CugetÄri Åi Citate Ortodoxe
CugetÄri Åi Citate Ortodoxe CugetÄri Åi Citate Ortodoxe
Credinţa întăreşte ceea ce raţiunea clatină (Sfântul Ioan Gurăde Aur). Credinţa este încredinţarea celor nădăjduite (Evrei 11:1). Cel ce este credincios în foarte puţin şi în mult estecredincios (Luca 16:10). Cred, Doamne, ajută necredinţei mele! (Marcu 9:24). Fie vouă după credinţa voastră! (Matei 9:29).RUGĂCIUNE Rugăciunea ne arată că umilinţa înalţă, iar nu coboară peom (Petre Ţutea). Cine este acela care nu are nimic de cerut lui Dumnezeu?(pr. Arsenie Papacioc). Dumnezeu vrea să-ţi dăruiască mai multe bunătăţi decât ceritu (Fericitul Augustin). Rugăciunea este mijlocul prin care se revarsă în sufletulnostru lumina (Vladimir Lossky). Unindu-se moral în rugăciunea adevărată cu Dumnezeu,omul nu se uneşte cu El doar pe sine însuşi, ci îi uneşte cu Elşi pe ceilalţi; el devine un inel de legătură între Dumnezeu şicreaţie, între lumea divină şi cea naturală. Predându-se liberlui Dumnezeu, voinţa omenească nu este mistuită de El, cieste asociată ei şi devine o forţă nouă, divino-umană, în staresă facă lucrarea lui Dumnezeu în lumea oamenilor. Prinaceasta, rugăciunea adevărată, ca o legătură moral-harică cuDumnezeu, se deosebeşte de toate celelalte relaţii umane cuDivinitatea (Vladimir Soloviov). Nu este de ajuns să posedăm arta rugăciunii; trebuie sădevenim rugăciune, rugăciune întrupată. Nu este de ajunsconsacrarea unui timp pentru rugăciune, căci fiecare act,fiecare gest, chiar şi un surâs, trebuie să devină un imn deadorare, o ofrandă, o rugăciune. Trebuie să oferim nu ceeace avem, ci ceea ce suntem (Paul Evdokimov). Dacă câţiva oameni se roagă, dacă intră în starea derugăciune şi în mod aparent nefolositoare, eitransformă universul prin simpla lor prezenţă, prin însăşiexistenţa lor (Olivier Clement).22
Folosul rugăciunii stă în împlinirea scopului ei, adicăiertarea păcatelor şi mântuirea sufletului, indiferent dacă ofacem cu gura, prin cuvânt, cu mintea sau cu inima (pr.Paisie Olaru). Dintru adâncuri am strigat către Tine, Doamne! (Psalm129:1). Trebuie să cerem de la Dumnezeu ceea ce este de folossufletului, nu ceea ce ne este de folos nouă (Dicton patristic). Rugăciunea este singura ce ne poate înălţa la cunoşterea luiDumnezeu (Sfântul Maxim Mărturisitorul). Rugăciunea constituie o înălţare a intelectului cătreDumnezeu; ea este o conversaţie a intelectului cu Domnul(Evagrie din Pont). Rugăciunea este începutul cunoştintei nemateriale şi simple(Evagrie din Pont). Rugăciunea este alungarea întristării şi a descurajării, (...)rodul bucuriei şi al mulţumirii (Evagrie din Pont). Rugându-te, să nu dai vreun chip lui Dumnezeu, în tine, nicisă nu îngădui minţii tale să se modeleze după vreo formă, ciapropie-te în chip material de Cel nematerial şi vei înţelege(Evagrie din Pont). Dacă, rugându-te, ai ajuns la o bucurie mai presus de oriceveselie, ai ajuns la adevărata rugăciune. (Sfântul Nil Sinaitul) Înainte de a-ţi ridica mâinile către cer, trebuie să-ţi ridicisufletul şi, înainte de a-ţi ridica ochii, ridică-ţi gândul laDumnezeu (Origen). Sufletul omului este un altar (Origen). Nu se poate ca Dumnezeu să nu asculte rugile omului, dacăomul ascultă poruncile Domnului (Avva Isaia). Rugăciunea ta rămâne neauzită, când o acoperă strigătulcelui năpăstuit de tine (Sfântul Ioan Gură de Aur). Ceea ce este respiraţia pentru viaţa trupească, aceea este şirugăciunea pentru viaţa sufletească (Sfântul Isihie Sinaitul). Rugăciunea este bucurie sfântă, ce atrage spre sine mintea(...) revărsând bucuria duhovnicescă şi în trup. (SfântulGrigorie Sinaitul)23
