii.E pauza de prânz.În sala de audiţii a mai rămasUn salahor surdŞi regizorul părăsit de iubită.-Din trupul tău crescCei mai falnici arbori de tisa!Se joacă el,Cu viitorul meu ascuns în pălăriaCu miros de iepuri sălbatici.-Lemn foarte scump!Plusez eu,Şi nu mă aştept caDin carnea meaDe lebădă în lesăSă se şi construiască caleşti.În locul meu,La masa acoperită de taină,Iluzia ţese cu entuziasmArabescuriPe fundul unui pahar plinCu licqeur din flori de portocal.PromoţieAcestea suntImagini imposibilDe preluat pe o fotografie de nuntă.Şters,Cu o mie de riduri peObrazul neras,Afişul a fost smuls,Dus pe susDe ultima furtună.Ploaia rece s-a lipit de mineCa o rochie de femeie gravidă.Sunt gata îmbrăcată în vopseluriCe s-ar fi potrivit mai multUnui portret da regină.Trăiesc la înălţimea ochiuluiUnui trecător ce îşi face drumPrin transparenţa vitrineiCu ciorapi roz.S-a deschis pe strada meaÎncă un magazin cuSperanţe desperecheate.Cântece şi siluetele caraghioaseSe îmbrâncesc la intrareaÎn careO batistă cu horbotă finăAscunde felinarul fără baterie.Din volumul în lucru,LEBĂDA PE ASFALT

IONESCO O carte este bună prin ceea ce nuseamănă cu celelalte; este slabă princeea ce seamănă cu celelalte.CIORAN N-ar trebui să scriem cărţi decât aspune în ele lucruri pe care n-amîndrăzni să le mărturisim nimănui.ELIADE Suntem condamnaţi să învăţăm şisă ne trezim la viaţă prin cărţi.PALEOLOGU Lumea şi viaţa nu sunt nimic fărăcărţi.PALER Cărţile se scriu în singurătate, însăîmpotriva ei.GRASS Chiar şi cărţile rele sunt cărţi, prinurmare ele sunt sacre.CAMUS ...Asemenea cărţilor cu prea multepasaje subliniate cu creionul pentru ane sugera o părere bună despre gustulşi inteligenţa cititorului. Cărţile lui Copernic şi Galileu austat la index până la 1822. Trei secolede încăpăţânare, nu-i puţin lucru.BORGES Eu mi-am imaginat întotdeaunaParadisul sub forma unei biblioteci,alte persoane consideră că ar fi ogrădină, alţii şi-l pot închipui ca unpalat, eu l-am imaginat întotdeaunaca o bibliotecă şi aici mă aflam eu... O carte este mai mult decât ostructură verbală sau o serie destructuri verbale, este un dialogstabilit cu cititorul său şi este tonul pecare îl impune cititorului şi esteimaginea schimbătoare sau durabilăpe care i-o impune memoriei sale.MALLARMÉ Scopul omenirii este o cartefrumoasă.TSATSOS Pentru a se fertiliza, gândirea arenevoie de dialog. Nu am pe nimenicu care să dialoghez. Discut numai cucărţile. Numai ele îmi ţin treazăgândirea. Evenimentele? Şi acestea,desigur, atunci când nu sunt reluărineînsemnate ale celor pe care le-amdescoperit încă demult, în cărţi. Depinde de carte, dar şi de modulîn care ştii tu să o foloseşti. Cartea poate fi un stimulent, dar şio povară.REFLECŢIIDESPRECARTE,BIBLIOTECĂ ŞILECTURĂELIOT Cărţile sunt cei mai tăcuţi şiconstanţi prieteni; sunt cei maiaccesibili şi înţelepţi consilieri şi ceimai răbdători profesori.PROUST O carte este un vast cimitir, undepe cele mai multe morminte nu semai pot citi numele şterse. ...O carte a lui Anatole Francesubînţelege o mulţime de cunoştinţeerudite, cuprinde incontinue aluziipe care prostimea nu le observă şicare, pe lângă alte frumuseţi, facnobleţea incomparabilă a cărţii. ... Cărţile copilăriei lasă în noi,odată cu subiectul lor, imaginea locurilorşi a zilelor în care le-am citit.GIDE Cu neputinţă să găsesc, înbiblioteca mea, cărţile de care amurgentă nevoie.POUND Nu există nici un motiv pentrucare aceluiaşi individ să-i placăaceleaşi cărţi şi la 18 ani şi la 48.AUDEN Unele cărţi sunt pe nedreptuitate, niciuna nu este pe nedreptţinută minte. Cartea este o oglindă: dacă sepriveşte în ea un măgar, n-are cum săvadă imaginea unui apostol.FIELDING ...după părerea mea un poet arenevoie să citească foarte puţin, uncritic şi mai puţin, iar omul politic celmai puţin dintre toţi.HERDER În timpul nostru nimic nu poateeduca sau strica atât de mult ca o34lectură rău aleasă. O carte a educat sau astricat adesea pe câte un om pentru oepocă întreagă a vieţii sale.SMITH Cele trei reguli practice pe care leofer sunt: 1. Să nu citeşti niciodată ocarte mai nouă de un an. 2. Să nu citeştiniciodată altceva decât cărţi frumoase.3. Să nu citeşti niciodată decât ce-ţiplace.MONTHERLANT Spune-mi ce-ai reţinut din lecturaunei cărţi, ca să-ţi spun cine eşti.Cititorul acordă atenţie numai pasajelorcare-l înfăţişează pe el.SAGAN O scurtă privire într-o carte, şi auzivocea unei alte persoane, poate cinevamort de 1000 de ani. Să citeşti înseamnăsă călătoreşti în timp.CHESTERFIELD Să nu preferaţi niciodată cărţilerare, cărţilor bune.FIELDING ... e tot atât de greu să afliadevărata fire omenească în cărţi, pe câte de greu să găseşti veritabila şuncăBayonne sau adevăratul salam deBolonia în orice dugheană.ROUSSEAU Abuzul de cărţi omoară ştiinţa.Crezând că ştii ce ai citit, te socoteştidispensat de a învăţa.RENARD Douăzeci de cărţi de luat pe o insulăpustie: 1. „Candide”. 2. Molière:„Căsătorie cu de-a sila; ¼ din marilefarse. 3. „Bărbierul din Sevilla”, „Nuntalui Figaro”. 4. „Robinson Crusoe”. 5.„Gulliver”. 6. „Istoria naturală” a luiBossuet. 7. „Hoţii” de Schiller. 8.„Falstaff”. 9. „Doamna Bovary”. 10.„Eugenie Grandet”, „Casa unui flăcău”,11. Musser. 12. „Legenda veacurilor”.13. „Istoria contemporană” a luiMichelet. 14. Un volum de Dumas. 15.Un volum de Labiche, unul din Augier.16. Traducerea „Eclesiastului” deRoman. 17. Un volum de Jules Verne.18. „Originea speciilor”. 19. (Cevanecitit, pentru surpriză), 20. „Fabule” dela Fontaine.Din volumul Dimitrie Poptămaş,REFLECŢII DESPRE CARTE,BIBLIOTECĂ ŞI LECTURĂ, Ed.Nico, 2010

“LA CE NI-S BUNIAROMÂNII…!?”(II)Ca să-mi confirme, încă o dată, tristul adevăr al lipseide solidaritate a românilor - moştenire, zice-se, de latraci - am auzit într-o zi o voce a unui om nu prost, ciinconştient, ca nu puţini români de azi, zicând: “La ce nisbuni şi basarabenii ăştia? Lasă-i să stea acolo, cu ruşiilor! Dac-or veni la noi, îi avem iar, în România, pecioloveci…!”Da, te pomeneşti că stimabilul respectiv – şi câţi ca el…- tocmai de aceea îi uită, dimpreună cu guvernanţiiRomâniei de după 1989, şi pe aromâni, adică să nu-i avemîn România, Doamne fereşte-ne, iar pe fanarioţi!“Cugetătorul Nuşici zice pe undeva: – iar eu aşmai adăuga una: < Să te ferească Dumnezeu de ce-şi facromânii unul altuia>”(cf. Teohar Mihadaş, Aromânii şirolul lor în Balcani).Nu erau de-ajuns nemerniciile spuse de “fraţiiortodocşi” greci pe seama aromânilor (au ajuns să-inumească până şi …”popor de homosexuali”!) - trebuiaşi noi, acum, fraţi de sânge, să-i scuipăm în obrazul lor deHristos Atotîndurător! Căci pesemne, fără aceastăGolgotă a trădării lui Iuda şi a Sacrificiului Mielului -Neamul Românesc n-ar putea împlini misiunea sfântă ceoare pe Pământ, între toate neamurile.La ce-s buni aromânii - ROMÂNII ABSOLUŢI, cumle zicea Petre Ţuţea?!…Întâi, să fie soldaţi eroici ai lui Alexandru Macedon,cuceritorul lumii – asta, înainte chiar de a se altoi cusânge traianic, de romani (tot de cuceritori ai celor patruzări) şi a căpăta nume de români-aromâni. Apoi au fostbuni “să reprezinte populaţiile latine în Imperiul Bizantin”(cf. V.Tega, Aromânii, aceşti necunoscuţi), apoi, tot buniau fost să întemeieze, între sec. X-XII, “stateindependente: Vlahia Mare (în Tesalia), Vlahia Mică (înEtolia), Vlahia de Sus sau Anovlahia (în Epir) şi MicaVlahie Albă, formând astfel baza Imperiului Româno-Bulgar” (cf. V.Tega, art. cit.). Şi tot buni au fost să maitempereze trufia prădalnică a împăraţilor bizantini şi aunora dintre cruciaţi.În timpul turcilor, mulţi dintre aromâni s-au refugiat înmunţii Pind şi Balcani, dar de asemenea mulţi, în sec.XVIII, au jalonat drumul dintre Constantinopol şiViena (însă şi spre Italia; Germania - până în America,la Philadelphia), cu Agenţii Comerciale Macedonene,aproape MONOPOLURI!!! Unii i-au numit chiar evreiiEuropei - dar ei erau creştini adevăraţi, decibinefăcători; ceea ce se uită, de mulţi, este că oraşulTrieste, în mare parte, este o creaţie a CompanieiMacedonene (cf. N.Iorga, Macedonenii), şi că întregulcomerţ şi artizanat din Zemun (punct-cheie al comerţuluiîntre Austria şi Turcia) erau aromâne (cf. istoricul sârb, deorigine aromână, Duşan Popovici – care mai afirmă cevaextraordinar: aromânii au născut burghezia sârbăcontemporană: “Aromânii erau (n.n.: atenţie, vorbeşteun istoric sârb!), din punct de vedere intelectual şiartistic, cu mult superiori germanilor şi sârbilor(…)influenţa lor a fost foarte mare, mai ales la populaţiaoraşelor, unde au pus bazele comerţului sârbesc(…).Când într-o zi se va face analiza sângelui marilor noştrioameni, se va vedea că un mare număr dintre ei(…) erauurmaşii acestor oameni – macedoromânii(…). Dinrândurile lor au ieşit cei mai mari filantropi ai noştri:Anastasijevici, Bozdu, Trandafil şi alţii(…), nume ilustredin viaţa literară şi artistică a Serbiei (…)”. Într-o altăramură, fraţii Manaki, pionieri ai cinematografului, dereputaţie europeană, au fost aromâni din Macedonia (cf.Neagu Giuvara, Diaspora aromână în sec. XVIII-XIX).Aspiraţiile de unitate de stat şi independenţă aleAlbaniei (1912) au fost susţinute de aromâni (cf. GelcuMaksutovici, Raporturile dintre albanezi şi aromâni, laînceputul sec. XX): ”Aproape că nu se făcea deosebireîntre acţiunile albanezilor şi aromânilor (…) se constituieun Comitet Cultural Studenţesc, în cadrul SocietăţiiAlbaneze “DRITA”, din care făceau parte Dobre IonescuBujor, Alex. Paraschivescu, Ovidiu Tino, MărăşescuTeodor, Gheorghe Lazăr, Dumitru Anghel, Rene Polizu şiPandele Dormişe - după cum se poate constata,majoritatea o constituiau aromânii(…), la fel încomponenţa noului Comitet al Societăţii “DRITA”, alesîn 1907, format din N.N.Naciu, preşedinte Nik Hristu şiManole Boscu, vicepreşedinţi - Ion Hristu Pani, D.Tacica, Marcu Trifan, Mihalache Belo, P. Dumitru,membri - Ilie V.Costuri, casier – Theodor Cona, secretar- Teodor Lopa, Naum Gheorghe, Ilie Th. Emanoil, cenzori– iar ca preşedinte onorific continuă să fie DimitrieButculescu”.Puţini ştiu că însăşi Ungaria şi Grecia datorează, înmare parte, unui aromân, SIMEON GHEORGHESINA, întemeierea lor ca state moderne: “instituţiifundamentale ale statwelor mai sus amintite îi datorescexistenţa lor (…); el a contribuit (n.n.: şi acum urmeazăun citat dintr-un document maghiar): În faţa acestor opere, un glumeţ (n.n.: şi nu prea…) arputea spune că baronul Sina a întemeiat, cu ajutorulungurilor – statul maghiar însuşi” (cf. Victor Papacostea,Civilizaţie românească şi civilizaţie balcanică).Bancherul Sina era “deţinător al uneia dintre cele maimari averi din Europa” – aliindu-se cu ţarul Rusiei,împotriva Rotschil-ilor (cf. Neagu Djuvara, op. cit.).Ironia sfântă a sorţii a făcut ca victimele grecilor -35

aromânii - să fie binefăcătorii călăilor lor! (după strictulmodel Cristic) şi să sprijine, o istorie întreagă,“helenismul”, să fie eroi şi martiri pentru “elephteria”(libertatea) grecilor, în 1921 (cf. Neagu Djuvara, op. cit.),Theodor Colocotroni, generalissimul armatelor dinPeloponez, generalul Coletti Constantin, Rhigas Phereos,autorul Marseillaisei grecilor – apoi, în bătălia eteristă, pepământ românesc: Iordaki Olimpiotul, Iani Farmaki şiDiamandi Giuvara (toţi, morţi martiric, pentruindependenţa statului grec!). Baronul Sina nu şi-a uitat“patria de origină” (Grecia…): “Între altele, înfiinţează,dotându-le bogat, Observatorul şi Academia din Athena(…). Recunoscătoare (n.n.: faţă de individ, iar nu faţă deetnia din care provenea), Grecia îl numeşte ministrul săula Viena, München şi Berlin”(cf. Neagu Djuvara, op. cit.).Francezul Victor Berard, profesor la Écoles desSciences Politique, din Paris:”Valahii au fost, de 50 deani, binefăcătorul elenismului. Aproape toatemonumentele din Athena - Academia, Observatorul,Polytechnion etc. – au fost construite de valahi. Aproapetoţi donatorii celebri, ale căror donaţii şi cadouri ausprijinit statul şi comunităţile greceşti, sunt de rasăvalahă: baronul Sina este valah din Moscopolis, Dumbaseste valah din Nikuliţa – Tuşiţă, Sturnari, Averof suntvalahi din Meţovo.”Blestemată soartă! Cum răsplătesc grecii binefacerileconstructorilor Athenei moderne, cum răsplătesc sârbii şitoţi vecinii, pe ctitorii lor valahi?Cu prigoană, silnicie, asimilare forţată. Şi totuşi,neclintiţi au fost românii-aromâni în credinţa lor înHristos, şi asta o remarcă străinul-sârb (deci, oarecum,“adeversar balcanic”…) Duşan Popovici: ”dintre toatepopoarele din Balcani, ei (aromânii) au rămas cei maiperseverenţi ataşaţi credinţei lor (…). AU PREFERATSĂ ÎNDURE ORICE, DECÂT SĂ SE LEPEDE DELEGEA (CREDINŢA) LOR ”(s.n.). Aromânii, ctitorii“Balcanilor moderni şi ai Europei Centrale Moderne”.Cine vrea să recunoască acest adevăr absolut ştiinţific,azi, la Consiliul Masonic al Europei? Vin, vin fraţii dinSudul Apei (Dunării…), mai ageri - către fraţii dinNordul Apei - fraţi care iar…stau să adoarmă în post,gata să-şi uite Sfinţenia Misiunii de Neam Ales (cf. MihaiEminescu, Misiunea noastră ca stat). Unitar întruFăptuire: “Apa unui izvoraş de pe umărul unui munteînalt, atâta timp cât el nu va seca, ea va curge mereu pepanta acelui munte din care ţâşneşte – nu o vei putea-oda peste capul muntelui, chiar dacă în josul ei ai ridicaun zid mai înalt decât acel munte. Izvoraşul vieţiimunteneşti a aromânilor îşi mână stropii lui spre plaiurileRomâniei. Monstruozităţile ce ar încercastăvilirea sau devierea lor, dreptrăsplată vor fi spălate de aceştistropi de orice murdărie, fărăînsă a putea fi stăviliţi”(cf.Tache Papahagi, Aromânii,1932).Şi ei, veniţi la Învierea deNeam, ne dăruiesc nu doar averimateriale (a se vedea moştenireaGojdu, de care statul român îşibate joc, cedând-o, iresponsabil,fără ruşine, Ungariei!!! – dar şimoştenirile Mocioni, Dumba,Darvari, Ruja, Bellu, Hagi Mosco, Meitani etc.); ei nedăruiesc sufletul lor – vâlvătaie, iar românilor din Nord deDunăre le-au dat pleiade de oameni ieşiţi din comun prinspiritualitate - ca Dosoftei (Barila), Ion Neculce; muşata,frumoasa Teodora, mama lui Mihai Viteazul (…).Urmează Şaguna, Gojdu, Vulcan (“naşul” luiEminescu…), Mesota, Sina, Cavaliotti, Roja, Boiagi,Mocioni, Goga după bunic, Blaga după mamă, TituMaiorescu după mamă, Bolintineanu, Odobescu dupămamă, Dimitrie Anghel (“poetul florilor”…) după mamă,Carafoli – creatorul aeronauticii româneşti, medici deseamă, creatorii primelor spitale din România, cărturari deelită, ca Naum, Bezdechi, Murnu, Capidan, Caracostea,Papacostea (familii întregi!), cei 4 Papahagi, Iorga dupăbunic, Tache Ionescu – mare politician etc. – apoi actorica Vraca cel cu glas de tunet, Caragiu – acel AnthonyQuinn al scenei româneşti - chiar şi sportivi de excepţie,precum “drăcuşorul“ de Gaţu şi “dracul“ de Hagi(…)”(cf.Teohar Mihadaş, op. cit.).Se spune că şi Eminescu ar fi descendent, pe liniepaternă, de aromâni. Şi eu cred că altfel nici nu se poate:căci unde-i focul mai mare, unde-i instinctul naţionalmai viu - acolo trebuie să fie toate geniile noastre!(Chiar dacă istoria actuală, comandată din exterior,respinge orice discuţie, pe faţă şi cu documente pe masă,despre Mişcarea Legionară – trebuie să ştiţi că cei maiînfocaţi tineri patrioţi şi cinstiţi apărători ai creştinismuluişi ai Spiritului Neamului Românesc, din Legiune, au fost“macedonenii” – dintre care îl amintim aici doar pemartirul/mucenicul Sterie Ciumetti, cel mai credincios şiprofund înţelegător al Misiunii Arhanghelice, izbăvitoarede Rău nu doar a României, ci a planetei Terra! - a luiCorneliu Zelea Codreanu). Dar Ţara Unitară şi Suveranăa Românilor Liberi are obligaţii de sânge şi onoare, faţăde fraţii neliberi, martirizaţi în istoria omenirii, acolo, înSudul Apei Uitării: AROMÂNII.“Dar România, statul cel mai important din sud-estuleuropean, poate purta, trebuie să poarte tratative în acestsens (pentru obţinerea de drepturi culturale pentruaromânii din sudul Dunării), cu Grecia, Albania,Macedonia, Bulgaria. În definitiv, nu se cer decâtdrepturi dobândite deja în trecut. Este acesta un lucruimposibil, într-o Europă care şi-a făcut un crez de onoaredin respectarea drepturilor minorităţilor naţionale? (cf.Hristu Cândroveanu, Matricea stilistică românească – înCaleidoscop Aromân - care, prin volumele I-III, ne-aoferit o parte din documentaţia prezentei lucrări).La ce ni-s buni aromânii?!…Ni-s buni, ca să nu uităm cine suntem. Ei,aromânii, sunt, în spiritul lor arzător în România, ca şi-nSudul Apei Sacre şi Blestemate(totodată) - “buletinul deidentitate” al tuturor românilorromâni.Dar fie că vor sau nu ele,aromânii sunt “buletinul deveritabilă identitate” al tuturornaţiunilor balcanice moderne şi alunora dintre cele maitrufaşe/arogante ţări din CentrulEuropei. –PROF. DR. ADRIAN BOTEZFoto: Simion Legian, Sacru36

I. IMAGINEA. TIPOLOGIE ŞI SEMNIFICAREArta populară, privită îndinamica unui imaginar sociocultural,este un complex deimagini. Imaginea, ca suportontologic al imaginaruluicolectiv, poartă amprenta unuisimbolism socio-cultural caregenerează meta-imaginea,transformând formele demanifestare ale unui genius lociîn categorii poetice.Arhitectura imaginii are catemelie ritul şi ritualul, devenitecategorii ale imaginaruluicultural, în timp ce meta-imaginea este reprezentată deceremonie, înţeleasă ca devenire şi procesualitate.Receptarea unei duble feţe a imaginarului, socioculturalşi poetic, reconstruieşte imaginea ca o structurăintermitentă a complexului de sensuri descifrate.Manifestarea artistică a mărcilor semantice ale orizontuluisocio-cultural se desfăşoară în trepte, iniţiatic: imagineaarhetipală, imaginea mitică, meta-imaginea.Imaginea arhetipală, descătuşată de statismulprimordial, este o imagine antinomică, mărginind, dar şidezmărginind cunoaşterea; lumea înţelesurilor se închidesau se deschide în funcţie de modalitatea discursivăutilizată, fiecărei imagini fiindu-i specifică o strategiediscursivă ontologică. Descifrarea imaginii arhetipale esteposibilă prin intermediul ritului. Ritul are menirea de areconstrui fiinţa umană şi fiinţa cosmică, re-semantizândcontinuu dimensiunea existenţială şi convertindsemnificaţiile i-mediate la primatul imaginii. Fiinţaarhetipală se desluşeşte în devenire 7 , pătrunderea petărâmul înţelesurilor fiind posibilă prin recunoaştereasimbolurilor primare existenţiale. Re-cunoaştereareprezintă o cunoaştere de gradul al doilea a formelorarhe-tipologice, descifrate deja şi supuse unei resemantizăriîn devenirea liantului imaginilor. Despărţireade percepţia primordială a lumii este, de fapt, o creaţie încare cuvântul începuturilor s-a transformat în imagine.Sălăşluirea în imagine transformă dublul aspect alexistenţei, subiectiv şi obiectiv, în nucleu semantic.Dialogul dintre subiectiv şi obiectiv, între microcosm şimacrocosm, îşi are obârşia în procesualitatea imaginilorarhetipale, înţeleasă ca ritual.Dynamis-ul arhetipurilor dă naştere unui nou tip deimagine, imaginea mitică, transfigurând a-temporalitateainiţială în spaţialitate cognoscibilă şi imagistică.Prin ritual are loc iniţierea omului în cunoaşterea şiconstruirea universului. Legăturile primordiale se desfac,la nivelul umanului, re-definit din perspectiva a-7 v. Gilbert Durand, Aventurile imaginii, Imaginaţia simbolică, Imaginarul,ed., cit., v.Cap.III, Hermeneuticile instaurative (pp.61-81).temporalului, locuirea fiind posibilă în secvenţeexistenţiale, re-dimensionate mitic.Aflat într-o continuă căutare a universaliilor,individualul se schimbă după chipul şi asemănarea lumii,devenind microcosm. Omul şi universul se organizeazăca un tot unitar (universul-imaginea omului, omulimagineauniversului) a căruireprezentare semantică este metaimaginea,în calitate de coexistenţăşi co-participare.Meta-imaginea seautodefineşte prin intermediulceremonialului care deschide drumcunoaşterii individuale şiuniversale. Prin ceremonial umanulse re-integrează în cosmos,recuperându-şi sensurile primare,înfăţişându-le ca existenţialsemantic:meta-imagine.Aflat într-o permanentă căutare arădăcinilor primordiale, omul s-adescoperit pe sine, de-a lungul timpului, convertindelementele originare ale universului – apa, pământul,focul, aerul – în stări existenţiale.Deschiderea spre universal s-a realizat printr-ocunoaştere fragmentată, trunchiată, a elementelor părtaşela Marele Tot care s-a transformat într-o devenirecontinuă a arhé-ului din lucruri, totalizând treptele iniţieriiîntru construirea înţelesurilor.Elementul originar, autentic, a devenit el însuşi Tot princo-participaţie la dinamica internă a sensurilor redescoperiteritmic.II. DE LA ARHETIP LA IMAGINE MITICĂ1. APAElement cosmogonic universal, simbol al naşterii şial morţii 8 , apa integrează şi dezintegrează; noul venit pelume este „împământenit” cu ajutorul apei, prin tainabotezului, cel plecat pe ultimul drum va fi condus defiinţa apei pentru a i se dezlega rădăcinile din pământulacestei lumi.Desăvârşind ieşirea la viaţă a increatului, apaşlefuieşte informalul, deschizând calea înspre cunoaştereafiinţei din lucruri. „Adevărat ochi al pământului” 9 , aparescrie codul vieţuirii celor două lumi, lumea increatului,a informalului, a elementarului, şi lumea creaţiei.Această repunere în ordine a profanului, prinintermediul unui element generator de alte formeprocesuale ale creatului, construieşte matricea semantică astructurilor mitice.De la formele primare – ca „ origine a vieţii”, „mijlocde purificare”, „centru de regenerescenţă” 10 – apa devine8 Cf. Enciclopedie de filozofie şi ştiinţe umane, traducere de LuminiţaCosma, Bucureşti, Editura ALL Educational, 2004, p. 56.9 V. Gaston Bachelard, Apa şi visele, Eseu despre imaginaţiamateriei, traducere de Irina Mavrodin, Buc., Ed. Univers, 1995, p. 39.10 Cf. Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicţionar de simboluri,Mituri, vise, obiceiuri, gesturi, forme, figuri, culori, numere, vol. I,Bucureşti, Editura Aramis, 1994, pp. 107-117.37

„instrument al ordaliei” 11 care cântăreşte axiologicprimordialitatea. Primenind lucrurile create, apa seînfăţişează ca hierofanie, „sămânţă divină”, „lumină”,„cuvânt, verb generator”12 . Deschiderea lumii capotenţialitate hierofanică transformă valenţele expiatoriiale apei în dinamică a logosului tămăduitor.În majoritatea miturilor, apa este considerat unelement cosmogonic activ, al cărui destin este de a conferilucrurilor dynamis-ul creaţiei.Dihotomia apă vie / apă moartă anulează divorţuldintre viaţă şi moarte, iar apa ritualică (lustrală saumagică) purifică pământul de amintirea increatului.Absenţa apei, în schimb, este asociată, în multe mitologii,cu infernul sau cu „lumea morţilor” 13 .În mitologia română, apa a avut aceleaşi valenţeprimordiale, de element, substanţă esenţială şi germinativăsau de categorie proteică şi generatoare de viaţă.De la cuplul demiurgic Fârtat / Nefârtat, apa esteduală, pe de o parte este sursă a vieţii, iar, pe de altă parte,este substanţă care va înghiţi cosmosul.Cu apa lustrală se spălau copiii la naştere, la nuntă sespălau pe mâini şi faţă tinerii însuraţi, se stropeau cu apănuntaşii pentru a se purifica nunta, iar la moarte se spălamortul, se punea apă într-un vas în camera funerară pentrua-şi spăla mâinile cei îndoliaţi când se întorceau de lamormânt.Având putere soteriologică, apa este o modalitate decunoaştere care înlesneşte „trecerea” la înţelesurile ultimeale existenţei. 142. PĂMÂNTUL„Matrice a apei”, pământul originar a dat naştere arhetipuluiMarii Mame – Terra Mater – care a creat viaţa 15 .Pământul este „substanţa universală”, „Prakriti”, „haosulprimordial, materia primă despărţită de ape”. 16Dacă Apele precedă organizarea Cosmosului, pământulproduce formele vii: „Apele reprezintă masa nediferenţiată,pământul-germenii diferenţelor” 17 . Întoarcerea lapământ, pe Pământul Făgăduinţei sau la pământul natalsimbolizează renaşterea dintr-un spaţiu sacru. 18În mitologia românească, o primă legendă desprenaşterea Pământului mumă relatează cum deasupranoianului de ape primordiale s-a înălţat arborele cosmic –bradul – cu rădăcinile de pământ, sprijinindu-se destrăfundurile apelor 19 . În mentalitatea populară, nu existăun singur pământ, se poate vorbi de „o pluralitate apământurilor create”: suprapământurile sau pământurilecereşti şi Raiul, pământul propriu-zis şi Lumea Albă,subpământurile cu Celălalt Tărâm şi Iadul 20 . În basme,despărţirea pământului de apele primordiale se face11 128. Id., Ibid., p. 112.12 129. Id. , Ibid., p. 114.13 Cf. Victor Kernbach, Dicţionar de mitologie generală, Postfaţăde Gh. Vlăduţescu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,1989, pp. 36-37.14 Cf. Romulus Vulcănescu, Mitologie română, Editura AcademieiRSR, Bucureşti, 1985, Hidromitologia, pp. 475-481.15 * * * , Enciclopedie de filozofie şi ştiinţe umane, ed., cit., pp.806-807.16 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicţionar de simboluri, ed.,cit., vol. III, p. 40.17 Ibidem, p. 41.18 Ibidem, p. 42.19 Romulus Vulcănescu, Mitologie Română, ed., cit., p. 439.20 Ibidem, p. 440.printr-o apă ca „ocoleşte de trei ori pământul ca un şarpefăcut de trei ori colac” care se numeşte „Apa Sâmbetei” 21 .Pământul este părtaş la evenimentele esenţiale aleomului: naşterea pe pământ, uniunea nupţială pe pământ,moartea pe pământ, fiind şi „martor la unele jurăminte şihotărnicii” 22 .3. FOCULConsiderat „principiu de creaţie şi de metamorfoză,centru de iradiere a vieţii spirituale” 23 , focul l-a conduspe om la porţile divinităţii. Simbolizând Moarte şi Înviere,Focul poate fi asociat cu principiul antagonic, Apa:„Astfel, purificarea prin foc este complementarăpurificării prin apă pe plan microcosmic (rituri iniţiatice)şi pe plan macrocosmic (mituri alternate ale Potopului şiale Secetei sau Incendiilor) 24 .Element primordial în mitologiile lumii, focul este„cauză şi motor al vieţii”, dar şi distrugător sau purificatoral ei. Venerat ca zeu, focul are multiple înfăţişări: focsolar, foc atmosferic (fulgerul), foc astral, focul lăuntrical organismelor, focul viu, prieten şi duşman, în acelaşitimp. 25În mitologia românească, focul nou, de primăvară,este sărbătorit de Alimori (Transilvania şi Banat), când serostogoleau „roţi de foc” pe dealuri. De Paşti, se aprindfocuri peste care sar flăcăii satului.La unele etnii – englezi, bulgari, sârbi, albanezi,huţuli, „buturuga de Crăciun” simbolizează „focul viu”,având caracter apotropaic.Ceea ce rămâne constant, în aproape toatemitologiile, este „sacralizarea focului”, ca „veneraţieabsolută” 264. AERULCa şi focul, aerul este un element activ şi masculin,în timp ce pământul şi apa sunt elemente pasive şifeminine. 27Aerul este asociat cu vântul şi răsuflarea,reprezentând „lumea subtilă, aşezată între cer şi pământ,lumea expansiunii” 28În majoritatea mitologiilor, aerul este prezent sub treiaspecte: elementul calm (zeul egiptean al atmosferei, Shu,ca mediator între cer şi pământ; element violent,personificat de divinităţile vântului şi ale furtunilor, şielementul vita, „prāná”, forţa de viaţă, dobândită prinyoga 29 .DRD. LUMINIŢA ŢARAN(fragment din Lucrarea de Doctorat, „Poetica imaginiiîn creaţia populară din Bucovina, coordonată de Prof.Univ. Dr. DUMITRU IRIMIA)21 Ibidem, p. 442.22 Ibidem, p. 446.23 * * * , Enciclopedie de filozofie şi ştiinţe umane, ed., cit., p. 357.24 Victor Kernbach, Dicţionar de mitologie generală, ed., cit., p.188.25 Ibidem, p. 189.26 Ibidem pp.,190-191.27 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicţionar de simboluri, ed.,cit., vol. I, p. 72.28 Id., Ibid., p. 73.29 Victor Kernbach, op., cit., p. 17.38

Apariţia unei cărţi este un eveniment, cu atât mai mult înzilele noastre, când suntem invadaţi de publicaţii fără număr,posturi T.V. care răspândesc - contra-plată - ştiri, informaţii sau,de multe ori, acte îndoielnice de cultură, care tind să ne răpeascătimpul într-un mod superficial şi dăunător. Evident este mult maicomod să stai pe fotoliu, să butonezi telecomanda, primind fărăpic de efort, informaţii. Aceasta este o capcană ingrată, carereduce abilităţile de exprimare, de analiză şi filtrare ainformaţiei, determinând (cred eu) conştient, platitudinea. Ocarte, o carte clasică, purtând, încă aroma hârtiei proaspete, mătem că este un fapt din ce în ce mai rar, iar cititorii, doritorii defrumosul scris, din ce în ce mai puţini. Internetul, prin vastagamă de acoperire a cerinţelor de literatură, frumos, istorie,geografie şi, în general de orice altceva, nu poate suplinimulţumirea cititorului fără vârstă, care parcurge paginileprovenite din celuloză, cu religiozitate, parcă. Cartea cu coperţicartonate, lucioase (sau nu), apărută într-un spectru cromatic maibogat sau mai sărac, rămâne refugiul adevăraţilor iubitori decultură.Iată de ce, abia născut, datorită Editurii PIM din Iaşi,volumul: ,Istoricul Seminarului Sfântul Gheorghe dinRoman”, prins între pagini de neobositul profesor doctor (laUniversitatea din Bacău) - Ion Ţuţuianu, este un fapt deadevărată cultură, care dezvăluie oricui comori de spiritualitate,ascunse fără voie în timp, uitate prin sertare, pe rafturi prăfuitedin magazii vechi, sau în minţileoamenilor resemnaţi de sentimentuluitării.Trebuie menţionat şi CUVÂNTULÎNAINTE, cu valoare de binecuvântare,aşternut pe una dintre primele pagini, decătre I.P.S. Eftimie Luca -ArhiepiscopulRomanului şi Bacăului.Documentarea strictă, implicarea laun moment dat în viaţa Seminarului dar şia Episcopiei Romanului, (devenită întretimp Arhiepiscopie), căutarea temeinică aposibilelor izvoare de informaţii şi date,sunt fundamentul acestei lucrări istoricomonografice,cu iz memorialistic şi uşor autobiografic.Din carte rezultă că viaţa Seminarului, de la începuturilesale până în zilele noastre, a fost sinuoasă, cunoscând clipe derecunoaştere firescă -fiind preţuită de oficialităţi, dar n-a fostlipsită de efectele anatemei aruncate de regimul totalitar asuprareligiei, şi formelor ei de manifestare.Sunt convins, nici noi, romaşcanii, nu cunoaştem întotalitate numărul celor care au fost elevii seminarului, care s-auîntors apoi ca profesori, de cealaltă parte a catedrei aceleiaşiinstituţii prestigioase, Seminarul din Roman. Numărulimpresionant al personalităţilor de talie naţională, care şi-aupurtat paşii prin sălile seminarului, pentru a le împărtăşi elevilorcunoaşterea şi tainele dobândirii spiritualităţii supreme, nu neeste cunoscut nouă, celor care doar am trecut pe lângă aceaclădire plină de har, auzind cântări bisericeşti şi încercând să neînchipuim, poate, viaţa în Lăcaşul apropiat de Dumnezeu.Aici intervine cu generozitate domnul profesor Ţuţuianu;toate generaţiile trecute prin şcoala în cauză se regăsesc încapitolul SERIILE DE ABSOLVENŢI ALE SEMINARULUI, apoidirectorii şcolii şi toate cadrele didactice, în capitolulPROFESORII. Nu putem trece cu vederea, apreciind efortulfăcut pentru a le obţine, cele aprox. 280 de fotografii.Dar labirintul vieţii este uneori încurcat, prea încurcat. Cuîndrăzneală şi prezenţă de spirit, acid sau părtinitor când estecazul, autorul şlefuieşte subtil şi faţetele mai puţin plăcute (saucunoscute) ale existenţei monahale, de care dumnealui a fostaproape, ca absolvent de Teologie, dar şi în calitate de jurist alEpiscopiei (mai nou Arhiepiscopiei Roman), lăcaş careinfluenţează părinteşte, pozitiv, existenţa Seminarului.Puţini dintre străinii care poposesc în oraşul Roman, dacăşiîndreaptă paşii spre sfânta zidire muşatină ctitorită de PetruRareş, ştiu că în apropiere dăinuie clădirea cărămizie, ale căreiuşi s-au închis în urma generaţiilor întregi de viitori preoţi saucântăreţi bisericeşti, care îşi amintesc cu nostalgie şi evlavie aniitrăiţi în Seminarul Sfântu Gheorghe.Rădăcinile existenţei şcolii bisericeşti, numaidecât pe lângăEpiscopia Romanului, se ramifică în timp spre anul 1716, an încare domnul prof. Ţuţuianu localizează un manuscris pornitchiar de acolo. Însă, despre o şcoală adevărată, se poate vorbi(probabil) prima dată, abia în timpul domnitorului Moldovei -Grigore II Ghica; şcoală analizată cu argumente bazate peraţinamente logice, pe deducţii inspirate din mulţimeadocumentelor găsite, şi care au putut fi accesate. Dupăincursiuni laborioase (prin ani, târguri moldoveneşti, printredomnitori şi dregători ai vremurilor), demne de un adevăratcercetător, se ajunge la Seminarul eparhial din Roman, în anul1858.Odată cu trecerea anilor, evoluţia şi întreaga existenţă aSeminarului este redată strict, în carte. Totuşi, nu poate fi uitatăprima desfiinţare a şcolii în 1901, impusă de criza bugetară darşi de viziunea ministrului Spiru Haret. Însă, asemeni păsăriiPhoenix, după 18 ani, renaşte. După război, s-au găsit fonduripentru construcţia unei monumentale aripi în partea de sud-vesta vechiului local, a construirii clădirii de lângă gard. Dupăaceea, în timp, s-au mai făcut investiţii pentru buna funcţionare aseminarului, până în 1948, când, în vremuri tulburi pentruclerici, s-a desfiinţat din nou. Când a fostposibil, după Revoluţia din decembrie 1989,în urma demersurilor episcopului Eftimie,susţinute de arhiereul vicar Ioachim MareşVasluianul, Seminarul s-a reînfiinţat.Desigur, cei care vor să afle înteagaistorie a Seminarului, cu amănunte, vor citicartea.Pentru relevarea - încă o dată - aimportanţei şcolii romaşcane, o trecere înrevistă a numelor câtorva personalităţi careşi-au legat, într-un fel sau altul, destinul deal Seminarului Sfântul Gheorghe dinRoman, cred că este binevenită:- Apostol Nicolae – director al Seminarului (CezarPetrescu i-a dedicat romanul său, ,,Apostol”; le-a dirijat paşiispre literatură scriitorilor Mihail Sadoveanu, Ion Agârbiceanu);- Burada Mihail - medic al Seminarului, distins pianist,compozitor valoros;- D.D. Botez - profesor la Seminar, apoi la conservatoruldin Bucureşti (compozitor, cunoscut dirijor de muzică corală);- Ciobanu A.M. Gheorghe - profesor al Seminarului,intelectual contemporan de primă mână, numit de Iosif Sava:,,miracolul Ciobanu’’;- Diamandi Sterie - profesor al Seminarului, biograf,eseist;- Calistrat Hogaş - profesor al Seminarului, scriitor;- George Pascu - profesor al Seminarului, dirijor,compozitor;- Athanasiu I. Sava - elev al Seminarului, academician;- Hăulică Ioan - elev al Seminarului, academician;- Puiu Visarion - elev al Seminarului, mitropolit;- Porcescu Scarlat -elev al Seminarului, preot, consiliercultural şi vicar administrativ la Mitropolia Moldovei şi Sucevei;- Riegler Emanoil - elev al Seminarului, academician.Evident, numărul personalităţilor care au trecut pragulSeminarului este mult mai mare, dar bucuria de a le descoperi lerămâne cititorilor.MIHAI ŞTIRBUFoto: Simion Legian, Arbore genealogic39

