Descarcă revista în format PDF - idea

Aspirafliile celor care ar vrea sæ izoleze arta de lumea socialæ sînt asemænætoare cu cele ale porumbelului luiKant ce-øi imagina cæ, o datæ scæpat de forfla de frecare a aerului, ar putea zbura cu mult mai liber. Dacæ istoriaultimilor cincizeci de ani ai artei ne învaflæ ceva, atunci cu siguranflæ cæ ea ne spune cæ o artæ detaøatæ delumea socialæ e liberæ sæ meargæ unde vrea, numai cæ nu are unde sæ meargæ. (Victor Burgin)The aspirations of those who would isolate art from the social world are analogous to those of Kant’s dove which dreamed of how muchfreer its flight could be if only were released from the resistance of the air. If we are to learn any lesson from the history of the pastfifty years of art, it is surely that an art unattached to the social world is free to go anywhere but that it has nowhere to go. (Victor Burgin)

arhiva 5 Schema culturii de masæTHE SCHEMA OF MASS CULTURETheodor W. Adorno20 Rezumat despre industria culturiiCULTURAL INDUSTRY RECONSIDEREDTheodor W. Adornogalerie 24 Ioana Nemeø: Evaluæri lunareMONTHLY EVALUATIONS26 A Wall of One’s OwnLívia Páldi39 „I’m Telling You Stories. Trust Me“Interviu cu Ioana NemeøINTERVIEW WITH IOANA NEMEØStuart Aarsmanscena 52 Energii neutilizate. Interviu cu artistul Florin TudorFALLOW ENERGIES. AN INTERVIEW WITH THE ARTIST FLORIN TUDORMihnea Mircan60 Accesul spre Galeria NouæACCESS TO THE NEW GALLERYØtefan Tiron66 În capcana deconspiræriiTRAPPED IN THE EXPOSURECætælin Gheorghe68 Parametri în schimbare – remarci despre institufliiSHIFTING PARAMETERS – REMARKS ON THE INSTITUTIONALITYAttila Tordai-S.72 Noua Europæ. Cultura mixajului øi politicile reprezentæriiTHE NEW EUROPE. CULTURE OF MIXING AND POLITICS OF REPRESENTATIONJens Kastner79 Kunsthalle Düsseldorf – forum al artei contemporaneKUNSTHALLE DÜSSELDORF – FORUM OF CONTEMPORARY ARTGeorg Imdahl84 Swiss Swiss DemocracyLaurence Perrillat90 Pierre Joseph. Du présent, faisons table pleine!Florence Derieux96 O privire asupra Glasgow-ului la începutul lui 2005VISUALISING GLASGOW IN EARLY 2005Rebecca Gordon Nesbittinsert 106 Cristi Pogæcean: Inima care se frîngeBREAKING HEARTInima frîntæ a lui VakulovskiVAKULOVSKI’S BREAKING HEARTAlexandru Vakulovski

IDEA artæ + societate / IDEA arts + societyCluj, #20, 2005 / Cluj, Romania, issue #20, 2005Editatæ de / Edited by:IDEA Design & Print Cluj øi Fundaflia IDEAstr. Paris 5–7, 400125 Cluj-NapocaTel.: 0264–594634; 431661Fax: 0264–431603e-mail: redactia@idea.roRedactor-øef / Editor-in-chief: TIMOTEI NÆDÆØANe-mail: tim@idea.roRedactori / Editors:CIPRIAN MIHALICIPRIAN MUREØANADRIAN T. SÎRBUATTILA TORDAI-S.Redactori asociafli / Contributing Editors:MARIUS BABIASAMI BARAKCOSMIN COSTINAØVASILE ERNUBOGDAN GHIUBORIS GROYSDAN PERJOVSCHIAL. POLGÁRG. M. TAMÁSOVIDIU flICHINDELEANUConcepflie graficæ / Graphic design:TIMOTEI NÆDÆØANAsistent design / Assistant designer:LENKE JANITSEKCorectori / Proof reading:VIRGIL LEONROBERT AZZARELLOTextele publicate în aceastæ revistæ nu reflectæ neapærat punctul de vedere al redacfliei.Preluarea neautorizatæ, færæ acordul scris al editorului, a materialelor publicate în aceastæ revistæ constituieo încælcare a legii copyright-ului.Toate articolele a cæror sursæ nu este menflionatæ constituie portofoliul revistei IDEA artæ + societate Cluj.Web-site:EUGEN COØOREANRAYMOND BOBARCIPRIAN MUREØANDifuzare / Distribution:Refleaua libræriilor HUMANITASRefleaua libræriilor DIVERTAøiBUCUREØTI:Libræria NoiLibræria CærtureøtiMuzeul Literaturii RomâneGaleria NouæGaleria NoiBRAØOV:Libræria LibrisCLUJ:Galeria Veche (Piafla Unirii)Libræria GaudeamusLibræria UniversitæfliiTIMIØOARA:Libræria NoiIAØI:Libræria EurolibrisLibræria JunimeaLibræria AcademieiCONSTANflA:Libræria SophiaORADEA:Libræria Mihai EminescuARAD:Libræria K&cumLibræria Ioan SlaviciComenzi øi abonamente / Orders and subscriptions:www.idea.ro/revistae-mail: redactia@idea.roTel.: 0264–431603; 0264–4316610264–594634ISSN 1583–8293Tipar / Printing:Idea Design & Print, Cluj

arhivaSchema culturii de masæ*Theodor W. AdornoÎn caracterul comercial al culturii piere diferenfla acesteia faflæ de viafla practicæ. Aparenfla esteticæ devine o poleialætransmisæ de reclama fæcutæ mærfii, care o absoarbe; de altfel, momentul acela de autonomie, conceput de filosofiesub numele de aparenflæ esteticæ, se pierde. Pretutindeni se øterge granifla faflæ de realitatea empiricæ. Terenul a fostpregætit de multæ vreme printr-o temeinicæ muncæ de pionierat. Începînd cu epoca industrialæ a apærut o artæ plinæde bune intenflii, care s-a asociat cu procesul de reificare, atribuind lumii desacralizate, prozaicului, chiar ocupafliilortrudnice, o poezie proprie, condimentatæ cu etosul muncii. Goebbels a impus apoi în mod totalitar acest romantismde oflel. De aceea au fost atît de apreciate în Germania scrieri ca În spatele plugului øi al menghinei 1 øi A trebuiøi a avea 2 , care erau recomandate tinerilor drept lecturi deosebit de sænætoase. Ele se plaseazæ în zona rupturii fundamentalecu educaflia burghezæ. Aceasta este orientatæ, în mod oficial, spre ideal, spre „tot ce e bun øi frumos“; eastîrneøte admiraflia pentru eroi, preamæreøte francheflea, altruismul, mærinimia. Faflæ de toate acestea existæ însæ dinfragedæ tinerefle reflinerea cæ nu ar trebui luate în serios. Cu fiecare gest, øcolarului îi este dat de înfleles cæ provocærile„vieflii reale“ se aseamænæ mai mult cu concurenfla pentru întîietate øi cæ idealurile însele trebuie fie înflelese ca oconfirmare a acestei viefli, fie puse nemijlocit în slujba acesteia. A te entuziasma pentru Schiller înseamnæ a-fli toci latimp colflii, iar compunerea înflæcæratæ despre Fecioara din Orléans promite promovarea siguræ øi neîntîrziatæ la Paøti.În asta rezidæ conivenfla dintre învæflætor øi elev, care îi leagæ strîns în ciuda tuturor conflictelor. Aøa-zisele glume aleprofesorilor øi fraternizærile la chefuri øi la ieøirile la bere amægesc mizeria subordonærii ierarhice øi demascæ egalitateape baza cæreia ierarhia se formeazæ. Totuøi, mereu invocata lipsæ de experienflæ a tinerilor îi poate face sæ ia înserios idealul, care li se impune în mod pragmatic: nu se øtie niciodatæ cu certitudine dacæ integrarea a avut loc destulde timpuriu øi de radical. Aici sar în ajutor cei ca Eyth øi Freytag. Sub veømîntul întîmplærilor aventuroase, ei traficheazæprin contrabandæ utilitatea øi îøi conving cititorul cæ nu e nevoie sæ-øi sacrifice visul, chiar dacæ el devine inginer sauajutor de vînzætor – visul care în societatea de clasæ este înregimentat în lumea lucrurilor øi se adreseazæ imaginaflieiøi imaginii mecanicului de locomotivæ øi a cofetarului, chiar înainte ca literatura curat pentru adolescenfli sæ fie reværsatæpeste ei. Probabil cæ nici fantasticul Robinson nu era altfel, cel care a reprezentat modelul însuøi de homo oeconomicus,ræpit din sistemul societæflii burgheze de un fericit naufragiu, pentru a o reproduce pur øi simplu, cum se spuneîn scrierile pentru tineri, „prin propriile forfle“. Totul, pînæ øi ræzboiul, are propria sa poezie, chiar dacæ aceasta sereduce la lirica lui Eyth øi a poeflilor muncitori. Trecînd, mens sana in corpore sano, prin Flaggenlied 3 , aceasta a ajunsla expansiunea colonialæ øi la asociafliile de muncitori. Cultura de masæ totalæ înlocuieøte azi acel „Neue Universum“ 4 .Fotografiile cele mai stilizate cu avioane deasupra norilor, cu reflexii de luminæ pe rofli dinflate, chipul bræzdat de ridurial unui reprezentant bine ales al common folk imitæ acea perfidæ candoare care împodobeøte, ca o carte de aura tehnicii, masa de Cræciun a copilului liberal. În cinema, mezalianflæ dintre roman øi fotografie, pseudopoezia devinetotalæ; ea devine atît de prezentæ în fiecare detaliu, încît nu mai trebuie sæ fie spusæ în cuvinte. Numai puterea carese aflæ astæzi în spatele poeziei cotidianului øi care se impune într-o etalare risipitoare øi viu coloratæ are capacitateade a le da adulflilor impresia cæ træiesc o copilærie prelungitæ, care le este pregætitæ special pentru ca aceøtia sæ funcflionezecu mai multæ maturitate. Fiecærui fragment de sobrietate emfaticæ i se cere un fior poetic. Fiecare „oh“ de încîntareîn fafla obiectivei imagini de ansamblu e îngînat de muzica liricæ de fundal. Fiorul træieøte din supremaflia tehniciica întreg – øi a capitalului care se aflæ în spatele acesteia – asupra fiecærui lucru individual. Aceasta este transcendenflaîn cultura de masæ. Secretul poetic al produsului, de a fi mai mult decît este, constæ în participarea sa la infinitul producfliei,iar respectul profund, impus de seriozitatea platæ, se potriveøte perfect în schema reclamei. Tocmai în accentul puspe simpla existenflæ, care trebuie sæ fie atît de mare øi de puternic încît nici o intenflie subiectivæ sæ nu poatæ ceva înaceastæ privinflæ – iar acest accent corespunde astæzi neputinflei artei în relaflia cu societatea –, se ascunde transfigurarea,împotriva cæreia se agitæ seriozitatea. Existenfla devine propria sa ideologie, prin scamatoria dedublærii salefidele. Astfel se flese pînza tehnologiei, mitul pozitivului. Dacæ însæ realul devine imagine, prin aceea cæ, în particularitateasa, el seamænæ cu întregul precum un automobil Ford cu toate celelalte din aceeaøi serie, atunciTHEODOR W. ADORNO s-a næscut la 11 septembrie 1903; este unul dintre cei mai influenfli filosofi ai secolului XX; a studiat filosofie, teoria muzicii øicomponisticæ, fiind unul dintre inifliatorii Øcolii de teorie criticæ de la Frankfurt. Autor prolific, printre cele mai citate lucræri ale sale se numæræ Dialectica iluminismului(1947, împreunæ cu Max Horkheimer), Minima Moralia (1951), Dialectica negativæ (1966) øi Teoria esteticæ (1970).5

6øi inversul e valabil: imaginile devin realitate nemijlocitæ. Nu se mai ajunge la o conøtiinflæ esteticæ plurivalentæ a imaginii.Orice lucrare a fanteziei, aøteptarea ca aceasta prin sine sæ strîngæ laolaltæ elementele disparate ale efectiv-realului[des Wirklichen] în adeværul lor e respinsæ ca pretenflie exageratæ. Fantezia este înlocuitæ cu controlul minuflios øiautomat pînæ øi a celei mai mærunte imagini, pentru a urmæri dacæ aceasta este reproducerea exactæ, competentæøi fiabilæ a fragmentului de realitate corespunzætor. Din aparenfla esteticæ a ræmas numai aparenfla goalæ, abstractæ,a unei diferenfle dintre culturæ øi practicæ, asemænætoare cu diviziunea muncii între diferitele departamente ale producfliei.Putinfla conøtiinflei estetice a imaginii în receptarea operei de artæ e discutabilæ dintotdeauna. Ea era legatæ deprivilegiul educafliei øi de timpul liber øi fline în puritatea ei mai degrabæ de conceptul filosofic de artæ decît de destinulsocial al operei de artæ øi de condifliile sociale ale producfliei acesteia. Interesul predominant pentru aspectulmaterial al operelor, un simptom persistent pentru eøecul civilizafliei burgheze, trædeazæ în acelaøi timp ceva din neadeværulautonomiei estetice înseøi: ideologia ræmîne asociatæ cu generalitatea ei, atîta vreme cît în domeniul esteticfoamea dupæ material se propagæ mai departe. Dacæ însæ operele de artæ sînt apercepute numai din cînd în cînd caopere, e pentru cæ arta de masæ a preluat ca premisæ în producerea ei nonraportul cu arta al maselor, întreflinut,orb la viaflæ, de cætre societate, nonraport din care ea træieøte øi pe care îl reproduce în mod planificat. Opera deartæ devine propria sa materie, iar forma – o tehnicæ a reproducerii øi prezentærii sale, în fapt o tehnicæ de ræspîndirea ceva real [eines Realen]. Emisiunile pentru copii de la radio, care, de dragul reclamei la mærfuri, fac ca imaginea øirealitatea sæ se amestece intenflionat una cu cealaltæ, iar în clipa urmætoare aduc un erou al Vestului sælbatic sæ laudecalitæflile cerealelor pentru micul dejun, sînt un exemplu la fel de bun ca øi identificarea prin reclamæ a vedetelor defilm cu rolurile lor, „The Lovers of «Burning Sarong» matched again“. Povestea lui Orson Welles cu invazia de peMarte a fost un test prin care spiritul pozitivist øi-a mæsurat întinderea propriului domeniu de influenflæ øi care a arætatcæ topirea graniflelor dintre imagine øi realitate a ajuns o boalæ colectivæ; cæ reducerea operei de artæ la rafliuneaempiricæ este pregætitæ în orice clipæ sæ se transforme în nebunie, la care fanii participæ pe jumætate atunci cînd îitrimit actorului care îl interpreteazæ pe Lone Ranger pantaloni de cowboy, iar calului sæu o øa. Fuziunea reuøitæ dintreveghe øi vis admite totuøi o anumitæ toleranflæ faflæ de idealuri. Acestea sînt acceptate ca dat istoric printre altele,iar faima pe care o datoreazæ opozifliei lor faflæ de viaflæ devine un mijloc de a le revendica drept elemente veridice,de succes, ale realului subzistent. Un mare poet e la fel de bun ca un mare inventator sau ca un cercetaø talentatdoar atîta vreme cît însemnætatea operelor sale ne scuteøte de obligaflia de a le citi.Prin lichidarea opozifliei sale faflæ de realitatea empiricæ, arta capætæ un caracter parazitar. În mæsura în care devineea însæøi realitate, avînd a o înlocui pe aceea din afaræ, arta începe sæ se raporteze din ce în ce mai mult la culturæca la propriul sæu conflinut. Cuprinderea monopolistæ a culturii, care interzice tot ce nu poate fi cuprins, se raporteazæcu necesitate la ceea ce a fost deja produs odinioaræ øi încurajeazæ autoreflectarea. De aici vine contradicflia palpabilæ,øi totuøi de neînlæturat între etalaj, inventivitate tehnicæ, modalitæfli atestate de a proceda, pe de o parte øi, pede alta, conflinuturile individualiste demodate, culturalizate, declinante, aøa cum se reflectæ ea în standardizarea individualului.Operele de artæ burgheze, pe care cultura de masæ le eliminæ din circuit datoritæ lipsei lor de fidelitatefaflæ de factual, øi-au deflinut, tocmai în rigoarea imanenflei lor formale, altundeva decît de-a dreptul în sine îndestularea:doctrina lui Kant despre sublim exprimæ acest lucru cu cea mai mare insistenflæ. Cultura de masæ, atît de fidelæfaflæ de factual, absoarbe conflinutul de adevær øi se epuizeazæ în material, dar singurul material de care mai dispuneeste ea însæøi. De aici rezultæ toate filmele despre cariere øi filmele muzicale, precum øi biografiile artiøtilor. Autoreflectareaa fost promovatæ prin tehnica filmului sonor, care a introdus melodia ce însofleøte acfliunea de o manieræfactualæ, transformînd cîntæreflii în eroi care îøi pierd vocea øi øi-o regæsesc dupæ aceea. Însæ adeværatul motiv pentruexistenfla autoreflectærii este cæ azi realitatea în aspectele ei decisive se sustrage prezentærii în imagini estetice.Monopolul ia arta peste picior. Individuarea sensibilæ a operei, la care cultura de masæ nu poate renunfla, tocmai pentrua-øi putea îndeplini în mod profitabil funcflia complementaræ în societatea standardizatæ, contrazice caracterul abstractøi monotonia la care s-a atrofiat lumea. Chiar øi atunci cînd un film înfæfliøeazæ doar un destin individual, fie øidintr-un punct de vedere cît se poate de critic, el se aflæ deja sub influenfla ideologiei. Cazul prezentat ca unul caremeritæ încæ a fi povestit devine un subterfugiu disperat pentru lumea care produce acest ceva ce meritæ povestit, învreme ce adeværata disperare se exprimæ tæcut în aceea cæ nu mai e nimic de povestit øi cæ ea nu poate fi decît recunoscutæ.Probabil cæ gestica povestitorului a tins întotdeauna spre apologie; în orice caz, ea a devenit astæzi întru totulapologeticæ. Pînæ øi un regizor cu pæreri radicale, care doreøte sæ expunæ procese economice importante, cum estefuziunea a douæ concerne industriale, nu poate face asta decît prezentînd oamenii importanfli în birou, la masa deøedinfle sau în vilele lor. Chiar dacæ în acest fel i-ar demasca drept niøte bestii, bestialitatea lor ar ræmîne încæ sancflionatæca fiind cea a unor indivizi øi ar degreva tendenflial bestialitatea sistemului, ai cærui ajutori de gîde sînt. Dacæ însæar întrerupe, într-un stil foarte modern, biografia prin montaj, care pune în contrast bilanflurile contabile îngrijoræ-

arhivare ale oflelæriei cu puterea øi mærimea instalafliilor acesteia øi le-ar confrunta pe amîndouæ cu directorul general înpersoanæ, filmul nu numai cæ ar ræmîne plicticos øi de neînfleles pentru spectatori, ci s-ar øi transforma într-un ornamentdecorativ din cauza psihologiei sale arbitrare. Magnatul ar deveni în cele din urmæ un Ziegfeld 5 negativ pentruspectatorii de formaflie sociologicæ. Neliniøtea faflæ de starea proastæ a lucrurilor incitæ la reformæ øi la o societatecare e atît de binevoitoare încît îøi planificæ propria criticæ: ghost town-ul de ieri înseamnæ full employment-ul de mîine.Nu trebuie introduse chiar nici un fel de ideologii. De cînd presiunea ce vine de sus nu mai tolereazæ tensiunea dintreindividual øi general, individualul nu mai poate exprima generalul, iar arta devine o formæ de justificare, sau celpuflin o modalitate organizatoricæ astfel încît sæ fie eliminafli timpii inutili de aøteptare. Asta nu înseamnæ cæ arta ar trebuisæ-øi caute adeværul doar în prezentarea raporturilor de producflie: probabil cæ aøa ceva îi e cu neputinflæ. 6 Darcultura de masæ ridicæ pretenflia la apropierea de realitate, ca s-o dea numaidecît cotitæ. Pretenflia este redirecflionatæapoi spre conflictele din sfera consumului, cæruia îi aparfline astæzi din punct de vedere social întregul domeniual psihologiei. Conflictul, localizat odatæ în nesemnificativ, apare acum de la sine ca un lux: ghinionul de bon ton [fashionable]îøi este propria sa consolare. Cultura de masæ apare mereu în oglinda sa drept „cea mai frumoasæ din flaræ“.Autoreflectarea culturii aduce cu ea nivelarea. Fiecare produs se raporteazæ la lucruri deja preformate øi este supusîncæ o datæ mecanismului ajustærii, spre care totul tinde oricum, în pofida intereselor sale. Orice produs care vreasæ aibæ trecere trebuie întotdeauna sæ fie deja verificat, manipulat, aprobat de sute de mii de oameni, pentru ca abiaaøa cineva sæ-l gæseascæ pe placul sæu. În micul local de noapte sînt montate boxe, care amplificæ sunetul pînæ la insuportabil;totul trebuie sæ sune ca la radio, precum un ecou al marii culturi de masæ. Saxofonul se aflæ într-o armonieprestabilitæ cu sunetul de canned music, expresia individualæ øi standardizarea mecanicæ potrivindu-se una cu cealaltæ,aøa cum se întîmplæ în principiu cu reproducerea mecanicæ; digest-ul a devenit o marcæ preferatæ a distribuflieide literaturæ, iar filmul de nivel mediu îøi face reclamæ prin asemænarea cu un model de succes, în loc sæ o ascundæ.Toatæ cultura de masæ e în principiu adaptare. Totuøi, aceastæ însuøire adaptativæ, filtrul monopolului care o protejeazæde toate influenflele externe care nu fac parte din schema reificatæ, constituie în acelaøi timp ajustarea la consumatori.Caracterul predigerat al produsului se impune, se justificæ øi se stabilizeazæ, prin faptul cæ în fiecare clipæ se raporteazæla cei care nu pot înghifli altceva decît lucruri predigerate. Este baby food: autoreflectarea permanentæ se bazeazæpe infantila compulsie repetitivæ a nevoilor pe care ea însæøi le creeazæ. Aceasta este refleta dupæ care sînt tratatebunurile culturale tradiflionale. Din ele nu ræmîn decît materiile cele mai crude ale istoriei politice øi spirituale øi strælucireanumelor mari, cu care elitele de astæzi se simt în solidaritate necondiflionatæ. De aceea, prin cultivarea neîncetatæa spiritului ieftin, divertismentul este valorizat atît de mult, încît degenereazæ în exerciflii obligatorii de luare lacunoøtinflæ despre valorile culturale. Diferenfla între producflia culturalæ „serioasæ“ øi cea uøoaræ nu mai este nici evidentæ,nici organizatæ øi prin aceasta se dizolvæ în marea totalitate. În cazul romanelor de criticæ socialæ, care trec prinmaøinæria best-seller-urilor, nu mai øtii exact care din atrocitæflile descrise flintesc la critica societæflii øi care sînt destinateamuzamentului acelora care nu au circul aøteptat la dispoziflie. Un Schubert „bine lustruit“ este egalul lui Ceaikovskisau Rahmaninov. Ølagærele lui Gershwin øi-au preluat refletele armonice de la aceste surse øi sînt recunoscute dreptmare artæ pentru cæ au împæcat muzica pentru mase øi muzica pretenflioasæ. Nu mai existæ kitsch sau modernismintransigent. Reclama a înghiflit suprarealismul, iar campionii lui øi-au dat binecuvîntarea pentru comercializarea propriiloratentate în numele disputei culturale radicale. Nici kitschul nu o duce mai bine: ura împotriva kitschului adevenit un element constitutiv al sæu. Sentimentalismul este despuiat de caracterul sæu neverosimil, de utopia sa emoflionantæ,dar neputincioasæ, care reuøea pentru o clipæ sæ-i înmoaie pe cei duri øi pe conducætorii lor încæ øi mai duri.Regizorul, care în calitate de „francez de import“ nu vrea sæ øtie de alte idei în afaræ de a lui, øterge cu ironie afectatælacrima abia apærutæ în colflul ochiului. La clasicii transpuøi pe muzicæ de jazz se adaugæ actriflele de grande passion,dezbræcate sau prezentate în situaflii aiuritoare, care nu mai sînt martore ale pasiunii, ci sînt înjosite împreunæcu aceasta: obiønuita imprudenflæ trebuie sæ participe la distracflia generalæ. Astfel de exhibiflii nu schimbæ desigur nimicnici din acceptabilitatea, nici din respectabilitatea obiectului luat peste picior. Cu un simfl al ordinii asemænætor uneigospodine dominatoare, se vegheazæ pentru ca armonia realistæ dintre imagine øi obiect sæ ræmînæ neatinsæ, reziduudin secolul al XIX-lea, care e cu atît mai respectat cu cît módele øi frizurile din trecut devin mai mult un obiect debatjocuræ. Tradiflia este acel realism comod de mîna a doua al apropierii dintre oameni, aøa cum l-au prezentat odinioaræfoiletoanele øi cum l-au exploatat eseiøtii, de la Sainte-Beuve pînæ la Herbert Eulenberg. Arta care informeazæasupra realitæflii a fost întotdeauna însoflitæ de un „mod de întrebuinflare“ care ne informeazæ despre artæ, iar astæzisînt livrate împreunæ. Empatia cu obiectul ne conciliazæ nu numai cu acesta, ci øi totul cu toate. Nimeni nu trebuiesæ se creadæ mai bun decît alflii. Propria mediocritate îi este prezentatæ spectatorului ca merit: într-o bunæ zi, acestaar putea fi premiat drept Mr. Average Customer. Nici chiar cei mai în vîrstæ cetæfleni nu sînt respinøi de modernismulculturii de masæ øi de factura ei: se înghesuie în cinematografe, aøa cum citesc romanele lui Werfel. Ceea ce a7

8întreprins pe cont propriu David Friedrich Strauss, cel care scria deja despre Isus la fel ca Emil Ludwig øi pe care l-adus la disperare atacul lui Nietzsche, deøi încasa astfel, la rîndul lui, propria sa lovituræ de pumn, se realizeazæ astæzide sus în jos færæ nici un fel de risc øi în mod irezistibil. Nu mai existæ nici o idee care, prin recursul la destinul sau lapsihologia celui care a avut-o, sæ nu poatæ fi pusæ la unison cu acestea, aøa încît pînæ øi ultimul medic se poate amuzade asemænarea sofliei sale isterice cu regina Elisabeta a Angliei øi de cea a colegilor sæi invidioøi cu colegii lui Paul Ehrlich.Nu numai cæ milioanelor de oameni luafli în brafle le sînt distribuite valorile aristocratice spælæcite, ci ele sînt øi traduseîn acelaøi timp în termeni egalitari, jargon bolborosit al comunicærii færæ margini. Nobleflea sufleteascæ øi fraternitateasînt topite laolaltæ ca sloganuri pentru plebe.Orice produs individual este nivelat în el însuøi. Nu mai existæ conflicte veritabile. Ele sînt complet înlocuite prin øocuriøi senzaflii, intervin oarecum din exterior, ræmîn de cele mai multe ori færæ consecinfle øi se integreazæ de fiecaredatæ în mersul controlat al lucrurilor. Produsele sînt structurate în episoade, aventuri, nu în acte. Structura funniesurilorse regæseøte în Woman Serials øi într-o formæ mai cizelatæ în filmele de clasæ A. Totul se bazeazæ pe slaba memoriea consumatorului: nimeni nu este considerat capabil sæ îøi aminteascæ ceva, sæ se concentreze la altceva decîtla ceea ce i se oferæ pe moment. El este limitat astfel la prezentul abstract. Însæ cu cît mai obtuz trebuie clipa sæ garantezepentru ea însæøi, cu atît mai puflin are ea voie sæ prezinte nefericire. Spectatorul trebuie sæ fie atît de incapabilîncît sæ nu suporte confruntarea cu suferinfla øi, deopotrivæ, sæ n-o poatæ gîndi. În happy end, mai importantæ decîttransparenfla mesajului este previzibilitatea deznodæmîntului oricærei tensiuni; caracterul sæu aparent dezvæluie ritualulîncheierii. Fiecare fragment al culturii de masæ este, potrivit structurii sale, lipsit de istorie, aøa cum øi-l doreøtelumea organizatæ de mîine. Varieteul, pe a cærui tehnicæ se bazeazæ la origine ambele forme caracteristice ale culturiide masæ, filmul øi jazzul, a furnizat modelul pentru cultura de masæ. Nu degeaba a fost el elogiat cîndva de autoriiavangardiøti care obiønuiau sæ critice opera de artæ liberal burghezæ – caracterizatæ de ideea conflictului. Ceea ceface din varieteu aøa ceva, ce i se impune unui copil care vede pentru prima oaræ un spectacol de varieteu, este cæse întîmplæ ceva øi în acelaøi timp nimic. Orice act de varieteu, mai ales cel al performerului excentric øi al jonglerului,este de fapt o aøteptare. Ulterior se dovedeøte cæ aøteptarea sæ se petreacæ ceva, aøa cum intervine ea atîta timpcît jonglerul lasæ mingile sæ joace, era chiar lucrul aøteptat. Întotdeauna aplauzele se pornesc cu o secundæ mai tîrziu,atunci cînd spectatorul îøi dæ seama cæ ceea ce el considera o pregætire este deja evenimentul, el gæsindu-se astfeloarecum înøelat. În aceastæ înøelætorie în privinfla ordinii temporale, în aceastæ zæbavæ întreflinutæ a clipei constætrucul varieteului, la fel cum øi evenimentul, o datæ destituit, tinde mereu sæ adopte caracterul unui tablou; pe deasupratæcerii muzicii, a ræpæitului de tobæ – simbolica suspendare a curgerii. Astfel, spectatorul care întîrzie nu poateajunge niciodatæ prea tîrziu: el prinde acfliunea din mers – la începuturile sale, øi cinematograful de bîlci, în care seintra la întîmplare, era organizat la fel, în timp ce filmul modern se respectæ prea mult pentru asta, dar este totuøiîmpins de fiecare datæ – øi tocmai în performanflele sale cele mai decente – cu o necesitate tehnicæ în aceastæ direcflie.Farsa îi este jucatæ însæ timpului, øi nu în primul rînd spectatorului. Varieteul era astfel deja repetarea incantatorie aprocedeului industrial, în care identicul invariabil îøi succedæ sieøi – alegorie a capitalismului dezvoltat demonstrîndu-icaracterul subaltern prin aceea cæ ea îøi apropiazæ necesitatea lui ca libertate a jocului. Paradoxul cæ, în definitiv,încæ mai existæ ceva ca istoria într-o epocæ puternic industrializatæ, în vreme ce arhetipurile sale – primul coø de fum,primul joben – sugerau deja ideea unui decret tehnic asupra timpului, o încremenire a ceva în istorie – suprarealismulse hræneøte din desuetudinea anistoricului, care se prezintæ pe sine ca desuet, de parcæ ar fi fost nimicit printrocatastrofæ –, acest paradox este særbætorit de varieteu. Actul, acfliunea devine model pentru repetiflia mecanicæ.Aøa se debaraseazæ el de istoricitatea sa futilæ. Acest adevær dezvræjit al varieteului øi preponderenfla sa faflæ de spectrulistoricitæflii, de care se agaflæ operele de artæ burgheze în epoca puternic industrializatæ, i-a putut inspira pe Wedekindøi Cocteau, Apollinaire øi Kafka în elogiul pe care i-l fac. Muzica impresionistæ, ca pseudomorfozæ a compozifliei cupictura, a replicat procesul, iar Debussy nu alegea degeaba un act de varieteu ca subiect. Ascultætorul færæ experienflæva fi înclinat ca la acesta, care øi-a intitulat „preludii“ øi „studii“ cele mai împlinite dintre lucrærile sale pentru pian, sæia totul drept un joc pregætitor, unde e de pîndit momentul la care ceva ar sta sæ înceapæ, întocmai ca la un foc deartificii – nume pe care îl poartæ ultimul dintre aceste preludii. Jazzul, care subsumeazæ moøtenirea muzicii impresionistescopurilor culturii de masæ, i-a ræmas cel mai fidel în urmætorul aspect: s-a observat cæ într-o piesæ de jazz toatemomentele succesiunii temporale sînt mai mult sau mai puflin interøanjabile, cæ nu are loc o dezvoltare øi cæ ceeace urmeazæ nu este cu nimic mai bogat în experienflæ decît ce s-a auzit mai devreme. Varieteul øi impresionismulau fost obiectiv încercæri fie de a pune în slujba operei de artæ autonome ideea metodologiei industriale, fie de a oprezenta, eliberatæ de scopuri, abstract, ca modalitate de dominare a naturii. Ridicînd mecanizarea la rang de temæ,ele au încercat, la fel precum Chaplin, sæ îi joace acesteia o festæ øi sæ transforme în rîsul lui Bergson øocul produsde reiterarea identicului. Însæ cultura de masæ sucombæ sub un decizionism prestabilit, luînd legea acestuia asupra

10violentæ a sensului ei øi îl lasæ sæ disparæ. Simfonia a øaptea a lui Beethoven oferæ cazul exemplar pentru dialecticaacestei retenflii interne a timpului. Însæ aceastæ intenflie a constituit dintotdeauna doar o parte a artei burgheze. Adeværuldespre fiinfla a ceea ce precedæ, constituindu-se în reflecflia asupra unitæflii direcflionate atemporal a timpului, va fi,în calitate de adevær atemporal, doar o minciunæ, ca unul directiv – nedrept, iar îndiguirile sale vor fi mereu inundatede timpul conjurat. Arta ræmîne incapabilæ sæ obflinæ cu adeværat transcendenfla prin anularea timpului în simplameditaflie asupra existenflei. De aceea, încercarea de a transcende existenfla prin încorporarea timpului a fost mereuasociatæ cu o alta, care se dezice de orice organizare a sensului øi care, expunîndu-se neîngrædit, oarecum pasiv,„empiric“ elementului temporal, renunflæ la a-l mai înfrînge, læsînd sæ iasæ la ivealæ absenfla de sens, øi pe acesta însæøidoar în negativitatea sa: „øi restul e tæcere“. De la dramele istorice ale lui Shakespeare, trecînd prin lupta unora caSchweitzer øi Lessing împotriva poeticii clasicizante øi pînæ la romanul psihologic, tendinfla aceasta a devenit din ceîn ce mai puternicæ, crescînd în umbra imensæ a societæflii burgheze. Astæzi, în avangardæ øi în cultura de masæ, eaîøi inverseazæ polii. Ultimele mari romane, ale lui Proust øi Joyce, a cæror desfæøurare vidæ de sens constituie conflinutulpropriu-zis al romanului (aøa cum observæ Lukács øi la Flaubert), se abandoneazæ într-o asemenea mæsurætimpului, încît acesta se disociazæ singur asemeni indivizilor a cæror viaflæ este prezentatæ: sacrificiul voluntar în beneficiultemporalitæflii dinamiteazæ continuumul temporal, iar momentele temporalitæflii în care se pierde prezentareaies din relaflia lor de succesiune øi, cu ajutorul amintirii, atrag ca într-un vîrtej evenimentele supuse trecerii. Dramelelui Brecht presupun deja, în cele din urmæ, atît disoluflia individului, cît øi a timpului. Elementul epic trebuie sæ taieunitatea intensivæ a nodului dramatic ca pe unul ideologic øi iluzoriu, dar sæ nu îl înlocuiascæ prin unitatea continuumuluitemporal. În dramele lui Brecht domneøte un temps espace, un timp experimental al „încercærii“ repetabilemai degrabæ decît al istoriei ireversibile. Desigur, la fel ca øi opusul sæu, timpul concentrat dramatic, acest timp experimentaleste la fel de puflin sigur în fafla invaziei celui empiric; ca lovitura mortalæ cea mai profundæ datæ relafliei deautoritate din conøtiinflæ, e o duratæ care fline atîta cît dureazæ øi dominaflia bazatæ pe temeiul însuøi al artei, cæci artase constituie prin protestul împotriva acelui timp [empiric] – cel al destinului. Dacæ acest timp e eliminat prin relafliaspaflialæ simultanæ dintre scenele montate, el se strecoaræ în succesiunea lipsitæ de conflicte. Atîta vreme cît dramaræmîne în genere legatæ de succesiunea momentelor, cu cît mai neînduplecat îøi interzice ea acest lucru, cu atît maimult îi revine timpului abstract sarcina de a face intrigæ prin intermediul acfliunii. Cultura de masæ, care nu tolereazæconflictul øi nici montajul explicit, trebuie sæ plæteascæ pentru fiecare din produsele sale un tribut timpului. Acesta esteparadoxul ei: cu cît e mai anistoricæ, cu cît deciziile prin care evolueazæ sînt luate anticipat; cu cît e mai puflin preocupatæde relaflia ei cu timpul, se øi transformæ în unitatea dialecticæ a momentelor; cu cît triøeazæ mai øiret în privinflatimpului prin statica noului trucat, cu atît mai puflin trebuie ea sæ se opunæ timpului din afaræ øi îi cade pradæ mai mortal.Anistoricitatea ei este acea plictisealæ pe care pretinde cæ o suprimæ. Ea trezeøte întrebarea dacæ nu cumva timpulunidimensional al cursului orb al istoriei øi atemporalitatea mereu-identicului, a destinului n-ar fi totuna. 9Eliminarea conflictului în cultura de masæ nu este un simplu capriciu al manipulærii. Conflictul, intriga øi climaxul, elementecentrale ale poeziei øi muzicii autonome, sînt de nelipsit în societatea burghezæ. Nu degeaba încæ de pe vremeacomediei attice, drama øi-a cæutat intriganflii printre cetæfleni. Intriga, ca încercare a unui om slab de a obfline putereaprin spirit, este codul estetic al victoriei burgheze asupra feudalismului, al calculului øi banilor asupra proprietæflii imobiliareøi a represiunii armate a revoltelor. Rîvna intrigantului – aøa cum predominæ ea ca afirmare ghiduø-încrezætoareîn vremurile de început ale marii simfonii la Haydn, pentru ca apoi, cu îndemînare criticæ, sæ constituie sîmburele umoruluibeethovenian – descinde din nemærginita silinflæ a concurenflei de a pune laøul la gît sîrguinflei harnice øi oneste care,færæ voie, ræmîne de cæruflæ. Intrigantul este figura în negativ a individului burghez, opusul solidaritæflii, aøa cum eroul,în care se reunesc libertatea øi spiritul de sacrificiu, este adeværul individului. Ambele figuri flin una de cealaltæ, la fel cabucæflile lipite laolaltæ ale unei lumi scindate. La fel ca burghezia øi arta. Ambele sînt interesate de viaflæ, stînd însæ spateîn spate. Eroul nu se mai sacrificæ, ci are succes, iar prin faptele sale el nu devine copt pentru libertate, ci cariera îidezvæluie conformismul. Aøa aratæ intrigantul care a reuøit, a cærui fizionomie de împrumut o înfæfliøeazæ irezistibilulClark Gable: el nu confirmæ nimic altceva decît monopolul ariviøtilor. Prin aceasta însæ, intrigantul dispare la fel ca mæruntulconcurent – complotul sæu ar fi mereu doar falimentul, succesul fiind sancflionat cu un destin a cærui acfliune estedecisæ dinainte ca iluzorie. Ultimele intrigi au fost acelea triumfale, pe care fasciøtii – la Kaiserhof øi la bancherul Schröder,în trenul cu vagoane de dormit spre Roma øi uciderea lui Palladine – le-au adus la cîrmæ, consolidîndu-øi poziflia înguvern. Nimeni nu s-ar mai putea elibera de intrigæ, dupæ ce injoncfliunea ei a devenit nemijlocitæ øi atotputernicæ,iar arta de masæ înregistreazæ asta dînd conflictul la o parte ca demodat, împrumutîndu-l la nevoie din cultura øcolaræ,retrægîndu-l mereu din domeniul spontaneitæflii prin predeterminare. Modelele burgheze care sînt asociate în conøtiinflacomunæ cu intriga øi conflictul pæøesc pe scenæ oarecum în hainele de puøcæriaøi pe care trebuie sæ le fi dobîndit întrecutul lor liberal. Cuvîntul „bancher“ a devenit chiar øi în America o ocaræ, la fel øi cel de avocat øi de politician de

arhivacarieræ, iar femeia nesatisfæcutæ, jinduitoare n-o duce nici ea mai bine sub masca vampei. Reporterii øi impresarii sînttolerafli ca niøte relicve comice. Din fabulele despre mærfurile culturale este alungatæ istoria, chiar, øi mai ales, acolounde e vorba de subiecte scoase din podul istoriei. Istoria însæøi devine costum, asemenea individului: sub el se ascundemodernitatea îngheflatæ a monopolului øi capitalismului de stat. Falsa împæcare ajunge astfel sæ propage contrainstanflanegativæ prin fiecare moment al întregii existenfle – suprimarea disonanflei prin generalizarea ræului. Lipsa de conflictîn interiorul operelor de artæ subliniazæ faptul cæ acestea nu mai suportæ conflictul cu viafla din afaræ, pentru cæ viaflaexileazæ conflictele în cele mai adînci grote ale suferinflei øi le fline înfundate acolo cu o forflæ lipsitæ de compasiune.Adeværul estetic era legat de exprimarea neadeværului societæflii burgheze. În fapt, existæ artæ numai în mæsura în careîi este imposibil sæ existe, în virtutea ordinii care o transcende. De aceea, existenfla este paradoxalæ în toate marile eiforme, mai ales în roman, forma burghezæ par excellence, pe care a luat-o în stæpînire filmul. Azi, prin creøterea extremæa tensiunii, posibilitatea operei de artæ înseøi e pusæ sub semnul întrebærii. Monopolul este executor – acesta stingetensiunea, dar o datæ cu conflictul el abrogæ øi arta. Abia la momentul completei lipse de conflict, arta devine cu totulun sector al producfliei materiale øi astfel pe deplin minciuna la care ea øi-a adus obolul deja dintotdeauna. În acelaøitimp însæ, ea se reapropie øi de adevær, mai mult decît ceea ce continuæ sæ prospere în arta tradiflionalæ, în mæsura încare conservarea conflictului individual în opera de artæ – øi, de cele mai multe ori, chiar introducerea aceluia social– foloseøte øarlataniei romantice, iar lumea în care conflictul mai e posibil apare ca una auritæ prin comparaflie cu ceaîn care atotputernica producflie începe, tot mai vizibil, sæ reprime aceastæ posibilitate. E o chestiune flinînd de detaliulcel mai fin dacæ lichidarea nodului estetic, a climaxului, a conflictului, înseamnæ lichidarea ultimei redute sau mediulomniprezenflei mai secrete a tuturor acestora.„Aøa ceva nu se face“, spune deøteptul consilier juridic Brack, cînd Hedda Gabler se împuøcæ. Acelaøi punct de vedereîl adoptæ monopolul. Acesta dezvræjeøte individul øi conflictul prin factualitate [Sachlichkeit]. Omniprezenfla tehnologieise imprimæ în obiecte øi transformæ istoricitatea în tabu, iar urma suferinflelor trecute peste oameni øi lucruri înkitsch. Modelul-tip este actrifla care, prizonieræ a unui traficant de fete øi în mijlocul unui taifun, aratæ ca abia ieøitæde sub duø, machiatæ atent øi cu o coafuræ perfectæ. Ea este prinsæ în imagine atît de clar, precis øi direct, încît magiape care are a o exercita machiajul ei devine mai puternicæ prin lipsa iluziei realitæflii øi i se impune spectatorului cauna literal mai adeværatæ øi mai fireascæ. Cultura de masæ este un machiaj neînfrumuseflat. Mai mult decît cu oricealtceva, ea se asociazæ cu imperiul flelurilor în privirea seacæ. Noul obiectivism [Sachlichkeit] 10 , pe care îl maimuflæreøte,s-a dezvoltat în arhitecturæ. Ea a susflinut în domeniul acesta al scopurilor dreptul estetic al lucrului cu finalitate împotrivabarbariei, care aici poartæ cu sine aparenfla lipsei de scop. Ea a fæcut din standardizarea øi producflia de masæ ochestiune de artæ, iar din opusul lor o batjocuræ la adresa legii formei, care provine din realitatea exterioaræ.Obiectul de uz practic e cu atît mai frumos cu cît renunflæ mai mult la aparenfla frumuseflii. Dar în momentul în careobiectivismul este rupt de scopuri, decade în ornamentul pe care l-a denunflat la început ca færdelege. Tocmai acolounde viziunile tehnologice øi procedeele utopice ale filmului øi radioului se intersecteazæ, ele se aseamænæ cudomeniul arhitecturii avansate, care, decît sæ se împace cu lumea, o combate øi mai aprins. Dacæ am compara compozifliileîn serie de pe Tin Pan Alley cu arhitectura, atunci gîndul s-ar îndrepta nu spre produsele în serie, neofactuale,ci la casele familiale care se gæsesc peste tot în vechea, ca øi în noua Anglie: produse de masæ standardizate,care standardizeazæ tocmai pretenflia ca fiecare casæ sæ fie inconfundabilæ, unicæ, o vilæ. Nu standardizarea ca atareface casele din secolul nouæsprezece sæ arate azi ca niøte fantome, ci repetarea neîncetatæ a irepetabilului, a stîlpilormici, a balconaøelor, scæriflelor øi turnuleflelor. Fiecare produs al culturii de masæ lasæ sæ transparæ încæ din floareatinereflii acest aer de putregai, iar uzura dirijatæ de monopol o face an de an mai vizibilæ. Cultura de masæ e incompatibilæcu propria ei factualitate. Ea se raporteazæ la materiale, care în intenflia lor se opun unei etalæri factuale [aconflinuturilor], în timp ce îøi demonstreazæ asocierea cu practica dominantæ prin împrumutarea procedeelor industriale,cu ajutorul cærora pregæteøte factualitatea ca stil. Relaflia dintre factualitate øi lucrul în cauzæ este extrafactualæ– ea este determinatæ øi bruiatæ de calcul. Perfecfliunea modului tehnologic, a prezentærii, a trucului în cazul nulitæfliilucrului, este expresia supremæ pentru aceasta. Virtuozitatea trupei de jazz, care se dezlænfluie ca un animal de pradæîn cuøca celor opt mæsuri impuse de compozitorul piesei de succes, mæiestria în reglarea camerei, care poate producedupæ plac efectele însufleflite cu nori din romanele de secol nouæsprezece, frequency modulation, care permiteaudiflia unei Ave Maria de Gounod cu o claritate mai temeraræ – toate acestea nu sînt doar simple hiaturi întremomentele nonsimultane ale dezvoltærii; nonsimultaneitatea îøi are originea în quid pro quo-ul constrîngætor întrevis øi flel în cultura de masæ, aøa cum noile costume øi dansuri populare germane au fost impuse nu în ciuda, ci dincauza tancurilor. Se argumenteazæ neoobiectivist [neusachlich] în favoarea culturii de masæ cæ, într-o societate puternicindustrializatæ, nevoile spirituale ale consumatorilor se adapteazæ la cele materiale. Ele sînt supuse aceleiaøi standardizæriøi ar fi un pas înapoi dacæ ne-am sustrage prealabilelor tehnice ale atitudinii obiectiviste. Modelul de Ford11