- Page 4 and 5: Un singur Cuvânt a spus Tatăl şi
- Page 6 and 7: ucurie Tatălui ceresc, dându-I bu
- Page 8 and 9: nu ne lipseşte bunăvoinţa, năde
- Page 10 and 11: COPIL Lăsati copiii să vină la M
- Page 12 and 13: Sufletul tău trebuie să devină f
- Page 14 and 15: Caută-L pretutindeni pe Cel ce est
- Page 16 and 17: Mântuirea este numai lucrarea haru
- Page 18 and 19: Lumea este o ţesătură de sentime
- Page 20 and 21: Dacă vrem să fim fericiţi, trebu
- Page 24 and 25: Când tu vorbeşti în ascuns cu ti
- Page 26 and 27: lucrezi de unul singur, a pătrunde
- Page 28 and 29: va face rău, atunci niciodată alt
- Page 30 and 31: Unde este sfinţenie, acolo este ş
- Page 32 and 33: ADEVĂR Adevărul se identifică cu
- Page 34 and 35: COMUNICARE Limba scrisorii nu trebu
- Page 36 and 37: ÎNŢELEPCIUNE Grâul este foarte m
- Page 38 and 39: Adevăratul creştin Îl poartă me
- Page 40 and 41: TAINA Mă întrebaţi cum se săvâ
- Page 42 and 43: deznădăjduit, îl călăuzeşte c
- Page 44 and 45: Există o singură măsură a iubir
- Page 46 and 47: Hrăneşte-l pe cel ce moare de foa
- Page 48 and 49: Mai cumplită este deznădejdea dec
- Page 50 and 51: Postul trupului este hrana sufletul
- Page 52 and 53: Păcatul desfrânării te duce la a
- Page 54 and 55: MÂNDRIE Mândria este dată de nec
- Page 56 and 57: E mai uşor să dai cuiva un viciu
- Page 58 and 59: MOARTE Ce este moartea, dacă nu mo
- Page 60 and 61: Dumnezeu lasă sufletele omeneşti
- Page 62 and 63: FRUMOS Sufletul n-ar putea vedea fr
- Page 64 and 65: ŞTIINŢA Cunoaşterea fără drago
- Page 66 and 67: Este mai ferit de primejdie cel car
Credinţa întăreşte ceea ce raţiunea clatină (Sfântul Ioan Gurăde Aur). Credinţa este încredinţarea celor nădăjduite (Evrei 11:1). Cel ce este credincios în foarte puţin şi în mult estecredincios (Luca 16:10). Cred, Doamne, ajută necredinţei mele! (Marcu 9:24). Fie vouă după credinţa voastră! (Matei 9:29).RUGĂCIUNE Rugăciunea ne arată că umilinţa înalţă, iar nu coboară peom (Petre Ţutea). Cine este acela care nu are nimic de cerut lui Dumnezeu?(pr. Arsenie Papacioc). Dumnezeu vrea să-ţi dăruiască mai multe bunătăţi decât ceritu (Fericitul Augustin). Rugăciunea este mijlocul prin care se revarsă în sufletulnostru lumina (Vladimir Lossky). Unindu-se moral în rugăciunea adevărată cu Dumnezeu,omul nu se uneşte cu El doar pe sine însuşi, ci îi uneşte cu Elşi pe ceilalţi; el devine un inel de legătură între Dumnezeu şicreaţie, între lumea divină şi cea naturală. Predându-se liberlui Dumnezeu, voinţa omenească nu este mistuită de El, cieste asociată ei şi devine o forţă nouă, divino-umană, în staresă facă lucrarea lui Dumnezeu în lumea oamenilor. Prinaceasta, rugăciunea adevărată, ca o legătură moral-harică cuDumnezeu, se deosebeşte de toate celelalte relaţii umane cuDivinitatea (Vladimir Soloviov). Nu este de ajuns să posedăm arta rugăciunii; trebuie sădevenim rugăciune, rugăciune întrupată. Nu este de ajunsconsacrarea unui timp pentru rugăciune, căci fiecare act,fiecare gest, chiar şi un surâs, trebuie să devină un imn deadorare, o ofrandă, o rugăciune. Trebuie să oferim nu ceeace avem, ci ceea ce suntem (Paul Evdokimov). Dacă câţiva oameni se roagă, dacă intră în starea derugăciune şi în mod aparent nefolositoare, eitransformă universul prin simpla lor prezenţă, prin însăşiexistenţa lor (Olivier Clement).22