Biblioteca – spaţiu deprimenire culturală şisocialăLiliana Moldovan (L. M.): Sunteţicunoscută şi apreciată pentrucomplexa şi valoroasa activitate pecare o desfăşuraţi în calitate dedirector general al BiblioteciiMunicipale “B. P. Haşdeu”, dinChişi-nău. Sunteţi implicată înînvăţământul uni-versitar şi faceţiparte din comunitatea pro-fesorilor dela Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţeale Comunicării din cadrulUniversităţii de Stat din Moldova.Spuneţi-mi, vă rog, ce alte lucruriimportante ar trebui să ştie cititoriidespre dumneavoastră. Ce cuprinde,în momentul de faţă, cartea de vizită adoamnei Lidia Kulikovski?Lidia Kulikovski (L.K.): Pe lângăactivitatea managerială şi ceadidactică, care-mi plac foarte mult şimireuşesc, sunt un bibliotecar.Nu poţi conduce o bibliotecă cu 31de filiale, cu peste 400 de angajaţi,dacă nu eşti şi bibliotecar. Pentru cătrebuie să simţi, să ştii ce vorbibliotecarii pe care-i călăuzeşti spreperformanţă individuală, careasigură performanţa organizaţională.Nu poţi preda biblioteconomi,e dacănu eşti bibliotecar. Pentru că trebuiesă le demonstrezifascinaţia profesiei, săinsufli studenţilor dinprimele clipe, prinexemplul propriu,respectul, dăruirea faţă deaceastă profesie, altfelnu-i faci bibliotecari.Alături de preocupărileprofesi-onale, sunt şi euca toată lumea. Am ofamilie, am crescut,împreună cu soţul meu,două fiice, acum mari, de care-smândră. Am construit o casă, mi-amproiectat o grădină după su-fletulmeu, cu florile mele preferate, loculîn care mă refugiez de problemeleprofesionale, de criză…L. M. : În ce moment al vieţiidumneavoastră aţi decis că trebuie sădeveniţi bibliotecar şi care suntetapele pe care e nevoie să le urmeze,orice persoană, din Moldova, caredoreşte să practice această meseriedeosebită?L. K. : După terminarea şcolii dinsatul natal, Nicoreni, din nordulBasarabiei, am venit la Chişinău săintru şi eu la o şcoală. Eram convinsăcă voi fi judecătoare. Dar nu amajuns la Facultatea de Drept, m-amoprit la Filologie, specialitateaBiblioteconomie. Îi mulţumescDomnului că nu am ajuns la Drept.Nu aş fi putut să practic.În Republica Moldova e uşor sădevii bibliotecar. Există şcoalăbiblioteconomică de 50 de ani, cutradiţie. Acum faci trei ani licenţă(specialitatea Biblioteconomie şiŞtiinţe ale Informării) şi doi animaster (Managementul în structurileinfodocumentare.)L. M. : Nu este un secret faptul cămajoritatea tinerilor - fie că se află pebăncile şcolii, fie că lucrează într-undomeniu sau altul de activitate - suntîn căutare de modele umane şi dorescsă urmeze traiectoriile pline de succesal unor personaliţăţi din domeniuleconomico-financiar, social sau cultural.Din lungul şir al personalităţilorromâneşti, care au reprezentat culturaşi civilizaţia românească în lume,alegeţi, vă rog, câteva persoane remarcabile,care v-au marcat destinul,care v-au îndrumat primii paşii petărâmul biblioteconomiei, pe tarâmulculturii româneşti şi universale.L. K. : Ar ocupa prea mult spaţiudacă i-aş trece în revistă pe toţi carem-au influenţat, marcat, ajutat în40activitatea mea. Personalităţilemarcante ale României, scriitoriiclasici, bibliologii vestiţi ai României– toţi au avut un rol şi influenţeasupra vieţii mele civice,profesionale, personale. De la fiecaream luat şi folosesc câte ceva. Eu nusunt bibliotecarul din pamfletul luiMusil - “Omul fără însuşiri”, euchiar citesc ce intră în bibliotecă, cureferire la clasicii şi contemporaniiromâni.Menţionez doar câteva personalităţidin profesia mea. Cred căeste un etalon de cum trebuie să fie,să se implice şi să contribuie ladezvoltarea domeniului, un bibliotecarşi cadru didactic în specialitate,profesorul universitar Ion Stoica,mult timp directorul BiblioteciiCentrale Universitare Bucureşti. Altăpersonalitate este Gheorghe Buluţă,actual director al Universităţii deMedicină din Bucureşti, omul care m-a introdus în lumea bibliotecilor dinRomânia şi care mi-a făcutcunoştinţă cu Dan Simonescu,reputatul bibliolog român…Pentru mine au fost şi sunt exempludirectorii bibliotecilor judeţene dinRomânia, de la care am învăţat multelucruri : regretaţii Traian Brad(Cluj), D.C. Zamfir (Constanţa), N.Oprea (Galaţi). Un exemplu dedăruire cărţii şi bibliotecii este şiacum Dimitrie Poptămaş (fostdirector la Biblioteca JudeţeanăMureş) şi mulţi alţii cu carecolaborez.L. M. : Care este situaţia tinerilorcontemporani? Credeţi că se mai aflăei în căutarea unor modele de viaţăgrăitoare? Din pleiada bibliotecarilor,scriitorilor, istoricilor şi a altoroameni de cultură contemporani, dinMoldova şi din România, semnalaţi,vă rog, câteva persoane de excepţie.L. K. : Trăim într-o lume aimaginilor, a vip-urilor, a modelelorglamoor. Tinerii sunt debusolaţi, darvor să se afirme, săreuşească în această lumecare se schimbă clipă declipă. Tinerii chiar aunevoie de modele. Rolulbibliotecilor şi albibliotecarilor este săpromoveze personalităţilevaloroase, pe care se potbaza, în care se pot regăsi,care i-ar putea influenţa.Ei sunt la vârstacăutărilor, dar şi la cea a

formării personale şiprofesionale şi foarte multdepinde pe cine urmezi.România are destule exemplede valoare, are oameni carerăzbat, se afirmă şi reprezintădestoinic ţara, în interior şidincolo de hotarele ei.L. M. : Care credeţi că estestatutul bibliotecaruluicontemporan, acum, cândtrăim într-o societate guvernatăde accentuate interese politiceşi condusă după nemiloase legieconomice şi financiare?L. K. : Are statutul pe carevrea să-l aibă. Acesta-i crezul meu.Nu-l impun nimănui.Profesiunea noastră, conform misiuniipe care o are, se identifică cuinteresele societăţii. Şi, deci, situaţiaţării este precară, a bibliotecarului şimai precară. În această situaţie,mulţi dintre noi îmbracă haine devictimă a societăţii şi se tânguie. Euîmbrac haine de sărbătoare şi îmi duccu mândrie profesia, o apăr, o facprezentă peste tot unde sunt prezentăeu. Citeam la Dan Puric (Despreomul frumos. Bucureşti, Ed. DP,2008, 173 p.) că „Lumea de azi segăseşte într-un continuu proces deurâţire…Omul frumos nu mai este lamodă. La modă este omul util, lamodă este omul eficient” (p.113) şimi-am zis că omul frumos în acestsecol al urâţirii poate fi bibliotecaruldacă îşi înţelege şi realizeazămisiunea – de a-i ajuta pe oameni săfie frumoşi.Cred că are multe de făcut unbibliotecar în era aceastavirtualizată. Rolul lui şi, deci, statutullui, devine mai necesar şi maiimportant.L. M. : Discuţiile specialiştilor înbiblioteconomie se concentrează, înultima vreme, asupra necesităţiischimbării rolului bibliotecilorpublice în societate. Aceste intituţiitrebuie să răspundă provocărilorsecolului XXI şi să se transforme încentre de documentare şi comunicarecu puternice valenţe sociale,educaţionale şi culturale. Care credeţică este situaţia bibliotecilor publicedin Republica Moldova? Se ridicăele la înălţimea standardelor impusela nivel european?L. K. : Rămânând la dimensiuneaîntrebării precedente spun, convinsă,că bibliotecarii fac din bibliotecinişte centre ale comunităţii.Cred că nu suntem novici în aceastălume interconectată. Numai că artrebui să revedem poziţionareanoastră în această lume nouă. Cusprijin tehnologic şi profesional, sădevenim ”portarii” poziţionaţi şialiniaţi exact pentru a veni înîntâmpinarea necesităţilor comunităţii,deziderat etern al bibliotecilor.Bibliotecile din Republica Moldovase străduie să devină centrecomunitare, informaţionale, culturale,educaţionale. Pe unde reuşesc, peunde nu. Sunt biblioteci performante,biblioteci cu imagine foarte bună încomunicate, foarte apreciate şisolicitate de public, dar s-au impus,de sine stătător şi benevol, prinactivitatea lor, prin dăruireprofesională. Cu câţiva ani în urmă,am organizat un seminar “Managementulde bibliotecă”, în colaborarecu Institutul de Biblioteconomiedin Berlin. Specialiştiiveniţi din Germania au recunoscutprofesionalismul bibliotecarilor noştri,nivelul european al BiblioteciiMunicipale din Chişinău.Am putea să evidenţiem cel maiedificator aspect al activităţii BiblioteciiMunicipale „B.P. Hasdeu”, seîntreba academicianul Mihai Cimpoi,la aniversarea a 130-a a BiblioteciiMunicipale.“Bineînţeles că da, îşi răspundeacademicianul, dacă luăm înconsideraţie modul în care a răspunsla imperativele actuale ale timpului,ale acelui Zeitgeist hegelian.Ea şi-a pus activitatea prin tot cepresupune un statut de bibliotecă –achiziţie de cărţi, împrumut de cărţi,întocmire de cataloage şi bibliografiicu mijloace moderne, de culegeritematice, lansări de noi ediţii,organizare de simpozioane şiconferinţe ştiinţifice şi literare,41naţionale şi internaţionale –sub semnul europenităţii şiuniversalităţi”. Nu e o“spusă” retorică, continuăacademicianul M. Cimpoi,este o constatare obiectivă şidemonstrabilă prin acţiuniconcrete şi prin cifrerevelatoare...”L. M. : Cum consideraţi cătrebuie să acţionezebibliotecarii români, specialiştiiîn biblioteconomie,directorii de biblioteci,scriitorii şi oamenii decultură în general, pentruridicarea prestigiului bibliotecilor însocietate? Ce viitor preziceţi acestorinstituţii, despre care se spune căreprezintă cartea de vizită a unuipopor?L. K. : Da, bibliotecile sunt cartea devizită a unui popor dar şi unmăsurător al culturii ţării respective.Bibliotecile, cu tot respectul pe care-lexprimă academicieni, oameni decultură, câteodată şi oameni aipoliticului şi ai guvernării, rămâncenuşăresele societăţii. A fostdintotdeauna aşa şi nu ne aşteptămca astăzi, când mulţi vociferează căbibliotecile vor dispărea, la o maimare susţinere. Trebuie sărecunoaştem că templul nostru s-acam erodat. Noi, bibliotecarii, suntemîn mare măsură vinovaţi. Noi,bibliotecarii, am permis erodarea lui.Deci, suflecăm “mânicele” şiconsolidăm temelia. Noi, oameniibibliotecii. Pentru că oameniirealizează obiectivele bibliotecii;obţin performanţa bibliotecii; asigurăeficienţa bibliotecii; susţin comunicareaîn bibliotecă şi în exteriorulei; creează cultura bibliotecii;clădesc reputaţia bibliotecii;construiesc notorietatea bibliotecii;creează imaginea bibliotecii;bibliotecarii sunt biblioteca.LILIANA MOLDOVANFoto: L.Kulikovski, înconjurată deprieteni ai cărţii din Târgu-Mureş şiChişinău, în februarie 2010, laBiblioteca “Târgu-Mureş”.

Vasile ZETUClepsidra cu lacrimiIată cum: într-o doarăOstatic în mijlocul miezului uneisintagmeAproape perfecte privind destrămareaMiresmei în aer, pe când se colindăStaminele clipei de către logodnici depulberiŞi elfii luminiiÎmbie în har trupul strâmt al tăceriiCuvântul rostindu-l –Iar tu prin nimic tulburând echilibrulClepsidrei cu lacrimi, să treci înurmareCa într-un repaos armonic pus capătla capătDe jur-împrejurul planetei cu iarbaGândind înfinitul.NaufragiuGolul mă pipăie candid, nimiculSe restructurează. În hăul prolific,O, ea mă iubeşte. O fiarăÎmi umblă prin sânge – ivoriuexcentric –În jur poezia deretică umbraŞi umbraÎmi e scutierul. Secundele – ploşniţebete –Au supt, au tot suptŞi sunt gataSă se disperseze.(Ceva ca o lance despică un ţipăt).Mi-e foame de măr şi în mărE un viermeTicsit, o lumină confuzăPluteşte deasupra. CuvinteleDorm. Dacă, totuşi,Prezenţa iubitei împrăştie cerulPe coapsele nopţii se zădărniceşteUn fluture trist. Ca un spectruSe descătuşează poemul – o apropiereDe margine, un naufragiuÎn peştera cărnii.CadenţăCapriciu estetic –Acest edificiu al umbrei pe marmurazilelorNeclătinate –Narcoză stelară-n arenaCu trupuri fugare –Un sfânt altoieşte nimicul pe soclulabsenţeiCum dansul miresmelor, imprevizibil,În spaţiul concentric, asmuteOgarii privirii pe hărţiProvizorii –Secundele-n groapa cu lei îşi înfăşurăIndiferenţaCa într-oEnclavă cu greieri –Un şarpe de vânt viscoleşte polenulCulcat în calicii sonore –Eu urc în cadenţă pe muntele nopţii,Iubesc, deci atârn de un fir depăianjenScuipat către ceruri.Decorul întâiei iubiriDoar ai văzut şi tu în amurgullimfaticO dâră de corbi hârjonindu-se straniuÎn timp ce primeau terapia ninsoriinăuciŞi cucernici –Privirile lor toropite sfidând înserarea –(Tu chiar ai fi vrut să arunci după eifuribundăSau, poate, doar numai surprinsăDe aerul lor princiar, cu ciosvârteDe stele) –Picajul lor lacom şi, totuşi, ticsit decandoareCa într-oPictură grotescă –Atunci bâiguiam un discurs sinuosdespre fluturi,42De albul lor brusc şovăiam ca efebiinesiguriÎn nopţile strâmteŞi numai târziu am conchissavurându-miPaloarea perplexă:Iubito, călugări cereşti, corbii zareaau supt-oŞi nu mă mai satur.Poemul ca o feciorieTu crezi că se pot defrişa cusintagme de aurFeudele fără conturAle melancolieiŞi treci prin hăţişuri minate prudentCu iluzii, ca printr-oIubire cu toate perdeleleTrase –(Privirile tale subţiri înrămeazăpolenuriPe câmpul armonic) –Tu ronţăi realul cu dinţii mei cruziŞi-ţi închipuiPoemul ca oFeciorieDar flacăra eu o înconjur, eu muşcŞerpii aprigi ai umbreiIar câinele alphaPe mine mă latră.Matrice stelarăCeva îmi şopteşte: Ia seama,Ţinutul metaforei este ticsit, o tristeţeÎl asediază. ClepsidraÎn mijlocul miezului picură lacrimi,Un abur cucernic se urcă la ceruriŞi numaiTăcerea mai sfâşieCercul esenţei –O gură de prinţ scuipă vorbe de harPajul numără pulsulStatuilor neconcepute. Un corbRegizează amurgul, iubito,Dezbracă-te-n sufletul meuCa un cântec.Cel ce pătrunde-n fiinţă se-nconjurăDe putrezire,Iar pajura nopţii într-însulÎşi ferecă oul ca într-oMatrice stelară.

Starea prozeiEra după inundaţiile din 1969. Potopul rupsese caleaferată forestieră de pe Valea Strigoaiei. La Paltinu unversant o luase la vale, formând un baraj de alunecare, aşacă tot lemnul – cel aşezat în rampe, pe care nu-l luasevâltoare, dar şi cel doborât de torente – ar fi trebuit săputrezească acolo, fiind evident că vor trece ani până larefacerea căilor de acces. În această situaţie, ocolul silvic(statul adică) a acceptat să le concesioneze sătenilorexploatarea. „Vă descurcaţi voi! Cu boii, cu caii, faceţiplute…”, le-a spus, la adunarea de la căminul cultural,inginerul Bodea. „Păi – s-a ridicat atunci, din fundul sălii,bătrânul Ursuleanu – boii şi caii noştri sunt acum lacolectivă…” „Da’ ce - i-a replicat inginerul – nu puteţi săcumpăraţi alţii? E o situaţie specială… Iar dumneata,moşule, nu ai lipsă doar de boi şi de cai, ci şi de cevavlagă.” Lucian Ursuleanu s-a foit o secundă, temându-sesă nu-i vadă cineva pumnii strânşi, apoi a vorbit cu uncalm aparent: „Dom’ inginer, dacă e voie eu îmi cumpărun cal… poate şi o pereche de boi pe urmă... Ce-oi scoate,oi scoate, după vlaga mea puţină… Da’ numai să fieanimalele mele…” Sala tăcea, încurcată. Ştiau toţi cămoşul mărunţel, cu ochi migdalaţi şi faţă negricioasă,ascunde în el o forţă stranie. „Măi, tătaie, dacă ai banicumpără-ţi cal şi, din partea mea poţi să scoţi tot lemnulde pe Strigoaia. Uite colea adresa prin care partidul vă dăvoie să vă cumpăraţi animale de tracţiune, pentru treabaasta. Şi să fie ale voastre… Măcar până când se refacdrumurile!”A doua zi, bunică-su a plecat la Dobrileşti, unde nu eracolectiv, şi s-a întors cu Mişu, un căluţ nebun, ce-isemăna întru totul. Trăgea după el buşteanul uriaş cu oîncăpăţânare teribilă, dar dacă vroiai să-l încaleci tearunca la pământ într-o clipită. Aveau locul lor: la Paltinu,Ursuleanu construise o colibă şi un grajd şi săptămâniîntregi îşi trăia singurătatea ca pe o fericire nesperată.Acolo l-a găsit Matei, în prima zi a vacanţei de vară: „Dute,mă, i-a zis taică-su, şi vezi ce face «ăl bătrân», că n-amai trecut pe acasă de două săptămâni”. S-a dus. Şi aşa aînceput o prietenie stranie între nepot şi bunic, tăinuită deamândoi chiar şi faţă de ei înşişi.Bătrânul Ursuleanu fusese, toată viaţa, un om înnegurat.Când Matei pleca la şcoală, la oraş, se ducea să-i sărutemâna, dar nu primea, niciodată, nici măcar un leu ladespărţire. Noroc cu bunică-sa, care-l însoţea până lapoartă şi-i strecura în buzunar o hârtie de 100 de lei:„Vezi să nu afle tartorul, că o încurcăm amândoi!”, îlavertiza ea. Era însă ceva inexplicabil: se simţea mult mailegat de încruntatul „Gingis Han” decât de blândeţeabunicii. Simţea la el iubirea împietrită, dar iubire, şi râdea,în gând: „Lasă că te prind eu, odată şi odată, moşule, culacrimi în ochi!” L-a prins!Aproape o lună au lucrat, cot la cot, doborând copaciicu drujba, legând buşteanul de tânjală sau oprindu-l peMişu, în vârful priporului, ca să răsufle. Când jos sestrângea o cantitate mai mare de buşteni, le dădeaudrumul pe apă şi, alergând pe lângă ei, cu ţapinele, îiduceau la coada lacului, la Paltinu. Doamne, ce puţin îţitrebuie ca să fii fericit!Matei se trezea dimineaţaasurzit de cânteculpăsărilor, ieşea uşor dincameră şi cu mica plută„de serviciu” ajungea înmijlocul lacului. O„ancora”, se culca cu faţaîn sus, plutind într-un felde zbor printre norii depe cer.Încet, încet, pe ValeaStrigoaiei au venit şialţii. Câştigurile luiUrsuleanu, sau iluzia lor,i-a determinat să accepte riscurile libertăţii provizorii. LaPaltinu a apărut o cabană, pe urmă un grajd mai mare, ofierărie şi chiar un magazin forestier. Forfota umană,întreruptă de urgia naturii, îşi relua cursul. Vara aproapetrecuse şi Matei presimţea că nu va mai regăsi niciodatălocul ăla binecuvântat. A plecat la şcoală cu sufletulneîntreg. Venea însă, la fiecare sfârşit de săptămână, zicea„Săru’mâna mamă! Săru’mâna tată!” şi pleca spre Paltinu.Ursuleanu îl aştepta, cu Mişu şi cu boii – pe care-icumpărase între timp - puşi la tânjală. Negurile din ochipieriseră, chiar dacă glasul poruncitor nu-şi schimbaserănimic din inflexiunile stăpânului:- Hai la deal! – zicea. Şi porneau la deal. Se întorceau înamurg, cu sălbăticia lor de munteni îmblânzită de efort şi,până se rumenea omleta, sau până se încălzea carnea pusăla untură, bătrânul povestea. Şi ce poveşti! Cu zile devânătoare terminate în vâltoarea chefurilor, cu jocuri denoroc, cu averi risipite şi strânse la loc, cu iubiri pierduteşi răfuieli sângeroase…Se făcuse toamnă târzie. Foşnetul de aramă al pădurii selegăna în apele cerului şi ale pământului. După ce s-astins rugul zilei, bunică-su a scos, de sub patul improvizatdin scânduri, lampa de carbit şi ostia. „Mergem la peşte!Fii atent, să nu ne simtă cineva!”. Văzuseră, amândoi,când trecuseră, devreme, pe izvorul Pruncii, vânzolealapăstrăvilor, orbiţi de instinctul reproducerii. Matei ar fivrut să intre în apă, să-i dibuiască sub pietre. „Lasă, avemtimp!” . Şi timpul venise. Numai că planul bătrânului eraaltul: „E prea aproape unde am fost dimineaţă! Trecem derâpa aia, de pe Pruncea, ajungem dincolo de Lacul Mic, şio luăm pe apă în sus. Nu se poate să nu fi rămas păstrăvacolo”. S-au scufundat în întunericul nopţii.Alunecarea de teren măsurând zeci, sau poate sute dehectare, luminată de lună, era un spectacol halucinant.Copaci uriaşi cu rădăcinile în văzduh şi cu crengile prinseîn valurile de pământ alcătuiau bolţi incredibile, arcuri detriumf ale haosului pe sub care umbrele lor se furişau,strivite de măreţie şi înfiorate de forţa colosală cetransformase o Romă vegetală în ruine. Nu mai simţeaucrengile care le sfâşiau obrajii, nici paşii prinşi în lut: îiorbise luna. Într-un târziu, bătrânul s-a aşezat pe o piatră,strigându-i un „Hei!” răstignit de tăcere. S-a oprit, simţindîn el toată pădurea aia scheletică şi, aşezându-se, a întorsfaţa spre cer. Dumnezeule, câte stele erau! Infinitul îipulsa în tâmplă, îl copleşea, îl îngropa în uitare. Au pornitmai departe, fără să mai ştie prea bine pe unde merg: prin43

cer sau pe pământ. Într-un târziu s-a auzit murmurulPruncei şi au coborât spre firul de apă ce se pierdea înluciul lacului.Apa era limpede, precum cristalul. În şuvoaie lumina seaşternea lin, până în adâncuri. Primul păstrăv, surprins deflacăra lămpii, unduia în faţa lor, hipnotizat. O mişcaresmucită şi ostia cu trei colţi l-a străpuns, Atitudineabătrânului Ursuleanu era din alte timpuri. Pentru o clipălui Matei i s-a părut că bunicul lui are gheare şi colţi. Cumaltfel s-ar putea defini sălbăticia primordială? Se târauuneori, printre grohotişuri şi trunchiuri răvăşite de forţelenaturii, alteori escaladau obstacolele şi urcau, tot mai sus,pe izvor. Dar nu mai erau decât pietre şi broaşte. În culmeUrsuleanu a scuipat cu scârbă, în urmă:- L-a cărat pe tot viitura! Tot păstrăvul care a fost aici!Şi cât a fost numai eu ştiu…Matei se gândea la chinul drumului de întoarcere, lapădurea nebună care-i aştepta. Luna murea undeva,dincolo de zimţii crestelor…- Cum ne întoarcem, tătaie? – a întrebat- Urcăm pe culme, nu avem încotro. E prea greu peunde am venit. Mergem până dăm de izvorul Caprei şi peurmă coborâm. Ştiu eu locurile.Matei a luat-o înainte, pe poteca ce se desena înfascicolul lanternei. Nu mai gândea, doar mergea.Oboseala i se scurgea în trup ca o ploaie monotonă.Mergea şi mergea. Nici n-a sesizat că urca pe creasta unorstânci şi că, ceea ce fusese potecă, dispăruse. S-a întorscătre bunică-su, dar acesta nu mai era în spatele lui.Lumina lămpii de carbid venea de undeva, de sub stâncă.S-a întors şi l-a găsit lipit de peretele; poteca, luată de oalunecare de teren, se termina brusc şi reîncepea, încealaltă parte, la vreo 20 de centimetrii, Dedesubt se căscahăul prăpastiei. Bulgări mărunţi de pământ se desprindeaude sub picioarele bătrânului….- Stai liniştit – i-a strigat – nu te mişca! S-a lipit destâncă, a întins mâna şi a întâlnit-o pe cea a bunicului său.Era aşa de caldă şi de bună! L-a tras uşor, pe lângă perete,l-a prins în braţe, surprins de cât de uşor îi e trupul şi s-auprăbuşit amândoi în iarbă. Lacrimile alea, lacrimile care-icurgeau bunicului său pe obraz şi pe care Matei abia lezărea, erau lacrimile lui Dumnezeu.- Hai să mergem, a zis Lucian Ursuleanu, trecându-şimâneca hainei pe faţă, că ne prinde dimineaţa aici…Au urcat, au coborât şi iar au urcat. În zare a scăpărat ogeană de lumină, care nu era soarele. Au coborât pe unizvor, aruncând tot timpul ostia în faţă, ca să-şi dea seamade la ce înălţime cade în albia Strigoaiei. Oricum,lespezile erau atât de lunecoase, încât nu s-ar mai fi pututîntoarce. Au căzut în prund de la un metru înălţime. Dacăcoborau pe următorul izvor n-ar fi avut nici o şansă. Auajuns, în zori, „acasă”. Coliba lor şi grajdul lui Mişu erausingurele construcţii care mai existau; în rest arsese totul:fierăria, cabana, grajdul mare cu doisprezece boi înăuntru,printre care şi cei ai lor, şi magazinul forestier. Lumea dinsat venise buluc, ca la orice dezastru. Ursuleanu n-a privitnici în stânga, nici în dreapta. A scos cheia de la streaşină,a deschis uşa, a aprins focul şi a pus ibricul pe plită. Cândtotul a fost gata şi-a îmbiat nepotul cu o jumătate de canăde lichid cafeniu:- Ia şi bea o cafea. Îmi pare rău că nu mai am zahăr. Da’bea-o aşa, că azi avem multă treabă!LUCIAN MĂNĂILESCUTelefonul! Ascult încordat apelul şi simt nenorocirea.După patruzeci de ani de „Asigurări” Adas şi, se înţelege,de telefon, am dobândit o capacitate unică în lume. Distingdupă ţârâit dacă e ceva de bine sau de rău. E vorba de unanume flux emoţional, de... iertaţi-mă, n-am timp acum.„Alo! Sunteţi?...” „Sunt.” Îngheţ. Gicu, Gicu de la Loto-Prono, singurul meu prieten, sub roţile maşinii!!! Gicu,fericitul, norocosul! Până şi în nenorocirea asta a avut undram de noroc. L-a călcat maşina Salvării, aşa că a putut fitransportat urgent la spital. E pe moarte şi mă cheamă pemine, cel mai bun prieten. Cu siguranţă vrea să-şi exprimeregretul sincer că nu s-a „asigurat”. Şi câte weekend-urişi concedii nu miamirosit eu să-llămuresc!Înfund hârtiileîn sertare şi ies odată cu uşa. Nu, înastfel de cazuri nu etimp de cerutînvoire. Nici n-aşavea cui. Şeful meudirect, Dompopescu,e la direcţie.Zbor pe scări, petrotuar... Un taxi?De unde taxitocmai când ainevoie?! Autobuz,tramvai? Nu, măgrăbesc. „Pardon,pardon, pardon!Scuzaţi, scuzaţi, scuzaţi!” Gicule, Gicule, ce-mi făcuşi tu,Gicule?! Izbesc, împung, răstorn, numai să ajung şi să-iascult ultimele dorinţe, să-i spun cât de rău îmi pare că num-am preocupat suficient pentru asigurarea lui, să...Răsucesc cu umărul un chioşc de ziare, fac zburătoarenişte mere dintr-o sacoşă, sar peste nişte verze caredriblează pe trotuar... „Iertaţi, iertaţi, iertaţi! – ţip – suntelefant, elefant, elefant – recunosc – şi nebun, nebun,nebun – cad de acord cu căutătorii de mere şi de verze –sunt orice, oricum şi oricât!...” Numai să ajung, să nu măîntâlnesc cumva cu Dompopescu al cărui drum deîntoarcere e pe aici. Dacă mă întâlnesc cu Dompopescu„afară” sunt un om mort. Sunt un om mort, fiindcă, dacămă opreşte şi mă opresc, Gicu moare fără mine, şi o sămor şi eu, şi tot un mort sunt dacă mă opreşte şi nu măopresc, pentru că îmi face referat. Dumneavoastră nucunoaşteţi chestiunea şi de aceea nu mă înţelegeţi.Dompopescu a împărţit lumea în două universuri: biroul şi„afară”. În birou, pe lângă multe altele, sunt interzise şitoate cuvintele neproductive ca: bună ziua, să trăiţi, larevedere, precum şi alte exprimări formulate prin zâmbete,râsete, strănuturi etc. etc., de asemenea, fără suportproductiv. Afară însă e altceva. Afară eşti obligat săvorbeşti cât mai mult, de unul singur sau cu alţii, pentru anu mai simţi nevoia să vorbeşti în birou. Adică să-ţi încarcibateriile cu mulţumescuri, sătrăiţiuri şi alte politeţuri. →Foto: Simion Legian, Simbioză44

De pildă, dacă afară e nevoie să spui un mulţumesc, îlspui de trei, patru ori, cam de câte ori apreciezi că l-aispune în birou. Numărul rămâne la latitudinea ta. Tot aşavei proceda cu pardon, cu să trăiţi, cu un zâmbet carepoate să depăşească şi un minut, cu o tuse care poate fireluată şi amplificată. Afară, spune Regulamentul, eştiobligat să-ţi faci plinul. Or, dacă eu mă întâlnesc acum cuDompopescu şi domnia sa n-are plinul făcut sau dacă măpune să mi-l fac şi eu...Alerg. Sunt lac de apă şi sub apă tot mai transpir.Numai gândul că mi-ar ieşi acum în faţă mă... Mai bineînchid ochii. „Loc, loc, loc!” – strig şi mă înşurubezorbeşte. Dacă nu mă opreşte Dompopescu, nimeni şi nimicîn lume nu mă poate opri. Şi, deodată, mâna pe care ofoloseam drept elice îmi înţepeneşte. Frână bruscă. Mărăsucesc o dată, de două ori în juru-mi, conform legiiaceleia – n-am timp să vă spun acum care – mă oprescîngheţat şi deschid ochii. Nu, nu e Dompopescu, eDomionescu, şeful direct al lui Dompopescu, adicăsuperşeful meu.- Să trăiţi, să trăiţi, să trăiţi!- Ce e cu tine, mă, ai înnebunit? Doar eşti „afară”.- Salvarea, salvarea, salvarea! – gâfâi eu.- Stai, omule, că nu ţi-am zis nimic, ce te tot scuzi şiinventezi?- Moare Gicu, moare Gicu, moare...- Ce-ai zice de-o bere?- O bere, o bere, o bere! – îngaim eu.- Ei, nu, de data asta numai o bere – stabileşte el.- O bere, o bere, o bere...- Mă rog, câte vrei tu.- Domionescu, - plâng eu – nu pot, nu pot, nu pot...- Hai mă, tu propui şi tot tu te eschivezi?- Moare, moare, moare...- Uite aci pe colţ. Eu o să iau şi doi mici.- Doi mici, doi mici, doi mici – fredonez eu.- Tu iei câţi vrei. Au şi nişte cârnăciori...- Domionescu, sunteţi un sfânt, un sfânt, un sfânt,dacă mă...- Vezi că am grijă de voi? Asta ca să nu mai ziceţi căfac pe scorţosul cu subalternii.- Domionescu, - mai încerc sfârşit – n-am, n-am, n-am...- Te-am întrebat eu de bani? Ce, sunt licheaua aia dePopescu care te tapează şi de o bere?- O bere, o bere, o bere... „Vineee!” Şi, culmea, la nicio veşnicie după acest vine, vine ospătarul şi ne proţăpeştesub nas trei halbe.- Şi doi mici, puiule.- Doi mici, doi mici, doi mici – declam eu simţind cumcreierii îmi dau în clocot.- Tocmai vin de la şeful meu direct. Băiat bun. L-amchemat la o bere, însă...- O bere, o bere, o bere – mă reped eu şi mă uit laospătarul care nu ştie cum să împartă cei şase mici pânăcând nu-i ia Domionescu pe toţi.- Domionescu, Gicu, Gicu, Gicu...- I-am vorbit şi de voi, de Regulamentul vostru. E deacord. Zice să studiem problema şi poate extindeminiţiativa.- Domionescu, aveţi milă, milă, milă...- Acu, dacă ai mai comandat trei, trebuie să le bem şipe astea, nu?În viaţa mea, au existat două mari nenorociri care aulăsat urme adânci: prima, când am greşit o situaţie lunarăşi m-a criticat Dompopescu în plenul nostru de doi, şi adoua, cu caracter permanent, că nu l-am asigurat pe Gicu.Acum a venit a treia sub formă de mici şi bere. Tocmaimicii şi berea care constituiau esenţa celui de-al doileaunivers al nostru numit atât de frumos afară.- Ce zici, iubitule, mai luăm încă una?- Încă una, încă una, încă una – îi iau eu vorba din gură.- Păi atunci, la atâta lichid merge şi un coniac, nu?- Un coniac, un coniac, un coniac – vine refrenul. Şiavalanşa continuă. N-o poate stăvili nici efortul deprăpastie pe care îl face cu atâta simţ de răspunderegâtlejul lui Domionescu.- Domionescu, - mai încerc eu cu ultimele puteri.- Servus, mă! Dar numai aici, se înţelege. Afară eafară şi biroul e birou. Aici comanzi tu, dincolo, eu. Ha,ha, ha!... Hai să te pup! Mă pupă.- Acum şi tu pe mine! Ia-mă de gât!Şi se apleacă. Mi-e prea la îndemână ca să rezist.- Ce faci? Ce fa?... – horcăie.Strâng, strâng până simt că-mi crapă mie ochii de atâtastrâns. Şi când îmi dezlipesc mâinile de pe gâtul roşucurcan,capul lui Domionescu se lasă nu prea delicat petrunchiurile sticlelor şi paharelor şi farfuriilor despovărateşi gălăgioase. Ţâşnesc peste masă sau pe sub şi ies înstradă. Gicule, mai trăieşti? Pentru tine am făcut şi moartede şef!Împing, răstorn, zbor. Sunt aproape. Încă un colţ, douătraversări, nişte poliţişti pe care îi pierd pe drum, unautobuz sau un tramvai pe care îl fixez la un pas de mineşi, din neantul nostru pământean... Dompopescu!ŞTEFAN GOANŢĂFoto: Simion Legian, Admiraţie45

ASTERISCPe la începutul lui septembrie 68, m-am întâlnit absolutîntâmplător, pe Horea, aproape de Filologie, cu un fostcoleg de an, Adrian Velichi. Nu-l mai văzusem de câţivaani buni, de pe la începutul anului 62 (cred), când avuseseloc în anul nostru un eveniment a cărui amintire n-aîncetat să mă bântuie şi ale cărui complicate iţe mi s-audezvăluit in timp. Precedată de zvonuri, de convocări aleunor colegi pe la sediul UTC al facultaţii, avusese loc oşedinţă a organizaţiei de an, având ca unic punct al ordiniide zi propunerea de excludere a acestui coleg al nostrucăruia i se descoperise originea “nesănătoasă”: era fiu dechiabur de prin Babadag.Totul fusese o surpriza uriaşă, născătoare de confuzii.Adrian Velichi intrase la facultate în procentul privilegiatde 75 la sută, fiindcă venea din mediul muncitoresc:fusese el însuşi muncitor şi urmase liceul la seral. Era dealtfel mai în vârstă decât majoritatea din an, tocmai dincauza traseului şcolar: urmase întâi o profesională, lucraseapoi în meseria învăţată – nu ştiu care – şi făcuse liceul camuncitor. Urmele acestui traseu mai complicat erau dealtfel extrem de vizibile în ţinuta colegului nostru, pe carel-ai fi plasat mai curând in zona proletară decât în ceastudenţească. Era veşnic neîngrijit, se rădea tare rar, aşaîncât faţa colţuroasă cu riduri de expresie ca la 30 de aniera năpădită de peri aspri, blonzi, ca şi părul năclăit şinepieptănat. Şi manierele se potriveau înfăţişării acesteiacam din topor. Avea mai ales un râs sonor pe care-l auzeaide la mare distanţă şi o rostire necizelată, cu un ceagresiv, brutal, în adresare, neobişnuit pe atunci în mediulcu minime pretenţii de educaţie. Vestea originii sale“nesănătoase” fusese astfel o surpriză de proporţii; mi sepărea aproape neverosimilă. Ciudată mi se părea şidezgroparea acestui secret într-un moment în care modaucigătoarelor excluderi pentru asemenea motive era pecale de dispariţie: aveam în an – o ştiam sigur – colegi aicăror părinţi făcuseră puşcărie pe motive ideologice şiasupra acestor lucruri exista un văl de tacere, nimeni nuvorbea despre ele. Explicaţia acestei ciudăţenii a venit “pesurse”: circula un zvon cum că se primise la “organe” laUniversitate o delaţiune din Babadagul natal, unde vesteadespre soarta acestui “fiu de chiabur” ajunsese graţiedebutului ca poet în revista “Tribuna” a colegului nostru.Poezia (cu temă politică) - pe care o văzusem, dar pe carenu cred că o citisem din pricinatemei de care eram suprasaturatăîncă de pe vremea gimnaziului -fusese cu adevărat iscălită“Adrian Velichi – Babadag”. Sespunea aşadar că un exemplar alrevistei ajunsese în îndepărtatuloraşel şi stârnise mârşavadelaţiune. Şi acum mă mir denaivitatea mea, de stupiditateamea, fiindcă chiar am crezut înaceastă versiune care, la o privireceva, doar ceva, mai atentă, nurezista: era cu totul improbabilca revista clujeană, de provincie,să fi ajuns în Babadag şi, chiar şimai improbabil, ca în mediul care-l cunoştea pe fostulproprietar de moară – de aici i se tragea “chiaburia” – săse citească vreo revistă de cultură, oricare ar fi fostaceasta. Zvonul era, dupa cum târziu am înţeles, o perdeade fum menită să acopere pe adevăratul delator, care nuera din Babadag, ci din Cluj, din anul nostru, un bunprieten al lui Velichi, căruia acesta i se confesase. Stau şiacum în cumpănă dacă e potrivit să dezvălui numeledelatorului: a murit de câţiva ani de cancer, într-o clinicădin Paris, cu o aură de “dizident”, colaborator al “Europeilibere” înainte de ‘89. Cred că din momentul în care amauzit la acest post scrisoarea sa criticând politica luiCeauşescu în privinţa minorităţilor, cu referire maiapasată asupra evreilor, am încetat să mai ascult postul şiam dobândit o neîncredere - pe care nimic nu mi-aatenuat-o – în “dizidenţă”. Pe acesta îl cunoşteam bine.Faptul că devenise “dizident” a fost pentru mine semnulaproape sigur al zilelor numărate pe care le avea regimul:când şobolanii părăsesc corabia, scufundarea e iminentă.Evoluţia de după 89 a “dizidentului” nu m-a “dezamagit”.Dimpotrivă.În acel început de an 62, am experimentat “pe viu”genul de exorcizare care făcuse ravagii cu un deceniu înurmă. Ceea ce am trăit eu era doar un ecou relativ palid alritualurilor infricoşătoare din anii 50, despre care am cititmai târziu (cu un interes pătimaş, comparabil oarecum cucel al amatorilor de filme “horror”). Dacă e să selectezdintre aceste lecturi pe cele asupra cărora am reflectat maides, apoi aş alege anumite pagini din M. Preda, din“Galeria…” lui Ţoiu şi unele pasaje din inteligenta şiscânteietoarea memorialistică a lui Radu Cosaşu. M-ainteresat până la obsesie mecanismul psihologic dinaceste autodafeuri cu reminiscenţe demonice de Ev Mediuşi am rămas cu o teamă infiorată a atavismeloremoţionale ale făpturii umane, ce revin la suprafaţă cândşi când, îmbrăcate în diverse ideologii sau credinţe şi careau întotdeauna efecte devastatoare. Asupra lor seproiectează viclenii calculate, maşinaţiuni perverse aleunor indivizi cărora mirosul de sânge le deschideinstantaneu şi “vederea” unor oportunităţi personale.Şedinţei de excludere din UTC a lui Adrian Velichi îilipsea un ingredient obligatoriu al acestor mai vechiritualuri: credinţa. Nimeni, nici măcar din şefimea cu rangînalt de la nivelul universităţii nu credea in “lupta declasă”, în pericolele ideologice şi în niciunul dintresloganurile care modelaseră oficial viaţa socială într-onecontenită stare de beligeranţă. Toate astea sedemonetizaseră, erau fraze aleunei dogme oficiale care nuaveau nimic comun cuadevărurile vieţii. Avea maresucces gluma potrivit căreiafabricile de mobile nu maiproduc paturi, devenite inutile,“duşmanul de clasă nu doarme,iar partidul veghează”.Că aşa stăteau lucrurile, s-avăzut cu limpezime dinculisele pregătirii şedinţei.Foto: Simion Legian, Arboregenealogic→46