12Dar, prin ideea unei asemenea ajustæri e acceptatæ deja acea manipulare a nevoilor prin caracterul copleøitor al producflieiîmpotriva cæreia spiritul are, mai mult decît simpla propensiune, chiar tendinfla de a-i rezista, manipulare cu care nevoileau a se acomoda. Diferenfla dintre practicæ øi culturæ, pe care chiar monopolul pune prefl, prin aceea cæ facedin ea problema administrativæ a coordonærii diferitelor domenii, constæ tocmai în negarea coordonærii, a supremaflieiobiectivelor dictate de relafliile de producflie. Pentru a se putea în genere afirma ca domeniu distinct, cultura coordonatætrebuie în schimb sæ ia în serios diferenfla øi se încurcæ într-o contradicflie insolubilæ, trebuind, cu toate subterfugiileøi cu mult împotriva propriei voinfle, s-o recunoascæ. Chiar øi ølagærelor actuale, cele mai plicticoase produsestandard, le este reproøatæ lipsa de factual. Toate subscriu motoului absurd care a fost folosit o datæ ca reclamæ titlu:„Especially for You“. Prin simpla referire la opoziflia inalienabilæ dintre artæ øi obiectivele reale, cærora arta factualæ leîmprumutæ standardele, nu se face nimic în fafla unei asemenea intersectæri. Pentru cæ arta de masæ træieøte anumedin faptul cæ menfline ferm opoziflia dintre practicæ øi culturæ într-o lume în care ea a devenit ideologie øi coboarænivelul practicii prin insistenfla ei pe caracterul reic, în relaflie cu caracterul fetiøizat al vieflii materiale, al bunurilor spiritualepe care ea le împacheteazæ øi le livreazæ. La asta îi e bunæ autoreflectarea permanentæ. Invers, tocmai o artæcare ia în serios critica practicitæflii [Zweckmäßigkeit] burgheze vizeazæ lumea dominatæ în întregime de practicitateøi trebuie sæ se confrunte cu ea nu numai prin materialele utilizate, ci øi prin structura propriei ei forme. Dacæ artafactualæ este în pericol de a-øi degrada formele ei utile [Zweckformen] la o fafladæ falsæ în numele lipsei de utilitate[Zwecklosigkeit], arta nonobiectivistæ, care evitæ transpunerea exactæ a formelor utile, tinde la apologie. Poezia ei completeazæcu încredere obræznicia celeilalte, iar amîndouæ øcolile inamice se împacæ de minune. „Atelierele [de creaflie]vieneze“ øi tot ce le seamænæ, pînæ la Rilke øi T. S. Eliot, nu sînt mai departe de monopol – cu conservarea sufletului– decît stream line-ul, care, ca ornament al sufletului, îfli merge la inimæ cu atît mai prevenitor, øi asta cu cît primelecopiazæ mai competent monopolul. Fiecare roman de Ullstein, fiecare film fac sinteza. Suprafafla cræpatæ amærfurilor trædeazæ ruptura afectînd astæzi orice artæ – arta responsabilæ se vede exilatæ în paradox; fie îøi dezvoltæformele utile înæuntrul propriului principiu de finalitate [in ihrer eigenen Zweckmäßigkeit], indiferentæ la violenfla consecinflelorplasærii în opoziflie cu regimul scopurilor din afara sa, fie se abandoneazæ færæ reflineri, færæ scrupule faflæ deprivilegiul estetic, desemnærii existentului în vigoare, pînæ cînd renunflarea la intervenflia formatoare însæøi se dezvæluieca o lege formalæ mai puræ, eliberatæ de ingredientul ornamental. Culturii de masæ nu i se poate reproøa contradicfliaintrinsecæ, factualitatea (la fel de puflin ca nonfactualitatea), ci concilierea care îi interzice sæ-øi desfæøoare contradicfliacu adeværul ei. Factualitatea ei nu este aceea a necesitæflii imanente a tuturor momentelor în imagine, ci mirajul unuistil de viaflæ øi al unei atitudini exacte. Nonfactualitatea ei nu declaræ ræzboi mersului curent al lucrurilor, ci foloseøteschemele învechite de exprimare ale acestuia, ficfliunea însufleflirii, convenus-ul umanitæflii ca materie primæ. Ceeace e factual practic slujeøte din capul locului rapiditæflii øi preciziei informafliei, care e transmisæ consumatorilor condiflionafli.Spiritul decæzut la bunurile culturale pretinde ca acestea sæ nu fie resimflite drept esenfliale, ci consumatorulsæ fie apt a se legitima prin ele drept cultivat. Transmiterea Simfoniei a noua la ocazii festive, cu mare tam-tam,comentatæ øi autodeclaratæ eveniment istoric, ajunge sæ instruiascæ ascultætorul mai mult asupra desfæøurærii evenimentuluiøi asupra forflelor care pun totul în scenæ, decît sæ îl facæ sæ participe la lucrul însuøi. Obiceiul comentatorilor muzicali,de a vorbi mai mult de contextul aparifliei operelor decît despre caracterul intrinsec al acestora, este de la bunînceput adaptat la asta. Se dau informaflii despre cultura de masæ însæøi. Experienfla artei e depreciatæ la cuvinte deapreciere. Consumatorii sînt oprifli din drum pentru a o recunoaøte. Bunul cultural se prezintæ ca produsul finit carea ajuns øi vrea sæ fie identificat. Prezenfla universalæ a caracterului informativ este semnul înstræinærii dintre consumatorøi inevitabilul produs care urmeazæ. Consumatorul este trimis la informaflie, unde experienfla sa nu este suficientæ,iar sistemul îl antreneazæ, sub pedeapa pierderii de prestigiu, sæ se remarce drept unul informat øi sæ se dea bætutdinaintea întortocheatei experienfle. Cultura de masæ a devenit într-adevær o singularæ expoziflie, aøa se simte oricinenimereøte înæuntru, însingurat în ea precum stræinul într-ale artei pe terenul unei expoziflii. Informaflia intræ în scenæ:expoziflia nesfîrøitæ este totodatæ un nesfîrøit birou de informaflii, care i se bagæ vizitatorului neputincios în suflet, îlaprovizioneazæ cu fluturaøi, pliante øi reflete de la radio øi îl cruflæ pe fiecare de blamul de a apærea în ochii tuturorcelorlalfli drept la fel de prost. Cultura de masæ e propria antenæ de emisie. Milioanele de oameni aparflinînd claselorde jos, care au fost flinufli mai devreme departe de bunurile culturale øi sînt prinøi acum în plasa ei, oferæ pretextulideal pentru trecerea la informaflie. Sistemul grandios al luminærii, iute ajuns [acela] al aducerii la cunoøtinflæ, al transmisieidistruge însæ în øocul a ceea ce el acordæ tot ceea ce, sub ideologia bunurilor culturale, el pretinde cæ ræspîndeøte.Glumele care se fac în programul simbolic „Information please“ spun adeværul nu numai despre sistemul informaflional,ci øi despre cum stæ treaba în privinfla a despre ce se informeazæ. Decæderea imaginii estetice este cerutæ mai alesde informaflie. Chiar øi filmul [artistic] devine news reel, o prelungire a propriului publicity: se aflæ de aici cum aratæLana Turner în sweater, cum funcflioneazæ noua metodæ de filmare a lui Orson Welles sau dacæ sunetul FM este chiar

arhivadiferit de cel al radioului vechi. Tipul acela de spectator la concert, care nu aude altceva [decît muzica], de pildæ cæpianul s-ar fi dezacordat, a fost transformat, în calitate de cumpærætor direct øi indirect al inovafliilor pe care monopoluli le încredinfleazæ necontenit, în obiectul ideal al valorilor culturale, cu care se aseamænæ. Produsele sînt cu atîtmai decente cu cît se mærturisesc mai deschis a fi informaflie; ele devin insuportabile dacæ denunflæ informaflia dreptceea ce le întunecæ prin supraluminare, drept modelare.Informaflia calculeazæ cu curiozitatea ca fiind comportamentul pe care privitorul îl are în fafla imaginii. Indiscreflia, caremai devreme era rezervatæ celor mai mizerabili dintre scriitoraøii la ziar, a devenit o esenflæ a culturii oficiale. Informafliileîmpærtæøite de cultura de masæ fac adesea cu ochiul. Editatæ în milioane de exemplare, revista preferatæ ræspîndeøtecu o minæ serioasæ inside stories, iar camera de filmat se concentreazæ pe detalii fizice, precum binoclul de teatrude odinioaræ. Færæ iluzii øi cu o proastæ conøtiinflæ, ambele vor sæ îi dea subiectului iluzia cæ øi aici este în mijlocul evenimentelor,cæ nu este exclus de nicæieri. Heidegger a desemnat curiozitatea ca invariant, ca „structuræ fundamentalæ“existenflial-ontologicæ a unei „tendinfle spre cotidian a fiinflei“ 11 , øi i-a atribuit un loc de cinste în „starea de decædere“a Dasein-ului. Pe cît de bine a înfleles ce realizeazæ curiozitatea ca liant în cultura de masæ – probabil ca o formæ diluatæde mimesis colectiv, o formæ a dorinflei de a fi asemenea cu celælalt prin cunoaøterea fiecærui detaliu despre el–, Heidegger e nedrept cu omul, prin faptul cæ atribuie curiozitatea umanitæflii omului øi astfel o transformæ virtualîntr-o vinæ a victimei, nu a gardianului închisorii. Orice øtia Aristotel deja sæ spunæ despre preocuparea esenflialæ avederii, cea de astæzi este mînatæ de forfla care nu lasæ sæ se vadæ ceva. Ea este lovitura mortalæ antropologicæ aparflinîndcoercifliei monopolizante de a pipæi, manipula, interioriza, de a nu læsa nimic afaræ. Cu cît sistemul tolereazæ mai puflinnoul, cu atît subiecflii trebuie sæ øtie toate noutæflile, pentru a continua sæ træiascæ în societate øi a nu fi marginalizafli.Aceøtia din urmæ, armata de rezervæ a outsiderilor, pælævrægesc cu cultura de masæ: ea este nebunia relafliilor øi chintesenflasecretelor publice. Tofli cei informafli iau parte la marele secret, aøa cum în timpul naflional-socialismului tuturor leera oferit privilegiul de a participa la fræflia de sînge ezotericæ. Înclinaflia spre øantaj, prin care curiozitatea øi indiscrefliadevin perfecte, este o parte a violenflei, de care fascistul este pregætit sæ facæ uz faflæ de neprivilegiafli. Satisfacereacuriozitæflii nu foloseøte numai economiei psihice, ci øi intereselor materiale. Cei informafli în toate cele se recomandæsinguri pentru orice întrebuinflare. Ølagærul german din epoca de început a fascismului „Øtii dansa, Johannafl Ba binecæ nu!“, în care iscusinflele erotice ale celei la care se rîvneøte apar ca niøte calitæfli pe piafla saturatæ a muncii, a conservatextrem de bine acest aspect istoric al curiozitæflii. Asta fline de acele deformæri umane provocate de economiade piaflæ, care au devenit pînæ la urmæ de sine stætætoare øi patologic iraflionale. În epoca antisemitismului total,micul Moritz a devenit idol: a devenit o instituflie pentru quiz kids øi rubedeniile lor. Aceastæ curiozitate e acordatæcu precizie dupæ informaflia pe care ea o socializeazæ. Ea se raporteazæ întotdeauna la lucruri preformate, la ceeace alflii øtiu deja. A fi informat despre ceva implicæ o spasmodicæ solidaritate cu ceea ce a fost stabilit mai devreme.De conivenflæ cu majoritatea, acest ceva antejudecat se vrea în acelaøi timp a fi rechiziflionat, confiscat pentru sine,iar în gestul lui „asta o øtiu deja“, pentru care sîntem necontenit antrenafli øi care îøi exercitæ dictatura de la vorba deduh la social research, nu se obfline doar o familiaritate dubioasæ, ci totodatæ e øi denigrat acela care îøi dæ silinfla sæte batæ la cap cu marfa greu vandabilæ a acelor fapte, care deja din clipa în care le øtii øi tu sînt devalorizate. Curiozitateaeste duømanul noului, care oricum nu e îngæduit. Ea træieøte din pretenflia cæ nu poate exista nimic nou øi cæ,øi dacæ lucrurile nu ar sta astfel, noul s-ar asimila cu anticipaflie prin cei informafli. Însæ pasiunea care însofleøte curiozitatearisipeøte în reproducere øi apropriere forfla care ar fi folosit experimentærii noului sau producerii acestuia.Orbirea acestei pasiuni face ca datele la care se referæ sæ fie indiferente øi irelevante. Oricît de practic ar fi sæ dispuide cît mai multæ informaflie, legea dupæ care informaflia nu se referæ la esenflial e tot mai inflexibilæ øi nu se transformæîn gîndire. De asta are grijæ deja restrîngerea informafliei la cele livrate de monopol, la mærfuri sau la oamenii acæror funcflie în aceastæ afacere publicæ este sæ o transforme în marfæ. Mai mult decît atît, existæ un tabu legat de informafliafalsæ, care poate fi invocat împotriva oricærei reflecflii. Foamea de informaflie nu poate fi separatæ de dorinfla de a aveadreptate færæ replicæ. Curiosul devine azi nihilist. Tot ce nu poate recunoaøte, subsuma, verifica, tot ce nu poate asimilaca atare, refuzæ ca prostie, ideologie, subiectivitate greøitæ. Ceea ce cunoaøte øi ceea ce a fost identificat devineprin asta lipsit de valoare, simplæ repetare, timp irosit, bani irosifli. Aceastæ aporie a culturii de masæ øi a øtiinflei afiliateei îi reduce pe cei pe cei cæzufli în ea la felul de praxis al acesteia, perseverenfla tîmpæ. Figura færæ speranflæ a curiozitæfliieste determinatæ însæ de monopol. Atitudinea insului informat a rezultat din aceea a cumpærætorului, a connaisseurului.Într-atît este de înruditæ cu reclama. Dar reclama devine informaflie dacæ nu mai existæ altceva de ales, dacærecunoaøterea mærcii substituie alegerea øi dacæ, simultan, totalitatea sistemului îl constrînge pe acela care vrea sæîøi pæstreze viafla sæ procedeze astfel din calcul. Asta se întîmplæ în cultura de masæ monopolistæ. Pot fi diferenfliatetrei niveluri ale dominafliei asupra nevoilor: reclama, informaflia, ordinul. Prin omniprezenta aducere la cunoøtinflæ,cultura de masæ reuneøte aceste niveluri. Curiozitatea pe care ea o aprinde o reproduce violent pe aceea a copilu-13

14provine din constrîngere, înøelæciune øi eøec. Acel copil devine curios cæruia pærinflii îi refuzæ læmuririle. Ea nu esteacea preocupare originaræ a privirii, cu care vechi øi noi ontologi au cuplat-o în mod tulbure, ci cæutætura deja strîmbatæøi întoarsæ spre ea însæøi. Curiozitatea, care obiectualizeazæ lumea [die Welt zu Sache macht], nu este obiectivæ[unsachlich]: nu-i pasæ de ce øtie, ci cæ øtie, de faptul de a avea [cunoøtinfla], de cunoaøterea ca posesie. În aceastæmanieræ sînt structurate azi toate materiile informafliei: indiferenfla lor le predestineazæ la a fi simple obiecte apropriabile.Ele apar prin actul posedærii, færæ sæ depæøeascæ prin propria calitate posesia abstractæ. În calitate de fapte„concludente“, ele sînt astfel rînduite încît sæ se lase fixate cît mai pregnant cu putinflæ. Ele sînt sustrase oricærei continuitæfli,separate de gîndire øi puse la dispoziflia manipulærii infantile. Nu au voie sæ se extindæ øi, la fel ca mîncærurile preferate,trebuie sæ se conformeze regulii identitæflii lor, dacæ nu doresc sæ fie refuzate drept stræine sau false. Trebuiesæ puøte øi nu au voie niciodatæ sæ fie adeværate: astfel, tind sæ devinæ øarlatanie, iar gogoøile jurnalistice sau anecdotadeplasatæ a reporterului de la radio sînt doar o explozie a acelui neadevær care zace deja în însæøi orbirea faptelor.Curiosul însæ, care îi cade victimæ, vînætorul furibund de autografe din fafla studioului, copilul care suferæ de pe urmaobligafliei de a citi ca de o boalæ la modæ în timpul fascismului nu sînt altceva decît burghezul revenit la sine, cel carese conformeazæ realitæflii øi a cærui nebunie presupusæ o confirmæ doar pe cea obiectivæ, pe care omul a reuøit însfîrøit sæ o atingæ.Cu cît participarea la cultura de masæ se epuizeazæ în a dispune la modul informafliei de fapte culturale, cu atît toatæafacerea se apropie de concurs, de testul de evaluare sau de cunoøtinfle, de sport. Pe cînd consumatorii, fie princaracterul prezentærii, fie prin reclamæ, sînt neobosit chemafli sæ se concureze unul pe altul, produsele preiau træsæturiale sportului pînæ în detaliile procedeului tehnic. Ele pretind performanfle de top, care se pot mæsura exact. Sarcinaactorului de film se compune din exerciflii obligatorii, delimitate precis unele de altele, care sînt comparate cu celeale concurenflilor din aceeaøi grupæ. La sfîrøit se desfæøoaræ sprintul final, efortul final pentru care øi-a pæstrat energia,punctul culminant, færæ intensificare prealabilæ, izolat de întreaga desfæøurare, opusul climaxului dramatic. Filmulse articuleazæ în episoade. Durata sa totalæ însæ øi cea a ølagærelor sînt normate cu precizie de cronometru. Într-o oræøi jumætate, filmul trebuie sæ îl facæ k.o. pe spectator. Romanul poliflist organizeazæ un meci nu numai între detectivøi ræufæcætor, ci øi între autor øi cititor. Modelul originar al acestui sport cultural este pariul, vechea progenituræ a corciriimanierelor feudale cu spiritul burghez. Amintirea, substanflæ a individualitæflii, væ este ciopîrflitæ øi, sustrasæ pazeiuitærii, e preluatæ de valoarea de schimb øi de concurenflæ øi tîrguitæ cu amænuntul, în calitate de cunoaøtere prezentæ.Necazul e de acelaøi fel cu ceea ce i se întîmplæ unei vorbe de duh pe care cineva o noteazæ ca s-o pæstreze.Burghezul se împacæ cu spiritul, înscriindu-l în ordinea faptelor. Se întîmplæ cæ el a transformat spiritul în ceva egalcu sine øi invers, cæ, în calitate de mic proprietar de spirit, defline deja un depozit suficient: „Øtie atîtea“. Asta e verificatapoi în ræmæøaguri. Cultura de masæ a rescris în cele din urmæ întreaga fenomenologie a spiritului dupæ principiulræmæøagului. Momentul sensibil al artei se transformæ în tîrguri de mostre, comparaflii, evaluæri de fenomenefizice. Este ceva ce se poate constata cu cea mai mare claritate în jazz, care se øtie îndatorat dansului ca sport øi carea devenit de sine stætætor tocmai prin aceea cæ a urmærit aceastæ îndatorare mult peste posibilitæflile dansului care sepracticæ. Dacæ plæcerea dansatorului pe jazz poate fi cæutatæ în faptul cæ el nu se lasæ zæpæcit în privinfla funcfliei salecolective de sincopa ca formulæ a propriei sale schilodiri, plæcerea muzicianului de jazz se poate compara cu aceeaa sportivului, care lucreazæ în condiflii deliberat dificile. Întreaga artæ burghezæ a pæstrat acest element ca fiind propriuvirtuozitæflii. „Burgheziei trebuie sæ-i oferi ceva uimitor, mecanic, ceea ce eu nu pot. Lumea aleasæ, care cælætoreøtemult, este cu nasul pe sus, øi totuøi educatæ øi dreaptæ cînd e dispusæ sæ priveascæ ceva îndeaproape, însæ atîtde ocupatæ cu o mie øi una de lucruri, atît de închisæ în plictiseala ei convenflionalæ, încît îi este indiferent dacæ muzicae bunæ sau rea, pentru cæ trebuie sæ o asculte de dimineafla pînæ seara“ 12 , scrie Chopin în 1848. Clasa burghezæa pierdut în secolul urmætor privilegiul de a nu trebui sæ asculte tot timpul muzicæ, færæ a renunfla din aceastæ cauzæla dorinfla de lucruri mecanice øi uimitoare; însæ a devenit general faptul cæ mecanicul a consumat extraordinarul.Descompunerea romanticæ a unitæflii vizionare în detalii, care pretinde dreptul individului împotriva totalitæflii încremenite,a pæstrat opusul, mecanizarea, în propriul principiu: detaliul emancipat devine efect øi în cele din urmæ truc.Sub semnul acestor detalii, opera de artæ revine unor specialiøti concurenfli, victimæ a diviziunii muncii, a cærei omnipotenflæo pune sub semnul întrebærii. Potrivirea burghezæ timpurie a adeværului la ceea ce poate fi fæcut, cum s-a exprimatBacon 13 , afecteazæ conflinutul operei de artæ. Acesta este cæutat la nivelul lui a face, ca atare, producflia socialæ ca atareeste glorificatæ, iar neadeværul acestei producflii, cultul muncii cuprins mai ales în bunurile de consum, ascunde apropriereapropriei ei plusvalori în produse. 14 Atunci cînd cultura de masæ se expune pe sine, dezvæluie cu predilecfliecum este fæcutæ sau cum funcflioneazæ. Pentru burghez, capacitatea liberæ de a face înlocuieøte viafla liberæ, nestæpînitæøi el cautæ în realizæri [Leistung] sensul demn de existenfla umanæ, pe care acestea îl construiesc pentru el.Virtuozitatea, în mæsura în care nu poate fi separatæ de artæ, pentru cæ oricærei arte îi este inerent un moment de

arhivauna în vedere execuflia; în cultura de masæ ea singuræ mai ræmîne în picioare. Prin asta ea desigur s-a despærflit principialde virtuozitatea secolului liberal. Efectuarea deplinæ rezidæ nu în triumf, ci în obflinerea subordonærii. E fabricatæo atitudine în care nici o întîmplare din afaræ, nici un factor perturbator nu mai încurcæ, ci, pe cît posibil, produceea factorul perturbator, færæ însæ sæ-øi aparflinæ, fie øi mæcar într-o imagine de autonomie, færæ a stæpîni elementul stræinca pe unul care sæ nu fi fost încæ preformat øi færæ a institui regula din libertatea însæøi. Dacæ pianistul virtuoz aduceaminte de acrobat sau de jongler, care dædeau reprezentaflii pentru bani dupæ o lungæ pregætire, muzicianul de jazzse apropie, færæ a renunfla complet la aceste modele, de portarul de fotbal. Din partea lui se pretinde o minte limpede,atenflie, pregætire, concentrare. El devine un improvizator al situafliilor constrîngætoare. Lipsa lui de iluzii se transformæîn capacitate sportivæ, capacitatea de a nu se læsa tulburat de nimic. Nimic nu este mai prohibit decît rubatoul.Moøtenitorul virtuozului sub monopol este cel ce se încadreazæ cu cea mai mare precizie în echipæ. Dacæ el se distingeca individ, asta se întîmplæ dupæ mæsura în care îøi îndeplineøte funcflia în echipæ – în cazul ideal, prin aceea cæel uitæ de sine, se aruncæ asupra mingii împiedicînd golul øi este astfel de folos colectivului. Muzicianul de jazz øi oricinese aflæ în fafla camerei sau microfonului trebuie sæ se violenteze singuri. E recompensat tocmai acela care nu maiare nevoie sæ se sileascæ, ci se øtie fæcînd atît de deplin una cu instanfla justæ, încît el poate sæ-øi øi joace rezistenflelela aceasta, tocmai fiindcæ nu mai are nici una.Desfæøurærile sportive, de la care împrumutæ caracteristici schifla culturii de masæ øi pe care aceasta øi le face cu predilecflieobiect, s-au lepædat de orice semnificaflie. Ele nu sînt altceva decît ceea ce sînt. Astfel a participat transformarea însport la dizolvarea aparenflei estetice. Sportul este antiteza lipsitæ de imagine a vieflii practice, iar imaginile estetice participæla o asemenea absenflæ de imagine pe mæsuræ ce devin ele însele din ce în ce mai mult un sport. S-ar puteachiar întrezæri aici presimflirea unui gen de joc care, în societatea færæ clase, anuleazæ o datæ cu principiul utilitæflii øiaparenfla care e complementul acestuia. Însæ atunci cînd, sub monopol, categoriile societæflii se vor maturiza într-adeværpe direcflia aceasta, desigur cæ asta nu va surveni în felul în care, pentru a fi preluate, sæ fie nevoie ca ele sæ fie eliberatedin lanflurile dominafliei. Monopolul nu abuzeazæ de ele, ci le este inerent el însuøi, iar viitorul øi-l conflin mijlocitprin antiteza de nesuportat care mai poartæ încæ în ea urma înscrisæ cu fierul roøu a libertæflii. Numai cæ sportul nu eun joc, ci un ritual. Supuøii îøi særbætoresc propria supunere. Ei parodiazæ libertatea prin voluntariatul slujirii la care individulîøi obligæ încæ o datæ propriul corp. În libertatea asupra acestuia se atestæ cæ nedreptatea care lui însuøi i se întîmplæprin constrîngerile sociale e transferatæ corpului sclav. Pasiunea pentru sport, în care stæpînitorii culturii de masæadulmecæ veritabila bazæ de masæ pentru propria dictaturæ, se întemeiazæ pe asta. Oricine se poate da drept stæpînprin provocarea încæ o datæ a vechii dureri, în mod simbolic, într-o repetare constrîngætoare, deopotrivæ altora øi sieøi.În timp ce repetarea exerseazæ ascultarea, ea intercepteazæ insanul [das Unheil] în persistenfla iminenflei fricii, iar astase petrece tot mereu. În acelaøi timp, într-o desævîrøire simbolicæ, granifla dintre suferinflæ øi acfliune, dintre violenflaproprie øi cea stræinæ se øterge. Aceasta este øcoala acelei integræri care în cele din urmæ îi transformæ politic pe ceilipsifli de putere în bravi bandifli. E voie sæ provoci suferinflæ dupæ reguli, e voie sæ tratezi pe altcineva ræu dupæ reguli,iar regula îndiguieøte puterea, spre a revendica slæbiciunea drept putere: eroii din filme sînt adesea supuøi la cazne.Regulile pieflei sînt similare cu cele ale sportului, aceeaøi øansæ, fair play pentru tofli, dar numai sub forma luptei tuturorîmpotriva tuturor. Astfel, sportul lasæ concurenfla, redusæ la brutalitatea ei, sæ supraviefluiascæ amægitor într-o lumecare în chip real a desfiinflat concurenfla. Demonstrînd-o ca acfliune nemijlocitæ, el transformæ în acelaøi timp tendinflaistoricæ într-un apanaj, ceva cu care lichideazæ deodatæ cu concurenfla. Din înøelæciune, truc, ea se transformæ în lovituræ[coup]. Recordurile însæ, cu care sportul se terminæ, proclamæ deja dreptul fæfliø al celui mai puternic, drept carerezultæ atît de evident din concurenflæ, de vreme ce acesta o stæpînea neclintit dintotdeauna. Prin triumful unui asemeneaspirit practic, departe de procurarea hranei zilnice, sportul devine o pseudopracticæ în care oamenii practici nuse mai pot multæ vreme ajuta ei înøiøi, devenind încæ o datæ obiectele care, øi færæ asta, ei sînt. În literalitatea sa ternæ,a seriozitæflii animalice, cu care fiecare gest al jocului se lasæ înflepenit într-un reflex, sportul ajunge sæ fie reflexia incoloræa vieflii înæsprite, reci. Plæcerea miøcærii, gîndul la eliberarea trupului, suspendarea finalitæflii sînt pæstrate în sportdoar desfigurate la extrem. Dar fiindcæ, totuøi, violenfla pe care o exercitæ asupra oamenilor îi ajutæ poate pe aceøtiasæ punæ capæt violenflei, cultura de masæ ia sportul în paza sa. Sportivul însuøi poate cultiva virtufli precum solidaritatea,serviabilitatea, chiar entuziasmul, care se pot confirma în momentele politice decisive. De partea spectatoruluide sport nu ræmîne nimic din toate acestea; curiozitatea contemplativæ brutæ dezagregæ orice spontaneitate. Însæ culturade masæ nu doreøte sæ-øi transforme consumatorii în sportivi, ci în spectatori aprinøi în tribunæ. Zugrævind întreagaviaflæ ca un sistem de meciuri mai vædite ori mai ascunse, ea înscæuneazæ sportul drept viafla însæøi øi aboleøte øitensiunea dintre duminica sportivæ øi sæptæmîna jalnicæ, tensiune în care constæ partea cea mai bunæ a sportului real.Asta se înfæptuieøte în mîinile sale din lichidarea aparenflei estetice. Chiar øi pseudopractica e neutralizatæ de culturade masæ în acea figurabilitate pe care se juræ dintr-o aceeaøi ræsuflare prin sportificarea produselor.15

16Sub monopol, cu cît viafla impune mai mult recurgerea la trucuri celui care vrea sæ reuøeascæ, la ømecherii øi abureli,cu atît mai puflin vor putea træi indivizii din meserie, din continuitatea muncii lor øi cu atît va deveni mai mareviolenfla sportului, afaræ øi în cultura de masæ. Violenfla este un training pentru viaflæ atunci cînd, în fond, nimic nu maimerge. Schema acesteia dominæ ca un canon comportamentele produse sintetic. Gloata, care e de gæsit acolo undestupiditatea øi escrocheria par a flinti anume la provocarea consumatorilor, va fi flinutæ laolaltæ de speranfla cæ poatevocea monopolului va da de øtire celor care stau la coadæ ce anume se aøteaptæ de la ei, cu ce sæ se hræneascæ øisæ se îmbrace. Prima poruncæ ar fi, desigur, ca fiecare sæ fie bine îmbræcat øi sætul. O presupun bunele maniere, pecare trebuie sæ le învefle. Cel care nu-øi aratæ libertatea, curtoazia øi siguranfla, care nu dæ dovadæ de relaflii aøezateøi nu le propagæ trebuie sæ ræmînæ afaræ. Mizeria nu e trecutæ sub tæcere în filme – aceasta e descrisæ destul de desøi cu panaø, pe post de învæflæturæ pentru ca spectatorii sæ se poarte bine peste tot, ca øi cum nu ar exista mizerie.Ca adepfli mai ascultætori, ei devin, spre ciuda oricærui umanism sentenflios, tot mai duri, mai reci, mai necruflætori.Cu cît circulaflia bunurilor uzeazæ mai tare ceea ce în numele culturii fusese deja pervertit în bun, cu atît e mai cerutæomniprezenfla culturii. Fotografiile liderilor din domeniul afacerilor øi ale altor conducætori cu pælæriile lor de paie øiîn costume vætuite se deosebesc de cele ale gangsterilor doar prin aceea cæ primii îøi scot pælæria în casæ, dar folosesctot felul brav de a vorbi al gangsterilor, de dragul popularitæflii. Însæ în acelaøi timp e pregætitæ fata morgana a uneisocietæfli bune, care întæreøte încæ o datæ în imagini lichidarea a ceea ce existæ într-adevær, schimbarea funcfliei membrilorsæi, prin renegarea lor, în aceea de manechine ale paginii chestiunilor de societate. Cultura de masæ cunoaøtedoar lume bunæ. Chiar øi slang-ul tinerilor de pe stræzi, de care spectatorul care se hlizeøte fireøte cæ nu se poatesætura nicicînd, nu-i foloseøte decît sæ-l facæ sæ nu mai aibe cu nici un chip voie sæ vorbeascæ. Totalitatea ei îøi atingemaximul în cerinfla ca nimeni sæ nu fie altfel decît ea însæøi. Testele øtiinflifice, de care depind locurile de muncæ, i seaseamænæ. Celui care nu merge la cinema øi nu învaflæ sæ vorbeascæ øi sæ pæøeascæ la fel cu cei pe care îi vede acolo,dupæ schema societæflii gînditæ de monopol, îi sînt trîntite uøile în nas; femeile sînt, datoritæ pozifliei lor în procesulde producflie, afectate mai repede øi faptul acesta poate explica dependenfla lor de trista distracflie. Vechiul moto aldistracfliei burgheze: „Trebuie sæ vedefli asta“, care era doar o øarlatanie nevinovatæ pe piaflæ, devine prin desfiinflareaamuzamentului øi a pieflei un moto serios pînæ la sînge. Odinioaræ, pedeapsa fictivæ era cæ nu puteai discuta cu ceilalfli;acum, cel care nu vorbeøte într-un fel corect, care nu poate reproduce færæ efort øi ca øi cum i-ar aparfline formulele,convenfliile øi judecæflile culturii de masæ îøi vede existenfla periclitatæ, e suspectat ca prostufl sau intelectual. A arætabine, make-up, tinereflea eternæ, cu disperare încrîncenatæ øi care se frînge, pentru cîteva clipe, doar în nesuferitelecute spasmodice ale frunflii, tot zæhærelul e împærflit cu bîta de cætre directorul de personal. Oamenii aprobæ culturade masæ pentru cæ øtiu sau simt cæ aici sînt învæflafli moravurile de care au nevoie ca de un bilet în viafla monopolizatæ.Biletul e valabil doar atunci cînd e plætit cu sînge, cu sacrificarea propriei viefli, cu ascultarea pætimaøæ de constrîngereacare e detestatæ. De aceea a devenit cultura de masæ irezistibilæ, øi nu datoritæ „îndobitocirii“ maselor, pe careo promoveazæ duømanii acestora øi de care se plîng prietenii filantropi. Mecanismele psihologice sînt ceva secundaraici. Raflionalitatea lui adjustement e astæzi atît de avansatæ, încît ar fi nevoie numai de cel mai mærunt obstacolpentru a aduce la conøtiinflæ iraflionalitatea acestuia. Prin regresie, renunflarea la împotrivire se aflæ ratificatæ. Maselesuportæ consecinflele neputinflei sociale depline dinaintea monopolului, prin care se exprimæ særæcirea de azi. În ajustareadupæ forflele de producflie tehnice, pe care sistemul le impune sub numele de progres, oamenii devin obiecte,læsîndu-se manipulafli færæ obiecflii, øi cad astfel dincoace de potenflialul forflelor de producflie tehnice. Dar cum ei, încalitate de subiecfli, continuæ totuøi sæ constituie øi limita reificærii, cultura de masæ e nevoitæ mereu, într-o infinitatemai proastæ, sæ îi cuprindæ iaræøi în puterea sa – efortul færæ speranflæ al repetærii ei e unica pistæ pentru speranfla caoamenii sæ nu fie încæ prinøi, ca repetarea sæ fie zadarnicæ.Ca dispecerat central pentru regresie, cultura de masæ se îngrijeøte sîrguincios sæ producæ acele arhetipuri în a cærorsupraviefluire psihologia fascistæ a væzut cel mai de încredere mijloc pentru fixarea raporturilor de dominaflie moderne.Simbolurile arhaice sînt asamblate pe bandæ rulantæ. Fabrica de vise produce nu atît visele clienflilor, cîtræspîndeøte visul distribuitorului, la un nivel aflat dedesubtul a ce aøteaptæ lumea. El e împæræflia milenaræ a unui sistemindustrial de caste al unor nesfîrøite dinastii. 15 În visul cîrmacilor despre mumificarea lumii, cultura de masæ estescrierea hieroglificæ a marilor-preofli, care-øi întoarce imaginile cætre cei aservifli, nu pentru desfætare, ci spre a fi citite.Ceea ce e propriu filmului, dar øi ceea ce e impropriu, cum sînt melodiile de succes øi turnurile textuale, apar atîtde fix øi de des, încît nu mai sînt percepute ca atare, ci ca repetæri, a cæror echivalenflæ exprimæ un sens identic. Cucît legætura la nivelul acfliunii øi în cadrul desfæøurærii e mai slabæ, cu atît mai mult devine imaginea împroøcatæ o siglæalegoricæ. Chiar øi optic, imaginile care scapæræ øi se perindæ la cinema se aseamænæ cu scrisul. Ele trebuie pricepute,nu privite. Pelicula antreneazæ cu ea ochiul precum rîndul scris øi în ghiontul blînd a schimbærii scenelor foaia se întoarce.Ocazional, filme decorative, precum Perles de la couronne de Guitry, au subliniat tematic lecturabilitatea filmu-

arhivalui. În felul acesta, trecerea de la imagine la scriere, în care culmineazæ absorbflia operei de artæ prin praxisulmonopolist 16 , este îndeplinitæ de tehnica operei de artæ de masæ. Învæflætura secretæ astfel remisæ este însæ un mesajdin partea capitalului. Ea trebuie sæ ræmînæ secretæ, pentru cæ dominaflia totalæ se menfline nevæzutæ – „o turmæ øinici un pæstor“. Totuøi, ea se dezlænfluie asupra tuturor. Sensul ei are puflin de-a face cu efemerul produsului culturaløi tocmai øubrezenia acestuia face urgentæ descifrarea. Atunci cînd un film prezintæ o fatæ strælucitoare, atitudinealui poate fi în favoarea sau în defavoarea ei, ea poate fi glorificatæ ca eroinæ de succes sau penalizatæ ca vampæ. Casemn scris însæ, fata strælucitoare anunflæ cu totul altceva decît panglicile cu maxime care îi atîrnæ din gura rînjitæ –consemnul de a-i fi asemænætor. Noua structuræ, în care imaginile manipulate intræ ca semne, e de fiecare datæ aceeaa ordinului. Spectatorului îi incumbæ necontenit sarcina de a traduce imaginile în ceva scris. Ascultarea este inerentæactului traducerii, îndatæ ce acesta decurge automat. Cu cît spectatorul de film, melomanul care ascultæ ølagære,cititorul de romane polifliste øi de istorioare de reviste anticipeazæ sfîrøitul, deznodæmîntul, structura acestora, cu atîtmai mult îøi mutæ el privirea pe felul în care e atins rezultatul de nimic, pe detaliul rebusistic, øi în reorientarea carecautæ îi scapæræ sensul hieroglific. Acesta articuleazæ toate fenomenele pînæ în cele mai subtile nuanfle dupæ logicabivalentæ a lui do øi don’t øi tocmai prin aceastæ reducflie a straniului øi a ininteligibilului ajunge el la consumatori. Tendinflaspre hieroglifæ a fæcut carieræ în istoria de pînæ acum a culturii de masæ. Ea marcheazæ trecerea de la filmul mut lacel sonor. În filmul vechi scrisul øi imaginea încæ alterneazæ, iar antiteza acestora conferæ imaginilor pregnanflæ ca imagini.Aceastæ dialecticæ, la fel ca oricare alta, era de nesuportat pentru cultura de masæ. Ea a eliminat scrisul ca pe uncorp stræin din film, dar numai pentru a transforma imaginile în scriere, care le absoarbe. Sabotarea indulgentæ a filmuluimut de cætre Chaplin, mai ales prin plasarea legendei ca reclamæ de ziar la începutul filmului Modern Times,îøi cîøtigæ legitimarea ca o „conøtiinflæ“ a acestui proces material. Imaginile vorbitoare sînt însæ mæøti; fenomenul originaral celei mai noi scrieri în imagini se aseamænæ cu acela care e cel mai vechi. Masca transformæ ceea ce e pur øisimplu nonobiectual [Undingliche], expresia însæøi, pe calea fixærii ei în groaza cæ o faflæ umanæ poate ræmîne atît deimobilæ, øi face apoi ca groaza sæ treacæ în supunere dinaintea feflei împietrite. Acesta e secretul lui keep smiling. Fafladevine literæ prin îngheflarea a ce este cel mai viu în ea, rîsul. Filmul împlineøte vechea ameninflare din copilærie, agrimasei care ræmîne aøa, atunci cînd vine sorocul. Bætaia ceasului ei e însæ pura dominaflie. Mæøtile filmului sînt totatîtea însemne de suveranitate. Oroarea ei sporeøte prin aceea cæ ea poate sæ vorbeascæ øi sæ se miøte ca mæøti,færæ ca prin asta neînduplecarea ei sæ cedeze mæcar un pic : tot ce viefluieøte e capturat de mæøti 17 . Reificarea nu esteo metaforæ în raport cu cultura de masæ : oamenii pe care ea îi reproduce o fac aidoma lucrurilor, chiar øi acolo undedinflii ei nu înseamnæ pastæ de dinfli, iar încruntærile ei nu conjuræ nici un laxativ. Cel ce merge la cinema, aøteaptæ cablestemul acesta sæ fie risipit øi poate cæ în cele din urmæ o asemenea aøteptare adîncitæ e cea care îi împinge pe oamenila cinema. Numai cæ acolo ei devin ascultætori. Se confundæ cu morflii. Aøa, ei devin disponibili. Mimesis explicæextazul enigmatic øi gol de conflinut al fanilor culturii de masæ. Extazul este motorul imitafliei. El, øi nu expresia sauindividualitatea, smulge comportamentul sacrificial, care conduce la coree, la reflexele animalului decerebrat. Gesturilesînt nonidentice cu cele ale raptului øi cu toate astea sînt manifestarea cea mai pætimaøæ a acestuia: sub presiuneaincomensurabilæ unitatea persoanei cedeazæ, deøi deja ea însæøi provenea din presiune, øi astfel gesturile sîntresimflite ca eliberare. Dacæ dansafli poate pe jazz, dansafli nu din senzualitate øi ca sæ væ dafli drumul, ci mai degrabæ(re)prezentafli la modul senzorial gesturile, exact precum în film gesturi singulare alegorice stau pentru moduri decomportament izolate, øi tocmai asta e ceea ce dezinhibæ. Ele leagæ în cerc mæøtile culturale flinute dinainte øi practicæînsæøi magia pe care o exercitæ. Ele devin ceva colectiv în adaptarea la violenfla particularæ supremæ. Din træsæturileîmpietrite ale mæøtilor culturii scapæræ mereu mai ameninflætor teroarea pentru care sînt antrenafli compatriofliidin toate flærile : în fiecare hohot de rîs ræsunæ ameninflarea øantajistului, iar tipurile comice sînt mærci pentrutrupurile desfigurate ale revoluflionarilor. Însæøi participarea la cultura de masæ are loc sub teroare. Entuziasmul nue pur øi simplu zelul de a citi inconøtient ordinele, ci deja frica dinaintea abaterii, de unconventional desires, de a cærorbænuialæ cautæ sæ se curefle, cu pasiune, pînæ øi cel ce îøi ucide propria iubitæ într-o crimæ pasionalæ. Aceastæ fricæ, ceamai importantæ lecflie a erei fasciste, rezidæ, de-a gata, în însæøi comunicarea tehnicæ. Cel ce primeøte o telegramæ,færæ a fi deja cu totul anesteziat de aøa-zisa solemnitate a afacerii, se sperie. Tiparul de limbaj tocit, de caracter informativ,unit cu nemijlocirea înmînærii, distribuie øocul dominafliei nemijlocite ca fiind acela al groazei, iar teama de necazulpe care telegrama l-ar putea anunfla este doar ecranul temerii dinaintea omniprezenflei aceluia care l-ar putea paøtepe oricare. La radio, autoritatea societæflii aflatæ îndærætul fiecærui vorbitor se întoarce pe deplin, de îndatæ øi færæ dreptde apel, împotriva celor cærora li se vorbeøte. Dacæ, în fapt, progresul tehnicii determinæ pe termen lung destinuleconomic al societæflii, atunci formele tehnicizate ale conøtiinflei sînt în acelaøi timp semne precursoare ale acestuidestin. Ele transformæ cultura în minciunæ totalæ, însæ neadeværul ei recunoaøte adeværul pe deasupra infrastructurii,cu care ea e asemenea. Reclamele luminoase care se întind pe deasupra oraøelor øi întunecæ cu lumina lor lumina17

a nopflii, vestesc ca niøte comete catastrofa naturalæ a societæflii, moartea prin înghefl. Totuøi ele nu vin din cer. Elesînt dirijate de pe pæmînt. Oamenii au a decide dacæ vor sæ le stingæ øi sæ se trezeascæ din coømarul ce ameninflæ ase adeveri numai cîtæ vreme se crede în el.Observaflia editorului germanPrima ediflie a Dialecticii iluminismului a apærut în 1944 ca volum mimeografic, pe care Institute of Social Researchl-a tipærit în pufline exemplare, la fel ca volumul publicat doi ani mai devreme, Walter Benjamin zum Gedächtnis, øitot ca o continuare la Zeitschrift für Sozialforschung, a cærui apariflie a fost opritæ în 1941. A urmat ediflia tipæritæ înanul 1947 la Querido Verlag, Amsterdam; ea s-a epuizat la începutul anilor ’60. Cartea a fost totuøi distribuitæ maideparte sub formæ de copii pirat. Autorii s-au decis abia în 1969 sæ o reediteze, la S. Fischer Verlag, Frankfurt a. M.Textul de faflæ o reproduce pe aceasta din urmæ, ca ultima ediflie la care a colaborat øi Adorno.Fragmentul despre industria culturii se încheie în ediflia din 1947 cu observaflia – eliminatæ în 1969 – „de continuat“.În ediflia mimeograficæ din 1944 lîngæ observaflie e scris: „Secfliunea despre industria culturii este mai fragmentarædecît celelalte. Mari pærfli, scrise demult, au nevoie numai de o redactare finalæ“. O astfel de continuare, de careAdorno amintea ca de „fragmentul ræmas netipærit“ al capitolului despre industria culturii, a fost descoperitæ în postumelesale. Acest text, încheiat în octombrie 1942, a fost adæugat ca anexæ edifliei de faflæ.Octombrie 1980Traducere de Adrian T. SîrbuNote:*. Text apærut în Gesammelte Schriften, vol. III, Dialektik der Aufklärung, Frankfurt am Main, Suhrkamp, 1981, pp. 299–335, øi publicat cu amabila permisiunea editorului german. (N. red.)1. Hinter Pflug und Schraubstock, lucrare a lui Max (von) Eyth (1836–1906), poet øi inginer german. (N. red.)2. Soll und Haben, roman al lui Gustav Freytag (1816–1895), scriitor øi dramaturg german. (N. red.)3. Literal, „cîntecul drapelului“ sau al „pavilionului“. Imn al marinei imperiale germane. Textul lui confline, pe lîngæ temele patriotice de rigoare (fidelitate,devotament, mîndrie marflialæ etc.), aluzii la expansiunea colonialæ tardivæ (bunæoaræ în Africa) a Germaniei bismarckiene, dupæ 1870. (N. red.)4. Colecflie/serie de literaturæ (nu numai de ficfliune) pentru tineret, un fel de almanah anual (119 volume apærute), care s-a bucurat de o largæ popularitateîn Germania la sfîrøitul secolului al XIX-lea øi începutul secolului XX. (N. red.)5. Florenz Ziegfeld (1867–1932), celebru producætor øi impresar american de spectacole de revistæ care au epocæ (Follies, Boat Show). (N. red.)6. În încercarea de a denunfla nepsihologizant societatea de clasæ, cele mai bune filme ruseøti, mai ales Cruciøætorul Potemkin, au înfæfliøat nu producflia materialæ,ci ræzboiul øi dominaflia politico-militaræ. Ele au o atitudine estetic-concretæ, arætînd ceea ce li s-a fæcut în mod nemijlocit oamenilor, øi nu ceea cese întîmplæ în ordinea abstractæ a relafliilor de proprietate. Pentru cæ totuøi prezintæ oamenii ca obiecte ale dominafliei, care devin subiecfli prin lupta împotrivaacesteia, ele ating esenflialul. Reuøita lor este una extrem de paradoxalæ øi de fragilæ, în mæsura în care, ulterior, tocmai tematica ræzboiului în tradifliafilmului rusa putut fi transformatæ cel mai uøor în propagandæ patrioticæ.7. Cf. Theodor W. Adorno, „The Radio Symphony. An Experiment in Theory“, in Radio Research 1941, eds. Paul F. Lazarsfeld øi Frank N. Stanton, NewYork, 1941, pp. 110 sq.8. Cf. Theodor W. Adorno, „Über den Fetischcharakter in der Musik und die Regression des Hörens“, in Zeitschrift für Sozialforschung, 7 (1938), pp. 321sqq. Cuprinsæ în Gesammelte Schriften, Bd. 14, Dissonanzen, Einleitung in die Musiksoziologie, ed. a 2-a, Frankfurt a. M., 1980. pp. 14 sqq.9. Cf. „Odysseus oder Mythos und Aufklärung“, pp. 61 sqq., in Dialektik der Aufklärung, ed. cit.10. Este vorba de curentul expresionist Neue Sachlichkeit, întemeiat la sfîrøitul Primului Ræzboi Mondial de Otto Dix øi George Grosz. (N. red.)11. Martin Heidegger, Sein und Zeit, Halle, 1927, p. 170.12. Frédéric Chopin, Gesammelte Briefe, tradus øi editat de Alexander Guttry, München, 1928, p. 382 sq.13. Cf. „Begriff der Aufklärung“, in Dialektik der Aufklärung, pp. 19 sqq.14. Faptul cæ în opera de artæ burghez-autonomæ maturæ modul producerii ei e pus total în umbræ, cæ acesta trebuie sæ aparæ ca „a doua naturæ“ a ei, estedoar expresia divinizærii acestei faceri. Pentru a sacraliza munca e nevoie de netransparenfla ei: dacæ aparenfla sacralitæflii ar cædea, munca ar putea fi recunoscutædrept munca altora. Cf. Theodor W. Adorno, Versuch über Wagner. [Gesammelte Schriften, Bd. 13, Die musikalischen Monographien. ed. a 2-a, Frankfurta. M., 1977, pp. 68 sqq.]15. Huxley a forjat pentru asta motoul „Identity, community, stability“. Acesta dezvæluie cele mai intime idei ale capitalismului de stat în floare, chiar dacæ afost gîndit ca o apologie la adresa individului, care e azi în favoarea monopolului.18

arhiva16. Dialektik der Aufklärung, pp. 33 sqq.17. George a fixat imaginea mæøtii vorbitoare drept aceea a groazei extreme în protocoalele visului din „Tage und Taten“ [Zile øi fapte], singurele din operasa care-i dezvæluie punctul de vedere asupra civilizafliei tehnice øi, desigur, cele mai intime experienfle cu aceasta. „Cineva mi-a dat o mascæ pentru a oagæfla pe peretele camerei. Mi-am invitat prietenii sæ vadæ cum o fac sæ vorbeascæ. I-am poruncit ræspicat sæ rosteascæ numele celui pe care i-l aræt, øipentru cæ tæcea am încercat sæ îi despart buzele cu degetul. La aceasta s-a strîmbat øi m-a muøcat de deget. Ridicînd vocea, am repetat încordat ordinul,arætînd spre altul. Atunci i-a rostit numele. Am pæræsit cu toflii îngrozifli camera øi am øtiut cæ nu voi mai cælca niciodatæ acolo.“ (Tage und Taten.Aufzeichnungen und Skizzen. Gesamt-Ausgabe, vol. XVII, Berlin, 1933, p. 32.) Aceasta este profeflirea filmului sonor.

Rezumat despre industria culturii*Theodor W. AdornoSintagma „industria culturii“ a fost utilizatæ pentru prima oaræ în cartea Dialectica iluminismului [Dialektik derAufklärung], pe care Horkheimer øi cu mine o publicam în 1947 la Amsterdam. În schiflele noastre era vorba de„cultura de masæ“. Am înlocuit aceastæ expresie prin „industria culturii“, spre a exclude, de la bun început, conotafliacare convenea susflinætorilor ei: cæ ar fi ceva de felul unei culturi ivite spontan din masele însele, de forma contemporanæa artei populare. Industria culturii se deosebeøte în mod radical de aøa ceva. Ea îmbinæ tradiflionalul cu o nouæcalitate. În toate sectoarele sale sînt fabricate, mai mult sau mai puflin programatic, produse croite pentru consumulde masæ, care determinæ, în mare mæsuræ, acest consum. Aceste sectoare îøi sînt similare în structuræ sau, cel puflin,se potrivesc unul cu celælalt. Ele se ordoneazæ aproape complet în sistem. Mijloacele actuale ale tehnicii, precum øiconcentrarea de economic øi administrativ le permit, de asemenea, acest lucru. Industria culturii este voita integrarede sus a consumatorilor sæi. Ea constrînge sferele separate de milenii ale artei înalte øi ale celei joase sæ stea împreunæ.În detrimentul amîndurora. Cea înaltæ este privatæ de seriozitate prin speculaflii asupra efectelor ei; cea joasæ,de rezistenfla sælbaticæ, printr-o domesticire civilizatoare, inerentæ ei atîta vreme cît controlul social nu era total. Întimp ce industria culturii speculeazæ astfel, incontestabil, starea conøtiinflei øi cea a lipsei de conøtiinflæ a milioanelorde oameni cærora li se adreseazæ, masele sînt nu obiectul primar, ci ceva secundar, ceva calculabil; anexæ amaøinæriei. Cumpærætorul nu este, aøa cum industria culturii vrea sæ ne facæ sæ credem, rege, nu este subiectul, ciobiectul ei. Cuvîntul „mass-media“, ølefuit pentru industria culturii, deplaseazæ deja pe nesimflite accentul în sfera inofensivului.Nu este vorba nici de mase în primul rînd, nici de tehnicile de comunicare ca atare, ci de spiritul care le esteinsuflat, de vocea stæpînului lor. Industria culturii abuzeazæ de atenflia pe care o acordæ maselor, spre a le dubla, consolidaøi întæri mentalitatea, presupusæ ca datæ øi de neschimbat. Este exclusæ complet modalitatea prin care aceastæmentalitate ar putea fi schimbatæ. Masele nu sînt mæsura, ci ideologia industriei culturii, deøi aceasta nu ar putea sæexiste færæ a se adapta maselor.Mærfurile culturale ale industriei se conformeazæ, aøa cum Brecht øi Suhrkamp au spus-o deja acum treizeci de ani,principiului valorificærii lor, øi nu propriului conflinut, nici formei lor constitutive. Întregul praxis al industriei culturii transferæpur øi simplu motivul profitului asupra creafliilor spirituale. Din chiar momentul în care, ca mærfuri pe piaflæ, asigurætraiul creatorilor lor, ele au deja ceva din aceastæ calitate de marfæ. Însæ ele vizau profitul doar mijlocit, prin existenflalor autonomæ. Nou în industria culturii este primatul nemijlocit øi nevoalat al efectului, calculat, la rîndul sæu, cu preciziepentru cele mai tipice produse. Autonomia operelor de artæ, care, ce-i drept, rareori a existat în formæ puræ øia fost mereu erodatæ de corelaflia efectelor, este tendenflial eliminatæ de cætre industria culturii, cu sau færæ voinflaconøtientæ a celor care dispun de ea øi decid în privinfla ei. Aceøtia sînt atît organele executive, cît øi deflinætorii puterii.În termeni economici, în flærile cele mai dezvoltate, ei sînt sau erau în cæutare de noi posibilitæfli de valorificarea capitalului. Vechile posibilitæfli devin tot mai precare prin acelaøi proces de concentrare, singurul care face posibilæindustria culturii ca organizare omniprezentæ. Cultura, care, dupæ propriul ei sens, nu era pur øi simplu la dispozifliavoinflei oamenilor, ci era mereu øi un protest împotriva raporturilor solidificate în care oamenii træiau, onorîndu-i înacest fel, se încorporeazæ asimilîndu-se în întregime în aceste raporturi solidificate, înjosindu-i prin aceasta încæ o datæpe oameni. Creafliile spirituale specifice stilului industriei culturii nu mai sînt øi mærfuri, ci doar mærfuri. Aceastæ deplasarecantitativæ este atît de mare, încît produce fenomene cu totul noi. În cele din urmæ, industria culturii nu mai are nevoiesæ urmæreascæ pretutindeni direct interesele profitului din care ia naøtere. Acestea s-au reificat în ideologia ei,devenind uneori independente de constrîngerea de a vinde bunurile culturale, care vor trebui oricum înghiflite. Industriaculturii trece în public relations, în fabricarea pur øi simplu de goodwill, indiferent de mærci sau de obiecte vandabile.Se scoate la vînzare un acord general, necritic, se fac reclame lumii, la fel cum fiecare produs al industriei culturiidevine propria-i reclamæ.În acelaøi timp, sînt pæstrate træsæturile care aparflineau la origine transformærii literaturii în marfæ. Dacæ industria culturiiare ceva pe lumea asta, atunci are propria sa ontologie, un cadru de categorii fundamentale rigid conservate,care se lasæ recunoscute, bunæoaræ, în romanul comercial al Angliei sfîrøitului de secol XVII øi începutului de secolXVIII. Ceea ce apare ca progres în industria culturii, noul perpetuu pe care îl oferæ, ræmîne travestiul unui mereuacelaøi; pretutindeni, schimbarea acoperæ de fiecare datæ un schelet, care s-a schimbat la fel de puflin precum însuøimotivul profitului, de cînd acesta a cîøtigat hegemonia asupra culturii.20

arhivaTermenul „industrie“ nu trebuie luat aici ad litteram. El se referæ la standardizarea lucrului însuøi – de exemplu, westernulpentru orice obiønuit al cinematografelor – øi la raflionalizarea tehnicilor de distribuflie, iar nu strict la procesulde producflie. Deøi în sectorul central al industriei culturii, adicæ în film, procesul de producflie se aseamænæ cu metodeletehnice de operare prin diviziunea avansatæ a muncii, prin utilizarea maøinilor øi separarea muncitorilor demijloacele de producflie – separare exprimatæ în eternul conflict dintre artiøtii lucrînd în industria culturii øi deflinætoriicontrolului –, sînt pæstrate totuøi forme individuale de producflie. Fiecare produs se dæ ca individual; individualitateaînsæøi serveøte consolidærii ideologiei, læsîndu-se impresia cæ tot ceea ce e reificat øi mijlocit ar fi un refugiu al nemijlocituluiøi al vieflii. Industria culturii constæ, la fel ca înainte, în „servicii“ ale unor terfle persoane øi îøi pæstreazæ afinitateafaflæ de procesul de circulaflie a capitalului în curs de îmbætrînire, faflæ de comerfl, din care provine. Ideologia eise serveøte mai presus de toate de star system-ul împrumutat din arta individualistæ øi din exploatarea ei comercialæ.Cu cît sînt mai dezumanizate funcflionarea øi conflinutul industriei culturii, cu atît mai asiduu øi mai eficient promoveazæea aøa-zisele mari personalitæfli øi opereazæ cu emofliile inimii. Ea este industrialæ mai degrabæ în sensul adoptærii deforme organizaflionale, fapt frecvent observat sociologic, chiar øi acolo unde nu se fabricæ nimic – precum în raflionalizareafuncflionærii birourilor –, decît în sensul a ceva realmente produs pe cale raflional-tehnologicæ. Drepturmare, investifliile greøite ale industriei culturii sînt considerabile øi aruncæ în crizæ branøele ei, mereu depæøite denoile tehnici, crizæ care duce arareori la ceva mai bun.Conceptul de „tehnicæ“ din industria culturii este numai dupæ nume identic cu cel din operele de artæ. Acesta dinurmæ se referæ la organizarea lucrului însuøi, la logica sa internæ. Din contræ, tehnica industriei culturii este de la bunînceput una a distribufliei øi a reproducerii mecanice, ræmînînd prin asta mereu exterioaræ obiectului sæu. Industriaculturii gæseøte sprijin ideologic tocmai pentru cæ se fereøte cu grijæ de toate consecinflele tehnicilor sale conflinuteîn produse. Ea træieøte în mod parazitar din tehnicile extraartistice de producere materialæ a bunurilor, færæ a flineseama de obligaflia pe care caracterul lor de obiect o implicæ pentru configuraflia intraartisticæ, dar øi færæ a fline contde legile formei cerute de autonomia esteticæ. De aici rezultæ amestecul esenflial pentru fizionomia industriei culturiide streamlining, rigoare fotograficæ øi precizie, pe de o parte, øi de ræmæøifle individualiste, afectivitate øi romantismdeja prelucrat øi dispus raflional, pe de altæ parte. Dacæ se acceptæ determinarea benjaminianæ a operei de artætradiflionale prin conceptul de auræ, ca prezenflæ a ceva care nu este prezent, atunci industria culturii se defineøte nuprin înlocuirea principiului aurei cu unul strict opus, ci prin conservarea aurei în descompunere ca perdea de fum.Prin asta, ea îøi divulgæ în mod nemijlocit monstruozitatea ideologicæ.Între timp, a devenit ceva obiønuit, atît pentru oficialitæflile culturii, cît øi pentru sociologi, sæ avertizeze în privinfla subestimæriiindustriei culturii, indicîndu-se marea importanflæ a acesteia pentru formarea conøtiinflei consumatorilor ei. Eaar trebui luatæ în serios, færæ orgolii educative. Industria culturalæ este într-adevær importantæ ca moment al spirituluidominant astæzi. Ar fi naiv acela care, din scepticism faflæ de ceea ce vîræ pe gît oamenilor, ar vrea sæ-i ignore influenfla.Însæ avertismentul de a o lua în serios este amægitor. De dragul rolului ei social sînt reprimate întrebæri incomodecu privire la calitatea, la adeværul sau neadeværul celor transmise, la nivelul lor estetic, ori cel puflin excluse din ceeace se numeøte sociologia comunicærii. Criticului i se reproøeazæ cæ s-ar refugia într-un ezoterism arogant. Ar trebuiindicat mai întîi dublul sens al importanflei, care se insinueazæ nebægat în seamæ. Funcflia unui lucru, chiar dacæ acestapriveøte viafla a nenumærafli oameni, nu este o garanflie a propriului sæu rang. Contopirea esteticului øi a resturilorsale comunicaflionale nu readuce arta, ca fapt social, la justa ei mæsuræ, în ciuda pretinsului orgoliu al artiøtilor, ci slujeøteîn felurite moduri apærærii a ceva funest prin efectele sale sociale. Importanfla industriei culturii pentru bugetulspiritual al maselor nu scuteøte – øi cu atît mai puflin scuteøte ea o øtiinflæ care se consideræ pe sine drept una pragmaticæ– de o reflecflie asupra legitimærii sale obiective, asupra a ceea ce este ea ca atare; chiar de aceea, ea facereflecflia cu atît mai necesaræ. A lua în serios industria culturii conform rolului ei de netægæduit înseamnæ a o lua înserios în mod critic, nicidecum a se pleca în fafla monopolului ei.Printre intelectualii care vor sæ se acomodeze cu fenomenul øi care încearcæ sæ punæ într-o formulæ comunæreflinerile lor øi respectul faflæ de puterea acestuia, este foarte ræspîndit un ton de îngæduinflæ ironicæ, în mæsura în carenu fac deja din aceastæ miøcare regresivæ un nou mit al secolului XX. S-ar øti, chipurile, ce-i cu toate astea, cu romaneleilustrate øi cu filmele de duzinæ, cu jocurile de familie televizate lansate unul dupæ celælalt øi cu paradele de ølagære,cu rubricile de horoscop øi consiliere sufleteascæ. Toate acestea ar fi inofensive øi, în plus, democratice, deoareces-ar supune cererii, una, e drept, stimulatæ. Ea ar aduce toate binefacerile posibile, bunæoaræ prin ræspîndirea informafliilor,a consilierii øi a modelelor comportamentale relaxante. De fapt, aøa cum o dovedeøte orice studiu sociologic despreceva atît de simplu cum ar fi nivelul de informare politicæ, informafliile sînt særæcæcioase ori indiferente; consiliereace provine din manifestærile industriei culturale e neînsemnatæ, banalæ sau chiar mai ræu; modelele comportamentale– de un conformism neruøinat.21