Organizatorii nu mizaserănicio secundă pe adeziuneaparticipanţilor; dimpotrivă, sevedea limpede că se temeau denaşterea unui curent potrivnic,deşi victima nu se bucura devreo simpatie deosebită în anşi, cu tot debutul său la“Tribuna”, foarte puţini îlcreditau ca poet. Mai puternicdecât această ieşire la rampă sedovedise aerul rudimentar alcomportamentului şi înfăţişăriisale, care numai generatoarede prestigiu nu erau. Ca osfidare ironică a dogmei, “fiulde chiabur” era perceput ca un“ciocănar” – după cuvântulmamei - un “proletar” profitoral procentului privilegiat de laadmitere, in absenţa căruia n-ar fi trecut examenul deadmitere niciodată. Poate că şitema politică a poezieipublicate să fi întărit opinia căera din speţa poeţilor politrucide duzină de care fuseserăpline manualele noastre degimnaziu. Aveam încă proaspete în memorie diverselecuvântări de la al nu ştiu al câtelea congres al UniuniiScriitorilor – publicate in “Gazeta literară”, devenită cevamai târziu prestigioasa “România literară” - cu poziţii“partinice” hilare. Maria Banuş – să fi fost VeronicaPorumbacu? – se repezise ca o leoaică rănită la NinaCassian, care afirmase că munca de creaţie e “un chin”.“Un chin să creezi pentru clasa muncitoare?!” –spumegase poetesa, care va fi fost ea, Banuş sauPorumbacu. Astea şi ăştia, ocupaţi să creeze “pentru clasamuncitoare”, nu erau poeţi. Şi dacă ei nu se bucurau deniciun prestigiu, apoi cu atât mai puţin vreun debutant din“eiusdem farinae”. Aşadar, nu de vreo opoziţie născutădin simpatie pentru Velichi se temeau şefii de launiversitate, ci de una care ar fi contestat principiul însuşi.Strategia aleasă a fost aceea a înoculării ideii zădărnicieioricarei opoziţii, fiindcă oricum nu mai era nimic defăcut. Zarurile fuseseră aruncate, era cuvântul de ordinesubteran. Odată ce exista informaţia scrisă cu privire lasecretul “păcatului originar” al colegului nostru, ea numai poate fi trecută sub tăcere şi fiului i se poate aduceînvinuirea întemeiată că, în loc să se dezică de el, să-şiabjure părinţii, cu alte cuvinte, a ales calea minciunii, n-aavut încredere în organizaţia UTC . De vreme ce “a indusîn eroare” UTC-ul, se putea discerne în comportamentul“fiului de chiabur” rezultatul unei înţelegeri prealabile cufamilia “duşmană a poporului”, o complicitate, cu altecuvinte – această ultimă enormitate a şi fost rostită de laprezidiu de către delegatul centrului universitar, mandatatsă conducă şedinţa de a cărei desfăşurare se temeau. A teîmpotrivi sancţionării acestei minciuni, demonstrabilăprin acte, dincolo de lipsa totală de eficienţă, araduna inutil nori negri asupra carierei viitoare a celui ces-ar încăpăţâna să adopte public o poziţie perdantă. Camaşa au fost “prelucraţi” colegii noştri selectaţi să iacuvântul la şedinţă. Şi au fostselectaţi cu grijă perversă, dintrecei mai buni din an, cu prestigiuintelectual şi (atenţie!) cuambiţii publicistice. Poate ar fitrebuit să trec întâi acest dinurmă criteriu, fiindcă, privind înurmă, îmi dau seama căameninţarea cu bararea accesuluila presă a fost cea mai“convingătoare”. Anul meu afost un an strălucit din punct devedere intelectual, înclin să credcă Filologia clujeană n-a avut înistoria ei multe asemeneapromoţii. Ca atare, ambiţiilepublicistice nu erau puţine, iarameninţarea de care am pomenitavea o mare greutate. Nu le-amluat-o niciodată prea sever înnume de rău vorbitorilor. Nicinu aveam o platformă morală depe care să mă erijez în judecător,fiindcă iată, eu însămi, cu toatecă istoria mi se părea o imensăporcarie – aşa cum şi era – nufusesem totuşi în stare să-mi facpublică opinia la şedinţarespectivă, nici nu luasem în calcul o asemeneaposibilitate, aşa încât, după dreptate, mă puteam considerao complice. Am reflectat ulterior nu o dată la turnura pecare ar fi luat-o lucrurile dacă ideea că “nu mai e nimic defacut” n-ar fi fost general acceptată. E, fireşte, o reflecţiefără orizont, răspuns cert nu există. Socot că organizatoriişedinţei, care trimiseseră acest mesaj prin şefii UTC aianului şi prin vorbitorii “prelucraţi”, se temeau mai cuseamă pentru propria lor poziţie, pentru scaunul propriu,în mare pericol în ipoteza că şedinţa ar fi eşuat, în sensulcă votul (deschis) al organizaţiei ar fi fost împotrivaexcluderii. Că Velichi era sau nu fiu de chiabur nu-iinteresa, după cum nu-i interesa în nicio formă soarta lui.Colegul nostru era un ins care întâmplător se înscria întruntipar prescris de acţiune, iar ei n-aveau altceva de făcutdecât să asigure respectarea acestui tipar. OrganizaţiaUTC ca şi cea de partid (de la un anumit nivel, şefii UTCerau obligatoriu şi membri de partid) erau osatura,scheletul culoarului carierei lor universitare ce trebuiapusă la adăpost prin obedienţă. Privind în urmă, constatca “originea sănătoasă” avusese pentru generaţia maivarstnică decât a mea cu patru-cinci ani exact rolul pecare îl avusese odinioară “originea nesănătoasă” (dupăcriteriile de după război), în anumite profesii cel puţin.Mă întreb în ce măsură aceşti universitari (căci la zonaaceasta mă refer), mediocri din punct de vedereintelectual (majoritatea) pot fi numiti “comunişti”.Fiindcă dacă se aplică criteriul aderenţei la o ideologie –şi aşa ar fi firesc – apoi cu siguranţă răspunsul ar finegativ.Ei, da! Spinoasa chestiune a “anticomunismului” deparadă actual, oportun şi aducător de profit!→Foto: Simion Legian, Perpetuum mobile47

Literaţii fără nicio pregătire în cercetarea istorică,deveniţi peste noapte şefi bine remuneraţi ai unui institut“de cercetare a crimelor comunismului” or fi fiind ei maivrednici de respect decât gospodarii carierei lor, generatăde o oportunitate a vremii şi apărată grijuliu prin“aliniere”, de pe vremea comunismului?! Nu cred!Prostituţia intelectuală nu se înnobilează prin niciun fel de“anti”. Vremea noastră pare să repună în funcţie defuncta“luptă de clasă”. Trebuie să spun că chiar la generaţiamea, criteriul “originii sociale sănătoase” al promovăriiera deja concurat de cel al valorii profesionale. Cea maimare parte a celor care la absolvire au primit repartiţieministerială în învăţământul superior nu proveneau dinmediul muncitoresc sau ţărănesc; erau cu adevăratstrălucitori din punct de vedere intelectual. Cele câtevaexcepţii – fiindcă au fost – erau mai curând rezultatulunor relaţii personale de familie şi nu pot să nu-miamintesc râzând că unul dintre colegii de grupă – untocilar care memora cu punct şi virgulă cursurile şi, cutoate acestea, copia, fără excepţie, la toate examenele (namînţeles niciodată de ce) – a primit o asemenearepartiţie dintr-o greşeală hazlie a comisiei: avea numele(comun de altfel) al unei persoane influente careintervenise pentru cumnatul lui; acesta avea însă, firesc,un alt nume. Odată greşeala facută, lucrurile au rămas aşa,iar cumnatului adevarat i s-a găsit un post într-un institutde cercetare. Lucrurile erau deci în schimbare. O dovedeaşi faptul că temerilor noastre cu privire la soarta luiVelichi nu s-au adeverit: excluderea din UTC n-a fosturmată de sancţiunea administrativă a exmatriculării. Eadevărat că el n-a mai fost coleg de an cu noi, însă aterminat totuşi facultatea, mi-e imposibil să-mi amintescacum in ce formă. Cert e ca la începutul lui septembrie68, când l-am întâlnit, lucra la un ziar local undeva înBihor. La un ziar! Adică într-un domeniu în care controlulde partid era foarte puternic. Să se fi ştiut la acel ziarepisodul excluderii lui din UTC? Neoficial, sunt convinsăca da. La angajare, detaliul acesta pur şi simplu nu fusesemenţionat şi, slavă Domnului, nu se găsise niciun“binevoitor” care să-l aducă îndiscuţie oficial. Dacă bine îmiaduc aminte, se zvonea cădirectorul respectivului ziar(care-l şi înfiinţase, având osusţinere tare tocmai pe linie departid) era chiar un absolvent alfilologiei clujene, cu certitudinecunoscător al situaţiei, şi că îlchemase anume pe Velichi ca peunul ce ştia să scrie, aveaaptitudini în domeniu.La şedinţa de excludereavusese loc un episod curios: nureuşesc deloc să-mi aduc amintedacă în referatul de prezentare acazului (cel mai probabil) sauintr-o intervenţie a cuiva semenţionase acuzator căincriminatul şi-a conservatatitudinea “duşmănoasă” faţă delinia partidului, dobândită fireşteîn familie, arătând interes pentrulucrările unui duşman notoriu (înlogica “luptei de clasa” nu existau adversari, ci duşmani),Eugen Ionesco. La această acuză, Adrian Velichi a răspunscu informaţii, foarte noi pentru majoritatea studenţilordin an, care s-au dovedit adevărate într-un timpfoarte scurt. Eugen Ionesco, a afirmat “fiul de chiabur”,este un scriitor de anvergură, ale cărui lucrări în traducereromânească urmează să apară foarte curând într-oprestigioasă revistă, “Secolul XX”. Pentru mine cel puţin,informaţia fusese o adevarată bombă, m-am blocat pur şisimplu la ea punând între paranteze contextul, astfel încâtnumai mai târziu am realizat că, dincolo de scrisoareavenită din Babadag, cineva din an îl turnase. Şi chiar acestgând fusese concurat de uimirea în faţa revelaţiei relaţiilorpersonale ale colegului meu în mediul revistelor culturaleclujene, “Tribuna” şi “Steaua”, sursa certă a informaţiilorlui. Se pare, am înţeles eu, că Velichi era chiar apreciat înacest mediu, îl frecventa. Aşa se si explică de ce delatorulsău îl cultiva, căci, contrar aparenţelor, interesatul înaceasta amiciţie nu era neîngrijitul şi, probabil, flămânduldobrogean, cu mari carenţe în cultura generală şi o grafiede semianalfabet, ci celalălt, fiu al unei învăţătoarevăduve dintr-un orăşel apropiat, student foarte bun dealtfel, care avusese însă ghinionul să cadă în grupă cuLiviu Petrescu şi Ion Pop, mai buni decât el, ceea ce sevedea nu numai la note, ci şi în ierarhia acceptatăneoficial, între studenţi. Dintr-un motiv sau altul, acestprieten al lui Velichi nu era simpatizat, avea o faimăproastă nedesluşită. Se învârtea între şefimea utecistă dela Universitate şi a ajuns într-o vreme chiar în comitetulUTC al organizaţiei pe universitate, fără să fi străbătutanterior traseul obişnuit: an – facultate. Personal, mi-amexplicat această amiciţie care parea insolită prin nevoiadelatorului de a tutela intelectual pe cineva şi, fault dumieux, s-a fixat asupra dobrogeanului. Şi poate că şiavusesem dreptate. Delaţiunea trebuie să fi survenit înurma şi din cauza “emancipării” lui Velichi, care, iată,fusese publicat, în vreme ce el însuşi nu avea aceastăperspectivă. Recunosc că toate acestea sunt doar bănuieli,speculaţii ale mele, însă ele îmi par verosimile nu numaipentru amiciţia celor doi (trebuia să-ivezi împreună ca să-ţi dai seama deciudăţenia ei, de flagranta nepotrivirea lor), ci şi pentru actul delaţiunii:creditarea zvonului cum că sursa ar fifost din Babadag se întemeia pefaptul că unica motivaţie posibilă aacestei mârşăvii e o ură personală, oriîn Cluj, Adrian Velichi n-avea cui şicum stârni o astfel de antipatie. Cineşi ce poliţă să plătească necăjituluinostru coleg ce se lupta săsupravieţuiască de unul singur,fiindcă era evident că de acasă nuprimea nimic?! Ei, iată că exista, şidin zvonul fumigen singurul lucruadevărat era acela că delaţiunea erastrict legată de debutul la “Tribuna”.Nu m-o fi impresionat pe mineacest eveniment – poate unde nuaveam nicio veleitate în domeniu –→Foto: Simion Legian , Trofeu48

însă la căminul de studenţi cu destui aspiranţi la gloriapoetică trebuie să fi făcut o oarecare vâlvă, modificândstatutul de tolerat singuratic al veşnicului blatist şistârnindu-i amicului pofta mârşavă de a-l reduce la tăcere,de a-l trimite în pulbere.Apăsătoarea şedinţă de excludere mi-a rămas înmemorie mai puternic decât chiar victima ei, care de altfelse comportase bine. Venise spălat şi pieptănat cu ocămaşă vizibil curată – cred ca era prima dată cândconstatam acest lucru – nu se arătase nici stânjenit, niciînspăimântat. Afişase o siguranţă de sine uimitoare într-unfel. Părea a fi convins că episodul acesta avea să rămânăfără consecinţe; ca şi calificarea lui Eugen Ionesco drept“duşman”, tărăşenia excluderii sale aparţinea unei etapedepăşite, cam asta răzbătea din atitudinea lui. Şi aveadreptate. Stânjeniţi fuseseră vorbitorii, care-şi citiseră camdin vârful buzelor luările de poziţie – nimeni nu vorbiseliber, cu excepţia conducătorului şedinţei, venit de laCentrul universitar, un bărbat relativ tânăr, blond, cu opată roşie acoperindu-i un obraz (nu stau acum să-miamintesc numele acestui semn din naştere). Era cadrudidactic la Agronomie, cred, însă preda ştiinţe socialeacolo. Avea o rostire provincială, ardelenească şi, maiales, un ton “tovărăşesc” (adică grosolan) insuportabil.Am auzit ceva mai târziu că era un om cumsecade, eu însăn-am putut lega cumsecădenia de figura lui posacă şinecioplită. În plus, din ceea ce spunea răzbătea prostia, oprostie primitivă şi agresivă. Ca şi cumsecădenia, calitateade cadru didactic universitar nu i se potrivea în niciun fel.Amară ironie, “rima” mai curând cu Adrian Velichi,desigur până la Eugen Ionesco, despre care universitarulnu părea să ştie că ar fi existând. În plus, colegul nostrunu era posac, deşi nici vesel nu părea din fire, în ciudarâsului său sonor, într-un chip neplăcut însă şi neînsoţit deexpresia de bună dispoziţie. Privind în memorie chipul luiîn vreme ce dădea drumul ha-ha-ului sonor, îmi răsareacum deodată celebra mască comică din emblemateatrului: asta e! Figura colegului nostru părea o mască.Ridurile adânci păreau făurite în osteneala muncii, eragreu să le spui “de expresie”, să le legi, cu alte cuvinte, demodificări ale stării de spirit, iar ochii nu participau lahazul râsului. De altfel, cel mai adeseori ha-ha-ul (fiindcănu era hăhăit) avea un înţeles batjocoritor, însă nu laadresa persoanei, ci a prostiei care fusese rostită. Nu odată “perlele” de la examene erau semnalate întâi şi întâide acest râs care răsuna în toată facultatea, era cabuzduganul zmeului din poveste.Mă întreb dacă Velichi ştia cine este autorul delaţiunii.Cred că ştia. Cunoştea mediul de mult părăsit alBabadagului şi, în consecinţă, nu trebuia să facă nu ştiu cefel de speculaţii ca să-şi dea seama că probabilitateaprovenienţei delaţiunii de acolo e zero; ştia de asemenea –cum să n-o ştie?! – cui anume îi spusese secretul său. Cutoate astea a tăcut. De ce anume, nu-mi pot da seama. S-arputea ca o viaţă de mare asprime, despre care ştiu în fondatât de puţine, să-l fi învăţat că “tăcerea e de aur”.Când l-am reîntâlnit în acel început de septembrie 68,abia dacă am schimbat două-trei vorbe despre propriilenoastre vieţi. Pe străzile oraşelor, se mai vedeau încăautocare cu cehi şi slovaci surprinşi în vacanţă prinstrăinătate de cutremurul de la Praga, singurul subiect cuadevărat arzător, cu miză personală, al tuturor. Poate că emult să spun că am discutat despre “războiul frăţesc” –cum începuse deja să i se spună cu amară batjocurăintervenţiei armate a cărei evoluţie o urmăream zilnic latv şi radio. Şi e prea mult fiindcă eram prea copleşiţipentru a depăşi expresia îngrijorării extreme şi a spaimei.Cam asta am făcut. Şi-mi amintesc replica sarcastică afostului meu coleg: “Ai văzut ce-a făcut bastionul?!Mama lui de bastion!” – cu un citat încărcat de batjocurăneagră dintr-o lozincă foarte veche, de mult abandonată,din vremea copilăriei: ”URSS - bastionul pacii e!” Ne-amdespărţit apoi şi nu ne-am mai revăzut niciodată. Pestevreo câţiva ani – zece să tot fi fost, poate mai puţini – amaflat ca Adrian Velichi murise de ceva vreme. Viaţa demari privaţiuni pe care o dusese încă din anii adolescenţeiîl făcuse extrem de vulnerabil la boli şi s-a stins dinpricina uneia benigne pentru un organism mai puţinşubrezit. Dumnezeu să-l odihnească în pace.“Amicul” – cum s-a putut deduce din cele de mai sus –i-a supravieţuit. În 2004, se lupta cu un cancer la prostatăîn fază terminală, după cum am aflat la revederea de 40 deani de la terminarea facultăţii. Când se ajunsese cu apelulla numele lui şi-mi ascuţisem limba cu o remarcăusturătoare, careva dintre colegi, nu ştiu care, fiindcă eraaşezat mai în faţă şi nu şi-a întors capul, a dat aceastainformaţie cu intenţia vădită de a-mi tempera sarcasmelela adresa celui absent. Am şi tăcut, fiindcă oricât deîndreptăţite erau săgeţile mele înveninate, un muribund secuvine să fie lăsat în seama Celui de Sus. Am tăcut silnicşi, ca atare, tot păcătos, fiindcă nu mă încerca nicio milăcreştinească. Mai curând, m-am gandit cu milă şiîngrijorare la soţia lui, cu care fusesem colegă de liceu şipromoţie, absolvisem însă în clase paralele. Câţiva animai târziu, doar vreo trei, am aflat de la o colega proaspătîntoarsă dintr-o vizită in SUA, că mila şi îngrijorarea meafuseseră îndreptăţite. Bruma de economii se topise cutratamentele, nici măcar nu ajunsese, căci la Paris, unde şimurise la puţina vreme după întâlnirea aniversară a anuluinostru, spitalizarea fusese parţial achitată de cătreemigraţia românească, iar Ileana, care a fost o viaţă doar“nevastă”, a ajuns să se întreţină dintr-un salariu de bonăla propriul ei nepot (sau nepoată), copil al fiicei ei,divorţată şi nu tocmai prosperă. Asta ca să nu maipomenesc de izolarea desăvârşită, de lipsa oricărui cerc deprieteni sau măcar cunoştinţe apropiate. Sunt riscuriinerente ale unei vieţi de femeie ale cărei contacte culumea au fost mediate exclusiv de soţ şi care seconstituise într-un soi de sclavă benevolă încă de laînceput, chiar dinaintea mariajului care o rupsese defamilia ei şi o îndepărtase de prietenii din adolescenţă.Boala acestui fost coleg de an survenise într-un momentde eclipsă după o meteorică şi de succes carierădiplomatică. Şi poate că ar merita să scriu cândva despreîntâlnirea dintre el şi Liviu Petrescu, ambii în funcţiioficiale, peste Ocean. Cunosc detaliile ei de la Liviu şi amşi făcut un pariu cu el pe tema destinului acestui detestabilfost coleg. L-am câştigat, fără urmă de satisfacţie. Şi nicimăcar nu am avut prilejul să discut cu Liviu împlinireapremoniţiilor mele.ELENA NEAGOE49

Biblioteca Babel(1716-1783)Munţii departe.În pupile reflexulUnui libelul.Zăpadă groasă.În satul fără clopotnoaptea-i adâncă.În ochii ei vezio părere de toamnă.Strai de cânepă.Flori de prun roşuPe bălegarul de cal.Sunt, parcă, de jar.Văd încă prin neaLuminile caselorce nu m-au primit.Un om plin de neaPoartă-o marmită.Punte peste lagună.Se amestecăîn hibiscus şi-n hrişcăcrizantemeleÎmi spăl tălpile.Ca-n orice primăvarăciubărul curge.O, bujorul alb:loc ideal de menajpentru furnică !Şi ieri şi astăziAm văzut cireşi înalţiSusţinând cerul.Florile de ceaiÎncercuiesc stâncileUmplu poteca.Atât de proaspătE suflul clopotuluiIeşind din clopot.Drumul se-opreşte,Miresmele năvălesc:Măceşi înfloriţi.Azalee-n floare.Ridicăm pietricele.Ce fericire !Iarna-i uscată.Corbu-i negru casmoala.Bâtlanul e alb.Celui ce pleacăŞi celui ce rămâne –Două toamne.Orice spin de rugCu o boabă de gheaţăImaculată.Lună de vară.În veşminte şi în trupAce de gheaţă.Sub sacii de meiUn cal se prăbuşeşte.Cântă-o pasăre.În cameră,vai,acest frig la picioare.Pieptenul mortului.În miezul ierniiToţi călugării strânşiînvechea grădină.Prinşi la centurăCâţiva peşti afumaţi.Bătrân la piaţă.Soare-ntârziat.Un fazan se coboarăsingur pe punte.Văd cum ezităprimăvara să plece.Un ultim cireş.Clopot de templu.Pe buza lui un flutureDoarme liniştit.Invizibilă-nPloaia de primăvarăOrice potecă.Cais roz-bonbon .Un grangur se aşeazăpe-a treia creangă.Prea scurtă noapte.Omida reţinestropii de rouă.Toamnă în lanuri.Nicicând mai tristă caazifaţa nebunei.Noapte de îngheţ.Raşchetând salteauaoasele mele.Cad flori de cireş.Între crengile tristeun alt anotimp .În vechiul bazinUn peşte prinde-unţânţar -Clipocit negru.În iarna tristăNegrul de corbîntâlnindAlbul egretei.Sub felinareMai emoţionante-sRugile în frig.Ţipă-o pasăre :Apa-i un doliucrescândÎn jurul cursei.Trecut de portalAm întâlnit un amic.Seară de toamnă.Ieşit pe poartăAm devenitvagabond.Amurg de toamnă.Pungaş asudatc-o soţie uitată.Ceai în grădină.Cepe fragede,proaspete,sănătoase -dans sfânt de vară.Foto: Simion Legian,MaternitatePescuind la malsunt trist. Vântul detoamnăagită firul.Briză de Prier.Merg pe drumul deedec.Casa-i departe.Pe lună plinăiepurii traverseazăLacul Suwa.Ape profunde.Foşnet de secere cetaie trestia.Traducere deION ROŞIORU50

MARIANACRISTESCUVă prezintărubrica...PRIETENIIMEI, POEŢII INTERNAUŢI:ION BUCIUMAN (izbuc)Am moştenit poezia de la unadintre fiicele târzii ale luiDecebal, mama mea, Meda dinmunţii Orăştiei. Am purtatpovara tainică a acestui tezaurdacic peste mai bine de ojumătate de veac şi acum începa mă destăinui. Iubesc oameniicu pasiune şi răbdare ardeleană,desluşesc dragostea înmurmurul lumii care mă înconjoară, îngenunchez lacăpătâiul fiecărei zile cu laudă şi mulţumire. Printreepisoadele anodine ale cotidianului cultiv flori de minăşi extrag pepite din Cuvânt. Mă bucur ca un copil defiecare nouă lumină pe care o întâlnesc pe drumul sprecasă.============ ♣ ===========SAULOSies fluturi din arenele romaneprin sinagogă şerpuie iordanea înflorit de dimineaţă toraîn ziua când se schimbă sigur oravlăstar se-nalţă liber către lumestăpân peste altare şi cutumenectar şi ambră-n vas alespotir cu vorbe de-nţelesplanton la haine paloş flascpornit pe drumul de damasccăzut sub soare în genunchitot mai apoape lângă trunchipoteci de taină-n liniştea arabărenaştere de sine fără grabăvulcanul creşte limpede sub spuzăpân' s-o găsi un frate călăuzăse-aude clopotul cel nou în basileuiar toaca toacă-n ritm de fariseupe calul alb în şa un nou destinadapă lumea şipotul creştinMARIA 3las cioburile Martei cântece solidesă cadă-n risipire printre blideacordurile harfei mele nu mă lasărobită şi străină fată-n casămi-e gândul dincolo de lume nearatpe drumul aspru către Araratplutesc în arca mea peste potopşi nu mă-ntină ştirile din topmă strigă iarăşi Marta mânioasădar visul viu din braţe nu mă lasămă umple glasul Lui cu val de binetot mai pre sus de stepele străinese creşte-n mine veac ce va să viese spulberă trecutul în pustiemi-a înflorit câmpia toată roatăşi las bucătăria neumblată_________________________________________________CINE-AR PUTEAcine-ar putea găsiîn nopţile cu lună plinăun gând frumos într-o grădinăcine-ar putea topidurerea strânsă în gheţaridin golful nopţilor prea maricine-ar putea opriîn dimineţile sterilenăpasta bombelor cu bilecine-ar putea rostio vorbă bună în amieziîn viscolul de sub zăpezicine-ar putea clădipeste apusul plin de jarpalat de ambră şi cleştarcine-ar putea rodiîn toiul lunilor de mierecămin de fapte şi puterecine-ar putea şoptiun recital de învierepeste ruinele severecine-ar putea….RONDOlimbile din turntrec una peste altanetulburatepicură steledin ultima secundădezlănţuitătrag clopoteleţărâna peste urmesă fie binese lumineazăprintre cetini mirateîn devenirefăcând ochii mariaurora tresaresurâzătoarezâna cea bunăfrământă pâine nouădespletindu-segâlgâie apaîn vâltoarea albastrăsub roata morii(Preluări din „Antologie decomentarii”, de Valery Becart)51

MapamondDe-a lungul timpului, taurul dezlănţuit a simbolizatfuria oarbă şi brutalitatea naturii. Până şi în comuna meanatală se permitea doar de la mare distanţă şi cu respectnemăsurat observarea temutului taur comunal, pe numelesău Bica. Neuitate sunt episoadele de prin vacanţele labunici, când aşteptam cu înfrigurare lăsatul serii şiîntoarcerea turmei de vite de la păscut. Pe locul în carebivoliţa fioroasă a bunicii s-a opintit în glodul reavăn dinfaţa porţii, năvălind apoi asupra cetei noastre de paşnicijucători de volei din curte, a rămas multă vreme vizibilăurma copitei ei. De câte ori treceam pe lângă adâncitura încare se aduna apa ploii, nu-mi puteam stăpâni un fior depanică dar şi un zâmbet amuzat, amintindu-mi agilitateacu care ne-am împrăştiat care pe unde a apucat, uniicăţăraţi pe grămada de lemne, alţii luând cu asalt scăriledin pridvor. Sora mea se jură până astăzi că vărul nostrun-ar fi atins niciuna din cele 10 trepţi, de grăbit ce era.Cu toate astea, a doua zi parcă din nou ne călăreaaghiuţă, îndemnându-ne să speriem lighioana şi să nepostăm demonstrativ, prefăcându-ne neatenţi, cât maiaproape de coarnele ei. Ba se mai găsea şi câte un adultdispus să ne aţâţe, îndemnându-ne la întrecere. De bine derău, rămăşagurile noastre copilăreşti nu s-au soldatniciodată cu accidente serioase, ca să nu mai vorbim devictime.Trecut-au anii şi uitatele aventuri revin brusc înmemorie odată cu venirea în Spania. Fireşte, e cu totulaltă mâncare de peşte aici; lucrurile sunt luate mult mai înserios. Şi din păcate, da, sunt şi victime. Avem de-a facecu o problemă de importanţă naţională. Controversa seduce în mass media, poporul e scindat în două taberedistincte, pro şi contra corridei, fenomenul atingedimensiuni de paroxism. Unii trec dintr-o tabără în alta.Vin regizori de prin alte ţări şi toarnă filme, pasămite din“perspectiva neutră”. Potrivit unei anchete publicate înanul 2007 de ziarul El Mundo, 58% din spanioli considerăcă nu trebuie interzise corridele, în timp ce 33% sepronunţă pentru scoaterea lor imediată în afara legii, iar9% sunt indecişi.Neghiob ar fi acela care ar încerca acum şi aici săapere una sau alta din părţi. Mă rezum aşadar încă o dată,pe tema aceasta ca şi la altele cu care m-am familiarizat,să descriu doar ce se vede. Voia la Dumneavoastră ca laÎmpăratu´! Trageţi concluziile proprii şi luaţi la finalpartea cui doriţi.Iată faptele:Mânatul şi alergatul vitelor este în Spania, ca pestetot în lume, o îndeletnicire milenară. Bărbaţii pricepuţi aufost dintotdeauna apreciaţi, asemeni cowboy-iloramericani, călare pe cai buni. Nobilii călăreţi Hidalgo seîntreceau în turniruri, vitele cele mai agresive eraupreferate pe post de oponent. Oamenii erau călare.Relativ recent, în secolul al 18-lea, s-a petrecut oschimbare aproape instantanee. Legenda spune că peatunci, în înfloritorul oraş-capitală Ronda, un taur fioross-ar fi încumetat să se revolte împotriva cavalerului,rănind grav calul şi obligându-l la descălecat. În clipa încare situaţia părea fără ieşire, nobilul fiind practic la unpas moarte, un supus curajos s-a interpus între bestie şistăpân, distrăgând atenţia bovinei şi salvând viaţa bietuluiom. Numele eroului din popor era Francisco Romero; elavea să pună bazele unei întregi dinastii de toreadorivestiţi, Los Romeros.Din pasiunea bărbaţilor familiei Romero s-a născutarta tauromachiei, tehnica înfruntării de la egal la egal, pepicioare, artă transmisă din tată în fiu. Juan, fiuliniţiatorului, a inventat echipa de aghiotanţi care îlsprijină pe toreador (quadrilla). Supravieţuitor alnenumăratelor lupte, Juan a atins vârsta biblică de 102ani. Nepotul, vestitul Pedro Romero, a cucerit definitivpublicul prin tehnica paşilor număraţi, prin „dansul”elegant şi rigoarea aşteptării cu sânge rece până în ultimaclipă, când taurul e la doar câţiva milimetri de izbândă.Nu mai puţin de 5.600 de tauri şi-au aflat moartea prinspada lui Pedro Romero. În ciuda riscurilor numeroase pecare le-a înfruntat, Pedro Romero a murit în bună pace, debătrâneţe, fidel mottoului său preferat „frica provoacă rănimult mai adânci decât taurii”.Nu mai puţin renumit decât Pedro Romero a fost JuanBelmonte, un toreador despre care se spune că era atins deflacăra geniului. Precizia cu care se strecura pe lângătaurul furios era legendară, nu în ultimul rând datorităunei invalidităţi din naştere care îl făcea să şchiopătezeuşor. Cu handicapul acesta, lui Belmonte nu i-a rămasaltceva decât să cizeleze şi să şlefuiască meticulos tehnicapaşilor mărunţi, perfecţiunea mişcărilor sale rămânândneatinsă până în zilele noastre.Pe fondul aşa-zisei „culturi machiste”, dominată debărbăţia etalată ostentativ – pasămite o caracteristică apopoarelor din sudul Europei - lupta cu taurii a devenit unsimbol al înfruntării directe şi curajoase cu vicisitudinilevieţii. Toreadorul s-a transformat rapid în simbolulsuprem al învingătorului, iar taurilor li s-au creat condiţiipentru a suporta confruntarea cât de cât pe plan deegalitate. Din clipa în care printre admiratorii genului auînceput să se numere o sumă de artişti de valoareincontestabilă, triumful corridei n-a mai cunoscut margini.Francisco de Goya a creat sofisticatele costumemulticolore care stilizează toreadorul-balerin; ErnestHemingway, la rândul său fascinat, s-a inspirat din corridăpentru romanul său „Moarte după-amiaza”, iar OrsonWelles a ales Ronda drept ultima reşedinţă la bătrâneţe.Nu doar Opera „Carmen”, cu Placido Domingo, ci şi unuldin clipurile muzicale moderne ale Madonnei s-au filmatîn arene de corrida.În afară de Spania, luptele taurine se mai practică înFranţa, Portugalia, şi în opt din ţările latino-americane.Popularitatea lor a crescut atât de mult încât la 23octombrie 2004 s-a celebrat întâia corridă din Asia, laShanghai. Peste 13 milioane de chinezi urmăresc în modregulat transmisiunile televizate de corride din Spania.Despre al doilea protagonist al corridei, taurul, deasemenea se pot scrie romane. Argumentul principal alamatorilor de corrida (los aficionados) este faptul că ElToro, odată selectat, duce o viaţă paradisiacă, deşi maiscurtă decât media naturală de vârstă de 18 ani. Odatăseparaţi de mamele lor, tăuraşii dintr-o rasă specială adusăîn antichitate de pe insula Creta zburdă liberi pe câmpiilemănoase din valea Guadalquivirului. Fermele specializate52

pe creşterea lor pot atinge dimensiuni enorme, de până la1.000 de hectare. La rândul lor, vitele de prăsilă se aleg cumare grijă dintre exemplarele care dau dovadă de cât maimultă agresivitate înnăscută.Un taur numai bun de corridă, când cântăreşte 500 –700 de kilograme, costă în zilele noastre până la 7000 deEuro. Puţini sunt însă crescătorii care se pot îmbogăţi depe urma lor. „Industria” se concentrează practic în mânaunei reţele de potentaţi dintr-un cerc foarte restrâns.În ciuda protestelor, Spania cunoaşte actualmente oetapă de renaştere a entuziasmului pentru acest sportcontroversat. Dacă până de curând păreau să câştige terenprotectorii de animale şi politicienii din opoziţie, insistândpe alinierea Spaniei la aşa-zisa „civilizaţie modernă” şirenunţarea la „tradiţiile barbare”, astăzi, după opt ani depauză, oraşele mari precum Barcelona optează pentrureluarea programului regulat de lupte în arenă. Pentruîntâia oară, meseria de toreador este îmbrăţişată şi defemei, cum este cazul talentatei ţigănci de 19 ani, CarmenMontoya, prima femeie-toreador din istorie.În oraşele andaluze nu s-a pus niciodată problemaîntreruperii rutinei spectacolelor taurine. Spania numărăîn total 400 de arene în care se ţin anual circa 2000 decorride. 12.000 de tauri viteji cad ucişi într-un singursezon estival, din aprilie până în octombrie. Dacă luăm încalcul şi luptele de novici - supranumite novilladas - saualergările libere prin sate cu ocazia Sărbătorilor de Paşte -aşa-numitele corridas de aleluya - numărul vitelorsacrificate se ridică la 30.000 pe an.Pe vremuri, carnea taurilor sacrificaţi se distribuia depreferinţă în rândurile populaţiei nevoiaşe. Mai nou, ea adevenit o adevărată delicatesă. Masa musculoasăsângerândă şi îndeosebi coada (rabo de toro) se caută maimult ca oricând. Circulă anecdota potrivit căreia un turistnaiv observă cu mare interes într-o bodegă cum unlocalnic consumă cu multă poftă două mingi de carnemustoasă, de dimensiuni considerabile. După ce află de lachelner că e vorba de dotarea bărbăţiei taurului învins înarenă, străinul îşi rezervă dreptul de a savura porţia unicăsimilară cu ocazia corridei din săptămâna următoare. Numică îi este însă mirarea când, în weekendul proxim,chelnerul îi serveşte două mini-biluţe de grătar modest.Protestul său contrariat este parat de chelner cunonşalanţă: „Señor, perdón, dar astăzi taurul a ieşitînvingător...”Din păcate sau din fericire, amuzanta anecdotă nu arelegătură cu realitatea. Militanţii anticorridă argumenteazăcă oricât de mult s-ar insista pe „egalitatea în luptă” şi„şansele reciproce”, taurul nu iese învingător decât înfoarte rare ocazii (circa 0,1 %). Atunci totuşi e cruţat, însemn de apreciere pentru vitejia sa şi lăsat să trăiască liberfericit, până moare de bătrâneţe într-una din fermeleparadisiace.Accidentele în tabăra bipedă nu sunt nici ele deignorat, chiar dacă nu egalează în număr victimeletaurine. Însuşi vestitul Belmonte a fost luat în coarne de50 de ori în decursul carierei sale. Nici Carmen Montoya,deşi e încă foarte tânără, n-a scăpat nevătămată, absolvindo pauză de două luni după o coliziune gravă. Din cei 125de toreadori profesionişti întregistraţi de-a lungul istorieiSpaniei, 42 au murit în arenă.Pentru că veni vorba de arenă, atenţie! Nu cedaţitentaţiei de a traduce mot-a-mot din română denumirearingului. Nu „arena de corrida”, ci „Plaza de Torros” estecorect. Corrida se traduce prin „alergare”, iar arenaînseamnă „nisip”, desemnând în acest caz solul galben,special transportat de la o exploatare unică dinîmprejurilile Sevilliei, singurua care întruneşte calităţilenecesare unei bune desfăşurări a spectacolului.”Regulamentul spectacolelor taurine” prevede strict,fără schimbări majore de la legea din 1723, multiplele şicomplicatele reguli ale „jocului” cu moartea. În cadrulfiecărui spectacol îşi fac intrarea trei toreadori şi şasetauri. Evoluţiile sunt succesive, fiecare toreador având deluptat mai întâi cu primul său taur şi mai apoi, după ce vinla rând colegii, cu al doilea. Spectacolul se inaugureazăprin defilarea toreadorilor însoţiti de cortegiul propriu,câte doi picadori şi doi banderilleros de fiecare, plusscutieri şi diverşi aghiotanţi. Spectacolul e prezidat de unreprezentant de vază al municipalităţii, care le înmâneazăluptătorilor cheia simbolică a ţarcului în care sunt închişitaurii.Pe lângă eroul incontestabil – matadorul care are ladispoziţie 20 de minute pentru a plasa lovitura mortală –echipa de „actori” în roluri secundare (quadrilla) includecapeadorii, cei dotaţi cu capa roşie, care aţâţă taurul laînceput. Cum taurul nu distinge culoarea roşie, elreacţionează doar când sesizează o mişcare. Urmeazăpicadorul, călăreţul care înfige lancea în ceafa taurului.Fiind puternic vascularizată, ceafa sângerează mult, lucrucare impresionează publicul. De regulă, rănile de la gât nusunt mortale. Taurii sunt special antrenaţi pentru adezvolta muşchi puternici, un fel de „guler de fier”.Capeadorii sunt urmaţi de banderilleros, luptătoriipedeştri care înfig în ceafa taurului cele trei săgeţi cu fâşiifluiturânde din stofă multicoloră.În final, matadorul („cel care ucide”) intră în scenă.Dansul lui, ochi în ochi cu taurul, e perceput de public cao poveste de dragoste. Toreadorul vorbeşte cu bestia, oademeneşte şi o atrage, pentru a se eschiva mereu înultima clipă, provocând-o la atac. Dialogul lor e urmăritcu sufletul la gură, în liniştea înmormântală a arenei.Scopul ultimativ al matadorului este acela de a supunefiara, ţel pentru care îşi pune viaţa în joc, expunându-secoarnelor animalului mult mai puternic decât el.Transformat în instrumentul implacabil al destinului,toreadorul dă tot ce are pentru a-şi îndeplini menirea, rolpe care spectatorii îl răsplătesc cu aplauze, pentru că seidentifică mental cu el, prototipul învingătoruuluil.Momentul în care matadorul înfige printr-o mişcarefulgerătoare spada între coarnele taurului, exact în punctulcare provoacă moartea instantanee, este în acelaşi timp şiclipa în care omul singur din arenă e expus la pericolul dea cădea el însuşi victimă a propriei sale îndrăzneli. Clipadecisivă comprimă întregul mesaj al operei de artă vie şiefemeră, numită simplu: corrida de toros.De reuşita mai mult sau mai puţin perfectă a lovituriide graţie depinde calificativul final al toreadorului. Operformanţă „normală” se premiază cu o ureche de-ataurului, una foarte bună cu două urechi, iar cea excelentăîndreptăţeşte la tăierea cozii. Decizia este luată depreşedinte, sub presiunea ovaţiilor, respectiv huiduielilorspectatorilor din tribune. Aceştia semnalizează simbolicprin fluturarea batistelor gradul lor de entuziasm. Onoareacea mai înaltă la care poate accede un toreador este aceeade a părăsi arena purtat în triumf pe braţele mulţimii.53

Legat de finalul glorios al luptei, iată povestea uneidoamne originare din nordul Spaniei. Pe când eraadolescentă, la insistenţele tatălui ei, întreaga familie s-adeplasat de la coasta atlantică a Spaniei de unde rezida,până la Barcelona, pentru a asista la o luptă de corrida. Lafinalul luptei, doamna de azi, pe atunci o fetişcană de 15ani, a fost atât de îngrozită de urechea tăiată, pe caretoreadorul o prezenta publicului în vârful spadei, încâtnici una nici două şi-a descălţat tenişii şi i-a aruncat directîn capul viteazului erou. Cât ai zice peşte, familia s-atrezit înconjurată de agenţi încruntaţi de-ai Guardiei Civilcare, după îndelungi dezbateri, le-au aplicat o amendăusturătoare de 6000 de pesete (pe atunci foarte mulţibani).Deşi preferă în continuare să nu asiste la corride,Señora cu pricina a devenit cu timpul mai reconciliantă.Mai nou e adepta teoriei potrivit căreia taurii sacrificaţi înring au o viaţă mult mai frumoasă decât colegii din mareamasă bovină, cei cu destinaţia abator.Cum nu s-au găsit încă mijloace pentru a afla directpărerea taurilor pe această temă, se pare că nu sunt motiveserioase de a ne lua rămas bun de la afişele care anunţă onouă luptă, începând de fiecare dată cu aceeaşineschimbată, magică formulă de introducere:„Cu permisiunea autorităţii şi dacă timpul nu enefavorabil”.GABRIELA CĂLUŢIU-SONNENBERGMartie 2010Acest titlu aparţine unei cărţi apărute, cu ceva timp înurmă, la Beijing, în condiţii mai puţin obişnuite. Autorii,mai precis autorul David Joseph Firestein şi autoareaZhang Aixue, au strâns într-o carte creaţiile lorpublicistice tipărite de cunoscutul cotidian pentru tineret“Beijing Youth”. Evenimentul editorial ar fi trecut, poate,neobsevat, dacă cei doi tineri autori ai acestei cărţi n-ar fiatras atenţia prin activitatea lor o lungă perioadă de timp.Dar, să cităm din biografiile lor, aşa cum sunt eleprezentate în coperţile volumului:David Joseph Firestein: născut în Austin, Texas. Aurmat cursurile Univesităţii Georgetown şi Universităţiidin Texas. A intrat ca diplomat în serviciul guvernuluiSUA în anul 1992, fiind angajat al Ambasadei SUA laBeijing din anul 1993. Firestein a realizat prima sa vizităîn China în 1984; de la acea dată el a petrecut aproapecinci ani în această ţară ca turist, student, consultant alguvernului chinez şi diplomat. A scris peste 60 de articoledespre societatea şi cultura americană şi chineză pentrurevistele ilustrate şi ziarele chineze, apărând frecvent lateleviziune, în calitate de oaspete şi gazdă. A făcut oficiulde interpret la numeroase întâlniri la nivel înalt dintreliderii americani şi cei chinezi, traducând frecvent pentrufostul premier Li Peng şi ministrul de externe QianQichen.Zhang Aixue: redactor la cotidianul “Beijing Youth” şiredactor-şef al revistei ilustrate bilingve pentru copii‘Torta Roşie”. A frecventat cursurile UniversităţiiPedagogice din Beijing, după absolvire fiind angajată caredactor în redacţia pentru tineret. În anul 1994, la invitaţiaambasadei SUA la Beijing, a participat la “ProgramulVizitator Internaţional” al Agentiei de Infomaţii a SUA(USIA) şi a vizitat Statele Unite. A mai vizitat, deasemenea, Austria, Germania, Japonia Malaiezia şiThailanda. În anul 1997, a vizitat cu un grup de copiiDanemarca. În acel an, a fost recunoscută drept “ziarist deseamă al Capitalei” şi unul dintre principalii promotori aiprogramelor chineze pe Internet.În rândurile care urmează, publicăm două articolesemnificative pentru modul cum sunt percepute China decătre un cetăţean american şi SUA de către un cetăţeanchinez.DE CE ADMIR CHINA?Viaţa într-o ţară străină poate fi extrem de educativă. Săfiu sincer, timpul petrecut în străinătate îţi dă şansa de acunoaşte, chiar de la sursă, o altă cultură. Totuşi, poate înaceeaşi măsură, timpul petrecut acolo îţi induce valoroaseperspective de gândire asupra propriei tale ţări.Într-adevăr, în timpul celor patru ani fascinanţi petrecuţiîn China, pe acest tărâm stravechi, cred că am învăţat lafel de mult despre Statele Unite, cât şi despre China. În totacest timp, am ajuns să observ nu numai neaşteptatediferenţe între cele două ţări, dar şi importante asemănări,pe care le omisesem la început. În acelaşi timp, amidentificat o serie de aspecte ale culturii şi societăţiichineze pe care le admir şi, pe care, cred că americanii arface bine să le ia în considerare.Mulţi americani sunt de acord că una dintre cele maigrave probleme sociale ale Statelor Unite este cea adivorţului dintre părinţi. În prezent, milioane de copiiamericani cresc fără taţi, de cele mai multe ori în sărăcie.Mult prea des, aceşti copii sunt lipsiţi de dragostea şiîndrumarea de care au atâta nevoie şi, pe care, de obicei,le-ar putea primi de la doi părinţi responsabili. De obicei,părinţii americani au plasat nevoile copiilor deasuprapropriilor lor nevoi, de cele mai multe ori întarziindpropriile lor satisfacţii sau sacrificând confortul materialîn interesul viitorului copiilor. Cu toate acestea, înprezent, aproape jumătate din numărul proaspetelorcăsătorii sfârşesc prin divorţ, cel mai adesea cu marcanteconsecinţe pentru copiii implicaţi.Mai rău, în fiecare an, mii de adolescente americanedevin mame în afara căsătoriei, cu rezultate dezastruoaseatât pentru mame cât şi pentru copii şi, în mare măsură,pentru societatea americană. Într-un contrast înviorător,chinezii par să preţuiască cu tact, căsătoriile. Nu pot săspun că toate căsătoriile chineze sunt perfecte - cusiguranţă că nu sunt, judecând după creşterea rateidivorţurilor şi a relaţiilor extraconjugale - dar sacrificiulchinezilor de a se împotrivi propriilor nevoi şi de arămâne împreună pentru binele copiilor este admirabil şidemn de a fi studiat.Familiile, oricare ar fi forma lor, sunt importantepentru americani. Dacă cineva ar întreba un grup deamericani ce îndrăgesc cel mai mult, majoritateacopleşitoare ar răspunde: “familia”. Şi, cu toateacestea, atât de mulţi americani petrec mult mai multtimp la serviciu - aceasta pe lângă cele patruzeci de54

ore oficiale de muncă dintr-o săptamână - decât cupropriile familii.Evident, economia americană e una dintre cele maidinamice şi puternice din lume, acest lucru datorându-seîn mare măsură unei puternice etici a muncii şi a uneiînalte eficienţe. Dar, frecvent, dinamica etică a muncii şiînalta eficienţă devin o: ”munco-manie.”Mi se pare că, în general, chinezii găsesc o mai bunăbalanţă între munca şi nevoile familiei decât o fac mulţidintre americani. În medie, chinezii tind să meargă directacasă după lucru (în birou sau pe câmp), să mănânceîmpreună şi să petreacă mai mult timp împreună cu soţul(soţia) şi copiii. În plus, chinezii par să-şi facă mai multtimp pentru bunici, unchi, mătuşi şi veri decât mulţiamericani. În multe cazuri, în familie trăiesc împreunămai multe generaţii. Desigur, ca şi alte faţete ale societăţiichineze, şi aceasta este una schimbătoare; un numărcrescând de tineri chinezi lucrând mai multe ore şipetrecând mai puţin timp cu familiile decât înainte. Deşiamericanii îi preţuiesc cu adevărat pe cei dragi, cred căavem totuşi ceva de învăţat de la chinezi în legătură cugăsirea unei balanţe potrivite între muncă şi familie.Atât părţile viguroase cât şi cele deficiente alesistemului educaţional american sunt bine cunoscutepentru mulţi şi reprezintă sursa unor serioase dezbateri înStatele Unite. Eu însumi fiind un produs al educaţieipublice americane, nu aş schimba sistemul americanpentru nici unul din câte am cunoscut. Spunând aceasta,am fost foarte impresionat de ingeniozitatea şi disciplinaelevilor chinezi pe care i-am cunoscut. Cei mai mulţiinvestesc foarte mult timp şi efort în studiile lor şi mulţivorbesc la terminarea liceului, chiar neaşteptat de bine,engleza. Mulţi elevi americani dedică mult mai puţinăatenţie muncii şcolare, cu rezultate pe măsură. Sunt sigurcă în Statele Unite, accentul pus pe buna formare aelevului este un major avantaj al sistemului american, darel trebuie cuplat cu angajamentul elevului (sprijinit depărinţi) la o desăvârşire academică. Eu cred că americaniiar putea învăţa de la chinezi în ceea ce priveşteseriozitatea scopului în educaţie.Mai pe larg, întotdeauna mi-a plăcut siguranţa relativă aoraşelor chineze. Încă din 1960, crimele violente aureprezentat un fapt tragic al vieţii publice americane.Majoritatea crimelor violente din America implică armelede foc. În 1980, în special, violenţa înrudită cu armele defoc se purta la orice oră prin majoritatea oraşelorimportante din Statele Unite. Din Washington D.C. în est,la Detroit în nord, din Houston în sud, la Los Angeles învest, focurile de armă deveniseră un sunet familiar pentrumilioanele de oameni care locuiau în împrejurimile celemai bântuite de crime. Ca şi cei mai mulţi rezidenţi străinidin China, eu nu m-am temut niciodată de crima violentăde aici; ea este foarte rară comparativ cu Statele Unite.Unul din motive este absenţa armelor de foc. Deşiconstituţia americană le garantează americanilor dreptulde a deţine arme, eu cred că americanii ar trebui săstudieze politica Chinei de-“zero-toleranţă” pentru crimaviolentă şi de control strict asupra armelor.În ceea ce priveşte sănătatea personală, cred căamericanii au multe de învăţat de la chinezi. Americanii,inclusiv persoana mea, au în general obiceiuri culinaresărace. Mulţi sar peste micul-dejun în timpul unei zile;pierd frecvent şi alte mese sau mănâncă la ore nepotriviteîn condiţiile adaptării la programul încărcat de muncă;mănâncă multe “mâncăruri rapide”, nesănătoase şi, chiarmai rău, mâncare veche, cum ar fi cartofii prăjiti (potatochips), dulciuri şi sucuri şi, omit să facă mişcare,preferând în schimb să stea în faţa televizorului. Carezultat, noi, americanii, pur şi simplu, nu suntem înforma fizică în care ar trebui sa fim. Totuşi, chinezii parsă aibă micul-dejun zilnic; mănâncă regulat celelaltemese, indiferent de cât de ocupaţi ar fi într-o anumită zi;evită cantităţile excesive de fast-food, cu toate că odată cucreşterea numărului de restaurante McDonald’s şi acelorlalte lanţuri, aceste obiceiuri se schimbă dramatic - şide mâncare veche; îşi menţin felurile de viaţă naturalactive(majoritatea chinezilor merg zilnic cu bicicleta, deexemplu).Medicina chinezească, în special medicina preventivă,joacă de asemenea un important rol în menţinereasănătaţii chinezilor. Am admirat întotdeauna poporulchinez pentru buna lui condiţie fizică şi pentru sănătatealui. De aceea, cred că americanii au multe de învăţat de lapoporul chinez în ceea ce priveste ataşamentul lui faţă dedietă, exerciţiu şi medicină. Între timp, nu pot decât speracă toate relele obiceiuri ale americanilor ce trăiesc înaceastă zonă să nu fie însuşite de chinezi.Dar, datorită evoluţiei actuale a Chinei, aceasta pare ocauză pierdută.China a atins o perioadă critică a dezvoltării sale. Princele patru modernizări ale sale, China a ajuns ea însăşi lagraniţa modernizării. În acest proces, China a câştigatmult din experienţa ţărilor precum Statele Unite. Dar, şi înaceste condiţii, americanii ar trebui să continue săstudieze experienţa chineză. Este foarte mult de învăţat.În acest secol de schimbări, putem fi siguri de un singurlucru: secolul următor va fi o perioadă de nesfârşitepromisiuni şi oportunităţi pentru noi toţi. Haideţi săcontinuăm să învăţăm unii de la ceilalţi, în spiritul unuirespect şi a unei prietenii reciproce, pentru ca împreună sărăspundem la provocările viitorului.DAVID JOSEPH FIRESTEINSCRISOARE DE LA PREŞEDINTEÎnaintea vizitei mele în Statele Unite, un prieten mi-aarătat o carte de vizită. Mi-a spus că persoana este unprieten apropiat al guvernatorului din New York. L-amîntrebat de unde ştia că aceştia erau prietenii lui apropiaţi.El mi-a răspuns: ”Am văzut o scrisoare de la guvernatoradresată acestei persoane; însăşi semnătura guvernatoruluise afla pe acea scrisoare”.Într-o zi, după ce ajunsesem în San Francisco, discutamcu Sonia şi cu soţul ei*. Discutând despre realizarilepreşedintelui Clinton de-a lungul carierei sale politice, JiAn a spus: ”el nu şi-a păstrat toate promisiunile din timpulcampaniei, aşa că nu sunt foarte multumită de el. I-amscris o scrisoare critică”.“Şi ţi-a răspuns?”“Desigur că mi-a răspuns. Cum să nu-mi răspundă?”55

“Nu m-am aşteptat la asta. Ştiu că mulţi americanifolosesc computere pentru a scrie scrisori, după caresemnează cu stiloul.“Semnătura lui Clinton este pe scrisoare?”“Desigur.”Mereu “desigur”!Când m-am întâlnit cu un prieten de-al meu american,d-l Daniel Maratos, care are peste 60 de ani, acesta mi-aspus că la vârsta de 8 ani i-a scris o scrisoare preşedinteluiRoosevelt. Curând după aceea, a primit răspunsul, ceea cel-a făcut foarte fericit. A fugit la mama sa, care a zâmbit şii-a spus preşedintele este foarte ocupat. Nu are timp să-ţirăspundă personal. Semnătura trebuie să fie ştampilată.”Chiar şi aşa, micul Daniel a fost foarte fericit”.În ziua de astăzi, puţine scrisori sunt scrise de însuşipreşedintele. De-a lungul timpului, din ce în ce mai multepersoane au început să-i scrie preşedintelui.Acum sunt treizeci până la cincizeci de voluntari laCasa Albă, care îl ajută pe preşedinte să răspundă lascrisori. Cât despre semnătura preşedintelui, unii spun căexistă un grup de secretare care pot imita scrisul de mânăal preşedintelui. Alţii spun că este folosită o maşinăspecială pentru realizarea semnăturii. În orice caz,americanii înţeleg că semnătura nu este cea adevărată,scrisă de mâna preşedintelui. Dar pe oameni nu-ideranjează; ei văd scrisoarea ca pe un răspuns din parteaguvernului la propriile lor opinii. Aceasta vine înconcordanţă cu: ”Plătesc taxele: preşedintele trebuie săasculte ceea ce am de spus.”Domnul Maratos mi-a spus că pot să-i scriu luiClinton dacă vreau.Mi-a copiat chiar adresa Casei Albe. Mi-a mai spuscă trebuie să-mi cântăresc bine întrebările. Cu câtîntrebarea este mai plină de sens, cu atât este mai probabilca scrisoarea să atragă atenţia Casei Albe. Dacă secretaracrede că scrisoarea mea este interesantă, aş putea primi,chiar, un răspuns personal de la preşedintele Clinton.Până acum nu m-am gândit la o întrebare cu adevărat“valoroasă”. Mă gândesc adesea că dacă o scrisoare de lapreşedinte nu este ieşită din comun, atunci una de laguvernatorul statului este cu adevărat comună. Cum arputea fi ea dovada unei prietenii apropiate? Poate că uniioameni doresc să-i păcălească pe cei care nu suntfamiliarizaţi cu Statele Unite, pentru a creşte în ochii lor.Dar în absenţa intenţiei de a te etala prieten cu cei de laputere, acest gen de înşelăciune este demnă de râs.Daca doriţi să-i scrieţi preşedintelui SUA, puteţifolosi adresa de mai jos:The White House1600 Pennsylvania Avenue, NWWashington D.C. 20500U.S.A.*Prieteni ai scriitoareiZHANG AIXUETraducere din limba engleză şi adaptare deROXANA POPESCU DUMITRUBiblioteca BabelCelule înintensivăObscuritate…1.…m-am uitat autodidactÎn cercetarea sensuluiDin drumul dreptÎntre imperiul şi râulÎn derivă…2.…se vorbea despre politicăŞi se continua cu strategii comercialeDobânzi, împrumuturi, investiţii…Căutam o blestemată tentativă de intervenţie, unaÎntre multe cuvinte cuvântul, dar eram ignoratCă în salăDeveneau un enorm vacarm,O armă care lezează creierul,Atunci în acel momentAm decis să mă ridic din comodulFotoliu şi să plecAcasă.Acolo, în ridicare m-am entuziasmatŞi am decis să scriu, să scriu, să scriuDespre toate cele care cu adevărat contează…Viaţa,DragosteaŞi mi-am descărcatSupărarea!…care spini vor putea vreodatăSă devină trandafiri în paradisiaculSpaţiu temporal?…doar un gând disturbat,Sau rânduri de cuvinte?Papirusul din SiracusaDupă plânsetul meuVa fi îmbibat de forţă năvalnică?Sau furtuna vieţii!…apare după un soare timidOrb destinul meuUnde vei aşeza hainele?În româneşte deELENA DANIELA SGONDEA şi EUGEN EVU56

Michel BénardTotodată poet şi pictor, Michel Bénardeste un creator al unui univers artisticcomplet. Contururile operei domniei salesunt atât de delicate, încât oricărui cititorîi trebuie pioşenie şi multă dragoste faţăde semeni pentru a descoperi sensuriletăcerilor cărora Michel Benard le-a datrespiraţie. Cum afirma şi VitalHeurtebize, ”artistul, pentru a seexprima, foloseşte cuvintele picturii şiculorile poeziei.” Este poetul simplităţiigesturilor, al respiraţiei naturale acuvântului, iar miza pe care şi-a propus-oeste aceea de a oferi cititorilor şansaredescoperirii sufletului într-o lumeagresată de manipulare. Partea angajatăa operei sale este abia sesizabilă şi sepoate citi doar în insistenţa cu careartistul ne invită să descoperim tăceriledin noi.De curând tânăr pensionar, MichelBénard reprezintă anul acesta Franţa la”Cenaclul European de Poezie, Arte şiLitere”, în calitatea domniei sale delaureat al Academiei Franceze (2002), deCavaler al Artelor şi Literelor (2008) şiadministrator al Societăţii PoeţilorFrancezi.Duo livrescCuvintele ruginesc pe zidul scriiturii!Vremea dezmembrării şi a speranţeiSe întoarce în memoria nisipurilorÎn puterile icoanei,În semnele începutului,În glasul Torei.Prin misterul caligraficLiniştea aşează cernelurile de viaţăPe tulburele incertitudiniAle unei simfonii nocturne.Supuse unui gest simplu,Ocrul amprentelor, roşul notelorAuriul urmelor amestecateContinuă poemul într-un albastruregal.Freamătul întâiului alfabetÎşi pune pecetea pe unirea acestui duolivrescPe paginile unui vis clocotindAl cărui singur străjer va fidragostea.Nopţi de nisipÎn timp ce mă pierdîn ochii-ţi sălbaticiGura ta îmi şterge rănile,Regăsesc pragul unei veşniciiPrin nenumărate rătăciri,Privesc până la beţiePaleta nopţilor noastre de nisip,Visez parfumurile eliberărilornoastrePierdute în tainice neanturi.Până la înflăcărare devii mult maifemeie,Fericirea se face izvorInundând pustiurile din noi.Toate rădăcinile vibreazăAcolo unde pietrele cântăStrăjuite de reflexele din noi.Când mă pierdÎn ochii tăi sălbaticiBuzele tale lasă străluciride dragoste.Prezentare şi traducere deGABRIELA MOCĂNAŞU_______________________________________________________________________________________________Nuri Plaku (Albania)OBOSEALĂUrmele mi se întorcÎn gropi de drumuri,Umplute cu cenuşă.Lumina moartăReînvieÎn nori cenuşii.Oboseala mea devineMărul lui Adam,Proptit în gât.Dumnezeule!Nu sunt oareRău intenţionat!VĂDUVA TÂNĂRĂAcuma smulge părulŞi-l sădeşte în pământ.Pământul devine pâine,FrământatăCu lacrimile sale.PĂCATELE VÂRSTEIAm înceupt să fur vârsta meaDe dragul prizonierilor.Iar pe ani îi botezCu un dor netopit de amintiri.Picătură după pucătură se scurgNorii reci ai tinereţiiPeste frunza galbenă a toamneimele.Iar eu nu vreau încă să-i credAcelui anotimp albit într-uncolţ.Ah!Medalionul ruginit al ei!DĂ-MI UN VIS, ORAŞULEDă-mi un vis, oraşule,Să vădViitorul meu la tine.Somnul mi-l fură viermuieliletaleŞi îl ascundÎn găurile hornurilor vechi,Să hrăneascăPăsările lor minore.Crrau…crauuu…zuzuie urechileDe ţipetele lor ascunseÎn fumul focurilor stinse.Dă-mi un vis, oraşule!TRUPUL MEUTrupul meu cu rădăcini de baltăCare hrăneşte trunchiuri şicrengiÎn patul lor veşnic.Care este alfabetul tău tainic,Care încă vorbeşteCu limba mută a ţărânii?Ca să se întoarcă în ogor,Iau veşnicia.În timp ce topeşte un bulgăre,Iau nevinovăţia.Trupul meu, cu rădăcini de baltăVin şi fugPe buza unei nopţi.Traducere de BAKI YMERI57

anonimat şi ne oferă nouă, astăzi, motive de călatorie şi depopas.Cu Vauban în România şi în ItaliaSébastien Le Prestre,Marchiz de Vauban (15 mai,1633 - 30 martie, 1707), numitşi Vauban, a fost mareşal alFranţei şi cel mai importantinginer militar din perioada sa,faimos pentru inovaţiile aduseîn domeniul construcţiei defortificaţii. Folosind tehnicilecare-i poartă numele, numeroşiarhitecţi au fortificat în timpcetăţi prin Europa, câteva în Italia şi unele chiar înRomânia.Executate din cărămidă, cu ziduri scunde înconjurate deşanţuri, aceste fortificaţii se caracterizează prin folosireabastioanelor în formă de pană şi prin crearea unui întregdispozitiv de supraveghere, care evită punctele moarte.Plan Vauban, Alba IuliaIntrodus în Transilvania în secolul al XVIII-lea,sistemul Vauban a fost aplicat la construirea noilor cetăţide la Alba Iulia (cea mai mare şi mai puternică),Timişoara (cetatea cea mai importantă din Imperiu, dupăBudapesta şi Viena), Oradea, Arad şi Făgăraş, toatedatând din acelaşi secol.Cetatea Alba Iulia,construită între 1714-1739 dupăplanurilearhitectului militaritalian GiovanniMorando Visconti,a fost realizată laordineleîmpăratului Carol alVI-lea deHabsburg. Edificatăla scurt timp după instaurarea dominaţiei habsburgice înTransilvania, actuala Cetate (1715-1738) este cea maireprezentativă fortificaţie bastionară de tip "Vauban" dinRomânia şi una dintre cele mai importante din Europa.Construită după planurile arhitectului italian amintit,Cetatea se impune ca ansamblu în stil baroc, cel maisemnificativ din Transilvania. Alcătuită dintr-un fortcentral şi 7 bastioane cu porţi baroce, cetatea oraşuluiAlba Iulia este inclusă astăzi în circuitul turisticinternaţional, ca una dintre lucrările exponenţiale dearhitectură militară. Punerea în valoare a acestui uriaşpatrimoniu arhitectonic, a "Cetăţii ", cum o denumesclocalnicii, s-a realizat în timp, mai întâi prin restaurareazidurilor şi a unor clădiri de patrimoniu, apoi prinamenajarea unor galerii de artă, ateliere, restaurante înşanţurile arheologice, toate vizând readucerea "vieţii" întrunspaţiu… uitat ulterior de autorităţile comuniste. FărăCetatea "Vauban", Alba Iulia nu ar însemna, probabil,nimic pe o hartă urbanistică a României, la fel cumPalmanova din Italia (Fiuli - Venezia Giulia) ar părea osimplă aşezare puţintel mai răsărită decât altele dinregiune. Stilul lui Vauban, însă, le scoate pe ambele dinAlba IuliaDupă ce Republica Veneţia a devenit stăpână peste Friuli,s-a văzut constrânsă să îşi apere graniţele, mai alesîmpotriva frecventelor atacuri turceşti dar şi a hărţuielilorvecinei Austria. Prin urmare, Dogele porunceşte să seconstruiască o fortăreaţă în vecinătatea unei străvechiaşezări, Palmada, de la care cetatea îşi trage şi numele,Palma. Devenită ulterior Palmanova, fortăreaţa-cetate edenumită pe drept cuvânt "oraşul perfecţiunii, numerice ",cu piaţa centrală în formă de hexagon către care seîndreaptă dinsprezidurile exterioare şasestrăzi identice camărime şi distribuţie, cuale sale 18 străzidispuse radial, cu cele 9bastioane şi cu ziduri încercuri concentrice, cucele trei porţimonumentale.Palmanova, oraşul-cetate în formă de stea cu nouă colţuri,este o minune a arhitectonicii militare, proiectat caadevărată şi formidabilă "maşină de război", o creaţie ces-a dovedit inexpugnabilă de-a lungul secolelor.Palmanova (Italia)Prof. MIRELA CORINA CHINDEA(Udine, Italia)58

(”Puf” scriitură, 1989)IntroducereÎn cursul ultimelor două decenii, sub influenţastructuralismului şi formalismului, s-a considerat adeseapoemul ca un spaţiu al limbajului închis în el însuşi.Această idee a ”închiderii textului” a putut juca un rolpozitiv în plan metodologic: studiul textului, nimicaltceva decât textul, este un moment necesar oricăruidemers critic, iar această asceză a permis să întregiminstrumentele de analiză literară. Dar o asemenea ipotezăde lucru şi de lectură a devenit încetul cu încetul oadevărată teză despre scriitură, teză conform căreia textulnu ar vorbi decât despre el însuşi. S-a deprins greşitaccepţia jakobsoniană a funcţiei poetice, excluzând dinpoem orice referinţă la vreun subiect, oricare ar fi el, saula vreun obiect.Acestei teorii reducţioniste i se opun practica şi reflecţiapoeţilor care, rezistând terorismului textualităţii, aucontinuat, cea mai mare parte din ei, să lege strânsscriitura de experienţe personale şi de maniera lor de adescoperi lumea. Orice experienţă poetică angajează celpuţin trei termeni: un subiect, o lume, un limbaj. Greşealaformalismului a fost să blocheze analiza pe un singur pol– lingvistic - , în timp ce miza de bază a activităţii poeticene pare a se afla în raportul dintre acesta şi celelalte două.Orice poetică ar trebui deci să încerce să înţeleagăsolidaritatea dintre aceşti trei termeni, jocul complex derelaţii care le unesc.Aceasta presupune depăşirea ipotezei formaliste; dardificultatea nu ar consta în rezolvarea ei printr-oîntoarcere la schemele tradiţionale ale expresiei şireprezentării care nesocotesc forţele proprii alelimbajului. Pentru a evita cădereaspre un pur impresionism critic,se resimte astăzi nevoia unei noiteoretizări. Aceasta, în opinianoastră, ar trebui să ţină cont deacumulările ştiinţei despre om şidespre limbaj, dar să lereinterpreteze mai ales dinperspectiva mărturiilor poeţilorînşişi, mult prea adesea neglijaţide teoreticieni.În acest context şi în aceastăperspectivă se înscrie încercareanoastră de a regândi experienţa şilimbajul poetic moderne cuajutorul noţiunii de ”orizont”.Ideea acestei cercetări ne-afost sugerată de insistenţa cu carerevine, în poezia contemporană,menţiunea asupra orizontului.Guillevic scrie de exemplu in”Ciuruiţii”:„Această privire:Indispensabilă.Chematăde orizonturi.”Aceasta estesuficient pentru atesta că scriiturapoetică, departede a se replia spreea însăşi, vizeazăîn mod constantceva exterior. Daracest orizont trimite,de asemenea,adeseori,prin jocul metaforei,la spaţiuluiinterior al conştiinţeipoetice şi spre spaţiul însuşi al textului. Tocmai dinperspectiva acestei aptitudini de metaforizare a celor treipoli ai experienţei poetice, ni s-a părut că orizontul trebuiesă fie considerat nu doar o simplă temă printre altele, ci overitabilă structură, ordonând în acelaşi timp raportul culumea, constituirea subiectului şi practica limbajului.Vă propunem să pornim de la această ipoteză, născutădin practica lecturii, pentru noţiunea de ”structură aorizontului” pe care am întâlnit-o la Husserl şi laMerleau-Ponty şi căreia comentatorii nu i-au subliniatîndeajuns importanţa. Recursul la o noţiune din filozofieni se pare justificată mai întâi prin strânsa apropiere ademersului fenomenologic de proiectul poetic modern:cuvântul de ordine husserlian al unei întoarceri ”sprelucrurile înseşi” ar putea fi trecut în contul a numeroşimari poeţi contemporani. Pe de altă parte, gândireafenomenologică a fost larg opacizată în Franţa, începândcu anii şaizeci, de către valul structuralist, ceea ce a privatteoria noastră literară de o referinţă preţioasă, spre care nise pare că e necesar să ne îndreptăm de urgenţă pentru aieşi din impasul formalismului. Să ne gândim, deexemplu, la folosul pe care teoria receptării germane l-aputut fructifica din noţiunea de ”orizont”! Am dori săintroducem acest uz în poetică şi săilărgim câmpul de aplicare; ea ni separe susceptibilă nu doar de alumina receptarea operei, dar chiarproducerea ei şi raporturile ei curealitatea interioară şi exterioară.Realitatea spre care trimite poemulnu este cea a universului obiectiv pecare se străduiesc ştiinţele să-lconstituie, ci aceea a lumiipercepute şi trăite. Ori aceasta nu nise oferă decât ca şi ”orizont”,conform punctului de vedereparticular al unui subiect şi conformunei articulaţii mobile între ceea ceeste perceput sau nu, întreprezentarea unei structuri şideschiderea spre o marjăinepuizabilă de nedeterminare.Aceste paradoxuri, asupra →Foto: Simion Legian, Şarpe59

→ cărora se reorientează percepţia lumii, ni se pare căle regăsim, de asemenea, în inima scriiturii poeticecontemporane. După un şir de ani în care a guvernatvorbăria, în care textul s-a dorit a fi considerat un universperfect autonom, este momentul să arătăm că se potlămuri structurile limbajului poetic pornind de la cele aleexperienţei trăite.Pornim deci de la fenomenologie, însă încercăm să oconfruntăm cu învăţăturile psihanalizei şi ale lingvisticiimoderne. Cu siguranţă, fenomenologia este singuracompatibilă cu această noţiune de „structură aorizontului”; însă ni s-a părut că nu epuizează toateimplicaţiile pentru poezia modernă, aşadar ideile ei pot ficompletate în mod util cu cele ale disciplinelor ceva maipozitive. Deşi vizând obiective şi pornind de lapresupoziţii diferite, aceste discipline ni s-a părut că potaduce la zi, la nivelul constituirii subiectului şi aorganizării limbajului, structuri comparabile cu cele pecare fenomenologia le raportează la noţiunea de „orizont”.Sunt convergenţe pe care dorim să le evităm, exportândaceastă noţiune în afara domeniului filosofic de origine,pentru a sluji la analiza inconştientului şi a limbajului.În ceea ce ne priveşte, nu dorim să reconciliemtendinţele rivale ale gândirii contemporane, ori săaplanăm diferendele pentru a pregăti în mod artificial unteren al înţelegerii. Dar ni s-a părut posibil, respectândîntru totul specificitatea lor, să depăşim disputele pentru aprovoca ştiinţele să colaboreze, într-o manierăcomplementară, la constituirea unui nou spaţiu teoretic,care se caută încă şi a căruinecesitate se resimte încă de lafalimentul structuralismului.Credem că recursul lafenomenologie este singurulcare ne permite să înaintăm înacest sens, cu condiţia să nu fiedoar o întoarcere în vechime,la ideile care prelevau înainteamodei structuraliste. Fenomenologianu poate ignoraacumulările disciplinelorinspirate de structuralism, dartrebuie să le analizeze cuatenţie pentru a le interpretadintr-o nouă perspectivă şi de ase reinterpreta ea însăşi înlumina lor. Astfel, ni se pare căfenomenologia, psihanaliza şilingvistica se pot spori mutualuna pe cealaltă.Ideea unui astfel de schimbnu ne-a venit de la unicaviziune a contextuluiintelectual a anilor 80, ca unfel de găselniţă sau de reţetămiracol cu scopul de a rezolvadificultăţile teoretice de astăzi.Ideea ne-a fost inspirată înaintede toate de către însăşi naturaobiectului nostru. Analizafenomenelor ”orizontului”conduce într-adevăr la apariţiaunui paradox fundamental şi,din câte se pare, de nedepăşit. Orizontul organizeazăpeisajul într-un ansamblu coerent, dar, în acelaşi timp, îicreează disponibilate spre o infinitate de alte organizăriposibile. El constituie un principiu de structurare şi înacelaşi timp de deschidere. Şi nu revendică niciun meritasupra noţiunii husserliene de ”structură a orizontului”, cidoreşte doar a reuni aceste funcţii aparent contradictorii,însă probabil complementare. Este o idee care ne impunesă renunţăm la alternativa între structură şi orizont; pentruom, care este o fiinţă a limbajului, fenomenul tindeîntotdeauna să se articuleze în structuri purtătoare de sens;însă, invers, cuvântul acestei fiinţe a depărtărilor nu selasă niciodată captiv în sistemul limitat al limbajului, ci selărgeşte constant spre un orizont deschis semnificaţiilor.Din această întrepătrundere dintre a lui ”a vedea” şi ”arosti” se pare că poezia modernă a exploatat foarte bineposibilităţile structurii, dar şi şansele deschiderii. Astfelalcătuindu-se, această pozie ne invita să depăşim opoziţiadintre structuralism şi fenomenologie, îndrăznind săasocieze demersurile lor cu scopul de a înţelege mai bineşi de a descrie mai bine pe de o parte organizareapoemului, dar şi orientarea.Tentativa noastră de a generaliza validitatea noţiunii de”orizont” se va axa constant pe însuşi exemplul poeţilorcare investesc în imaginea ”orizontului” semnificaţiimultiple. Demersul nostru va fi ritmat de un soi de du-te,vino între referinţe poetice şi referinţe teoretice, întreimagine şi concept. Poeţii spre care ne vom îndrepta celmai adesea (printre care şi contemporanii Bonnefoy,Deguy, Du Bouchet, Jaccottet– mai ales; iar dintrepredecesori – Baudelaire,Rimbaud, Claudel, Reverdy ...)reprezintă una dintre tendinţelemodernităţii pe care am puteaocalifica drept ”hermeneutică”deoarece, spredeosebire de poeţii ”ermetici”care privilegiază textul închis,fac din limbajul poetic omodalitate de a interpretasinele şi lumea. Experienţa lortrebuie să incite teoria literarăde a reda scriiturii orizontul ei,mult prea multă vremeneglijat.Traducere deGABRIELA MOCĂNAŞUFoto: Simion Legian,Antilopă africană60

octombrie 2009În urmă cu un an şi jumătate, îmi depusesem dosarulpentru un post de lector de limbă română la DelhiUniversity. Nu mă gândisem că aş avea vreo şansă, iarideea că aş putea petrece cel puţin un an universitar înIndia era tot atât de absurdă ca şi ipoteza că România vadeveni în curând a şaptea economie a UniuniiEuropene. Acum stau în Aeroportul Internaţional HenriCoandă, aşteptând avionul spre Istanbul. De acolo voimerge mai departe către New Delhi.Nu îmi fac iluzii, nu am niciun fel de aşteptări.Simplul gând că plec într-un an când în România seanunţă, într-o succesiune de tragedie greacă, o crizăeconomică şi alegeri prezidenţiale, îmi este de ajuns.Îmi aleg locul lângă geam… avionul decolează, iarIstanbulul mi se pare tot atât de apropiat ca şi Clujul. Eşi asta o lecţie că uneori ne comportăm ca nişte bieţiprovinciali care cred că lumea se termină dincolo delimitele ţarcului lor. Când distanţele sunt atât de mici peaceastă planetă e cam absurd să priveşti în buletinele deştiri din România actualitatea externă aruncată undevacătre final, înainte de meteo şisport.De la Istanbul la New Delhi,încep să-mi cam dau seamacum va fi un an atât de departede România. Aici, la mii demetri deasupra solului, nimeninu îmi vorbeşte limba. Defiecare dată când vreau o sticlăde vin sau o cafea, trebuie săgândesc în română, să exprimîn engleză şi apoi să refactraseul în sens invers pentru aînţelege ce mi s-a spus. Aşa vafi timp de un an… Lângămine, o tânără indiancă îmi vorbeşte despre propria eiţară. Mai târziu, aveam să îmi dau seama că nu reţinusemnimic din acea conversaţie. Aşa cum mi se întâmplăfrecvent în momente de maximă încărcătură emoţională,mă blochez undeva în zona clişeului; orice conversaţiedevine, în felul acesta, sumă de banalităţi înfiorătoare.Ştiu că la New Delhi trebuie să mă aştepte cineva, că amun apartament rezervat.Oboseala atâtor ore de zbor, la care se adaugă vinulconsumat la mare altitudine deasupra Asiei mă conducspre o nouă… descoperire (desigur, aveam s-o conştientizezşi s-o denumesc astfel la multă vreme dupăproducerea ei). Mă gândesc la apartamentul meu încănecunoscut din New Delhi ca la… acasă. Ce vor figândind despre asta atâtea generaţii de români pentru caremutarea la doar câteva sute de kilometri de locul natalechivala deja cu o dezrădăcinare ?! Nu ştiu exact şi nicinu-mi pasă! Pentru mine şi pentru mulţi cei din generaţiamea patriotismul are o altă dimensiune, mai puţin vocală,mai pragmatică într-un fel. Cred că avem şi un alt simţ allui acasă. Oricum, noi, decreţeii, ne-am născut dejadezrădăcinaţi într-un fel. Nu mai trăim în aceleaşi case dintată în fiu, aşa cum o făceau cei de dinaintea noastră,închiriem camere şi le schimbăm mai repede decât şi-ar fischimbat ei cămaşa după o zi de lucru.Pe Aeroportul Internaţional Indira Gandhi, o căldurăsufocantă! Un miros indescriptibil de praf, urină şi balegăîn proporţii indistincte. Şi zgomot… zgomotul uneimulţimi pe care nu o contemplasem până acum decât dinfaţa televizorului! Oamenii se bulucesc în diferite direcţii,filtre de securitate la tot pasul, soldaţi purtând pe umeripuşti moştenite parcă din vremea colonială (se poate caaceastă apreciere să nu fie nimic mai mult decât oexagerare având în vedere lipsa mea de experienţămilitară!). Şi, în fine… India. Un român de vreun metruoptzeci şi ceva, cântărind o sută de kilograme, cărânddupă sine bagaje imense (în jur de 40 de kg!), debusolat,ieşind din aeroport în primele ore ale dimineţii!Indianul care mă aşteaptă nu ştie engleză. Un mitîncepe să se destrame. Va continua să se destrame pe zi cetrece. Indianul simplu, de pe stradă, nu vorbeşte nici pedeparte engleza pe care spun statisticile că ar trebui să ovorbească. Şoferul meu zâmbeşte stupid şi spune yesindiferent ce l-aş întreba. L-aş putea înjura în română şiengleză fără ca atitudinea lui să se schimbe în vreun fel.Renunţ la idee… a fost doar un teribilism de moment.Iată-mă pierdut în imensitatea unui oraş cu peste douăzecide milioane de locuitori. De pe geamul maşinii vădmizeria străzii, oameni caredorm în stradă, copii careabia se trezesc şi aleargăprintre gunoaie, vaci sfinte şicâini nu chiar aşa de sfinţi(deşi paşnici) împărţindarmonios spaţiul unui oraşsufocant. Sunt convins căsuntem la periferie şi aştept săînceapă… oraşul. După ojumătate de oră, peisajulrămâne neschimbat. În trafictoata lumea claxonează,aproape orice maşină arezgârieturi şi semne serioasede tamponare, camioanele Tata care circulă în această orăa dimineţii sunt mormane de fiare ruginite fără uşi şigeamuri. În cele din urmă trebuie să admit că acestaeste…oraşul. Ajungem.Apartamentul meu îmi pare un ghetou din Bucureştiulanilor `90! Mobila e toată adunată în mijlocul camerei,bucătăria miroase a veceu public românesc (aveam să aflucă cele indiene miros cu totul altfel!), cabina de duş paredecor dintr-un film de Hitchcock. Totul e prăfuit,iremediabil degradat. Sunt convins că la mijloc trebuie săfie o confuzie. Lectorul român de dinaintea mea locuiseaici şi îmi spusese că e unul dintre apartamentele celemai… funcţionale din întregul complex. Stau în mijloculcamerei şi nu mă gândesc la nimic.Desfac o conservă pe care o adusesem cu mine (just incase!) şi mănânc fără pâine carnea de vită! Îmi aducaminte că vaca e sfântă în India şi mănânc cu şi mai marehotărâre! Momentan, e prima formă de protest! Adorm61