22Falsa ironie a raportærii intelectualilor servili la industria culturii nu le aparfline însæ numai lor. Trebuie admis cæ øi conøtiinflaconsumatorului este divizatæ între plæcerea prescrisæ pe care i-o administreazæ industria culturii øi, nu o datæ, o tainicæîndoialæ privind binecuvîntærile ei. Butada conform cæreia „lumea vrea sæ fie minflitæ“ a devenit mai adeværatæ decîtse înflelegea prin ea iniflial. Nu numai cæ oamenii cad, cum se spune, în plasæ, dacæ li se oferæ fie øi doar asemeneagratificaflii efemere; ei vor chiar înøelætoria pe care au descoperit-o deja; închid convulsiv ochii øi acceptæ cu un soide disprefl de sine ceea ce li se întîmplæ, øtiind prea bine în ce scop a fost fabricatæ aceastæ înøelætorie. Ei cred inconøtientcæ viafla le-ar deveni de nesuportat dacæ nu s-ar mai agæfla de aceste satisfacflii, care, de fapt, nici nu existæ.Cea mai promiflætoare apologie din zilele noastre a industriei culturii îi celebreazæ spiritul, cæruia i s-ar putea spunefæræ grijæ ideologie, ca factor de ordine. Într-o lume presupus haoticæ, industria culturii ar da oamenilor ceva de felulunor norme pentru a se orienta, øi chiar øi numai asta ar fi deja ceva demn de apreciat. Ceea ce apærætorii ei credeaucæ era pæstrat de cætre industria culturii este însæ cu atît mai temeinic distrus. Filmul color demoleazæ hanul liniøtitde odinioaræ mai mult decît ar face-o bombele: el îi stîrpeøte øi imaginea. Nici o patrie nu supraviefluieøtetransformærii sale în filmele care o celebreazæ øi toate lucrurile inconfundabile din care se hræneøte sînt nivelate pînæla confuzie.Ceea ce ar putea fi numit færæ emfazæ „culturæ“ voia sæ menflinæ ca expresie a suferinflei øi a contradicfliei ideea uneiviefli drepte, øi nu sæ prezinte simpla existenflæ øi categoriile ordonatoare convenflionale, devenite facultative, cu careo drapeazæ industria culturii, ca øi cum aceastæ viaflæ ar fi cea dreaptæ, iar acele categorii, mæsura ei. Dacæ apærætoriiindustriei culturii ræspund cæ ea nu ar livra nici un fel de artæ, atunci tocmai asta este ideologie, una care doreøte evitarearesponsabilitæflii pentru acele lucruri din care træieøte afacerea. Nici o infamie nu se îndreaptæ doar înfæfliøîndu-se pesine ca atare.Doar apelul la ordine, færæ o determinare concretæ a acesteia, apelul la extinderea normelor, færæ ca acestea sæ trebuiascæsæ se justifice în fapt sau în fafla conøtiinflei, este nul. O ordine obiectiv constrîngætoare, prezentatæ oamenilorca øi cum ar duce lipsæ de aøa ceva, nu are nici un fel de justificare dacæ nu se confirmæ în sine øi faflæ de oameni;øi tocmai asta refuzæ toate produsele industriei culturale. Conceptele de ordine pe care acestea le inculcæ oamenilorsînt întotdeauna cele ale statu-quo-ului. Ele ræmîn nechestionate, neanalizate øi presupuse nedialectic, chiar øiatunci cînd nu mai au nici o substanflæ pentru cei care le aprobæ tacit. Imperativul categoric al industriei culturii, spredeosebire de cel kantian, nu mai are nimic de-a face cu libertatea. El sunæ astfel: trebuie sæ te conformezi, nu conteazæla ce; conformeazæ-te la ceea ce existæ oricum øi la ceea ce oricum tofli gîndesc, ca reflex al puterii øiomniprezenflei sale. În virtutea ideologiei industriei culturii, conformarea înlocuieøte conøtiinfla: niciodatæ ordinea careizvoræøte din ea nu este confruntatæ cu ceea ce pretinde ea sæ fie sau cu interesele reale ale oamenilor. Însæ ordineanu este în sine ceva bun. Ea ar fi astfel numai dacæ ar fi corectæ. Faptul cæ industria culturii nu se preocupæ de asta,cæ prefluieøte ordinea in abstracto atestæ doar neputinfla øi neadeværul mesajelor pe care le transmite. În timp ce pretindea fi cælæuza celor lipsifli de îndrumare øi le distrage atenflia cu conflictele sale pe care ei ar trebui sæ le substituie propriilorlor conflicte, ea rezolvæ conflictele doar în aparenflæ, într-o manieræ în care ele ar putea fi cu greu rezolvateîn vieflile lor reale. În produsele industriei culturii, oamenii întîmpinæ greutæfli tocmai pentru ca aceøtia, de obicei prinreprezentantul unui colectiv binevoitor, sæ iasæ din ele nevætæmafli, pentru a accepta zadarnica armonie a acelui generalale cærui pretenflii le gæsiseræ iniflial drept incompatibile cu interesele lor. În acest scop industria culturii a dezvoltatscheme care ajung pînæ în domenii atît de nonconceptuale precum muzica uøoaræ, în care se produce un „jam“,o problemæ ritmicæ, øi care este numaidecît rezolvatæ prin triumful cadenflei potrivite.Dar nici mæcar apærætorii ei nu-l vor contrazice fæfliø pe Platon, care afirma cæ ceea ce este neadeværat în sine, obiectiv,nu poate fi nici subiectiv bun øi adeværat pentru oameni. Ceea ce næscoceøte industria culturii nu sînt comandamentepentru o viaflæ fericitæ, nici o nouæ artæ a responsabilitæflii morale, ci îndemnuri de a se supune lor, îndemnuriîn spatele cærora stau cele mai puternice interese. Consensul pe care îl propagæ întæreøte autoritatea oarbæ øi opacæ.Dacæ industria culturii ar fi cîntæritæ nu dupæ propria ei substanflæ øi logicæ, ci dupæ efectul ei, dupæ poziflia ei realæ øidupæ pretenfliile sale explicite; dacæ ne-am ocupa cu seriozitate de lucrurile de la care se revendicæ færæ încetare,potenflialul unor asemenea efecte ar fi de douæ ori mai greu de acceptat. În asta constæ însæ promovarea øiexploatarea slæbiciunii eului la care societatea contemporanæ, cu concentrarea sa de putere, îøi condamnæ oricummembrii ei lipsifli de putere. Conøtiinfla lor devine tot mai retrogresivæ. Nu întîmplætor se poate auzi în America dinpartea unor producætori de film cinici cæ peliculele lor trebuie sæ flinæ seama de nivelul unui copil de unsprezece ani.Procedînd în acest fel, ei øi-ar dori cel mai mult sæ-i facæ pe adulfli niøte copii de unsprezece ani.Desigur cæ pînæ în momentul de faflæ nu s-a demonstrat în mod absolut convingætor, prin cercetæri exacte, efectulregresiv al unor anumite produse ale industriei culturale; færæ îndoialæ, experimente ingenioase ar putea sæ reuøeascæmai bine în aceastæ încercare decît le-ar conveni potentaflilor financiari interesafli. În orice caz, se poate presupune

galerieIoana Nemeø: Evaluæri lunare (18.10.04, 04.12.04, 07.12.04, 11.12.04, 13.02.05)Monthly Evaluations (18.10.04, 04.12.04, 07.12.04, 11.12.04, 13.02.05)IOANA NEMEØ 1979 Born in Bucharest, lives and works in Bucharest (RO).Personal exhibitions: 2004 – Monthly Evaluations/Me (October 2004), Dolores/Ellen de Bruijne Projects, Amsterdam, The Netherlands; Chasing My Self 2020 Gallery, Bucharest,Romania. 2003 – Monthly Evaluations, KulturKontakt, Vienna, Austria. Group exhibitions (selection): 2005 – TEXT ground, Display Gallery, Prague; ON DIFFERENCE #1, LocalContexts – Hybrid Spaces, Württembergischer Kunstvereins Stuttgart. 2004 – Formate/Moving Patterns, Kunsthalle Wien – project space, Vienna; Green Box Trafó Gallery, curatorLívia Páldi, Budapest, Hungary; Distance ICA, Dunaújváros, curator Zsolt Petrányi, Hungary. 2003 – Bucharest–Belgrade Remont Gallery, Belgrade, Serbia; Duett, Galeria din Cetate,curator Dóra Hegyi, Târgu-Mureø, Romania; Casual Photography Design Forum Finland Galleria, Helsinki, Finland; Preview, works in the new media art collection of the ContemporaryArt Museum (MNAC), Kalinderu Medialab, Bucharest, Romania. 2002 – Here/Now, Galeria Nouæ, Bucharest, Romania. 2001 – Photodocument, 11 young artists in Balkon, GaleriaNouæ, Bucharest, Romania.Art residency: KulturKontakt, Vienna, Austria 2003.Workshop: 2004 – Radio Arte Jump with Federico Fusi, Centraal Museum, Utrecht, The Netherlands.Layout and design galerie: Ioana Nemeø24

A Wall of One’s OwnLívia PáldiIoana Nemeø: Monthly Evaluations / Me (October 2004),Dolores/Ellen de Bruijne Projects, Amsterdam,27 noiembrie 2004 – 8 ianuarie 2005Curator: Falke Pisano„Speculafliile noastre ne-au fæcut pe amîndoi sæ ne simflim prost toatæ ziua.“(Virginia Woolf)A WALL OF ONE’S OWNLívia PáldiHotærîtæ sæ-mi iau o zi liberæ øi sæ nu scriu azi. Întreruperile astea neîncetateîmi lasæ un intens sentiment de vinæ. Mæ îndrept spre perete privind la note,întrebîndu-mæ oare de ce n-om fi putut comunica ieri. Am fost supæratæca un copil, neajutoratæ øi furioasæ în acelaøi timp, tînjind acum sæ pot derulaînapoi pînæ la punctul în care toate astea sæ se poatæ schimba cu totul.Ar fi trebuit doar sæ discutæm, dar totul a mers extrem de prost chiar înaintesæ începem. Toate întrebærile øi conversafliile posibile ce mi se învîrteau princap au ræmas închise acolo øi ce a ieøit a fost doar tæcere øi mormæieli dinpartea ta øi remarce tendenflioase din partea mea. Sau poate am fost preainsistentæflAøteptare færæ claritate.Ei, cred c-am eøuat færæ mæcar sæ risc. S-ar putea sæ n-am habar cum i-aøputea face pe anumifli oameni sæ vorbeascæ. Aø vrea totuøi sæ nu mæ maichinui în legæturæ cu asta øi sæ fiu fericitæ cæ azi pot sæ trec o notæ de la DEFÆCUT la EXIT.Notæ: Început în 2001, Proiectul Peretele e un colaj – de note, schifle, fotografii øi grafice –, o lucrareîn-desfæøurare[work-in-progress] care constituie, deja de patru ani, registrul activitæflii artistice a Ioaneiøi al realizærii planurilor øi dorinflelor ei. Dorind sæ-øi controleze øi analizeze propria prestaflie øieficienflæ, ea øi-a creat un spafliu propriu, simbolic, pe peretele din sufrageria apartamentului mic øi înghesuitdin Bucureøti, pe care-l împærflea pe atunci cu mama øi fratele ei. Pe lîngæ faptul de-a fi un obiectpurtætor al unor realitæfli (in)tangibile vii (lipsa unui spafliu personal) øi al unor stæri psihologice, Peretelea devenit o diagramæ împærflitæ în douæ secfliuni: „De fæcut“ øi „Exit“. Secfliunea dreaptæ cuprindea toateplanurile, ideile øi visele, în timp ce cealaltæ, cea stîngæ, le conflinea pe cele terminate, desævîrøite øiîndeplinite. Ideea era de a face ca notele sæ treacæ de la dreapta la stînga.„Intrærile“ reflectæ autodezvoltarea øi în acelaøi timp parodiazæ individualismul competitiv, în carecred cei mai mulfli øi pe care îl practicæ færæ discuflie în scopul unor cîøtiguri personale øi de identitate.Acesta nu e doar un reportaj neîntrerupt despre progrese øi stagnæri. Ioanei plæcîndu-i sæ selecteze,sæ aranjeze, sæ clasifice, sæ dea note øi premii (jucînd de obicei ea însæøi rolul juriului), cu timpul au apærutculorile: albastru pentru proiectele terminate, roøu pentru expozifliile avute, verde pentru aparifliilemedia, galben pentru cærflile citite; în acelaøi timp, dimensiunile notelor au început sæ varieze în funcfliede importanfla conflinutului lor.Peretele mæ iritæ øi mæ liniøteøte în acelaøi timp. Mæ gîndesc tot timpul la eløi-l construiesc în cap – o staflie virtualæ, o cameræ mobilæ ce cælætoreøtecu mine. Peretele e camera mea, intimitatea mea, ascunzætoarea mea, popasulmeu, instituflia mea mobilæ. Eu sînt peretele.Notæ: Proiectul Peretele reflectæ øi un proces ciclic, care se roteøte prin timp øi prin diferite spaflii, construindu-seastfel încît cercul sæ se refacæ la un nivel diferit, într-un vocabular adecvat pe care îl permiteizolarea, dar care pune în discuflie øi unicitatea unui loc øi a unei træiri anume.Ioana Nemeø: Monthly Evaluations / Me (October 2004),Dolores/Ellen de Bruijne Projects, Amsterdam,November 27, 2004 – January 8, 2005Curator: Falke Pisano“Our speculations made us both uncomfortable all day.” (Virginia Woolf)Decided to have a day off and not to write today. Breaking this all the timeleaves me with a massive feeling of guilt. I walk to the wall looking at thenotes thinking what could have possibly gone wrong with our communicationyesterday. Felt childishly upset, helpless and angry at the same time, nowlonging for a rewind to the point where all this could have been changed forgood. We were just supposed to talk but everything went completely wrongbefore even starting. All the questions and possible conversations that keptwhirling in my head stayed there closed off and what came out was simplysilence and mumbling on your side and tendentious remarks from mineor was I just too pushyflExpectancy without clarity.Well, I suppose I have failed without even risking. I may have no sense ofunderstanding of how to get certain people to talk. Wish I stopped harassingmyself on that topic though and be happy that today I can shift a note fromTO DO to EXIT.Note: Started in 2001 The Wall Project is a collage – of notes, sketches, photos and graphs – a workin-progress,which has been the record of Ioana’s artistic activity and the attainment of her plans anddesires for four years now. Wishing to control and analyze her own performance and efficiency, shecreated her own, symbolic space on the wall of the dining room in the small and cramped Bucharestflat she shared that time with her mother and brother. Beside being an object carrying (in)tangibleliving realities (the lack of a personal space) and psychological conditions the Wall became a bulletinboard divided into “To Do” and “Exit” sections. The right section had all the plans, ideas and dreamswhile the other on the left collected those done, accomplished and fulfilled. The idea was to keep thenotes moving from right to left.The “entries” reflect on self-development as well as play on competitive individualism, which mostbelieve in and follow indisputably for personal gain and identity. It is not only an ongoing reportagetelling about advances and stagnation but as Ioana likes to select, arrange, classify, give marks andprizes (usually acting as the jury herself) gradually colours have appeared: blue for projects done, redfor exhibitions made, green for media appearances, yellow for books read as well as the notes startedto vary in size according to the importance of their content.The wall irritates me and comforts me at the same time. I keep thinking andbuilding it up in my head – a virtual station, a mobile room that travels withLÍVIA PÁLDI este critic øi curator independent. Între 1997 øi 2000 a fost codirector al Institutuluide Artæ Contemporanæ – Dunaújváros (Ungaria). A participat la De Appel Curatorial TrainingProgramme în 2000/2001. Colaboreazæ regulat la reviste øi cataloage.LÍVIA PÁLDI is a freelance curator and critic. Between 1997 and 2000 she was co-director of Instituteof Contemporary Art – Dunaújváros (Hungary). She took part in De Appel Curatorial Training Programmein 2000/2001. She regularly contributes to magazines and catalogues.26

galerieM-am simflit golitæ dupæ îndelungata sesiune de discuflii de ieri. Cum pot sæcontinuu sæ formulez, sæ scriu note sau sæ fac diagrame dacæ nu pot consemnasentimentul pe care-l am dupæ „desævîrøire“, viteza cu care mæ pæræsescimportante detalii vizuale øi verbalefl Ce aø mai putea lipi pe pereteleæsta nenorocit pentru a-mi stimula imaginafliafl Sæ fie o fotografie, un citat,culorile ciorapilor lui Nik sau bluza lui Gabi, fefle øi expresiile lorfl Reværsærilede neînflelegere, jenæ, furie, neajutorare, incompetenflæ øi plictis, oprite devaluri de emoflie, curiozitate, apoi de ræcealæ øi tæcere pasivæ. Cîfli s-au îmbræcatîn roøufl Cum s-a schimbat atmosferafl Cine s-a tot ascuns øi-a avut convorbiriparticulare pe marginea evenimentului, savurînd bæuturile gratuiteøi iluzia faptului de-a fi împreunæ øi de-a împærtæøi ceva cu o comunitate altfel„inexistentæ“fl Cineva a venit la mine øi mi-a spus cæ totul a fost jenant,ruøinos – mi-a zis ea. Ei, bænuiesc cæ aøa e cînd faci psihoterapie. Ce-i defæcut cu jenafl S-o ignorifl S-o conøtientizezifl Depinde de tine.Peretele mæ fline prizonieræ. Sînt prinsæ într-un cerc infernal, acela de-a produceøi-a merge mai departe, øi acum, stînd aici în halat, cu o canæ de cafeaîn mîna stîngæ, trecînd o notæ cu mîna dreaptæ înspre stînga. Radioul urlædin cealaltæ cameræ, e duminicæ dimineaflæ, soarele se strecoaræ printre nenorocitelealea de perdele øi revarsæ luminæ pe o fotografie pe care-am fæcut-odemult øi am pus-o lîngæ desenele pe care le-am fæcut cu ochiiînchiøi øi cu mîna stîngæ seara trecutæ, la restaurant: un elefant øi un øoarece,pentru a exersa øi a înlocui cuvintele, deja prea numeroase. Acestea sîntgraficele pentru douæ zile de prezentæri øi discuflii, precum øi pentru a-mireaminti de acele mici fulguraflii de frumusefle care vin ca o ræsplatæ de fiecaredatæ cînd te simfli recunoscætor pentru cæ ai devenit øi mai confuz.Notæ: Pe lîngæ întærirea autocontrolului øi a autoaprecierii, îmbunætæflirea reflecfliei, curajului øi a motivafliei,Ioana a construit øi folosit „Jurnalul peretelui“ ca pe un joc al fanteziei, al consemnærii øi arhiværiiexperienflelor. Strategia ei a constat într-o actualizare øi recontextualizare continuæ, noile seturi de idealuriînlocuindu-le pe cele vechi într-un ciclu continuu.E vorba de un sistem care creeazæ dependenflæ, un sistem de experienfle øi ræspunsuri care poate oferispiritualitate øi coerenflæ, o interfaflæ fragmentatæ în care ea se confruntæ øi cu chestionarea validitæfliidialogului autosuficient. Cæutare a sensului øi concentrare în vederea creærii unei fundaflii pe care sæpoatæ construi, Peretele funcflioneazæ øi ca o semivirtualæ „cameræ de documentare“ sau „laboratorexperimental“, deøi în avantajul narativului, anecdoticului, øi ca ghid al unui narator la persoana întîi,puternic, perseverent, ale cærui argumente sînt pline de subtilitate, curiozitate øi speculaflii lipsite deprejudecæfli. Lucrarea ei face sæ ne punem øi noi problema mæsurærii validitæflii øi succesului. Ce modelesæ urmezi, pe ce mituri/strategii sæ te bazezifl Cum sæ stabileøti un standard al gustului øi al dorinfleiflPutem crea noi metode pentru a stabili dacæ intenfliile s-au materializat în operæfl Este acest ritual validflMeritæ repetatfl Este el un act lipsit de conflinut, centrat pe sine, sau unul universalflDa, uneori continuu sæ vorbesc singuræ øi-n plinæ stradæ. Capul mi-e atît deplin dupæ vizitarea arhivei, cæ adesea o iau la vale pentru a-mi ræcori creierii,ca sæ zic aøa, øi ca sæ revin la „realitate“. Interesant cæ de cîte ori am mersacolo, soarele strælucea întotdeauna.Notæ: Acest dialog continuu – mutarea elementelor de la dreapta la stînga – øi analiza lui au fost însoflitede cîteva fotografii, precum øi de un CD conflinînd un interviu pe care artista øi l-a luat singuræ øi decærticica însoflitoare (produs pentru green box, o expoziflie flinutæ anul trecut la Trafó Gallery, înBudapesta); el nu doar cæ ilustreazæ øi explicæ evoluflia Peretelui, ci în acelaøi timp îl ajutæ peprivitor/ascultætor sæ înfleleagæ construcflia formalæ øi mentalæ a proiectului, precum øi felul de a gîndial artistei cu începere din momentul în care a renunflat sæ mai fie jucætoare profesionistæ de handbal,la vîrsta de 20 de ani.Azi a trebuit sæ desenez graficele pentru luna asta. Aratæ ca niøte ciudate valurifrînte de urcuøuri øi coborîøuri, structurate cu eficienflæ în Excel. Înultimul timp am început sæ folosesc altfel culorile. Am vopsit øi am lipit peperete dreptunghiurile acelea, însoflite de datæ øi de o notæ. Fericitul de OnKawara, nu tæieturi din presæ, ci doar un citat propriu, pentru a-mi activagîndirea. Øi am adæugat mîzgæliturile mele înræmate (hm, mæ gîndesc seriosme. The wall is my room, my privacy, my hide-out, my stopover, my mobileinstitution. I am the wall.Note: The Wall project also reflects a cyclical process, which spirals through time and diverse spacesbuilding upon itself as if the circle re-encounters itself on a different level into some adequate vocabularythat isolation allows for but which puts the uniqueness of a given place and experience also intoquestion.Feel emptied out after yesterday’s massive three-hour discussion-session.How can I possibly go on with formulating, writing down notes or drawingdiagrams if I cannot record the feeling I have after “accomplishment”,the speed at which important visual and verbal details are leaving me.What can I possibly glue to this bloody wall to extend my imaginationfl Shouldthat be a photograph, a quote, the colours of Nik’s stockings or Gabi’s top,faces and their expressionsfl The flows of non-understanding, embarrassment,anger, helplessness, incompetency, and boredom, broken by waves of excitement,curiosity, then by stiffness and passive silence. How many people woreredfl How did the constellation changefl Who kept hiding and having privateconversations on the fringes of the event enjoying free drinks and the illusionof being together and sharing with an otherwise “non-existing” communityflSomebody came to me and told me it was all very embarrassing, shameful– she said. Well, psychotherapy does that to you I suppose. What to do withembarrassmentfl Ignore itfl Acknowledge itfl Up to you.The wall imprisons me. I am caught in a devilish circle to produce and keepgoing on and now standing here in my dressing gown with a cup of coffee inmy left hand shifting a note with my right hand to the left. The radio shoutsfrom the other room, it is Sunday morning, the sun is sneaking in throughthose miserable curtains and sheds light on a photo I took ages ago andplaced next to drawings we did with eyes closed left handed in the restaurantthe night before: an elephant and a mouse to exercise and to replace wordsthat we already had far too many of. These are the graphs of two-days ofpresentations and discussions as well reminders of those small glimpsesof beauty that come as a bonus each time you feel thankful for getting evenmore confused.Note: Beside supporting self-piloting and self-evaluation as well as improving her reflection, encouragingand motivating Ioana has been building and using the “Wall diary” as a fantasy game of recordingand archiving experiences. Her strategy has been a constant upgrading and re-contextualizationwith new sets of ideals replacing the old in a continuous cycle.It is an addictive system of accumulation of experiences and feedback that can provide spiritualityand connectedness, a fragmented interface where she also confronts the questioning of the validityof the self-sufficient dialogue. Looking for meaning and concentration to create a foundation to workfrom the Wall also functions as a semi-virtual “documentation room” or “work-lab” though in favourof narrative, anecdote and the guidance of a strong, abiding first person narrator who infuses herarguments with subtlety, curiosity and open-minded speculation. Her work also makes us confrontthe question of measuring validity and success. What models to follow what myths/strategies to relyonfl How to set a standard for taste and desirefl Can we create new methods for determining whethera work has accomplished its intentfl Is the ritual validfl Is it worth repeatingfl Is it an empty, self-consciousact, or is it inclusiveflYes, I keep talking to myself sometimes even in the street. My head is so fullafter visiting the archive therefore I usually walk downhill to air my head so tosay and to get back to “reality”. Funny that whenever I went there the sun wasalways shining.Note: This ongoing dialogue – moving units from the right to the left – and analysis have been documentedby several photographs as well as a CD that contains her self-interview and the accompanyingbooklet (produced for green box, an exhibition in Trafó Gallery in Budapest last year) not only to illustrateand comment on the development of the Wall, but also to help the viewer/listener understand27

the formal and mental construction of the project as well as her way of thinking ever since she stoppedbeing a professional handball player at the age of 20.Today I had to draw the graphs of this month. They look like funny brokenwaves of ups and downs, efficiently structured in Excel. Lately I started to usecolours in a different way. I painted and pasted those rectangles on the wallwith a date and a note. Shiny happy On Kawara, no press clippings justa quote from myself to trigger thinking. And adding my doodles framed(hmm getting serious about exhibiting and the white cubefl) beside my graphslooking at the different possibilities of making notes and recording.la expunere øi la cubul albfl) lîngæ graficele mele, examinînd diferiteleposibilitæfli, fæcînd note øi înregistrînd.Notæ: Monthly Evaluations / Me (October 2004), o instalaflie aparent abstractæ, un inventar stilat carerecicleazæ metoda autoevaluærii zilnice, timp de o lunæ, împreunæ cu documentarul autobiografic, inclusivCD-ul. O micæ diagramæ relatînd despre luna pe care a ales s-o prezinte la Amsterdam, mîzgælituri,date alese la întîmplare øi însoflite de scurte comentarii, apar fie ca picturi murale, cum e„peretele Virginia Woolf“, de un albastru deschis, fie ca „imagini“ tipærite pe suprafefle colorate,strælucitoare øi înræmate.Peretele a ajuns sæ fie expus diferit în spafliul galeriei øi a pus în joc, la un alt nivel, diversele aspecte alenaturii sale complexe – existenfla sa ca structuræ, o interfaflæ, un instrument de pæstrare a distanflei,un joc interactiv al memoriei, precum øi un jurnal virtual dezvoltîndu-se neîncetat în mintea ei.Prezentarea ei cocheteazæ cu trimiteri subtile la pictura radicalæ øi la arta conceptualæ øi, în acelaøi timp,animæ relaflia dintre a descrie, a observa øi a consemna. Ea creeazæ un fel de echilibru între limitærileautocreate, o apropiere de lucruri øi folosirea unor proceduri arbitrare øi a interøanjabilitæflii. Grilajuloferæ blindajul necesar obsesiei ei de a evoca øi de a ascunde, la suprafafla unui mic spafliu-proiect,caracterul circular, trecætor, efemer al zilelor øi ambiguitatea, diversitatea øi multiformitatea lor, precumøi urme ale proceselor mentale. Improvizaflia øi compunerea se îmbinæ. La fel øi fluxurileconøtiinflei cu imitarea designului minimalist. Oferæ asta însæ o realæ deschiderefl Faptul de a-i oferi publiculuiun proces comun – prin invitaflia adresatæ de a urmæri schema trasatæ de ea – trezeøte oare înacesta nevoia de a participa la formarea imaginaruluifl N-ar deveni actul repetifliei, care îi este esenflialacestui ritual, mai degrabæ un gest izolat decît un proces comunflNote: Monthly Evaluations / Me (October 2004), a deceptively abstract installation, a styled inventorythat recycles her method of day-to-day self-evaluation for a month along with autobiographic documentary,including the CD. A tiny diagram reporting the month she had spent in Amsterdam, doodles,dates picked accidentally and married with short comments appear either as a wall-painting like thebright blue “Virginia Woolf wall”, or as “images” printed on bright colourful surfaces and put behindframed glasses.The Wall has grown into a different arrangement in the gallery space and has brought into play ona different level the diverse aspects of its complex nature – its existence as a structure, an interface,a tool for keeping distance, an interactive memory game, as well as a virtual diary growing in hermind all the time. Her presentation flirts with subtle references to radical painting and concept art aswell as animates the relation between describing, observing and recording. It offers a kind of balancingact between self-created limitations, a focusing-in on things and the use of chance procedures andinterchangeability. The grid provides the armature for her obsession to both evoke and hide on thesurfaces of a small project space the transitory ephemeral circularity of days and their ambiguity,diversity, and multi-modality as well as traces of mental procedures. Improvisation and compositionmerge. So do streams of consciousness and the mimicry of minimalist design. But does it offer a realopening upfl Does feeding a communal process by inviting the audience to follow her mapping leavethem with the need to participate in the formation of the imaginaryfl Wouldn’t the act of repetitionthat is essential to this ritual become an isolated gesture rather than a communal processflDuring the month I spent in Amsterdam I kept reading all the books byVirginia Woolf enjoying the poetic buoyancy in the face of the everyday,her distilled personal wisdom; the humour and sadness of the minutelymundane; the intellectual game with observing and recording that is likea celebration, like playing chess alone.În luna pe care am arætat-o la Amsterdam am continuat sæ citesc toate cærflileVirginiei Woolf, delectîndu-mæ cu optimismul ei poetic în fafla cotidianului,cu înflelepciunea ei personalæ, distilatæ; umorul øi tristeflea mundanuluifiecærui moment; jocul intelectual de-a observatul øi consemnatul, careseamænæ cu o særbætoare, ca øi cum ai juca øah de unul singur.Traducere de Alex Moldovan28

galerie“accidental meeting”with Virginia Woolf18.10.2004 (+)Ioana Nemes: “Monthly Evaluations”selection for IDEA arts + society # 20

galeriereading Madonna’sbiography, somethingscary in her desire tobe onTOP OF THE WORLD04.12.2004 (=)Ioana Nemes: “Monthly Evaluations”selection for IDEA arts + society # 20

galeriestill in shock, notrealising whether whathappened this morningwas real or not11.12.2004 (–)Ioana Nemes: “Monthly Evaluations”selection for IDEA arts + society # 20

galerieordinary peopleare too careful not torisk their comfortablelivesfor a good idea13.02.2005 (=)Ioana Nemes: “Monthly Evaluations”selection for IDEA arts + society # 20

galerie„I’m Telling You Stories. Trust Me“ 1Interviu cu Ioana Nemeø, de Stuart AarsmanSTUART AARSMAN este scriitor øi curator independent. Studii de filosofie øi artæ la RietveldAcademie, Amsterdam, actualmente masterand la Central Saint Martin College of Art and Design,Londra. Publicæ articole în Metropolis M, Baby, RE-, Blvd, Afterall, Frieze etc.Cartea All the facets of the same B., un eseu filosofic despre artæ & consumerism, a fost publicatæ în2002, de Artimo/Gijs Stork.Pe Ioana am întîlnit-o într-un restaurant din Amsterdam. Era imediat dupævernisajul ei de la galeria lui Ellen. Era un local turcesc sau arab, am comandat toflicîte o pizza øi unii dintre noi am început sæ-i punem Ioanei cîteva întrebæri. M-auuimit seriozitatea øi încrîncenarea cu care ræspundea la întrebærile noastre øi amdecis cæ trebuie neapærat sæ mai vorbim despre lucrærile ei. Am schimbat adreselede mail øi, dupæ øase luni, profit de trecerea mea prin Bucureøti în drum spreIstanbul pentru a mæ reîntîlni cu Ioana. Mai precis, pentru a-i lua un interviu.Hotærîm împreunæ, de fapt mai mult Ioana, ca locul unde sæ se desfæøoare interviulsæ nu fie unul singur, ci trei situri diferite: o salæ de sport, un dig øi o salæ decinema; trei spaflii diferite, dar care însemnau pentru ea ceva mai mult decît niøtelocuri publice pe care sæ le frecventezi în weekend. Am stabilit zonele de interespe care vrem sæ le exploræm în interviu øi am ataøat fiecærei locaflii un subiectspecific: sælii de sport, culori & cuburi; digului, contextul românesc; sælii de cinema,ficfliune & realitate.SIT: SALA DE SPORT FLOREASCASUBIECT: CULORI & CUBURISala Floreasca este situatæ într-un cartier cochet din centrul Bucureøtiului.Pentru a ajunge la ea, trebuie sæ traversezi o zonæ liniøtitæ cu alei øi spaflii verzicare øerpuiesc printre vile construite în stil vechi, ce nu depæøesc mai mult detrei etaje. Din cauza atmosferei paønice, n-ai spune cæ te afli foarte aproape decolosul cu 15 etaje al Televiziunii Române. Este locul cel mai fierbinte pe careromânii au încercat sæ-l cucereascæ în Revoluflia din ’89.Øi sala de sport este veche, terenul nici mæcar nu este regulamentar, pentru cæspafliul dintre tribune øi terenul de joc este mult prea mic øi se produc mereutot felul de accidente, dar cupola este fabuloasæ: construitæ ca pe vremuri, dinarcade de lemn îmbinate cu sticlæ, care dau sælii de sport un aer uøor burghez.Ioana soseøte la 12 fix, mæ întreabæ dacæ a întîrziat øi îmi mærturiseøte cæ uræøtesæ întîrzie. Are un aer destul de somnoros, poate øi din cauza hainelor øleampetede pe ea: o bluzæ din catifea strælucitoare de un maro-albæstrui care-i alunecæpe corp, excelent croitæ, pantaloni din catifea pluøatæ maro-pæmîntiu care pornescfoarte bufanfli din talie øi se strîng brusc pe picior, sub nivelul genunchilor,øi niøte ølapi de un mov intens.Stuart Aarsman – Cum de nu ai intrat pe uøa principalæ?Ioana Nemeø – Pe culoarul æsta obiønuiam sæ intru cînd veneam la antrenamentela salæ. Pe aici intrau doar jucætorii, arbitrii øi antrenorii. E un culoar foarte strîmtøi-mi aduce aminte de culoarele care dau în arena cu nisip a unei coride spaniole.Aceeaøi tensiune care se acumuleazæ de-a lungul culoarului pentru a ræbufniîn salæ.– E foarte frumoasæ.– Îmi place cînd e liniøte, ca acum, cînd nu e nimeni. Øtii ce îmi vine în minte?Sunetul acela pe care îl face mingea cînd este bætutæ de parchetul proaspæt spælat,e sunetul acela care apare în melodia „In the musicals“ cîntatæ de Björk sau Selma,în Dansînd cu noaptea. E interesant sæ vezi cum o salæ de sport îøi are“I’M TELLING YOU STORIES. TRUST ME” 1Interview with Ioana Nemeø by Stuart AarsmanSTUART AARSMAN is a writer and independent curator. He studies art and philosophyat Rietveld Academy, Amsterdam. Currently MA at Central Saint Martin College of Artand Design, London. Writing for Metropolis M, Baby, RE-, Blvd, Afterall, Frieze etc.All the facets of the same B. – philosophical essay about art & consumerism publishedin 2002 by Artimo/Gijs Stork.I met Ioana in a restaurant in Amsterdam. It was just after her openingin Ellen’s gallery. We all ordered pizza; it was one of these Turkish or Arabicrestaurants. Some of us started to ask Ioana some questions. I was amazedby the seriousness and keenness of her answers to our questions and decidedI have to talk about her works. We exchanged email addresses. I wanted totake advantage of my going through Bucharest on my way to Istanbul to meetIoana again. More exactly, I wanted to interview her.We decided together, in fact Ioana did, that there would be three locations forthe interview, not only one: a sports hall, a dam and a movie hall; threedifferent spaces but which meant for her something more than simple publicspaces to go on weekends. We established together the topics we wanted toexplore in the interview and attached to each location a specific issue: colours& cubes for the sports hall, Romanian context for the dam, and fiction& reality for the movie hall.LOCATION: FLOREASCA SPORTS HALLSUBJECT: COLOURS & CUBESFloreasca sports hall is located in a nice Bucharest neighbourhood. In order to getthere, you have to cross a quiet stretch of alleys and green spots winding amongold villas with no more than three storeys. The atmosphere is so serene, youwouldn’t say you are so close to the 15 story colossus of the Romanian Television– the hottest spot that Romanians tried to conquer during the revolution of ’89.The sports hall is also rather old; the field is not even according the regulationsbecause the space between the stands and the field is much too narrow andthere are frequent accidents. The dome is fabulous; built in old fashioned style,of wooden arcades combined with glass that impregnate this space with a certainbourgeois spirit. Ioana arrived at 12 o’clock sharp, she asked me if she waslate and confessed she hated to be late. She looks quite sleepy, maybe becauseof her slovenly clothes: a blouse made of shiny bluish brown velvet, slipperyon her body, beautifully tailored, plush velvet brown trousers, very puffed fromthe waist and tight on the leg under the knee, and some deep purple flip-flops.Stuart Aarsman – How come you didn’t enter the main door?Ioana Nemeø – I used to pass through this corridor when I came to trainings.This was only for players, referees and coaches. It’s a very narrow corridor andit reminds me of the passage ways that lead out to the sand circle of a Spanishbullfighting arena. The same tension that accumulates along the corridor tobreak out in the hall.– It’s very beautiful.– I like it when it’s quiet, like now, when there is nobody. You know what I’mthinking of? Of that sound made by the ball when it is hit to the freshly cleanfloor, of the sound we hear in the “In the musicals” tune sang by Björk or Selmain Dancer in the dark. It’s interesting to see how a sports hall has its own pulsationswhen it is full, the public is in rapture and the atmosphere is on fire,or when it is deserted, in a way emptied of its functionality.39

pulsiunile ei, atunci cînd e plinæ, publicul este în extaz, iar atmosfera este incendiaræ;pustie, e oarecum golitæ de funcflionalitatea ei.– Sau cînd e pe jumætate plinæ, cînd în salæ se fac doar antrenamente, færæ public.– Atunci e ceva foarte intim, pentru cæ e doar a ta, nu o împarfli cu nimeni, auzicam toate zgomotele pe care le faci, cum îfli scîrflîie adidaøii sau cum se audemingea dacæ ai pus prea mult clister pe ea.– Ce-i æla clister?– E un fel de lipici natural, fæcut din ræøinæ de brad, transparent øi cu un mirosfoarte pætrunzætor. Îl pui pe minge ca sæ ai aderenflæ mai bunæ. Se foloseøte, dincîte øtiu eu, doar în handbal.– Aø vrea sæ vorbim despre culori.– Øi despre cuburi.– Da, øi despre proiectul tæu Evaluæri lunare, pe care l-ai prezentat în Amsterdam.Dar aø vrea sæ discutæm totul într-un context mai larg. Pomeneai la un momentdat de schimbærile de perspectivæ pe care fli le-a adus trecerea de la fotografie lasculpturæ øi literaturæ. Cu toate cæ nu ai vrut sæ-mi aræfli nici o fotografie de-a ta,am cæutat pe net øi am gæsit cîte ceva. De ce aversiunea asta pentru fotografie?– Aversiunea mea nu este una generalizatæ. Nu am nimic împotriva fotografieica limbaj artistic, doar cæ am devenit ceva mai scepticæ faflæ de acest limbaj, mæenerveazæ caracterul lui diplomatic, faptul cæ nu-fli permite sæ fii foarte direct,excepflie fæcînd poate genuldocumentar, dar øi acela poatefi înscenat.– De unde acest scepticism?– Din mai multe pærfli. O partevine din cærflile de teorie & filosofiepe care le-am citit desprefotografie dupæ ce am terminatøcoala, de fapt nu dupæ ce amterminat øcoala, pentru cæ încætrebuie sæ îmi susflin licenfla, cidupæ ce nu am mai frecventatatît de des øcoala. Optimismulmeu naiv din primii ani de øcoalæ,cum cæ pofli pæstra un duplicatdestul de bunicel al lucrurilor,situafliilor øi spafliilor din jurul tæu, cæ îl pofli „fura“ øi pæstra doar pentru tine, s-a camspulberat cînd am fæcut cunoøtinflæ cu partea realistæ a fotografiei, cu istoria ei, cugenurile øi tehnica aferentæ. Nu puteam sæ-i ignor consistenfla øi nici sæ mæ prefaccæ sînt doar în vizitæ. Eram în casa ei øi trebuia sæ mæ comport ca atare. Prinurmare, am devenit mai conøtientæ, am început sæ înscenez situafliile care apæreauîn fotografii. Apoi am încercat sæ împing limitele serialitæflii atunci cînd am fotografiattimp de un an vitrina unui magazin de modæ din centrul istoric al Bucureøtiului.Pentru un an m-am transformat cu plæcere într-un fel de stalker psihopat, carenoapte de noapte înregistra pe ascuns schimbærile din vitrinæ.– E proiectul acela, Behind the Window Shopper?– Da, este cartea pe care trebuie sæ o fac pentru licenflæ. Apoi a fost rezidenfla dela KulturKontakt din Viena, unde nu am fæcut altceva decît sæ citesc cît mai mult.Cei de acolo se aøteptau sæ fac øi ceva fotografii, ceea ce m-a iritat, øi am decis sæexpun la final niøte foi A4 în care prezentam ce am fæcut cu banii din bursæ, un felde decont defalcat pe zile în care înøiram toate produsele pe care le cumpærasemîn timpul rezidenflei mele. Atunci, în Viena, a fost prima datæ cînd am expus øi altcevaîn afaræ de fotografie øi trebuie sæ recunosc cæ m-am simflit foarte uøuratæ.– Or when it is half full, when there are only trainings going on, with no public.– Then it is something very intimate, because it’s only yours, you don’t share itwith anybody, you can hear all the noises you make, how your sneakers squeakon the floor, the noise made by the ball if you put too much clister on it.– What’s clister?– It’s a sort of natural glue, made of pine resin, transparent, with a very penetratingodour. You put it on the ball for a better adherence. It is used, as far asI know, only in handball.– Let’s talk about colours.– And about cubes.– Yes, and about your project, Monthly Evaluations that you presentedin Amsterdam. But I would like to place the topic in a wider context. You wereonce saying something about the changes in perspective brought by your conversionfrom photography to sculpture and literature. Even though you didn’twant to show me any of your photos, I searched on the internet and I foundsome. Why this aversion to photography?– My aversion is not indiscriminate, all-inclusive. I don’t have anything againstphotography as artistic language, it’s just that I’ve become more scepticaltowards this language, its diplomatic nature gets on my nerves, the fact that itdoesn’t allow you to be very direct, with the exception of the documentary genrebut that can be staged too.– Where does this scepticism come from?– Part of it comes from thetheory and philosophy booksI’ve read about photographyafter I finished school, wellI didn’t quite finished it yet,because I still have to defendmy thesis, but after I didn’t goto school so frequently.My naïve optimism from myfirst years in school, thatI could hold a rather goodduplicate of things, situationsand spaces around me, thatI can “steal” it and keep itonly for me vanished whenI was introduced to the realisticpart of photography, withits history, its genres and techniques. I couldn’t ignore its consistency, norcould I pretend to only visit it. I found myself in its house and had to behaveaccordingly. Therefore I became more conscious, I started to stage the situationsthat appeared in my photos. Then I tried to push the limits of serialitywhen I photographed during one whole year the window of a fashion boutiquein Bucharest’s historical centre. For one year I turned myself with pleasure intoa psychopath stalker, who registered night after night the changes in the shopwindow.– Is this Behind the Window Shopper project?– Yes, and it is the book I have to make as my thesis. Then came the residenceat KulturKontakt in Vienna, where I did nothing else but read as much asI could. The people there expected me to take some photos, which kind of irritatedme, so I’ve decided to exhibit some A4 sheets in which I meticulouslyexposed how I had spent the money from the scholarship, a sort of financialstatement on every day in which I enumerated all the items bought duringmy residence. It was in Vienna that I’ve exhibited for the first time somethingother than photography, and I must admit I felt relieved.– What kind of photography did you used to make?40

galerie– Dar ce tip de fotografie fæceai?– Tot felul de prostii. Din perioada „naivæ“ sînt detalii ale unor obiecte banale,dar care prin perspectiva distorsionatæ øi context îøi schimbau oarecum identitatea.Eram foarte atentæ la compoziflie, la materialitate øi la culori. Fotografiilemele de atunci erau foarte colorate, mici øi cu o dozæ minimæ de umor uøorsarcastic. Imediat dupæ ce am primit tot felul de încurajæri øi felicitæri mi-am datseama cæ ceva nu era în regulæ. Cæ totul era mult prea facil. Cæ demersul æstaamuzant nu ducea nicæieri. Apoi am început sæ fac ceva fotografii care aduceaucumva cu cele de modæ, dar am abandonat repede øi genul æsta, mi se pæreauprea superficiale øi cu un risc prea mare de a fi percepute mai mult decît erauele de fapt. Øi într-un final am ajuns sæ fac ceea ce am zis cæ nu o sæ fac niciodatæ,sæ fotografiez peisaje. Naturæ, pomi, soare, apæ, ceaflæ, multæ ceaflæ, ploaie.Tot registrul meteorologic.– De ce ai spus cæ nu o sæ fotografiezi niciodatæ peisaje?– Pentru cæ în general nu îmi plac refletele. Pentru cæ îmi dau seama cæ reacflionezdestul de puternic la ceea ce se întîmplæ în jurul meu, am un feedbackfoarte rapid øi ar fi fost mult prea uøor doar sæ apæs pe buton. Era mult preagratuit. Natura prin excelenflæ øi se oferæ gratuit. Este prezentæ peste tot, nu trebuiedecît sæ o bagi în seamæ. Este incredibil de pozitivæ.[Într-o încæpere destul de micæ, pe peretele din stînga se pot vedea lipite cuscotch de hîrtie cîteva imagini. Majoritatea sînt tæieturi din reviste, cærfli poøtalesau fotocopii ieftine dupæ fotografii color. Luminæ rece, artificialæ, de neon.Chiar dacæ au fost lipite spontan, de-a lungul timpului, imaginile sînt aøezatecu grijæ pe trei rînduri. Fiecare rînd cuprinde în jur de 7–8 imagini, astfel cæ,în total, sînt aproximativ 25 de imagini.Pe primul rînd sînt urmætoarele imagini:o sculpturæ crem de GabrielOrozco pe un fundal gri-pal, ofoaie cu contacte color pe spatelecæreia este scris „nu voi mai facenici o fotografie pînæ nu voi înflelegepe deplin ceea ce fac øi de ce“, uniPod cu o fafletæ roz øi una aurie, portretulalb-negru al Virginiei Woolf din 1935,fotografiat de Man Ray, un desen cu trei bolovani, unulroz, altul negru øi celælalt gri, decupat din revista Metropolis M, un pattern cutrandafiri British pentru un aøternut de pat Marimekko øi o bucatæ de hîrtiemaronie pe care este mîzgælit cu creionul „all this solid rapture“.]– O sæ îmi aræfli fotografiile tale cu peisaje?– Sînt într-o serie foarte frumoasæ, lucru care mæ cam sperie, „Twin Pictures“,øi pe care nu am arætat-o decît într-o variantæ foarte prescurtatæ, în Ungaria. Sîntpeisaje duble, fæcute în paralel de douæ persoane. „Peisaj“ este oricum un cuvîntdestul de generos, pentru cæ øi niøte blocuri pot da impresia unui peisaj natural.Arhitectura este o naturæ artificialæ. Am foarte multe fotografii, zeci de negativepe care nu le-am arætat din diverse motive. Probabil cæ la un momentdat va trebui sæ le dezgrop øi sæ le restaurez moral.– Cum fli-ai schimbat interesul, dinspre fotografie înspre sculpturæ øi literaturæ?– Pentru cæ în facultate am fæcut patru ani numai fotografie øi nu øtiu dacæmonopolul æsta a fost folositor sau nu. Mi-ar fi plæcut sæ fi putut experimenta øicu scenografie, modæ, teatru, sculpturæ, jurnalism, make-up, cinematografie, muzicæ,marketing, design øi aøa mai departe.– All kinds of stuff. From my “naïve” period, details of common everyday objectswhich, through distorted perspective and context, changed their identity in away. I was paying much attention to the composition, materiality and colours.My pictures from back then are very colourful, small, and with a minimum doseof slightly sarcastic humour. Soon after I’ve received various encouragementsand congratulations, I realised something was wrong. That everything was toofacile. That this funny approach was not leading anywhere. Then I started makingpictures that looked in some way like fashion photographs, but I soon abandonedthis genre too. I thought they were too superficial, with a too big risk ofbeing perceived as more than they really were. And finally, I came to doing whatI said I would never do: landscapes. Nature, trees, sun, water, mist, a lot of mist,rain. All the meteorological register.– Why did you say you’ll never do landscapes?– Because I don’t like recipes, in general. Because I realize I react quite stronglyto what is happening around me, I have a quick feedback and it would havebeen too easy only to push the button. All too much gratuitous. Nature byexcellence offers itself gratuitously to us. It’s present everywhere, you only haveto notice it. It’s incredibly positive.[In a rather small room, on the left wall there are some images glued withpaper scotch. Most of them are clippings from magazines, postcards or cheapphotocopies made after colour photos. Cold, artificial, neon light. Even if gluedspontaneously, in time, the images are carefully arranged in three rows.Each row is made of 7 or 8 images, and there are a total of roughly 25 images.In the first row, the following images arestringed: a cream sculpture by GabrielOrozco on a pale grey background,a sheet with colour index printson the back of which is written,“I’ll never take any picture unless Ifully understand what I’m doing andwhy”, an iPod with one pink side andanother one golden, a black andwhite portrait of Virginia Woolf from1935, taken by Man Ray, a drawingwith three rocks, pink, black and grey,clipped from Metropolis M magazine, aBritish pattern with roses for Marimekko bedlinen, and a piece of brownish paper on which is scribbled in pencil, “all thissolid rapture”.]– Will you show me your landscape photos?– They are in a very beautiful series – that frightens me a little – called“Twin Pictures”, which I only exposed in a shortened version in Hungary.They are double landscapes, made in parallel by two persons. “Landscape” isa too generous word, for even some blocks can create the feeling of a naturallandscape. Architecture is an artificial nature. I have a lot of photos, tens ofnegatives I haven’t exposed for many reasons. Maybe some day I will dig themout and restore them morally.– How did your interest move, from photography to sculpture and literature?– During the four years in faculty I only studied photography and I’m not surewhether this monopoly was useful or not. I would have liked to experiment withscenography, fashion, theatre, sculpture, journalism, make-up, cinematography,music, marketing, design, and so on.– You are talking about more than a multidisciplinary school. I don’t know ifthere are such schools.– I would have liked such a school, even if it had to last for eight years.41