îmbrăcat pe un colţ de pat. Când mă trezesc îmi aducaminte că voi sta în ţara aceasta cu pretenţii de puterenucleară cel puţin un an şi că trebuie să fac ceva. Pentruînceput… curăţenie. Descopăr că am electricitate,frigiderul funcţionează emiţând sunete relativ normale desub mormanul de praf care îl acoperă, iar apa curge laduş. Trebuie să schimb câţiva dolari în rupii indiene şiapoi să merg la cumpărături. La poarta ghetoului, câţivapaznici… Vorbesc o engleză de neînţeles, dar, altfel, suntamabili. Unuldintre ei îmiscrie, larugămintea mea,adresa pe unpetic de hârtie (încaz că mărătăcesc!). Opornesc pe străzi.De parcă nu ar fifost suficientăconfuzia creată de faptul că maşinile merg, pe sistembritanic, pe cealaltă parte a drumului, străzile seamănăîntre ele, nu le găsesc numele afişat la loc vizibil (maitârziu am înţeles că şi indienii au probleme în a se orienta)iar mizeria depăşeşte orice mi-aş fi imaginat. Magazinelesunt biete chioşcuri infecte, oamenii mănâncă în stradă,muştele se aşează pe mâncare şi pe farfuriile de hârtie,indienii îşi folosesc mâinile şi îngurgitează de parcă ăstaar fi ultimul gest pe care îl fac în calitate de muritori.După ce termină de mâncat, aruncă totul în stradă, râgâieşi se scarpină în părţile intime. Erau gesturi cu care aveamsă mă obişnuiesc în timp.După câteva ore de colindat pe străzi, mă întorc înghetou cu o pungă de detergent şi alte câteva lucruri destrictă necesitate. Ştiu foarte bine că în timp ghetoul vadeveni apartament, iar India aceasta insalubră, invazivă şikafkiană va deveni la rândul ei suportabilă, curioasă şisuprarealistă. Mai ştiu, însă, că îmi vor trebui ani pentru aestompa din memoria mea afectivă disperarea autenticăpe care am trăit-o la primul contact cu această ţară cât uncontinent. Am avut ghinionul de a o cunoaşte nu dinpostura unui turist pentru care agenţia de turismorganizează totul, nu din scaunul unui autocar cu aercondiţionat şi geamuri fumurii, nu de pe geamul uneicamere dintr-un hotel de patru sau cinci stele… Amcunoscut-o în profunda ei mizerie şi vulgaritate, o ţarăcare nu trăieşte decât în foarte mică măsură în secolulXXI… Despre această Indie voi scrie, de altfel, în acestjurnal. Dacă doriţi India lui Eliade, a lui Forster sau a luiRushdie, citiţi-i (veţi găsi şi realităţi asemănătoare cu celedescrise de mine)… La o astfel de Indie, însă, eu nu amnimic de adăugat. Jurnalul meu va fi unul egolatru. Esteposibil ca India despre care vă vorbesc să vă rămânăpermanent străină (ceea ce vă şi doresc, de altfel!). Nu măvoi distanţa, nu voi fi obiectiv şi nu mă voi feri să judecchiar dacă, făcând asta, aplic în mod cu totul eronatcriterii de valoare valabile în spaţiul european, darimposibil de aplicat aici. În definitiv, despre asta e vorbaintr-un jurnal, nu-i aşa?!OVIDIU IVANCUSCRISOAREastăzi poştaşul s-a remodelatnu mai aducedecât chianţe citaţii obscureinvitaţia de a nu părăsilectura pliculuinegru inseriatde iluzii în celuloidşi reclameînfoliate de la selgrosde la realacum le aruncă în gura cutieipe săturatede parcă ar cunoaşte sublimitateasurseicât de rece în stile sfera sentimentelor libereapoi pleacăaşa cum s-a cărat şi ierifără să lase scrisoarea la carenu te-ai încumetatde a rămas o simplă povesteridatăîn preferinţa omului în uniformăpe bicicletăGERMINAŢIElibertatea ca o fustă a caducităţiloreste mereu încăutarea unghiului de 90de gradepe coloana de umbreronţăie înclinaţia verticalei că se audeîntre macazesuflul ei elegant în ceafa adversăeste o lungă reciprocitate aadevărului cu vidul pentrucompoziţia neautenticădin ecuaţia în recuperarecum o aşez în poem drept tavă pentruseminţele germinateîntre durerea bucuriei şi luminaîntunericuluiAPARTENENŢĂsub siglă amprentele valurilordrumul lor curentsmălţuie lacrimile mecanismuluide retragerevorbesc din văgăunaovoidăcu atâta ardoarecă aud iubirea pătimaşă a fiinţeiîn strânsoarea imersăcum îşi ascunde tăcereaîn plămânul celuleişi sentimentul de apartenenţăla spectrulcircumvolutION SCOROBETE62

(II)“E minunat să oferi o lucrarecadou”-Cum se desparte un artist plastic de lucrările sale?Pentru că nu le poate păstra pe toate. Mai vinde, maidăruieşte....-Stau cu faţă la perete într-un atelier, de aceea mă sufoc,şi stau rezemată de tocul uşii, pentru că nu e loc de aşezatun scaun. Am deschis o expo retrospectivă în 2008, laMuzeul de Artă, cu ocazia împlinirii a 60 deani şi 35 de ani de existenţă, cu 120 delucrări, şi m-am întors cu toate în atelier.Nouă săli nu sunt totuna cu o încăpere, câtare atelierul meu UAP.Cadouri. „Cum se desparte un artistplastic de lucrările sale?” Vă adresaţi laexperienţa mea în acest sens? (nu este poatetotuna cu a altora; suntem atât de diferiţi înaparentă asemănare)! Greu... rămâne un golîn suflet, dar o şansă de respiraţie a alteilucrări din atelier. „Pentru că artistul nu lepoate păstra pe toate, (nici urmaşii), binespuneţi. Vedeţi, luăm totul asupra noastră şinu găsim soluţii. Vorbim atât de puţin de rolul statului înperpetuarea culturii, în recunoaşterea şi protejareaartiştilor. În dreptul numelui lor, a fost scris de sute de ori„Romania”, cu fiecare participare la marile confruntări,mai pierdeai câteva luni din viaţă, erai extenuat. Succesultău era şi al altora.Ştiind că am multe lucrări asupra mea, ştiind că unelesunt nevăzute de doi-trei ani în teancurile de mape (iarăşiamintesc lipsa de spaţiu şi supra-aglomerarea atelieruluimeu, ajuns aproape impracticabil), consider că trebuie sămă despart la nevoie de unele din ele. E ca şi cum ai daspre înfiere un copil, ca să poată creşte ceilalţi. Gândul căele vor fi iubite şi preţuite şi în altă parte, în plus, arrespira într-un spaţiu frumos, larg, luminos, facedespărţirea mai uşoară. Mă uit bine la persoana căreia îivoi înmâna lucrarea şi de fiecare dată invoc rugăminţi detipul: ”vă rog din suflet să aveţi grijă de lucrarea mea” (oconsider tot „a mea”, deci nu este o despărţire definitivă)sau „ştiu că o veţi preţui”, „mă bucur că e în mâini bune”,„sunt fericită că va sta într-o casă frumoasă” etc.Urmează o mică tentativă educativă: „să ştiţi că înfiecare zi o să vedeţi altceva în lucrarea mea”, „sigur se vaintegra cu celelalte, deoarece este lucrată că să fievazută”, „să ştiţi că a două oară nu pot să mai fac o astfelde lucrare” etc. Simt un fel de disperare, poate şiscepticism în momentul transferării lucrării dintr-un loc înaltul, bântuindu-mă ideea că nu ar avea parte detratamentul cuvenit. În schimb, când mi s-au furat 18portrete axiale pe hârtie, cu tot cu rucsacul lăsat în salăprofesorală a Facultăţii de Arte, m-am simţit caînjunghiată în inimă. Nu concepeam că acele portrete cuochii hipnotici şi guri mari, reduse la tăcere, pot fi înmâinile unui individ fără suflet, fără educaţie, fărăDumnezeu. Nu puteam concepe ca în mediul academicartistic soarta acestor portrete minuţios lucrate în „aqua”,„portrete de apă”, pot avea o soartă atât de crudă (vroiamsă le duc la înrămat în ziua aceea şi să le expun într-oexpoziţie personală, 2002). Am coborât treptele Facultăţiicu mâinile goale, ca nişte aripi frânte, şi am simţitumilinţa cea brutală, nu cea asumată, uşoară, ca artist, caprofesor, ca om. Am simţit că cele 18 lucrări au muritîntr-un nefericit accident, au murit dintr-o gravă eroare desens educativ a umanităţii. Iată, deci, sunt despărţiri şidespărţiri de propriile lucrări.Atunci când oferi o lucrare sub formă de cadou,despărţirea este uşor neobservată, deoarece ştii că celcăruia o vei oferi şi-a dorit-o, ştii că acela este demultapropiatul tău. Distanţa autor- lucrare şi noul destinatar emică şi deci condensul afectiv în toate cele trei punctecreşte. E minunat să oferi o lucrarecadou. Este un gest credibil degenerozitate şi lucrarea se cere dusă înacel loc.În schimb, atunci când xilogravura„Ambalaj pentru suflet”, imprimată pehârtie japoneză fină ca pielea de peobraz, s-a întors de la Trienala destampe din Cairo, Egipt, călcată înpicioare, ruptă şi pătată cu ulei, amavut senzaţia că cineva, care trăieştedeparte de frumuseţea artei, m-ascuipat în lumina ochilor. Nocomment!Înstrăinarea fără voia mea în 2007 a celor 17 lucrări dedimensiuni mici şi medii, (intrând în posesia dr. Neagoş)acele „Portrete vegetale” pline de culoare, vis şi poezie,pe care le-am lucrat în tabăra de la Târgu-Mureş, pe malullacului,... cu gândul unei eventuale sponsorizări a cărţiimele „Xilogravura - matrice stilistică. Re-scrieri sauCronicile vremii”, acţiune care nu s-a înfăptuit, mi-aîntărit convingerea că uneori lucrările sunt o tentaţie, opradă dulce, un prilej de jubilare estetică, de „afacere”,poate ignorând şi dispreţuind astfel autorul. Forţa răului înastfel de cazuri te desparte violent de lucrări. Mi-e dor degurile roşii, de ochii cu frunze pe pleoape ale acelorpersonaje născute ca nimfele, nu din apă, dar aproape deapă, cu iarbă şi soare. Unde sunteţi?„Mai vinde, mai dăruieşte”.... Vinde accidental, rar, cuochii închişi, cu preţuri simbolice şi această pentru cătrăiesc în România, întâi în comunism, apoi în presupusademocraţie, cu subtitrările de rigoare - „tranziţie” şi„criză”... mai degrabă dăruieşte, însă adevărul cel maidur, care blochează circuitul artei, este acela că le păstrezvrând-nevrând pe toate. Încă nu am ajuns la performanţade a refuza achiziţionarea din partea unui muzeu sau aunei instituţii culturale. Mă tem că aşteptarea a ajuns lacota inundaţiilor ... pentru că inundat este atelierul meu(care nu este „al meu”) de lucrări şi orice tulburare deacest fel poate duce la fatalitate... nu va gândiţi cumva lasuicidul uman, ci doar la suicidul lucrărilor prindegradarea la care sunt supuse, prin uitarea lor, departe depublicul larg.Dar să nu fiu idealistă, în ideea că, dăruind, eşti şipreţuit. Am văzut o lucrare în tinereţe după dulap, într-oeditură, am văzut cum a dispărut lucrarea din ramă şi afost înlocuită cu o reproducere într-o familie (culmea demuzicieni !) Am văzut, în celebra lipsă de înălţime a63

locuinţelor de la blocurile ceauşiste, că o lucrare peverticală era aşezată pe orizontală... Soarta lucrărilor esteca şi cea a omului, identică, de aceea mă opresc aici,pentru că dezastrele melancoliei în acest sens măîntristează până la durere.“Să nu pictezi metafore să nu de-scrii”- Câtă poezie duce cu sine pictura, câtă picturăpoate topi în sine poezia? Cum vezi relaţia aceasta, dininterior? Ai scris poezie în prelungirea picturii? Utpictura poesis?-“Câtă poezie duce cu sine pictura, câtă pictură poatetopi în sine poezia?” Ştiu că atât poezia cât şi pictura duccu sine natura, marea natură, de aceea cele două zonecreative, chiar dacă au limbaje diferite, sunt învecinatespun, interferate.Totdeauna am gândit natura ca artă şi arta ca natură, ospunea de atâtea ori Rosario Assunto. Poezia şi pictura măajută să redescopăr natura ca miracol, ca spaţiusacralizant. Evadarea din geometrie (titlul uneixilogravuri de tinereţe) este emblematică pentrususţinerea libertăţii de a te regăsi în natură, de a teidentifica cu ea (omul-plantă). Ieşirea artistului din atelierspre natură a fost o victorie în cucerirea spaţiului, aluminii, a mişcării aerului. Plein-air-ul favorizează artistulîn cunoaşterea naturii ca experienţe unice. Taberele şisimpozioanele naţionale şi internaţionale sunt strategiiculturale care asigură o comunicare directă între artiştiidin spaţii culturale diferite. Amintesc tabăra internaţionalăTescani şi Centrul Naţional de Studii Mihai Eminescu,Ipoteşti, ca veritabile centre cu flux cultural. În 2009, ampoposit în Pădurea din Fontembleau, pe urmele luiGrigorescu. Cu crenguţele înnodate miraculos, pe care leamadus de acolo, după un timp, am retrăit momentul şiam făcut o lucrare-obiect, intitulată „Caută-mă. M-amrătăcit în pădurea anonimă”.„Cum vezi relaţia aceasta, din interior?” Sunt graficianăşi chiar dacă n-aş fi, văd natura în adâncul ei, în albnegru,pentru că natura este poezie, pentru că văd luminazilei, pentru că visez, meditez, dorm sau veghez înîntuneric, trăiesc în negura vremii sau în lumina ei. Pentrucă noaptea e luminoasă, ard stelele. Întunericul e mister,iar misterul este poezie. Albul este melancolia luminii,însăşi poezia. Albul perceput pe nedrept în rolul luisecund este de fapt infinitul lipsit de gravitaţie şidimensiune. Ceva din risipa albului imaculat al hârtiei miaprotejat acurateţea lucrărilor, dar mai ales mi-a instalatun principiu poetic, acela că un alb imaculat înseamnă unînceput, înseamnă lumină, inspiraţie, viaţă, provocare;„vei lăsa urme pe acest teritoriu”..., îmi spuneam, scrise,gravate.Poezia nu este palpabilă, pictura se lasă atinsă. Tu însuţipoţi deveni o pictură (body-art) şi poţi deveni o poezie,metaforic. Esenţial însă este să descoperi poezia dinpictură ca pe o revelaţie, din interiorul tău, însă să nupictezi metafore să nu de-scrii. Să nu imiţi poezia pentrucă pictura nu este mimesis, descrierea nu este creaţie, ci ofotografie a realităţii. Creaţia arde şi transformă,metamorfozează realitatea. Se naşte o altă lume.„Poezia se topeste în pictură” dar şi „pictura se topeşteîn poezie” aparent însă. Cât, când, unde? Nicidecum pânăla absorbţie sau pierdera identităţii genului. Imagineapicturală este văzută că un „stop- cadru”, poezia e însămişcătoare, inefabilă şi seducătoare prin lipsămaterialităţii. Poezia nu are corp, ci numai suflet. Se lasăgreu surprinsă. Pictură are şi corp şi suflet. Intervaluldintre poezie şi pictură mi se pare extrem de important.Este locul interferenţei dintre cele două arte, este timpulcare le coordonează dar nu le condiţionează.Cele două polarităţi artistice strălucesc prin identitate,iar intervalul dintre ele veghează la echilibru dintre poezieşi pictură. Prea multă poezie în pictură riscă diminuareamesajelor şi riscă diminuarea expresivităţii plastice. Preamultă culoare în poezie riscă şi ea diminuarea forţei deexpresie a cuvântului. Poezia nu are nevoie decontraforturi, ea are puterea unei sculpturi, iar pictura nuare nevoie de naraţie de metafore literare, deoarececulorile calde sau reci sunt în sine afective cu putereenormă de vieţuire şi de impresionare. Subliniez că esteimportant intervalul dintre poezie şi pictură fiind nuanţat,punte de trecere, limita libertăţii de expresie, ce dăveşnicie atât poeziei cât şi picturii (între zi şi începutulnopţii sunt inserările, între sfârşitul nopţii şi începutulzilei sunt dimineţile mai poetice şi mai picturale caniciodată).Pentru că sunt graficiană sau mai corect „artist vizual”,care a lucrat o bună perioadă de timp cu semnele graficeconsiderându-le ca scriere (las puţin pictura să-şi usuceculorile la soare în chip poetic) şi fac o scurtă incursiuneîn această lume. O investigare a semnelor grafice neapropie şi mai mult de data aceasta conceptual de ideea descriere, ca apoi scrierea să fie câmpul de referinţă şireferire în poezie.Muzica câştigă enorm prin naşterea cuvintelor sonore,grafica câştigă enorm prin naşterea scrierilor şi scriereacâştiga la fel de substanţial prin naşterea poeziei, cea caremodelează scrierea.Grafica, în general, tinde spre concentrare, iar semnulare tendinţa de a ajunge la scriere. Fixarea limbii prinsemne, iar suma semnelor grafice convenţionale prinintermediul cărora omul poate realiza o comunicarecomplexă în timp şi spaţiu defineşte însăşi scrierea.Semnele grafice miraculoase în care sunt ascunseliterele, cuvintele s-au aliniat într-o simbioză definitivă cuun procedeu tehnologic adecvat travaliului multiplicăriirapide: tiparul ca o necesitate acută în dezvoltarea uneisocietăţi. Johannes Gutenberg a introdus sistemulliterelor separate şi mobile ce puteau fi culese în cuvinteşi fraze. De atunci scrierea curge ca o apă...Semnul grafic antropomorf, o temă investigată de mineîn ultima vreme, m-a ajutat să descopăr limbajul corpului,poezia corpului prin scriere. Corpul pictat cu hieroglife,care nu mai reprezintă un obiect estetic în sine, ci devinesubiectul unui mesaj cultural cu posibilitatea de a fitransformat în obiect în urma unui ritual. În societăţileprimitive, practicile de tatuaj, de sacrificare, picturile şicompoziţiile deosebite pe care C.Lévi-Strauss le descriestudiindu-i pe indienii Caduveo din Brazilia, sunt practicicare „culturalizează” corpul, anunţând trecerea lasocietatea scrisului. Toate acestea nu duc la ideeaprimitivităţii corpului. Dimpotrivă, corpul devine uninstrument al limbajului şi al comunicării. ”A face trupul64

să devină Cuvânt, iată vocaţia creatoare a Omului”afirmă Annick de Souzanelle, în Simbolistica corpuluiuman. În momentul în care pielea nu mai are statutul deînveliş al formelor, ea transformă corpul-obiect în corptext.Pielea, asemenea unui text care se scrie singur, netrădează. Urmele sale, mărcile, cicatricele, ridurile salesunt semne vizibile şi palpabile care dezvăluie toatăambiguitatea percepţiei corpului. Exhibarea tatuajului eun gest ce poate fi considerat sacru, un cod figurat printroreprezentare simbolică, o inscripţie intimistă pe corp.Marcarea corpului corespunde tradiţiilor culturale dindiferite societăţi. Semnele de pe corp au constituitobiectul cercetărilor etnografice cu bune rezultate încodificări simbolice cum ar fi mulţimea simbolurilorgrafice ale papuaşilor din Noua–Guinee. Corpul pictat cuhieroglife nu mai reprezintă un obiect estetic în sine,devine subiectul unui mesaj cultural cu posibilitatea de afi transformat în obiect în urma unui ritual.Mi-amintesc că în studenţie am încercat o primăxilogravura intitulată „A„ şi apoi alta „B”, „C.... Totalfabetul, literă de literă... Scrierea abstractă practicată înciclul xilogravurilor intitulate Palimpsestus (Proscriptio)este punctul de pornire în aventura semnelor,descoperindu-le, căci ele au fost şterse cândva din câmpulhârtiei transparente. Alte semne-scrieri iau locul celordintâi rămase pe alocuri ca nişte clipe pierdute. SeriaPalimpsestus a fost concepută, în 1989, sub presiuneaunor gânduri referitoare la mulţimea numelor de oameniscrise pe diferite materiale (unele derizorii, umile altelepreţioase) în spaţii şi timpuri diferite. Mitul numelui lăsatîn urma corpului dematerializat. Sacrificiul, iluzia, jertfacolectivă (groapa cu defuncţi, din Timişoara, consecinţă aRevoluţiei Române).Perioada 1980-1989 a însemnat elaborarea cicluluiSimbolul polisemic al Dragonului o motivaţie spiritualmitologicăde o mare importanţă în evoluţia artisticăindividuală şi conjuncturală. Actul şerpuirii a devenit pringravarea in fibra lemnului de tei o urmă, pe care o lasă elînsuşi devenind hieroglifă, scriere. Influenţa orientală asuportat o sincronizare a formei şi ritmurilor alerte de tipoccidental dându-mi posibilitatea de autonomizare atendinţelor şi influenţelor evident literare. SeriaDragonilor, cu imagini constituite din seismogramamarilor gesturi care şerpuiesc şi vibrează necontenit, seapropie de caligrafia japoneză. O construcţie a labirintuluinu cel static, meditativ, ci labirintul ca structură vie,dinamică, evadând din falsa geometrie plastică. (Din noumă culpabilizez cu I.D. Sîrbu în Evadarea din geometrie).M-am lăsat condusă de gestul scrierii. Fie filigranat îndetaliu analitic, fie tasist, în mişcare ca o scriere alertă.„Ai scris poezie în prelungirea picturii? Ut picturapoesis?”Tot ce am scris mai sus este o introducere, un preludiula o mărturisire: mi-a plăcut să scriu tot atât demult ca şipictura. Am trăit în două, lumi cea a artelor plastice,deschisă şi mărturisită de-a lungul vieţii, oficializată,profesionalizată, şi cea a literaturii, înăbuşită, închisă,anonimă, sacrificată. M-am născut în aceste două lumi şiam fost proiectată cu voie sau fără voie să trăiesc în cea aartelor vizuale. M-am slujit de harul poeziei, dar nu amslujit poezia, nu am lăsat-o să înflorească, nu i-am datşansa de identificare şi identitate. Nu ştiu căror exigenţemoral-culturale am lăsat poezia în sertar. M-am slujit devibraţiile şi trăirile poetice pentru vindecarea rănilor dinlumea cealaltă, „lumea mea”, aceea de „pictor” cum vaplace să-mi spuneţi. Când dau titlul unei lucrări, însubconştient apare o carte, când simt nevoia deconfesiune, parcă recit versuri într-un cenaclu, când începo lucrare, mai întâi trăiesc o stare vizionară de poezie, vădlucrarea ca pe un poem. Din volumul de versuri„Identitate precară”, am făcut o „carte obiect” (care a fostexpusă la Bucureşti) şi apoi cumpărată de colecţionarulAlexandru Gerdanovits din Austria. Fiecare filăîngălbenită scrisă „de mână” închide cu tristeţe în cadrulei un timp anonim. A fost drept?, a fost nedrept? Măgândesc acum la ceea ce a spus Hokusay la 90 de ani:”abia acum am descoperit desenul”, spun şi eu „abia acumam descoperit destinul poeziei mele”, dar mai ales amdescoperit că ea a rămas un copil orfan, acum un copilbătrân. Şi totuşi „Ut pictutra poesis?”... m-am întristat...mai vorbim, mai scriem... căci poezia este o prelungire apicturii dar şi a vieţii...-Există niveluri, trepte ale devenirii ca artistplastic. Este, ceea ce numim artă plasticăamatoare, o treaptă sau un refugiu, o consolare aincapacităţii de zbor?-„Există niveluri, trepte ale devenirii caartist plastic?” Sigur, e firesc să formulaţi aceastăîntrebare, mai ales că ea te orientează imediat sprezona profesionistă. ”Treapta cea mai înaltă”, „treaptade mijloc”, „treapta de jos”, sau „cealaltă treaptă”,„urcat”, „coborât”, „prăbuşit”, „progres”, „regres”,„pasul pe loc” sau mişcările: „jos - sus” , „sus - jos”toate sunt expresii uzuale, dar cu putere desemnificare. Nivelul este stabilit în funcţie de trepteleurcate sau coborâte. Rar stai pe o singură treaptăvreme îndelungată. Ele stabilesc în domeniul artistic,cultural, nivelul, valoarea sau nonvaloarea. Dupămultă ploaie, cresc cotele apelor, după multă secetăscad apele etc... Ori aceste mişcări dau sens şidinamică creaţiei, îţi stabilesc potenţialul, puterea de aurca cât mai sus şi coborî, atunci când simţi pericolulprăbuşirii. E „mitul lui Sisif” şi dacă este să-l amintimşi pe Lucian Blaga: ”să te înalţi târându-te” precumiedera. Această mişcare pe verticală de la pământ lacer cu trepte imaginare nu este totuna cu ocolişul, cumişcarea pe orizontală, deoarece aceasta este lentă,adormitoare. În verticalitate, aspiraţia, dorinţa,spiritualizarea sunt posibile ca zbor ca ideal. Oricezbor la înălţime are riscurile lui. Iată-l pe Icarprăbuşindu-se... Doar Dumnezeu a urcat la cer, doarEl s-a înălţat atât de sus. Un artist adevărat îşi permitesă îl urmeze, măcar două-trei trepte spre calealuminii... O amintire din copilărie (delocasemănătoare cu cele ale lui Ion Creangă. Îl amintesccu plăcere, deoarece verişoară mea, medic la Iaşi, areconstituit arborele genealogic şi mi-a spus cumândrie că suntem rude la nivelul opt cu marelepovestitor). Îmi plăcea să mă urc zilnic pe un stâlpînalt, care despărţea gardul dintre grădina noastră şicurtea vecinului. Mai ales spre seară să nu fiu văzută.Era odihnitor, era ca un cuib. Era locul meu, doar almeu.NICOLAE BĂCIUŢ65

Prima dată mi-a tresărit inima dinainteaunor lucrări cum nu mi-a mai fost dat săvăd de multă vreme încoace, când amdesperit în paginile revistei Vatra Vechedin numărul de Mărţişor a.c., câteva dinlucrările plastice semnate de SuzanaFântânariu. M-au atras magnetic, prinformele curajoase suprapuse peste onelinişte pe care, atunci, doar o intuiam,- un soi de dresură în care materia dincare erau alcătuite operele de artă -materiale comune şi de sorginte diferită,se supuneau cu totul tehnicii autoruluipentru a renaşte într-un soi de himerăartistică de cea mai clară valoare. Treceam de la o paginăla alta, reveneam şi mă întrebam: cum va fi sufletul aceleifemei, fie ea şi Artist, care reuşeşte să încălzească fierul,cărămida, să de-a dimensiuni nebănuite de mine, care sunto profană în arta formelor - care mă face să o admirpentru că… mă determinase să caut şi dincolo de ceea ceochiul meu peecepe la prima vedere?În acelaşi număr de revistă, am găsit şi fotografia de autora Suzanei Fânânariu. Da, totul se potrivea, lucrările pecare le vedeam, în ilustraţie, şi fotografia femeii care lecrease aveau acelaşi nimb de lumină, formau Întregul.Opera şi Omul erau una. Aşa mi se părea atunci, aşa simtşi acum, când am încheiat de citit volumul SuzanaFântânariu - Împachetări pentru suflet, Ed. Nico,2010, de Nicolae Băciuţ.Chiar dacă artistul ar fi rămas pentru mine în anonimat,fără să-i citesc fişa biografică, aş fi fost convinsă că am înfaţă un gigant, intelectual cu valenţe internaţionale clare,aş fi exclamat ca şi azi: Magistral!Suzana Fântânariu este absolventă a Institutului de ArtePlastice “Ioan Andreescu”, Cluj-Napoca. Prof. univ. dr. laFacultatea de Arte - Universitatea de Vest, Timişoara.Doctor în arte vizuale. Membră a Societăţii Internaţionalede Gravură SMTG, Cracovia, Polonia. 47 de expoziţiipersonale în ţară şi străinătat, laureată a unei suite întregide concursuri de artă din Romania şi de peste hotare…Că aşa ar putea arăta Cartea de vizită a unuia dintre ceimai mari artişti plastici ai momentului din Europa, nudoar din spaţiul carpatico-pontic, este puţin spus, estedoar un crochiu a întregului.Ceea ce nu se vede, dincolo de tilurile care vin săjaloneze o viaţă de intelectual rasat şi hărăzit de Dumnzeucu povara unei incomensurabile datorii faţă de talentul săuînsăşi, este Viaţa Artistului, - un fel de odisee cu punctecomune, pe alocuri, fiecăruia dintre noi, dar mai ales cuacele fulgerări de măiastră, puncte de interferenţă magică,prin care cei care trăiesc pentru creaţie se apropie deDinvinitate cu tot sulfletul, talentul şi trupul; Triada.Nu sunt critic de artă, nu pot vorbi decât cu inimadespre opera doamnei Suzana Fântânariu, pot face unexerciţiu de contemplare a ceea ce, îndeobşte, ne scapă totmai des, în lumea noastră din ce în ce mai mercantilă şimai insensibilă la sămânţa a ceea ce a fost Începutul,facerea lumii.Incitant mi se pare şi dialogul din carte, unde NicolaeBăciuţ, nu face altceva decât să extragă latura existeţială aunei Minuni care este cotemporană cu noi. Întrebările suntdelicate, defel forţate şi nu menite să ,,acroşeze”, stări despirit care ar putea să împacheteze în roz-bomboncoperetele unui “Jurnal” semnat de o femeiemondenă. Respectul pentru Cuvânt, Imagine,şi Valoare ca şi chintesenaţă a primelor două,este întregit cu notele de jurnal clar -fragmente de o sinceritate frustă dublată de unadevărat talent literar.Între paginile volumului de faţă stă viaţaunei femeie-artist. O femeie care nu a făcutcompromisuri şi care a reuşit într-um sistem încare mulţi artişti-bărbaţi chiar au clacat.Ca o Vitoria Lipan, pornind din locurilesale natale, din Nordul Moldovei, SuzanaFântânariu şi-a dus ,,războiul” personal înnumele Artei. Mereu conştientă de propria-ivaloare, a tras din greu, nu o dată înghesindu-şi lucrărilemai apoi premiate cu aur, în spaţiul impropriu pentru unatelier cum ar fi meritat.Sunt note şi reflectii de luat aminte în paginile cărţii, înunele m-am ,,recunoscut”, în altele am observat cum, multmai puternică decât mulţi dintre noi, Artista a atinsdesăvârşitrea artei sale printr-o îndârjire sisifică dublatăde harul pe care l-a primit de Sus şi nu l-a trădatniciodată.Există o pagină care m-a făcut să vibrez şi să înţelegdincolo de cuvinte, secretul succesului acestei Doamne,care nu a uitat nicio clipă de unde îşi trage sevele. Este unfragment pe care îmi face bucurie să-l redau întocmai:,,I-am arătat mamei o xilogravură cu ,,dragoni”încadrată cu ramă de lemn făcută de Erdey Bacsy. Ea aprivit-o insistent cu ochişorul stâng şi a exclamat „iatăşarpele”! A îmbrăţişat-o strângând-o la piept şi mi-a spushotărât: „este a mea”!.Mai târziu, în altă vacanţă, am văzut această lucrare încăsuţa de vară de lângă păr. Era expusă deasupra patuluiei pe peretele dinspre apa Moldovei. ”Dragonul” subluciul sticlei părea ca un val... N-am ştiut niciodată ce aînsemnat pentru nopţile ei albe acest dragon negru. Certeste că a murit cu inima arsă de dor: „ai plecat de lângămine, vorbesc cu glas, singură te caut pe afară, prin casă,te port în gând, plâng, te strig, aştept să te văd, dardegeaba, nimeni nu te înlocuieşte, ca să uit de supărare”.Aş fi avut tot dreptul la o lacrimă citind aceste rânduricare nu pot fi explicate în sintagme oricât de meşteşugite.Am simţit şi eu impactul, punctul acela de interferenţădintre Cosmos şi Terestru, acel loc unic în care se naşteun copil ce va deveni cu siguranţă celebru. Am descoperitContinuitatea în femeia care ,,adoptă” cu voluptatematernă ,,dragonul” - pentru că el, ,,balaurul” în cazul defaţă, era simbolul legăturii de sânge dintre mamă şi fiică.Am regăsit rosturile ancestrale ale vechii Dacii, putereape care ţi-o dă simbolul şi ţărâna şi Dumnezeu Însuşipentru a putea transforma un material oarecare în operă deartă. Totul este alchimia a cărei formulă o deţin de laÎnceputuri numai iluminaţii.În aceste zile în care se vorbeşte mai mult despresărăcie decât despre mântuirea românilor prin Artă, iatăcă o carte care promovează opera şi viaţa unei artiste detalia Suzanei Fântânariu face mai mult decât sute desemnături pe o petiţie.MELANIA CUC66

Interviu“Lucrările tale vor deveni, la un momentdat, substantive comune”Artist reprezentativ al generaţiei ’80, Marcel Lupşeeste pictorul nepereche, cu care îţi face întotdeaunaplăcere să dialoghezi. L-am vizitat înatelierul de creaţie de la FilialaUniunii Artiştilor Plastici Bistriţa-Năsăud, imediat după lansareamonumentalei lucrări monografice“Marcel Lupşe - Un pictor”. Estenăscut la 21 august 1954 la Dej,judeţul Cluj, absolvent al Institutuluide Arte Plastice “Ioan Andreescu”,actualmente profesor la Liceul deArte Plastice “Corneliu Baba”Bistriţa. Din anul 1989, este membrual UAP, secţia pictură. A avut zeci deexpoziţii personale la nivel naţional,dar şi internaţional, în Chişinău,Zielona Gora, Budapesta, Venezuela,Paris, Besançon, Istanbul, Japonia,Toronto, Sofia etc. Este deţinător anumeroase premii: “Lascăr Viorel” -Piatra Neamţ, Saloanele Moldovei,Ordinul Naţional “Serviciulcredincios în rang de cavaler”, Saloanele “LiviuRebreanu”, expoziţia de la Sofia etc.Rep.: - Vă mai amintiţi de primul tabloumarca Marcel Lupşe?Marcel Lupşe: - Nu ştiu dacă îmi amintesc deprimul, însă am o poveste frumoasă cu prima expoziţie.Eram în ultimul an, student, în 1979, la Institutul de artă“Ioan Andreescu” din Cluj-Napoca şi maestrul meu,Vasile Crişan, m-a convins să ies în public cu o expoziţiepersonală. Am expus 19 lucrări la Casa de Cultură aStudenţilor din Cluj, în foaierul Sălii de spectacole. Acelelucrări nu se mai află în colecţia mea, dar am reproduceridupă ele şi în albumul pe care l-am editat de curândfigurează şi câteva din lucrările de început.Rep.: - Care a fost tema primelor lucrări?M.L.: - Nu a fost o expoziţie pe temă, eraupeisaje, portrete şi naturi statice.Rep.: - Ce a reprezentat pentru dvs. primaexpoziţie?M.L.: - E un lucru curios, prima expoziţie miadat încredere să merg mai departe. E foarte important săte confrunţi cu publicul, cu părerea spectatorului, aiubitorului de artă. Acest lucru e în măsură să te fortificeşi să-ţi dubleze elanul.Rep.: - Care este proporţia muncă/ talent?M.L.: - E foarte important talentul, pentru cădacă nu îl ai, nu poţi să simţi şi să sesizezi frumosul dinjurul tău, dar talentul nu face singur edificiul careînseamnă pictură.Rep.: - Talentul trebuie şlefuit printr-o şcoală?M.L.: - Cred că da. Dar printr-o şcoală în caretrebuie să ai neapărat şi un maestru. Sunt multe lucruri pecare le poţi descoperi în timp îndelungat, dacă nu ai unmaestru care să-ţi arate şi să depăşeşti fazele de început,descoperirile să vină în urma muncii tale în atelier îndirecţia pe care mergi, nu în domeniul mijloacelorartistice. De la un maestru poţi învăţa foarte multe, de laprepararea suportului şi a culorii, până la o anumităfilosofie pe care încet ţi-o croieşti singur şi pe care ţi-odezvolţi pornind de la un dat pe care maestrul ţi-l oferă.Rep.: - Credeţi că elevii dvs. îl vor depăşi pemaestru?M.L.: - De ce nu. Suntlucruri normale şi depăşirea asta arputea fi în sensul în care mulţidintre ei vor îmbrăţişa această cale.Nu e deloc uşoară. Asta ar însemnacă eu, ca profesor, mi-am făcutdatoria şi nu numai că i-am sprijinitdidactic, dar mai mult decât atât leamdeschis gustul pentru artaadevărată.Rep.: - O definiţie ageneraţiei ’80.M.L.: - Generaţia meaeste formată din oameni extrem detalentaţi şi foarte deschişi. Au avutmulţi dintre noi perioade deexperimentalism, în care am căutatdirecţii noi de afirmare, deexplorare a realului şi foarte mulţisunt cei care şi-au găsit un drumpropriu. Mă gândesc la colegii mei de filială, Miron Duca,Vasile Tolan, Mihai Chioaru de la Bacău, Dan Crecan dela Alba Iulia, Marcel Bunea de la Bucureşti, Petru Lucaci.Rep.: - O caracteristică a generaţiei de azi.M.L.: - Cred că cele mai bune definiţii se potda făcând parte din generaţie. Atunci nu rişti să greşeşti,dar pe generaţiile mai tinere le văd foarte dornice deafirmare şi extrem de muncitoare, de atente la tot ce seîntâmplă în jur. Probabil şi datorită deschiderii care existăşi la noi după Revoluţia din 1989. Sunt generaţii mainorocoase pentru că au posibilitatea de la început să seafirme în plan internaţional, nu numai în plan naţional. Aila dispoziţie internetul, foarte multe concursuri. E una săvezi galeriile din Veneţia sau Paris, viaţa artistică dinmarile metropole la 20 de ani şi alta să ai contact cu ele la50 de ani când deja eşti format, când foarte multeinfluenţe nu mai pot fi asupra ta. E foarte important însăsă fii deschis şi la 50 de ani, la influenţe nu neapăratcapitale, să fii deschis la nou. Arta întotdeauna are aceadoză de inefabil care te uimeşte la orice vârstă.Rep.: - Ştiţi numărul expoziţiilor pe care le-aţiavut?M.L.: - Albumul monografic are un apendicefoarte serios, la care am lucrat mult şi care conţine reperebiobibliografice. Am o bibliografie destul de amplă cuarticolele, cronicile plastice, prezentările cataloagelor deexpoziţie. Este prezentă şi o antologie de astfel de texte,nu doar repere bibliografice, ce întregeşte albumul şiimaginea artistului Marcel Lupşe.Rep.: - Trebuie urcate anumite trepte pentru aavea un album monografic?M.L.: - E normal acest lucru. Ca să ai omonografie, trebuie să ai cu ce s-o umpli, o activitate mai67