– Dar ce spui tu e mai mult decît o øcoalæ multidisciplinaræ. Nu øtiu dacæ existæastfel de øcoli.– Mi-ar fi plæcut sæ existe o astfel de øcoalæ, care, chiar dacæ s-ar fi întins pe optani de zile, sæ fi avut mobilitatea necesaræ, unde sæ pot studia exact domeniilepe care le-aø fi vrut. Sistemelor de învæflæmînt le lipseøte aceastæ flexibilitate.– Acum chiar pofli studia cam ce vrei pe internet, sînt tot felul de cursuri online,e adeværat cæ nu se comparæ cu o øcoalæ normalæ, dar oricum existæ o oarecaretendinflæ spre flexibilitate. De ce ai optat pentru sculpturæ øi literaturæ?– Pentru limbajul lor direct. Obiect vs. imagine sau cuvînt vs. imagine. Sînt încæutarea a ceva care sæ nu lase prea mult loc interpretærilor. Informaflia trebuiesæ ajungæ de la un capæt la altul færæ prea multe perturbaflii. Emiflætorul øi receptorul,chiar dacæ îøi pot schimba locurile între ei, trebuie sæ se bazeze pe claritateaøi precizia mesajului. Încerc sæ ocolesc pe cît posibil viruøii.– Cum ar fi?– Cum ar fi procedeele de manipulare a percepfliei informafliei. Cum ar fi bagajultehnic cu care este echipat fiecare domeniu în parte, acel set de reguli pecare e bine sæ le urmezi dacæ vrei sæ faci un produs bun. Cum ar fi regulile decompoziflie, de utilizare a materialelor, regulile de asamblare øi montare, regulileestetice ale unui scenariu de film, regulile care flin de expunerea unui produsbun, de promovare & comunicare øi cele care flin strict de limbaj, de termeniifolosifli. Sînt o groazæ de jaloane pe care majoritatea le stabileøte pentru binelemajoritæflii øi pentru care un produs bun echivaleazæ cu un mær mai puflin gustos,dar care se încadreazæ perfect în standarde, la dimensiuni, culoare øi greutate.Mæ fascineazæ cuvîntul trebuie. De foarte multe ori este folosit din inerflie:trebuie sæ-fli respecfli pærinflii, trebuie sæ aparflii unei religii de care a auzit toatæ lumea,trebuie sæ ierfli, trebuie sæ-fli începi viafla sexualæ nu mai tîrziu de 18 ani, trebuiesæ nu sari peste masa de dimineaflæ, trebuie sæ foloseøti o cremæhidratantæ, de preferinflæ L’Oréal cu SPF sau Q10, pentru cæ separe cæ nimic nu este întîmplætor. Trebuie sæ citeøti anumite cærfli,sæ vezi anumite filme, trebuie sæ ai copii. Trebuie sæ te cæsætoreøti,sæ ai casa ta øi sæ ai un serviciu. Chiar, de ce trebuie sæ ai unserviciu?– Nu trebuie neapærat sæ faci lucrurile pe care le-ai enumerat.– De ce nu trebuie?– Pentru cæ pofli sæ alegi, ai aceastæ opfliune, sæ alegi ce vrei sæ faci.– Am citit la un moment dat o chestie, cum cæ e bine sæ ai unserviciu pentru cæ în primul rînd trebuie sæ dai ceva înapoi societæflii în carete-ai næscut øi în al doilea rînd pentru cæ trebuie sæ ai bani ca sæ pofli træi, sæ-flipofli cumpæra o casæ, haine øi mîncare. Societatea mi se pare din acest punctde vedere foarte crudæ, ca o mamæ posesivæ øi geloasæ, iar schimbul æstaneîncetat, cantitativ vorbind, între consum øi producflie mi se pare foarte obositor.De ce sînt datoare societæflii în care m-am næscut?– Pentru cæ te foloseøti de infrastructura ei, de legile ei, de metroul øi clædirile ei, nu?– Da, dar plæteøti pentru asta, nu? Plæteøti chiria øi abonamentul la metrou. Seplætesc taxe øi impozite. E o relaflie foarte pasionalæ, în care ambii parteneri sefolosesc cît de mult pot unul pe celælalt. De aceea încælcarea regulilor unei societæflimi se pare lucrul cel mai excitant cu putinflæ. Îi trædezi încrederea în tine øi îi distrugiaøteptærile. Ce poate fi mai romantic decît atît?– Interesantæ relaflie între tine øi societatea asta!– Da, încæ sînt în cæutæri, încerc sæ înfleleg øi rolul meu de artist, de producætorde obiecte culturale, producætor de noi perspective øi puncte de vedere. Øi nuînfleleg de ce trebuie sæ produc ceva. De ce nu pot decît consuma? Oricumlucrul æsta îmi place cel mai mult. De ce trebuie ca dupæ ce am consumat cærfli,filme, reviste, lucræri de artæ, de design interior, pæreri øi comentarii, sæ îmi spunA school with such a mobility, where one could study exactly the fieldsone wanted. Educational systems lack such flexibility.– Now you can really study anything you want on the internet, there are a lotof online courses. It’s true you can’t compare them to a regular school, but neverthelessthere is a tendency towards flexibility. Why did you choose sculptureand literature?– For their direct language. Object vs. image, or word vs. image. I’m in searchof something that wouldn’t leave too much space for interpretations. Informationmust get from one end to the other without too many perturbations. The transmitterand the receiver, even if they can switch their places, must count on theclarity and precision of the message. I try to avoid viruses as much as possible.– Such as?– Such as the means of manipulating the image. Such as the technical luggagewith which every field is equipped, that set of rules that you should follow if youwant to create a good product. Such as composition rules, material use regulations,assembling rules, the aesthetic rules of a movie screen play, rules relatedto exposing a good product, promotion and communication rules, and thoserelated strictly to language, to the terms we use. There are a lot of poles establishedby the majority for the sake of the majority, for whom a good productequals a less delicious apple, but which fits perfectly within standards, size,colour and weight. The word “must” fascinates me. Many times it is used outof inertia: one must respect one’s parents, one must belong to a well knownreligion, one must forgive, one must begin one’s sexual life no later than 18,one must not skip breakfast, one must use a hydrating cream, preferablyL’Oréal with SPF and Q10, because it seems that nothing is hazardous.You must read certain books, see certain movies, you must have children.You must get married, have your own house and a job. By the way, why mustone have a job?– You mustn’t do all the things you counted.– Why mustn’t you?– Because you can choose, you have this option, to choosewhat you want to do.– I’ve read somewhere that it is good to have a job mainlybecause you have to give something back to the society inwhich you were born, and secondly, in order to have moneyto live, to buy a house, clothes, food. From this point of view,society seems to me very cruel, like a possessive and jealousmother, and this endless exchange, quantitatively speaking,between consumerism and production seems very tiresome. Why should I beindebted to the society in which I was born?– Because you are using its infrastructure, its laws, its subway and its buildings,aren’t you?– Yes, but you pay for it, don’t you? You pay the rent and the monthly subwaypass. You pay taxes. It’s a very passionate relationship, in which both partnersuse each other as much as they can. That’s why over crossing the rules of societyseems to me the most exciting thing possible. You betray its trust in you andyou destroy its expectations. What can be more romantic than that?– Now that’s a very interesting relationship, between you and this society!– Yes, I’m still searching, trying to understand my role as an artist, as a producerof cultural objects, producer of new perspectives and points of view.And I really don’t understand, why must I produce something? Why can’t I justconsume? Anyway this is the thing I like to do best. Why, after having consumedbooks, movies, magazines, art works, interior design, opinions and commentaries,do I have to say my opinion on what I’ve just consumed? And, since I’man artist, should it be expressed in another work of art?– Well, because there is a balance also found in nature and in Buddhism, the middleway or the golden path, teaching you that whatever is consumed must be42

galeriepærerea faflæ de ceea ce am consumat? Eventual, fiindcæ sînt artist, într-o altæ lucrarede artæ?– Pæi pentru cæ existæ un echilibru pe care îl gæseøti øi în naturæ sau în budism,calea de mijloc sau poteca auritæ, în care vezi cæ ceea ce se consumæ trebuie produsla loc, cæ oricum echilibrul æsta e destul de precar øi cæ dacæ se balanseazæprea mult apar tot felul de calamitæfli naturale. Este un principiu de bazæ, nu? Øifiindcæ totul funcflioneazæ pe baza acestui principiu de atîflia ani, înseamnæ cæ eceva de capul lui. Spune-mi despre literaturæ, am væzut peretele bleu cu întîlnirea„accidentalæ“ dintre tine øi Virginia Woolf. De ce V. Woolf?– În expoziflia din Amsterdam am prezentat doar luna octombrie. Dintr-o puræcoincidenflæ, am dat, chiar la începutul lunii, peste cærflile Virginiei Woolf într-obibliotecæ localæ dæræpænatæ øi am decis cæ trebuie – vezi, iaræøi acest cuvînt –sæ citesc toate romanele, eseurile sau jurnalele ei. Acum, imagineazæ-fli cæ bibliotecilenoastre de cartier au ræmas cu cærflile de pe vremea lui Ceauøescu,rar se mai aduce ceva nou, aøa cæ în ziua aceea am plecat færæ tragere de inimæla biblioteca localæ ca sæ caut ceva scriitori moderniøti. Virginia Woolf apare, aøadar,pe peretele bleu pentru cæ am citit foarte mult despre øi de ea, în luna aceea.Øi este printre scriitorii mei favorifli.– De ce?– Pentru cæ este incredibil de puternicæ, de ascuflitæ intelectual, chiar tæioasæpentru perioada aceea postvictorianæ. Cu toate cæ øi scrierile ei sînt pluøate, diafaneøi civilizate, lucruri care flin de materialitatea vremii respective, subterangæseøti un rîu foarte negricios, critic øi maliflios, acel flux al conøtiinflei, acea trezireøi privire rece asupra vieflii psihologice, asupra timpului øi asupra schimbærilorpe care el le produce. Citindu-i øi jurnalele, din pæcate varianta mai veche, cenzuratæde soflul ei, Leonard, am ræmas fascinatæ de seriozitatea aproape m-asochistæ cu care îøi analizeazæ scrisul øi dezvoltærile tehnice ale limbajului, deimportanfla pe care o acordæ cuvîntului, nu sensului lui, ci melodiei, øtii cæ eascrie foarte muzical, urmærind un ritm, øi nu o intrigæ; cuvîntului în sine, cu ceeace el confline mai presus de efectul botezator, de numire a lucrurilor, oamenilorsau stærilor sufleteøti. Cred cæ ea iubeøte tocmai aceastæ substanflæ solidæa unui cuvînt, golitæ de orice legæturæ cu ceva cognoscibil. Ador independenflaei sexualæ & materialæ, iar eseul „A Room of One’s Own“ e unul fabulos pentruacea epocæ conservatoare. Apoi gæsesc foarte apetisante încercærile ei dea înregistra, diseca, înflelege øi descrie lucruri impalpabile cum ar fi viafla sautimpul. În mare, se spune cæ a eøuat în aceste încercæri; mie tocmai acesteexperimente sortite oarecum eøecului mi se par interesante. Iar Valurile estepur øi simplu o bijuterie. Mæ mai atrage øi aspectul psihologic, comunicærilepe deasupra limbajului dintre personajele sale. V. Woolf este destul de interiorizatæ,ceea ce face ca scrisul ei sæ fie mai concentrat, mai scurt øi mai sacadat.– Væd cæ vorbeøti de ea la timpul prezent.– fii se pare cæ a murit?– Ce alfli scriitori, care au murit biologic, dar pe care continui sæ îi bænuieøti în viaflæîfli mai plac?– Ha, ha! Subtila ta ironie nu face decît sæ mæ flateze! Øtii cæ Stuart era numeleunui øoricel alb cu baschefli roøii øi pantaloni scurfli albaøtri pe o placæ de skateboard?– Bine, atunci ce scriitori morfli sau nu biologic, dar pe care continui sæ-i bænuieøtiîn viaflæ îfli mai plac?– Pæi, descoperind cærflile Virginiei Woolf, am luat-o logic pe urmele lui T. S. Eliotøi James Joyce, Lawrence, Jane Austen øi aøa mai departe, mæ feresc încæ deShakespeare pentru cæ prea mi l-au recomandat tofli moderniøtii în cærflile lor,este mult prea promovat, apoi îmi mai plac Fitzgerald øi cîfliva scriitori japonezicontemporani, al cæror nume mi se pare imposibil de memorat.replaced. Anyway this balance is rather precarious and if there is too muchswinging a lot of natural calamities will appear. It’s a basic principle, isn’t it?And since everything functions according to this principle for so many years, thatmeans that it is worth something. Let’s talk about literature, I’ve seen on the bluewall the “accidental meeting” between you and Virginia Woolf. Why V. Woolf?– In the Amsterdam exhibition I’ve only exhibited the month of October. Out ofpure coincidence I’ve fallen upon the books of Virginia Woolf in a local shatteredlibrary, and I decided that I must – you see, this word again, read all hernovels, essays, journals . You have to know that the books from our districtlibraries date back to the Ceauøescu era, rarely something new is brought,so that day I left for the library with no enthusiasm at all. I was looking forsome modern writers. Virginia Woolf appears on the blue wall because I’veread a lot about and by her that month. And she is one of my favourites writers.– Why?– Because she is incredibly strong, intellectually sharp, even cutting for thosepost Victorian times. Even though her writings are velvety, translucent and civilised,which is specific to the materiality of that era, you can find, in the underground,a black, critical and mischievous river, that stream of consciousness,that awakening and cold look on psychological life, on time and the changes itcauses. I’ve also read her journals, unfortunately the older version censored byher husband, Leonard, and I was fascinated by the almost masochistic seriousnesswith which she used to analyse her writing and her technical developmentof language, by the importance she gave to the word, not to its meaning, but toits music. She writes very musically, you know, following a rhythm, not a plot.She is interested in the word itself, in what it contains more than its baptisingeffect, that of naming things, people or emotions. I think she loves this verysolid substance of a word, emptied of any link to anything recognisable. I loveher sexual and material independence, and the essay “A Room of One’s Own” issimply fabulous for those conservative times. Then I think her endeavours toregister, dissect, understand and depict impalpable things such as life or timeare very appealing. They say she generally failed in this attempts, for me thesevery experiments doomed to failure seem interesting. And The Waves is a jewel,really. I’m also interested in the psychological aspect, in the communicationbeyond language between her characters. V. Woolf is pretty interiorised, whichmakes her writing more concentrated, shorter and more abrupt.– I see you are speaking about her in present time.– Why, do you think of her as dead?– What other writers, biologically dead, but whom you consider still alivedo you like?– Ha, ha! Your subtle irony is flattering me. Did you know Stuart is the name ofa little white mouse with red sneakers and blue short pants on a skateboard?– Well then, what other writers, biologically dead or not, whom you still thinkalive do you like?– Well, after I discovered V. Woolf’s books, I logically followed up with T. S. Eliotand James Joyce, Lawrence, Jane Austen and so on. I still avoid Shakespeare forhe was much too recommended by all modern writers in their books, he’s muchtoo promoted, I also like Fitzgerald and some contemporary Japanese writerswhose names are impossible to memorize.– What is the link between everything you’ve told me so far about V. Woolf andyour favourite writers and the texts on the coloured cubes in Monthly Evaluations?It seems to me there is a resemblance between the auto critical, analyticalspirit of V. Woolf and what you do when you select every day certaincolours, numbers and words in order to describe the quantity of time in a day.– Yes, I’m interested in how much you can pin down, in how much you can capturefrom what is happening every day. In English you have “to cast”, a verbwith many nuances that explain better what I want to do. Time seems to mequite slippery in every day life. I wanted to create objects, in fact some cubes43

– Ce legæturæ este între tot ceea ce mi-ai spus pînæ acum despre V. Woolf øi scriitoriitæi preferafli øi textele de pe cuburile colorate din Monthly Evaluations?Pentru cæ observ o asemænare între spiritul autocritic, de analizæ al Virginiei Woolføi ceea ce faci tu atunci cînd selectezi în fiecare zi anumite culori, cifre øi cuvintepentru a descrie cantitatea de timp a unei zile.– Da, mæ intereseazæ cît de mult pofli prinde în pioneze, cît de mult pofli captadin ceea ce se întîmplæ în fiecare zi. În englezæ existæ „to cast“, verb care explicæ,din cauza nuanflelor pe care le are, mult mai bine ceea ce vreau eu sæ fac.Iar timpul mi se pare destul de alunecos în viafla de zi cu zi. Am vrut sæ fac niøteobiecte, mai precis niøte cuburi care sæ reprezinte timpul øi lucrurile care se potîntîmpla într-o zi. Dacæ stabilesc niøte reguli simple, o scalæ de valori øi un tabelcromatic øi spun cæ ceea ce se întîmplæ într-o zi poate fi descris prin intermediulacestor elemente, culori, cifre øi cuvinte, atunci înseamnæ cæ deja pot observamult mai uøor ceea ce se întîmplæ cu fenomenul pe care vreau sæ îl studiez.Desenarea hærflii cromatice, a scalei de valori de la –10 la 0 øi +10, a fost lucrulcel mai dificil la început, iar în timp am început sæ lucrez la retuøarea øi ajustarealor la realitatea de zi cu zi.– La realitatea ta subiectivæ, sau grila ta de evaluare se poate aplica oricui?– În mare, existæ un model general, dar bineînfleles fiecare om are sistemul luipsihic & intelectual, are grila lui proprie de evaluare. Dacæ ar fi sæ facem experimentulcu cuburile pe o altæ persoanæ, sæ-i transformæm zilele unei luni în cuburi,am fi obligafli sæ-i definim mai întîi grila de evaluare.– Cît de mult din cuburile tale, din Monthly Evaluations e autobiografie øi cîtøtiinflæ?– Cît de mult e artæ?– Arta mi se pare un domeniu destul de generos, subumbrela ei se pot aciua tot felul de ciudæflenii, de hibrizigenetici, de lucruri „defecte“ care nu pot funcflionaîncæ în afara sistemului artistic. Presupun cæ øi experimentultæu intræ sub aceastæ umbrelæ.– Partea autobiograficæ din proiect este cea care îmidisplace cel mai mult. Mærturisesc cæ uræsc din principiugenul æsta de lucræri. Dar, ca în orice experiment,trebuie sæ te abflii de la mæsluirea cifrelor dacæ vrei carezultatul sæ fie veridic. Aøa cæ am stabilit ca texteledin cuburi sæ fie adeværate. Evident, faptul cæ ele sîntscurte mæ obligæ sæ fiu mai atentæ la cuvintele pe carele aleg, de aceea poate îfli dau impresia de ficfliune. Pînæ la urmæ, ni se întîmplætuturor cam aceleaøi lucruri, important e cum le spui.– Øi care e output-ul final? Care este produsul finit?– Cuburile. Încercarea de a face sculpturæ din propria ta zi, din propriul tæu timp.De a mæsura timpul sau alte lucruri alunecoase ca viafla însæøi, emofliile sau sentimentele,øi de a le transforma în alte mærimi: secundele în grame, orele în kilograme,pulsul øi ticæitul în cuvinte sau depresiile øi exuberanfla în culori.– Ai încercat vreodatæ sæ dai culori øi viselor?– Nu.– De ce?– Pentru cæ visele fac parte din altæ realitate, mai puflin conøtientæ. Încerc sæ nuamestec borcanele, plus cæ dacæ aø analiza visele aø avea în ecuaflie prea multenecunoscute, iar întreg procedeul ar semæna mai degrabæ cu o scamatorie psihologicæ.– Dar, uitîndu-te înapoi la o zi, s-a întîmplat sæ o percepi altfel decît ai perceput-oiniflial? Ai notat-o negativ pe moment, dar mai tîrziu sæ se fi dovedit o zi pozitivæ?– Teoretic se poate întîmpla acest lucru, ca percepflia noastræ sæ se schimbe înto represent time and things that can happen during one day. If I establishsome simple rules, a scale and a chromatic table and I decide that everythingthat happens in a day can be described through these elements – colours, numbersand words, that means I’m able to better observe the phenomenonI want to study. It was difficult at the beginning to draw the chromatic map, toset up the scale from –10 to 0 and +10, but in time I started to readjust themto the everyday reality.– You mean to your subjective reality, or this evaluation grid can be applied toanyone?– There is a general pattern, but of course every person has his or her own psychicand intellectual system, his or her own evaluation grid. If we made thecube experiment on another person, transforming his or her months in cubes,we would first have to define his/her evaluation grid.– How much of the Monthly Evaluations cubes is autobiography and how muchis science?– How much is art?– Art seems to me a quite generous term, under its umbrella a lot of odditiescan seek shelter. A lot of genetic hybrids, “weird” things that cannot functionoutside the artistic system. I suppose your experiment too is harboured underthis umbrella.– What I dislike most in this project is the autobiographical part. I confessI hate this kind of art work. But in any experiment you have to refrain yourselffrom falsifying the numbers, if you want the output to be true. So I decidedthat the texts on the cubes must be true. Since they are so short, I’m forced topay more attention to the words I choose, that’s whythey look like fiction. Eventually, the same things happento almost all of us, the most important thing ishow you express them.– And what is the final output? The finished product?– The cubes. The attempt to create sculpture out ofyour day, your own time. To measure time and otherslippery things such as life itself, emotions orfeelings, turning them into other measures: secondsin grams, hours in kilograms, pulse and ticking inwords, depressions and exuberance in colours.– Have you ever tried to colour your dreams?– No.– Why?– Because dreams are part of another reality, lessconscious. I try not to mix things up. Moreover, if I analyse dreams I wouldhave too many unknown elements in this equation and the whole processwould appear more like a psychological trick.– Have you ever looked back to a day and perceived it differently from the wayyou perceived it initially? Have you marked it as negative in the beginning andthen realized it was a positive one?– In theory it is possible that our perception changes in time, but practicallydays remain in my memory the way I perceived them initially.– Do you also deal with memory archiving in your project? Have you thought ofarchiving your perceptions on one day, any day? That is, by archiving them all,do you offer each day, no matter its intensity, the chance to be remembered?– Mmm... Interesting question.– Thank you.– I never thought of that. At least not of archiving, even though at a certainpoint I will have gathered an impressive number of days. Or maybe not.I dislike something in the idea of memory that must be kept. Why do so manythings have to be kept? I like throwing things away. I think the process ofdestruction is a very healthy one. We must not give up destruction entirely.44

galerietimp, dar practic zilele ræmîn în memorie cum au fost catalogate iniflial. E incredibilcæ nu ne trebuie decît cîteva cuvinte pentru a ne aminti o zi întreagæ.– Este în proiectul tæu vorba øi despre arhivarea memorieifl Sau cel puflin desprearhivarea percepfliilor tale faflæ de o zi oarecare? Cum ar veni, arhivîndu-le pe toate,oferi fiecærei zile, indiferent de intensitatea ei, øansa de a fi amintitæ?– Mmm… interesantæ întrebare.– Mulflumesc.– Nu m-am gîndit la lucrul æsta. Cel puflin nu la arhivare, cu toate cæ la un momentdat o sæ se strîngæ un numær impresionant de zile. Sau poate cæ nu. O partedin ideea de memorie care trebuie pæstratæ îmi displace. De ce trebuie pæstrateatît de multe lucruri? Mie îmi place sæ arunc lucruri. Cred cæ procesul distrugeriieste unul foarte sænætos. Nu trebuie sæ renunflæm complet la distrugere.– De ce nu trebuie?– Pentru cæ doar în urma unor distrugeri se pot face salturi uriaøe în evoluflia aceva. Distrugerea este foarte pozitivæ, creeazæ paradigme noi.În fundal se auzeau bætæi de mingi, cineva se antrena driblînd printre niøte jaloaneportocalii, iar o fatæ se tot trîntea într-un fel ciudat pe jos, în ceea ce amînfleles a fi o serie de plonjoane. La cît de absorbifli am fost de discuflie, nici nune-am dat seama cæ sala se umpluse de junioarele de la CSS5, un club localde handbal.La plecare am întrebat-o ce sæ fac cu cuburilecolorate din revistæ øi mi-a ræspuns cæ pot sæfac ce vreau, dar cæ trebuie mæcar sæ le decupezøi cæ trebuie neapærat sæ le asamblez.SIT: DIGUL CRÎNGAØISUBIECT DE DISCUfiIE:CONTEXTUL ROMÂNESCDe data asta am întîrziat eu 15 minute, Ioanamæ aøtepta plimbîndu-se în sus øi în jos pealeea digului. Mi-a fost greu sæ o gæsesc pentrucæ digul – un lac artificial de acumulare a apeidin Dîmbovifla, cimentat cu beton – este o construcfliemegalomanæ, tipic ceauøistæ. În parculdin fafla lui te simfli ca un liliputan pierdut într-ogrædinæ construitæ parcæ de øi pentruextratereøtri, al cærei desen se poate zæri înîntregime doar din avion. Nici parcul øi nici digulCrîngaøi nu au fost construite pentru oameniinormali, de pe stradæ, ci pentru zei, dar, ca o ironie a sorflii, tot oamenii de rîndau ajuns sæ le populeze sau, mai degrabæ, sæ se piardæ prin ele.Gîfîind, dupæ ce am urcat cele cîteva sute de trepte mici din marmuræ gri, ajungpe platforma ridicatæ a digului. Lacul uriaø stræluceøte orbitor. E un vînt puternicøi soare cu dinfli. Îmbræcatæ într-un fel de vestæ de fîø supradimensionatæ, lilapal,strînsæ în talie cu o curea neagræ din piele împletitæ, øi o fustæ din douæ straturi,fîø øi satin roz-pal, destul de lucios, care din cauza croielii ciudate nu se aøazænicicum pe corp, dînd astfel o impresie generalæ de dezordine calculatæ, Ioanapare o dungæ luminoasæ sau un balon meteorologic. De sub vesta scurtæ ieseun pulover al cærui model cu cæprioare, veverifle øi conuri de brad în nuanflecalde de bej, cappuccino øi maro l-am væzut doar cînd am ajuns, încæ gîfîind,lîngæ ea. Sub puloverul mulat, un colfl de cæmaøæ bej mototolit. General look:proaspætæ øi naturalæ, poate øi din cauza pærului care la lumina soarelui cæpætasereflexii de culoarea mierii.– Why mustn’t we?– Because only after some destruction can giant leaps be made in the evolutionof something. Destruction is a very positive thing, it creates new paradigms.In the background we heard balls bouncing, someone was dribbling aroundsome orange poles, and a girl kept throwing herself to the ground in a weirdway, in sort of plunges. We were so absorbed by the discussion that we didn’trealize the hall got full with the juniors from CSS5, a local handball club.Before leaving, I asked her what I was supposed to do with the coloured cubesin the magazine and she answered I could do anything I want, but at leastI should cut them up and assemble them.LOCATION: CRÎNGAØI DAMSUBJECT: ROMANIAN CONTEXTThis time I was 15 minutes late. Ioana was waiting for me walking up and downon the dam alley. It was not easy for me to trace her for the dam – an artificiallake accumulating the waters of Dîmbovifla; it is a megalomaniac construction,typical of the Ceauøescu era. In the park in front of the dam you feel like a lostLilliputian in a garden built by and for aliens. Its pattern can be seen only fromthe air. Neither the park nor the dam were built for ordinary people from thestreet, but for gods. Ironically, ordinary people have come to populate it,or rather to lose themselves in it.Panting from climbing several hundred formatsmall grey marble stairs, I reached the elevatedplatform of the dam. The huge lake shinesdazzlingly. A strong wind is blowing and thesun feels frosty. Wearing a sort of oversized,light mauve silky nylon vest, gird tightly onthe waist with a black plaited leather belt, anda skirt made of two layers, velvety nylon andpale pink satin, quite shiny, which didn’t fit thebody because of the strange cut, Ioana seemsa luminous stripe or a meteorological balloon,giving a general impression of calculated disorder.When I reached her, still panting, I sawthat under the short vest she was wearinga pullover with a pattern of deer, squirrels andcones in beige, cappuccino and brown shades.Under the stretched pullover, a bit of a beigewrinkled shirt. General look: fresh and natural,perhaps because of the hair with goldenreflexes in the sunlight.– Why this place?– It was here that I used to come every morning to jog. It’s a very beautifulplace, exactly due to the paradoxes it holds. Can you imagine a more naturaloasis among these blocks?– I wouldn’t call this natural. Apart from the deserted park and the water fromthe dam, everything is concrete.– Come on, don’t be fooled by first impressions. The dam unveils itself graduallyonly if you trust it. Did you know this used to be a cemetery long before?I remember, when I was young, the debates around the dam: whether it wasmoral to dig out the dead or to simply pour concrete over them. I think theychose a middle solution, digging out what they could and the rest of it remainedunder the concrete. After they built the dam, there were all kinds of stories aboutthe dead under the concrete asking for their revenge, about pieces of skeletonsfloating on the water. Anyway, the desire to splash was so strong that there45

– Ce-i cu locul æsta?– Aici veneam în fiecare dimineaflæ sæ alerg. Este un loc foarte frumos, tocmaiprin prisma paradoxurilor pe care le confline. Îfli pofli închipui o oazæ mai naturalæprintre blocurile astea?– Nu i-aø spune tocmai naturalæ. În afaræ de parcul deøertos øi de apa din dig,totul e numai beton.– Ei, nu te læsa øi tu pradæ primelor impresii. Digul fli se dezvæluie treptat, doardacæ ai încredere în el. Øtii cæ aici a fost înainte un cimitir? flin minte cæ atuncicînd eram micæ se vehiculau tot felul de discuflii, dacæ e corect moral sæ dezgropitofli morflii sau pur øi simplu sæ torni beton peste ei. Cred cæ au ales o solufliede mijloc, sæ dezgroape ce era de dezgropat, iar ce nu, sæ ræmînæ dedesubt,sub beton. Dupæ ce l-au construit, circulau tot felul de poveøti, cum cæ morfliinedezgropafli øi-ar cere dreptate, ba chiar cæ s-au væzut ceva schelete sau, mærog, bucæfli din schelete plutind pe suprafafla apei. Oricum, setea de bælæcealæera atît de mare încît se gæseau destui curajoøi care sæ se avînte în lac. Cei carese înecau erau inevitabil trecufli pe lista neagræ a ræzbunærii celor de sub lac. Totaici s-a gæsit øi un geamantan plin cu bucæflile unui chinez tranøat. La vremea aceeaa apærut peste tot prin presæ. Dar în rest, aratæ foarte øtiinflific, nu?– Øtiinflific?– Da, mæ refer la arhitecturæ. Îmi plac liniile curate, minimalismulbetonului combinat cu detalii preflioase cum ar fi scærile din marmuræsau bucæflile de amfiteatru de pe insuliflæ. Dacæ vrei, putemmerge pe insuliflæ, ajungem pe jos într-o jumætate de oræ.– Bine, haide. Ar fi trebuit sæ vorbim cîte ceva øi despre contextul românesc.– Øi asta ce fli se pare a fifl Vizavi de insuliflæ este un sat sau mai degrabæo aglomerare de corturi. fiiganii pleacæ cu cæruflele în fiecaredimineaflæ sæ strîngæ øi sæ vîndæ fier vechi. Sînt supermeseriaøi, în staresæ urce øi sæ coboare cu cal øi cæruflæ dealul foarte abrupt al digului.E un miracol cæ pot sæ facæ asta færæ sæ se dea peste cap, nu?–– Pe la jumætatea drumului spre insuliflæ mæ întîlnesc mereu cu uncioban bætrîn øi jerpelit care îøi aduce cele cîteva capre øi oi la pæscut.Îfli închipuifl Are øi un cîine mare ciobænesc. Mi se pare fascinantcînd væd cæ iarba se chinuie sæ ræsaræ pe mijlocul drumului, særæzbatæ printre plæcile de beton. Øi chiar cînd dai cotitura spreinsuliflæ, inevitabil o droaie de cîini turbafli øi înfometafli aleargæ tocmaidin vale ca sæ te latre furios. Îøi consumæ energia pe care o maiau, urcæ ditamai dealul, øi asta doar ca sæ te latre. Nu fli se pare cætot ceea ce vezi aici e românescfl Øi sîntem într-un cartier cu blocurisituat doar la douæzeci de minute de centru.– Da, e frumos. Eu mæ referisem la contextul artistic.– Mda, cel artistic.Pe drum ne întîlnim într-adevær cu ciobanul stræmutat la oraø, de la care aflæmcæ stæ într-o casæ încropitæ din cæræmizi de bælegar øi cîteva cartoane. E incredibilcæ pofli sæ vezi aøa ceva în zilele noastre øi totul mi se pare foarte pitorescøi oarecum romantic. La cotituræ, am scæpat de haita de cîini pentru cæ cinevale aruncase mai devreme ceva de mîncare. fiiganii erau deja plecafli cucæruflele, „acasæ“ ræmînînd doar copiii, care încinseseræ o miuflæ cu o mingedezumflatæ, øi cîteva bætrîne, care-øi fæceau de lucru prin corturile acoperitecu pæturi colorate, unsuroase øi înnegrite de la atîta fum fæcut cu ziare øi pungidin plastic.were quite a few people plunging in the lake. Those who drowned wereinevitably put on the black revenge list of those under the lake. This was also theplace where they found a suitcase full of body parts of a Chinese man. It was allover the news. But apart from that, it looks very scientific, don’t you think?– Scientific?– Yes, I’m talking about architecture. I like its clean lines, the minimalism ofconcrete combined with precious details such as marble stairs, or the amphitheatrepieces on the isle. If you like, we can go on the island, we can get thereon foot in half an hour.– OK, let’s go. We were supposed to discuss the Romanian context.– And what do you think is this? Near the island there is a village, or rather anagglomeration of tents. The gipsies leave every morning with their carts togather and sell scrap iron. They are really skillful, for they can go up and downthe steep hill of the dam with their horse and cart. It’ s a miracle they can do itwithout turning over, isn’t it?–– Halfway to the isle I often meet an old and shabby-looking shepherd whograzes his sheep and goats. Can you imagine? He also has a big dog. I find itfascinating to see the grass trying so hard to spring in the middle of the road,to break through the concrete. Just when you take the turn toward the island,a pack of hungry, enraged dogs throw themselves at you, barking. They consumeso much energy, climbing this hill, only to bark at you. Don’tyou think everything around is so Romanian? And we are in a communistneighbourhood only 20 minutes away from the centre.– Yes, it’s beautiful. I was speaking about the artistic context.– Yeah, the artistic one.On our way we indeed met the urban shepherd who told us helived in a house scraped up from dung bricks and some cardboard.It’s incredible how you can still see something like thisnowadays, andI find it all very picturesque and quite romantic. Atthe turn, the dogs left us alone because fortunately someone hadthrown them something to eat. The gipsies already left with theircarts. At “home” only children were playing football with a deflatedball, and some old women were carrying out their daily choresin the tents covered with colourful, greasy blankets blackened byso much smoke from the fire made with newspapers and plasticbags.The small island was nothing but a floating concrete saucer,in the middle of which some wild rose bushes grew. On the edge,the small island was flanked by a fence of willows.We entered it through a concrete arcade adorned with marbleornaments, probably a copy of a Greek one. The amphitheatre,a sort of terrace with miniature arcades and columns, had somepontoons on one side, from where boats were supposed to sail off.– Doesn’t it all look like a failed scientific project?[The second row is made up by the following images: a gold chandelier photographedin a warm light, a bullterrier with angels painted on horse leatherby G. Fickle that costs 1,500 Euros, two Montblanc fountain pens, limited edition,an “exploded” lamp from the ’60s, with cosmic bulbs, a very small photographwith a red curtain in a theatre in ruins, ex Sofia, in Vienna, a portraitof Carolina Herrera with her daughters in a calm August afternoon. In the backgroundyou can hear “Statues” from the Moloko’s homonym album.]– Why failed?46

galerieInsulifla nu era altceva decît o farfurie plutitoare din beton, în mijlocul cæreia fuseseræplantate cîteva tufe cu trandafiri sælbatici, din acelea care cresc øi færæ sæfie udate. Pe margine, insulifla era flancatæ de un gard viu din sælcii plîngætoare.Intrarea se fæcea pe sub o arcadæ din beton cu brizbrizuri din marmuræ, copieprobabil dupæ una greceascæ. Iar amfiteatrul, un fel de terasæ cu arcade øicoloane în miniaturæ, avea pe o parte cîteva pontoane, de unde ar fi trebuit sæplece bærcile în larg.– Nu pare totul ca un proiect ambiflios eøuat?[Rîndul al doilea este format din urmætoarele imagini: un candelabru auriu fotografiatîntr-o luminæ caldæ, un bullterrier cu îngeri pictat pe piele de cal deG. Fikl øi care costæ 1500 de euro, douæ stilouri ediflie limitatæ Montblanc, o lustræ„explodatæ“ din anii ’60 cu bulbi cosmici, o fotografie foarte micæ cu o perdeapurpurie dintr-un teatru în ruine, fost Sofia, din Viena, øi un portret al CarolineiHerrera cu fiicele într-o dupæ-amiazæ liniøtitæ de august. În fundal se aude„Statues“, de pe albumul cu acelaøi nume, al lui Moloko.]– De ce eøuat?– Pentru cæ nu a ieøit ceea ce s-a dorit iniflial. Vezi tu bærci sau oameni care sæstea la umbræ în amfiteatru?– Nu mi se pare eøuat, din moment ce pescarii æia de pe pontoane folosesc spafliulfoarte bine, e adeværat cæ în loc de bærci cu vîsle au camere de cauciuc de la rofliletirurilor, dar locul nu este complet pustiu. Cel mai trist mi se pare un loc pustiit,nepopulat nici mæcar de pæsæri sau animale.– Øtii cæ la un moment dat am vrut sæ fac un documentarøtiinflific fictiv despre locul æsta. Ar fi fostprezentat de un englez, în halat alb, cu ochelari øi unarætætor, cum au profesorii de geografie la øcoalæ. Evorba despre Tom, un DJ care scrie destul de bine îndiverse reviste de lifestyle. Aø fi prezentat paradoxurilecare îl definesc: arhitectura minimalistæ decæzutæ,cu accesorii opulente, visul înælflætor al „arhitectului“dictator, pe de o parte, øi condiflia mizeræ a digului, aapei poluate din cauza covoarelor care se spalæ în lacîn week-end-uri, øi a oamenilor care îl populeazævrînd-nevrînd, pe de altæ parte. Un loc cu un imenspotenflial, dar care este în ruine.– Øi de ce nu l-ai fæcut?– Documentarul? Pentru cæ probabil nu am crezut destul de mult în el.– Ai fi putut începe cu niøte poze.– Am fæcut niøte fotografii într-o iarnæ, cu o minge de baschet øi o maøinæ descris în zæpadæ. Oricum, atunci nu mæ gîndisem încæ la documentar, nu-idescoperisem digului pærflile mai sensibile.– Øi acum?– Acum, dupæ cum vezi, sînt alte prioritæfli. Poate cæ nu o sæ îl uit øi o sæ mæ întorcla un moment dat pregætitæ sæ fac acel documentar. E trist, nu, cæ fiecare lucruare timpul sæu de gestaflie, cæ nu pofli sæ-l faci cînd vrei tu, cæ existæ un moment& context propice fiecærui lucru în parte.– A aøtepta nu mi se pare neapærat un lucru groaznic. Cîteodatæ aøteptarea areefecte pozitive.–– Cum vezi arta contemporanæ româneascæ?– Tu cum o vezi?– Because it didn’t turn out as it was initially planned. Do you see boats or peoplesitting in the amphitheatre’s shade?– I don’t think it’s failed since those fishermen on the docks use this space verywell. It’s true they have rubber tubes from trucks’ tires instead of boats, but stillthe place is not completely deserted. The saddest place is a deserted one,where not even birds or animals live.– Once I wanted to make a fictive scientific documentary about this place.It would have been hosted by an Englishman, in white coat, with glasses anda stick, the one that Geography teachers have. Tom is a DJ and he writes quitewell in various lifestyle magazines. I would have presented the paradoxesdefining this place: the decayed minimalist architecture, with opulent accessories,the ambitious dream of the “architect” dictator on one hand, the miserablecondition of polluted water due to carpet washing during weekends, andpeople inevitably populating it on the other hand. A place with a huge potential,nevertheless in ruins.– Why didn’t you make it?– The documentary? Maybe because I didn’t believe in it as strongly as I should.– You could have started with some pictures.– I took some pictures one winter, with a basketball and a writing machine inthe snow. Anyway, I hadn’t thought of a documentary then, I hadn’t yet discoveredthe sensitive parts of the dam.– What about now?– Now, as you know, I have other priorities. Maybe I won’t forget it, and oneday I’ll come back ready to do this documentary. It’s sad, isn’t it, that everything has its own gestation time, that you can’t do it whenever you want, thatthere is a time and context for everything.– Waiting doesn’t necessarily mean something dreadful.Sometimes waiting has positive effects.–– What’s your view on contemporary Romanian art?– What’s yours?– I can’t really differentiate it from the one in EasternEurope. In this region amazing changes happenedin the last 15 years. I think it’s only natural that afterthe fall of communism the artists be the first to freelyexpress themselves concerning the political situation,something that was forbidden for so many years.Now only the names of Marina Abramovic’, Warhol,who came from Poland and the IRWIN group crossmy mind, but they were not Romanians.– Well, we have Ion Grigorescu, Dan Perjovschi and subReal.– I remember, in your emails, you opposed very categorically this East-European trend, of an art debating local or European political problems. Why?– In general it’s good to be preoccupied with the local context in which youlive. I don’t think it’s OK to have only this kind of art, interested only in thepolitical issues, especially those that superficially deal with European issues.I find annoying a lot of young artists who didn’t have anything to do with politicsand suddenly taking over this subject only because it’s trendy. You knowhow it is, everybody is an expert in football and politics. With a slightly criticalapproach, a little bit of mockery, a little bit of local colour, some blood, somehoney, a few gipsies, not too many, some new media to show we are not thatprimitive, a bit of design as in advertising, some clubbing and VJing for wealready taste the benefits of globalisation, and here you are, a work of pureRomanian contemporary art. In Romania there are very few artists that reallyhave something to say in this niche of political art, a niche which is paradoxicallyhere represented by the majority. The best example is the recent exhibitionheld at the opening of MNAC, with artists that loved or didn’t love Ceauøescu’s47

– Nu prea o diferenfliez de cea din estul Europei, pentru cæ în aceastæ zonæ s-auîntîmplat în ultimii zece ani schimbæri uluitoare. Mi se pare normal ca dupæpræbuøirea comunismului artiøtii sæ fie primii care sæ doreascæ sæ exprime liber ceeace gîndesc ei faflæ de situaflia politicæ, lucru care le-a fost interzis atîflia ani. Nu-mivin în minte acum decît Marina Abramović, Warhol, care era din Polonia, øigrupul IRWIN, dar ei nu sînt români.– Pæi avem øi noi Ion Grigorescu, Dan Perjovschi øi subReal.– Øtiu cæ pe mail erai destul de categoricæ, împotrivindu-te acestui trend est-european,de artæ care dezbate problemele politice locale sau europene. De ce?– În general mi se pare OK sæ te preocupe situaflia localæ, a contextului în caretræieøti. Nu mi se pare OK sæ ai numai artæ din asta, interesatæ doar de zonapoliticului, în special de cea care trateazæ cu superficialitate probleme europene.Mæ enerveazæ cæ o sumedenie de artiøti tineri care nu aveau nici în clin, nici înmînecæ cu politica au apucat de coadæ acest subiect doar pentru cæ se poartæ,cæ e trendy. Øtii cum e, la fotbal øi la politicæ se pricepe oricine. Cu un discursuøor critic, puflinæ bæøcælie, puflinæ culoare localæ, puflin sînge, puflinæ miere, cevareligie ortodoxæ cu accente dramatice, cîfliva rromi, nu prea mulfli, puflin newmedia, ca sæ se vadæ cæ nu sîntem chiar atît de primitivi, puflin design tipic agenfliilorde publicitate, puflin clubbing & Vj-ing, pentru cæ deja gustæm din beneficiile globalizærii,puflin din toate astea, øi gata, avem o lucrare de artæ contemporanæromâneascæ pursînge. În România sînt foarte puflini artiøti care chiar au ceva despus pe niøa asta, de artæ politicæ, niøæ care de fapt la noi este o majoritate. Celmai bun exemplu este expoziflia recentæ de la deschiderea MNAC-ului cu artiøtiicare iubeau sau nu palatul lui Ceauøescu. Cîfli din artiøtii tineri care au expus atuncierau interesafli de Casa Poporului înainte ca Ruxandra Balaci, curatorul acesteiexpoziflii, sæ-i înøtiinfleze de subiectul expoziflieifl Cîfli erau interesafli desubiectul în sine øi cîfli au zis cæ nu pot pierde o aøa ocazie, sæ fie într-o expoziflie„internaflionalæ“ de proporfliifl Oricum, mæ enerveazæ din principiu ideea de lucrarede artæ comandatæ, lucrare fæcutæ dupæ o temæ datæ de curator, îmi aduce amintede compunerile din øcoala generalæ. Cum adicæ sæ-fli dea cineva teme degîndirefl Ai væzut expoziflia?– Nu am væzut nici mæcar clædirea.– Pæi dacæ tot eøti aici, poate îfli faci timp sæ treci sæ o vezi. Cu ocazia asta veziøi MNAC-ul.SIT: CINEMATOGRAFUL LIRASUBIECT DE DISCUfiIE: REALITATE & FICfiIUNELa ultimul loc de întîlnire am mers împreunæ. Øi fiindcæ nu apucasem sæ vædStrælucirea eternæ a minflii neprihænite, cu Jim Carrey øi Kate Winslet, am ziscæ trebuie sæ mergem sæ-l vedem la cinematograful Lira. Am intrat pe uøile carepæreau mai degrabæ ale unui chioøc alimentar 2 într-un hol întunecat øi doar mirosulinconfundabil de popcorn præjit m-a fæcut sæ realizez cæ sînt de fapt într-uncinematograf. Am cerut douæ bilete la film øi vînzætoarea de bilete, care era øicea din spatele tejghelei cu floricele, øi cea care rupea biletele la intrarea în sæli,ne-a mæsurat din cap pînæ în picioare, în special pe Ioana, care de data asta seîmbræcase destul de ciudat, într-un fel de fustæ neagræ din piele, bombatæ ca ominge øi scurtæ pînæ dupæ genunchi, cu o geacæ tot din piele neagræ, cu gulerca de pæpuøæ øi croialæ bombatæ, cu cusæturi foarte mari, care fæceau ca întreagacostumaflie sæ aducæ a minge de baseball. Ni s-a spus cæ va trebui sæ mai aøteptæmclienfli, pentru cæ nu dæ drumul la peliculæ doar pentru douæ persoane,cæ nu-øi scoate banii.Cum tot aveam vreme de pierdut øi ignorînd faptul cæ s-ar putea sæ nu mai vinænici un client øi sæ nu mai vedem nici un film, ne-am aøezat în holul întunecatpe o canapea minusculæ din piele roøie, cu nasturi mari îmbræcafli tot în pielepalace. How many of the young artists who exhibited then were really interestedin Casa Poporului before Ruxandra Balaci, the curator, announced to themthe subject of the exhibition? How many of them were interested in the subjectand how many thought they could not miss such an opportunity to be part of abig international exhibition? Anyway I totally dislike the idea of a commissionedwork of art, after a theme given by the curator, it reminds me of the compulsoryessays in gymnasium. Have you seen the exhibition?– I haven’t seen even the building yet.– Well, if you’re here, maybe you’ll make some time and go to see it. So you’llsee the MNAC too.LOCATION: LIRA CINEMASUBJECT: REALITY & FICTIONWe went together to the last meeting place. And since I haven’t seenThe Eternal Sunshine of the Spotless Mind with Jim Carrey and Kate Winslet,we decided to go see it together at the Lira movie theatre. We entered a darkpassage way through the doors of something that seemed rather to be a localshop 2 and only the unmistakable smell of fresh popcorn made me realize I wasinside a movie theatre. We asked for two movie tickets and the ticket seller whowas also the popcorn vendor and the woman tearing up the tickets when enteringthe cinema hall, looked at us up and down, especially at Ioana. This timeshe had a bizarre outfit. A black leather skirt, rounded up like a ball, short upto the knee, with a black leather jacket, a doll-like collar and bulging cut,with very big seams that made the entire costume look like a black baseball.We were told we had to wait for some more customers because she wouldn’tlet the picture begin for only two persons, she would lose money this way.Since we had time to lose and ignoring the fact that maybe no customer wouldshow up and therefore we wouldn’t see any movie, we sat down in the darkhallway, on a tiny red leather sofa, with big buttons covered in red leather.Only when seated did I notice that on her head, Ioana had a sort of cover,like those you put on your eyes when you sleep and don’t want any light tobother you, made of white satin on which it was written with silvery rhinestonesin capital letters, DREAM. All round, the cover was hemstitched with a thinblack strap and was fixed on the head with a pale pink lace band. She waswearing it nonchalantly, as if she had just got out of bed. Other strange accessorieswere the white suede gloves, like those protection gloves worn by motorcycledrivers. I won’t even mention the shoes, but they were matching thewhole outfit perfectly.– Can you believe a movie theatre is bankrupt?– This one?– Yes. It’s deserted most of the times, but I like it very much because it is thesmallest multiplex cinema I’ve ever seen. There are a few rooms, I’ve only beeninside four until now, in which movies are projected simultaneously to maximum20 people. The smallest room, somewhere in the basement, only has tenseats. Nobody knows how many projection rooms there are in total, but thereare a lot of rumours about that, such as if you know the right person you cansee prohibited movies.– You mean porn?– Not necessarily, you can rent those, isn’t it? Homemade movies made by allkinds of individuals crazy about domestic masochism. If there are “directors”like that, why shouldn’t there be public for it?– Have you seen any of these movies?– No, I only heard there are such movies. Once, late in the night, I was passingby, I saw light and entered. In the hallway, some dubious individuals hurrieddown the winding stairways, leading to the basement room. The seller wasquite disconcerted and told me it was a private audition, that I didn’t have an48

galerieroøie. Abia dupæ ce ne-am aøezat am observat cæ pe cap Ioana avea un fel deacoperitoare, din aceea pe care o pui în timpul somnului pe ochi ca sæ nu-fliintre lumina, dintr-un satin alb pe care scria cu strasuri argintii, cu majuscule,DREAM. De jur-împrejur, acoperitoarea era tivitæ cu o bandæ subflire neagræ,iar pe cap se prindea cu o cordeluflæ dantelatæ de culoare roz-pal. O purta cunonøalanflæ, de parcæ tocmai se trezise din pat. Alte accesorii dubioase eraumænuøile din piele întoarsæ albe, din acelea de protecflie pe care le poartæ sportiviiîn cursele de motociclism. Despre pantofi nu mai pomenesc, dar se asortauperfect întregii flinute.– Îfli vine sæ crezi cæ un cinematograf poate fi falimentar?– Æsta?– Da. Este mai mereu pustiu, dar îmi place foarte mult pentru cæ e cel mai miccinematograf multiplex pe care l-am væzut vreodatæ. Sînt cîteva camere, nu amfost decît în patru pînæ acum, în care se proiecteazæ simultan filme unui numærmaxim de douæzeci de persoane. Cea mai micæ cameræ, situatæ undeva la subsol,are doar zece scaune. Nimeni nu øtie exact cîte sæli de proiecflie sînt în totaløi sînt tot felul de poveøti pe tema asta, cum cæ dacæ øtii persoana potrivitæ poflivedea filme interzise.– Porno?– Nu neapærat, pe alea le pofli închiria, nu? Filme fæcute acasæ de diverøi indivizipasionafli în ale masochismului casnic.Dacæ existæ astfel de „regizori“, de ce nuar exista øi public?– Ai væzut vreunul?– Nu, dar am auzit cæ existæ. O datæ amvenit noaptea tîrziu, am væzut luminæ øi amintrat. În hol, niøte dubioøi se græbeau sæcoboare pe scara întortocheatæ, care ducespre sala de la subsol. Vînzætoarea eracam dezorientatæ øi mi-a spus cæ e o audiflieprivatæ, cæ nu am invitaflie øi cæ nu potsæ intru. Atunci am cerut o pungæ cu popcornøi mi-a zis cæ nu-mi vinde pentru cæce a mai ræmas a fæcut pentru acasæ. Astam-a fæcut sæ mæ simt ca acasæ, sæ-mi imaginezcæ cinematograful æsta poate fi casamea. Hai sæ îfli aræt ceva.Am intrat într-o cameræ întunecatæ, nu prea mare, dar foarte înaltæ. Cineva înghesuisepe cîteva niveluri abrupte niøte canapele pe colfl, din acelea foarte voluminoasedintr-un material oribil, gri cu desene geometrice de culoare albastræ.Într-un colfl luminat discret, probabil gîndit ca un fel de separeu, alte fotolii masiveîmbræcate în acelaøi material oribil. N-am rezistat sæ nu mæ duc mai aproapesæ væd tablourile de pe perefli. Înræmafli în sticlæ erau cîfliva monøtri sacri ai cinematografului,în cîteva scene devenite în timp iconuri, cum ar fi Uma Thurmanbrunetæ în fafla unui milkshake. Fotografia era semnatæ cu ceea ce pæreaa fi autograful actriflei. Toate portretele erau de altfel flamboaiant øi meticulossemnate în colflul din dreapta jos.Prin podeaua transparentæ a ringului de dans pîlpîiau zeci de luminifle roøii øi verzi.Pereflii tapetafli cu oglinzi îfli tæiau respiraflia, adæugînd puflin efect halucinantîntregii atmosfere. Chiar pe ringul de dans, lîngæ oglinzi, zæceau depozitate douæbirouri voluminoase din lemn masiv, tipic ceauøiste. Birourile masive reflectateîn oglinzile disco aveau un aer uøor pervers, comunist øi pervers în acelaøi timp.invitation and could not enter. Then I asked for a pop-corn bag and she told meshe wouldn’t sell it to me, because she wanted to bring home the leftovers.That kind of made me feel at home, imagine that this movie theatre could bemy home. Let me show you something.We entered a dark room, not very big but very high. Someone had crammedon several levels some very bulky corner sofas, made of an awful material, greywith blue geometrical patterns. In a discreetly lighted corner, a sort of booth,were some other big armchairs covered in the same horrible cloth. I couldn’thelp getting closer to observe the pictures on the wall. Framed in glass, therewere some of the biggest stars of the cinema, in scenes that became iconsin time, such as a dark-haired Uma Thurman in front of a milkshake. The photowas signed with something that seemed the actress’s autograph. All the portraitswere meticulously and flamboyantly signed in the right down corner.Tens of red and green tiny lights were flickering through the transparent floorof the dancing ring. The walls covered in mirrors took your breath away addinga hallucinatory effect to the whole atmosphere. Right on the dancing ring, nearthe mirrors, two bulky wooden desks typical of the Ceauøescu era were abandoned.The massive desks reflected in the disco mirrors had a slight pervert air,communist and pervert at the same time.– It used to be a kind of bar, night club and morning cafe here, but as you cansee it didn’t hold out and went bankrupt. It’s interesting that nobody botheredto replace the decoration, and it stayedon just as it was initially built. You havethe feeling you enter a museum hall,mortuary room and worship space all inone, don’t you think?– It looks so deserted. As if somethingsuddenly happened and people ran desperatelyaway. I feel like a detectivearchaeologist.– It’s scary indeed. Let’s go.– I wonder why it went bankrupt?[On the last row came the followingimages: a Victorian curtain, made of bluevelvet with thin black stripes, a photowith a stranded jelly fish on the shore,clipped from a magazine promotinga British photography contest, an eye cover for sleeping in white satin, andbeside it is written, “here is the access ticket to the realm of latent desires”,a silvery chain with a silvery coin, silvery key and a golden hen claw hangingfrom it, from V. Westwood, a mauve and medicinal pink and black shoe, genreRomanian ’80s, very sexy, with Apaca-like 3 reminiscences, from Venera Arapu,published in Elle, Sept. 2004, the word “interview” on a very small cardboard,written in black permanent marker, and a photocopied sheet of paper withdrawings featuring a magpie, an owl and a rose branch.Up on the ceiling, the black shadow of a chandelier is crossed diagonallyby two parallel neon lights.]– I don’t know. Maybe it’s the location, which is a little isolated, even if closeto the centre. It seems that the movieplex is in a sort of clinical death and survivesonly due to the oxygen pumped by the state. Since they don’t havemoney to buy new films, they make up their program with leftovers from othermovie theatres, which are economically healthy. What is not needed anymoreis sent to Lira trash bin.49

Aici a fost un fel de bar, club de noapte øi cafenea matinalæ, dar dupæ cum vezinu a rezistat øi a dat faliment. Interesant e cæ nimeni nu s-a mai sinchisit sæ deadecorul jos øi a ræmas aøa cum l-au construit iniflial. Ai impresia cæ intri într-o salæde muzeu, cameræ mortuaræ, loc de cult, nufl– Pare atît de pæræsit. Parcæ s-a întîmplat ceva dintr-o datæ øi oamenii au fugit careîncotro. Mæ simt ca un arheolog-detectiv.– Da, e înfricoøætor. Hai sæ mergem de aici.– De ce oare a dat falimentfl[Pe ultimul rînd sînt înøirate urmætoarele imagini: o draperie victorianæ din pluøbleu-pal cu dungi negre subfliri, verticale, o fotografie cu o meduzæ eøuatæ laflærm, decupatæ dintr-o revistæ de promovare a unui concurs de fotografie britanic,o acoperitoare de ochi pentru dormit din satin alb, lîngæ care scrie: „iatæbiletul de acces spre tærîmul næzuinflelor latente“, un lanfl argintiu de care atîrnæo monedæ argintie, o cheie argintie øi o ghearæ de gæinæ din aur, de laV. Westwood, un pantof mov cu roz medicinal øi negru gen ’80 românesc,foarte sexi, cu reminiscenfle Apaca 3 , de la Venera Arapu, apærut în Elle, sept.2004, cuvîntul „interview“ pe un carton minuscul scris cu marker negru øi ofotocopie cu desene reprezentînd o coflofanæ, o bufniflæ øi o ramuræ detrandafir.Deasupra, pe tavan, umbra neagræ a unui candelabru este tæiatæ în diagonalæde douæ neoane paralele.]– Nu øtiu, de vinæ o fi locul, care e destulde izolat, chiar dacæ e în centru. Se parecæ øi cinematograful este într-un fel demoarte clinicæ, mai supraviefluieøte doardin cauza oxigenului pompat de la stat.Fiindcæ nu au bani sæ aducæ filme noi, îøifac programul din ceea ce primesc de lacelelalte cinematografe, care sînt sænætoaseeconomic. Ce nu mai merge acoloe trimis la groapa de gunoi Lira.– Un fel de cimitir al filmelor.– Mi se pare trist cînd un film ajunge aici.– Pur øi simplu, în timp de cîteva sæptæmînie scos din uz øi adus aici sæ-øi tragæsufletul, dupæ care pleacæ mai departe.– Unde mai departefl Credeam cæ pleacæ direct la gunoi.– Nu cred cæ se aruncæ. Ar fi ciudat sæ arunci pelicula, nufl Probabil cæ se recicleazæøi se face material plastic.– Nu cred, e toxicæ.– Poate îi dau foc într-un tomberon în spatele cinematografului. Øi aøa polueazæ.– Ar fi interesant sæ urmæreøti traseul unui film, de la scrierea scenariului pînæ lafilmare, montaj øi distribuflie, de la perioada de glorie pînæ la decæderea totalæ, dintomberonul de la cinematograful Lira.– Toate drumurile duc la Lira!– A sort of movie cemetery.– It’s kind of sad when a movie gets here. After several weeks it is out of useand it gets here to take a breath, and then moves forward.– Forward wherefl I thought it goes straight to the garbage.– I don’t think they throw it away. It would be strange to throw away the filmroll, isn’t itfl Probably it is being recycled and turned to plastic.– I don’t think so, it’s toxic.– Maybe they burn it in the back of the theatre. It’s polluting either way.– It would be interesting to follow the trajectory of a movie, from the writing ofthe screen play to the footage, editing and distribution, from its glorious era tothe total decadence, inside of a garbage bin in the back of Lira movie theatre.– All roads lead to Lira!When finally some lost customers showed up in the doorstep, more exactly twocouples, we sprang towards them to ask what movie they were going to.They said something about Angelina Jolie and Alexander and, realizing wewere outnumbered and the movie would have been chosen by them, we triedto convince them to go see The Eternal Sunshine of the Spotless Mind.If in the beginning Ioana begged them to change their option, now she almostcommanded them to see this movie which was better than Alexander, thatAlexander’s story could be found in any history book and so on and so forth.Unless the ticket seller didn’t decide in the last minute, not out of compassionfor two patient customers like us who had waited half an hour for the arrivalof other customers, but because she had already seen Alexander at home, ona DVD and thought it was stupid, thatthe six of us would see The Eternal...,probably it would have ended withswearing from both sides.And because the projector from roomno. 4 had broken, we had to waitfor another half hour until they movedthe film role to the basement, in anotherroom. I’ll never forget that big and terrifyingaluminium wheel, through whichyou could see the barren denuded film,oil black with green-bluish reflexes.The man from the technical departmentwas simply rolling it in the hallwaybefore our eyes and I felt like I was ina Chinese restaurant where the cookbrings before you the snake alive, for you to know what you are going to eat.Before exiting, I reminded Ioana about the initial reason of our meeting,the discussion about reality & fiction.– What do you think this was?Cînd, într-un final, au apærut pe uøa de la intrare cîfliva clienfli rætæcifli, mai precisdouæ cupluri, am flîønit înspre ei sæ-i întrebæm la ce film merg. Pomeneau cevade Angelina Jolie øi Alexandru øi dîndu-ne seama cæ eram în minoritate, pentrucæ lor, fiind patru, li s-ar fi dat drumul la peliculæ, am încercat sæ-i convingemsæ meargæ la Strælucirea eternæ a minflii neprihænite. Dacæ la început Ioana îiimplorase sæ-øi schimbe opfliunile, acum mai cæ le ordona sæ vadæ filmul æsta50

galeriecare, calitativ, era peste Alexandru, cæ povestea lui Alexandru o pot gæsi øi încærflile de istorie øi aøa mai departe.Dacæ vînzætoarea nu ar fi decis în ultimul moment, nu din compasiune pentruniøte clienfli ræbdætori ca noi, care aøteptaseræ o jumætate de oræ sosirea altorclienfli, ci pentru cæ væzuse øi ea acasæ, pe DVD, Alexandru øi i se pæruse o prostie,sæ mergem tofli øase la Strælucirea eternæ…, probabil cæ totul s-ar fi terminatcu înjuræturi de ambele pærfli.Øi pentru cæ proiectorul din sala patru se stricase, a trebuit sæ aøteptæm altæ jumætatede oræ pînæ au mutat rola de film la subsol, în altæ cameræ. Nu o sæ uit niciodatæroata aceea mare øi terifiantæ cu cadru din aluminiu prin care se vedea peliculadespuiatæ, de culoarea pæcurei cu reflexe verzi-albæstrui. Omul de la tehnic odædea pur øi simplu de-a dura pe hol prin fafla ochilor noøtri øi m-am simflit caîntr-un restaurant chinezesc unde bucætarii îfli aduc mai întîi øarpele viu, ca sæøtii ce urmeazæ sæ mænînci. La ieøire, i-am reamintit Ioanei de motivul iniflial alîntîlnirii noastre, de discuflia despre realitate & ficfliune.Notes:1. Jeanette Winterson, in Art Objects – essays on ecstasy and effrontery, London,Johnathan Cape Random House, 1995, p. 71.2. Where everything is sold, from food to socks and electric home appliances. The localshops, located on the building’s ground floors are here before the supermarkets.The new malls represent for these small family businesses a real threat in the nextfuture.3. Apaca was in communist times a clothing factory that held in Bucharest a monopolyon women clothes industry, providing a unique style, quite dull and uniform.It still exists but produces clothes in lohn system.– Øi ce fli se pare cæ a fost asta?Traducere din englezæ de Maria FarcaøNote:1. Jeanette Winterson, in Art Objects – essays on ecstasy and effrontery, London, Jonathan Cape RandomHouse, ediflia 1995, p. 71.2. Unde se vînd de toate, de la alimente la øosete øi electrocasnice. Chioøcurile, situate la parterulblocurilor, au existat înaintea supermarketurilor, iar noile mall-uri constituie pentru aceste mici afaceride familie o ameninflare realæ în viitor.3. Apaca era pe timpul lui Ceauøescu o fabricæ de confecflii din Bucureøti. Deflinea oarecum monopolulhainelor pentru femei, iar stilul era unul tipic pentru acele timpuri, cuminte, muncitoresc øi cu materialede proastæ calitate. Fabrica a reuøit sæ supraviefluiascæ tranzifliei, producînd haine în sistem lohn.Cîteva precizæri suplimentare:– Stuart Aarsman nu este un personaj real, ci unul fictiv, realizat prin contopirea celor cinci biografiifictive trimise artistei de Falke Pisano, curatoarea expozitiei Evaluæri lunare de la Ellen de Bruijne Gallery,Amsterdam, actualmente masterand la Jan van Eyck Academie, Maastricht. Prin urmare, interviulnu a avut loc niciodatæ.– Traducerea interviului, realizatæ de Maria Farcaø, s-a fæcut de fapt din românæ în englezæ, øi nu invers.– Cele trei situri existæ în realitate øi sînt situate în Bucureøti. Descrierea lor este în mare parte corectæ,cu urmætoarele excepflii: sala de sport nu are douæ intræri, una pentru public øi cealaltæ pentru sportivi,ci doar un singur culoar; pe insuliflæ nu existæ nici un amfiteatru din marmuræ, nu existæ tufe de trandafirisælbatici øi nici arcada din beton de la intrare în stil grecesc; în ceea ce priveøte cinematograful Lira,nu existæ poveøti cu filme proiectate pe ascuns, iar sælile au minimum cincizeci de locuri.– Întîlnirile de pe dig, cu ciobanul bætrîn, cîinii turbafli øi copiii fligani, sînt reale. Excepflie face povesteabætrînului. Reale sînt øi poveøtile din cinematograful Lira, cu aøteptarea clienflilor, negocierea pentruvizionarea filmului dorit øi transportul rolei de film prin holul cinematografului, de cætre omul dela tehnic.– Vestimentaflia artistei pe parcursul interviului a fost inspiratæ din urmætoarele colecflii: în sala de sport,As Four, sezonul toamnæ/iarnæ 2005; pe dig, Stella McCartney, sezonul toamnæ/iarnæ 2004; în cinematografulLira, Rei Kawakubo, Comme des Garçons, sezonul primævaræ/varæ 2005.– Cele douæ întrebæri care i-au fost puse de Stuart artistei, dacæ s-a gîndit vreodatæ sæ evalueze viseleøi dacæ percepflia nu se schimbæ în timp, au fost puse în realitate de Julia van Mourik, fost executiveeditor la revista RE- øi una dintre organizatoarele evenimentelor Lost & Found din Amsterdam,în care se încerca prezentarea artiøtilor øi a proiectelor într-un cadru informal, lipsit de rigiditatea uneigalerii de artæ contemporanæ.– Peretele øi imaginile de pe perete care apar inserate în cele trei capitolele sînt reale, fiind situate înstudioul artistei.– Umbra neagræ a candelabrului tæiatæ oblic de douæ neoane paralele nu este situatæ în atelierul artistei,ci în sediul add-ului, o organizaflie nonprofit specializatæ în marketing cultural, iar umbra este ointervenflie a artistei în acel spafliu, situat de asemenea în Bucureøti.– Copyright-ul fotografiilor din interviu aparfline în totalitate autorilor lor.– Structura øi formatul interviului au fost inspirate din RE- o revistæ despre o singuræ persoanæ, în specialdin numerele 9, despre John, øi 10, despre Claudia.– Textul a fost scris de Ioana Nemeø.Some supplementary specifications:– Stuart Aarsman is not real. He is a fictional character made of several fictive biographiessent to the artist by Falke Pisano, the curator of Monthly Evaluations exhibitionfrom Ellen de Bruijne Gallery, Amsterdam. She is currently an MA student at Jan vanEyck Academie, Maastricht. Therefore the interview never took place.– The translation of the interview was made by Maria Farcaø from Romanian to Englishand not the other way around.– The three locations actually exist and are situated in Bucharest. Their description ismostly accurate, with the following exceptions: the sports hall does not have twoentrances, for the public and for the sportsmen, but only one long corridor; on the littleisland there is no marble amphitheatre, no wild roses bushes and no concreteGreek-like arcade at the entrance; as for Lira cinema theatre, there are no stories withforbidden movies and the cinema halls do have more than fifty seats.– The dam meetings with the old shepherd, the maddened dogs and gipsy children areall real. In Lira movie theatre, the waiting for more clients, the negotiations to see thepreferred movie and the transport of the film role through the cinema hall by the technicalman are actually true.– During the interview the artist was dressed with clothes inspired by the following fashioncollections: As Four, Fall 2005 in the sports hall, Stella McCartney, Winter 2004 onthe Crîngaøi dam and Rei Kawakubo, Comme des Garçons, Spring 2005 in Lira cinematheatre.– The two questions that Stuart addressed to the artist, if she ever thought of evaluatingdreams and if perception doesn’t change in time, where actually addressed by Juliavan Mourik, ex-executive editor at RE- magazine, and one of the organizers of Lost &Found evenings in Amsterdam. These events try to present the artists and their worksin a more casual & friendlier atmosphere, without the formality of a contemporary artgallery.– The wall and the pictures glued on it that appear inserted in the interview are real andlocated in the artist’s studio.– The black shadow of the chandelier diagonally crossed by the parallel neon lights isnot located in the artist’s studio but in add office – a non-profit organisation specializedin cultural marketing, and the shadow is an intervention of the artist in this space,located in Bucharest.– The copyright of all photos in the interview belong entirely to their authors.– The structure and form of the interview were inspired from RE- a magazine about oneperson, especially no. 9 about John and no. 10 about Claudia.– The interview was written by Ioana Nemeø.51

Energii neutilizateInterviu cu artistul Florin Tudor, de Mihnea MircanUnitæfli de locuire, CIAC øi Fundaflia Culturalæ Toaca, Studioul Toaca, Bucureøti,15–27 martieMONA VÆTÆMANU øi FLORIN TUDOR lucreazæ împreunæ din anul 2000. Rezidenfle la USF Bergen (2005),Kunstlerhaus Buchsenhausen, Innsbruck (2004), Muzeul Ludwig, Budapesta (2003). www.exapes.orgÎn Unitæfli de locuire, expoziflia de la Centrul Internaflional de Artæ Contemporanæ (Bucureøti),Mona Vætæmanu øi Florin Tudor construiesc imaginea unui oraø disonant, fracturatîntre straturi temporale øi utopii contradictorii. Bucureøti, Constanfla, Bergen sauTrento sînt cîteva dintre etapele acestui studiu comparat despre transformarea urbanæøi despre ce se pierde în acest proces. O discuflie cu Florin Tudor despre urgenfle øi soluflii,utopie øi cinism, arhitectura care de-natureazæ øi arhitectura ca interfaflæ între colectivitateøi ideologie.Mihnea Mircan ¬ Am væzut expoziflia voastræ de la CIAC marcat de filmul pe care l-aflifæcut la Bergen øi îl montafli acum, remake-ul dupæ La pluie [Ploaia] de Marcel Broodthaers,în care încerci sæ desenezi din memorie un bloc comunist øi ploaia øterge continuucerneala. Eøecul memoriei în raport cu oraøul sau neputinfla de a corela fragmentele urbanemi s-a pærut o cheie de lecturæ pentru mai multe lucræri din Unitæfli de locuit.Florin Tudor fl Proiectul de la Bergen a pornit de la un efort de a ne aminti stratul interbelicdin arhitectura Bucureøtiului, care se transformæ încet în ruinæ. Încercam sæ îlinventariem, sistematic, din memorie. Ne-am învîrtit în gol o sæptæmînæ, nereuøind sæfinalizæm gestul. Era un fel de nostalgie pateticæ øi ne-am dat seama cæ lucræm de faptcu trauma – astfel am trecut progresiv la ideea de a desena blocuri comuniste. Rezidenflade la Bergen însemna pentru noi øi o schimbare importantæ de context, era un gol dememorie ce ne-a permis sæ ne proiectæm altfel, din punct de vedere afectiv, acele locuriøi blocuri. Din ideea iniflialæ, cumva absurdæ, a desenului din memorie øi din schimbareade context a apærut pe parcurs soluflia citatului dupæ Broodthaers. Memoria sauneputinfla ei e o cheie de lecturæ, alæturi de fragilitatea istoriei personale: proiectul e oconsecinflæ a travaliului de memorie din lucræri anterioare.¬ Din acelaøi punct de vedere al memoriei urbane, Persepolis mi se pare o panoramæa oraøelor, o încercare de a face vizibilæ istoria lor în flesætura locurilor. Blocul din Iaøi e printrecele mai elocvente exemple de suprapunere a straturilor temporale în locuirea postcomunistæ.fl În Persepolis am lucrat pe ideea de oraø în oraø, de oraø multiplu, pornind de la diversitateamodurilor de ocupare a spafliului, mai întîi în Bucureøti øi apoi în alte locuri.Blocul din Iaøi era un exemplu foarte clar de arhitecturæ comunistæ colonizatæ de locataridupæ revoluflie; de multe ori încercæm însæ sæ facem vizibilæ istoria în locuri unde e maipuflin evidentæ. Dacæ în acea fafladæ de bloc comunist vezi istoria ultimilor 15 ani în felulîn care locatarii au încercat sæ „upgradeze“ condifliile în care træiesc, fiecare pentru eløi indiferent la consecinfle, situaflia se repercuteazæ în ansamblul oraøului øi se vede înfelul în care se organizeazæ el acum, nu dupæ reguli urbanistice în sensul clasic. E unurbanism spontan, condiflionat social øi financiar, vizibil în ghetourile comuniste moøtenitedin anii ’70 øi ’80, unde fiecare încearcæ sæ se adapteze la noul context, dar øiîn noile ghetouri rezidenfliale, cum e zona Hotelului Persepolis ori ansamblulFALLOW ENERGIESAn interview with the artist Florin Tudor by Mihnea MircanLiving Units, ICCA and Cultural Foundation Toaca, Toaca Studio,Bucharest, 15–27 MarchMONA VÆTÆMANU and FLORIN TUDOR hare worked together since2000. They had residences at the USF Bergen (2005), KunstlerhausBuchsenhausen, Innsbruck (2004), Ludwig Museum, Budapest (2003).www.exapes.orgIn Living Units, their show at the International Center for ContemporaryArt (Bucharest), Mona Vætæmanu and Florin Tudor articulate the imageof a dissonant city, fractured between temporal strata and divergent utopias.Bucharest, Constanfla, Bergen or Trento are a few phases in thiscomparative study of urban transformation and of what is lost in the process.Mihnea Mircan talks here with Florin Tudor about emergencies andsolutions, utopia and cynicism, architecture that de-natures and architectureas interface between collectivities and ideology.Mihnea Mircan ¬ I saw your show at ICCA thinking persistently of thefilm you have shot in Bergen and are now editing, the re-enactmentof La pluie by Marcel Broodthaers in which you draw from memorya communist block and rain continuously erases the ink. I thought thatthe failure of memory in relation to the city, the incapacity of fittingtogether urban fragments applies to more projects presented in LivingUnits.Florin Tudor fl The Bergen project started off as an effort to remember thearchitecture created in Bucharest between the two World Wars,a layer in the history of the city which is slowly turning to ruin. We weretrying to make a systematic inventory of those buildings, from memory.We went in circles for over a week, unable to finalize the gesture. It feltlike a combination of pathos and nostalgia and we eventually realized wewere actually dealing with trauma – so we progressively switched to theidea of drawing communist blocks. The residency in Bergen also meant forus an important change of context, it was a memory void that allowed toproject differently, from an affective standpoint, those places and blocks.From the somewhat absurd initial idea of drawing from memory and fromthis change of context appeared the solution of the Broodthaers quote.Memory or its breakdown is an interpretive key, alongside the vulnerabilityof personal history: the film is to a certain extent a consequence of theeffort of remembering deployed in previous projects.¬ From the same viewpoint of urban memory, Persepolis reads likea panorama of cities, an attempt to make their history visible in the complicatedlayering of places. The block in Iaøi ranks among the mostexplicit instances of post-communist dwelling, in the way different temporalstrata overlap.fl In “Persepolis” we have worked, in Bucharest and then in other places,with the idea of the city-inside-the-city, of multiple city, starting from thediversity of ways in which space is occupied. The block from Iaøi was avery clear example of communist architecture colonized by dwellers afterthe revolution, but we often try to make history visible in places where itis less obvious. If on that façade in Iaøi you can see the history of the last15 years in the way inhabitants have attempted to upgrade their livingconditions, each for him- or herself and oblivious to consequences, the situationcan also be traced in the whole of the city, in the way the citystructures itself now, indifferent to the classic rules of urbanism.MIHNEA MIRCAN este curator la Muzeul de Artæ Contemporanæ, Bucureøti.MIHNEA MIRCAN is a curator at the Museum of Contemporary Art in Bucharest.52

scenaMona Vætæmanu and Florin TudorLiving Units, images from the project (2004 – ongoing). Innsbruck (2004), Filingsfjord, Bergen (2005), Bergen (2005), Filingsfjord, Bergen (2005)53

Mona Vætæmanu and Florin TudorPersepolis, images from the project (2001 – ongoing). Bucharest, 2003„La Mesteceni“, unde arhitectul a încercat ceva foarte optimist, dar cumva desprins denevoi sociale øi lipsit de o viziune de ansamblu asupra oraøului. Ceva asemænætor încercaseøi cu zece ani înainte, pe Victoria Socialismului, sub o altæ ideologie – acum lucrapentru consumism, dar e pînæ la urmæ acelaøi tip de ratare. Nouæ Bucureøtiul ne lasæo imagine linearæ, se simte o continuitate care trece dincolo de ideologie. Sau poateo legæturæ perversæ între fracturæ øi continuitate, ca øi cum varianta de modernism impusæde comunism a fost adoptatæ, s-a integrat sau s-a dizolvat în societate, astfel încît urmætorulval progresist a clædit peste ea øi a preluat-o total. Ca øi cum comunismul ar fipregætit terenul pentru realizarea noii economii liberale. În zonele depopulate, goale,vezi cum apare spontan un fragment urban din altæ parte, oraøul se repetæ în alt loc,o situaflie se reproduce în altæ zonæ, færæ ca sæ aibæ cineva senzaflia cæ ceva se pierde.Noi am prins ultimii 10 ani din comunism øi primii 15 din chestia asta nouæ, teoreticdouæ etape distincte, rupte. Dar Bucureøtiul e locul perfect pentru aceste moduri fracturatede ocupare a spafliului øi sentimentul nostru e cæ asta se întîmplæ dintotdeaunaaici, asta e funcflia matematicæ prin care oraøul progreseazæ: ceva dispare øi se reface,Ours is a spontaneous urbanism, financially and socially conditioned, visiblein the communist ghettos we have inherited from the ’70s and ’80s,where everybody is trying to adapt to the new context, but also in thenew residential ghettos, like the area where Hotel Persepolis is located orthe “La Mesteceni” district, where the architect sought something reallyoptimistic. Yet the same architect had sought something similar ten yearsbefore, on the Victory of Socialism Boulevard, under a different ideology –now he was working for consumerism, but the end result is the same kindof failure. Essentially, the impression we get from looking at Bucharestis linear, we perceive a kind of continuity that goes beyond ideology.Or perhaps a perverse bond between disruption and continuity, as if thetype of modernism imposed by communism was adopted – it dissolvedand became integrated into society, so that the next wave of progresstook it over and used it as a foundation. As if communism had preparedthe ground for performing the new liberal economy. In depopulated,empty areas, you can notice the spontaneous emergence of an urbanfragment that belongs elsewhere. The city reproduces itself in anotherarea, a situation is repeated in a different context, without anyone sensingthat something might be lost in the process. We have witnessed thelast ten years of communism and the first 15 of this new thing – two disconnectedphases, you would say. Yet Bucharest seems like the perfectspot for these fractured ways of space occupation, we believe that thishas happened throughout the history of the city and that this is the mathematicalfunction by which the city advances: something disappears andre-emerges, in identical shape, somewhere else. After the stagnation ofthe ’90s and the many blunders of the Bancorex type, things slowly startedto pick up, mainly because of the change in commissioner. If theblocks were commissioned by the state – hence the social failure – nowthe commission is economic and you can feel the difference. We spenda lot of time talking to young architects. In general they are still quiteutopian in the way they conceptualize the question of public space.A large part have graduated with projects dealing with urban healing,with reconstructing demolished buildings, with things that are eitherabsent or dysfunctional like an authentic public space in Bucharest, yetthe gap between these projects they would like to carry out and thosegenerated by the new economy is pretty large. The communist utopia– solving social problems on a mass scale – no longer exists but it has notbeen replaced by an alternative view on the vital functioning of a city andits inhabitants. That is probably one of the reasons for which the cityremains divided into ghettos and disparate fragments – eclectic architecture,modernism, socialist architecture of Soviet inspiration and residentialarea of American influence, the latter also dysfunctional as far asinfrastructure (both in the technical and the social sense) is concerned.Between these layers there is a close network of slits and breaks in thetexture of the city, which fuel the vitality you can still feel in the city, producinga kind of counter-geography which we study in Persepolis,a kind of gradual colonization of the lapses in urban tissue.¬ Another important question in your research is the way in whicharchitecture advances in nature – in the installation Consuming the Cityyou compare it to economy and draw an interesting parallel betweenserial architecture and the seriality of food.fl In Consuming the City we have started from the dual issue of consumption,in architecture and economy. We have worked the way economyprocesses nature, in several distinct phases. In Innsbruck, where theinstallation was first created, it was quite clear that each fallow plot ofland, located outside the city, was awaiting a new function – there is onlya small distance separating agriculture from a supermarket. There thecity is conditioned, perhaps more than in other cases, by geography.We have walked both ways of the valley and became aware that the cityand its satellites were striving to unite in a continuous tissue, to consumethe interstices separating them. We have imitated this dynamic process inthe installation now presented at ICCA – we have consumed and what wehave consumed became agglutinated and entered the installation.The diversity of food we have consumed was higher in Innsbruck than inBucharest, but after all it is false diversity, as things are perfectly serializedin the economic domain we have consumed. The same kinds of54

scenaMona Vætæmanu and Florin TudorPersepolis, images from the project (2001 – ongoing). Bucharest, 2003, Iaøi, 2004identic, în altæ parte. Dupæ stagnarea din anii ’90 øi gafele de tipul Bancorex, lucrurileau început încet sæ evolueze, în primul rînd din cauza schimbærii de comanditar. În cazulblocurilor comanditarul era statul, de aici eøecul social, or, acum comanda e economicæøi asta se vede. Noi discutæm foarte mult cu arhitecfli tineri, majoritatea sînt încæ destulde utopici în felul în care îøi pun problema spafliului public. O parte din ei øi-au datdiplomele pe proiecte de vindecare urbanæ, pe reconstrucflia locurilor demolate, pelucruri care lipsesc ori nu funcflioneazæ, cum ar fi un spafliu public autentic în Bucureøti,dar distanfla dintre aceste proiecte pe care ar dori ei sæ le realizeze øi proiectele generatede noua economie e destul de serioasæ. Utopia comunistæ – rezolvarea problemelorsociale în masæ – nu mai existæ, dar n-a fost înlocuitæ de o imagine nouæ desprecum funcflioneazæ vital un oraø øi locuitorii lui. Poate øi din cauza asta oraøul ræmîne împærflitîn ghetouri øi fragmente disparate – stratul eclectic, cel interbelic, cel socialist deinfluenflæ sovieticæ øi cartierul de vile de influenflæ americanæ, øi el nefuncflional ca infrastructuræ,nu doar în sens tehnic, ci øi în sens social. Iar între ele existæ o reflea strînsæde rupturi øi goluri, dar øi de energii øi posibilitæfli, care alimenpackagespack roughly the same the same kind of food. Our strategy wasto mimic the real economic process in our minor process – reproducing it,a little city of packages resulted, over which we have projected a filmabout the relation between architecture and nature. Serial consumption isan inverted copy of the dynamic of architecture, of the serial organizationof space. We have worked with engineering precision: there were a fewsmall gestures to be performed so that the packs would resemble blocks,it was a minute architectural process. We were expecting those seeingthe end result to interact with it as if it were an architectural model, evenif our purpose – duplicating the economic process – was rather performative.The situation became absurd in the documentary Landscape, whenwe returned with our object to the supermarket, the place it came frombut where it should not have existed anymore, being ejected out of economicusage.We have collected many instances of serial architecture, more or lessspectacular failures from Trento, Bolzano, Berlin, Bergen, Budapest,Dunaújváros, Constanfla or Iaøi. In Innsbruck or Bergen architecture situatesitself in opposition to the mountain or fjord, conceived as a definingelement. On the other side stands its human equivalent, the block– a monolith which functions like an outpost for further developmentsof the city. Returning to the installation, the city made of packages imitatesthe real city, since we imitated the economic process of takingnature into possession. When the empty pack is deprived of its economicmeaning, it acquires meaning in our process which generates theconsumption city.¬ I suggest we now turn to Il mondo nuovo, the performance alsofilmed in Innsbruck in which you re-enact the Giandomenico Tiepolopainting. I would like to insist on the question of utopia, as I rememberyou saying you distrust architecture that dispenses with utopia.fl Il mondo nuovo engages the utopian hope, the idea that somethingentirely new and perfect will rise from the empty building site, but alsoconnotes the theme of re-processing, of becoming integrated in a givencontext which contains a certain a certain unexploited vitality. The performancewas acted out by architects, artists and curators, all of them concernedwith the city, its fate and its transformations; each of them tookthis experience of staring into the empty building site in a very subjectiveway. I suppose architecture is such an important preoccupation for usalso because we are from the East and therefore quite used to utopia.We do believe in a kind of utopia even if it is obvious that it does not work– we ourselves disprove it. It is a sort of need that we constantly negotiate,we are always between utopia and cynicism. The hope for a newworld was present in Giandomenico’s painting, according to certain interpretationsthis new world is America, in opposition with Venetian decadence.Today there are no more new places to chart, so the new world islocated inside known territories. A lot of architects think along those linestoday: to channel the immense force which lurks inside the city.The architect has become the negotiator who discovers new territories.¬ This juxtaposition of utopia and cynicism, constantly testing eachother, reminded me of the film in which Buster Keaton is trying to builda house out of prefabricates, but someone has changed the numbers inthe installation kit, so that the instructions no longer correspond to theparts. It sounds like an adequate image of urbanism in Bucharest.fl Prefabricates for communist blocks had to bear an architectural motif.From a certain point onwards, in complete ideological and cultural confusion,architects were forced to use motifs derived from Brancusi’ssculptures, so that now you see many balconies decorated with The Gateof the Kiss. In such cases you realize that they had lost the installation kit,that they were working with ideological instructions which did not fit thecontext. Or perhaps they were working with more, contradictory kits– a historical one, a modernizing, socialist one, an aesthetic and an ideologicalkit. Another example of what is happening now in Bucharest is thefate of eclectic houses, resembling that of the rudimentary kiosks fromthe early ’90s. They are demolished and replaced by blocks, although theideology that generated blocks is obsolete. It is like a belated reflex ofthat by-gone stance, while the block seems to be the first reaction to theexistence of an empty plot of land, on which something must be built.55

Mona Vætæmanu and Florin TudorConsuming the City (2004), views of the installation at the International Center for Contemporary Art, Bucharest, photo: Florin Tudor, credit: the artists and ICCA56

scena57

teazæ probabil vitalitatea pe care o simfli în Bucureøti. E un fel de contrageografie pecare noi o studiem în Persepolis, un fel de colonizare treptatæ a lacunelor din flesutulurban.¬ O altæ problemæ importantæ pentru voi este modul în care arhitectura avanseazæ înnaturæ – în Consuming the City îl comparafli cu economia øi stabilifli un raport foarte interesantîntre arhitectura serialæ øi serialitatea hranei.fl În Consuming the City am pornit de la problema dublæ – în economie øi arhitecturæ –a consumului øi am încercat sæ lucræm în modul în care economia proceseazæ natura,în niøte etape foarte clare. La Innsbruck era foarte evident modul în care fiecare parcelæneocupatæ, încæ în afara oraøului, se pregætea pentru o nouæ funcfliune – de la agriculturæla un supermarket distanfla e foarte micæ. Oraøul este, acolo mai mult decît în altecazuri, condiflionat de geografie. Am mers în ambele sensuri ale væii øi am remarcat cæoraøul øi sateliflii lui încercau sæ se uneascæ într-o flesæturæ continuæ, sæ consume interstifliiledintre ei. Am încercat sæ imitæm dinamica asta în instalaflia de la Innsbruck, prezentatæøi la CIAC – am consumat, øi ceea ce am consumat s-a aglutinat øi a intrat în instalaflie.Diversitatea lucrurilor pe care le-am consumat e mai mare la Innsbruck decît laBucureøti, dar e o falsæ diversitate – pînæ la urmæ lucrurile sînt perfect serializate în zonaeconomicæ pe care am consumat-o noi øi aceleaøi ambalaje ambaleazæ aproape aceleaøitipuri de alimente. Strategia noastræ a fost sæ mimæm procesul real economic înprocesul nostru minor – refæcîndu-l, rezultatul a fost un oræøel, pe deasupra cæruia proiectæmfilmul despre relaflia dintre arhitecturæ øi naturæ. Consumul serial reproduce inversdinamica arhitecturii, care organizeazæ spafliul în mod serial. Am încercat sæ lucræm foarteinginereøte: erau mici gesturi care trebuiau fæcute pentru ca ambalajele sæ sugereze blocuri,era un miniproces architectural. Ne aøteptam ca acei care vedeau produsul final sæinteracflioneze cu el ca øi cum ar fi fost vorba de o machetæ de arhitecturæ, deøi scopulnostru – refacerea procesului economic – era mai curînd performativ. Situaflia devineabsurdæ în documentarul Landscape, cînd ne reîntoarcem cu obiectul nostru în supermarket,locul de unde provine, dar în care n-ar fi trebuit teoretic sæ mai existe, fiind scosdin uzul economic.Am colecflionat foarte multe exemple de arhitecturæ serialæ, eøecuri mai mult sau maipuflin spectaculoase de la Trento, Bolzano, Berlin, Bergen, Budapesta, Dunaújváros, Constanflasau Iaøi. La Innsbruck sau Bergen arhitectura se situeazæ în opoziflie cu muntelesau fiordul, perceput ca termen care defineøte. De cealaltæ parte e echivalentul lui uman,blocul, monolitul care funcflioneazæ ca avanpost pentru dezvoltæri ulterioare ale oraøului.Revenind la instalaflie, oraøul din ambalaje imitæ oraøul real, iar noi am imitat un felde proces economic, de luare în stæpînire a naturii. În momentul în care ambalajul gol,îøi pierde sensul economic, capætæ sens în procesul nostru care a generat oraøul de consum.¬ Îfli propun sæ vorbim acum despre Il mondo nuovo, performance-ul filmat la Innsbruckîn care citafli pictura lui Giandomenico Tiepolo. Aø vrea sæ insistæm pe ideea de utopie;te-am auzit spunînd cæ nu crezi în arhitectura care se dispenseazæ de utopie.fl Il mondo nuovo lucreazæ cu aøteptarea utopicæ, cu ideea cæ ceva cu totul nou øi perfectva ieøi din øantierul gol, dar øi cu ideea de reprocesare, de inserflie într-un contextdeja dat, care confline o anume vitalitate neutilizatæ. La performance au participat arhitecfli,artiøti øi curatori preocupafli de oraø, de transformærile øi soarta lui; fiecare a luatexperienfla asta, de a privi øantierul gol, într-un mod foarte subiectiv. Cred cæ arhitecturane intereseazæ atît de mult øi pentru cæ sîntem estici, deci sîntem destul de deprinøicu utopia. Credem într-un fel de utopie, deøi e evident – ne-o demonstræm chiar noi– cæ ea nu funcflioneazæ. E un fel de nevoie cu care negociem øi ne situæm permanentîntre utopie øi cinism. Speranfla într-o lume nouæ era øi în pictura lui Giandomenico, înunele interpretæri e vorba de America, în opoziflie cu decadenfla veneflianæ. Nouæ nune-au mai ræmas locuri noi de cartografiat, iar lumea nouæ se aflæ în interiorul teritoriilorcunoscute. Mulfli arhitecfli gîndesc acum aøa: sæ canalizeze forfla enormæ care e înMona Vætæmanu and Florin TudorIl mondo nuovo, still from the film, video, 16’, 200458

scena¬ Alæturarea asta între utopie øi cinism, care se testeazæ reciproc, îmi aminteøte de filmulîn care Buster Keaton încearcæ sæ construiascæ o casæ din prefabricate, doar cæ cinevaa schimbat numerele din kitul de asamblare øi instrucfliunile nu mai corespund pærflilor.Mi se pare o imagine adecvatæ a urbanismului din Bucureøti.fl În blocurile comuniste, prefabricatele trebuiau sæ poarte un detaliu architectural. Dela un anumit punct încolo, într-o confuzie culturalæ øi ideologicæ completæ, li s-a impusarhitecflilor sæ preia motive de la Brâncuøi, astfel încît multe balcoane sînt decorate acumcu „Poarta Særutului“. Aici începi sæ vezi cæ au pierdut kitul de asamblare, cæ aveauinstrucfliuni ideologice, care nu funcflionau în contextul respectiv. Sau poate cæ lucraucu mai multe kituri contradictorii, cel istoric, cel socialist-modernizator, cel estetic øi celideologic. Un alt exemplu pentru ce se întîmplæ acum în Bucureøti este soarta caseloreclectice, care seamænæ cu cea a SRL-urilor din anii ’90, dezafectate øi demolate. În locullor apare un bloc, deøi ideologia generatoare de bloc a dispærut. E un fel de reflex întîrziatal acelei atitudini, iar blocul pare sæ fie prima reacflie la existenfla unui teren gol, pecare trebuie construit ceva. În context aø spune cæ o primæ soluflie într-un master planpentru Bucureøti ar fi un tip de demers arhitectural care sæ lucreze cu stratul vechi aloraøului, cel eclectic, neoclasic, decadent, øi sæ construiascæ o formæ plecînd de acolo.Cei mai mulfli arhitecfli îøi evitæ trecutul, dærîmæ øi construiesc altceva, færæ sæ bage deseamæ cæ în apropiere ræmîne øi ceva din flesutul anterior øi cæ asta creeazæ o relaflie foartetensionatæ între straturile cronologice ale oraøului.¬ Øtiu cæ te-a tentat la un moment dat pasul cætre arhitecturæ, cæ ai fost pe punctulde a trece, sæ zicem, de la Photoshop la AutoCAD. Pe de altæ parte, mai multe dintre proiectelevoastre, ca Virtual Estate, sugereazæ un interes de tipul acesta. Potenflialul lor criticse situeazæ între „a face“ øi „a consemna“, oscileazæ între cercetare øi intervenflie.fl Înainte de Virtual Estate a fost proiectul Hyperhouse, apærut într-un moment în carelucram cu animaflie. Conceptul era vindecarea urbanæ, iar în perioada respectivæ colaboramcu Biroul de Arhitecturæ Dorin Øtefan la un plan pentru reabilitarea oraøuluiConstanfla. Mona fæcuse cele douæ cæsufle cu pattern-ul decorativ preluat din interiorulmoscheii, care urmau sæ fie instalate pe esplanada care duce cætre malul mærii. Toateamintirile ei cu demolarea caselor, bisericilor øi a sinagogii erau cumva în joc. Ar fi trebuitsæ fie o intervenflie care deturna cumva limbajul arhitecturii. Øi din oraøul distopicdin Virtual Estate – un fel de acumulare de cuburi la care am lucrat pînæ cînd a cedatcalculatorul, nemaiputînd sæ proceseze toate layer-ele – urmau sæ iasæ aceste douæ case,forme perfecte ale locuirii. Era un fel de intervenflie urbanisticæ într-un spafliu fantasmatic.La Ludwig Budapesta, pe aceeaøi formæ minimalæ de casæ am proiectat imagini cublocuri, un fel de sculpturæ a dramei caselor demolate ca sæ facæ loc blocurilor. Øi înPersepolis am fæcut comparaflia între casa perfectæ øi cartierele de blocuri. Cercetare sauintervenflie, asta e în primul rînd o problemæ de context, fline de problema pe care vreisæ o discufli. Contextul te împinge sæ-fli alegi instrumentele critice potrivite.Mona Vætæmanu and Florin TudorRain, drawing used in the film, 1’, 2005I would say that a master plan for Bucharest might depart from an architecturaldiscourse which reevaluates the old layer of the city – be it eclectic,neoclassical or decadent – that creates a shape starting from there.Yet we see most architects avoiding their past, razing, building and ignoringthat something of the old urban tissue persists in the proximity ofwhat they built and that this leads to a very tense relationship betweenthe chronological layers of the city.¬ I know you have been once tempted by crossing over toarchitecture, by moving, so to speak, from Photoshop to AutoCAD. Onthe other hand, many of your projects, like Virtual Estate, suggest thiskind of concern. Their critical potential is situated between “doing” and“observing”, they oscillate between research and intervention.fl Before Virtual Estate was Hyperhouse, which came at a time when wewere working with animation. The concept was urban healing,we were collaborating then with the Dorin Øtefan Architecture Office ona plan for the rehabilitation of the city of Constanfla. Mona had built thetwo houses with the decorative pattern taken from the paintings insidethe mosque; they were supposed to be installed on the esplanade leadingto the sea shore. All her memories of the houses, churches and the synagoguewhich had been demolished were somehow at work there.It should have been an intervention which used the language of architectureto its own ends. From the dystopian city in Virtual Estate – an accumulationof cubes we have worked on until the computer crashed,incapable of processing all the layers – the two houses were supposedto come out like perfect forms of dwelling. This was an urbanistic interventionin phantasmal space. At Ludwig Budapest we have used the sameminimal house shape as a support for projecting images of blocks, whichcreated a sculpture based on the tragedy of those house demolishedto make room for blocks. Research or intervention, that is fundamentallya matter of context; it is conditioned by the questions you want to ask.It is the context that helps you choose the appropriate critical instruments.59

Vienna Days in Bucharest, 2004, photo: Iosif KirályAccesul spre Galeria NouæØtefan TironStrawberry Fields Forever, Atitudini/Portfolios Review 4, Boborul, Sharing Solitude/Peisaje,BucureøtiAceasta este doar ultima înlænfluire de expoziflii øi evenimente.Pentru a înflelege parcursul øi localizarea Galeriei Noi în raport cu alte galerii din Bucureøtiøi din flaræ, trebuie sæ o vizualizæm mai întîi ca parte dintr-un nucleu urban. Este poatepentru prima datæ cînd în plin downtown bucureøtean cubul alb faciliteazæ locuitorilororaøului accesul la ce este mai nou. Galeria este în primul rînd un spafliu accesibil. Aceastæcaracteristicæ a fæcut ca ea sæ fie rapid integratæ în traseul care leagæ acum Universitateade Artæ de La Motoare/Læptæria lui Enache øi Lipscani/Universitate, venind dinspreMagheru.Al doilea aspect de centralitate este publicul pe care øi l-a format în timp Galeria Nouæ.Localizarea ei coincide cu traseele acestui public. El este din ce în ce mai tînær øi tot maicontrastant cu un oraø-capitalæ îmbætrînit øi vag senilizat, care a suferit mereu de pe urmalipsei acute de spaflii necomerciale consacrate artei contemporane.Argumentul situærii ei în centrul oraøului a constituit probabil un avantaj major atunci cîndAurora Király (curator independent), Gabriela Tudor (Pro Helvetia) øi Irina Cios (CIAC)au fondat aceastæ galerie în anul 2001.Galeria Nouæ a acordat de la bun început prioritate noilor medii, video art-ului, instalafliilorøi fotografiei, incluzînd însæ øi performance-ul, comics-ul alternativ, designul decarte øi muzica electronicæ. Am început aceastæ plasare în spafliu a Galeriei Noi sub semnulparcursului. Dar principalul atu al acestui spafliu este statutul lui median, mijlocindîntre lumea cluburilor bucureøtene øi spafliul academic – prin proximitatea faflæ deUniversitatea de Arhitecturæ øi chiar faflæ de Universitatea de Artæ. Magnetismul exercitatde galerie øi îndeosebi legætura întreflinutæ cu straturile cele mai tinere trebuie corelatecu raportul strîns avut cu publicul de club.În fiecare anunfl de pe mailing-list-uri sau de pe invitaflii øi flyere, pofli sæ gæseøti un conglomerateterogen compus din web-eri, dar øi din artiøtii stræzii – Neon, Think, Ubik,Pieton, Color øi alflii. Vernisajul permanentizeazæ aici de fiecare datæ galeria ca spafliu degathering, contracarînd fragmentarea urbanæ. Ieøirea din interior spre stradæ sau spretrotuar faciliteazæ Galeriei Noi contactul direct cu scena dispersatæ a Bucureøtiului. Mediulîn care se structureazæ opiniile tinerilor despre arta contemporanæ în oraø este øi loculunde ei, tinerii, transportæ ceva din gîndurile, practicile øi nevoile lor. A existat întotdeau-ACCESS TO THE NEW GALLERYØtefan TironStrawberry Fields Forever – Attitudes/Portfolios Review 4 – The Beoble(Boborul) – Sharing Solitude/Landscapes, BucharestThis is merely the latest chain of exhibitions and events.In order to understand its route and location as compared to other galleriesin Bucharest and all across the country, first of all we need topicture the New Gallery (Galeria Nouæ) as part of an urban core.It is a premiere for the white cube to facilitate the access of inhabitants towhat’s new right in the Bucharest downtown area. Above all, the Galleryis an accessible space, making it quickly integrate into the route whichconnects the University of Fine Arts to La Motoare/ Læptæria lui Enacheand to Lipscani/University coming from Magheru Boulevard.The second aspect of its central nature derives from the special publicthe Gallery attracted in time. The location of the Gallery coincides withthe trails opened by this public. A public which appears to be everyounger and in contrast to in a capital grown old and vaguely senile,a place which has always suffered from an acute lack of non-commercialspaces consecrated to contemporary art.The argument of being located right in the heart of the city must probablyhave been a major advantage for the constitution of the gallery in 2001by Aurora Király (independent curator), Gabriela Tudor (Pro Helvetia) andIrina Cios (CIAC).From the very beginning, the New Gallery gave priority to new media,to video-art, and to installation and photography, while they have alsohosted performances, alternative comics, book design and electronicmusic. We began to locate the New Gallery in space by means of itsroute. Nevertheless the main asset of this space is its intermediate quality,as it mediates, through its proximity to the University of Architectureand to the University of Fine Arts, between the world of Bucharest clublifeand the academic space. The magnetism of the Gallery and especiallyits connection to the youngest generations roots back to a close relationshipdeveloped with clubbers.In each notice on mailing-lists, invitations or flyers, one will find a heterogeneousmass consisting of Webbers, but street artists as well – Neon,Think, Ubik, Pieton, Color and others. Each opening emphasizes the galleryas a space for gathering, obstructing in a way urban fragmentation.Bridging the interior with the street and its sidewalk allows the NewGallery to establish contact with the wide-ranging but sparsely populatedBucharest scene. The media which structures the opinion of the young oncontemporary art is also the space where these young persons ventureØTEFAN TIRON este eseist øi susflinætor al contraculturii în România, teoretizînd evoluflia øi diversitatea subculturilortinere.ØTEFAN TIRON is a writer and a supporter of counter culture in Romania, theorizingthe evolution and diversity of Romanian youth subcultures.60