îndelungată pe care s-o aduni între copertele unei cărţi.Trebuie articulată o carieră până la urmă. Lucrul acesta l-afăcut foarte bine Mircea Oliv, care are un textmonumental despre mine extrem de coerent şi de profund.El este sprijinit de doi contraforţi, Dan Hăulică şiAlexandru Mircea, cu o descriere a periplului meu plasticde 30 de ani într-o manieră extrem de închegată.Rep.: - De ce Marcel Lupşe aduce lumea însălile de expoziţie?M.L.: - Probabil că sunt mulţi iubitori aipicturii lui Lupşe. În ultima vreme, la toate expoziţiile,publicul vine în galerii. E un lucru foarte bun pentru că înritmul acesta trepidant, agasant al vieţii cotidiene, avemtoţi nevoie de clipe de linişte sufletească, de clipe debucurie pe care arta ni le poate da cu prisosinţă.Rep.: - Divinitatea a fost alături dedumneavoastră de-a lungul carierei?M.L.: - Cred că Dumnezeu e acolo sus şiveghează foarte bine asupra artistului, pentru că ai demulte ori senzaţia că în clipa în care ai terminat o lucrarebună, ai o legătură directă, verticală cu el. În arta mea suntcâteva cicluri în care trimiterile sunt directe la divinitate,ciclul de Florile Domnului, acele mănunchiuri de busuioccare însoţesc şi ritualul creştin, dar şi viaţa cotidiană,pentru că Florile Domnului sunt şi în biserică şi pe prispacasei, un crâmpei de frumos pentru că forma lor şi aluralor te duce întotdeauna spre sentimente profunde.- Viaţa dumneavoastră se confundă cu arta?M.L.: - Mi-ar plăcea să cred că aşa e. Suntmulte lucruri în viaţă pe care eşti nevoit să le faci şi credcă asta se întâmplă tuturor, dar faptul că în fiecare zi aicontact cu atelierul, în fiecare zi discuţi despre artă, astaface ca viaţa să nu se poată separa de artă.Rep.: - Aveţi timp şi pentru pasiuni?M.L.: - Nu prea am timp, însă mi-a plăcutîntotdeauna să pescuiesc. Iubesc mult delta, ceea ce seoglindeşte şi din arta mea. Îmi place să călătoresc, măîntâlnesc cu alţi oameni, cu alte medii, cu alte stiluri deviaţă, e întotdeauna un prilej de îmbogăţire şi totodatăapare în acele clipe dorinţa de a te întoarce şi de a teapuca din nou de lucru.Rep.: - Mesajul pe care îl transmite MarcelLupşe prin artă.M.L.: - Nu mi-am propus un astfel de gând,neapărat să emit un anume mesaj. Însă cred că dacăoamenii vin la expoziţiile mele, dacă se interesează şidacă apar articole, cronici plastice, atunci când expunînseamnă că am reuşit să redau acel ceva pe care nu-l potnumi, să dăruiesc lumii o clipă de lumină, să reuşesc să-ifac să-şi pună o întrebare sau să redescopere lucruri pelângă care au trecut şi nu le-au sesizat, să redescoperefrumosul din lucruri şi din oameni, înseamnă că menireamea mi-am atins-o. Mesajul odată cu fundamentareaoperei vine de la sine prin stilul pe care ţi-l creezi, reuşeştila un moment dat ca lucrările tale să devină substantivecomune: am o casă, am o maşină, am un Lupşe. Prin forţalucrurilor probabil că ţi-ai atins şi tu ţelul şi arta ta ajungesă facă parte din lumea asta creată de Bunul Dumnezeu caun lucru firesc.MENUŢ MAXIMINIANun alt fel de recenzie la volumul “Nicăpetre”- Care Spanie? Hai că acum chiar ai luat-o razna, dencepicu gogonata încă din titlu, doar e limpede pentrutoţi că în Spania n-a ajuns maestrul!- Ba vă spun eu că da, anume alaltăieri, de la amiazăpână spre miezul nopţii, parol că nu mint, staţi să văexplic.Aşadar, alaltăieri după prânzit, mă aşez pe canapeala sortat corespondenţa şi mă înham la muncă grea: unvraf de hârtii adunate în lipsa noastră, de două luniîncoace, câtă vreme am fost itineranţi prin lume.«Ce mai tura-vura, destul cu amânatul, acu´ e acu´,`pas de citeşte! » Aş vrea eu să le trec doar de la stânga ladreapta, cum făceam cu manualele şi caietele pentru adoua zi, când le mutam în ghiozdanul de şcoală, dar nuţine.Citesc în ziarul adus din Canada că la CâmpulRomânesc din Hamilton a avut loc în luna augustSărbătoarea Românilor şi aflu că Maestrul Nicăpetre arealizat acolo un grupaj de sculpturi reprezentând scriitoriromâni din exil. Îmi vine-n minte plăcuta duminică deiulie, când l-am văzut lucrând la scriitorul exilat HoriaStamatu. Eram chiar în curtea atelierului sculptorului dinScarborough. Mă întreb dacă bustul şi-o fi găsit deja locullângă colegi, acolo la Hamilton.Ce atmosferă autentică, câtă naturaleţe în vorbe, îngesturi şi-n idei, cât bun gust şi sinceritate, ce armoniedeplină în spiritul libertăţii mi-am gustat în timpul scurteivizite la atelierul din hambar!Nici gând să fac apologie aici. Ar fi exact opusulfireştii detaşări din după-amiaza tihnită de creaţie pe caream avut prilejul s-o contemplu. Cei doi sculptori-prietenise înţelegeau prin schimbare de zâmbete. MaestrulNicăpetre şi Domnul Adrian Pora, alt sculptor româncanadian,în comunicare fără fasoane, fără pic dedezacord!Şi, în fond, cine sunt eu să-mi dau cu emfază părerea,de parcă poţi să surprinzi în cuvinte aşa vârtej de impresiişi de idei, de sensibilitate împerecheată cu luciditate, cânddau ele năvală? “Can you tell a green field?” - clipeam lavederea splendorii naturii din parcul care îmbrăcineazăatelierul artistului cu verde nesăţios. La fiecare privirezâmbăreaţă care se întâmpla să-i scape şugubăţ, mi seconfirma impresia inexplicabilă cum că parcă ne-amcunoaşte tare de demult. Statura sveltă şi vorba plină dehar contarziceau permanent portretul-robot evident eronatde artist consacrat la vârstă respectabilă cu care venisemeu înarmată. Îmi venea să strig: “fugi, Dom’le, că nu tecred…”Nici nu bag de seamă cum am şi căzut în mreajaamintirilor, soarta gândurilor mele pe ziua de azi epecetluită de pe-acum. Bag un ochi indiscret încorespondenţa de E-mail pe care autorul ne-o pune cuamabilitate la dispoziţie şi aflu că exact acum, pe 29august, poate nu chiar la paişpe fix, dar cam pe acolo,maestrul-prieten aterizează în România, în drum spreBrăila natală.68

“Măi să fie, cum s-a broditsă survoleze taman acuşicaaerul de deasupra capuluimeu!” – zic în sinea mea şiadaug de la mine o urare să-imeargă bine, Dumnealui şisoţiei, pe drum. Să-i iasătreburile prin ţară aşa cum şiadorit de atâta vreme! Nu dealta, dar ştiu pe pielea mea cegânduri ne apasă pe noi, ceidin afară, ori de câte ori neapropiem de matcă. Seamestecă bucuria revederii cuteama de a nu fi dezamăgiţi,chit că până la urmă, ori căvrem ori că nu vrem, tot o să avem parte de amândouă.Aşa că le doresc în gând mai mult de primul fel şi câtmai puţine din al doilea. Avansez în lectură, curioasă depe-acum ca un “insider” care mă aflu. Poate că şiMaestrul va avea parte de întâlniri pline de har, cuoameni sensibili, cu minţi înaripate. Dar îmi fugegândul la un eseu plin de obidă de-al lui MirceaCărtărescu, în care descrie atât de dur cercul vicios alisteriei provocate de stres, cel care provoacă lipsa acutăde zâmbete în România. Să dea Domnul să nu-i iasă încale sculptorului canadian şi alor săi decât excepţiile dela regula asta amară! Să-i ferească de “starea continuăde explozie” şi de “tensiunea continuă la nivelul vieţiicotidiene” (n-am zis-o eu).Dar ca să fii stresat trebuie să te mai şi laşi un picuţ.Ori, aşa cum l-am cunoscut eu pe Maestrul Nicăpetre, nulvăd sensibil la nevroze. “Sau poate mai ştii?” – zic însinea mea şi bag la sacoşa de plajă volumul “Nicăpetre”,scos de Editura Istros în 2004, ca să “studiez problema”mai îndeaproape, să am ce răsfoi la Meditarană, nu laPontul Euxin.Zis şi făcut, parchez maşina la repezeală, trag bilet deparcare pentru o oră jumate şi huşti pe plajă la căldurică,până nu trece vara, că septembrie e pe noi. Pun prosopulpe-un petec mic-mic, a naibii de plină e plaja azi, de parcăam fi pe vremuri la Mamaia! Şi dă-i frate cu cititul,pagină de pagină.Primul contact îl am cu degetele, palpând conturulfotografiei lipite în carte; buricul arătătorului se simteflatat că e şi el întrebat să-şi dea cu părerea. Simţurile seascut, gândul mă duce la formele frumoase alesculpturilor Maestrului, la materia cărţii ăsteia în sine,pentru că despre ele e vorba aici. Oare s-o fi gânditautorul să ne dea un “os de ros”, ceva la mână ca să nuuităm că e vorba de o daltă, când a pus ca din întâmplarereliefuri fine pe coperţile cărţilor sale, să ne fugă degetelefebrile, să ne ceară instinctiv mai mult?Dintre pagini, sare pe mine un interlocutor la fel devivace şi de natural ca omul pe care l-am avut în faţă pe29 iulie. Înţeleg acum că verticalitatea staturii lui sveltenu e doar pe dinafară, ci şi pe dinăuntru, cu rădăcini întruncaracter solid, fără ocolişuri, fără nevoi de disimulare,fără vorbă-n două ape, fără şmecher dublu înţeles, cum sepoartă mai nou pe la amatori. Nu găseşti nimic ambiguunici în impresionantul drum de formare al artistului,limpezi sunt multiplele studii şi pregătiri temeinice pe laşcoli, la fel aprecierile elogioase de la personalităţi devaloare. Nu-i loc de vreundubiu, nu tu “voi ce-n lumecântaţi/ pe la televizor/ nuuitaţi c-aveţi fraţi/ pe laConservator».Dar parcă am maiavut odată tema asta: cinesunt eu să-mi dau cupărerea? Zic şi eu acolo, căcie grozav şi înţeleg că tocmaipentru că nu scoate nimănuiochii cu meritele astea e şimai mare. Atât am zis,părerea mea, nimic maimult.Parcurg cu sufletul la gurăînceputurile la Brăiliţa, mă regăsesc în atitudinea deveneraţie şi de respect faţă de profesori, în cuminţenia cucare ascultam povaţa părinţilor noştri “să asculţi de ei, căştiu ei de ce cer asta de la tine”. Mă prinde în vârtejentuziasmul anilor de studii, cu mentori şi colegipişicheri, cu minţi agere şi cu limbi ascuţite, cu bancurisavuroase pe care le vehiculam cu toţii. În mijloculnostalgiei loveşte parşiv ca un vas spart nedumerireaperplexă de după, trezirea brutală din visul frumos: şoculamestecului activiştilor zeloşi în hora muzelor.Ce caută ei acolo?! Simt aproape pe pielea mea cumcreşte deziluzia în sufletul dezamăgit, cum se risipescidealurile în patru vânturi, cum se umple inima de amar şicum se infiripă dorinţa de a nu mai fi parte dincaraghioslâcul ăsta anarhic, sclavul inculturii de substema partidului.Zic că simt la fel pentru că ştiu de la părinţii mei, cumprea bine am simţit când neputinţa se făcea stăpână pestetinereţile lor, cum ignoranţa se autoînscena, serbându-seca învingătoare. Mă prinde-n hora amintirilor sculptorulscriitor,la fel de sincer şi de direct în mânuirea stilouluica şi cu pensula sau cu dalta, fără patetisme sau măşti,fără emfază găunoasă, fidel aceluiaşi crez întrudemnitatea cea dreaptă.Cum să nu mă minunez dacă se mai găsesc şi astăzipersoane care întreabă nelămurite “de ce-ai plecat,Dom’le?”! De parcă nu e clar pentru toată lumea. Deparcă contează că ai răbdat ceva foame, poate mai abitirdecât la tine acasă, într-o Grecie, o Italie sau o Canadăcare nu te-a iubit poate chiar ca propria ta mamă!“Libertatea de a exprima până şi cea mai neghioabăpărere, asta e bogăţia cea mai de preţ” – am citit eu peundeva. Intuiesc din paginile cărţii că autorul îmi dădreptate.Cuvintele prind sens în felurite direcţii deodată, unele oiau razna, se opintesc împotriva gramaticii strâmte, altelese apleacă într-o rână şi strecoară în cursiv câte o vorbămai ticluită, invitându-mă să citesc mai pe îndelete, altelese strecoară neterminate la sfârşit de frază, de parcă arrefuza să umble cu tinicheaua de coadă. Ba şi mai şi,unele o iau brambura prin străini, circulă în straie de laParis, ilustrând franţuzit amintiri din Bucureştii de altădată, din “epoca de aur”.Foto: Dezvelire Aron Cotruş, bust bronz (2002) -Rotonda Scriitorilor Români de la CâmpulRomânesc, Hamilton, Ontario, Canada.69

Apoi iar replici de bun simţ, constatări de om cupalmele deschise spre cer a strigare, între ciocan şinicovală. Nici urmă de grai de mahala, nici vorbă devreun reproş politic, doar câte o anecdotă plină de tâlc, cupoantă savuroasă, fără ascunzişuri, mai bună decât o sutăde cuvântări. Limbă fără proptele, fără lemn (ăla e maibun pentru cioplit), fără cizelări în spiritul de, veziDoamne, “politic corect”, cu toate astea fără iz de vulgar.Pur şi simplu cuvinte, la locul lor, drepte, cum se cuvinela omul care n-are nimic de adăugat, şters, încondeiat saude fardat.Mă vizitează gândul că artistul scrie cum sculptează,solid şi material, direct, sincer, fără ocolişuri, fără loc deîntors, dintr-o bucată, “ce-i in guşă, şi-n căpuşă”. Dacă n-ar fi deja uzat în conotaţii negative, aş zice “artist plenar”.“Noaptea scriu” – şi bine faci, Maestre, că uite cum ne ieigândurile rele, alea care nu merită osteneala, făcându-nesă uităm de toate ca-ntr-un film palpitant!Dau o fugă-n Mare, că tare m-am înfierbântat şi cât pece să uit de scaldă, de-atâta citit. Dar parcă e-un făcut cuvalurile astea, “de unde-or mai fi ieşit?”- vorbaregretatului Sorescu, că nu ţin minte să mă fi bătutvreodată Mediterana cu aşa vehementă convingere,împingându-mă pas cu pas, plină de spume, înapoi laprosopul meu cu sculpturi “la pachet”.Cuibărită cuminte, cu cartea pe genunchi, privescfacinată la fantasmele cioplite dintr-un vis pe care parcă l-am avut, dar l-am uitat: cariatide, fauni şi nimfe, regi,regine şi printese, Adam şi Eva, piatră încremenită subformă de umbră compactă, binecuvântată artă! Vădminuni făptuite cu ingeniozitate, din te miri ce, dintr-otreaptă de scară rămasă de pe la o casă boiereascădăramată de tovarăşi sub domnia proletcultismului, sau,mai târziu, din cel mai bun lemn canadian, găsit … tamanprin gunoaie (din mucegaiuri şi noroi?).Din loc în loc, fotografii din realitatea cealaltă, cu unsculptor care mă priveşte din lumea surprinzător dematerială şi de asemănătoare cu cea în care trăiesc şi eu.De parcă ar vrea să mă avertizeze să nu alunec preadeparte în vis, căci uite şi viaţa ce derdeluş pregăteşte, cutoţi tovarăşii ăştia, oameni care făceau şi ei acolo ce secerea de la ei şi din când în când mai catadicseau să-lbage în seamă şi pe însinguratul care se gospodărea cumputea, instalat în oaza lui de libertate din Intrarea Mieilor,10.- Stai puţin, Intrarea Mieilor ai zis?! Acolo unde acumo jumătate de an, pe ploaia care nu mai înceta, mi-ampierdut paşii, căutând un loc aflat în cu totul altă parte.Înţeleg acum de ce strada liniştită mi s-a părut atunci aşade familiară şi n-am vrut în ruptul capului să întreb niciun trecător pe unde mi-e drumul, eu fiind sigură că ceeace caut trebuie sa fie pe undeva pe aproape.S-a dovedit până la urmă că adresa pe care o căutam nuera deloc aproape, dar relevanţa tot nu s-a pierdut. Vezi,Intrarea Mieilor încă mai inspiră şi astăzi la căutat cevaanume: paşii.Toate bune şi frumoase, câtă vreme doar mintea îmizburdă cu paginile cărţii, dar ce mă fac când gândurilesprintene gâlgâie la suprafaţă şi mă învelesc într-un râshomeric, ca acum, în plină plajă, pe Costa Blanca?Explodez în cascade la vorbele Maestrului când acceptă înfranceză politicoasă invitaţia de a expune într-un muzeudin străinătate: “- Pur cua pas? Il i a lon tam că jatan iunocasion parei!”-Bată-te norocul, Maestre, că mă fac de râs pe toatăplaja! Mă hlizesc de una singură, se uită lumea la mine cala urs.Acum bag de seamă că familia de pe cearşeaful din faţamea vorbeşte româna. E mică lumea! Puştiulică e bouchebée,cu lopăţica în mână, holbându-se la mine cum râd caapucata. Degeaba-l strigă maică-sa disperată: “Daniel!Hai la mama să te îmbrac, că mergem!”; el parcă s-amolipsit de la sculpturi, a încremenit într-o manierăplastică.Mai bine mă duc şi eu acum, că habar n-am cât o ficeasul, să nu-mi expire timpul de parcare.Ba bine că nu! Maşina stă de-o jumătate de oră cu biletexpirat. Noroc că încasatoarea mănâncă un măr pe-obordură, la poveşti cu un puştiulache pe rotile.-Se vede că-mi purtaţi noroc, Maestre, de nu m-aîncondeiat harpia. Poate că aţi îmblânzit-o prin telepatie.Multe sunt proiectele la care aţi lucrat fără răsplată, darmăcar unul din ţeluri vi l-aţi atins: noi, cei care debunăvoie şi nesiliţi de nimeni ne aşternem pe incursiuni înoperele Dumneavoastră până uităm ce-i nemijlocit subnasul nostru, ne simţim răsplătiţi din plin şi vă suntemrecunoscători. Am încredere că multe din exponatele careîncă nu şi-au găsit locul unde s-ar cuveni vor primicândva o şansă, aşa cum au primit cele aduse în casa de laBrăila. Căci aţi convins cu siguranţă pe mai mulţi, nunumai pe mine.Revin la după-amiaza mea, încheiată cu seara latelevizor, după cum urmează: pe ecran – meciul; în faţaecranului – eu, cu nasul de pe-acum în cea de-a doua cartescrisă de Dumneavoastră, după ce prima s-a devorat ca dela sine. V-aţi temut cumva că mi le daţi doar ca să le punîn rând la bibliotecă?.Nu mă întrebaţi cât a fost scorul, nu mai ştiu nici cine ajucat. În pauză, fără vreun îndemn precis, soţul meu abătut un cui solid în perete, atârnând ca din întâmplarebasorelieful Dumitale Maestre, Cântec, adus de noi cumare grijă din Canada.Mai târziu, cu cartea pe noptieră, am adormitminunându-mă de simplitatea logicii de bun simţ: arta nuare nevoie de mesaj ideologic. Ce simplu e în fond sărămâi fidel conceptului pur, neinterpretat în nici omanieră, decât în a ta proprie, fără substrat politic. Paresimplu, dacă ştii unde e îngropată rădăcina. CaDumneavoastră.N-am căderea şi nici poziţia să vă felicit, dar amplăcerea să vă mulţumesc. Pentru tot.Sunteţi prezent în Spania, după cum vedeţi, deja sunteţiaici (da, da, am văzut că în tinereţe aţi început sculptândun Don Quijote). Renumele vă precede pe Peninsulă. ŞiCântecul…GABRIELA CĂLUŢIUBenissa, august 2007, Spania70

Când l-am poftit să citească dialogul pe care l-amavut amândoi prin anul 1966 (aşa cum este redat încartea mea) în Clubul Internatului Liceului dinSărmaşu cu ocazia unei întruniri tovărăşeşti (aşa senumeau cele câteva ore de dans organizate subsupravegherea pedagogului, profesorului de serviciu,etc…), Gicu m-a privit surprins, apoi emoţionat a cititfragmentul:- Deci aşa ţi-am rămas în amintire, colega?!- Cred că aşa erai: nu deosebit de preocupat dematematici, dar foarte sensibil şi atent la frumoasele dinliceu (şi nu erau puţine…)! Poate ţi le-ai amintit atuncicând ai sculptat Fiţoasa, ori Amor…. Un şir de surprizedupă acel telefon!...- Milu Urzică, fostul nostru coleg mi-a spus pe undeaiemigrat, şi că exişti ca profesor, scriitor…, deci şi tueşti o surpriză!– După atâta vreme!…, dar acum tu eşti debutantul şirepet, surpriza pentru a fi creat ceea ce mi-ai arătat azi,pentru că gândindu-mă la adolescentul de-acum …nu maispun câţi ani, nu-mi este prea uşor să mi te imaginezlucrând cu atâta migală şi răbdare, descoperind formele,resursele de expresie pe care lemnul ţi le oferă (pe care leoferă celor care-l privesc cu ochi de artist, celor cuimaginaţie)! Aşadar te rog, Simion Legian să spui celorcare-ţi vor vedea lucrările, ce te-a determinat ca pelângă arta fotografică să încerci şi sculptura, şi desigurcâteva lucruri despre tine!– De când mă cunoscvecinii, prietenii şi colegiispun că aş fi venit pe lumeprin martie 1948. M-amnăscut la ţară, aproape deun lac ce-mi oferea nunumai posibilitatea de-apescui, dar şi un peisajminunat, de unde am plecatcu pluta… să studiez la oraş.Mi-au plăcut materiilelegate de mecanică, deaceea am terminat T.C.M-ul,Arta Fotografică şi amurmat cursurile pentru unatestat în domeniulProtecţiei Muncii. Am lucratîn aceste domenii timp de 38de ani, după care am ajunsîn sfârşit să fac ceva pentrusufletul meu, să sculptez -lucru pe care mi l-ampropus mereu şi pe care l-am tot amânat din lipsă detimp. Se spune că fiecare omare câte-o păsărică; cine măcunoaşte afirmă că eu am uncuib întreg..., în aşa demulte lucruri mă implic, şise pare că unele-mi şi reuşesc Fiind un fotografîmpătimit, la un moment dat am simţit nevoia să fac pasulurmător, adică să încerc să cuprind obiectul din toateunghiurile. Doream să trec de la obiectul în plan laobiectul în spaţiu. Mediul care mi-a permis acest lucru afost sculptura în lemn pe care am început-o prin 1979relalizînd primele lucrări timide, pe care le ascundeam deochii colegilor şi familiei. Anii au trecut, numărullucrărilor a crescut; unele din ele au o deosebită legaturăsufletească cu evenimentele din familie: Antilopaafricană, Aniversare, Arborele genealogic...- Care a fost prima lucrare, sau prima încercare?–Prima încercare? Mai întâi de toate a fost emoţia,frica să nu mă accidentez cu sculele mânuite numai dinmână fără lovitură de ciocan şi emoţia aşteptării finaluluiimaginat. Aşa au apărut de exemplu Ochiul şi Acvariu.– Cât de importantă e contribuţia formei oferite delemnul neprelucrat, a sugestieipe care ţi-o oferă aceastăformă pentru viitoarea lucrare?– De când mă ştiu am avuto curiozitate ascunsă pentrulucrurile pe lângă care uniitrec nepăsători. Făcând multedrumeţii la ţară, sau prinanumite zone turistice, amdescoperit forme ciudate pecare numai natura poate să lenască şi care tin de imaginaţie,aş zice de imaginaţia naturii!...Lemnul în natură este o sursăinepuizabilă de inspiraţie, maiales pentru un ochi rafinat carepoate selecta pentru montajelemente interesante. Aşa auapărut: Monstru; Trofeu, Panăde lucru, Simbioza...– Ai avut un sculptor dreptmodel, sau un îndrumător?- In tot ce am făcut pânăacum, singurul ajutor pe carel-am primit au fost cursurilede desen din anii în carestudiat arta fotografică sidesenul tehnic.Foto: Simion Legian, Lapândă71

Dacă vizualizezi în spaţiu un obiect şi poţi să-l puimai apoi pe hârtie din mai multe unghiuri cusiguranţă vei reuşi să-l redai prin sculptură.- Desigur ai o lucrare preferată care te exprimă celmai bine ca meşter, ca om…- O lucrare preferată? Gândindu-mă la tot ce amsculptat în 30 de ani nu pot numi una mai aparte,deoarece pentru mine toate sunt la fel de interesanteindiferent de complexitatea lor deoarece în fiecaream pus putin suflet, iar cind am lucrat la ele amrenunţat la alte lucruri pe care nu le-am considerataşa de importante. Nu mi-am propus niciodatătermene pentru finalizarea unei lucrări; am muncitcu calm şi cu răbdare până la final şi am transmisstilul acesta de lucru şi copiilor mei. Se pare că introoarecare măsură am şi reuşit.- Cu câte expoziţii te lauzi?– Tocmai spuneai că-s debutant… N-am prea avutcurajul!– Sper că deşi… întinereşti, vei continua sălucrezi. Pe lângă puterea de sugestie, prin liniaesenţializată, sculptura ta se caracterizează prindimensiunile miniaturale, ce presupun şi odrămuire bine gândită a volumului care săpermită îmbinarea formei, expresiei a culoriichiar, - toate realizate cu multă energie şiconcentrare! Te-ai gândit sa abordezi lucrări dedimensiuni mai mari?- „Pofta vine mâncând”... Sigur că aş face lucrăride dimensiuni apropiate de realitate; pentru aceastaînsă ar trebui altă dotare, alt spatiu....- Am înţeles că Aniversare este dedicatăDoamnei tale. Fiind de faţă la discuţia noastră încerco întrebare de baraj…Atâtea trepte ai avut desculptat/urcat până ai cucerit „ turnul”?!– Am incercat să urc 60 de trepte cu ocazia uneianiversări..., după 38 de ani de căsnicie dar numaiam incercat, pentru ca nu am reuşit s-ajung laînălţimea turnului în care se află “criticul” meu deartă!... Voi persevera promit, şi sper să am curajulîntr-o zi să mă prezint în faţa lumii cu ceea ce ammeşterit în atâţia ani!.- Meştere îţi mulţumesc pentru surprizele oferite,îţi doresc în continuare inspiraţie tinerească, modelepe măsură… şi succes cu apropiata expoziţie!Cluj- Napoca, 29 martie, 2010IULIAN DĂMĂCUŞLiteratură şi filmTren de ora 18:00. Un personal care vine de laOradea, curgând spre Cluj. Sfârşit de week-end. Data de 2mai, 2010. Urc la Ciucea. Nu mai sunt locuri. Abiaavansez pe culoarul încălzit, transpirat, înţesat cu mirosurifetide. Tineri, tineri... Veseli, beţi, tatuaţi. Gălăgioşi. Miamamintit de proverbul mamei: „Fă-te frate cu draculpână treci puntea!”. Mi-am luat ochelarii de pe nas. O fatăîn transă îi ruga pe toţi: „Făsex cu mine!”. Nimeni nureacţiona. Un băiat a simţitnevoia să-şi arate goliciunea.Numai că vine vremea loviriicu capul... În cazul acesta, omână ruptă, zdrobită,masacrată. Un tânăr a ieşit pegeam – de jumătate – ca săzboare... Un stâlp rebel i-adistrus mâna. Sânge pe geam,sânge pe bagaje. Veseliegenerală. Victima coboară îngara Poieni. Are un zâmbet tâmp, pierdut. Sângele curgepe tricou. Un prieten îl ghidează. Paleta impiegatuluialunecă de emoţie, ca într-o comedie de Menzel.Vine vremea lovirii cu capul în zid. Cu mâna. Sunttinerii de vină sută la sută? O culpă socială poate fidecelată? Ce le oferă societatea? În anul 2000, Teatrul dinTârgu-Mureş a prezentat spectacolul Eu când vreau săfluier, fluier, de Andreea Vălean, în regia lui Theodor-Cristian Popescu, avându-i în distribuţie pe Delia Martinşi Sorin Leoveanu. Mese şi gratii, ton percutant, semnalde alarmă. Iar acum, filmul cu acelaşi titlu, realizat deFlorin Şerban, cu George Piştereanu, Ada Condeescu,Mihai Constantin, Clara Vodă etc. Film excepţional, cu...tăietură fixă, clară, şocantă, terifiantă. Tinerii şi detenţia.Ispăşirea şi iluminările. Nimic din Jurnalul fericirii deSteinhardt, dar nici din Femei în infernul concentraţionardin România, de Graţian Cormoş. Naraţiunea inundă depretutindeni, creează un suspens de zile mari şi pune – peneobservate – întrebări. Cine e de vină? Putem fisuperficiali în a da verdicte? Mai au importanţă detaliile şimicile incongruenţe narative? Rădăcinile culpei îşi ausorgintea în teritorii mai îndepărtate. În „Tribuna” nr.183/2010, Lucian Maier acuză o oarecare ambiguitate apoveştii. Nu ştiu dacă trebuie găsite defecte într-o operăveridică, rotundă. Impactul filmului este superiorspectacolului. Abia când l-am văzut pe George Piştereanula Berlin, cu ocazia premierii filmului, am înţeles marelelui talent. Discrepanţa flagrantă dintre firea lui „civilă” şimetamorfoza de pe ecran. Personajul reacţionează peultima sută de metri, atunci când – normal – trebuia să fieobedient. Revolta lui să fi fost un semnal de alarmă?Unde e vinovatul? Mâna plină de sânge din trenulpersonal să fi fost un avertisment ieşit din subconştientulunei generaţii fără un viitor sigur, palpabil, durabil?ALEXANDRU JURCAN72

Scena“Vraja” nu se rupe niciodată (III)-Cum se pregăteşte actorul Ion Săsăran, înaintea unuispectacol?-Pregătirea actorului dinaintea unuispectacol este diferită de cea a omului obişnuitcare se duce la muncă. Sunt unele diferenţe.În primul caz, al omului obişnuit –ca să spunaşa, există nişte automatisme de rutină, întimp ce în al doilea caz, ai obligaţia ca de la ozi sau seară la alta, să faci altceva. Într-un felte pregăteşti să intri în scenă jucând “Revizorul“, luiGogol sau “Hamlet” şi într-alt fel jucând “Ion“, dupăLiviu Rebreanu, “Moara cu noroc“ sau “Hagi Tudose”.O pregătire sufletească, mai precis psihologică aactorului înaintea unui spectacol, e nu numai o obligaţieprofesională, ci şi o necesitate, din care rezultă prestaţiape scenă a actorului interpret. Iată de ce apare ca onecessitate - şi este în practica profesională a actorului,prezenţa cu un ceas înainte de începerea spectacolului -în această perioadă se “intră în pielea personajului“, întimp ce actorul se îmbracă, în timp ce-şi face machiajul,în timp ce-şi repetă anumite replici sau scene dinspectacol, el încearcă să devină personajul pe care-l vorvedea şi auzi spectatorii.Un actor nu poate avea “o zi proastă”, cum se spune.Un actor nu are voie să greşească, deoarece spectatorul nuva veni încă o dată să-l vadă într-o “zi bună”. Asta sepoate şi se întâmplă la fotbal, unde spectatorul din tribunătrece foarte uşor de la urale, de la aplauze, la urlete şihuiduieli, în funcţie de “ziua cea bună” a fotbalistului.Nu m-am întrebat niciodată cum reacţionează înadâncul sufletului său spectatorul. Mi-a fost frică să măgândesc. Îmi vin în minte versurile marelui sonetistMihail Codreanu: “Mi-e inima un saltimbanc grotesc/Cum întâlneşti adeseori prin iarmaroace./ El vrea nuvrea e nevoit să joace/Pentru plăcerea celor ce-lprivesc.” Actorul trebuie să uite de necazurile, degreutăţile, de bucuriile chiar, ale vieţii sale personaleatunci când intră în teatru. Este fantastic de greu, dar nuimposibil. Altfel totul este o minciună, o prefăcătorie, iarspectatorul nu iartă niciodată.Teatrul este o mare dragoste, o imensă dragoste şidăruire. Nu poţi iubi minţind. Cel de alături va simţilucrul acesta, chiar dacă nu va spune nimic.- A întârziat actorul Ion Săsăran la vreun spectacol ?- A fi întârziat la un spectacol sau a lipsi e o problemăfoarte serioasă. Practic, nu ai voie să fii întârziat. Regulamentelede serviciu nu permit aşa ceva. Dar se mai întâmplă,nu pentru că actorii ar fi şi ei oameni obişnuiţi, cipentru că şi actorii greşesc şi desigur suportă consecinţele.Nu am auzit niciodată că un tren ar fi plecat la ora6.10, când acesta avea plecarea anunţată pentru ora 6.00din cauza unor călători veniţi cu întârziere.Cum se poate, deci, ca o sală plină cu spectatori săaştepte începerea spectacolului, pentru că un actor aîntârziat? Aşa ceva nu e permis.Se spune că la Comedia Franceză, într-o seară,spectatorii veniţi la unul dintre spectacole, au văzutarborat doliul. Surprinşi, aceştia au întrebat ce s-aîntâmplat, cine murise? Directorul a dat explicaţii,anunţând numele celui dispărut. Spectacolul s-asuspendat. După câteva minute de la ora la care trebuia săînceapă spectacolul, a venit şi actorul întârziat. Contrariat,acesta a mers la director care i-a spus sec „Am crezut căai murit, din moment ce nu ai venit la ora anunţată pentruînceperea spectacolului. Iată de ce am arboratdoliul”. Comentariile sunt de prisos .Dar cum spuneam ... se mai întâmplă.Jucam o piesă a lui Pavel Bellu ,”Muntele cu77 de inimi”, în care era vorba de Războiulpentru Independenţă din 1877. Interpretam unpersonaj care intra în scenă pe ultimile zecepagini din text, din care cinci erau un monologal acestui personaj, despre ceea ce a fost la Plevna. Evorba despre celebrul maior Moise Grozea, erou alRăzboiului pentru Independenţă.Într-o seară, primesc un telefon de la regizorul tehnic,care mă întreabă de ce nu sunt la teatru întrucât a începutdeja partea a II-a a spectacolului. Eram acasă cu regizorulBogdan Berciu, pe care-l invitasem la masă şi tocmai necinsteam cu nişte pahare cu vin. Am înlemnit. Nu mai ştiucum am ajuns la teatru şi nu mai ştiu cum m-am îmbrăcat,am intrat în scenă exact la momentul în care trebuia să-mispun replica – celebră de altfel: „Sosesc de la Plevna”.Vasile Constantinescu a icnit şi mi-a şoptit un „îhîîî”cu foarte multe subînţelesuri... A doua zi, cu aceleaşisubînţelesuri, profesorul dr. Achim Valeriu – unul dintrevremelnicii directori ai teatrului, m-a întrebat: ”Cum afost spectacolul de aseară ?Ai avut vreo problemă?”. Amrăspuns senin: ”Nici una”, deşi, ca orice director, dl.Achim ştia totul. Nu am fost pedepsit cu toate că meritam.Trebuie să mai spun un lucru: un regizor tehnic nuare voie, prin obligaţie de serviciu, să înceapă unspectacol fără a se asigura că toţi actorii sunt prezenţi,chiar dacă unul apare la sfârşitul spectacolului. Ori untelefon dat la începutul spectacolului mă scutea deîntâmplarea aceasta neplăcută, ce putea avea urmări,pentru mine mai ales. Cu toate acestea, regizorul tehnic deatunci, Jeni Jurcă, rămâne în amintirea mea o colegă şiprietenă dragă.-Ce face actorul Ion Săsăran ca să se dezlege vraja ?-Ca să delegi o vrajă trebuie să fii vrăjitor. Aşa cădepinde la ce vrajă vă referiţi. Sigur că actorul este unmagician. Sigur că dăruirea lui, puterea lui dereprezentare a unor caractere dramatice, sensibilitatea şiemotivitatea ce o poate transmite spectatorilor, fac dintrunactor un adevărat vrăjitor. Actorul este un Histrion.Talentul său îl pune în situaţia de a întruchipa caracterediferite şi fiecare din aceste caractere au “formulemagice” la care recurge “Vrăjitorul “ actor.Când se dezleagă vraja ? La asta ar putea răspundespectatorul. Pentru actor, vraja nu se dezleagă saudestramă niciodată. Am momente după aproape 40 de ani,când trăiesc cu aceeaşi intensitate, amintindu-mi momentedin anumite spectacole fără a mai folosi “formulemagice”, deoarece impactul afectiv asupra psihicului meuîn urma interpretării unui rol a fost atât de puternic, încâtacesta persistă şi astăzi. Deci pentru mine “vraja” nu serupe niciodată.GHERASIM DOMIDE73

Dialog epistolarRezistenţa prin lecturăNu mi-aş fi imaginat vreodată în vremeacomunismului că, după Revoluţie, ar fi posibil ca oameniisă îşi piardă treptat interesul pentru actul cultural, că îngeneral cultura va deveni o Cenuşăreasă împinsă tot maimult spre periferia preocupărilor noastre, ca şi cumumanitatea s-ar defini doar prin disperata alergătură prinhipermarketuri după celemai noi modele deîmbrăcăminte sau deîncălţăminte, ori printriumfătoare emisiuni TVde gust îndoielnic sau şi mairău, emisiuni carepromovează nonvalori şiridică în slăvi indivizi lipsiţide un elementar bun-simţ,care fac din tupeu şigrosolănie principalele lorvirtuţi... Să întrebi unasemenea om despre ceea cea citit ar fi o insultă şi defapt nimeni nu se maigândeşte la aşa ceva, să-iîntrebe dacă şi ce au citit, caşi cum normalul ar fi să fiilimitat şi să respingi din startorice are legătură cu altăsferă decât cea materială.Într-un mod perfid şiconstant, tot ceea ceînseamnă spirit este luat înderâdere, de parcă cei careau şi alte preocupări, în afarăde a face bani pe orice cale,ar fi o minoritate ciudată şiatemporală...Să fii dascăl în România de azi nu mai este o onoare(la fel cum nu mai este o onoare să aparţii oricăreicategorii de intelectuali, de altfel), iar a susţine valorimorale pare tot mai mult ceva desuet... Că fiinţa umană semai hrăneşte şi cu altceva decât cu manele şi cu mici paretot mai mult un lucru suspect... ! Adevărul însă este omiscu bună ştiinţă sau poate îndepărtat în mod deliberat, ca sănu se vadă câtă ignoranţă şi lipsă de moralitate ne inundă!Cât de diformă este oglinda care ni se pune în faţă,vedem însă doar atunci când câte cineva, ca de exemplu opersonalitate de talia lui Dan Puric, se oglindeşte în noi şine ajută să scoatem capul din urâtul cotidian! Sămărturiseşti despre bine şi despre frumos devine un act decuraj in România! Şi nu toţi avem stofă de lideri sausuntem inşi carismatici! Să fii dascăl şi să vorbeştielevilor despre cinste şi corectitudine în condiţiile în caresocietatea promovează minciuna şi corupţia, înseamnă sănu renunţi, chiar dacă realitatea de dincolo de ferestreleclasei te contrazice în toate aspectele...Mă gândesc lafaptul că simplul gest de a-ţi face datoria cu simţ derăspundere e o modalitate de a nu abdica şi de a nu a trădavalorile reale.Nu ştiu cum procedează alte societăţi sau cum artrebui să se facă educaţia în general, astfel încât să nu fiepercepută ca o corvoadă ...Nu am umblat prea mult prinlume, aşa încât să am termeni de comparaţie şi să vădmetode eficiente, dar am rămas plăcut surprinsă atuncicând, într-un parc din Danemarca, în plin sezon estival,am văzut o trupă de actori, majoritatea elevi de la şcoliledin oraşul respectiv (Odense), interpretând fragmente dinpoveştile lui Andersen, iar publicul, adulţi şi copiideopotrivă, aşezaţi pe iarbă în cel mai firesc mod cuputinţă, bucurându-se dereprezentaţie...Trebuie să vă spun cădecorul era minunat, deoarecescena pe care evoluau artiştiiera un castel in miniatură, iar înimediata apropiere se găsea unlac pe care, cu ajutorul uneimaşinării invizibile, apărea laun moment dat o „stâncă” pecare o „mică sirenă” verdeamintea de povestea omonimă apovestitorului danez... Maimulte lucruri mi-au plăcut şimi-au dat de gândit atunci: ceeace vedeam acolo era omodalitate foarte eficientă depromovare a culturii daneze,deoarece, în mod cert, în public,alături de noi, românii, mai erauşi alţi străini care urmăreauspectacolul cu plăcere. Mi s-apărut în acelaşi timp o formăfrumoasă de patriotism local şinaţional, total lipsită deostentaţie, dar extrem deeficientă în sine... În mod cert,primăria din localitate sprijineaacţiunea, iar elevii careinterpretau personajele luiAndersen nu erau obligaţi săfacă acest lucru, deoarece era vacanţă, dar era probabil oformă de voluntariat, lucru destul de răspândit prin altepărţi.Cartea lui Andersen prinsese viaţă, paginile sederulau odată cu intrarea şi ieşirea micilor actori,povestitorul trecea la altă şi altă istorie, intraserăm cu toţiiîn poveste, totul era cât se poate de firesc şi negrăbit într-olume aşezată... Publicul era entuziasmat, fără să ştieprobabil că văzuse una din cele mai frumoase lecţii deliteratură „la iarbă verde”, iar la sfârşit actorii au venitspre noi, spectatorii, şi au făcut fotografii, amestecândpersonajele cu oamenii din parc, combinând realitatea cuficţiunea şi arătând astfel că despre ceea ce ai citit poţivorbi în multe feluri, iar o societate normal construită îşirespectă şi îşi promovează scriitorii.MARIANA CHEŢAN74