Hsia Fei Chang Nano Festival, 2004, photo: Vlad Nancæhiatus între galerie, ca spafliu de expoziflie marcat prin vernisaje, øi clubul ca spafliu departy øi de proiecflii øi lansæri ocazionale. Coincidenfla opuselor a fæcut ca Web-ul, vechiulclub alternativ al Bucureøtiului, øi Galeria Nouæ, alternativæ la majoritatea spafliilorde artæ din centru, sæ se apropie foarte mult în aceøti ultimi ani.Una din particularitæflile Galeriei constæ în aceea cæ nume importante ale scenei de muzicæelectronicæ, precum Sultan øi Hasan, Electric Brother, DJ Vasile, Gojira øi alflii din clubulWeb, vin sæ punæ muzicæ la vernisajele øi lansærile care au loc în mod constant acolo.Pentru a cuprinde mental mai bine acest public, trebuie sæ înflelegem cæ web-erii sîntøi ei o populaflie pestriflæ – formatæ din tineri angajafli în agenflii de publicitate, pasionaflicu gusturi muzicale mai speciale, turiøti, tineri producætori, starlete, critici de artæ øi curatori,oameni din lumea modei øi gæøti aproape semiagresive de liceeni devenifli bruscmembri cu drepturi depline. Existæ acest circuit care pînæ acum era inaccesibil celor carenu reuøeau sæ vadæ ce se întîmplæ dupæ vernisajele de vineri noaptea. O bunæ parte dinstudenflii de la arte øi de la arhitecturæ se reîntîlnesc øi ei în Web øi la Galeria Nouæ. Întretimp, øi web-erii au adus cu ei ceva din Galeria Nouæ în spafliul de club. În nevoia defundal pentru proiecflii neclasificabile øi în colecflionarea øi expunerea raritæflilor clubuluipoate fi întîlnit øi aøa ceva. Aceastæ buclæ a permis de fapt recombinarea unor spaflii øisectoare universitare care, în pofida faptului cæ erau limitrofe, nu ajungeau sæ comuniceøi sæ se confrunte direct unele cu altele. O practicæ ambulatorie a devenit aproape unaconstitutivæ în cazul Galeriei Noi din Bucureøti.Cele menflionate mai sus ar trebui sæ atragæ atenflia asupra termenului de „Nouæ“ dintitlul Galeriei. Noul face referinflæ directæ la noile tehnologii, dar øi la faptul cæ nu ignoræmai vechile tehnologii cu o istorie mediaticæ apreciabilæ, precum fotografia. Nouæ esteînsæ øi modalitatea prin care artistul comenteazæ øi reteritorializeazæ sfera socialului øi aeconomicului. Enunflul referitor la nou cere neîncetat serii noi de expoziflii, iar asta într-undozaj optim øi regenerator. Aceasta este funcflia noului chemat la viaflæ într-un nucleuurban supus unui proces natural de îmbætrînire øi de congestionare demograficæ.Dinamica lui încorporeazæ familiaritatea dublæ cu Galeria Nouæ, devenitæ Kunstkammerpietonal al party-zanilor clubului – un fel de Wunderkammer social.Læsînd deoparte alte evenimente din arhiva Galeriei Noi din Bucureøti, sæ parcurgem,în concordanflæ cu cele spuse mai sus, expozifliile recente din 2005.Artistul øi curatorul ieøean Matei Bejenaru surprinde øi cuprinde în Strawberry Fields Foreverraporturile macroeconomice, regæsind cæpøunæresele uitate la baza lanflului trofic catalan.În plin sezon øi færæ urme de psihedelism, artistul devine mediatorul culturii culesului øi reambalatului,reetichetînd agronomia comunitaræ. Cultura culesului trebuie sæ fie înfleleasæ øica o culturæ a culegætorilor (în valuri succesive de greci, italieni, turci, marocani øi români),mînæ de lucru ultra-ieftinæ angajatæ cu ora pe plantafliile Europei. Expoziflia cuprinde øi oserie de tricouri unde supradimensionarea e racordatæ matematic la noul nivel deexploatare. Eticheta maieului purtat øi exportat uitæ sæ transcrie cu mærimi XXL procenteleneplætite. Øtim deja cæ profitul bolnav de gigantism se hræneøte cu salarii minime.Masa de ping-pong plasatæ de Matei Bejenaru în Galeria Nouæ sporeøte øi ea, prin interacfliuneøi prin repetarea meciurilor, probabilitatea unor punctaje mærite la tineri, desome of their thoughts, practices and needs. There has always been anapparent hiatus in between galleries as exhibition places punctuated byopenings and clubs as spaces for parties, projections and new releases.The coincidence of contraries caused the Web, the old alternative Bucharestclub and the New Gallery, an alternative to the majority of central artspaces, to draw nearer and nearer to each-other in the last few years.One of the special traits of the Gallery is that important actors of the electronicmusical scene, such as Sultan and Hasan, Electric Brother, DJVasile, Gojira and other members of the Web club constantly providedmusic for the openings and launchings there. In order to mentally bettergrasp this public, we need to see the variety of this Webber community –formed of young people working within advertisement agencies, of personswith peculiar musical tastes, tourists, young producers, starlets, artcritics and curators, people from the world of fashion and the semiaggressivegangs of high-school kids suddenly becoming full-time members.There is a certain circuit which has till recently been inaccessible tothose who couldn’t see the follow-up to the happenings which occurredafter each Friday night opening. The greater part of students from finearts and architecture meet again in the Web and at the New Gallery.Meanwhile the Webbers too have brought something out of the NewGallery into the club. This something comes up in their need to have moreand more a background to their impossible-to-classify screenings and inthe display of club memorabilia and other collection items. In fact, thisloop has also allowed the recombination of certain university spacesand sectors which despite their proximity have failed to communicate anddirectly confront each other. The ambulatory practice has become almostconstitutive for the Bucharest New Gallery.All this should at once call attention to the term “New” in the title ofthe Gallery. This is a direct reference to new technology, also incorporatingold technologies with an important media pedigree, such as photography,for instance. Another novelty is the method employed by artists tocomment and re-locate the social and economic sphere. This reference tothe new constantly requires new series of exhibitions arranged in optimaland regenerating doses. This is the function of the New having being resurrectedinto an urban core which experiences the natural process of gentrificationand of bottle-neck demographics. Its dynamics incorporate adouble familiarity with the New Gallery becoming a pedestrian Kunstkammerfor club party-sans – itself a sort of a social Wunderkammer.Leaving other events from the archives of the Bucharest New Gallerybehind, let us examine in the light of the above the latest 2005exhibitions.The Iaøi artist and curator Matei Bejenaru catches and comprises with hisStrawberry Fields Forever macro economical relationships when he rediscoversthe strawberry pickers forgotten at the bottom of the Cataloniantrophic chain. In full season and without any signs of psychedelic behavior,the artist becomes a moderator of the culture of gathering andre-packing, thus re-labeling E community agriculture. The culture of gatheringshould be also seen as a culture of individual pickers (successivewaves of Greeks, Italians, Turks, Moroccans and Romanians), the hypercheapwork-force hired on Europe’s plantations. The exhibition displaysa series of T-shirts where the phenomenon of over-size is mathematicallylinked to the new level of exploitation. The label on the exported shirts61

fapt acceptabile doar atunci cînd tinerii internaflionaliøti se supun jocului cuceririi excelenfleisportive în prim-plan naflional.Seria continuæ cu Atitudini/Portfolios 4. Este vorba de a patra selecflie extrasæ din portofoliileunor tineri (Ana Alexandra Blidaru, Ana Bænicæ, Vlad Eftenie, Andrei Færcæøanu,Wanda Hutira, Helen Jilavu, Alina Øomandroiu, Roxana Tomescu), ale cæror aplicaflii aufost incluse în expoziflia de la Galeria Nouæ.Portfolios constituie o formæ expresæ de cæutare øi promovare de nume noi. Din categoriaex-Portfolios face parte øi tînærul net-artist Valentin Chinciøan, care a realizat recentîmpreunæ cu Dorel Naste un proiect cuprinzætor de arhivare online a activitæflii artisticedin 2004 (http://offset.underconstruct.com), care urmeazæ a fi prezentat sub forma unuiCD interactiv, cei doi fiind în acelaøi timp webdesigneri øi VJ. Alt nume provenit de aceastædatæ din prima expoziflie Portfolios la Galeria Nouæ este Bogdan Marcu, unul din cei maiprolifici øi x-rated animatori cu înclinaflii spre sacrilegii hentai øi lupte splatter în cartiere3D, ultimul sæu proiect fiind http://battlepenet.uv.ro. Împreunæ cu Cosmin Moldovan,Ciprian Dicu øi Mihai Nadolu, el a realizat o serie de videoclipuri pentru WernerMoebius, Dorit Chrysler, hp.stonji ø.a., prezentate în cadrul Formate/ Moving Patternsde la Viena.Într-o instalaflie foto-video, ecranizare dupæ I. L. Caragiale, Radu Vasile Igazság øi Fundafliade Arte Vizuale au decorticat, la Galeria Nouæ, Boborul. Personajele øi actorii actualizeazæîntr-o versiune apropiatæ de tehnica „film în film“ un ritm comic transferîndcaragialescul în desen animat øi joc actoricesc. Imixtiunea trecutului în prezent øi inverseste de fapt provocatæ de tehnica specificæ animafliei. Aceasta, ca proces adiflional în peliculafilmatæ, suprapune øi amplificæ procedeele montajului, mutînd aleatoriu personajeleeliberate de desfæøurarea temporalæ. Aici, desfæøurætorul este chiar detalierea fæcutæ înforgets to transform the unpaid percentage into XXL sizes. We alreadyknow how the profit sick with gigantism feeds on minimal wages.The ping-pong table exposed by Matei Bejenaru in the New Galleryenhances through interaction and the repetition of games the probabilityof high scores for the young, scores acceptable only when internationalistyoung people obey a game of mastering sports excellence on a nationalscale.The series continues with Attitudes/Portfolios 4. This is the fourth selectionfrom the portfolios of certain young people (Ana Alexandra Blidaru,Ana Bænicæ, Vlad Eftenie, Andrei Færcæøanu, Wanda Hutira, Helen Jilavu,Alina Øomandroiu, Roxana Tomescu), whose applications were includedin the New Gallery exhibition.Portfolios is an explicit form of searching for and promoting new names.Valentin Chinciøan, the young net-artist belonging to the ex-Portfolioscategory, has recently had a project with Dorel Naste through which theycreated an on-line archive of the 2004 artistic activity (http://offset.underconstruct.com),material due to be presented on an interactive CD, thetwo simultaneously acting as web designers and VJs. Another namewhich has risen from the first Portfolios exhibition at the New Gallery isBogdan Marcu, one of the most prolific and x-rated animators with preferencesfor hentai blasphemy and splatter fights in 3D neighborhoods,his last project being http://battlepenet.uv.ro. Together with CosminMoldovan, Ciprian Dicu and Mihai Nadolu, he created a series of videoclipsfor Werner Moebius, Dorit Chrysler, hp.stonji and others, presentedat the Vienna Formate/Moving Patterns.Radu Vasile Igazság and the Foundation for Visual Arts have dissectedwithin a photo-video installation based on a piece by I. L. Caragiale– The Beoble (Boborul) – at the New Gallery. In a version not far fromthat of a “film within a film” technique, the characters and actors updatethe comic rhythm transferring the original vision into cartoons and62

Radu Vasile Igazság & F.A.V. Boborul, 2005, photo: Nina MihæilæPortfolios Review 4, Attitudes, 2005, photo: Nina MihæilæValentin Chinciøan Night Screen, http://offset.underconstruct.com/jurul filmului. Documentaflia abundentæ øi aportul avut de making off amplificæ øi structurainiflialæ a filmului, care este însoflit acum de explicaflii øi completæri.Frederico Câmara este omul zoologiilor urbane øi al arhitecturilor zæbrelite în care ellocuieøte øi în care trebuie sæ locuim øi noi. Artistul de origine brazilianæ compartimenteazæhabitatul locuibil, descriind de fapt transformarea noastræ în antropoide supuse uneiviefli normale de liane plasticate, trunchiuri decupate øi folii protectoare. Catalogafli neîncetatca duømani sau prieteni în funcflie de indici aleatorii, oamenii ocupæ spaflii improprii.Câmara vede spafliul rezidual ræmas în marile oraøe ca pe o rezervaflie de specimene umaneforflate sæ adopte cele mai imposibile poziflii în situafliile cele mai imposibile. Neajunsuriledevin parte din stilul de viaflæ de cuøcæ al primatelor obligate sæ træiascæ într-un muøuroiplanetar.Frederico Câmara a marcat øi începutul unui program de schimburi cu AkademieSchloss Solitude (www.akademie-solitude.de). Sharing Solitude a fost simpozionul carea inaugurat, printre altele, øi un program de rezidenfle pentru artiøti în Bucureøti.Artist Studio Programme este planificat pentru 2006 øi este primul pas în direcflia uneirezidenfle modelate pe principiul Academiei Solitude din Stuttgart. Aceasta, precum øiinvitaflia de participare la viennAfair Kunstmesse în acest an includ Galeria Nouæ într-uncircuit internaflional mult mai larg.staged interpretation. The intervention of the past in the present and itsopposite is in fact provoked by the specific animation technique of cartoons.This, in an additive process, overlaps the filmed material andamplifies montage procedures, moving at random characters liberatedfrom the unidirectional time arrow. The unwinding element here is thedetailing done around the movie itself. The abundant documentationand the contribution of making off amplifies the original structureof the film, which is now backed by comments and explanations.Frederico Câmara is the man of urban zoologies and weird architectures –places he inhabits and where we are also at home. The artist of Brazilianorigin subdivides the habitable urban space, describing in fact our transformationinto anthropoids subjected to a normal life of plastic liana,cutout trunks and protective foils. Constantly catalogued as enemies orfriends, depending on random indicators, people inhabit improperspaces. Câmara sees the vestigial space of great cities as a reservation forhuman specimens forced to adopt the most impossible positions in themost impossible situations. Severe shortage become part of our everydaycage-life; primates obliged to live in a planetary termite mound.Frederico Câmara signaled the beginning of a project of exchange withAkademie Schloss Solitude (www.akademie-solitude.de). Sharing Solitudeis the symposium which has inaugurated among other things a residenceproject for artists in Bucharest.Artist Studio Programme is planned for 2006 and is the first step towardsa residence modeled according to the principles of the Stuttgart SolitudeAcademy. This project and the invitation to take part in this year’sviennAfair Kunstmesse, connect the New Gallery to a much wider internationalcircuit.Translated by Noémi László63

scenaMatei Bejenaru Strawberry Fields Forever, 2005, photo: Nina MihæilæFrederico Câmara Landscapes, 2005, photo: Nina MihæilæSharing Solitude, 2005, photo: Nina Mihæilæ65

În capcana deconspiræriiCætælin GheorgheStoryboards. Trapped in the Escape, Galeria Vector>, Iaøi, 8–20 aprilie 2005Artiøti: Andreas Fogarasi, Ciprian Mureøan, Cristi Pogæcean, Mona Vætæmanu& Florin Tudor, VERSIONAndreas FogarasiParc du Trianon, photographyExperimentarea formatelor expoziflionale din ultimii ani permite o lecturæ criticæ mai curînddin perspectiva negocierii conflinuturilor între curator øi artiøti decît din punctele devedere ale intenfliilor productive ale autorilor. Unul dintre studiile de caz ale acestei orientærireconstructive este øi expoziflia Storyboards. Trapped in the Escape, montatæ la GaleriaVector> din Iaøi.Curatorul acestei expoziflii, Cosmin Costinaø, îøi asumæ rolul unui metanarator consecventcu propriile atitudini culturale øi înclinaflii analitice. Relaflia semioticæ pe care o stabileøteîntre concepflia curatorialæ øi selecflia lucrærilor funcflioneazæ ca o circumstanflæ atenuantæîn fafla oricærei reacflii contrariate de restructurarea simbolicæ a mesajelor inifliale alelucrærilor. Dincolo de transmutarea semanticæ a sensurilor øi resetarea sintacticæ a semnelorartistice, atitudinea pragmaticæ a curatorului, în ipostaza sa privilegiatæ de autor,obligæ la o lecturæ complice a intervenfliei sale.Plecînd de la premisa formalæ cæ subiectul fiecærei lucræri este o narafliune supusæ uneiprize de conøtiinflæ care acflioneazæ pe baza unei relaflii fragmentare øi abuzive între predeterminæriculturale øi atitudini individuale, Cosmin Costinaø intenflioneazæ sæ deconspiretirania poveøtii faflæ de personajul care e (sur)prins în propria sa evadare istoricæøi cotidianæ. Idiosincrasia situærii e alimentatæ de condiflionarea multiplæ a individului careîncearcæ sæ-øi reconsidere opfliunile de pe poziflia recunoaøterii izolærii. Însæ aceastæ situaflieingratæ a alienærii punctului de vedere devine un focar de discursuri care ar putea erupeîntr-un mesaj de frondæ øi denunflare.Lucrarea video Our Playground a grupului VERSION descrie în alb øi negru un teritoriumarcat ideologic de simbolurile cromatice ale identitæflii naflionale, caracterul dinamical manipulærii camerei dînd impresia folosirii unei radiere ca instrument de øtergerea oricærei urme de „roøu-galben-øi-albastru“ care ar revendica peisajul urban din perspectivaunui spafliu de mediere între puterea politicæ øi receptarea socialæ. Cartografiindun loc de joacæ alternativ, conceptual, VERSION foloseøte redescrierea ca narafliune,oferind o soluflie ludicæ de evadare dintr-un context agresiv ideologic.Legatæ în serie, încercînd oarecum sæ creeze circumstanfla unei comunicæri simbolicecu lucrarea grupului VERSION, ca într-o instalaflie compulsatorie, lucrarea video a luiCristi Pogæcean, The Actors of Subliminal History, foloseøte imagini televizate ale unor spectacolede omagiere a Zilei Naflionale a Republicii Socialiste România, a Partidului ComunistRomân øi a personalitæflii dictatorului Nicolae Ceauøescu, intervenind discretprintr-un procedeu tehnic care introduce într-unul din momentele exacerbate de propagandæimaginea cadavrului lui Ceauøescu, dupæ executarea sa în urma evenimentelordin 1989. Fæcînd referire la procedeele de manipulare subliminalæ folosite în diferitelemedii, de la televiziune la cinematografie, Cristi Pogæcean pare sæ avertizeze atît asupracontradicfliilor istorice ale formærii narafliunilor, cît øi asupra transformærii maselor în instrumentede manifestare a puterii.Distorsionînd oarecum metanarafliunea expozifliei, prin clivajul dintre mesajul postproductival lucrærii øi intenflia constructivæ a curatorului, lucrarea lui Ciprian Mureøan, LeapTRAPPED IN THE EXPOSURECætælin GheorgheStoryboards. Trapped in the Escape, Vector> Gallery, Iaøi, April 8–20, 2005Artists: Andreas Fogarasi, Ciprian Mureøan, Cristi Pogæcean,Mona Vætæmanu & Florin Tudor, VERSIONThe experientation of exhibition formats from recent years allows a criticalreading rather from the perspective of the content negotiatiationbetween the curator and the artists, than from the points of view of theauthors’ productive intentions. One of the case studies for this reconstructiveorientation is the exhibition Storyboards. Trapped in the Escape,staged at the Vector> Gallery from Iaøi.Cosmin Costinaø, the curator of this exhibition, takes on the role of ameta-narrator consistent with his own cultural attitudes and analyticalinclinations. The semiotic relationship he establishes between the curatorialview and the selection of the works functions as an extenuating circumstancewhen confronted with the reaction of anyone vexed by thesymbolic restructuring of the initial messages of the works. Apart fromthe semantic transmutation of the meanings and the syntactic reset ofartistic signs, the curator’s pragmatic attitude, in the privileged positionof an author, compels an empathic reading of his intervention.Starting from the formal premise that the topic of each work is a narration,subject to a mind which acts on the ground of a fragmentedand abusive relationship between cultural predeterminations and individualattitudes, Cosmin Costinaø wants to expose the tirany of the storytowards the character trapped in his own historical and ordinary escape.The idiosyncrasy of his position is nourished with the multiple conditioningof the individual trying to reconsider his options after acknowledginghis isolation. But this disagreeable situation of having an alienated pointof view becomes a focus of discourses which could burst into a messageof fronde and denunciation.The video work Our Playground of the VERSION group describes, in blackand white, a territory ideologically marked by the chromatic symbols ofnational identity; the dynamics of the camera gives the impression of aneraser used as an instrument of wiping any traces of ”red-yellow-and-blue”which may claim the urban landscape from the perspective of a medianmediation space between political power and social receiving. By mappingan alternative, conceptual playground, VERSION uses re-descriptionas a narration, offering a playful way of escaping an ideologicaly aggressivecontext.Serially connected, trying somehow to create the circumstance ofa symbolic link with the work of the VERSION group, like in a composedcompulsive instalation, the video work of Cristi Pogæcean, The Actorsof Subliminal History uses TV fragments taken from some shows dedicatedto the National Day of the Socialist Republic of Romania, to theRomanian Comunist Party and to the personality of the dictator NicolaeCeauøescu, discretly intervening through a technical procedure, by whichhe inserts the image of Ceauøescu’s corpse, after being executed dueto the 1989 events, into one of the exacerbated moments of propaganda.CÆTÆLIN GHEORGHE este critic de artæ øi teoretician, doctorand în esteticæ øi filosofia artei la Universitatea „Al. I.Cuza“ Iaøi.CÆTÆLIN GHEORGHE is a art critic and theoretician, PhD student in aesthetics and artphilosophy at the ”Al. I. Cuza” University from Iaøi.66

Exhibition view, VERSION Our Playground, video, 2004 and Cristi Pogæcean The Actors of Subliminal History, video, 2004, photo: Matei Bejenaruinto the Void – after 3 seconds, accentueazæ ideea dejucærii unei evadæri. În aceeaøi logicæa dinamicii evadærii din marea narafliune a istoriei artei, precum øi din micile istoriiale salturilor secvenfliale în timp, aceastæ lucrare pare a fi un stop-cadru al finalului unuifilm documentar.Fotografia lui Andreas Fogarasi, Parc du Trianon, un decupaj curatorial din seria de fotografiiCulture Park, pune problema adeværului ca personaj într-o scenæ a cærei vizibilitatee datæ de orientarea spoturilor. Încærcarea simbolicæ a obiectelor gæsite, unansamblu de reflectoare la lumina zilei din parcul Trianon, pune în circulaflie un curentalternativ de opinie cu privire la o tramæ istoricæ articulatæ contradictoriu.În fine, proiecflia video a unei scene statice, lucrarea Il mondo nuovo a cuplului MonaVætæmanu øi Florin Tudor consemneazæ situarea într-o proiecflie obturatæ a viitorului uneinarafliuni despre o nouæ lume ascunsæ simplei aruncæri a privirii. Reinterpretînd vizualøi conceptual una dintre frescele cu care Giandomenico Tiepolo øi-a decorat zidurilevilei sale din Zianigo øi care astæzi este conservatæ în muzeul Ca’ Rezzonico din Veneflia,Mona Vætæmanu øi Florin Tudor nu deconspiræ mai mult decît a fæcut-o pictorul veneflian,sugerînd totuøi atît poziflia spectatorului care s-ar identifica cu personajele sceneiorientate cætre o perspectivæ acoperitæ de alfli privitori, cît øi ideea spectacolului unei lumidespre care øtim doar cæ se aflæ acolo, dincolo de ceilalfli.Punerea în scenæ a acestei expoziflii-scenariu, care încearcæ sæ reconstituie un subiectdintr-o multitudine de fragmente disparate, însæ solidare conceptual, constituie unefort curatorial paradoxal, cîtæ vreme tratamentul reinventærii subiectului fiecærei lucræriîn parte, pentru a cæpæta flexibilitatea plierii interdiscursive, pare a se aplica øi dinspreactivarea artisticæ a niøelor semantice ale lucrærilor propuse. Însæ aceastæ încercare dea ni se povesti prin intermediul a diferite alte povestiri este o una consecventæ de consemnarea unei stæri de fapt prin ilustrarea puterii de persuasiune a unui procedeu tehnic.Aceastæ expoziflie ræmîne un experiment motivaflional în curs de testare a valorii salede recurs cultural, rechizitoriu social sau verdict politic. Gestul jurisprudenflial al curatoruluipare a fi confirmat.Referring to the means of subliminal manipulation used by differentmedia, from television to cinematography, Cristi Pogæcean seems to bewarning about the historic contradictions of composing the narrations, aswell as about turning the masses into a means of the manifestation ofpower.Distorting, in a way, the meta-narration of the exhibition, through thesplit between the post-production message of the work and the constructiveintention of the curator, the work of Ciprian Mureøan, Leap into theVoid – after 3 seconds, emphasizes the idea of circumventing an escape.Part of the same logic of the dynamics of escaping the great art narration,as well as the little stories of the sequential time leaps, this work seems tobe the final frame of a documentary.Andreas Fogarasi’s photograph, Parc du Trianon, a curatorial offcut fromthe photo series Culture Park, raises the question of truth as a characteron a stage whose visibility comes from the arrangement of the light spots.The symbolic charge of the found objects, an assembly of diurnal spotlightsfrom the Trianon park puts forth an alternative viewpoint ona historical plot contentiously articulated.Finally, the video projection of a still scene, Il mondo nuovo, by the twosomeMona Vætæmanu and Florin Tudor, records the position of being inan obstructed projection of the future of a narration about a new world,hidden from a simple glance. By visualy and conceptualy reinterpretingone of the fresco used by Giandomenico Tiepolo to decorate the wallsof his Zianigo villa, which is preserved today in the Ca’ Rezzonico Museumfrom Venice, Mona Vætæmanu and Florin Tudor don’t reveal more than theVenetian painter himself did, suggesting however the position of thespectator, who could identify with the characters of the scene facinga perspective obscured by other viewers, as well as the idea of the showof a world we just know it’s there, beyond the others.The staging of this script-exhibition, which tries to reconstruct a topicfrom a multitude of disparate, but conceptually bound solidary fragments,means a paradoxical curatorial effort, as long as the treatment ofreinventing the topic of each work, in order to attain the flexibility necessaryfor the inter-discursive fit folding, seems to work as well for the artisticactivation of the semantic niches of the works proposed. But thisattempt, to tell a story through different other stories, is a consistentattempt to record a state of fact, by illustrating the persuasive power ofa technical procedure. This exhibition remains a motivation experiment incourse of testing its value as a cultural appeal, social indictment or politicalverdict. The jurisprudential act of the curator seems to be confirmed.Translated by Alex Moldovan67

Photos by József RostaClementine DelissMaria HlavajovaParametri în schimbare– remarci despre institufliiAttila Tordai-S.Muzeul Ludwig, Budapesta,1–2 aprilieCurator: Lívia PáldiÎn primævara acestui an, Muzeul Ludwig s-a mutat într-o clædire nouæ. Din curtea vechiicetæfli din Buda, a ajuns pe partea pestanæ a Dunærii în Palatul Artelor, în apropiereaa ceea ce a fost cîndva zona industrialæ a oraøului. În 1 øi 2 aprilie, la abia zece zile dela deschiderea 1 muzeului, a avut loc o nouæ manifestaflie, de douæ zile, sub titlul Parametriîn schimbare – remarci despre instituflii, un eveniment legat de o expoziflie mai vechece a avut loc la Muzeul Ludwig. Conferinfla a constat din prezentarea catalogului tipæritcu ocazia seriei de manifestaflii intitulate Who if not we should at least try to imagine thefuture of all thisfl 7 episodes of (ex)changing Europe, din luærile de cuvînt ce-au urmat øidin discufliile informale care au avut loc a doua zi în atelierul tandemului artistic Kis Varsódin Budapesta. 2Cei care au luat cuvîntul la eveniment au fost chemafli de Livia Páldi sæ-øi expunæ „ideiledespre cum ar putea funcfliona øi ce fleluri ar trebui sæ urmæreascæ structurile instituflionaleîn zilele noastre“. În ultima vreme, chestiunea institufliilor îi preocupæ destul de mult peactorii budapestani ai lumii artistice. Nu mai e un secret pentru nimeni cæ, de o bunæbucatæ de vreme, scena artisticæ maghiaræ s-a închis în sine, artiøtii maghiari ajung sæ numai participe la importante evenimente internaflionale, la bienale, cu toate cæ Budapesta,în comparaflie cu oraøele dimprejurul ei, dispune totuøi de numeroase instituflii artistice.Chestiunea institufliilor e cît se poate de actualæ la Budapesta øi din cauzæ cæ nu pestemult timp funcfliile de director a trei dintre cele mai mari instituflii (Mûcsarnok, MuzeulErnst øi, la anul, Muzeul Ludwig) vor fi scoase la concurs. În mæsura în care aceste posturivor fi ocupate de tineri, ne putem aøtepta la schimbæri nu numai la nivel instituflional,ci øi în ce priveøte dinamica internæ a artei maghiare.La conferinfla cu pricina, unul dintre vorbitori, Maria Hlavajova, directorul artistic al BAKdin Olanda, øi-a expus, în calitate de curator, punctul de vedere. Ea a evidenfliat rolulmijlocitor al institufliilor artistice, punînd accentul pe o instituflie care e în stare sæ devinæloc al producfliei artistice contemporane, sprijinind cercetarea legatæ de artæ,producflia de texte critice øi prezentarea artei. Maria Hlavajova a mai discutat, deasemenea, øi despre dificultæflile øi responsabilitæflile cu care s-a confruntat cînd, în calitatede curator, a preluat funcflia de conducere a unei instituflii care a pornit ca oinifliativæ artisticæ spontanæ. Înfiinflarea unei instituflii øi menflinerea ei, la fel ca a face caea sæ funcflioneze, sînt un gest politic. A ræmîne pe poziflii, a rezista fac trimitere la ter-SHIFTING PARAMETERS – REMARKS ON THE INSTITUTIONALITYAttila Tordai-S.Ludwig Museum, Budapest, April 1st–2ndCurator: Lívia PáldiLeaving the Buda castle yard behind, the Budapest Ludwig Museum hasmoved to a new location on the Pest banks of the Danube in Palaceof Art, not far from a past industrial site, this spring. Between the 1st and2nd of April, a mere few days after the opening 1 , a two-day event relatedto an exhibiton hosted by the Ludwig Museum and entitled ShiftingParameters – Remarks on the Institutionality was organised. The conferencecovered the debut of the catalogue for the Who if not we shouldat least try to imagine the future of all thisfl 7 episodes of (ex)changingEurope event series, the related presentations and the informal dialoguesorganised the next day in the studio of the Budapest Kis Varsó[Little Warsaw] art duo. 2Curator Lívia Páldi invited lecturers involved in the event, to present“their views on the possible operation and tasks of institutional structures”.Institutionality is a fervently discussed question among the competentactors of Budapest art life nowadays. In fact it is an open secret foreveryone how for some time now the Budapest art scene has been chewingits own tail, how despite the considerate number of art institutionsin the capital as compared to neighbouring settlements, Hungarian artistshave failed to catch up with important international events, biennials.Furthermore, the acute Budapest focus on the matter of institutionalityowes much to the fact that in a short time the executive manager’s positionsof three major institutions (Mûcsarnok/Kunsthalle, Ernst Museumand the Ludwig Museum Budapest, next year) will be at stake for applications.If young curators manage to occupy these positions, changes willtake place not only on an institutional level, but in the internal dynamicsof Hungarian art life as well.The first to take the floor at the conference was Maria Hlavajova, the artdirector of BAK from the Netherlands, who has presented her own standpointand views as curator. She has emphasised the mediatory role ofthe art institute, a sort of institutionality which might become the siteof contemporary artistic production, facilitating the birth of research on,analysis and presentation of art. She has also mentioned difficulties andresponsabilities she had to face when she took over, as curator, the leadershipof the institution which had sprung as a spontaneous art initiative.The creation and continuous operation of an institution is an efficientpolitical act. Survival in the field and resistance are both echoes of militaryterminology. Hlavajova has further pointed out how important it is forartists to adopt and make use of key concepts of military terminologysuch as solidarity, strategy and tactics. Even the concept of platform,an important definition of BAK, comes from that area as a matter of fact.According to Hlavajova, one of the most important tasks is to activatea sense of political responsibility in members of the intellectual elite,because while politicians and bureaucrats are “in power”, intellectuals are“advocates of truth”. She asked the audience the question already familiarfrom the catalogue but in a more general sense now: “Who if not weATTILA TORDAI-S. este curator al Studioului Protokoll, redactor la revista IDEA artæ + societate.ATTILA TORDAI-S. is a curator at Studio Protokoll an d is an editor at IDEA arts + society.68

scenaCharles EscheJoanna Mytkowskaîn evidenflæ cæ utilizarea unor concepte-cheie precum „solidaritate“, „strategie“, „tacticæ“fline de un gest de apropriere artisticæ a vocabularului militar. În realitate, pînæ øi conceptulde „platformæ“ care vine sæ descrie activitatea BAK e un termen militar. În opiniacuratoarei, mobilizarea elitei intelectuale în direcflia responsabilitæflii politice e una dintresarcinile cele mai importante de avut în vedere, cæci dacæ politicienii øi birocraflii sînt„stæpînii puterii“, intelectualii sînt „portavocea adeværului“. Fæcînd aluzie la titlul cataloguluiøi reluîndu-l pe cont propriu, ea a întrebat publicul: „Cine sæ încerce mæcar sæ-øi facæo idee despre viitorul chestiilor æstora, dacæ nu noifl“ – întrebarea, retoricæ, desigur, arvrea mæcar sæ constituie acest „noi“ comun, îmboldindu-ne la a ne reprezenta propriileinterese, la solidaritate comunitaræ. Hlavajova susfline cæ, dacæ n-o vom face „noi“,atunci altcineva va lua în mîini viitorul nostru øi soarta noastræ; îl va imagina în locul nostru,„øi poate cæ ele nu vor aræta deloc aøa acum ni le-am visa noi“. Din acest motiv, ealanseazæ un apel cætre artiøti, teoreticieni øi, în general, cætre intelectuali, în care cereca aceøtia sæ ia parte activ la „crearea unei noi realitæfli“, prin intermediul producfliei artistice,la fel ca prin dezvoltarea øi promovarea cunoaøterii.În intervenflia sa, Charles Esche s-a întrebat ce pertinenflæ ar putea sæ recapete muzeulca instituflie în secolul XXI. În opinia sa, nu trebuie renunflat la muzeu ca model instituflional,cæci el este, de fapt, una dintre manifestærile de odinioaræ ale democrafliei înformare, întrucît muzeul permite øi straturilor mai de jos ale societæflii sæ arunce o privireîn lumea de valori, pînæ atunci ascunsæ, închisæ, a straturilor sociale superioare. Totodatæ,muzeul nu numai cæ oferæ pentru toatæ lumea o privire asupra proceselor reflexivitæfliisociale, ci, fiind de fapt un spafliu public, el øi formeazæ, modeleazæ aceste procese. Gîndulcare a dat naøtere muzeului, stabilindu-i ca prim flel pæstrarea valorii, a operei de artæpentru eternitate, nu e de dat azi la o parte øi fiindcæ acest scop universalist permite muzeuluisæ funcflioneze ca un model anticapitalist, retrægînd obiectele din vertijul pieflei. DupæEsche, în mæsura în care instituflia muzeului – asta fiind ultima partiflie a spafliului public– reuøeøte sæ adune în jurul ei solidaritatea îndreptatæ împotriva pieflei, ea ar putea devenibastionul rezistenflei la capitalism. Prin aceastæ træsæturæ a sa, muzeul poate deveni spafliulpublic al agonisticii, care, în opinia vorbitorului, e una dintre formele antagonismului.Agonistica [agonistic], lupta de idei, se deosebeøte de antagonism prin faptul cæ în cadrulei putem træi împreunæ cu „duømanul amical“ – un mod de viaflæ inevitabil în condifliilesociale de azi. În continuare, Esche a arætat cæ muzeul nu poate fi o platformæ numaipentru artiøti; nu e suficient ca în muzeu sæ se prezinte numai lucræri, ci în el trebuie sæaparæ øi întregul context al operei, circumstanflele în care a luat naøtere, locurile în cares-a întîmplat asta. Muzeul va deveni o „arhivæ vie“ numai dacæ deschide, slæbeøte strînsoarealui a ajunge sau nu în arhivæ. În cele din urmæ, Escher a punctat cæ muzeul înnici într-un caz nu poate deveni scena distracfliei, a cumpæræturilor sau a pieflei.Fostul bloc comunist a fost reprezentat la nivel instituflional de Foksal Gallery Foundation.Joanna Mytkowska a vorbit despre cum a luat naøtere aceastæ instituflie care integraseîn ea modelele instituflionale de odinioaræ, de unde øi numele ei. Foksal Gallery Foundation,cu sediul la Varøovia, a început ca o inifliativæ privatæ, dar dupæ o vreme fondatoriiproiectului au simflit nevoia sæ-l transforme într-un proiect comunitar. Din acest motiv,fundaflia øi galeria s-au despærflit, ultima a devenit o unitate comercialæ, în timpshould at least try to imagine the future of all thisfl”, a rhetorical formulatrying to create a common “us” at least, by urging us to represent ourown interests and support solidarity in the community. If not “us”, assertsHlavajova, certainly somebody else will take charge of our future and destiny,someone else will imagine our fate which “might largely differ fromwhatever we had dreamed of”. Consequently she invites artists, theoreticiansand intellectuals to take part in the “creation of a new reality”actively, by representing and promoting artistic production and knowledge.Charles Esche has considered in his lecture the arguments for the relevanceof museums as institutions of the 21st century. Museums as institutionalmodels, he says, should not be discarded, as they are pastmanifestations of democracy, in that they allowed lower social classes tohave a taste of the previously isolated, secluded system of values of theelite. Furthermore, museums do not merely offer an open view of variousprocesses of social reflexivity: being public spaces, they actually mouldand model it. The idea at the basis of the creation of museums, namelytheir primary aim of preserving values, art objects for eternity, is moreacute today as this universal goal allows museums to function as anti-capitalistmodels while they extract the art object from the tumult on themarket. This last partition of public space, the institution of the museum,according to Esche, can raise and concentrate anti-market solidarity andturn it into a battlement of resistance in the face of capitalism. Museumsmight thus become agonistic public spaces, manifestations of antagonism,the lecturer states. Agonistic differs from antagonistic in thatit enables us to coexist with our “friendly enemies”, a life-style closelyentwined with social circumstances nowadays. Museums must becomemore than mere platform for artists, Esche pointed out. It is not enoughto exhibit certain works: museums should display the entire context of theart object, the circumstances and sites of its birth. The institutional museumcan only become a “live archive” after it has opened and expandedthe tight hold of “including/excluding” works into/from an archive.Escher said in the end: the museum should by no means lend its spaceto leisure, shopping and market activities.Foksal Gallery Foundation represented the institutions of the former communistblock. Joanna Mytkowska talked about the origins of the institutionwhich – as its name demonstrates – had integrated formerinstitutional patterns. Foksal Gallery Foundation, seated in Warsaw, setout as a private initiative yet the founders have after some time developedan aspiration to serve the community. This led to a separationof foundation and gallery, the latter became a commercial unit while theformer parted ways with market logics and turned to the colourful sceneof contemporary artistic production, to the free research of art outsidethe reign of economic interest, to the promotion of values of one’s own.The foundation started to process the modernist inheritance of the sixtiesand seventies, to archive cultural values threatened by decay and obscurityafter the fall of the iron curtain, and to place them into proper context.Researching contemporary art, editing publications, catalogues andbooks, supporting various independent cultural institutions runs in theirlife a parallel to the trait of operating the gallery and presenting it in artfairs of the world. The activity of the institution is not necesssarily confinedto its own exhibition space: several events take place at sites outsidethe institution. The cultural, economic and civilian spheres appearas separate platforms but are subordinated to the needs of the samesociety.69

ce, renunflînd la logica pieflei, prima øi-a asumat în mod liber caracterul multiform alproducfliei artistice, cæutærile artistice independente de interesele economice øi promovareavalorilor proprii. Fundaflia a început sæ prelucreze tradiflia modernistæ a anilor ’60–’70,arhivarea øi contextualizarea valorilor culturale pe cale de a intra în descompunere saude a cædea în uitare. Cercetarea artei contemporane, editarea de publicaflii, cataloage,cærfli, sprijinirea diverselor inifliative culturale independente merg în paralel cu activitateagaleriei, cu prezenfla acesteia la tîrgurile de artæ. Sfera de acfliune a institufliei nu se reduceneapærat la propriul spafliu expoziflional; în fond, majoritatea programelor organizate deei au loc altundeva, în afara institufliei. În opinia lor, sectoarele cultural, economic øi civilapar ca platforme diferite, dar se aflæ în slujba aceleiaøi societæfli.Clementine Deliss øi-ar dori ca institufliile sæ ia naøtere în funcflie de cerinflele øi factoriivieflii concrete. Ea propune un model instituflional care s-ar autosusfline, nu numai furnizîndstudenflilor experienfla autofinanflærii, a existenflei pe speze proprii, dar øi creînd condifliileunei situaflii øi ale unui context comunitar concret, necesar cercetærii, studiilor. Înintervenflia ei, ea a vorbit despre faptul cæ o instituflie pe cale de a lua naøtere ar trebuisæ dispunæ de un teren agricol, lucrat de studenfli, iar din recoltæ sæ se asigure subzistenflaacestora. Asta nu numai ar garanta independenfla institufliei, ci ar øi crea un raport dereciprocitate între zonele de interes øi ariile de cercetare ale studenflilor, pe de o parte,iar pe de alta, între întrebærile lor existenfliale øi moøtenirea culturalæ øi instituflionalæ.Clementine Deliss spune øi ea „da“ institufliei, cæci în opinia ei aceasta oferæ un cadrucare face posibilæ pentru individ cercetarea independentæ, punerea în practicæ aînzestrærilor pe care nu le-ar putea fructifica singur.Prin pilda elefantului øi a øoarecelui, ea a explicat cæ, în zilele noastre, færæ aportul organical institufliilor mici, mai dinamice øi mai inventive în ce priveøte cercetarea, nu mai potfi gîndite instituflii mari care sæ devinæ purtætoare ale memoriei culturale. Ele trebuie sæexiste împreunæ, într-un raport de reciprocitate. „Strategia øi natura cetæfleniei aunevoie de aceastæ simbiozæ, pe care prefer s-o numesc interdependenflæ, sprijinire øirespect reciproce; acestea trebuie sæ fie prezente în fiecare dintre institufliile noi, precumøi în cele majore care se ocupæ de moøtenirea culturalæ. Asta trebuie sæ se întîmpleaøa încît orice inifliativæ nouæ, orice structuræ instituflionalæ de mari dimensiuni sæ fiedublatæ de versiuni mai mici ale ei, care sæ funcflioneze într-o manieræ mai puflin previzibilæ,contrastant, ca un laborator, o resursæ energeticæ, o guræ de aerisire, o pepinieræde unde sæ ræzbatæ întrebæri cætre instituflia majoræ, færæ furie sau confruntæri. Artæ întruna,artæ în cealaltæ. Cercetare într-una, cercetare în cealaltæ. Gestiune într-una, gestiuneîn cealaltæ. Editare într-una, editare în cealaltæ. Independenflæ relativæ într-una,independenflæ relativæ în cealaltæ. Dar, înainte de toate, cele douæ trebuie sæ se afle înrelaflie una cu cealaltæ.“ Pentru ca o instituflie nouæ sæ reziste, trebuie ca ea sæ se confruntecu chestiunile de ordin economic, trebuie sæ fie inventivæ în ce priveøte asigurareabazei financiare de care are nevoie ca sæ funcflioneze. Dar nu sub forma„fund-raising“. În urma discufliilor cu studenflii s-au formulat trei idei-cheie utile în acestsens: tontina 3 , vînzarea stradalæ øi amintirea. Practica tontinei ar fi importantæ fiindcæ încurajeazæresponsabilitatea unora faflæ de alflii, întæreøte raportul de reciprocitate, interdependenfladintre indivizi øi comunitate. Prin aceastæ practicæ se poate pune la încercarecît de pregætitæ e o instituflie pe cale de a lua naøtere pentru sarcinile care o aøteaptæ øi,totodatæ, pentru capcanele financiare, dificultæflile de funcflionare. Vorbind de institufliileartistice, Clementine Deliss a accentuat cæ precondiflia funcflionærii acestora e transparenfla,accesibilitatea øi întreflinerea unui raport nemijlocit cu grupurile mai mici.Dacæ n-ar fi fost prezentæ din capul locului în program, discuflia informalæ de a doua zidin atelierul Kis Varsó ar fi putut fi væzutæ chiar ca o punere spontanæ în practicæ a propunerilordin ziua precedentæ. În afara celor care au vorbit la conferinflæ au mai fost prezenfliøi alfli reprezentanfli de seamæ ai vieflii artistice budapestane; de fapt, artiøtii, profesorii øicriticii de artæ prezenfli la întîlnirea informalæ au fost mai numeroøi decît în prima zi.Diagnosticul formulat pe parcursul discufliei a fost cæ dialogul intern, relaflia dintre instituflii,Clementine Deliss would trace the creation of institutions back to thedemands and circumstances of actual life. She suggests a new patternof a self-supporting institution which would allow students to experienceself-supportiveness but would also create the genuine atmosphere of acommunity, indispensible to the processes of research and study. She lecturedon how new-born institutions should buy agricultural land and cultivateit with the help of their students, making a living on their products.This woud safeguard the independence of the institution and correlatethe research, interest areas and existential problems of its students withinstitutional and cultural heritage as well. Clementine Deliss too speaksfor institutionality, because it seems to her to be a framework withinwhich individuals can conduct independent research and can practicecertain abilities which are impossible to exercise on one’s own.Employing the parable of the elephant and the mouse she talked aboutthe impossibility of imagining huge institutions which bear and organicallyincorporate the cultural memories of the past without smaller but fasterinstitutions of a more inventive insight. They ought to coexist and developa relation based on mutuality: “Policy and the nature of citizenshipdemand of us that symbiosis, or what I prefer to call interdependency,reciprocal reliance and mutual respect, be built into every new andtransforming major heritage institution. Such that any new initiative,new architectural plan is to be coupled with a smaller, less predictableversion run in a contrasting manner, as a lab, an energy resource, a ventilationunit, a worming ground, breathing questions into the large sitewithout anger or confrontation. Art in one, art in the other. Researchin one, research in the other. Economics in one, economics in the other.Publishing in one, publishing in the other. Relative independence inone, relative independence in the other. Relative to each other, first andforemost.” In order to survive, the new institution must face the issuesof economy, and inventively discover the material bases to its operation.Not through “fund-raising”, though. Initiating dialogues with students,she managed to formulate three particularly useful key-concepts in thisrespect: tontine 3 , hawker (a kind of street merchant), memorization.The practice of tontine supports the sense of responsibility for each other,asserts the relation of interdependency between individuals and the community.The tontine is useful in testing the readiness of a institution in theface of its tasks, yet it also might point out financial traps and obstacles inthe way of operation. Talking about artistic institutions, Clementine Delissstressed how the prerequisite of their future operation is transparency,accessibility and direct relationships with small community groups.Had it not been conceived as part of the program, the open discussionin the Kis Varsó studio the next day might easily have been considered aspontaneous practical application of suggestions made during the previousday. Besides lecturers, several outstanding representatives ofBudapest art life took part in these discussions. As a matter of fact, farmore artists, teachers, curators and art historians attended than they didthe previous day. The diagnosis developed in the discussion was thatinside communication, the mutual relation of institutes, curators andartists seemed to be severed from the actual problems of the community.The utmost problem is neither that artists do not participate at internationalbiennials nor that they share no universal cultural discourse but thatthey lack problems of their own, an inner system of values, their own discourseand its social legitimacy. If those who showed up for the studiodiscussions assumed the first person plural in Maria Hlavajova’s question– the one that had inspired this conference – that would perhaps lead toa positive process which could reconcile the Hungarian art scene.Translated by Noémi László70

scenacuratori øi artiøti par sæ fie rupte de problemele reale ale comunitæflii. Problema propriuzisænu e cæ artiøtii nu participæ la bienale sau cæ nu participæ la un discurs universal, cicæ lipsesc problematica proprie, sistemul de valori intern, discursul propriu øi legitimarealui socialæ. În mæsura în care persoana întîi plural a întrebærii adresate de Maria Hlavajova– întrebare inspirînd øi naøterea acestei conferinfle – ar fi asumatæ de cei care au fostprezenfli la discuflia din atelierul artiøtilor budapestani, poate cæ ar putea începe un procespozitiv, care sæ atenueze conflictele interne de pe scena artisticæ maghiaræ.Traducere de Al. PolgárNote:1. Deschiderea în martie a noului sediu a fost urmatæ de o conferinflæ ce a durat douæ zile øi poate fi consideratæ oconcluzie a expozifliei Gravitaflie, care a avut loc anul trecut. Conferinfla a încercat sæ caute posibile ræspunsuri øilinii de urmat în ce priveøte problemele noilor forumuri, postinstitufliilor, structurilor muzeale, practicile curatoriatuluiartistic.2. Catalogul a fost realizat de Maria Hlavajova øi Jill Winder; el este totodatæ øi materialul de prezentare al expozifliei7 Episodes of (Ex)changing Europe, a cærei primæ parte a avut loc la Muzeul Ludwig sub titlul Surfacing. Episode 1(eveniment îngrijit de curatorul independent Lívia Páldi). flelul catalogului e sæ aøeze unele lîngæ altele expozifliile øialte proiecte în aøa fel încît ele sæ constituie, împreunæ, o entitate separatæ.3. Tontina este ceea ce, popular, e cunoscut drept „banca fligæneascæ“.Notes:1. A two-days’ conference took place in the aftermath of the March opening,a conference which could pass for a conclusion to last year’sGravitation project, seeking possible answers and feasible directionsfor issues such as new fora, post-institutions, museum structures andart-curator practice.2. Maria Hlavajova and Jill Winder edited the catalogue, a back-up materialfor the 7 Episodes of (Ex)changing Europe exhibition series(the first part of which, Surfacing, Episode 1, was hosted by theBudapest Ludwig Musem and organised by the independent curatorLívia Páldi) intended to interconnect exhibitions and other projectsin a way which would render them an outstanding entity.3. The tontine consists in a fund into which all members transfer a certainamount of money, while each member may collect the entire contentof the fund once. Everybody has got a randomly picked partnerwho would come up with the necessary money in their stead in caseof need, while assuring that the accident would not occur again.Meeting at Little Warsaw Studio Budapest, photo: Hedvig Turai71

Noua Europæ. Cultura mixajuluiøi politicile reprezentæriiJens KastnerGenerali Foundation Viena, 20 ianuarie – 24 aprilieUn desen care înfæfliøeazæ curtea unei închisori, proiectat pe o serie de hîrtii DIN-A3,se schimbæ la fiecare douæzeci de secunde într-o scenæ. Ambele desene au în comunniøte reflectoare, care lumineazæ centrul imaginii o datæ din partea de jos a scenei, odatæ din partea de sus a zidului închisorii. „Transparenfla este o capcanæ“, a scris MichelFoucault în A supraveghea øi a pedepsi. Artista Natasha Sadr Haghighian a gæsit o modalitatefrumoasæ øi totodatæ convingætoare de a prezenta aceastæ idee. Imaginea luiFoucault despre societatea „disciplinatæ“ – omul este perceput în sfîrøit ca „individ“, dara devenit un prizonier „transparent“, care interiorizeazæ supravegherea – nu mai e lamodæ ca model de interpretare a prezentului. Totuøi, în acest caz ea îøi gæseøte o întrebuinflareîntemeiatæ.Øi Renaud Auguste-Dormeuil se raporteazæ implicit la poststructuraliøtii francezi, lucrareasa constînd într-o bicicletæ prevæzutæ cu un plafon. Aceastæ construcflie se numeøte Contre-Projet Panopticon øi împiedicæ supravegherea persoanei prin satelit. Perspectiva individuluiindependent øi mobil prin propriile forfle este însæ, avînd în vedere dezvoltarea unuisistem european de supraveghere (Galileo), o viziune destul de optimistæ. Dialogul cu„producerea“ spafliului public la Sadr Haghighian øi cu controlul acestuia la Auguste-Dormeuil stabileøte doi poli între care trebuie sæ se deplaseze interogarea artisticæ arealitæflilor extraestetice. Chiar øi în „noua Europæ“.Foucault nu este amintit explicit în textul care însofleøte expoziflia, gîndirea sa este însæpotrivitæ pentru a înflelege intenflia expozifliei organizate de curatorii onorifici MariusBabias (Berlin) øi Dan Perjovschi (Bucureøti). Titlul trimite deja la dualitatea prezentatæde Foucault, care este constitutivæ pentru individul modern, tot aøa cum este øipentru nafliuni sau chiar pentru Europa. „Noua Europæ“ este un termen controversat,caracterizat în mod esenflial de neclaritate – se referæ la Europa de dupæ RæzboiulRece sau de dupæ includerea statelor est-europenefl Sau nu e vorba de UE, ci de stateledispuse sæ lupte alæturi de Statele Unite øi sæ se supunæ lor, dupæ clasificarea ministruluiapærærii Donald Rumsfeldfl Sau, într-o formulare mai radicalæ: aceastæ Europæexistæ deja sau trebuie cîøtigatæ prin luptæfl Expoziflia nu doreøte astfel numai sæ re-prezinte,ci sæ øi intervinæ. Ea trebuie înfleleasæ ca poziflie, ca atitudine culturalæ. Øi, de aceea,trebuie sæ se confrunte cu dilema oricærei politici identitare – sæ foloseascæ conceptefoarte încærcate pentru a reinterpreta realitatea socialæ, cu speranfla cæ relafliile de puteredin societate se vor schimba cîndva (eventual chiar prin aceasta) în direcflia interpretæriidate.La clasificarea lui Rumsfeld putem renunfla, pentru cæ este o clasificare nouæ. Europa esteînsæ veche. Øi ceea ce e nou în Europa nu e neapærat øi bun. Pentru cæ din anii ’90, dela începutul procesului de integrare forflatæ, Europa a fost conceputæ ca o fortæreaflæ, cupolitici de imigrare restrictive din partea statelor membre ale UE. Astfel, faptul cæ în viaflade zi cu zi a majoritæflii nu existæ o „identitate europeanæ“ nu e de mirare, pentru cæ ease constituie prin excludere sau delimitare faflæ de „Balcanii færîmiflafli“, „Turcia islamicæ“sau mai ales „Statele Unite øi imperialismul lor cultural“.THE NEW EUROPE. CULTURE OF MIXING AND POLITICSOF REPRESENTATIONJens KastnerGenerali Foundation Vienna, January 20 – April 24A drawing of a prison courtyard, projected on several sheets of DIN-A3paper, changes every twenty seconds on a stage. Both drawings have incommon some spotlights that shed their light alternatively from the lowerpart of the stage and from the top of the prison wall. “Transparency isa trap”, wrote Michel Foucault in Discipline and Punish. The artist NatashaSadr Haghighian has found a nice and convincing way to present thisidea. Foucault’s image about the “disciplined” society – man is at last perceivedas an “individual” but he has become a “transparent” prisoner whointeriorizes the surveillance – is not fashionable any longer in termsof an interpretation model for the present. However, in this case itbecomes quite useful.In his turn, Renaud Auguste-Dormeuil relates implicitly to the Frenchpost-structuralists as his work consists of a bike with a roof. The constructionis called Contre-Projet Panopticon and prevents the surveillanceof individuals through satellite devices. But the idea of an independentand mobile person on its own means seems quite optimistic if one thinksof the progress that has been made in the European satellite surveillancesystem (Galileo). Dialog with public space “production” in SadrHaghighian’s work and its control in Auguste-Dormeuil’s establish twopoles for the artistic interrogation on extra-aesthetic realities to movebetween. Even in the “new Europe”.Foucault is not quoted explicitly in the presentation text of the exhibition;but his thought is adequate in the attempt to understand the intent of thehonorary curators Marius Babias (Berlin) and Dan Perjovschi (Bucharest).The title alludes to to the duality presented by Foucault, which is constitutivefor the modern individual like it is for nations or for Europe itself.“New Europe” is a controversial term, essentially characterized by lack ofclarity – does it refer to the post cold war Europe or the post enlargementEurope including the East-European statesfl Or it is not about EU, butabout states willing to fight on the side of the United States and obeythem, as the Secretary of Defense Donald Rumsfeld put itfl Or, in a moreradical formulation: is this Europe already existing or does it need it to bewon in battlefl The exhibition aims at more than just re-presentation,at intervention. It has to be understood as a stand, as cultural attitude.JENS KASTNER este critic de artæ, curator, sociolog øi jurnalist independent. Profesor asociat la Institutul de Sociologieal Universitæflii din Münster (1999–2004) øi la Centrul pentru Studii Latino-americane al aceleiaøi universitæfli(2004).JENS KASTNER is an art critic, curator, sociologist and independent journalist, isAssociated Professor at the Institute for Sociology of Münster University (1999–2004)and at the Center for Latin-American Research belonging to the same university.72

scenaThis is why it needs to confront the dilemma of any identity policy – touse heavy concepts in order to reinterpret the social reality in hopes thatpower rapports in society will change eventually (maybe even throughthis) in the sense of data interpretation.We can drop Rumsfeld’s classification because it is a new one. But Europeis old. And what’s new in Europe isn’t necessarily good. Because eversince the ’90s, since the beginning of the forced integration process,Europe has been conceived as a fortress, with restrictive immigration policiesin the EU member states. Thus, the fact that in the daily life of themajority there is no “European identity” comes as no surprise becausethis identity is made of exclusion or delimitation from the “split Balkans”,the “Islamic Turkey” and mostly the “United States and their culturalimperialism”.Overcoming the East-West DifferenceConsequently, the title of the exhibition has to be understood as anattempt to smooth this delimitation. As a first preparatory step on theRenaud Auguste-DormeuilCode International Sol/Air, no. 7, 2004/2005, photo: Werner Kaligofsky courtesy Generali Foundation

Natasha Sadr Haghighianvice/virtue, 2001, photo: Werner Kaligofsky, courtesy Generali FoundationOda ProjesiRevisited, 2004, video 25’, photo: Werner Kaligofsky, courtesy Generali FoundationSilke WagnerRoland, 1998, wood, 60 panels 100 × 100 cm each, photo: Werner Kaligofsky,courtesy Generali FoundationJasmila Z fl banićImages from the Corner, 2003, video, 45’, photo: Werner Kaligofsky,courtesy Generali FoundationHito SteyerlMini-Europa, 2004, video installation, two parts, color, sound, 31’,photo: Werner Kaligofsky, courtesy Generali Foundation

Lia PerjovschiDiagrams, 1999–2005, 60 drawings, photo: Werner Kaligofsky, courtesy Generali FoundationHito Steyerl, John Miller, Lia Perjovschi, Renaud Auguste-Dormeuilphoto: Werner Kaligofsky, courtesy Generali Foundation

Depæøirea diferenflei Est-VestTitlul expozifliei trebuie înfleles prin urmare ca o tentativæ de a atenua aceastæ delimitare.Ca un prim pas pregætitor pe drumul spre o reprezentare pozitivæ a Europei, s-arenunflat la imaginea dialogului dintre arta din Vest øi cea din Est – pentru a nu fixa aceastædiferenflæ. Metodele folosite de artiøti nu mai permit aceastæ diferenfliere. Dan Perjovschi,care participæ la expoziflie øi în calitate de artist, a umplut zidul mare al halei deexpoziflie Ausstellungshalle cu desene în marker negru. În scene mici, comentarii la adresabreslei expoziflionale sau a politicii mondiale, el combinæ douæ metode foarte vechi (darrareori folosite împreunæ) de „producere“ artisticæ a spafliului public: comics øi picturæmuralæ. Ceea ce exprimæ zidul care stræjuieøte expoziflia în raport cu tehnicile tradiflionalee valabil øi pentru direcfliile actuale. Toate tehnicile artistice care au uimit în ultimii ani –colecflia, arhiva, cartografia – nu au avut o origine claræ în Europa de Sud-Est sau de Vest.Silke Wagner a alcætuit o arhivæ – pe bucæfli care se monteazæ una în alta se aflæprospecte, proiecflii video, ziare øi merchandise (obiecte) provenite de la organizaflii careactiveazæ între artæ øi politicæ.Lia Perjovschi a adunat reprezentæri ale globului pæmîntesc din toatæ lumea, care ar puteaalcætui împreunæ o cartografie a vieflii cotidiene øi care se aflæ pe podeaua spafliului expoziflional.Pe perete, lîngæ acestea, se aflæ o serie foto de John Miller, care confline 35 defotografii digitale cu oameni aflafli în pauza de masæ dintre orele 12 øi 14. Ele dau o imagineconcretæ temei vieflii cotidiene øi trimit la condifliile nereglementate în care se desfæøoaræ„producflia artisticæ“. Aceasta deoarece munca artistului a avut loc în pauza demasæ a cetæfleanului „normal“. Instabilitatea noilor raporturi de muncæ øi viaflæ øi statutulprivilegiat al domeniului artistic nu pot fi însæ surprinse uøor. O încercare în aceastædirecflie face Oda Projesi [Proiect de spafliu], un colectiv de artiste. Grupa lucreazæ pebaza tehnicii observafliei participative cu comunitæfli dintr-un cartier al Istanbulului (întrealtele) øi comparæ graniflele comune ale „spafliilor“ artistice, politice øi sociale. Øi chiar înraport cu aceste bariere se poate pune întrebarea dacæ „noua Europæ“ va fi activistæ,autoorganizatæ øi în cea mai nouæ etapæ a dezvoltærii artistice.Pe de altæ parte, øi asupra acestui fapt atrage atenflia Hito Steyerl, graniflele existente nupot fi desfiinflate. Aceasta este valabil deopotrivæ pentru diferenflele sociale øi pentru limitelepolitice externe. Instalaflia video pregætitæ de acesta aratæ înregistræri din „Mini-Europa“, un parc de distracflii din Bruxelles, în care se regæsesc Poarta Brandenburg, Turnuldin Pisa (øi nu numai), la scara de 1:25. Prin jocuri interactive, vizitatorii sînt îndemnaflisæ facæ sæ disparæ graniflele interne ale UE proiectate pe perete, graniflele externeneputînd fi øterse. Øi scriitoarea Marlene Streeruwitz pune accent în lucrarea video expusæmai mult pe aspectele cronice ale inegalitæflii sociale produse de limba vorbitæ. În documentareabazatæ pe workshop-uri cu azilanfli, oamenii sînt întrebafli despre sentimentulpe care îl au la traversarea unei stræzi; în acelaøi timp, se încearcæ evidenflierea aøteptærilorlegate de responsabilitæfli – cei care nu se simt în largul lor sînt localnicii, nu stræinii.Documentarul pare un mijloc bun de a indica greutæflile, pietrele de încercare saudificultæflile fundamentale ale constituirii unei identitæfli europene pozitive. ProducætoareaJasmila Zflbanić are ca temæ predilectæ a lucrærilor sale traumele ræzboiului øi, de aceea,a însoflit o comisie de cæutare a persoanelor dispærute în munca de deshumare în Bosnia.În documentar, unul dintre protagoniøti povesteøte cît de mult se apropie de fiecare dintredispærufli în timpul cæutærilor, færæ a øti dacæ vor fi vreodatæ descoperifli. În analogiecu imaginea despre o Europæ ale cærei ræni øi crime pot fi depæøite numai prin cæutare,færæ a øti cu siguranflæ rezultatul acestui proces, Zflbanić propune probabil cea mai pætrunzætoareidee pe care o oferæ aceastæ expoziflie reuøitæ.Catalogul care a însoflit expoziflia este editat de Marius Babias, cu cîte o prefaflæ de SabineBreitwieser øi Dietrich Karner, øi confline texte de Marius Babias, Mirko Heinemann,Jean-Luc Nancy, Dan Perjovschi øi Hito Steyerl. Köln, Editura Libræriei Walther König.road to a positive representation of Europe, the artists renounced to theimage of dialog between Western and Eastern art in order to avoid establishingthis difference. The methods applied by the artists do not allowthis differentiation any longer. Dan Perjovschi, who also participates asan artist, has filled the big wall of the Ausstellungshalle with drawings inblack marker. In small scenes or comments on the exhibition business orworld order, he combines two very old (but seldom used together) methodsof artistic “production” of the public space: comics and mural painting.What the wall expresses about traditional techniques is also valid forthe present directions. None of the artistic techniques that have amazedin the past years – collection, archive, cartography – had a clearly definedorigin in South-Eastern or Western Europe. Silke Wagner has compiled anarchive – pieces that bind one into another including prospects, videoprojections, newspapers and merchandise (objects) coming from organizationsactive in between art and politics.Lia Perjovschi has gathered representations of the globe from around theworld, which could make together the cartography of daily life and it isshown on the floor of the exhibition hall. By its side, on the wall there isa photo series by John Miller, including 35 digital photos with peopleon their lunch break from 12 to 2 pm. They give a concrete image to thedaily life theme and point to the unregulated conditions of “artistic production”because the artist’s work took place during the lunch breakof the average citizen. The instability of the new work and life relationsand the privileged status of the arts cannot be easily grasped, however.An attempt in this direction belongs to Oda Projesi of Space Projecta group of female artists. They work through participative observationwith communities from an Istanbul neighborhood (among others) andcompare the common borders of the artistic, political and social “spaces”.And in relation to these barriers one could ask whether the “new Europe”will be activist, self-organized or on the newest stage of its artistic development.On the other hand, and Hito Steyerl underlines it, the existing borderscannot be eliminated. This is also valid for the social differences and forthe external political limits. The video installation presented by him showsfootage of “Mini-Europe”, an amusement park in Brussels, in which thereis the Brandenburg Gate, the Tower of Pisa (and many more) at a scale of1: 25. Through interactive games, the visitors are incited to make internalEU frontiers that are projected on the wall disappear as the external frontierscannot be erased. The writer Marlene Streeruwitz also focuses in theexhibited video more on the chronic aspects of the social inequalities producedby spoken language. In the documentation based on workshopswith immigrants, people are asked what are their feelings when crossingthe street; in the same time, there is an attempt to highlight the expectationsconcerning responsibilities – those who are not at ease are the localsnot the foreigners.The documentary seems a good way to indicate the hardships, the pitfallsor the fundamental difficulties in building a positive European identity.The producer Jasmila Z fl banic ’ uses as a recurrent theme in her works thepost war traumas and, for this reason, she accompanied a search party ofthe missing persons in Bosnia in their exhumation work. In the documentary,one of the characters narrates how close he gets to each of the missingpersons during the search without ever knowing whether they will befound or not. In comparison with the image of Europe whose wounds andcrimes can only be overcome through search without knowing the resultof this process, Z fl banic ’ proposes maybe the idea with the most insightin this successful exhibition.Catalog edited by Marius Babias; prefaces by Sabine Breitwieser andDietrich Karner; texts by Marius Babias, Mirko Heinemann, Jean-LucNancy, Dan Perjovschi, and Hito Steyerl. Köln, Publisher Walther König.Translated by Izabella BadiuTraducere de Mihai Codoban76Silke Wagnerbürgersteig, 2001, photo: Werner Kaligofsky, courtesy Generali Foundation

78Sol LeWittMinimal Art 1969, ABCD 2, View from the exhibition at Kunsthalle Düsseldorf, 1969, photo: Manfred Tischer

scenaKunsthalle Düsseldorf– forum al artei contemporaneGeorg ImdahlMuzeele din Düsseldorf au cunoscut în ultimii ani o dezvoltare færæ egal în Germania.Spre deosebire de Köln, metropola galeriilor øi eternul concurent pe malurile Rinului,care trece acum printr-o crizæ de dimensiuni istorice, Düsseldorf iese în evidenflæ în calitatede capitalæ a landului Nordrhein Westfalen, motiv pentru care atrage sume importantede bani. Düsseldorf este un oraø bogat, fapt care se reflectæ øi în densitatea muzeelor.Astfel, pe lîngæ filiala cu lucræri valoroase ale secolului XX („K20“, responsabil ArminZweite) a colecfliei de artæ Nordrhein-Westfalen, s-a creat a doua filialæ, numitæ „K21“.Aøa cum aratæ øi numele, aceasta se concentreazæ pe arta contemporanæ începînd dinanii ’80 (responsabil Julian Heynen). În spafliul expoziflional se aflæ deocamdatæ în mareparte opere împrumutate de la colecflionari (colecfliile Speck, Schürmann), doar colecfliaAckermann putînd fi achiziflionatæ cu sprijinul landului Nordrhein-Westfalen. În anul 2010,colecflia va fi suficient de mare pentru a fi expusæ în spafliile fostului parlament al landului.De la inaugurare øi pînæ acum, în „K21“ au fost organizate între altele expoziflii importantecu opere de Luc Tuymans, Rodney Graham øi Thomas Schütte.Între muzeele noi apærute în Düsseldorf se numæræ øi un parteneriat public-privat întreprimærie øi un furnizor de energie, parteneriat îndelung discutat øi atacat mai ales de artiøtiioraøului, în urma cæruia o parte din Muzeul de Artæ Ehrenhof a fost privatizatæ. Asociereaa dus la dærîmarea unei pærfli a clædirii istorice øi la înlocuirea ei cu o structuræ nouæ,proiectatæ de arhitectul Oswald Ungers, care nu se bucuræ de multæ susflinere în cercurilede specialitate.Arhitectura noii structuri este o povaræ suplimentaræ pentru muzeu, care acum se numeøteMuseum Kunst Palast [Palatul Muzeului Artei] (responsabil Jean-Hubert Martin). La felde adeværat este însæ cæ, dupæ un start dificil øi datoritæ transformærii controversate, muzeula luat apoi o direcflie pozitivæ, expunînd lucræri ale lui Andy Warhol de dupæ atentat sauale fraflilor Chapman. S-au pus în mod evident bazele unui program strategic deatragere a publicului de masæ (cu lucræri de Miró, Dalí etc.).Iniflial, oraøul Düsseldorf a vrut sæ desfiinfleze Galeria de Artæ dupæ modificarea MuzeuluiEhrenhof. Aceasta ar fi putut fi „vîndutæ“ retoric ca o „fuziune“. Argumentul „subflire“ar fi fost lipsa de fonduri pentru întreflinerea forumului expoziflional, înfiinflat abia la sfîrøitulanilor ’60, dar care a dat naøtere unei tradiflii cu renume în timpul (relativ scurt) încare a funcflionat. Düsseldorf nu este însæ un oraø særac, lucru care poate fi observatcu ochiul liber. Sub influenfla unei politici culturale confuze, s-a luat în considerare chiarøi ideea de a dærîma imensa clædire din Grabbeplatz din centrul oraøului vechi, un martormærefl al brutalitæflii betonului [Betonbrutalismus] (arhitecfli: Konrad Beckmann øi ChristophBrockes). Furia øi revolta erau însæ previzibile. În acest caz, protestele artiøtilor, criticilorøi curatorilor au avut succes – activitatea expoziflionalæ a fost reluatæ dupæ o scurtæ perioadæde renovare, cu un buget redus, e adeværat. Responsabila Ulrike Groos a adus unsuflu nou în spafliul expoziflional, apropierea de asociaflia artiøtilor, cu sediul în aceeaøiclædire, fiind pozitivæ. Asociaflia este condusæ de ceva vreme de Rita Kersting, care øi-afæcut debutul în 2001 cu expoziflia de grup Zero Gravity (între alflii: Kippenberger, Zobernig,Björn Dahlem, Isa Genzken).Ulrike Groos a impus în puflinii ani în care a fost la conducere direcflia favorizatæ de ceidoi precursori ai ei, Karl Ruhrberg øi Jürgen Harten, a creat un program care combinapoziflii ale artiøtilor internaflionali cu cele ale artiøtilor din Düsseldorf øi Rheinland,KUNSTHALLE DÜSSELDORF – FORUM OF CONTEMPORARY ARTGeorg ImdahlIn recent years, Düsseldorf museums have seen an unprecedented developmentin Germany. In contrast with Cologne, the metropolis of art galleriesand the eternal rival on the shores of Rhine, which is now facinga crisis of historic dimensions, Düsseldorf stands out as the capital cityof the Nordrhein Westfalen Land, and also receives large amounts ofmoney. Düsseldorf is a rich city, and this reflects on the high densityof museums. Hereby, alongside the Nordrhein-Westfalen art collection’ssection of valuable 20th century artworks (“K20”, manager Armin Zweite),a second section was created, called “K21”. As the name itself reveals,it focuses on contemporary art, starting with the eighties (manager JulianHeynen). For now, most of the works in the exhibition space are borrowedfrom the collectors (the Speck, Schürmann collections); only theAckermann collection was bought, with the help of the Nordrhein-Westfalen Land. In the year 2010, the collection will be large enoughto be shown in the space of the former Land Parliament. From its openingand until now, there were also other important exhibitions held in “K21”,like those of Luc Tuymans, Rodney Graham and Thomas Schütte.Among the new Düsseldorf museums there is also a public-private partnershipbetween the city hall and a energy provider, a project muchtalked about and attacked by the city artists; as a result, part of theEhrenhof Art Museum was privatised. This association led to the partialdemolition of the historical building and to its replacement with a newstructure, designed by the architect Oswald Ungers, who is not very wellregarded by specialists.The architecture of the new structure is an extra-burden for the museum,which now bears the name of Museum Kunst Palast [Art Museum Palace](manager Jean-Hubert Martin). But it is equally true that after a bufflingstart and because of the controversial change, the museum went in theright direction, exhibiting works of Andy Warhol (from after the assault)and the Chapman brothers. They evidently laid the foundation of a strategicprogramme meant to draw mass audiences (with works of Miró, Dalí).Initially, the city of Düsseldorf wanted to disolve the Art Gallery after thetransformation of the Ehrenhof Museum. This could have been rhetorically“sold” as a “fusion”. The “thin” argument would have been the lack offunds necessary for the maintenance of the exhibition forum, founded onlyin the late ’60, but who established a renowned tradition in the (relativelyshort) time of activity. But Düsseldorf is not a poor city, which can benoticed with the naked eye. Under the influence of a dim cultural policy,they even took into consideration the idea of demolishing the huge buildingfrom Grabbeplatz, from the centre of the old city, a great witness ofconcrete brutality [Betonbrutalismus] (architects: Konrad Beckmann andChristoph Brockes). But the fury and revolt were predictible. For the casebeing, the artists, critics and curators were successfuly – the exhibitionswere resumed after a short period of renovation, although with a reducedbudget. Ulrike Groos, the manager, brought a breath of fresh air into theexhibition area, the proximity to the artists’ association, with the headquartersin the same building, being a positive thing. The association hasbeen run for some time by Rita Kersting, who made her debut in 2001,with the group exhibition Zero Gravity (among others: Kippenberger,Zobernig, Björn Dahlem, Isa Genzken).For the few years of being in charge, Ulrike Groos encouraged the directionprivileged by her two predecessors, Karl Ruhrberg and JürgenGEORG IMDAHL este critic la Frankfurter Allgemeine Zeitung.GEORG IMDAHL is an art critic for the Frankfurter Allgemeine Zeitung.79

Gerhard Richter 1986 3View from the exhibition, Kunsthalle Düsseldorf, 1986, photo: Heinz JokischJennifer NelsonUneasy Room, 1999, photo: Amir ZackiMichael Heizerprospect 1971, videoinstallation, view from the exhibition,Kunsthalle Düsseldorf 1971, photo: Manfred TischerExhibition Ready to Shoot.Fernsehgalerie Gerry Schum/videogallery schumviews from the exhibition, Kunsthalle Düsseldorf, 2003photos: Achim KukuliesGünter UeckerSchwarz, 1981, exhibition Schwarz,Kunsthalle Düsseldorf, 1981, photo: Peter Royen jun.

scenaExhibition Zurück zum Beton. Die Anfänge von Punk und New Wave in Deutschland 1977–82,view from the exhibition, Kunsthalle Düsseldorf 2002, photos: ar/gee gleimRita McBrideraumfürraum, Hexelerater, 2004, Installation, Sisal, Kunststoff (mixed media installation)Katharina Grosseraumfürraum, The Poise of the Head und die anderen folgen, 2004, Wandmalerei (wall painting),view from the exhibition, Kunsthalle Düsseldorf, 2004, photo: Achim Kukulies

cazuri fericite în care localul øi globalul sînt identice. Din aceastæ combinaflie local-globalau rezultat expoziflii legendare. Un bun exemplu pentru aceasta este expoziflia cu lucrærilelui Gerhard Richter din anul 1986. Groos l-a transformat pe acest pictor carepreda un curs influent la Academia de Arte într-o somitate; în scurt timp, catalogul expoziflieia devenit o raritate. Între alte expoziflii, care s-au întipærit în memoria istoriei arteiactuale, se numæræ øi Minimal Art din anul 1969, care fusese preluatæ din GeentemuseumDen Haag. Aceasta a fost prima expoziflie cu tema Minimal Art din Europa. Întremomentele importante ale Galeriei de Artæ se numæræ øi cîteva expoziflii retrospectivereunite sub titlul Prospect, care au fost concepute de curator împreunæ cu exponenflii.Între multiplele expoziflii, care au trecut drept puncte de maximæ importanflæ aleGaleriei de Artæ, aø dori sæ amintesc expoziflia de grup schwartz [negru], cu ocazia cæreiaspafliul expoziflional a dobîndit acel coø de bucætærie care ajunge în exterior, o parte acontribufliei lui Joseph Beuys. Beuys øi-a conceput contribuflia la tema negru ca horn debucætærie, care ducea din spafliul expoziflional în afaræ – o mostræ specificæ a umoruluibeuysian.Oraøul Düsseldorf se poate considera un oraø norocos datoritæ puterii de atracflie a Academieide Arte. Aceasta asiguræ oraøului statutul de oraø de artiøti øi constituie totodatæo sursæ de inspiraflie pentru noul program. Ultima expoziflie, raumfürraum [spafliu pentruspafliu], a adus laolaltæ artiøti øi sculptori legafli de oraø – fie prin faptul cæ locuiesc aici(Katharina Grosse, Dirk Skreber), fie cæ predau la Academia de Arte (Rita McBride). Astfelde expoziflii, legate mai mult sau mai puflin printr-o linie tematicæ, sînt interesantedeopotrivæ pentru publicul local øi cel stræin. Acest fapt este valabil øi pentru expozifliileprin care sînt „redescoperite“ operele artiøtilor din Düsseldorf, pe care generaflia maitînæræ le cunoaøte mai degrabæ din auzite. O astfel de expoziflie reuøitæ a fost Fernsehgalerie[Galeria TV] de Gerry Schum, un artist cu multe viziuni asupra expansiunii øi transmiteriiartei contemporane, care s-a sinucis la începutul anilor ’70. Debutul artistic al luiUlrike Groos, cu expoziflia tematicæ Zurück zum Beton [Înapoi la beton], a stat sub semnulunei reconstrucflii istorice. Aici privirea s-a îndreptat spre începutul miøcærii punk,care îøi avea locul de întîlnire în legendarul bar „Ratinger Hof“ din centrul vechi al oraøuluiDüsseldorf. Stilul punk, care se folosea în principal de material documentar, instrumentemuzicale, mai puflin de artæ, îøi are originile în amintirile autorului Jürgen Teipel,care a interogat protagoniøti øi martori cu mijloace de oral history øi a îmbinat cumæiestrie pærerile acestora într-un Text-Collage. Pe lîngæ seria de expoziflii de vîrf din Galeriade Artæ, Groos a organizat de asemenea una monograficæ, deopotrivæ interesantæ øicuprinzætoare: Dan Graham, preluat de la Kröller-Müller-Museum, care a surprins cuo serie de Environments.Între expozifliile inifliate de Groos se numæræ Compilations, o serie despre tineri artiøti,care a început în 2003 cu o expoziflie de grup: Rosa Barba, Jeanne Faust øi Jennifer Nelson.Pentru 2005 s-a anunflat o continuare (din iulie pînæ în septembrie), între alflii cu LucyHarvey, Seb Koberstädt øi Constantin Wallhäuser. În program se aflæ mai departeexpoziflii despre desenul artistic contemporan cu funcflie de „reportaj“ øi o expoziflie încooperare cu alte oraøe (Köln, Bonn, Duisburg) asupra culturilor islamice øi musulmane,al cærei curator va fi Catherine David.Afirmarea Galeriei de Artæ din Düsseldorf e un exemplu bun despre cum se poate punepe picioare un program cu bani puflini. Închiderea acestui spafliu expoziflional pe motivullipsei de finanflare ar fi fost o glumæ proastæ. Datoritæ barului deschis în subsol, care seîntinde pînæ în piaflæ, de pe urma resuscitærii Galeriei de Artæ profitæ øi Grabbeplatz, preapuflin utilizatæ ca spafliu public. Galeria de Artæ ar trebui sæ fie un exemplu de urmat încazul în care se ameninflæ cu tæierea fondurilor: în politicæ, responsabilii de culturæ sînt ceicare închid institufliile pe care ar trebui sæ le protejeze. Cu cîteva sæptæmîni în urmæ,Düsseldorf a anunflat cæ se aflæ printre puflinele oraøe germane cu un excedent bugetar.Christian SchwarzwaldPartitur, 2004, exhibition doku/fiction. Mouse on Mars reviewed & remixed, 2004,Kunsthalle Düsseldorf 2004, photo: Achim KukuliesJo Zimmermann and Diango HernándezExhibition doku/fiction. Mouse on Mars reviewed & remixed, 2004,Kunsthalle Düsseldorf 2004, photo: Achim KukuliesTraducere de Mihai Codoban82

scenaJennifer NelsonUneasy Room, 1999, photo: Amir ZackiUlrike Groosphoto: Yun LeeKunsthalle Düsseldorf, frontview, 2002, photo: Dietrich BuskeHarten – she set up a programme which combines the positions of internationalartists with those of artists from Düsseldorf and Rheinland,the happy exceptions in which local and global coincide. Legendary exhibitionsemerged as a result of this combination of local and global.A good example in this sense is the the 1986 exhibition, featuring theworks of Gerhard Richter. Groos turned this painter, who had an influentialclass at the Art Academy, into a celebrity; shortly, the catalogueof the exhibition became a rarity. Among other exhibitions, which lefttheir mark on today’s history of arts, we have, for example, Minimal Art,from 1969, taken from the Geentemuseum Den Haag. This was the firstexhibition in Europe with Minimal Art as a topic. Other important eventsin the Art Gallery include several retrospective exhibitions entitledProspect, conceived by the curator together with the artists. Amongthe many exhibition that passed as nodal points of the Art Gallery, I’d liketo mention the group exhibition schwartz [black]; this is when the venueachieved the kitchen chimney that sticks out, part of Joseph Beuys’ contribution.Beuys’ contribution to the “black” topic consisted in a kitchenchimney, leading from inside the exhibition space outside of it – a trademark of Beuys’s humor.The city of Düsseldorf may consider itself lucky due to the power of drawingattention to the Art Academy. It provides the city with the reputationof an artists’ city, being, at the same time, a source of inspiration for thenew programme. The last exhibition, raumfürraum [space for space]brought together artists and sculptors bound to the city – either livingin it (Katharina Grosse, Dirk Skreber) or teaching at the Art Academy(Rita McBride). These kinds of exhibitions, connected more or less by thetopics, interest the local public as well as the foreign one. This also goesfor the exhibition that “rediscovers” the works of artists from Düsseldorf,generally known to the younger generation by ear. One succesful exhibitionwas Fernsehgalerie [TV gallery] by Gerry Schum, an artist with manyviews on the expansion and communication of contemporary art, whokilled himself in the early seventies. The artistic debut of Ulrike Groos, withthe thematic exhibition Zurück zum Beton [Back to concrete], happenedunder the sign of a historical reconstruction. Here, the eye turned to thebeginning of the Punk movement, which used to meet at the legendarypub “Ratinger Hof” in the centre of the old city. The Punk style, whichmade more use of documentary materials, musical intruments and less ofart, originates in the memories of the author Jürgen Teipel, who interrogatedthe actors and the witnesses by means of oral history and masterlycombined their oppinions into a Text-Collage. In addition to these highendexhibions from the Art Gallery, Groos also held a monographical one:Dan Graham, taken from the Kröller-Müller-Museum, interesting as wellas large, which made an impresion with a series of Environments.Among the exhibitions initiated by Groos, there is one namedCompilations, a series about young artists, which started in 2003 witha group exhibition including Rosa Barba, Jeanne Faust and Jennifer Nelson.There’s a sequel announced for 2005 (from July to September) whichincludes among others Lucy Harvey, Seb Koberstädt and ConstantinWallhäuser. There are more scheduled exhibitions: one about the contemporaryart drawing seen as a “report” and an exhibition co-produced withother cities (Cologne, Bonn, Duisburg) dealing with Islamic and Moslemcultures, with Catherine David as a curator.The uprising of the Düsseldorf Art Gallery is a good example of how onecan build a programme with little money. The closing of this exhibitionplace on the grounds of the lack of money would have been a bad joke.Not much used as a public space, Grabbenplatz too takes advantagefrom the resuscitation of the gallery, due to the underground bar whichgoes way up to the plaza. The Art Gallery example should be an exampleto follow when there are threats to cut down the expenses – in politics,those in charge of culture close down the institutions they should protect.A couple of weeks ago, Düsseldorf was among the few German citiesto announce a budgetary excess.Translated by Alex Moldovan83

Excerpt from the Journal of the exhibition, n° 46© Thomas Hirschhorn, Centre Culturel Suisse, Paris,December 4, 2004 – January 30, 2005Swiss Swiss DemocracyLaurence PerrillatThomas Hirschhorn, Centrul Cultural Elveflian, Paris,4 decembrie 2004 – 30 ianuarieDe la starea de asediu la chestiunea de stat, expoziflia lui Thomas Hirschhorn la CentrulCultural Elveflian de la Paris e o maøinærie de stîrnit întrebæri cît priveøte democrafliadirectæ în Elveflia øi, dincolo de asta, asupra democrafliei în general.Cu ocazia alegerilor parlamentare din 2003, o majoritate a electoratului elveflian l-a adusla guvernare pe liderul populist al Uniunii Democratice a Centrului, Christoph Blocher,devenit mai apoi ministru al justifliei øi de interne. În replicæ la aceastæ învestituræ, artistulelveflian Thomas Hirschhorn a publicat un manifest în care îøi exprima revolta faflæde aceastæ alegere øi refuzul de a mai expune în flara sa.Elveflia e una din flærile lumii în care democraflia, ca expresie a voinflei cetæflenilor, se manifestæcel mai mult. Elveflienii sînt chemafli cu regularitate sæ se pronunfle asupra unor diverseprobleme sociale, politice øi economice prin intermediul referendumului cu buletin secret.E vorba despre ceea ce se cheamæ democraflie directæ. În sine, nimic nu e problematicaici. Ceea ce în schimb este e însuøi obiectul acestor referendumuri. Astfel, cetæfleanuluielveflian îi revine sæ decidæ, de exemplu, favorabil sau nu, în privinfla naturalizærii unorpersoane de origine stræinæ træind în Elveflia uneori de mai multe generaflii. Øi aici e punctulcare doare cel mai tare, naturalizarea fiind cel mai adesea refuzatæ.Naflionalismul este fisura pe unde Thomas Hirschhorn decide sæ atace idealizarea regimuluidemocratic elveflian. Nu stæ în intenflia lui Thomas Hirschhorn repunerea în discufliea acestui regim, care, desigur, este imperfect, însæ ræmîne cel mai puflin imperfect. Cigestul sæu vizeazæ sæ-l apere mai ales de propriii sæi demoni. Cu cuvintele artistului, strædaniilesale cautæ sæ „dezidealizeze“ democraflia øi sæ „de-stabilizeze“ buna conøtiinflæ democraticæ.Hirschhorn explicæ într-un comunicat: „Vreau sæ-mi exprim revolta nu împotrivademocrafliei, ci împotriva folosirii democrafliei pentru niøte interese personale, pentruSWISS SWISS DEMOCRACYLaurence PerrillatThomas Hirschhorn, Swiss Cultural Center, Paris,December 4, 2004 – January 30From state of siege to State affair, Thomas Hirschhorn’s exhibition atthe Swiss Cultural Centre in Paris is an interrogation of direct democracyin Switzerland and of democracy in general.At the general elections in 2003, a wide majority voted for the populistleader of the Center Democratic Union Christoph Blocher, who was tobecome Minister of justice and police. In reaction to his investiture,the Swiss artist Thomas Hirschhorn has issued a manifesto whereby heexpresses his revolt against this election and his refusal to exhibit in hisorigin country.Switzerland is one of the few countries in the world where democracytruly is the expression of the citizens’ will. The Swiss are often calledto give their opinion on various social, political, and economical issuesthrough secret ballot referendum. This is what we call direct democracy.No filter or power comes between the people’s will and the decision.This is not problematic as such. However, the very object of these referendais problematic. For instance, it is the Swiss citizen’s job to decidewhether persons of foreign origin living in Switzerland, often for manygenerations, can be naturalized or not. And this is problematic because,more often than not, naturalization is denied.Thomas Hirschhorn decides to attack the idealization of the Swiss democraticmodel through the nationalist angle. Thomas Hirschhorn doesn’twant to question this régime, which, having, obviously, its imperfectionsstill remains the least imperfect. He does it in order to protect himselfLAURENCE PERILLAT este critic de artæ øi curator. Specialist în videoartæ øi muzeologia artei contemporane.LAURENCE PERILLAT is an art critic and curator and specialist in video art and museologyof contemporary art.84

scenaThomas HirschhornSwiss Swiss Democracy, poster of the exhibitionfrom his very own demons. According to him, his efforts aim to “un-idealize”the democracy and at “de-stabilizing” the good democratic conscience.In a communiqué, Hirschhorn explains: “I want to express myrevolt not against democracy but against the usage that is made of it forpersonal interests, for good conscience, in order to silence the critics,or to abolish opinion”. For in the secret of the isolated room the goodconscience rules.For Thomas Hirschhorn, the invitation to the Swiss Cultural Centre in Parisis too good an opportunity to miss, so he demonstrates against the democraticidealism and against the nationalist relents of his country.In a democratic context, when people disagree with the leaders theyhave elected, they protest, they go on strike, and they siege the administrationsand express their claims and their dislikes on banners, in newspapers,in meetings. With these very means of democratic and politicalexpression Thomas Hirschhorn chooses to protest against the abuses ofdemocracy. He actually “instates a siege”, in the precise meaning of theterm, in the art center for the whole duration of the show. Outside, in thestreet, the exhibition title is tagged on a white linen sheet “Swiss SwissDemocracy”, thus giving to the art center the allure of a factory on strike.And that is not all. What is political thinking without permanent regenerationthrough debate and submission to the public opinionflSo Thomas Hirschhorn recruited two collaborators who contribute day byday to the production of an ongoing thinking on democracy. One of themis the German philosopher Marcus Steinweg who delivers a lecture everyday and contributes to the newspaper published on the spot.The other one is the stage director Gwenaël Morin who proposes everyday a burlesque show, adaptation of the William Tell legend, the foundingmyth of the Swiss democratic identity.How does Thomas Hirschhorn’s will to protest embody artisticallyfl At firstsight, when one enters the exhibition, one is less surprised by the styleand appearance, the use of second hand furniture and poor material suchas cardboard and scotch tape, than by the spectacular use that is made ofspace. Even if, once again, we can remark that Thomas Hirschhorn’s workturns to mannerism, one can only recognize the mastership in dealingwith space that gives an impression of total art. The entire space is coveredwith cardboards in pastel colors tied together with scotch tape.The effect is equally orthogonal, homogeneous and deconstructed.The use of colors such as rose bonbon, baby blue and pale yellow gives tothe ensemble a washed-out effect. These cardboard walls have the functionof supporting a vast quantity of images directly scotch taped andtexts added hastily with red spray, or photocopied on paper sheets gluedon the cardboard. Besides, it is funny to note that this permeability of thesurface to text also enticed the public to react directly on the work as theyadded their own comments. Thomas Hirschhorn has inscribed the workin the space he divided in various functional sections: theatre for the dailyrepresentation of William Tell, the photocopy shop of the newspaper,a bar, and a conference hall. All of these sections try to welcome comfortablythe public with chairs and sofas dressed in insulating material.The most astonishing thing in Thomas Hirschhorn’s work in general isexpressed here on a larger scale, in a multiplication of discourse levels.One of the underlying principles of the exhibition is precisely to produceand reproduce discourse.Drowned in a textual and visual overabundance, one cannot but feela gap between sentences tagged on the cardboard walls and the booksof political philosophy made available for the public by the artist. The linkbetween these two types of discourse, beyond the their evoking democracy,is the “found thought” aspect in the meaning of found object.In the same way Hirschhorn inscribes short sentences of popular claim,borrowed from the history of social protest. On the walls he refers tobooks and text of major authors in political philosophy such as Aristotle,John Locke, Henri-David Thoreau. These two types of thinking are put onthe same level. However, the fame of the quoted authors appears here asintellectual value on which the exhibition seems to be built.The role of Thomas Hirschhorn’s two collaborators is to produce discourse:philosophical discourse by Marcus Steinweg in the newspaperand in the conferences, drama discourse by Gwenaël Morin.85

confortarea bunei conøtiinfle, pentru a slei critica, pentru a vætui opinia publicæ“. Cæciîn secretul cabinei de vot conøtiinfla împæcatæ cu sine e stæpînæ.Invitaflia pe care i-a adresat-o Centrul Cultural Elveflian de la Paris este pentru ThomasHirschhorn un prilej cum nu se poate mai nimerit pentru a se exprima împotriva idealismuluidemocratic øi împotriva izurilor naflionaliste plutind pe deasupra flærii sale.În context democratic, atunci cînd poporul nu se mai aflæ în acord cu conducætorii pecare øi i-a ales, el manifesteazæ, face grevæ, asediazæ sediile oficiale øi îøi exprimæ doleanfleleøi nemulflumirile prin banderole, în ziare, în cadrul întrunirilor. Thomas Hirschhorn adecis sæ protesteze împotriva abuzurilor democrafliei prin intermediul aceloraøi moduride exprimare democraticæ øi politicæ. El s-a hotærît realmente sæ „instaleze un asediu“,ca atare, în centrul de artæ øi sæ-l menflinæ atîta timp cît dureazæ expoziflia. În exterior,la stradæ, semnalarea expozifliei se face cu ajutorul unui cearøaf alb pe care e viu grafiatcu sprayul „Swiss Swiss Democracy“, ceea ce-i dæ centrului de artæ aspectul unei uzineaflate în grevæ. Øi asta nu e totul. Ce ar fi oare o gîndire politicæ dacæ ea n-ar fi necontenitregeneratæ, supusæ opiniei publice øi dezbætutæflDe aceea, Thomas Hirschhorn øi-a alæturat încæ doi participanfli, care, în ce-i priveøte,contribuie zilnic alæturi de el la producerea unei gîndiri în miøcare a democrafliei. Primuleste filosoful german Marcus Steinweg, care în fiecare zi fline o conferinflæ øi colaboreazæla ziarul fæcut acolo, la fafla locului. Al doilea este regizorul Gwenaël Morin, care propunezilnic publicului un spectacol burlesc, o adaptare a mitului lui Wilhelm Tell, mit fondatoral identitæflii democratice elvefliene.În ce fel se manifestæ plastic la lucru voinfla protestataræ a lui Thomas Hirschhornfl Laprima vedere, atunci cînd pætrunzi în expoziflie, eøti mai puflin surprins de stilul øi deînfæfliøarea ei, de folosirea elementelor de mobilier recuperat øi a materialelor særæcæcioaseprecum cartonul øi banda adezivæ, cît de tratarea spectaculoasæ a spafliului.Chiar øi dacæ, o datæ în plus, constatæm cæ munca lui Thomas Hirschhorn aduce amanierism, nu pofli decît sæ recunoøti mæiestria în tratarea spafliului, care procuræ o senzafliede artæ completæ. Întreg spafliul e tapetat cu foi de carton de culori pastelate lipite laolaltæcu scotch. Efectul care rezultæ e tot atît de ortogonal øi de omogen pe cît e de deconstruit.Utilizarea rozului-bombon, a albastrului pentru nou-næscufli øi a galbenului-palconferæ ansamblului o impresie de spælæcit. Pereflii cartonafli au menirea de-a fi suportulunui potop de imagini prinse direct pe ele cu bandæ adezivæ øi al unor texte scrisepe ele cu spray-ul, la repezealæ, sau fotocopiate pe foi lipite pe carton. De altfel, e amuzantde relatat cæ aceastæ permeabilitate la text a suprafeflei a incitat la rîndul ei publicul særeacflioneze direct pe lucrare, suprapunîndu-øi propriile comentarii. Thomas Hirschhorna înscris lucrarea în ansamblul spafliului pe care l-a împærflit în diferite secfliuni funcflionale:teatrul pentru reprezentafliile zilnice cu Wilhelm Tell, atelierul de fotocopiere al ziarului,un bar øi o salæ de conferinfle. Întregul acestor spaflii cautæ sæ primeascæ în mod confortabilpublicul, cu scaune øi canapele tapiflate în bandæ izolatoare.Ceea ce ræmîne uimitor în munca lui Thomas Hirschhorn, exprimîndu-se aici în niøtedimensiuni sporite, e multiplicarea nivelurilor de discurs. Unul din principiile acestei expozifliieste tocmai acela de a produce øi a reproduce discurs.Întroienit într-un preaplin textual øi vizual, n-ai totuøi cum sæ nu resimfli ruptura de nivelîntre frazele pulverizate în grabæ pe pereflii cartonafli øi operele de filosofie politicæ pusela dispoziflia publicului de cætre artist. Legætura între aceste douæ tipuri de discurs, dincolode evocarea comunæ a democrafliei, e aspectul de „gîndire gæsitæ“, în sensul unuiobiect gæsit. În acelaøi fel în care Hirschhorn scrie pe ziduri formulærile laconice ale unorrevendicæri populare împrumutate istoriei protestului social, el propune publicului raportareala cærfli øi texte ale marilor autori ai filosofiei politice precum Aristotel, John Locke,Henri-David Thoreau. Aceste douæ tipuri de gîndire sînt plasate la acelaøi nivel. Cu toateastea, celebritatea autorilor acestor cærfli apare aici ca un fel de caufliune intelectualæ pecare întreaga expoziflie pare a se sprijini.The drama discourse starts from the shared intention of Morin andHirschhorn to desacralize the Swiss democracy by questioning thesymbolic figure of William Tell. The legend has it that Tell is the heroicliberator of the Swiss people. The show explicitly presents that the motivationof rebellion in Tell has nothing heroic whatsoever: this humiliatedand weak character murders a tyrant in order to have justice for himselfand not for the community. He is very ironic about the fact that this individualrevolt is the founding gesture of democracy.The other important aspect in the drama discourse through the reversalof the William Tell legend is the direct attack at nationalism throughSwiss folklore. Swiss identity is omnipresent in the exhibition and nationalismaccused more than once. Many emblems give rhythm to the cardboardwalls and, most of all, the small Swiss train in an ideal mountainlandscape is a recurrent element as a miniature and in videos.Yet another type of discourse is inscribed in the exhibiting space – themedia discourse. On every wall there are clippings from newspapers andmagazines of all kinds. Most of the articles evoke the political news inSwitzerland, especially those concerning the Minister under discussion,Christoph Blocher; others describe and denounce the perverse effectsof direct democracy. These clippings are situated on the same level ofreading so that, once more, it is the visitor’s task to analyze the discourse.Beyond these fragments from the international press, Thomas Hirschhornhas organized the daily publication of a newspaper edited and printedwithin the exhibition. The newspaper synthesizes a “produced” discourseby publishing Marcus Steinweg’s essays and a “reproduced” discourseView of the print shop of the JournalThomas HirschhornExhibition Swiss Swiss Democracy, photo: Romain Lopez86

scenaRolul celor doi colaboratori ai lui Thomas Hirschhorn este în schimb acela de a producediscurs: discursul filosofic al lui Marcus Steinweg în ziarul expozifliei øi în conferinfle,discurs teatral în ce-l priveøte pe Gwenaël Morin.Discursul teatral decurge øi el din intenflia comunæ cu a lui Thomas Hirschhorn de adesacraliza democraflia elveflianæ prin interogarea figurii simbolice a lui Wilhelm Tell.Legenda vrea ca Tell sæ fi fost eliberatorul eroic al poporului elveflian. Spectacolul aratæîn mod explicit cæ resortul revoltei la Tell nu are absolut nimic eroic: personajul acestaumilit øi lipsit de putere asasineazæ un tiran doar ca sæ-øi facæ sieøi dreptate, øi nu pentrucolectivitate. E de altminteri foarte ironic din punctul acesta de vedere ca acest gestde ræzvrætire individualæ sæ incarneze actul originar al democrafliei.Celælalt aspect important care se degajeazæ în discursul teatral prin ræsturnarea legendeilui Wilhelm Tell este o atacare directæ a naflionalismului prin asocierea la demers afolclorului elveflian. Identitatea elveflianæ e omniprezentæ în expoziflie, iar naflionalismule denunflat de nenumærate ori. Mai multe blazoane care puncteazæ øi au o prezenflæritmicæ pe pereflii cartonafli øi, mai ales, trenuleflul elveflian traversînd un peisaj montanidealizat sînt elemente care revin adesea, în miniaturæ øi în piesele video.În spafliul expozifliei se mai aflæ înscris øi un ultim tip de discurs. Este vorba de acela mediatic.Ansamblul zidurilor expozifliei cuprinde tæieturi de presæ, din ziare øi reviste de toatetendinflele, færæ deosebire. Majoritatea articolelor evocæ actualitatea politicæ elveflianæ,mai ales pe aceea referitoare la ministrul în chestiune, Christoph Blocher, altele descriindøi denunflînd efectele perverse ale democrafliei directe. Tæieturile acestea sînt, øi ele,toate la un acelaøi nivel cît priveøte lectura expozifliei øi, încæ o datæ, vizitatorului îirevine sæ analizeze discursul.Dincolo de aceste fragmente din presa internaflionalæ, Thomas Hirschhorn a pus la punctpublicarea zilnicæ a unui ziar conceput øi tipærit în expoziflie. Ziarul sintetizeazæ un discurs„produs“ deja, publicînd eseurile lui Marcus Steinweg øi un discurs „reprodus“ prinreluarea øi juxtapunerea de tæieturi din presa popularæ øi a articolelor scrise despreexpoziflie. Aceastæ publicare ræspunde nevoii artistului de a se exprima într-un regim alurgenflei, dar cu un conflinut elaborat øi, dincolo de procedeul citærii, recurent în muncalui Hirschhorn, de a produce efectiv discurs prin intermediul juxtapunerii de elementeeteroclite.Dacæ flelul acestei expoziflii a fost acela de a incita la o reacflie, se poate spune cæ e vorbade o reuøitæ. La abia cîteva zile de la vernisaj, în Elveflia a izbucnit un scandal mediatic.Factorul declanøator, altul decît tema însæøi a expozifliei, e interpretarea abuzivæ a gestuluiunui actor din cadrul piesei de teatru. Într-una din scene, într-adevær, unul dintrepersonaje e înfæfliøat mergînd în patru labe øi fæcînd gestul de a „ridica laba dinapoi“ îndreptul portretului parlamentarului Christoph Blocher. Acesta, care era oarecum motorulideologic al expozifliei, devine în ochii presei elvefliene victima acesteia. Øi încæ odatæ, exegeza mediaticæ a unui amænunt face uitatæ reflecflia de ansamblu propusæ deexpoziflie. Presa s-a înstæpînit rapid asupra acestui fapt pentru a face din el o chestiunede stat. Bugetul Pro Helvetia, fundaflia al cærei scop e promovarea culturii elvefliene øicare e principalul finanflator al Centrului Cultural Elveflian, a fost tæiat la jumætate. În schimb,presa elveflianæ nu poate trece sub tæcere succesul popular al acestei expoziflii, care abeneficiat de o afluenflæ record de peste 30.000 de persoane în mai puflin de cincizecide zile.Ceea ce face Thomas Hirschhorn nu vorbeøte despre politicæ în sensul în care aceastaar fi o temæ. Dimpotrivæ, munca lui este politicæ, ea e eficientæ în mod politic. Precumpoliticul, opera lui Thomas Hirschhorn este un spafliu social care e deopotrivæconstruit øi în construcflie, într-o modalitate a confruntærii.through the reproduction and juxtaposition of popular press clippingsand articles about the exhibition. This publication answers the artist’sneed to express himself urgently but in an edited content, and, beyondthe quotations, often from Hirschhorn’s previous work, to really producediscourse through the juxtaposition of heteroclite elements.If the purpose of this exhibition was to incite a reaction, one can say thatit is a success. Just a few days after the opening, in Switzerland a mediascandal burst out. The triggering factor, other than the theme of theshow, is the abusive interpretation of an actor’s gesture in the play.On stage there is a character walking on all fours and “rising the backpaw” on the portrait of Christoph Blocher, MP. This Member ofParliament who represented the ideological mechanism of the exhibitionbecomes in the eyes of the Swiss press its victim. Once more, the mediainterpretation of a detail hides the global reflection on the exhibition.The press was fast in making a State affair out of this incident. The budgetof Pro Helvetia, foundation aiming at the promotion of Swiss cultureand main financing body of the Swiss Cultural Center has been dividedinto two. However, the Swiss press cannot deny the popular successof the show that marked a record in visitor affluence as over 30,000 personsin less than fifty days have come to see it.Thomas Hirschhorn’s work doesn’t speak about politics in the sense thatthis would be a theme. Quite on the contrary, the work is political, it ispolitical action. As politics, Thomas Hirschhorn’s work is a social spaceunder construction and constructed at the same time following the patternof confrontation.Translated by Izabella BadiuTraducere de Adrian T. Sîrbu87

From the play “William Tell”Thomas HirschhornExhibition Swiss Swiss Democracy, photo: Romain LopezView of the conference roomThomas HirschhornExhibition Swiss Swiss Democracy, photo: Romain Lopez

View from the exhibition. Little trainThomas HirschhornExhibition Swiss Swiss Democracy, photo: Romain LopezFrom the play “William Tell”Thomas HirschhornExhibition Swiss Swiss Democracy, photo: Romain Lopez

Pierre Joseph. Du présent, faisons table pleine!Florence DerieuxPIERRE JOSEPH predæ la Academia de Artæ din Montpellier, Franfla. Participæ în mod curent la toate cursurile, flinutede cætre tofli profesorii, indiferent de disciplinæ. Polivalenfla e cheia.Dorinfla pentru un viitor mai bun nu e deloc nouæ. E lucru øtiut cæ toate fiinflele omeneøtidezvoltæ idei despre timpuri viitoare posibile øi dezirabile. Ceea ce pare totuøi nou e conøtientizareaefectivæ a faptului cæ viitorul poate exista doar în condifliile øi contradicfliile prezentuluiøi cæ el se aflæ în mîinile nenumæraflilor producætori de semnificaflii. Atîta vreme cîtaceste timpuri viitoare îøi au rædæcinile în realitæflile existente, ele sînt potenflialitæfli reale.Se pare cæ în societatea noastræ nu este necesar sæ inventæm o nouæ lume, ci sæ încercæms-o inventæm pe cea în care træim, sæ regîndim ceea ce avem deja. Astæzi, atitudineanoastræ faflæ de vechile modele s-a schimbat: ele nu mai existæ pentru a fi contemplate,ci pentru a fi testate, pentru a învæfla cum pot fi ele folosite øi locuite. Pentru Pierre Josephe important sæ abandonæm ideea iluzorie de-a ne læsa amprenta asupra culturii øisæ creditæm, în schimb, prezentul. Realitæflile prezente øi timpurile viitoare imaginare artrebui sæ se întîlneascæ într-o simplæ înflelegere [réalisation], nu într-o creaflie strælucitæ.Creaflia e înfleleasæ ca o entitate, refractaræ la reconcilierea cu realul. Cultura nu mai econsideratæ o sumæ de cunoøtinfle, o moøtenire, ci un exemplu a ceea ce ar putea fi posibil.Opera lui Pierre Joseph nu e menitæ sæ existe în cadrul unui proces istoric, ci în acelaal experienflei lui aici øi acum, pentru ca un numær cît mai mare de oameni sæ se bucurede ea. Lucrarea sa How We Gonna Behave [Cum o sæ ne purtæm] (de la Köln Show,1990) le-a oferit vizitatorilor tîrgului de artæ ocazia de-a folosi, în orice mod ar fi dorit,pantofii de sport Reebok „Pump“ læsafli la intrare. Se urmærea ca aceastæ lucrare de artæsæ „funcflioneze“ ca un concept inteligent, dar în special prin prisma raporturilor sale cusocietatea. La începutul anilor ’90, împreunæ cu artiøti precum Philippe Parreno, DominiqueGonzalez-Foerster sau Bernard Joisten, Pierre Joseph a luat parte la crearea unuinou tip de expoziflie, ce punea sub semnul întrebærii contextul producerii øi receptæriiartei, aøezîndu-l pe vizitator în centrul diferitelor experienfle artistice. Intenflia era ca artasæ fie înfleleasæ ca un spafliu al libertæflii, un spafliu în care opera de artæ sæ nu mai joacedoar rolul de obiect al contemplafliei, ci pe acela de unealtæ putînd fi folositæ pentru ate juca cu realitatea. În acest cadru teoretic prealabil, Pierre Joseph dezvoltæ o practicæfoarte personalæ în care coexistæ semne, amintiri, jocuri, poveøti øi tehnologii aparflinîndtuturor. Nofliunea de joc e esenflialæ în opera lui Pierre Joseph. Atunci cînd recurge lamateriale video øi la interpretarea de roluri [role-play], el o face pentru a se exprimacum ar trebui sæ fie arta – un spafliu în care realitatea sæ fie înfleleasæ ca un joc nesfîrøitaflat în construcflie. De fapt, nofliunea de joc e esenflialæ pentru activitatea mentalæ. Ideeadin spatele proiectului Personnages vivant à réactiver [aproximativ: Personaje ce trebuiereactivate] – serie ce constituie o parte importantæ a operei lui Joseph – este aceea dea introduce în spafliul expoziflional diferite personaje generice (spre exemplu o zînæ, uncowboy, o femeie-pisicæ) pentru a analiza raporturile fizice dintre vizitator øi personaj.Imaginile fotografice ale acestor personaje sînt atît indicii ale aparifliilor lor anterioare, cîtøi reprezentæri a ceea ce-ar putea fi sau a ceea ce s-ar putea întîmpla în viitor. Ele sînt– pentru a folosi un termen aparflinînd lui Clément Rosset – amintiri ale prezentului.Principala idee a acestei opere este de a reactiva personajele ca øi cum ele n-ar mai fiexistat înainte øi de-a fi liber sæ recreezi diferite scenarii, iaræøi øi iaræøi. Prin folosirea unuivocabular colectiv de forme øi semnificaflii, Pierre Joseph øterge distanfla dintre vizita-PIERRE JOSEPH. DU PRÉSENT, FAISONS TABLE PLEINE!Florence DerieuxPIERRE JOSEPH teaches at the Art Academy in Montpellier, France.He is currently attending every lecture, by every professor, across the disciplines.Polyvalence is the key.The desire for a better future is nothing new. Everyone knows that anyhuman being develops ideas about possible and desirable futures.What seems new however is a real awareness that the future can onlyexist in present conditions and contradictions, and that it is in the handsof countless producers of meaning. As long as these futures are rootedin the existing realities they are true potentialities. In our society itseems that what is necessary is not to invent a new world but to tryto invent the one we live in, to re-think what we already have. Today ourattitude towards the old models has changed: they no longer exist to becontemplated, but exist to be tested, in order to learn how they could beused and inhabited. For Pierre Joseph it is important to abandon the illusoryidea of leaving our mark on culture, and to give credit insteadto the present. Present realities and imaginary futures should meetin a simple realisation, not in a brilliant creation. Creation is understoodas an entity, cautious of reconciliation with the real. Culture is no longerconsidered as a sum of knowledge, a heritage, but as an exampleof what could be possible.Pierre Joseph’s work is meant to exist, not within an historical process,but within the experience of the here and now, to be enjoyed by as manypeople as possible. His work How We Gonna Behave (Cologne Show,1990) offered visitors to the art fair, the opportunity to make use ofReebok “Pump“ trainers, which were left at the entrance, in any way theywished. This artwork was meant to “function“ as an intelligent conceptbut essentially through its relations with society. In the early 90’s, togetherwith artists such as Philippe Parreno, Dominique Gonzalez-Foerster,Bernard Joisten, Pierre Joseph participated in the creation of a new typeof exhibition which questioned the contexts of production and the receptionof art, whilst placing the visitor at the centre of various artistic experiences.The intention was for art to be understood as a space forfreedom, a space in which the artwork could no longer act solely as anobject for contemplation, but a tool that could be used to play with reality.Within this precursory theoretical framework, Pierre Joseph developsa very personal practice in which signs, memories, games, stories andtechnologies belonging to everyone co-exist. In Pierre Joseph’s work thenotion of the game is essential. When he refers to video and role-play it isoften to express how he thinks art should be – as a space in which realitycan be understood as an endless game to be constructed. In fact,the notion of the game is essential to the mental activity. In order to builda better future, everyone has a responsibility to experiment with the modelsand pre-existing representations of the world. The idea behindPersonnages vivant à réactiver (Characters to be reactivated) – a serieswhich constitutes an important part of Joseph’s œuvre – is to bring variousgeneric figures (for instance a fairy, a cowboy, a catwoman) intothe exhibition space to test the physical relationship between the visitorand the character. The photographic images of these characters are bothtraces of their previous apparitions and representations of what theycould be, or what could occur in the future. They are – to use a term usedby Clément Rosset – memories of the present. The principle idea of thiswork is to reactivate the characters as if they had never existed before,and to be free to recreate different scenarios, time and time again.By using a collective vocabulary of forms and meanings Pierre JosephFLORENCE DERIEUX este critic de artæ øi curator independent.FLORENCE DERIEUX is an independent curator and art critic.90

scenaPierre JosephCupid (a character to be reactivated), 1992, c-print mounted onto PVC, 90 × 60 cm,private collectionPierre Joseph priveøte prezentul ca pe singurul sæu scop. La modul general, practica saartisticæ rezidæ în confruntarea unor stadii øi dezvoltæri concrete ale cunoaøterii. În 1997,el a organizat în Japonia un seminar intitulat Jocul de-a stræmoøii (Imaginaflie), unde i-ainvitat pe participanfli sæ se gîndeascæ la acele invenflii folosite în societate pe care ei arfi în stare sæ le transmitæ urmaøilor. Dacæ oricine e întru totul capabil sæ descrie modulde folosire al unui joc video, puflini sînt cei care ar putea explica efectiv cum se construieøteun computer. Pierre Joseph e interesat de ceea ce øtiu deja ceilalfli oameni. Pentruo expoziflie organizatæ în Scoflia în 2000, Pierre Joseph a propus organizarea uneiactivitæfli în care un grup de copii de vîrstæ øcolaræ sæ discute øi sæ scrie despre un film(Ræzboiul stelelor: ameninflarea fantomei) pe care-l vor privi cu toflii. Textele urmau apoisæ fie publicate în forma originalæ, færæ corecturi sau modificæri øi færæ obiønuitul procesde redactare cerut de eticheta editorialæ. Ceva s-a transmis, ceva s-a primit. Într-o expozifliedin 1999 de la Consortium, la Dijon, el a prezentat un raport despre o serie deerases the distance between the visitor and the work, and creates situationsin which anyone can interact.Pierre Joseph understands the present as his one and only purpose.On the whole, his art practice consists of confronting actual states anddevelopments of knowledge. In 1997, in Japan, he organised a workshopcalled Playing with Ancestry (Imagination) where he invited participantsto think of inventions that are used in society that they would then beable to transmit to their descendants. If everyone is perfectly capableof describing how to use a video game, very few of us can actually explainhow to build a computer. Pierre Joseph is interested in what other peoplealready know. For an exhibition organised in Scotland in 2000, PierreJoseph proposed to organise an activity with a group of school childrenin which they discuss and write about a film (Star Wars: The PhantomMenace) which they will all watch. The texts would then be publishedin their original state, without corrections or alterations, and without theusual editing process standard in publishing etiquette. Something wastransmitted, something was received. In an exhibition at the Consortiumin Dijon in 1999, he presented a report on a series of news bulletinsbroadcast on local radio. Reality appears to be defined only by a successionof events, of recent facts that are composed to create “actuality”.Outside of these the present often seems almost unreal. By presentingwritten notes of what he could hear and remember from the news Josephreveals the absurdity of memory, both as an accumulation of information,and its limited use.An immense gap, an entire territory, exists between individual and universalknowledge. Even individual knowledge, limited as it is with regardsto the amount of information that can be accumulated in books andgained through experience retains an incomparable value. What does themass of information learned mean to an individual if it exists outside ofa practicefl For the same exhibition at the Consortium, Pierre Joseph editeda series of books from notes that were taken by a student during oneacademic year, on economics, philosophy, history, in short, everythingthat the student had been taught. By doing so the artist wanted to reveallevels of specialisation which intervene in an individual’s life, and to shortcircuitthis. Le monde m’intéresse, 1998, perfectly illustrates this idea –the artist’s own curriculum vitae was realised with the assistance of a professionalcareer advisor. The C.V., a simple sheet of A4 paper, with photographicportrait, summarised ten years of artistic practice and includedthe artist’s first summer job, all in a single line. The artist was presentedas a “job-seeker” and perpetual trainee. In Join the Work in Japan (earlywork), Pierre Joseph spent a morning holding a sign encouraging commutersto invite him to visit their work place and to teach him their jobskills. In the second part of the project, Join the Work in Japan(knowledge), Joseph made an exhibition of the products that he hadmade and the experience that he had gained through his collaborationswith various individuals and business. Once again, the work reflectsthe necessity to avoid specialisation and instead prioritises the exchangeof knowledge and firsthand experience.Pierre Joseph’s discreet and understated presence within exhibitionspaces creates a powerful and subversive impact. The artist pursuesan endless apprenticeship, which forces him to question his capacity,or rather his inability to adapt to any given situation. His creations are notthe fruits of his labour but the manifestation of steps within a learningprocess. “I want to show the limits of my own knowledge for other peopleto have the opportunity to correct them, to complete and increase them.”In drawing a parallel between images used in his early works and thosefrom films by Sujhi Terayama – a Japanese film-maker who influencedhim – Pierre Joseph reveals that ideas which may seem to be originalat first sight, are often only a remix or sampling (as the work Influencesfrom 1998 illustrates). One can conclude from this that the idea of the“remake” is a legitimate one. What seems important is the necessityof personal experience in the present, avoiding the desire to put an originalmark on culture. What would it mean if somebody had already donewhat I am currently trying to dofl Only the fact that I am experiencingsomething which is new to me is actually important. Le Monde érotique,1998, is an ink jet print representing the world. The artist drew the map91