«Şi, ţine minte, lume, s-ar putea ca eu să fiu omul acela detip nou, OMUL NOU atât de clamat până ieri şi din nouclamat de la mine încolo.»În căutarea unei Rome căreia să-i dea foc ( foc deautor, se înţelege, cu sloganuri, cu etichete, cu totdichisul), drumul celor doi s-a intersectat cu aliminentului campion în materie de poezie a dejecţieiverbale, al damnatului la glorioasa nemurire prinînnobilarea şi generalizarea practicării scatologiei, acreării unui nou limbaj esperanto pe baza scabrosului, atrivialului, ţinut până acum în umbră de frumosul, căruia,în sfârşit, o să-i sune ceasul graţie dumisale, poetului depoiată. Prilejul nu trebuia pierdut. Conştienţi căpropulsarea fenomenului fenomenal ar depăşi ca răsunetcazna unui vulcan şi tremurul unui cutremur, cei doi s-auapucat de treabă, adică de pupat tot mai zgomotos pesalvatorul viitorului poetic, un viitor ameninţat să nu maivină din cauza unora ca Homer, ca Dante, ca Shakespeareşi Goethe şi Eminescu şi ca atâţia alţii care nu vor să plecede voie bună şi să lase locul... tineretului. Dar iată căapăruse ca din neant o nouă Pythie, mai exact, un Pythioiprezicător care, cercetat, dădea pe gură dezlegări dediferite taine. Era nevoie însă de sacerdoţi tălmăcitori, înspeţă critici literari, care să decripteze, să popularizeze, săfacă oficiul de lumeee, lume!!! Şi iată că, spre noroculcontinuităţii universale nesincopate şi în domeniulpoeziei, cei doi şi-au asumat riscurile fericitului martirajal genializării bezmeticului, proclamându-l cel din urmă şicel mai merituos răcnet liric al mapamondului, sprefericirea generală, începând cu a copiilor, care o să-lîntâlnească şi în manualele şcolare. Dat fiind însămomentul atât de propice pentru căţărat pe scara gloriei şicare stimula prin uluitoarele oferte fluturate până şi oinspiraţie impotentă, cei doi, născuţi direct clarvăzători şicritici literari, adică fără să fi oferit o mostră cât de micădin propriile creaţii beletristice ale căror taine lestăpâneau fără să le cunoască, nu se puteau opri aici.Fenomenalul G. se putea, fireşte, declara mulţumit detrâmbiţatul triumfal al cucurigului cocoşului de pe gard,mai ales dacă era însoţit şi de bubuitul tobei, singureleinstrumente muzicale cărora le găsea o raţiune, cei doi nuputeau însă lăsa lumea în impas, renunţând la dinozaurulde pe gard. Oamenii deveniseră fie extrem de labili, totmai puţin rezistenţi la falsele sclipiri ale noului, fie totmai indiferenţi, fără puterea de a discerne, trăind laîntâmplare ce li se oferea, în virtutea inerţiei. Numai nişteşocuri de calibrul celor provocate de răscoala unorinstincte primare îndelung refulate sau temporar adormiteîn individ şi, mai cu seamă, dar de o virulenţă extremă şiacesta, dezmăţul licenţios, năclăiala de imundităţi, depoetisme de tip nou de-ale Gălăţanului îi mai putea scoatepe unii din apatie, treabă la îndemâna omului-colaps sauabces hrănit cu otrăvuri adecvate de către mentorii şisusţinătorii săi. Înfuriat de inerentele probe prin care viaţaîl testa, insul şi-a vărsat focul în înjurăturile salvatoare.Specialist în materie, exersând sârguincios şi lărgind ariacelor invocate, cu predilecţie tocmai la compartimenteconsiderate până mai ieri tabu, pentru lucruri sfinte cumar fi iubire, credinţă, omenie, patrie etc., a rămas el însuşisurprins de propria-i măiestrie. Ca să nu mai vorbim decei din jur. Adevărată poezie! Efectul curativ al înjurăturiiridicate la rangul de poezie se dubla, se tripla. Iată o calede descătuşare, de scoatere din marasmul crescând, dinchingile în care o încorsetaseră şi încă o sufocau nişteprecepte desuete înghesuite în nişte cuvinte încă neretrasepe de-a-ntregul în dicţionarele de vechituri: credinţă,bunătate, milă... care, la rândul lor, reclamau pioşenie,evlavie, curăţenie fizică şi morală, respect pentru omulvăzut ca emanaţie dumnezeiască. Cât de mult îngustaserăacestea orizonturile omului! «Nu fă asta, nu fă asta... făasta, fă asta!...» Venise ceasul descătuşării! Ce puteaînsemna curăţenia, când tu te ştiai făcut din ţărână, hrănitde ţărână, dus în ţărână, iar ţărâna era tot pământ făcutdin pământ? Până când urâtul şi răul – la urma urmelor ceera urâtul şi frumosul, răul şi binele când părerile erau atâtde împărţite? – până când să fie dacă nu răzbite şi ocărâtemăcar ostracizate? Şi de ce gura să-şi păstreze rolulesenţial în evidenţierea omului în dauna altor organe aletrupului ţinute ascunse sub pretextul păstrării curăţeniei,neprihănirii? De ce discriminarea asta când omul trăieşteegal prin toate ale sale? De ce să se slujească numai înpanteoane şi nu şi în grajdurile lui Augias? De ce, dece?... Şi de unde atâta timp pentru de ce? Pentru că segăseşte timp. Şi se găseşte pentru că, fie şi într-un oceande gheaţă, pentru fiecare muritor străjuieşte o scânteie defoc. Una, numai una, dar e acolo. Ar părea imposibil decrezut că e acolo, dar din moment ce mintea ta a pus-oacolo, acolo rămâne cât exişti şi tu. Şi dacă, totuşi, dacă –incredibil dar posibil – dacă sub năvala mocirleiînnobilată de Gălăţanu şi salutată de cei doi, precum şi de«un patapievici mic/Fierbea tsunami-n ibric,/ I-a ieşit doarpuţintel,/ Cât să-l înece pe el.», dacă sub balele şi stratulde scuipat împroşcat de cei trei se afla totuşi ceva măreţ şiuluitor şi peste puterea de înţelegere a omului de rând?Dar cum ceva atât de mare sub ceva atât de mic şinevolnic şi de silă? Să se poată şi imposibilul? Din lungîn lung şi din lat în lat, toate lumile pământului eraualcătuite numai din minuni. De ce ar fi lipsit tocmai unaca aceasta? Doar a existat şi un precedent. Cică unîmpărat orgolios nevoie mare le-ar fi cerut croitorilor săinişte veşminte cum nu se mai aflau altele pe lume. Înprimejdie de a-şi pierde capetele, meşterii s-au străduit şiau reuşit. Urma ca Măria Sa să se dezbrace în pieleagoală, iar ei să-l îmbrace în noile straie. L-au avertizatînsă de câteva ori că aceste veşminte nu pot fi văzutedecât de oamenii deştepţi. Zis şi făcut. Umbla împăratulţanţoş ca un cocoş şi toţi supuşii îi admirau hainele.Fiindcă toţi deveniseră peste noapte deştepţi şi le vedeau.Mai bine să le vadă, decât să fie socotiţi proşti. Dar ce săvadă? Aşa şi în situaţia noastră. De ce să nu fie poetul G.împărat, iar cei trei întâi văzători, maeştri de ceremonii cusarcina expresă de a-i face şi pe ceilalţi să vadăveşmintele poetice în care plutea împăratul?Se întrevedeau zorile unei lumi noi? Cum să le zicizori când erau negre ca păcatul şi nu veneau în paşi derouă, ci de-a orbişul, în târâş de tăvălug la care erauînhămate poezelele de scursori ale impostorului? Ajungea– era verificat – ajungea o măciucă la un car de oale, urmaacum să se verifice dacă o asemenea blasfemie arde şipuroiază obrazul lumii după vecii de spălări şi clătiri şipurificări tot cu apă neîncepută în numele frumosului şibinelui şi al iubirii... Iată că în îndelungatul şi cumplitulrăzboi împotriva urâtului care coaliza multele neamuri alerăului, acesta primea chiar ajutorul omului care abjura dela menirea lui, înlocuind mănunchiul de busuioc cu cel de76

spini veninoşi. Zâna, tocmai ea, Zâna Poeziei, fuseseîmpinsă spre prostituţie.Odată declanşată, era însă greu de stăvilit o ofensivăatât de agresivă fie şi din partea unui gunoi neînsemnat,dar precedent, în intenţie, al unui genocid spiritual. Iardacă şi în domeniul sacru al poeziei se putea întâmpla aşaceva, ce să mai zicem de celelalte mai puţin sensibile?Atentatul la frumosul din noi devine astfel un atentat laDumnzeul din noi. Şi ce am fi fără Dumnezeul din noi? Oadunătură de bioroboţi, produşi şi consumatori ai uneivieţi artificiale. Să ne temem de o Apocalipsă spirituală şi,într-o măsură şi mai mare de o nouă Geneză al căreişantier a şi fost deschis şi în care nu mai e nevoie deDumnezeu? Dintre atâtea şi atâtea mii de feluri de moartetocmai pe aceasta, cea mai cumplită, moartea prin ruşine,să ne-o fi hărăzit Domnul, cruţând astfel puritatea focului,a apei, a?... Să începem deja să căutăm Oameninaufragiaţi în lumea oamenilor? Să fi rămas numai înpaza umbrelor şi a ecourilor a ceea ce fusese sfânt pentrunoi şi care, poate, mai pâlpâia în naufragiaţi? Să fi trăitvecii peste vecii în cultul omului, fericiţi că suntemcontemporani cu Atoateziditorul, cu Iisus, Dumnezeu şiom, cu oamenii numai oameni, Icar şi Prometeu şi atâţiaşi atâţia, iar acum să ne ruşinăm că suntem oameni?Ultimul lucru pe care l-am dorit a fost pedeapsa cumoartea, şi iată că acum aceasta e întâia noastră dorinţă;pentru că nu e vorba de moartea individului, ci de a fiinţeiumane, a minunii Om peste toate minunile lumii. Ar fiîntâia oară când am binecuvânta moartea şi dreapta eialegere în protejarea vieţii.Memento: Somnul raţiunii naşte monştri.ŞTEFAN GOANŢĂPSStimate domnule Băciuţ,Vă mai cer îngăduinţă pentru câteva rânduri, dupăcare, mulţumindu-vă pentru tot şi felicitându-vă că nu m-am înşelat în privinţa Dumneavoastră, încerc să vă scapde mine.Ţara, poporul şi limba pe care le blasfemiază cu bunăştiinţă individul în cauză sunt şi ale mele, sunt bunul meucel mai de preţ. Să nu le apăr? Din prudenţă, frică, laşitateori indiferenţă să le las la cheremul unora care, de dragulunor câştiguri, se joacă de-a iresponsabilitatea? Ei, carenu iubesc ţara, poporul şi limba au dreptul să blasfemieze,iar eu, care le iubesc, să nu pot măcar încerca să le apăr?Să le apăr luptând elegant, academic? Dar asta presupuneun adversar de o talie cel puţin apropiată.La capătul răbdării, Dumnezeu a pustiit Sodoma şiGomora şi pregăteşte Apocalipsa. Iisus însuşi a pus mânape bici. Iar omul, care din capătul vremii a luptat înnumele frumosului (depozitarul tuturor harurilor cu careDumnezeu a înzestrat omul), să nu poată, când nu mai areîncotro, să apeleze la bisturiu, la sabie, la cămaşa deforţă? Dar rănile provocate de mine sunt măcar curate, nuca ale lor, asemănătoare cu ale varanilor pline de infecţii.Ce altceva să însemne prudenţa, frica (fuga), laşitatea(toleranţa iraţionalizată), indiferenţa, decât armecameleonice de autoconservare?Sigur - nu atac la persoană. Persoana, omul, oricât derău ar fi, dacă nu a întins măcar o dată un bănuţ unuicerşetor, a privit măcar şi a mirosit o floare. Sadoveanutot genial rămâne, chiar dacă, la mare fiind şi solicitat deun grup de copii să se întreţină câteva minute cu ei, arăspuns întrebând: dar cine plăteşte? L-a ostracizat cinevape scriitor pentru un asemenea gest sau pentru altelesimilare? Sunt însă şi cazuri când fapta e atât de cumplită,când nu poate fi disociată de persoană, când anulează - caîn cazul de faţă - persoana. Şi atunci?...Atunci... somnul (îndelungat) al raţiunii naşte monştri.Stima şi consideraţia mea,Ştefan Goanţă22 aprilie 2010Domnule Goanţă,Dumnezeu cu mila. Ne-or pune pe amândoi la zid, nula Zidul plângerii, dar nu ne vom lăsa seceraţi!Toate cele bune! N. BăciuţDragă Băciuţule,Am primit, via e-mail de la Eugen, corespondenţa tacu dl. Ştefan Goanţă despre "fenomenul" Gălăţanu.Citisem acum vreo lună fragmente din opera (coproculturalăsau cum să-i zic?!) a lui M. G. Ei, noutatea afost că lectura n-a provocat emoţii, ci senzaţii: o starede vomă, la propriu, de parcă aş fi înghiţit un bolextrem de greţos şi toxic. Dar, oricât de abjectă ar fiexpresia autorului M. G., cred (şi eu) că el nu e cauza,ci doar efectul unui cult al abjecţiei indus, promovat dela alt nivel, mai "înalt". M.G. a ajuns vârf de lance,întrucât se supune cu exces de zel, că aşa e oportun înprezentul istoric pe care îl trăim, "direcţiei de azi încultura română". De ce ar merge "în contra direcţiei"indicate de aplauzele criticii, dacă aici a amuşinatdumnealui scăriţa care duce spre podium şi sprecoroniţa de premiant? M.G. aderă la cultul organelor dereproducere tot aşa cum versificatorul proletcultistadera, nu de mult, la cultul inoculat al secerei şiciocanului şi glorifica "plugul ancorat triumfal detractor". M. G. s-a "orientat" şi a prins creasta valuluispre marea dejecţiilor verbale. Fenomenul nu e nou, şiMihai Beniuc (păcat!) s-a lepădat de poezie. A scriscum se cerea pe-atunci. Dând cu barda ("Băieţi, aceastaeste arta!") şi căţărându-se în "mărul de lângă drum", aajuns preşedintele Uniunii de profil. Până să vinăSorescu să-i pună arta poetică la îndoială parodiind("Băieţi, aceasta este arta?"), Beniuc îşi făcuse plinul lapompa de avantaje şi de "glorie literară" a epocii.Nu mă miră Mihai Gălăţanu şi alţii/altele ca el. Măîntreb însă (încă n-am un răspuns) de ce, în ce scopfuncţionează acum cultul obscenităţii? Că, fărăîndoială, e vorba de un cult şi de o direcţie clarimprimată de sus în jos, de vreme ce (şi) studenţilorfilologi, la orele de creative writing, li se impune săutilizeze expresii obscene dintr-o listă prestabilită, datăde profesor. Pretextul, străveziu, al acestei practici, ar fieliberarea de inhibiţii.Dincolo de pretext, e noul curent, căruia îmi vine a-ispune producţie de canal stradal.O nouă încercare de a suguşa literatura? Adică, dacăn-a răposat sub loviturile uneltelor şi uneltirilorproletcultiste, poate îşi dă duhul acum, în urma hărţuiriişi abuzurilor porno-scabroase?Totuşi, o fi cum se spune: nu mor caii când vor câinii.MIHAELA MALEA STROE77

Ce importanţă are mass-media în promovarealiteraturii? Ce rol are presa scrisă sau audio-vizuală, înconturarea unei imagini, fie ea pozitivă sau negativă,despre un scriitor? În ultimii ani au apărut multepersonaje false, scriitori de carton, care nu au niciolegătură cu breasla. Şi asta, din cauza unei promovăriexcesive, care a mers, mai apoi, până la primirea înasociaţii de profil. Mass-media, în acest caz, literare,trebuie împărţite în douăsectorare mari: primul - revisteleculturale şi emisiunile culturale,al doilea - cotidienele, respectivemisiunile informative.La publicaţiile literare seface o selecţie mai drastică, nuoricine tipăreşte o cartebeneficiind de cronici în pagini.Trebuie o anumită calitate ascrisului. Este adevărat că în maitoate revistele sunt şi rubrici dedebut, însă prea puţini, dinmultidudinea celor caredebutează, ajung aici. Aşa seface că marea masă a celor carescriu apar în ziarele care nu suntde specialitate, dar care alocăample spaţii culturii.Cred că scriitori se aflăcel mai mult în ziarele din oraşulîn care trăiesc, pentru căredactorii culturali de aici vin tottimpul cu noutăţi despre viaţa şiopera lor şi, prin extensie, a celorcare făuresc cultură în variidomenii. Jurnaliştii dinlocalitatea unde îşi duce scriitorul existenţa vor fi prezenţişi la lansarea de carte, vor face cronici mai mult sau maipuţin avizate asupra volumelor editate, vor menţiona,cursiv, toate evenimentele la care participă autorul,creionând o adevărată carte de vizită. De obicei, ziarele deprovincie nu au angajaţi critici literari. Cronicile suntscrise de redactorii culturali, în mare parte, şi ei oamenide litere. Orice informaţie din ziar, deoarece se adreseazămarelui public, trebuie sa fie concisă, în cuvinte cât maisimple. Asta nu înseamnă că nu avem, prin colaboratori,şi cronici avizate.Cotidianul „Răsunetul”, spre exemplu, are o bogatămoştenire arhivată în sute de articole scrise de GavrilMoldovan, Ioan Moise, Melania Cuc, foşti angajaţi, dar şide colaboratorii permanenţi Olimpiu Nuşfelean, IoanPintea, Vasile Găurean, Ioan Buzaşi, Niculae Vrăsmaş,Al. C. Miloş, Suzana Deac, Marilena Tutilă, AurelPodaru, Valentin Falub, Ioan Radu Zegreanu, DorelCosma, Jeniţa Naidin, toţi scriitori şi analişti aicuvântului. Oameni care întregesc prin scrierile lor ofertacultural-literară a ziarului. Dacă revistele literare nu ajungla masa mare de cititori, fiind tot mai rar prezente lachioşcuri, ziarele sunt prezente în fiecare cătun. Aşadar,de multe ori este mai la îndemâna cititorilor textulpublicat în ziarul judeţean, decât cel din revista culturală,sau cartea propriu-zisă.Din păcate, deşi este o abundenţă de autori, carteaeste din ce în ce mai puţin prezentă în viaţa publicului,profilul cititorului schimbându-se odată cu apariţia„alternativelor”, cel mai mare duşman fiind televiziuneaîn exces. Librăriile s-au rărit, cărţile scriitorilor locali,scoase pe bandă de edituri minuscule, nu mai suntprezente pe raftul vânzătorului. S-a ajuns la tirajeincredibile de 10 bucăţi, pe care autorul le împartefamiliei şi ziarului. Singura multiplicare în mii deexemplare, cât este tirajul gazetei, este semnalul editorial.Aşa se află că s-a mai scris. Dacănu ar fi nici aceste cronici, bunesau rele, pozitive sau negative,mulţi dintre condeierii noştri ar fipromovaţi într-un cerc restrâns.Vrând, nevrând, ziarul estepilonul principal între creator şimarele public, mesager alliteraturii. Pentru ca dialogul săfie cât de accesibil, scriitorii îşigăsesc opera inserată şi pepaginile de net ale publicaţiilor,unde primesc gândurile directeale cititorilor.De curând, cotidianul„Atac”, care are un profil de ştirimondene şi, aparent, niciolegătură cu literatura, a provocatcititorii. Scriitorul şi jurnalistulDan Mucenic a iniţiat rubrica“Luxul lecturii”, privită laînceput cu reţineri de cătreconducerea ziarului. Subiectulales a fost scriitorul NicolaeBăciuţ, a cărui operă a fostdezbătută împreună cu cititoriipe internet. În scurt timp, “luxullecturii” a avut peste 100.000 de cititori şi sute decomentarii despre literatură. O performanţă de carepublicaţiile de profil sunt departe sau nici măcar nu ozăresc. Reputatul scriitor Nicolae Băciuţ a făcut astfelistorie la un cotidian care până în acel moment nu publicaliteratura. Istoria continuă prin apariţia cărţii cu acelaşititlu, la Editura Nico din Tg. Mureş. Cei care vor citi acestvolum se vor întâlni cu scriitorul şi cărţile lui văzute prinochiul critic al lui Dan Mucenic, dar şi prin comentariileoamenilor simpli care şi-au pus pe net gândurile. Esteprima carte de literatură în care, pe lângă parteaspecialiştilor, sunt inserate şi opiniile cititorilor, însă cuatât mai savuroasă este lectura. Literatura are astfel casăbună la ziarele de larg consum, acestea, la rândul lor,înfrumuseţându-şi conţinutul şi crescând calitativ prinpublicarea scriitorilor. O simbioză necesară şi avantajoasăreciproc.MENUŢ MAXIMINIANFoto: Simion Legian, Fiţoasă78

Curier“Vatra veche”, număr de primăvarăLunarul de cultură “Vatra veche”, aduce în numărul pe aprilie o razăde lumină în lumea din ce în ce mai pestriţă a literaturii. Redactorul-şefNicolae Băciuţ a gândit un numărcomplex, ilustrat cu lucrări semnate deSuzana Fântânariu. La rubrica “Ocheanîntors”, Băciuţ descoperă un manuscrisde Şt.O. Iosif. Vatra veche se află îndialog cu Aurel Cioran, prin intermediullui Valentin Marica, iar CleopatraLorinţiu continuă serialul “Dulceaharababură”. Un alt dialog cu AnatolVidraşcu este semnat de RogacRaia, iar Aura Cristi i se destăinuieLilianei Moldovan. La rubrica “Cronicaliterară” Elena M. Cîmpan se întreabă cemai rămâne dincolo de antologie,referindu-se la lucrările semnate deNicolae Băciuţ, iar MenuţMaximinian face recenzii la volumeleeditate de Valentin Marica, Elena M.Cîmpan, Ana Zegrean. Scriu aplicat textedespre confraţii lor Constantin Codrescu,Daniela Voiculescu, Mihaela MaleaStroe. Poeme inedite sunt aduse de EugenAxinte, Darie Ducan, Ion Roşioru,Ovidiu Ivancu. Interesant materialul“Documentele continuităţii. Spinoasaproblemă a aromânilor”, semnat de prof. dr. Botez. Emily Dickinson,este prezentă în revistă cu poezii de iubire, traduse de poetul Victor Ştir.Însemnări de pe tărâmul sfânt, de la Ierusalim, adduce Octavian Maior.Nicolae Băciuţ ne spune cum este întoarcerea la Boemă, şi tot el se aflăîn dialog cu Suzana Fântânariu. Un număr de sărbătoare, bine construit.MENUŢ MAXIMINIANJoi, 15/04/2010http://www.rasunetul.ro/Mulţumesc pentru pâinea de pe /din..Vatra (veche)! şi vă trimit cea maifrumoasă poză cu N. Băciuţ (în viziunea mea, fireşte!!)Felicitări pentru tot şi toate!!ANGELA OLARUStimate Domnule Băciut,Am primit revista. M-am bucurat mult pentru publicarea Ecclesiastului.Vă mulţumesc.Cu preţuire şi afecţiune, acelaşi, devotat,EUGEN DORCESCUStimate Domnule Nicolae Băciuţ,În numele meu şi al dlui prof. Leonida Maniu, vă mulţumim pentrumodul elegant în care aţi publicat studiul despre Eminescu. Ne bucurămmult de ţinuta înalt intelectuală a revistei, rara avis în contextul nefericital publicaţiilor actuale.Cu salutări cordiale,GEORGE POPAAcum am reuşit să mă uit în nr. 4 E superb! Felicitări!!! Sigur că miarplăcea şi mie, în Word, nişte materiale şi niste poze...să le citească şiromânaşii mei de aici şi moldovenii. Aş avea nevoie de pag.11, articolulsemnat de Raia Rogac, despre Anatol Vidraşcu, pag.46. Aromânii,semnat de Adrian Botez, pag.47 Mihai Eminescu, semnat de LeonidaManiu, pag.63, cu însemnările de la Ierusalim ale lui Octavian Maior, şipag.80, cu Grigore Vieru, semnat iar de Raia Ragac. Dacă se poate?!IOANA DIACONU,GreciaStimate domnule Nicolae Băciuţ,În primul rând, mulţumiri pentru gestul generos de a-mi trimiterevista! Lectura ei devine ritual întru bucurie spirituală şi împărtăşireaunor valori ale culturii naţionale/universale – cf. interviul /studiile/articolele de evocare a personalităţii şi creaţiei lui Şt. O. Iosif (F.Rădulescu), Emil Cioran (Valentin Marica în dialog cu Aurel Cioran),Ioanei Em. Petrescu (Elena Neagoe); Eminescu în viziunea lui GeorgePopa (Leonida Maniu); Spinoasa problemă a aromânilor (prof. dr.Adrian Botez)...Vă felicit pentru efortul depus în conturarea liniei riguroase şi implicitarmonioase a revistei Vatra veche, prin excelentul număr 4! Apreciezviziunea dumneavoastră şi echilibrul demonstrat cu privire laasamblarea/dispunerea materialelor în spaţiul revistei. Lipsa unor litereşi unele greşeli de scriere – puţine oricum – sunt o deficienţă uşor deremediat printr-o lectură atentă a redactorului responsabil de număr...Felicitări şi pentru ţinuta artistică elevată a revistei, pentru calitateagrafică, asigurată prin expunerea operelor Suzanei Fântânariu.Sperăm să ne onoraţi cu prezenţa la simpozionul naţional dedicat, deani buni, la nivel naţional, lecturii. Sub genericul Uncanon numit lectură, evenimentul va fi organizat înanul acesta în luna mai de Inspectoratul Şcolar alJudeţului Vrancea, în parteneriat cu anumite facultăţide profil din Bucureşti şi Iaşi. Amfitrioana manifestăriide la Focşani este distinsa profesoară Maria Lupu,personalitate a limbii române în plan naţional, inspectorgeneral adjunct, coordonator al proiectului. Veţi primidin partea organizatorilor, în timp util, invitaţiacuvenită.Vă doresc zile pline de har, de armonie sufletească şide inspiraţie în culorile primăverii...Cu preţuire,MIORIŢA GOTStimate domnule Nicolae Băciuţ,Vă mulţumesc pentru revista pe care o primesc curegularitate şi vă mulţumesc pentru faptul că mi-otrimiteţi. Atâta timp cât vor exista astfel de gesturi,singurătatea nu va avea succes.Cu respect,IOAN MUGUREL SASUÎmpreună cu Ligia, ne-am bucurat de beneficiulspiritual, pe care ni l-a oferit şi de data aceasta revistaVATRA VECHE". Salutăm ,,Clubul Internaţional deCultură ,,Boema" şi dorim şi noi să contribuim prin ataşamentul,impresiile din zona noastră natală, dar şi din diaspora română, de petărâm american la viaţă acestei binecuvântate iniţiative de comunicarepentru dăruire sufletească.Vă rugăm să ne sugeraţi - în ce ar mai puteaconstă aportul nostru la viaţă clubului ?Vă mulţumim pentru publicarea însemnărilor de călătorie la Ierusalima concitadinului nostru - profesorul-scriitor OCTAVIAN MAIOR -(trăitor în U.S.A.) Vom fi bucuroase să-i trimitem ,,VATRA VECHE şisă împărtăşim împreună o împlinire de suflet.Vă dorim sănătate, inspiraţie şi împliniri.Cu multă preţuire,ANA şi LIGIAChicago-14-IV-2010Am primit materialele şi vă mulţumesc. Aveţi o revistă pur şi simpluminunată, o bijuterie! Vă mulţumesc pentru propunere şi voi colabora cucea mai mare plăcere, doar că ziarele noastre au o structură puţin maigenerală, deci domeniul cultural nu este mereu "acoperit'. Desigur căorice eveniment cultural din Grecia nu va lipsi nici de la dvs., voi trimitetotul Lilianei. Vă rog să folositi textele în orice formă consideraţi că sepotriveşte formatului dvs. de publicaţie, fără să mă mai întrebaţi. Amîncredere deplină! M-am gândit că, totuşi, e prea puţin asta, aşa că voiface o legătură între publicaţia dvs. şi societatea culturală "Balkania" dinGrecia, cea despre care tocmai am scris. Chiar aparţineti aceluiaşidomeniu, deci îmi imaginez o colaborare mult mai fructuoasă şibenefică, de ambele părţi. De asemenea, tatăl meu este un om de cultură,prin excelenţă...I-am dat Lilianei un contact...aşa că iar îmi imaginez ocolaborare foarte bună.Vă transmit toate cele bune, vă doresc succes în tot ce întreprindeţi.IOANAIubite Poet,Mulţumesc şi pentru acest număr sărbătoresc al revistei. Sunt deosebitde onorat de faptul că ai publicat mica mea traducere, omagiind astfel opoetă marocană chiar de ziua ei, 15 aprilie. Poeţii aparţin, vorba luiBlaga, aceluiaşi popor. E nevoie, în aceste vremuri de barbarie şi dedominaţie neruşinată a banului, de o reală solidaritate între toţi cei cecred în puterea lirei lui Orfeu. De asemenea, mă bucur că nu aţi uitat deAlexandru Mirodan, regretatul ziarist şi dramaturg care a editat în ŢaraSfântă una din cele mai vii reviste de limbă română, Minimum.Cu sinceră gratitudine şi preţuire,ION CRISTOFOR79

Stimate Domnule Redactor-şef Nicolae Băciuţ,Este uimitor ce aţi realizat!Vă mulţumesc din suflet pentru trimiterea paginilor revistei.Mărturisesc că nu m-am aşteptat să primesc o publicaţie atât de binepusă la punct, cu o ţinută intelectuală aşa de înaltă. Este o onoaredeosebită să mă regăsesc în paginile "Vatrei Vechi". Vă rămânrecunoscătoare şi sper să contribui prin scrierile mele la menţinereacaracterului excepţional al revistei.Nu ştiu cum arată revistă pe suportul de hârtie, dar sunt convinsă că,după cum văd că trataţi fondul, cu migală tipic ardelenească, nici formatipărită nu poate fi mai prejos.Deîndată ce am primit mesajul Dumneavoastră cu fişierele ataşate m-am aşternut la citit. Parcă m-am simţit transportată în timpurile cândţineam cu sfială în mână câte un exemplar din revista Transilvania saudin Secolul XX. Aşa ceva nu mi s-a întâmplat de mult!Am crezut că voi putea trece cu uşurinţă prin pagini, răsfoindu-le larepezeală, dar interesul pentru subiectele abordate m-a ţintuit în loc. Amdevorat relatarea despre carnetul cu coperţi maro, mi-am regăsit propriacopilărie sibiană în paginile despre Răşinarii lui Cioran. Când am cititdespre Brâncuşi, mi-am amintit de întâlnirea mea cu regretatul sculptorromân din Canada, Maestrul Nicăpetre. Apoi am aflat despre atâtea cărţiinteresante care s-au publicat în ultima vreme, am tresăltat la citireapoeziilor foarte bune (mi-a plăcut în special Darie Duncan), am admiratmunca Dumneavoastră cu migală pentru antologii şi Amintiri dinColivii.Mărturisesc că nu am terminat de citit, dar mă grăbesc să vă scriu câtmai rapid, sub imperiul primei impresii, atât de covârşitoare.Am salvat cu sfinţenie numărul acesta din revistă şi mă bucur de peacum de viitoarele ediţii, pe care va rog să mi le trimiteţi cu aceeaşigenerozitate. Voi reveni asupra revistei stocate pe un stick de memorieseparat, pe care l-am botezat "Vatra Veche" şi l-am rezervat exclusivacestui scop. Voi citi pe îndelete în răgazurile pe care le am din când încând. E un cadou nemaipomenit!Sunt convinsă că primiţi numeroase articole de la colaboratori dintoată lumea. Nu ştiu dacă e cazul să vă mai "bombardez" şi eu, dar dupăce m-am familiarizat cu temele abordate în revistă, mă întreb dacă nucumva veţi fi interesat de altceva decât impresiile mele de călătorie. Înconsecinţă, va trimit într-un fişier ataşat un reportaj despre întâlnirea cuMaestrul Nicapetre, un artist extraordinar care nu doar pe mine, ci şi penumeroşi contemporani mai vestiţi i-a impresionat prin sculpturile şisensibilitatea sa.De asemenea, va transmit şi o mostră de proză scurtă, scrisă de minela persoană a treia, în stil auctorial. Este un domeniu de literartură careîmi da satisfacţii cel puţin la fel de mari că şi stilul jurnalistic, pe care l-am practicat cu preponderenţă până acum.Vă rog din suflet să nu vă simţiţi obligat la corvoadă citirii din parteamea. Doar în cazul în care aveţi întrebuinţare pentru materialele mele, nuezitaţi să le folosiţi sau să-mi sugeraţi cu ce anume va pot fi de ajutor.Un salut cordial din Spania însorită şi toate cele bune pentruactivitatea literară excepţională pe care o desfăşuraţi!Cu mare stimă şi prietenie,a DumneavoastrăGABRIELA SONNENBERGBuzón 8-12-31,E-03720 Benissa (Alicante), SpaniaDragă Nicolae Băciut,Mulţumim, felicitări, statornică prietenie pentru tine şi "Vatra Veche".Din inimă,LUCIAN VASILIU,redacţia "Dacia literară"Mulţumesc, felicitări, arată foarte bine, materiale bine făcute,colaborari interesante. Cam multe pagini pentru un serelist...La cât mai multe numere, sa crape duşmanii de ciudă!SORIL MIAVOE"Vatra veche" - metronomLunarul de cultură "Vatra veche" este în anul al doilea al apariţiei şi lanumărul patru pe 2010. Pe copertă sunt amintiţi fondatorii din 1894 - I.Slavici, I. L. Caragiale şi George Coşbuc, Romulus Guga (redactorul-şefla seria începută în 1971) şi Nicolae Băciuţ, redactor-şef al formei deacum a revistei care se revendică de la spiritul primei publicaţii "Vatra".Publicaţia este editată de Asociaţia "Nicolae Băciuţ" pentrudescoperirea, susţinerea şi promovarea valorilor cultural-artistice şiprofesionale, condusă de Sergiu Paul Băciuţ.Chiar dacă revista apare la Târgu-Mureş, scriitori bistriţeni la originesau veniţi în judeţ - între care îi amintim pe doctor în filologie ValentinMarica (redactor-şef adjunct), Melania Cuc, Elena M. Câmpan, MenuţMaximinian, Cleopatra Lorinţiu - semnează interviuri, recenzii, grupajede poezii, fiind excelent reprezentaţi în economia masei textuale.Fapt absolut remarcabil, pe lângă condiţia grafică şi de conţinut, ritmulde metronom cu care apare revista! La Nicolae Băciuţ nu existăîntârzieri şi amânări de la lună la lună, ceea ce nu e puţin lucru în acestevremuri.VICTOR ŞTIRMesagerul, 17 aprilie 2010Mulţumiri cu felicitări pentru revistă.I.B.Stimate domnule NICOLAE BĂCIUŢ,Mulţumesc pentru noul număr al excelentei dvs. reviste! Felicităripentru noul regal de idei şi simţiri curat româneşti, din nr. 4, al revisteidvs., Vatra veche!Voi consemna impresiile mele despre acest luminat spectacol ideatic,în revistă Contraatac (cea apărută, la Adjud, sub ctitoria mea, încă din1999), respectiv în revista Meridiane culturale adjudene (proaspătăctitorie a mea în Adjud, pentru românii de pretutindeni! - căreia sper să-i"dezvelesc icoanele", spre a obştei privire, cu ajutorul Lui Dumnezeu,prin septembrie 2010...).Mă bucur, până în cel mai umil ungher al inimii mele, că DuhulRomânesc dovedeşte, şi prin dvs. (cu asupra de măsură! - ...prin dvs., celidentificat cu Vatra Veche a Românismului şi cu sufletul ei de MândrăFlacără...! ), încă o dată, că n-are cum să moară, nici chiar să sembolnăveascăde moarte - cum i-o tot doresc, cu ţipete stridente,blestematele cobe!Cu, mereu, aceeaşi preţuire şi caldă prietenie,ADRIAN BOTEZBună ziua,Am citit revista, on-line, fireşte!Până şi faptul că există, arată bine, este remarcabil; şi vi se datorează.Vă doresc numai bine!Sper să mai putem ţine legătura, fie şi virtual; iar dacă este vorba de ocolaborare perenă, aşa să fie!Cu sănătate,MARIAN DRUMURDomnule Nicolae Băciuţ,Mi-aţi produs o bucurie nespusă trimiţându-mi această revistă desuflet care trebuie citită cu sufletul.Cu amicale mulţumiri,V.VAJOGARestituiri şi dialog la „Vatra veche”Numărul pe aprilie al revistei „Vatra veche”, anul II, 4 (16), 2010,redactor-şef Nicolae Băciuţ, se ocupă în mod special de două domeniiliterare: restiruiri şi dialog. La capitolul „Restituiri”, e prezentat unmanuscris inedit al lui Şt. O. Iosif (pus la dispoziţia revistei de cătreprof. Floare Rădulescu), nu e uitat Emil Cioran (născut la 8 aprilie, înRăşinari), pe care fratele lui, Aurel Cioran , îl evocă în imagini legate desatul natal („A fost un sat binecuvântat. (…) Sunt sate care aproape n-audat nimic. Răşinariul a fost un sat compact, omogen, cu maredeschidere.”), sunt amintiri despre Ioana M. Petrescu, la rubrica„Întoarceri în timp”, de Elena Neagoe, se vorbeşte despre Eminescu, înviziunea lui George Popa, despre Grigore Vieru, prilej de întâlniriliterare, de lansare de carte („Alb de duminică” ). În ceea ce priveştedialogul, se simte amprenta celui care „guvernează” revista. NicolaeBăciuţ a scris „O istorie a literaturii române contemporane în interviuri”şi imprimă şi la „Vatra veche” onestul spirit al dialogului, concretizat, dedata aceasta, în dezvăluiri rostite la microfon de către Anatol Vidraşcu,Aura Christi, Corneliu Traian Atanasiu, despre haiku („Vinovăţie:/Stiloul e şi mai vechi/ După/acest haiku”, Ion Roşioru) sau de SuzanaFântânariu, suceveanca ce trăieşte la Timişoara, artist plastic, scriitor, ceşi ilustrează, cu lucrări moderne, adevărate eseuri în imagini, articolelerevistei.Mai pot fi citite în cele 88 de pagini (nr. fix la care s-a opritcreatorul), poezie de Darie Ducan, Cleopatra Lorinţiu, Monica Mureşan,Ovidiu Ivancu, Eugen Axinte, Eugen Dorcescu, proză de MarianDrumur, teatru de Ioan Matei, traduceri de Victor Ştir. La cronicaliterară, sunt recenzate cărţile: N. Băciuţ - „Anotimpul din colivie”,Valentin Marica – „La fântâna îngerilor”, Ana Zegrean – „Şarpe devânt”, Viorica D. Cătuneanu – „Drum cosit”, Ioana Sandu – „Cartea dinfoc”, Puiu V. Moiceanu – „Nunta cuvintelor”, C. Codrescu – „Pribeagprin viaţa mea” şi altele.→80

De un loc bine meritat se bucură prezentarea Clubului Internaţional deCultură de la Bistriţa, „Boema”, şi apariţia primei Antologii a Clubului,„Boemia”, editată de Nicolae Băciuţ.Acesta a fost doar un sumar al Sumarului, lectura aplicată oferind şialte (ne)aşteptate bucurii.Revista „Vatra veche”, mereu punctuală, este un evenimentpublicistic, este un spaţiu de cultură unde ne regăsim aproape şi oferă,în continuare, tot mai frumos, cu fiecare număr, căldura spirituală decare avem nevoie.ELENA M. CÎMPANCalitate şi persuasiune!Felicitări!ADRIAN ERBICEANUFelicitări pentru minunatul număr...Mulţumiri pentru gândul cel bun...Inspiraţie şi spor pe mai departe!!!Faină ideea cu Clubul "Boemia"...Bistritenii rămân oameni de suflet şi de nădejde...Cu drag,I. AFTENIEVă multumesc foatre mult pt materialul trimis ,,este foarte interesant,vă felicit !MARIA DIMAStimate dle Baciut,Vă sunt foarte recunoscătoare pentru surpriză pe care mi-aţi făcut-o,trimiţându-mi Vatra veche. Pentru mine, ea, Vatra veche, este una nouă.Abea am răsfoit-o. Mă atrage. Două articole, sunt sigură, le voi citiastăzi, dar nu înainte de a Vă exprima toată căldură pe care o simţ, dar şitimida nădejde că Dunărea şi Prutul vor rămâne doar două râuri pe hartăEuropeiCu mult drag,VIOLETA MIJAVă mulţumesc pentru "Vatra veche", ce a mai adiat spre noi o pală derafinament intelectual, de cultură autentică. Felicitări pentru antologia"Anotimpul din colivie"!CARMEN SIMA,Râmnicu-VâlceaDragă Nicolae,Se vede că matale (moldoveneşte vorbind), nu eşti băciut, ci eşti chiar...baci, de VATRĂ VECHE. Primesc pe net revista şi o citesc, pre cât eposibil. Evident că o prefer pe suport de hârtie,vederea noastră fiind totmai precară. Noi nu facem schimb de publicaţii?Poate mă învrednicesc într-o zi să-ţi trimit o carte...Mi-ar plăcea să fiecomentată în VATRĂ.Până atunci, aştept răspunsul la micile noastre provocări.Îmbrăţişare peste munţi!NICOLAE TURTUREANUMulţumesc de fiecare dată când primesc e-revista. E foartelăudabilfaptul că îşi păstreaza ritmicitatea.Când intraţi şi pe internet?Vă ataşez un material recent scris, dacă vă interesează... preluaţi-l!Numai ganduri de bine,V.N.Dragi prieteni,Vă mulţumesc pentru revistă şi pentru că nu ne uitaţi.Felicitări pentru ţinuta publicaţiei.Multă sănătate, urări de bine şi de mari succese!Cu deosebit respect pentru ceea ce faceţi,ANA BANTOSVă anunţ cu bucurie că în data de 6 aprilie curent, la revista ARP - OCARTE PE ZI, s-a publicat textul despre Nicolae Steinhardt.Să ne bucurăm. Adresa: www.o-carte-pe-zi.comCu preţuire,CEZARINA ADAMESCUMulţumesc mult şi felicitări. Suzana Fântânariu este o mare artistă.Toate cele bune,CONSTANTIN SEVERINaceste vremuri decadente, există şi luptă încă pentru revenirea lanormalitate fiinţe umane cu o înaltă conştiinţă civică, cum sunteţi dvs.,doamna Monica, ceilalţi colaboratori ai revistei şi celelalte reviste decultură, oameni de artă. Dumnezeu să îi ajute şi să îi călăuzească pe toţicei cu sufletul curat !Urmează pozele tablourilor cu titlurile lor.Deocamdata nu ştiu dece nu pot transfera poza mea de pe C.D. pecalculator.Voi încerca de la alt calculator.Vă mulţumesc mult pentru tot!Cu aleasă preţuire!STELUŢA NISTORESCUDomnule Băciuţ,Vă mulţumesc şi eu pentru cuvintele dumneavoastră şi pentru eevistaVatra Veche. Am citit cu multă plăcere articolele publicate în ea, iaraspectul grafic este impresionant. Unele articole mi-au provocat multenostalgii, cum este cel al lui N. Georgescu, "Accent uitat". Înainte de astudia muzică, am studiat Filologia, şi am rămas cu multe "metehne" alescormonitorului printre cuvinte. Am o mare pasiune pentru etimologie.În ce oraş sunteţi? În Târgu-Mureş? Poate într-un viitor am putearealiză un reportaj despre viaţă muzicală de acolo.Referitor la colaborare, ar fi multe de spus şi de hotărât. Cred foartemult în parteneriatele culturale. Sunt benefice de ambele părţi. Deşitematică revistelor noastre este diferită, ele sunt, totuşi, rude în mareafamilie a culturii.Eu sunt şi directoarea unei Edituri din Bucureşti. V-aş puteadirecţiona unele fragmente literare ale autorilor pe care îi public. Înschimb, pot pune bannerul revistei dumneavoastră la mine pe site (dupăcum vedeţi, am trafic mare) şi pot face aşa încât numărul în format pdfsă fie chiar downloadat de către vizitatori.Aştept sugestii şi idei şi nădăjduiesc că aceste emailuri să fie începutulunei frumoase prietenii.ROTONDA MUZEULUI NATIONAL AL LITERATURIIprezintă joi 29 aprilie la orele 13,30PRIMELE 40 DE VOLUME APĂRUTE IN COLECŢIA:"UN AUTOR ROMÂN PE SĂPTĂMÂNĂ"împreună cu grupajul de reviste on-line care apar în portalulinternet www.cartesiarte.ro, precum şi proiecţia proximei apariţii careeste un ALBUM DE GRAFICĂ FLORIN PUCĂ.VĂ INVITĂM, rugându-vă astfel să susţineţi efortul de promovarea creaţiilor româneşti contemporane în concurenţa neloială cutraducerile comerciale şi producţiile subculturale care abundă.Nicolae STEINHARDT ÎNTRE LUMI - convorbiri cu NicolaeBĂCIUŢ –Valoros cu evidenţă prin reflecţiile celebrului analist literar şi eseistde inspiraţie creştină care a fost Nicolae STEINHARDT, volumul capătăo îndoită valoare prin ştiinţa de a purta discuţia, în bună parte epistolară,a unui mai tânăr cărturar care este poetul Nicolae BĂCIUŢ, prininteresul sincer şi deschis al acestuia de a afla amănunte suplimentaresau complementare la o operă pe care se simte că a studiat-o prea bineînainte de a-l aborda pe autorul ei. El rămâne, în acelaşi timp şi dreptuna dintre ultimele mărturii ale trecerii prin experienţele Credinţei trăite.CORNELIU LEUTrimit ataşat o scurtă recenzie şi cateva poeme cu speranţa că îşi vorgăsi loc în paginile minunatei dvs reviste.Cu deosebit respect,DANIEL LĂCĂTUŞSunt foarte prinsă într-o serie de activităţi şi nu mai prididesc să legătesc pe toate...Trebuie, totuşi, să vă mulţumesc pentru grija de a-mitrimite lunar câte un cadou consistent, revista "Vatra veche". Am"autopsiat", la rându-mi, versurile prietenului drag Eugen Axinte, în"silabisite tăceri", am apreciat prezenţa , de-acum obisnuită şi necesară,a lui Darie Ducan, mi-au plăcut Haiku-urile lui Ion Roşioru, m-ausensibilizat la maximum poeziile lui Emily Dickinson, una dintre poetelemele preferate, m-a surprins plăcut Octavian Curpas, din Arizona. Câtdespre Grigore Vieru, nu ştiu de ce, nu pot gândi despre Domnia Sa cadespre nişte "Scriitori la timpul trecut":..Mai aştept şi, pe viitor, revistaDumneavoastră.Cu totul pentru "vatra" pe care o grijiţi,ANICA FACINAStimate domnule Redactor Băciuţ,Sunt pictoriţa Steluta Nistorescu.Am primit de la doamna Monica Mureşan adresa dvs.de mail, împreunăcu minunata dvs. revistă, pe care nu m-am putut abţine să n-orăsfoiesc. Drept răsplată, m-am bucurat de munca dvs., de faptul că în81

PulsLiteratura pentru copii din RepublicaMoldova în Concursul Internaţional deTraduceri "ESTROVERSO", Udine -Tavagnacco, Italia, Ediţia a IV-aConcursul Internaţional de Traduceri din literaturilepentru copii (ţări est şi sud-est europene) de la Udine,Italia, a ajuns la a patra ediţie. În acest an, au fostselecţionate creaţii literare din Republica Moldova,Polonia şi Ucraina, mai precis opere literare pentrucopii între 7-14 ani, deja publicate în ţările de origine,premiate la concursuri naţionale şi internaţionale(IBBY), care aparţin autorilor contemporani. E de notatcă niciuna dintre creaţiile în proză, în versuri sau desubstanţă dramatică, nu a mai fost tradusă în limbaitaliană până acum şi, în plus, niciuna nu a mai fostpublicată în traducere italiană până în prezent, condiţieesenţială pentru ca opera respectivă să fi fost propusă spreselecţie.Concursul a fost creat de d-na prof. univ. Katalin Kiss(Univ. din Udine ) cu sprijinul primăriei Tavagnacco(UD), cu concursul regiunii Friuli-Venzia Giulia, alprovinciei Udine, al Universităţii din Trieste şi, nu înultimul rând, cu implicarea directă a d-lui profesoruniversitar Livio Sossi, ca preşedinte al juriului.Dacă anul trecut, 2009, în cadrul celei de-a treia ediţii,au fost selecţionate 5 cărţi din literatura română, în acestan s-a reuşit includerea în concurs a Basarabiei, ca onecestitate de-a face cunoscută în Italia viaţa culturală "acelor de peste Prut", valorile româneşti de pretutindeni.În concurs au fost alese anul acesta, pentru traducere,în secţiunea Republica Moldova, din cele peste 30 detitluri propuse, cinci. Concursul constă în traducereaintegrală, în limba italiană, a unei singure cărţi dintre celepropuse de juriu, până la o dată pe care organizatorii o vorda publicităţii pe site-ul oficial:lenghe.furlane@comune.tavagnacco.ud.it .Pentru informaţii de natură tehnică şi organizatorică,traducătorii se pot adresa şi telefonic în limbile italiană şiengleză la numărul : +39 0432 577355. Redacţia revisteivă poate furniza, la cerere, şi o altă adresă de poştăelectronică la care puteţi solicita informaţii în limbaromână.Titlurile alese de juriu din literatura RepubliciiMoldova, pentru ediţia 2010, sunt următoarele:VANGHELI, Spiridon, Copii în cătuşele Siberiei,Editura Oltiţa, Chişinău, 2001 ; RUSU, Nicolae, Alunel,Editura Silvius Libris, Chişinău, 2009 ; VIERU, Grigore,Pâine cu rouă, Editura Agora, 2009; IACHIM, Ion,Amintirile piţigoiului Zbanţ, Editura Pontos, Chişinău,2007 ; BUTNARU, Leo, Cu ce seamănă norii?, EdituraPrut Internaţional, Chişinău, 2003.Vă invităm să promovaţi concursul, iniţiativaorganizatorilor şi să invitaţi traducătorii consacraţi săparticipe în număr cât mai mare.Udine, 2 mai 2010prof. MIRELA CORINA CHINDEAFESTIVALUL-CONCURS DE POEZIERELIGIOASĂ „CREDO”, Ediţia a X-aDirecţia Judeţeană pentruCultură şi PatrimoniulNaţional Mureş a organizatîn parteneriat cu Casa deCultură a Tineretului „G.Enescu” din Reghin, cea dea X-a ediţie a FestivaluluiConcurs de PoezieReligioasă, manuscrise, şi secţiunea volume, apărute în2009 şi 2010.Festivitatea de premiere va avea loc la Şâştina, peValea Mureşului, în cadrul unei tabere de creaţie“Muntele vrăjit”, de la finele lunii mai.La festivitate vor fi susţinute recitaluri lirice şi demuzică şi vor fi prezentate noi apariţii editoriale tematice.FESTIVALUL DE POEZIE DEDRAGOSTE „PRIMA IUBIRE”, Ediţia aIV-aDirecţia Judeţeană pentruCultură şi Patrimoniul NaţionalMureş şi Casa de Cultură aTineretului „G. Enescu” dinReghin a organizat a patra ediţiea Festivalului Concurs de Poeziede Dragoste „Prima iubire”.Concursul s-a adresat tuturor creatorilor, membri şinemembri ai uniunilor de creaţie, din judeţul Mureş.Concursul s-a desfăşurat pe două secţiuni: I.manuscrise, II. volume.La prima secţiune, tema a fost „Prima iubire – ultimaiubire”. La secţiunea volume, autorii au participat cuvolume apărute în 2009-2010.Festivitatea de premiere va avea loc tot la Şâştina.FESTIVALUL CONCURS DE CREAŢIELITERARĂ „ROMULUS GUGA”Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi PatrimoniulNaţional Mureş, în colaborare cuInspectoratul Şcolar Judeţean,Gimnaziul de Stat „RomulusGuga”, alte instituţii, ONG-urimureşene, a organizat cea de aXVIII-a ediţie a Festivalului -Concurs de Creaţie literară„Romulus Guga”.Festivitatea de premiere va avera loc în 1 iunie, laGimnaziul de Stat "Romulus Guga", în cadrulmanifestarilor "Zilele şcolii". În acelasi cadru, vor avealoc recitaluri poetice ale unor autori mureşeni, lansări decarte şi dezbaterile "Literatura pentru copii" si "Presaculturală mureşeană". Se va face un pelerinaj la Rastolita,la mormântul scriitorului, iar la şcoala din localitate vaavea loc o întâlnire literară, unde scriitorii participanţi îşivor prezenta cele mai recente apariţii editoriale.82

La ceastă presigioasă bibliotecă din inima Chişinăuluiau fost vernisată o expoziţie foto-documentară privindmărturisirea lui Hristos în temniţele comuniste cugenericul Pe Drumul Învierii, completată de conferinţaCrucea – semn al Dragostei şi Învierii, organizate deAsociaţia ROST din Bucureşti, în colaborare cu AsociaţiaStudenţilor Creştini Ortodocşi Români (ASCOR) dinRepublica Moldova, la care a participat numeros public,în special tineri creştini ai filialelor ASCOR din maimulte judeţe şi oraşe ale României, bunăoară, Bucureşti,Braşov, Iaşi, Bacău, Ploieşti ş.a., precum şi reprezentanţiai gazdelor.Scopul expoziţiei, a mărturisit Claudiu Târziu,directorul revistei ROST, care a fost prezentată şi oferităcelor prezenţi, este de a arăta prin documente şi fotografiivieţile exemplare ale unor oameni deosebiţi, care fac partedintr-o istorie mai puţin cunoscută publicului larg şianume a războiului spiritual dintre Biserica Ortodoxă înansamblu şi regimul comunist, de pe urma căruia au avutde suferit nu doar persoane care s-au ocupat de politică înperioada interbelică, dar şi multe generaţii de tineri,intelectuali fără nicio vină, unica acuzaţie de multe orifiind credinţa în Dumnezeu. Din documentele de arhivă sedovedeşte că au fost arestaţitineri studenţi de 20 de ani,despre care nu se poate afirma căfăceau politică, iar apartenenţalor la grupuri de dreapta,interzise de comunişti, nujustifică regimul de teroare lacare au fost supuşi. RevistaROST, de şase ani, scoate înlumină din dosarele Securităţiichipuri de eroi, martiri şi sfinţi aineamului românesc. Au fostorganizate multe expoziţii,conferinţe, dezbateri şi lansări decarte pe tema terorii pe careregimul comunist a menţinut-otimp de mai multe decenii, asuferinţelor din închisorilecomuniste şi a mărturisiriicreştine pe care au dat-oluptătorii anticomunişti.Directorul revistei a subliniat căei n-au obosit să convingă despreprimejdia comunistă care este vie încă, ea fiind oîntruchipare a Răului. Aceia care susţin că regimulcomunist trebuie tratat la trecut fac parte din tagma celorcare cred că diavolul nu există. ROST s-a raliat uneicampanii pentru canonizarea sfinţilor din temniţă, iniţiatărecent de un grup de intelectuali creştini. Părintele IustianPârvu, de la Petru Vodă, spune că năpastele care se abatasupra poporului român sunt pricinuite şi de faptul că nusunt cinstiţi sfinţii temniţelor. Mii de creştini români autrecut prin Calvar, pe urmele Mântuitorului, mulţi din eis-au sfinţit prin moarte mucenicească şi prin suferinţă.Sfântul Sinod ar putea alege o zi de prăznuire a întreguluisobor de noi mărturisitori, în care să fie cinstiţi şi ceidespre ale căror pătimiri nu s-au păstrat mărturii scrisesau orale. Pătimirea lor o ştie doar Dumnezeu, cei care i-aprimit în împărăţia Sa.În cele peste douăzeci de panouri, care cuprindexpoziţia, sunt evocaţi şase martiri din rândul unei seriinumeroase: Valeriu Gafencu, supranumit de alt martir alînchisorilor comuniste, N.Steinhardt, Sfântul Închisorilor,originar din comuna Sângerei, Basarabia, mort înînchisoarea de la Târgu-Ocna; părintele Daniil-SanduTudor, jurnalist, apreciat ca floarea de foc a ortodoxieiromâneşti, omorât în penitenciarul din Aiud, după ce anide zile purtase lanţuri la mâini şi picioare; părinteleArsenie Boca, supranumit Sfântul de la Sâmbăta,părintele Gheorghe Calciu, de două ori arestat şi pus laînchisoare, eliberat ultima oară în 1984, datorităpresiunilor internaţionale determinate de Comitetul pentruapărarea părintelui Calciu, prezidat de Mircea Eliade;părintele Ioan Ianolide, care fiind de 18 ani în închisoare,este din nou condamnat la 25 de ani muncă silnică, pemotiv că ajutorul şi sprijinul creştinesc pe care îl dădeadeţinuţilor ar fi fost de factură legionară, eliberat odată cuamnistierea generală din 1964, scrie un manuscris de1000 de pagini, publicat cu titlul Întoarcerea la Hristos,vândută rapid în 15mii de exemplare, şi părintele ArsenieBoca, arestat şi pus la închisoare în câteva rânduri, a fosturmărit de Securitatea comunistă până în 1989 cu o lunăînainte de a muri.Conferinţa cu genericulCrucea - semn al Dragostei şiÎnvierii a fost moderată de IulianRusanovschi, preşedinteleASCOR din Republica Moldova,avându-i în calitate deconferenţiari pe acelaşi ClaudiuTârziu şi ieromonahul TeofanPopescu de la Putna, care amărturisit că este pentru primaoară în Republica Moldova. Încalitate de ghid la SfântaMănăstire, a putut observa că,din Basarabia, la Putna, după1989 au venit numeroase grupuripe feţele cărora se putea citimultă căldură şi credinţă.Sfinţenia Sa a semnificat cumulte amănunte şi pasaje dinBiblie Sărbătoarea Floriilor -intrarea lui Hristos în Ierusalimşi a fiecărei zile din SăptămânaPatimilor, încununată cu cea mai luminoasă Sărbătoare acreştinilor – Paştele – bucuria reînvierii lui Hristos. LaSlujba Prohodului Învierii se fac Binecuvântările Învierii.Pentru mântuirea oamenilor era nevoie de o suferinţăimensurabilă pe care a primit-o Hristos. Astfel desuferinţe au avut-o şi mărturisitorii întru Hristos în timpulregimului comunist. Nu toţi care au fost în închisori aufost şi mărturisitori, nu toţi au avut curaj, nu toţi aurezistat până la sfârşit. Trebuie să învăţăm să trăim şi sămurim în fiecare zi. Crucea, prin cele patru braţe, vrea săînsemne mărturisirea credinţei lui Dumnezeu din celepatru puncte cardinale a lumii. Prin sângele Crucii luiHristos, toţi oamenii se pot preschimba. Sfinţenia Sa amai spus că Ziua de 22 decembrie ar putea fi o Zi83

generală de pomenire a tuturor martirilor. În acelaşicontext, a vorbit despre importanţa stării de pocăinţă şirugăciune, în special Rugăciunea Inimii.Invitată la aceste impresionante evenimente de suflet şicredinţă, Eugenia Marin, mama regretaţilor martiri aineamului Doina şi Ion Aldea Teodorovici, a vorbit cumultă demnitate despre viaţa şi creaţia lor. „Am predat înliceu 47 de ani şi simt nostalgia după şcoală şi copii”, aadăugat destinsa profesoară. „Doina şi Ion, copiii mei,căci ginerele meu îmi spunea totdeauna să-l numesc fiu,deoarece mama lui era plecată la Domnul, sunt jertfaîntregului neam românesc, ei au cântat din suflet despretot ce avem mai sfânt: Mănăstirea Putna, MănăstireaCăpriana, limba noastră, Unire, Ţară. Lui Ion i se reproşacă anume cântecele lui miros a biserică. Părerea mea estecă tot ce miroase a biserică e sfânt, iar biserica estesufletul unui neam. Muzica lui te înalţă, au spus-o mulţi şio poate confirma oricine. El este fecior de preot şi Doiniţanoastră a fost crescută în spiritul credinţei ortodoxe, a fostbotezată, chiar dacă pe atunci acest lucru era interzis, amers la biserică. Nu-mi place să se vorbească despre ei latrecut, or, nu trăiesc ei prin muzica lor? Dacă suntîntrebată dacă va fi Unirea, răspund cu fermitate – va fi!Nu poate Dumnezeu la lase un popor să fie dezbinat. Amun îndemn către toţi – să susţinem fiecare român oriunden-ar fi, că şi cei plecaţi de Acasă, nu au plecat de bine cele era. Să fim uniţi, să nu batem noi în noi. Faptelemartirilor să ne fie ca o torţă de lumină. Dragostea deneam şi credinţa le-au fost mai puternice decât frica demoarte. Vă îndemn să fiţi copiii lui Dumnezeu. Ion şiDoina au lăsat cântece care se ridică la ceruri, pentru căfiecare om are o cruce, ei şi-au purtat-o cu demnitate.Muzica lor e cântată pe toate continentele, dovadă că laFestivalul Internaţional Două inimi gemene, pe care îlorganizăm anual, vin şi cântă interpreţi din multe ţări, ocondiţie a festivalului fiind interpretarea în limba românăa melodiilor lui Ion şi Doina. La ediţia din anul trecut, aufost participanţi din 11 ţări şi toţi au cântat în limbaromână. Noi, părinţii, şi nepotul Cristian, ne-am asumatresponsabilitatea să continuăm toate faptele bune pe carele-au început Ion şi Doina şi n-au reuşit să le ducă lasfârşit din cauza stupidului accident, una din ele fiindconstrucţia bisericii în satul de copilărie, îi îndemn pe toţică contribuie în limita posibilităţilor. La sediul fundaţieinoastre de pe adresa mun. Chişinău, str. Bucureşti-68,et.III, bir. 305, avem şi o expoziţie permanentă Inmemoriam Doina şi Ion Aldea-Teodorovici, pe care văinvit s-o vizitaţi. În încheiere vă îndemn pe toţi: Purtaţiaprinsă Candela Memoriei în inimile voastre”.Fiind întrebată despre investigaţiile şi pedeapsa celorcare s-au făcut vinovaţi de moartea talentaţilor Doina şiIon Aldea-Teodorovici, dna Marin a spus cu multă durerecă se dezice de orice acţiune juridică, lăsând judecata înseama lui Dumnezeu.Conferenţiarii Claudiu Târziu şi ieromonahul TeofanPopescu au răspuns la numeroase întrebări în contextulcelor prezentate. Expoziţa va rămâne deschisă laBiblioteca O.Ghibu din Chiţinău până la SărbătoareaÎnălţării lui Hristos.RAIA ROGACLa Biblioteca Publică Onisifor Ghibu din Chişinău, înprezenţa autorului, ajuns la onorabila vârstă de 88 de ani,a avut loc lansarea cărţii Domniei sale, întitulată Calvarul(memorii) cu precizarea Familia Ciobanu sub teroarearegimului stalinist.Evenimentul, de o ampoare şi însemnătate deosebită, aînceput cu binecuvântarea preotului Ioan Ciuntu de laBiserica Sfânta Teodora de la Sihla, întru cinstireamemoriei celor ce s-au jertfit pentru cauza neamului, dupăcare actorul Andrei Sochircă a dat citirii fragmente dinCalvarul pe fundalul unui zguduitor film documentardespre atrocităţile staliniste în perioada deportărilor îngulagurile sovietice. În această atmosfera de înaltăvibraţie sufletească, artistul poporului, tenorul MihaiMunteanu, a interpretat minunatul poem Limba noastră,a regretaţilor Grigore Vieru – versuri şi Ion Aldea-Teodorovici - muzică. Dragostea de neam şi credinţa înDumnezeu i-a ajutat pe mulţi să supravieţuiascăcondiţiilor inumane, între care şi pe protagonistulmanifestării impresionante.Moderatorul, scriitorul şi parlamentarul Ion Hadârcă,conducătorul cenaclului literar Mihai Eminescu, de pelângă bibliotecă, a menţionat, între altele: „E bine căaceastă lansare are loc în cadrul familiei numeroaseCiobanu, a prietenilor, cititorilor, dar ar fi şi mai bine caasemenea volume să fie prezentate în Piaţa Marii AdunăriNaţionale, la un forum comemorativ care să reuneascăsute şi mii de participanţi pentru ca numele jertfelorstaliniste să fie cunoscute de la mic la mare. Cu multămigală, Maria Hadârcă şi Nicolae Ciobanu au adunatmaterialele pentru această carte, au discifrat înregistrările,i-au asigurat ţinuta grafică şi lingvistică, mie revenindumionoarea de a o prefaţa, lucru pe care l-am făcut cumultă plăcere. Nici vicisitudinile, nici regimul, nici aniinu l-au înfrânt pe acest falnic stejar din inima codrilorlozoveni. A rămas neclintit în dorinţa sa de reabilitarejustiţiară definitivă, prin spunerea întregului Adevăr lajudecata Istoriei şi înlăturarea morală a nedreptăţilorumilitoare, prin care le-a fost dat să treacă buneilor,părinţilor, fraţilor şi surorilor noastre întru pomenireaurmaşilor. Cartea se vrea a fi încă un cap de acuzareîmpotriva terorii comuniste, nu întâmplător însuşi autorulremarcă: aceste rânduri sper să devină cândvamărturia mea la multrâvnitul proces de judecată şi decondamnare a odiosului regim criminal rusocomunisto-stalinist,a crimelor săvârşite pemeleagurile noastre. Studiate de istorici, toatemărturiile acelor care au suferit vor fi probe înprocesul de condamnare a actualilor moştenitori airegimului comunist de ocupaţie. Prin organizaţiiregionale de partid, comsomol, pionieri, ei încearcă săreînvie năluca monstruoasă a omenirii. Se ştie, - a maispus moderatorul, - că a fost creată o comisie specialăpentru colectarea materialelor, care vor fi date publicităţiipentru întreg poporul. Sunt întru totul de acord cu IonHadârcă, când menţionează că portretul mamei deportate,înveşmântat în cuvinte de D.Ciobanu, comportă valoareaunui adevărat imn pe care, în subliniere, îl voi reproduceintegral: E greu să găseşti cuvinte potrivite pentru aschiţa un portret al unei mame a celor dintr-o familie84

deportată. Smulse din cuiburile noastre strămoşeşti decătre cel mai odios regim al sec. XX, rămase fără soţi,aruncate la voia soartei în pustiul Kazahstanului sauîn Siberiile de gheaţă, înconjurate de familiinumeroase, cu 5-6 copii, precum era la moldoveni peatunci, ele au fost nevoite să-şi impună voinţa lamaximum pentru a supravieţui. Câte chinuri, câtăfoame au tras! Câte nopţi nedormite, câte coşmaruriîn vis şi în realitate! Ca nişte îngeri au întins aripilepentru a-şi apăra cuibul, ca pe o pâine şi-au împărţitsufletul şi câte o bucăţică l-au dăruit fiecărui pui.Cu emoţii greu de stăpânit, Valentina Sturza,preşedinta Societăţii Victimilor Staliniste, s-a destăinuit:Am aşteptat cu nerăbdare ziua lansării pentru a primiaceastă minunată carte din chiar mâna verişorului meu D.Ciobanu. Eram împreună în vagonul care ne-a dus spreGulag. Am fost trei familii deportate cu 15 membri defamilie, adulţi şi copii, până şi noi, cei mai mici, erametichetaţi ca duşmani ai poporului, ai marelui poporsovietic, mascat sub şandramaua rusă. Este practicimposibil să povesteşti calvarul în integritatea şimonstruozitatea lui, retrăind din nou şi din nou clipeletrecutului amar. S-ar putea scrie tomuri uriaşe prin câte autrecut victimile staliniste, între care mă înscriu şi eu, şiverişorul meu care a rămas demn pentru neamul său, cucapul şi inima Sus. Un alt vorbitor, V. Hotineanu,ministrul sănătăţii al Republicii Moldova, a specificat: Înbuletin, locul meu de naştere este scris: Kzîl-Orda. Tatălmeu a fost în acelaşi lagăr stalinist cu nume Ivdev. Clişeuldeportărilor stalinisto-comuniste cred că este cel maiodios din lume. Familia noastră a rezistat pentru că a fostîmpreună, pentru moldoveni ea a fost sfântă. Mă închin înfaţa Dvs. la propriu, dle D.Ciobanu, şi Vă mulţumescpentru această răscolitoare de suflet carte pe care am cititoprintre rânduri şi cu amintirile proprii. Fac un îndemnncătre publicul numeros, în special către reprezentanţiitinerelor generaţii, să nu uite tradiţiile strămoşeşti pe caretaţii, buneii, rudele le-au păstratnealterate chiar şi în condiţiileGulagurilor staliniste. Să nuuitaţi şi să vă cutremuraţi laintonarea Imnului deportaţilor,de acelaşi amintit drag nouătuturor Grigore Vieru, pemelodia mai tânărului său prietenIon Aldea-Teodorovici, ambiitrecuţi în nemurire. Doi ani înurmă, am fost la Kzîl-Orda, lamormântul rudelor, m-amîntristat grozav, găsind cimitirulînstrăinat şi părăsit. În încheiere,vreau să declar pentru toţi: Nuavem dreptul de a uita prin cea trecut neamul nostru. Soţiaregretatului poet, de originebucovinean, Ion Vatamanu, dnaEleonora Curechieru-Vatamanu, a mărturisit: Am cititşi am plâns concomitent lalectura acestei cutremurătoarecărţi, e foarte veridică. Totcalvarul care a fost descris l-amsuportat şi noi, familiaCurechieru. Tatăl a fost ridicat pe data de 22 iunie 1941,când, chipurile, conform istoriei sovietice, a fost declanşatMarele Război pentru Apărarea Patriei, nici măcar laapărarea acestei Patrii fictive, nu a fost luat, dar închis înpuşcărie, nerezistând nici doi ani de viaţă silnică. Aveamun an când, la 6 iulie, s-a întâmplat marea noastră tragediea deportării. Parcă şi acum o aud pe bunica strigând: daţimicopilul! În ultimul moment, am fost scoasă de pe listă,am rămas acasă, fără casă. O femeie din sat m-a luat şi m-a dus la gară unde erau deportaţii. Nu numai fizic, dar şispiritual au încercat să ne distrugă. Abia la 22 de ani amînvăţat dulcea limbă a mamei. Chiar şi după ce am revenitdin Gulag, am fost urmăriţi de KGB. Vreau să recit unpoem de Ion Vatamanu, dedicat tatălui meu, socrul lui -Mihai Curechieru, întitulat Mărturii de dragoste şi ură. Încontinuare, voi reproduce şi alte gânduri ale vorbitorilor,într-o forma mai succintă. Ion Şarov, decanul Facultăţiide Istorie de la Universitatea Pedagogică Ion Creangă:Documentele acestea sunt foarte importante, este istorianoastră trăită pe viu. A nu uita este o datorie sfântă pentrutoţi. Scriitorul Andrei Strâmbeanu: Crimele nepedepsiteaduc după sine alte crime. Publicistul Vlad Pohilă: Vincu ideea de a face un film documentar printr-o chetăcomună, care ar putea fi întitulat Memorial al Durerii.Balticii nu uită, nici nu iartă. Mă închin de sănătateautorului, pe tineri îi îndemn la neuitare. În alte ţări, sepublică masiv la această temă, cât martirii Gulagurilormai sunt în viaţă sau rudele lor. Nu pot fi uitate umilinţeleşi înjosirile la care au fost supuşi. Startul acestui gen afost dat de Ancuţa Nencev cu jurnalul său. Ideea filmuluidocumentar a fost sprijinită de participanţi. Mulţumindtuturor celor prezenţi la lansare, cărora li s-a oferit în darcâte o carte, nepotul Nicolae Ciobanu a concluzionat:Mi-a revenit onoarea de a edita Calvarul, prin dramabunelului se citeşte întreaga dramă a neamului. Au rămaspuţini din cei care au supravieţuit Gulagului. Sfatul meueste de a folosi cât mai eficient aceste probe vii, cât viimai sunt. În context, IonHadârcă a adăugat: Mulţumescpentru aceste picături de balsampe suflet.O altă propunere, care amconvingerea că va fi auzită, a fostde a cuprinde aceste memorii alecalvarului stalinisto-ruso-comunistîn programul manualelorşcolare, numai în acest fel va ficunoscut şi respectat Adevărulistoric. Cartea este scrisă într-unlimbaj linvistic îngrijit, estecompletată de un bogat albumfoto şi de o listă a jertfelorregimului stalinisto-comunist dincomuna de baştină a autoruluiCiciuleni, raionul Nisporeni,extrasă din Cartea Memoriei,Catalog al victimilor totalitarismuluicomunist, vol. III,Chişinău, 2003.RAIA ROGACFoto:Simion Legian, Pană delucru85

ExcelsiorFum....Fum gros. Vălătuci cerniţi zburând cătreînaltul cerului.Şi ceaţă....densă ca un perete alb, până lacer.Privesc cu ochii mari pe fereastra albită de flori finede gheaţă. Întrezăresc în livadă o umbră fugară, departe,abia lămurită. Pare o siluetă de copil. Aleargă fără griji, sejoacă, râde. Câtă fericire!Îl urmăresc atent. Mă prinde-n jocul lui şi nu pot sănu zâmbesc. Silueta lui se apropie. La început sfioasă,apoi curios, mă priveşte. Nas cârn, gropiţe-n obraji şibucle blonde. Cu ochii mari priveşte uimit spre mine. Lassă cadă uşor perdeaua pe ochiul aburit al geamului şi mătrag un pas înapoi. Aştept un moment. Mă tem să nu-istric jocul, să nu-l sperii. Dar nu-mi pot stăpânicuriozitatea. Mă atrage jocul lui precum un magnet. Îmipare cunoscut jocul acela de demult. Foarte cunoscut...Ştiut, îndepărtat....abia mi-l mai amintesc. Şi curiozitateamă-mpinge catre fereastra albă. Timid, înlătur mătaseaperdelei. Îl zăresc şi ştiu! Vechiul şotron!Copilul sare şi râde. Un râs ştrengar. Livadaînzăpezită albeşte parfumat la râsul lui. E primăvară? Auînflorit prunii? Sau văd acelaşi alb al zăpezii? Magicălume! Şi eu, martorul ei. Nu pot crede. Mă bucur de cevăd. Îmi umple sufletul de bucurie râsul minunat alcopilului. E fericit şi vesel. Râsul lui inundă lumea. Ochiiisclipesc de fericire. Şi-i totu-n jur ca-n poveşti. Alb,parfumat, pur… Poveste cu zâne? Sau amintire dedemult? Şi-atât de cunoscut îmi pare totul!Picioarele-mi saltă a şotron. Îl urmăresc şi aş intra înjoc. Ştiu jocul. Era al meu cândva. Copilul întoarce86privirea spre mine. Priveşte mirat, zâmbeşte şi mă sărutăca şi cum m-ar cunoaşte. Din vârful buzelor lui trimitespre mine petale albe. Flori de prun ? Sau fulgi de nea?Zâmbesc. Albul acoperă ochiul de geam. Îmi saltăinima şi aş fugi afară. Lipsit de griji, fericit cum sunt...Încerc să-i fac un semn. Prin vălătuci cerniţi de fum, prinalbul de afară, silueta dispăruse. Să fi fost o nălucă? Să mise fi părut? Unde-i lumea magică? Unde-i râsul cristalin?Straniu. Privesc prin sticla aburită, încărcată cughirlande de flori de gheaţă. Într-un ochi de geam osiluetă slabă cu bucle cărunte. Aceiaşi ochi miraţi,aceleaşi gropiţe-n obraji. Dar faţa crestată de riduriadânci. Involuntar ating chipul acela bătrân. Sunt eu! Măsimt! Şi chipul mi se reflectă în oglinda ferestrei.A fost un vis sau o poartă spre timp? Recunoscacum copilul din livadă. Şi jocul de şotron şi mirosulflorilor de prun şi râsul limpede şi energia.E mult de-atunci. Ninsoarea vremii a cernit bucleleaurii de odinioară şi chipul. Pe obraz se mişcă rostogol lavale boabe de rouă. Lacrimi amare şi pline de dor. Cumară plugul vremii chipul....cum albeşte zăpada timpului!Unde-s anii fericiţi ? Şi râsul cristalin?Şi, totuşi, ochii sunt aceiaşi şi şotronul. Bucuria cucare săream în ritmul lui privind copilul. Frumos anotimpcopilăria dar îndepărtat. Chip bătrân şi suflet tânăr.Mă aşez obosit lângă sobă. E cald şi bine. Şiflăcările jucăuşe îmi spun poveşti de demult la rândul lor.Saltă vesele ca un şotron şi luminează chipul obositprecum soarele.CHRISTIANA C. BLEGUGRUP ŞCOLAR I.GH.DUCA”, VEDEA, ARGEŞPROF. DUMITRU LILIANA_____________________________________________________________________________________________Starea prozei- Sunt sigur că vi s-au spus multe despremine. N-am făcut nici un rău. Am fost timp de 20 deani într-o lume în care moartea era ceva obişnuit. Am(Urmare din p. 88)moştenit pământul ăsta şi vreau să mă bucur de el. E-Omu’ meu îl vede când se duce cu provizii. un păcat aşa de mare?Şi-a făcut gard înalt din lăstari verzi, iar pe acoperişulFusese medic într-una din ţările africane, secasei creşte iarbă şi flori. Odată era să ne prindă căsătorise cu o băştinaşe, a avut patru copii, dar ohârjonindu-ne mai către vale, noroc că tufele-s înalte epidemie de dizenterie îl lăsase singur.şi a trecut pe lângă noi. Ne-am speriat. Ştiam că areSe judecase zece ani cu Statul român pentrupuşcă şi că face urât dacă prinde vreun intrus pe această proprietate, se simţea bătrân, spunea el şi sedealul lui.săturase de oameni.Căruţa se împotmoleşte, iar Florea înjură- De ce-aţi scris ”Pericol de viaţă ”?roata, caii, norocul şi ziua în care a acceptat să ne- Pentru că cel mai mult ne temem de viaţă.ducă la intrarea spre pustnic.Se făcuse târziu când am coborât. Ne-aAu rămas la buza dealului încercând să condus prin tunelul verde al ierbii până aproape deurnească atelajul.locul unde lăsasem căruţa.Venera picotea pe capră,- Dacă faceţi poze, vreau şi eu una, spuse iar Florea sforăia.Venera. Se-aude că-i bărbat puternic. Râse cu poftă şi- L-aţi întrebat de ce stă singur cuc ?, zisese pregăti să intre cu cizmele în noroiul galben.Venera curioasă. De ce nu coboară în sat ?Ne-am oprit în faţa unei bucăţi de scânduri- Dar voi, de ce nu urcaţi la el ?pe care scria: ”Proprietate privată. Intrarea interzisă.- El are nevoie de noi, noi nu avem.Pericol de viaţă.” Nu puteam da înapoi. FăcusemNu-i vedeam faţa din cauza întunericului.atâta drum ca să-l cunoaştem pe cel care pusese între Sunt sigură că era uscată şi boţită.el şi lume, o coamă de deal. L-am găsit stând pe obuturugă în faţa casei din bârne, înconjurat de cărţi,modelând cu un cuţit, lemnul din mâna lui. Ne-amsalutat şi un zâmbet larg pe o faţă plină de cicatrice,ne-a confirmat că nu e nici un pericol.

Scriitorii români: Răzvan Ducan, Mircea Opriţă,Nicolae Băciuţ, Ioan Astaluş, Ioan Matei şiDimitrie Poptămaş, la Centrul Cultural Român dela Budapesta (2005).Generatii: poeţii Adam Pulsojič (Serbia), DarieDucan şi Răzvan Ducan (2003)Concursul “Ion Creangă”, Brăila, 1 martie 2010Târgul de carte Alba Transilvana, 8 mai 2010,Mircea Petean, Niicolae Băciuţ87

Starea prozeiDealul nu se vedea din cauza ierburilor.Părea o cocoaşă acoperită cu o sarică miţoasă. Ni sespusese că proprietarul nu-l coseşte niciodată.- E bun de făcut dragoste, chicoti Venera.Nu te vede nimeni, iar trifoiul e moale şi miroase-aviaţă.- L-ai încercat, izbucni în râs Floreacăruţaşul, un bărbat urât, dar cu mult umor.Cei doi cai aveau nume greceşti: Ahile şiHector. Singura carte găsită la biblioteca satului, cândpăzea vacile, fusese Războiul troian. Le mai încurcanumele, iar când se îmbăta, dormea în căruţămurmurând : Ahile, Ahile.Drumul era cam noroios şi roţile de cauciucse înfundau în pământul cleios cu şanţuri adânci.- Nu prea vin străini pe aici şi chiarţăranilor le este frică să urce, zise Venera ştergândusede sudoare cu basmaua de la gât. Lumea spune căacolo sus sunt îngropate comori şi de-aia nu coseşteca să nu se vadă urmele. Eu cred că-i nebun, leneş şinefericit.Îmi plăcea muierea. Micuţă, durdulie, cupoftă de viaţă sclipindă în ochi şi mai ales cunepăsarea femeilor care se ştiu iubite.(Continuare în p. 86)MIRELA GRUIŢĂSimion Legian, Amor____________________________________________________________________________________________Director de onoareMIHAI SINRedactor-şef adjunctVALENTIN MARICARedactori:Eugen Axinte, Mariana Cheţan, Elena M.Cîmpan, Mariana Cristescu, MelaniaCuc, Răzvan Ducan, Eugen Evu, MioaraKozak, Lazăr Lădariu, CleopatraLorinţiu, Liliana MoldovanCorespondenţi : Bianca Osnaga, IulianDămăcuş, Darie Ducan, Ioan Matei,Menuţ Maximinian, Victor Ştir, ClaudiaŞatravca, Raia Rogac (Chişinău), MirelaCorina Chindea (Italia), Andrei Fischof(Israel), Ionela van Rees-Zota(Germania), Gabriela Mocănaşu (Paris),Dwight Luchian-Patton (SUA)____________________________________________________________________________________________________________________Lunar de cultură editat de ASOCIAŢIA „NICOLAE BĂCIUŢ” PENTRU DESCOPERIREA, SUSŢINEREA ŞIPROMOVAREA VALORILOR CULTURAL – ARTISTICE ŞI PROFESIONALE Preşedinte Sergiu Paul BăciuţTiparul executat la S.C. Intermedia Group, Târgu-Mureş, str. Cuza Vodă nr. 57, România. Nicio parte a materialelor nu poate fipreluată fără acordul editorului. Copyright©Nicolae Băciuţ 2010 *Email : nbaciut@yahoo.com; vatraveche@yahoo.com *Adresaredacţiei: Târgu-Mureş, str. Ilie Munteanu nr. 29, cod 540390 * telefon: 0365407700, 0744474258. Materialele nepublicate nu se restituie.Responsabilitatea asupra conţinutului textelor revine autorilor. Opiniile reflectă exclusiv punctul de vedere al acestora.88