Pierre JosephErotic World, 1999, ink-jet print on paper, 120 × 180 cm, Edition 3, courtesy: Air de ParisPierre JosephThe Jungle Book (Kaa), 2005, walldrawing 500 × 300 cm and plasma screen, DVD in loop, courtesy: Air de ParisExhibition view Restricted Action, Palais de Tokyo, Paris, 1st October – 23th November 2003,copyright Daniel Moulinet, courtesy Air de Paris, Paris, Palais de Tokyo, Paris92

Pierre JosephPaintballers (a character to be reactivated), 1992, detail, Collection Fonds National d’Art Contemporain, Paris, courtesy: Air de Paris

uletine de øtiri transmise de o staflie localæ de radio. Realitatea pare sæ fie definitæ doarde o succesiune de evenimente, de fapte recente care sînt com-puse pentru a crea „actualitatea“.În afara lor, prezentul pare adesea aproape neverosimil. Prezentîndu-øinotele despre cele auzite la øtiri øi reamintite, Joseph dezvæluie caracterul absurd al memoriei,din perspectiva atît a acumulærii de informaflie, cît øi a uzului limitat.Între cunoaøterea particularæ øi cea universalæ existæ un decalaj imens, un întreg teritoriu.Chiar øi cunoaøterea individualæ, limitatæ cum e în privinfla cantitæflii de informaflie cepoate fi acumulatæ în cærfli øi extrasæ din experienflæ, pæstreazæ o valoare incomparabilæ.[Cæci] ce mai semnificæ pentru un individ masa de informaflie învæflatæ, dacæ ea existæ înafara unei practicifl Pentru aceeaøi expoziflie de la Consortium, Pierre Joseph a publicato serie de cærfli conflinînd notiflele luate de un student de-a lungul unui an universitar, laeconomie, filosofie, istorie, pe scurt, toatæ materia ce i-a fost predatæ studentului. Prinasta, artistul a dorit sæ arate nivelurile de specializare care intervin în viafla unui individ øisæ le scurtcircuiteze. Lucrarea Le monde m’intéresse [Lumea mæ (co)intereseazæ], din 1998,ilustreazæ perfect aceastæ idee – curriculum vitae-ul artistului, realizat cu ajutorul unui consultantprofesionist pe probleme de carieræ. C.V.-ul, o foaie de hîrtie simplæ A4, cu o pozæ,rezuma zece ani de activitate artisticæ, inclusiv prima slujbæ a artistului, din timpul vacanflei,toate acestea într-un singur rînd. Artistul a fost prezentat ca „aflîndu-se în cæutarea uneislujbe“ øi ca un veønic ucenic. În Join the Work in Japan (early work) [Alæturæ-te muncitorilordin Japonia (lucrare dis-de-dimineaflæ)], Pierre Joseph a petrecut o dimineaflæ flinîndîn mîini o pancartæ prin care îi încuraja pe navetiøti sæ-l invite la locul lor de muncæ øisæ-i împærtæøeascæ abilitæflile lor profesionale. În partea a doua a proiectului, Join the Workin Japan (knowledge) [Alæturæ-te muncitorilor din Japonia (cunoaøtere)], Joseph a fæcut oexpoziflie care cuprindea produsele create de el øi experienfla cîøtigatæ prin colaborareacu diferifli indivizi øi companii. Din nou, opera reflectæ necesitatea de a evita specializarea,privilegiind, mai degrabæ, schimbul de cunoøtinfle øi experienfla la prima mînæ.Prezenfla discretæ øi redusæ a lui Pierre Joseph în expoziflii creeazæ un impact puternicøi subversiv. Artistul urmeazæ o ucenicie nesfîrøitæ, care-l obligæ sæ punæ sub semnul întrebæriicapacitatea sau, mai degrabæ, neputinfla sa de a se adapta la orice situaflie datæ. Creafliilesale nu sînt roadele muncii sale, ci expunerea paøilor din cadrul procesului de învæflare.„Vreau sæ aræt care sînt limitele cunoaøterii mele, pentru ca sæ aibæ ceilalfli ocazia de-ale corecta, completa øi lærgi.“ Fæcînd o paralelæ între imagini folosite în operele sale timpuriiøi cele din filmele lui Sujhi Terayama – un regizor japonez care l-a influenflat –, PierreJoseph aratæ cæ unele idei care la prima vedere ar putea pærea originale sînt adesea doarun remix sau un sampling (dupæ cum o dovedeøte øi lucrarea Influences [Influenfle] din1998). S-ar putea înflelege de aici cæ ideea remake-ului este legitimæ. Ceea ce pare importante necesitatea experienflei personale din prezent, evitarea læsærii unei amprente originaleasupra culturii. Ce semnificæ faptul cæ cineva a fæcut deja ceea ce încerc eu sæ facacumfl Conteazæ cu adeværat doar cæ eu træiesc ceva ce e nou pentru mine. Le Mondeérotique [Lumea eroticæ], 1998, este o lucrare scoasæ la imprimantæ, reprezentînd lumea.Artistul a desenat harta din memorie: în loc sæ-øi ilustreze cunoøtinflele, Pierre s-a hotærîtsæ-øi expunæ lipsurile.Prin asta, artistul ne obligæ sæ observæm lacunele pe care le avem în cunoaøtere øi în experienflæøi sæ regîndim necesitatea schimbului. În 1998, Joseph i-a cerut unui instructorde snowboarding sæ filmeze øi sæ comenteze prima lui lecflie. Calitatea materialului videonu lasæ nici un dubiu asupra nivelului de experienflæ regizoralæ a profesorului… Defapt, tocmai schimbul e cel care conferæ valoare prezentului. Pornind de aici, Joseph transformæorice situaflie într-o platformæ destinatæ transferului mutual de cunoøtinfle øi experienfle.Invitat în vara lui 2002 sæ participe la o expoziflie colectivæ de la Villa Arson, laNisa, Joseph øi-a transformat spafliul alocat într-o „øcoalæ temporaræ“, în care studenfliide la arte sæ lucreze øi sæ-øi expunæ pe loc creafliile în fafla publicului. Condiflia necesaræeste ca întotdeauna sæ experimentezi mai întîi ceea ce va fi rezultatul final, care serveøtedoar la stabilirea condifliilor în care ceva poate fi experimentat.from memory: instead of illustrating his knowledge Pierre Joseph decidedto expose his deficiencies. By doing this, the artist forces us to notice thegaps in our knowledge and experience and to re-think the necessityfor exchange. In 1998, Joseph asked a snowboarding instructor to filmand comment on his very first lesson. The quality of the video leaves nodoubt about the teacher’s level of experience in filmmaking... In fact, it isessentially the exchange that gives value to the present. Hence, Josephtransforms any given situation into a platform for mutual transfer ofknowledge and experiences. Invited to participate in a group exhibitionat the Villa Arson in Nice during Summer 2002, Joseph turned his predeterminedspace into a “temporary school” in which the art studentswould work and make their realisations instantly visible to the public.The necessary condition is always to first experiment with what will thenexist as a final result, which only serves to lay out the conditions in whichsomething is to be experimented.Through his projects, Joseph somehow seeks to create a “community”continuously exchanging knowledge and sharing experiences: in short,a collective intelligence endlessly enriching itself according to endlesslyevolving rules of a game. In 2001 Joseph requested a professor of biology– Albert Jacquard, also well known for his political engagement and hisviews on the education system – and a professor of philosophy to test anew but operational way of teaching. The idea was to set up conditionsfor different specialists from various disciplines to get together and givelessons on a specific subject, from their diverse point of views. This experimentwas made a few months before he started working on his contributionto No Ghost Just a Shell – a project initiated in 1999 by PierreHuyghe and Philippe Parreno, when they bought the copyrights fora manga character named Annlee from a specialised Japanese agency.Annlee is a virtual sign, a “character to be reactivated” by other artistsafter them. Pierre Joseph realised Annlee: Trickster Theory in collaborationwith the young French philosopher Medhi Belhaj Kacem. In thevideo, Annlee gives a conference, facing the viewer and reciting oneof Belhaj Kacem’s text Trickster Theory: “[...] The game was – in the lightof this little Grail, of this new aesthetic form, neither narrative, nor figurative– actually able to bear the fact that its creators co-existed, createdthe same game together [...]” Consequently, there is no need to followan aesthetics or a project that would be common – besides this very factof being together and seeing what comes out of it. Community,in the strictest sense of the word, refers to the exact opposite of everythingthat is usually meant by the word “common”: it refers to the cobelongingof singularities to absolutely nothing. Nothing in common– so goes the understanding of the word: “community”. For PierreJoseph, the artwork is only – as Medhi Belhaj Kacem puts it in hisTrickster Theory – “a pretext to do things together, and together tomake things heard”. Annlee: Trickster Theory was presented in severalexhibitions but also in universities in France and abroad.The artist has always mentioned his great interest in the multiplicityof the present world, which he sees as a great chance instead of a sourceof complication and instability. In Action Restreinte [Restricted action],his recent exhibition at the Palais de Tokyo in Paris, Joseph explored thegap between two different systems of valuation – high culture and lowculture – by mixing some of today’s most advanced intellectual proposals(the ideas developed by Medhi Belhaj Kacem) and some representativesamples of the “middle taste” characterising our society (for instance thefamous chair seen in Matrix, three monumental sprayed wall-paintings aswell as TV screens). Philosophy v. pop culture: the artist raised an importantquestion on whether or not he could base his work on a common languagein order to communicate with his contemporaries. Joseph was notattempting to conciliate the two. Again, he gave voice instead to thecacophony of the present.94

scenaPrin proiectele sale, Joseph cautæ cumva sæ creeze o „comunitate“, schimbînd cunoøtinfleøi împærtæøind experienfle neîncetat: pe scurt, o inteligenflæ colectivæ care se îmbogæfleøtela nesfîrøit potrivit regulilor în continuæ schimbare ale unui joc. În 2001, Joseph le-a cerutunui profesor de biologie – Albert Jacquard, cunoscut øi pentru angajarea sa politicæ øipentru vederile asupra sistemului educaflional – øi unui profesor de filosofie sæ testezeo metodæ de predare nouæ, dar funcflionalæ. Ideea era de a le da posibilitatea diferiflilorspecialiøti în diverse discipline sæ se adune laolaltæ øi sæ predea lecflii despre un anumesubiect, din punctul de vedere al fiecæruia. Acest experiment a avut loc cu cîteva luniînainte ca el sæ înceapæ lucrul la partea sa din proiectul No Ghost Just a Shell [Nici o stafie,doar o cochilie] – inifliat în 1999 de Pierre Huyghe øi Philippe Parreno, care au achiziflionat,de la o agenflie japonezæ specializatæ, drepturile asupra unui personaj manganumit Annlee. Annlee este un semn virtual, un „personaj care trebuie reactivat“ øi dealfli artiøti care le vor urma. Pierre Joseph a realizat Annlee: Trickster Theory [Annlee: teoriaTricksterului 1 ], în colaborare cu tînærul filosof francez Medhi Belhaj Kacem. În acestmaterial video, Annlee fline o conferinflæ, cu fafla la public, øi recitæ unul dintre textelelui Medhi Belhaj Kacem, Trickster Theory: „[…] Jocul a reuøit – în lumina acestui mic Graal,a acestei noi forme estetice, nici narativæ, nici figurativæ – sæ suporte efectiv faptul cæ creatoriisæi au coexistat, au creat acest joc împreunæ […]“ În consecinflæ, nu e nevoie sæurmezi o esteticæ sau un proiect care sæ fie comun – cu excepflia tocmai acestui faptde-a fi împreunæ øi de-a vedea ce iese de aici. Comunitatea, în cel mai strict înfleles alcuvîntului, se referæ exact la opusul a ceea se înflelege de obicei prin cuvîntul „comun“:se referæ la coparticiparea unor indivizi la absolut nimic. Nimic în comun – acesta e înflelesulcuvîntului „comunitate“. Pentru Pierre Joseph, opera de artæ e doar – dupæ cum spuneMedhi Belhaj Kacem în Trickster Theory – „un pretext de a face lucruri împreunæ øi împreunæsæ facem ca lucrurile sæ fie auzite“. Proiectul Annlee: Trickster Theory a fost prezentatîn cîteva expoziflii, dar øi în universitæfli din Franfla øi din stræinætate.Artistul a amintit întotdeauna cæ este extrem de interesat de multiplicitatea lumiiprezente, pe care o vede ca pe o mare øansæ, øi nu ca pe o sursæ de complicaflii øi instabilitate.În recenta sa expoziflie Action restreinte [Acfliune restrînsæ] de la Palais de Tokyo,la Paris, Joseph a explorat decalajul dintre douæ sisteme diferite de apreciere – culturaînaltæ øi cultura „de jos“ – prin combinarea unora dintre cele mai progresiste propuneriintelectuale de azi (ideile dezvoltate de Medhi Belhaj Kacem) cu cîteva eøantioanereprezentative pentru „gustul mediocru“ ce caracterizeazæ societatea noastræ (spre exemplucelebrul scaun din Matrix, trei monumentale picturi murale fæcute cu aerograful, precumøi ecrane TV). Filosofie vs. culturæ pop: artistul a ridicat o problemæ importantæ –dacæ îøi poate sau nu întemeia opera pe un limbaj comun pentru a comunica cu contemporaniisæi. Joseph nu a încercat sæ reconcilieze cele douæ poziflii. Din nou, el a exprimatcacofonia prezentului.Pierre Joseph & Mehdi Belhaj KacemM/M Paris, Poster of Trickster Theory, 2002, 3D animation transfered ontodigital Betacam, 36’, c.s.), 2002, screen print on paper, 171 × 117 cm,courtesy: Air de ParisTraducere de Alex Moldovan1. Trickster – „Înøelætorul“, categorie de personaj mitologic întîlnit în miturile øi religiile din multe pærfli ale lumii;numele a intrat øi circulæ ca atare în jargonul disciplinelor socio-umane (etnologie, antropologie culturalæ, mitologiecomparatæ, teoria religiilor etc.). (N. red.)95

VISUALISING GLASGOW IN EARLY 2005Rebecca Gordon NesbittO privire asupra Glasgow-uluila începutul lui 2005Rebecca Gordon NesbittMap of Glasgow city centre showing various central locationsExistæ tot atîtea perspective asupra unui oraø cîfli oameni îl locuiesc øi, flinînd cont cæ populafliaGlasgow-ului depæøeøte 600.000 de locuitori, aceasta e doar una dintre ele. Esteportretul afectuos al unei idile care, pe parcursul unui deceniu, s-a transformat într-orelaflie serioasæ. Acum, cæ luna de miere s-a încheiat, punctele slabe øi defectele au devenitmai vizibile, însæ, la fel ca în orice relaflie bunæ, discufliile deschise øi criticile constructivepot ajuta la asigurarea unui viitor fericit.Situat chiar în apropierea coastei de vest a Scofliei øi traversat de apa estuarului Clyde,Glasgow este un oraø maritim, cu flux øi reflux regulat de trafic pe autostrada ce se arcuieøteprin centru în fiecare dimineaflæ øi searæ a sæptæmînii. Cunoscut odatæ drept cel de-al doileaoraø ca importanflæ øi întemeiat în jurul industriei de construcflii navale, el se poate læudaacum ca fiind una dintre cele mai særace trei zone ale Angliei, avînd øi cea mai scæzutæsperanflæ de viaflæ. 1 Activitæflile øi cosmetizærile zilnice ale Glasgow-ului sînt administratede un consiliu local greoi 2 , ale cærui speranfle cæ problemele economice îøi vor gæsirezolvarea prin atragerea unui numær tot mai mare de vizitatori 3 continuæ sæ fie zædærnicitede Edinburgh, princiarul sæu vær, aflat la patruzeci øi cinci de minute distanflæ. Ca urmætoaremiøcare în acest ræzboi turistic, Glasgow va gæzdui în aprilie prima ediflie a ceeace se doreøte a fi un festival anual al artelor vizuale, care sæ strîngæ laolaltæ multe dintrepersoanele, organizafliile øi grupærile pomenite aici. 4Sub aparenfla respectabilitæflii civice øi aderînd rareori la modelul slujbei de-la-nouæ-lacincia navetiøtilor, existæ la Glasgow un grup novator de indivizi øi grupæri – de obicei cuo infimæ linie de demarcaflie între ele – de artiøti, muzicieni øi scriitori. Acest grup creativa atins masa criticæ 5 ; oamenii sosesc (de obicei pentru a studia la Øcoala de Artæ dinGlasgow) øi pleacæ pentru a vizita øi alte locuri, dar adesea revin. Nefiind deloc un sistemînchis, protejat de forflele ce acflioneazæ la nivelul societæflii ca întreg, el poate fi consideratun microcosm cu o economie, instituflii, relaflii sociale øi avînt proprii.Unora le place sæ susflinæ cæ dezvoltærile artistice sînt parte a unui continuum, a unei evolufliiîn care un tip de practicæ îl atrage pe urmætorul, ce se defineøte adesea ca o reacflie laThere are as many perspectives of a city as there are people livingin it and, in the case of Glasgow with more than 600,000 inhabitants,this is only one of them. It is a fond portrait of a love affair that has developedinto a serious relationship over a decade. Now that the honeymoonperiod is over, the flaws and failings have become more apparent but,as in any good relationship, open discussion and constructive criticismcan help to ensure a happy future.Lying just inland from the West coast of Scotland and bisected by waterfrom the Firth of Clyde, Glasgow is a tidal city, with a regular ebb andflow of traffic on the motorway that arcs around its centre every weekdaymorning and evening. Once the second city, founded on the shipbuildingindustry, it now boasts the UK’s three poorest areas and lowest lifeexpectancy. 1 The daily workings and decorative touches of Glasgow areadministered by a cumbersome city council 2 whose hopes that its economicproblems will be solved by attracting ever-increasing numbersof visitors 3 continue to be thwarted by Edinburgh, its regal cousin, fortyfiveminutes away. As the next move in the tourist war, the first of whatis likely to be an annual visual arts festival is being staged in Glasgowin April, which will bring together many of the individuals, organisationsand groups mentioned here. 4Beneath the veneer of civic respectability and rarely adhering to the nineto-fivepattern of commuters, there exists in Glasgow a shape-shiftinggroup of individuals and clusters – usually with no more than one degreeof separation between them – of artists, musicians and writers. This creativegroup has reached critical mass 5 , with people arriving (usuallyto study at Glasgow School of Art), and leaving, to visit other places, butoften coming back. While this is by no means a closed system, protectedfrom the forces that operate in broader society, it may be considered asa microcosm with economies, institutions, social interconnections anda momentum of its own.There are those who like to claim that artistic developments form part ofa continuum, an evolution in which one type of practice prompts the next,often defining itself as a reaction against the “generation” that precededit (the generational life-span of the microcosm being presumed to be nomore than a decade). Recent accounts of Glasgow have charted a lineagefrom the “neoexpressionist” painting of the 1980s via and against the1990s “neoconceptualism” of Environmental Art 6 graduates ChristineBorland, Roderick Buchanan, Jacqueline Donachie, Douglas Gordon, RossSinclair et al. to today’s predominant trope of object-based formalism.Defined in a broader London context as “New Formalism” 7 and reclaimedfor Scotland as part of a project of “awkward authenticity” with linksto neoexpressionism 8 , this work places its emphasis firmly on aestheticsand libidinous pleasure. Where neoexpressionism and neoconceptualismcould both be described as content-driven, New Formalism prioritisesform over content. This prompted artist Nick Evans to ask: Why is it thatwhilst the world outside spirals in ever tighter circles of terror and repression,artists retreat further into a hermetic world of abstraction, formalism,deferred meanings and latent spiritualismfl 9In order to understand the factors that have determined current artisticpractice, it is necessary to examine what sustains and affects the microcosm.In a small community, if a particular kind of practice is supportedover another, it can affect the kind of work being made and the publicREBECCA GORDON NESBITT este scriitor øi curator, cofondator al salon3 øi fost curator la Nordic Institute forContemporary Art, Helsinki.REBECCA GORDON NESBITT is a co-founder of salon3 and a former curatorat Nordic Institute for Contemporary Art, Helsinki.96

scena„generaflia“ ce l-a precedat (durata de viaflæ a microcosmului fiind estimatæ la mai puflinde un deceniu). Unele evaluæri recente ale Glasgow-ului au detectat o liniaritate, de lapictura „neoexpresionistæ“ a anilor ’80, prin øi împotriva „neoconceptualismului“ anilor’90, practicat de cei ce au absolvit Environmental Art [Arta Ambientalæ] 6 : ChristineBorland, Roderick Buchanan, Jacqueline Donachie, Douglas Gordon, Ross Sinclair ø.a.,pînæ la expresia predominantæ acum, a formalismului axat pe obiect. Definit într-un contextmai larg, londonez, ca „nou formalism“ 7 øi revendicat în Scoflia ca parte a unui proiectde o „autenticitate inconfortabilæ“ [awkward authenticity], legat de neoexpresionism 8 ,acest gen de operæ pune un accent ferm pe estetic øi pe plæcerea senzualæ. Dacæ neoexpresionismuløi neoconceptualismul ar putea fi descrise ca punînd accent pe conflinut,noul formalism privilegiazæ forma în defavoarea conflinutului. Asta l-a fæcut pe artistul NickEvans sæ întrebe: Cum se face cæ în timp ce chingile tot mai strînse ale terorii øi represiuniicuprind lumea exterioaræ, artiøtii se retrag øi mai mult într-o lume ermeticæ a abstracfliei,a formalismului, a semnificafliilor întîrziate øi a spiritualitæflii latentefl 9Pentru a înflelege factorii ce au determinat practica artisticæ curentæ, e necesar sæ examinæmce anume susfline øi afecteazæ acest microcosm. Într-o comunitate restrînsæ, dacæun anumit gen de practicæ artisticæ e sprijinit în detrimentul altuia, asta poate afecta genulde operæ produs øi percepflia publicului asupra sa. Øi, avînd în vedere cæ institufliile øigrupurile de oameni reuøesc sæ influenfleze acest proces mai eficient decît indivizii, celemai însemnate schimbæri de practicæ øi de percepflie au fost provocate, dupæ cum sepoate demonstra, de activitæflile colective. Øi astfel, ceva ce începe ca delectare pentruun grup restrîns de cunoscætori se poate transforma cu uøurinflæ într-un stil sinonim cuun anume oraø.Pentru a înflelege prezentul, e inevitabil sæ luæm în considerare trecutul recent. Acumun deceniu, de pildæ, puteam vorbi de un triumvirat de organizaflii ce se sprijineau reciprocøi lucrau împreunæ cu artiøtii oraøului la promovarea unei percepflii dinamice, lanivel internaflional, a Glasgow-ului. Dintre aceste trei organizaflii, galeria Transmission 10 ,condusæ de artiøti, a ræmas cea mai consecventæ. Înfiinflatæ în 1983 de un grup de pictorice nu dispuneau de un spafliu de expunere, Transmission continuæ sæ fie condusæprin voluntariat de un comitet format din cinci sau øase membri ce se succed prin rotaflie.Avînd un ascendent asupra programelor unor instituflii mai solide, prin aceea cæ e maiapropiatæ de comunitatea artisticæ pe ai cærei membri îi cuprinde, fiecare expoziflie reprezintæinteresele øi afiliafliile comitetelor succesive. Transmission a fost condusæ de oameniasociafli cu fiecare dintre „miøcærile“ descrise mai sus, iar printre momentele cele mainotabile se numæræ includerea, în expoziflia inauguralæ, a pictorilor neoexpresioniøti, oexpoziflie exclusivæ oferitæ în 1991 de cætre neoconceptualiøti lui Lawrence Weiner, pærinteleconceptualismului, øi reintroducerea, la mijlocul anilor ’90, a preocupærilor formalisteîn expoziflii precum New Rose Hotel, avîndu-i drept curatori pe Will Bradley øi TobyWebster (care vor continua prin a fonda influentul Modern Institute). 11Un alt spafliu ale cærui baze au fost puse de artiøti, Centre for Contemporary Arts (CCA)[Centrul pentru Arte Contemporane], a luat fiinflæ în 1992 din Third Eye Centre [CentrulCel de-al Treilea Ochi] 12 , cunoscut pentru sprijinul acordat artiøtilor aflafli la începutde carieræ, prin acfliuni cum ar fi New Image Glasgow [Glasgow: Noua imagine], în 1985– care a cuprins nucleul dur al pictorilor neoexpresioniøti: Stephen Campbell, Ken Currie,Peter Howson øi Adrian Wiszniewski – øi Self Conscious State [Stare de conøtiinflæ desine], prima expoziflie de dupæ absolvire a lui Christine Borland, Roderick Buchanan øiDouglas Gordon, care vor fi asociafli cu preocupærile neoconceptuale. Timp de cîflivaani, CCA a continuat sæ fie principalul punct instituflional de referinflæ al centrului oraøuluipentru o comunitate tot mai mare de artiøti, iar în 1999 a primit o finanflare de 10,5milioane de lire din partea Loteriei Naflionale øi s-a închis timp de doi ani, pentru a fitransformat într-un spafliu nou øi modern, cu o terasæ-cafenea, bar, cinema, librærie øialte spaflii multifuncflionale. Punîndu-se accent pe accesibilitate, s-a sperat væ CCA va atrageun nou public de partea artei contemporane. Însæ spafliile galeriei fiind acum copleøiMaryMary, relocation to second floor flat in the east endof Glasgow, 18 February, 2005perception of it. And, as institutions and groups of people are able to influencethis process more effectively than individuals, arguably the greatestshifts in practice and perception have been brought about throughcollective activity. So, what may begin with the knowing enjoymentof a finite number of people can easily grow into a style with which a cityis synonymous.In order to understand the present, a consideration of the recent pastis inevitable. A decade ago, for example, it was possible to speak abouta triumvirate of mutually-supportive organisations working together withthe city’s artists to promote a dynamic perception of Glasgow internationally.Of these three organisations, the artist-run gallery Transmission 10 ,has remained the most consistent. Established in 1983 by a group of painterswith nowhere to show their work, Transmission continues to be runon a voluntary basis by a rotating committee of five or six members.Pre-empting more established institutional programming, by being closerto the artistic community that comprises its membership, each exhibitionrepresents the interests and affiliations of successive committees.Transmission has been run by people associated with each of the “movements”described above and notable moments in its history have seen theinclusion of neoexpressionist painters in the inaugural exhibition, a onepersonexhibition being offered to the godfather of conceptualism,Lawrence Weiner, by neoconceptualists in 1991 and a reintroductionof formalist concerns in exhibitions like New Rose Hotel under the mid1990s stewardship of Will Bradley and Toby Webster (who would go onto found the influential Modern Institute). 11Another venue with artist-initiated roots, the Centre for ContemporaryArts (CCA) arose in 1992 from the Third Eye Centre 12 , which was knownfor supporting artists at the start of their careers, for example throughNew Image Glasgow in 1985 – which included the core group of neoexpressionistpainters Stephen Campbell, Ken Currie, Peter Howson andAdrian Wiszniewski – and Self Conscious State, the first exhibition aftergraduation of Christine Borland, Roderick Buchanan and Douglas Gordonwho would become associated with neoconceptual concerns. CCA contin-97

te de celelalte funcflii, iar atenflia administratorilor fiind îndreptatæ spre întreflinereaclædirii în contextul cheltuielilor uriaøe øi, în acelaøi timp, al stagnærii nivelului finanflærilor,CCA era în pericol de a nu-øi îndeplini obligafliile faflæ de artiøtii locali øi de public.Ca piatræ unghiularæ a noului sæu program, CCA a forjat o asociere cu London’s Instituteof Contemporary Arts [Institutul Londonez de Artæ Contemporanæ], prin intermediulcuratorului Vivienne Gaskin, specializat în relansæri, øi prin premiul anual Beck’s Futures 13 ,cu finanflare privatæ, care, în primii cinci ani de existenflæ, a dat trei cîøtigætori din Glasgow,doi dintre ei (Toby Paterson øi Rosalind Nashashibi) reuøind sæ-øi deschidæ expozifliipersonale la CCA. Actuala expoziflie multistratificatæ a lui Michael Fullerton 14 , unul dintrecei mai interesanfli artiøti care au absolvit la jumætatea anilor ’90, creeazæ complexitateaprin mijloacele relativ convenflionale ale portretisticii, combinate cu efemere capturide ecran [screen prints], din mætase, øi cu obiecte amplasate strategic. Impregnatæ deviolenflæ øi cu usturætoare trimiteri la fascism øi la revoltele anticapitaliste, expoziflia se deosebeøtenet de dezbaterea din jurul noului formalism, în special prin lucrarea Who Keepsthe World, Both Old and New, in Pain or Pleasurefl A 3D mock up of an illustration fromthe book Ocular Anatomy and Histology (Figure 39b, rods) [Cine provoacæ lumii, atîtcelei vechi, cît øi celei noi, durere sau plæcerefl O parodie 3D a unei ilustraflii din carteaKing Street, Glasgow, left to right:Transmission, Street LevelPhotoworks, glasgow Print Studio,IntermediaAnatomie øi histologie opticæ (imaginea 39b, bare)]. Vizualizarea procesului optic, bareelastice de oflel, formînd o piesæ mobilæ, atîrnate de plafonul înalt al galeriei, înfæøurateneglijent în BASF Varichrome ® „Purple Magic“, care e folosit la producerea benzii magnetice,îmbinînd imaginea cu sunetul. Pusæ în contextul legæturilor dubioase ale companieiBASF cu naziøtii, printr-un cartel cu finanflare americanæ, aceastæ lucrare îøi depæøeøteproprietæflile formale. Sæ speræm cæ implicarea, de fafladæ, în crearea unor lucræri cu potenflialprovocator aparflinînd artiøtilor locali va schimba percepflia artisticæ, dacæ nu øi soartacentrului.În 1990, oraøului Glasgow i-a fost acordat statutul problematic de capitalæ europeanæa culturii øi un nou spafliu øi-a deschis porflile, de partea sudicæ, subdezvoltatæ, a rîuluiClyde. Înfiinflat de cætre Consiliul Local într-un fost depou de tramvaie, avînd douæ incinteøi un spafliu expoziflional principal cam de mærimea unei jumætæfli de teren de fotbal,Tramway se prezintæ cu falæ drept „cel mai apreciat, la nivel internaflional, spafliu dinScoflia destinat artei vizuale øi performative contemporane. Aceastæ reputaflie se bazeazæpe hotærîrea noastræ de a prezenta cele mai inovatoare lucræri aparflinînd unor artiøti scoflieniøi internaflionali… Tramway este un spafliu unic de producere øi cunoaøtere a ceeace e mai bun în arta contemporanæ“. 15 O vreme, a pærut cæ aøa stau lucrurile, cu expozifliiale unei noi generaflii de artiøti locali. În 1993, Nicola White l-a invitat pe Douglas Gordon,cu 24 Hour Psycho, anul urmætor fiind puse în scenæ Part Edit, a lui Jacqueline Donachie,øi From Life, aparflinînd lui Christine Borland. În 1995, Gordon, Borland, Donachie øiued for several years as the main point of institutional reference in thecity centre for a growing community of artists and, in 1999, the centrewas awarded £10.5 million National Lottery funding and closed for twoyears to be redeveloped as a plush new venue with a courtyard café, bar,cinema, bookshop and other multi-functional spaces. With the emphasison accessibility, it was hoped that CCA would attract new audiences tocontemporary art. However, with the gallery spaces now overwhelmedby its other functions and the attentions of its administrators directedtowards sustaining the building in the face of huge overheads and theabsence of concomitant funding increases, CCA has run the risk of disenfranchisinglocal artists and audiences.At the cornerstone of its new programme, CCA forged an association withLondon’s Institute of Contemporary Arts through its relaunch curatorVivienne Gaskin and the annual corporate-sponsored Beck’s Futuresprize 13 which, in its first five years of operation, has seen three Glasgowbasedwinners, two of whom (Toby Paterson and Rosalind Nashashibi)have gone on to undertake solo exhibitions at CCA. The current multi-layeredexhibition by Michael Fullerton 14 , one of the most interesting artiststo graduate in the mid 1990s, weaves complexity through the relativelyconventional means of portraiture combined with ephemeral silk screenprints and strategic objects. Imbued with violence, in barbed referencesto Fascism and anti-capitalist rioting, the exhibition resolutely distinguishesitself from the New Formalist debate, notably through the work WhoKeeps the World, Both Old and New, in Pain or Pleasurefl A 3D mock upof an illustration from the book Ocular Anatomy and Histology (Figure39b, rods). Visualising the optical process, mild steel rods hang like a mobilefrom the high gallery ceiling, patchily coated in BASF Varichrome ®“Purple Magic” which is used to make magnetic tape, uniting sight andsound. When taken in the context of BASF’s dubious connections to theNazi party through an American-funded cartel, this work transcends itsformal properties. It is to be hoped that this ostensible commitment tothe development of potentially contentious work by local artists at CCAwill reverse the artistic perception, if not the fortunes, of the centre.In 1990, Glasgow was awarded the questionable status of EuropeanCapital of Culture and a new venue opened its doors on the under-developedsouth side of the River Clyde. Established by the city council in a formertram shed, with two theatres and a main visual art space about halfthe size of a regulation football pitch, Tramway proudly describes itself as“Scotland’s most internationally acclaimed venue for contemporary visualand performing art. This reputation is founded upon our commitment tothe presentation of the most innovative work by Scottish and internationalartists... Tramway is a unique place to produce and experience the best incontemporary art”. 15 For a time, this seemed to be true, with exhibitionsby an emerging generation of local artists. Douglas Gordon’s 24 HourPsycho was commissioned by Nicola White in 1993, with JacquelineDonachie’s Part Edit and Christine Borland’s From Life staged there thefollowing year. In 1995, Gordon, Borland, Donachie and Buchanan wereinvited to curate the work of artists who had inspired them, which resultedin Trust, an exhibition that included international artists from VitoAcconci to Lawrence Weiner. In 1998, Tramway received National Lotteryfunding, reopening two years later to continue commissioning large-scaleprojects from local artists (such as Martin Boyce, Henry VIII’s Wives andTatham & O’Sullivan) alongside international names (such as Pipilotti Ristand Monica Bonvicini) with budgets that consistently failed to measure upto its large-scale international ambitions.In the late summer of 2003, however, the news broke that Glasgow CityCouncil was supporting a further Lottery bid, for Scottish Ballet to redevelopTramway as its new private headquarters, leading to its loss asa public venue for the arts. With hindsight, this move by Glasgow CityCouncil is hardly surprising if taken together with the fact that thoseresponsible for overseeing cultural policy in the city have consistentlyfailed to develop a visual art policy – when, by their own admission,one was needed 16 – and continued to ignore international successes in thevisual arts, preferring to isolate themselves from the contemporary inwhat can only be described as a gesture of anti-intellectualism. CharlesEsche (former Visual Arts Officer of Tramway) recently admitted98

scenaBuchanan au fost invitafli, în calitate de curatori, sæ prezinte lucræri ale artiøtilor care i-auinspirat, ceea ce a avut ca rezultat Trust [Încredere], o expoziflie cuprinzînd artiøtiinternaflionali, de la Vito Acconci la Lawrence Weiner. În 1998 Tramway a primit o finanflaredin partea Loteriei Naflionale, pentru ca doi ani mai tîrziu sæ se redeschidæ spre a continuagæzduirea unor proiecte la scaræ mare ale artiøtilor locali (cum ar fi Martin Boyce,Henry VIII’s Wives øi Tatham & O’Sullivan), precum øi ale unor nume cu recunoaøtereinternaflionalæ (precum Pipilotti Rist øi Monica Bonvicini), cu bugete care nu s-au ridicatdeloc la înælflimea ambifliilor grandioase, de nivel internaflional.Însæ la sfîrøitul verii lui 2003 a venit vestea cæ autoritæflile locale din Glasgow sprijinæ unalt pariu al Loteriei, acela ca Baletul Scoflian sæ transforme Tramway în noul sæu sediuprivat, ceea ce ar fi dus la pierderea acestuia ca spafliu artistic public. Retrospectiv, aceastæmiøcare a Consiliului Local din Glasgow nu e deloc surprinzætoare, dacæ e corelatæ cufaptul cæ responsabilii cu supravegherea politicii culturale a oraøului au eøuat sistematicîn a dezvolta o politicæ a artei vizuale – cînd, dupæ cum o recunosc ei înøiøi, este nevoiede aøa ceva 16 – øi au continuat sæ ignore succesul internaflional din domeniulartelor vizuale, preferînd sæ se izoleze de arta contemporanæ printr-un gest ce nu poatefi numit decît antiintelectualist. Charles Esche (fost responsabil cu artele vizuale la“The mistake that we made was not thinking enough about local politics[...] we forgot to bring in people like the city council and the politicians.I guess as the one individual in all this directly employed by the councilthis was a bigger issue for me than anyone else”. 17 In what turned out tobe a spectacular misjudgement on the part of the city council, the potentialloss of Tramway as a venue provoked outrage amongst the artisticcommunity and press alike 18 and, after much discussion, has led to assurancesthat the main visual art space will not be lost, although the termsfor its future management and the function of the rest of the buildinghave yet to be defined. The current exhibition at Tramway, by Glasgowbasedartist Graham Fagen, a sparsely installed cultural commentary,was scheduled before this crisis arose and it remains to be seen what kindof programming will be in place in the future and whether the negligiblecommissioning budget will be increased. The Glasgow InternationalFestival may be seen as an attempt on the part of the city council to placatethe visual art community and latterly acknowledge its internationalimportance after this debacle.Broadly speaking, this remains the main institutional infrastructure for contemporaryart in the city, with belated attempts being made by the council-runGallery of Modern Art to rectify its almost total omission of the city’scontemporary artists from its collection. This situation is echoed by similarSorcha Dallas Gallery:Clare Stephenson exhibition(12 February – 19 March, 2005) TramwayTramway) a recunoscut recent cæ „greøeala noastræ a fost aceea de a nu ne fi gîndit destulla politica localæ […] am uitat sæ invitæm oameni precum cei din Consiliul Local øi pepoliticieni. Cred cæ, în calitate de responsabil angajat direct de consiliu, aceasta ar fi trebuitsæ fie preocuparea mea mai mult decît a oricui altcuiva“. 17 În ceea ce s-a dovedita fi o spectaculoasæ gafæ a Consiliului Local, potenfliala pierdere a Tramway ca spafliuexpoziflional a provocat furie în sînul comunitæflii artistice øi în presæ 18 øi, dupæ lungi discuflii,s-a ajuns la asiguræri cæ principalul spafliu pentru artæ vizualæ nu va fi pierdut, deøi termeniiviitoarei administræri øi activitatea restului clædirii ræmîn încæ de stabilit. Expozifliacurentæ de la Tramway a lui Graham Fagen, artist care activeazæ la Glasgow, un comentariucultural de-abia instalat, a fost planificatæ înainte de apariflia crizei; ræmîne de væzutce fel de programe se vor întocmi aici pe viitor øi dacæ neglijabilul buget alocat va creøte.Festivalul Internaflional de la Glasgow poate fi væzut ca o încercare a Consiliului Localde a îmbuna comunitatea artiøtilor vizuali øi a-i recunoaøte, în sfîrøit, importanflainternaflionalæ dupæ acest dezastru.La modul general, aceasta ræmîne principala infrastructuræ instituflionalæ pentru arta contemporanædin oraø, cu încercærile tardive ale Galeriei de Artæ Modernæ, condusæ deun consiliu, de a rectifica omisiunea aproape totalæ din colecfliile ei a artiøtilor contemporanidin oraø. Aceastæ situaflie îøi gæseøte un ecou în structuri similare din Edinburghøi Dundee, care înclinæ spre a expune mai mulfli artiøti consacrafli ca parte a unui consensinternaflional. Infrastructura din Glasgow e completatæ de încercæri, apropiate destructures in Edinburgh and Dundee that tend towards showing moreestablished artists as part of an international consensus. The infrastructurein Glasgow is supplemented by artist-friendly endeavours such as ProjectRoom (run by artists), Intermedia (a space provided by Glasgow CityCouncil for artists to produce work and publicise it themselves) andStreetLevel Photoworks (specialising in photography and new media).At a national level, these institutions are presided over by the ScottishArts Council (SAC) 19 , which disburses state funding to the arts on behalf ofthe Scottish Executive 20 , a devolved government responsible for all butthe most important issues, and synonymous with the neo-imperial policiesof New Labour. 21 Where once it might have been possible to speak of adivision between public and private interests, within the art microcosm aselsewhere, there has been a steady erosion of any distinction, with a meshof interweaving solidarities ensuring that there is an ongoing symbiosisbetween the two realms. Interestingly, in addition to the association withBeck’s Bier at CCA, corporate sponsorship has begun to creep intoTramway, through the high-end insurance company Hiscox funding theannual Glasgow School of Art Masters of Fine Art exhibition over a threeyearperiod. While private sponsorship in Glasgow is still much less establishedpractice than in London, it is nonetheless significant that it is beingused as a means of bridging the funding shortfall. 22Furthermore, in the UK, arts funding policy complements central governmentalaims by instrumentalising art in ways which dovetail with the corporateworld. This has seen public funds increasingly ring-fenced forpriorities like social inclusion, a palliative that does nothing to address the99

cum ar fi Project Room (condusæ de artiøti), Intermedia (spafliu oferit de Consiliul Localdin Glasgow, unde artiøtii sæ producæ lucræri pe care sæ le promoveze ei înøiøi) øiStreetLevel Photoworks (specializatæ în fotografie øi noile media).La nivel naflional, aceste instituflii sînt prezidate de Consiliul Artistic Scoflian (SAC) [ScottishArts Council] 19 , care distribuie fondurile oferite de stat pentru finanflarea artelor înnumele executivului scoflian 20 , un guvern local responsabil cu toate problemele (cu excepfliacelor mai importante), sinonim cu politicile neoimperialiste ale grupærii noului laburism. 21Acolo unde odatæ era posibil sæ vorbim despre o separare între interesul public øi celprivat, în cadrul microcosmului artistic ca øi în altæ parte, s-a produs o erodare continuæa oricærei distincflii, existînd o reflea de legæturi întreflesute care face ca între cele douædomenii sæ se petreacæ o simbiozæ neîntreruptæ. E interesant cæ, pe lîngæ asocierea CCAcu Beck’s Bier, sponsorizarea corporatistæ a început sæ se strecoare øi la Tramway, prinintermediul selectei companii de asiguræri Hiscox, care sponsorizeazæ pe o perioadæ detrei ani expoziflia Glasgow School of Art Masters of Fine Art. Cu toate cæ sponsorizareaprivatæ din Glasgow nu este încæ o practicæ la fel de bine înrædæcinatæ ca la Londra, e totuøisemnificativ faptul cæ ea e folositæ ca mijloc de depæøire a crizei de finanflare. 22Mai mult, în Marea Britanie, politica de finanflare a artei suplineøte obiectivele guvernuluicentral, abordînd arta în moduri care coincid perfect cu cele folosite de lumea corporafliilor.Asta a fæcut ca fondurile de stat sæ meargæ tot mai mult înspre prioritæfli cumar fi acceptarea socialæ, un paliativ care nu schimbæ nimic în privinfla inegalitæflii sociale,fapt ce a provocat critici substanfliale din partea sectorului artistic, avînd ca premisæ „democratizarea“de sus a culturii, un proces ce flinteøte spre includerea unor membri aigrupurilor „excluse“ în arenele culturale privilegiate istoric. O asemenea politicæ nici nureformeazæ cadrul instituflional existent al culturii øi nici nu anuleazæ procesul dæunætoral privatizærii. În schimb, ea încearcæ sæ facæ artele mai accesibile pentru a pregæti publicul-flintæpentru o piaflæ a muncii tot mai descentralizatæ. 23E important de observat cæ acest fapt nu presupune o subordonare completæ a statuluinaflional faflæ de interesele corporafliilor; de fapt, iluzia unui stat vlæguit e praf în ochiaruncat de artizanii „noii ordini“. Margaret Thatcher a concentrat puterea executivæ întimp ce susflinea contrarul; Tony Blair a fæcut acelaøi lucru. Proiectul european nu e altcevadecît extinderea graniflelor unui „superstat“. China totalitaristæ a îmbræfliøat piafla„liberæ“, în timp ce îøi fortificæ vastul aparat de stat. 24Executivul scoflian efectueazæ în acest moment o reevaluare majoræ a fondurilor destinateculturii, în urma cæreia e posibil ca acest Consiliu Artistic sæ fie înlocuit printr-uncontrol øi mai centralizat, iar finanflærile în avans sæ disparæ complet. 25 Însæ deocamdatæinfrastructura instituflionalæ ocupæ un loc central în cadrul politicii SAC pentru arte vizualeøi în ea investeøte consiliul majoritatea finanflærii sale insuficiente (mai bine de 93% dinfondurile votate); doar un procent minuscul din bugetul pentru arte vizuale e alocat directcercetærii øi dezvoltærii practicii artistice sau micilor organizaflii care fac tot ce le stæ în putinflæpentru a sprijini aceastæ practicæ. 26 Rafliunea acestui fapt e aceea cæ institufliile îi sprijinæindirect pe artiøti. În realitate, un studiu recent, comandat de SAC, aræta cæ 82% dintreartiøtii vizuali scoflieni cîøtigæ anual din activitatea lor mai puflin de 5.000 de lire, iar28% nu cîøtigæ absolut nimic (comparativ cu cîøtigul mediu din Marea Britanie, caredepæøeøte 25.000 de lire). 27 Aceastæ disparitate continuæ sæ fie resimflitæ înæuntrul microcosmuluiartistic øi a avut importante repercusiuni. În 2001, Uniunea Artiøtilor Scoflieni 28a intrat în rîndul sindicatelor tradiflionale øi urmæreøte sæ rezolve aceste inegalitæfli de venit.Ca ræspuns la ameninflarea închiderii galeriei Tramway øi a Comisiei Scofliene Executivede Culturæ, s-au format grupuri de artiøti øi scriitori care îøi propun sæ le ofere creatoriloro voce mai fermæ în stabilirea politicilor viitoare øi sæ cearæ un sprijin mai serios pentruartiøtii individuali øi micile organizaflii. 29Glasgow-ul are o istorie îndelungatæ a artiøtilor care eliminæ din sfera lor de preocupæriinstitufliile ce nu se dovedesc de ajutor, organizînd ei înøiøi proiecte øi formînd adeseaorganizaflii nomade în afara cadrului oferit de institufliile consacrate. Acest gen de pracinequalitiesof society, which has received substantial criticism from withinthe art sector, premised on the top-down “democratisation” of culture,a process aimed at engaging members of “excluded” groups in historicallyprivileged cultural arenas. Such a policy neither reforms the existing institutionalframework of culture, nor reverses a process of damaging privatisation.Instead, it attempts to make the arts more accessible in order toadapt its target audiences to an increasingly deregulated labour market. 23It is important to note that this does not entail a nation state entirely subordinateto corporate interests; rather: the illusion of a weakened state isthe smokescreen thrown up by the designers of the “new order”. MargaretThatcher concentrated executive power while claiming the opposite;Tony Blair has done the same. The European project is all about extendingthe frontiers of a “superstate”. Totalitarian China has embraced the“free” market while consolidating its vast state apparatus. 24The Scottish Executive is currently undergoing a major review of itscultural provision that is likely to see the replacement of the Arts Councilwith more centralised control and the loss of any semblance of arms’length funding. 25 For the moment, though, the institutional infrastructureis central to SAC visual arts policy and it is here that it invests the majorityof its inadequate funding (more than 93% of voted funds) with a tinypercentage of the visual art budget going directly to the research anddevelopment of artistic practice or to the grassroots organisations that dothe most to support this practice. 26 The rationale behind this is that institutionsindirectly support artists. However, a recent study, commissionedby the SAC, showed that 82% of visual artists in Scotland earn less than£5,000 per year from their practice, with 28% earning nothing whatsoever(compared to average annual earnings in the UK in excess of £25,000). 27This disparity continues to be felt within the art microcosm and has hadsome significant repercussions. In 2001 the Scottish Artists’ Union 28 wasestablished along traditional trade union lines and aims to address suchinequalities of income. In response to the threatened closure of Tramwayand the Scottish Executive Cultural Commission, groups of artists andwriters have formed, with the aim of giving creative people more of avoice in future policy-making and demanding better support for individualpractitioners and grassroots organisations. 29There is a long history in Glasgow of artists pushing unsupportive institutionsto the periphery of their loyalties, organising projects themselvesand forming often nomadic organisations outside of the established institutions.This kind of practice is essentially social in nature and relies onclose collaboration and solidarity in the face of adversity. Recentexamples have included Switchspace 30 , Market (both in the east of thecity) 31 , MaryMary (where art and music evenings are organised in aprivate flat, currently moving from city centre to east end) 32 and TheChateau 33 (where the Glasgow-based band Franz Ferdinand 34 began theirglobal rise to fame). In 1991, Glasgow-based artist Ross Sinclair notedthat artist-led initiatives defined their own terms for how work should bemade and shown and, particularly when occurring outside London, weremost successful when dealing with a specifically local context rather thanaspiring to adopt the language of the commodified centre.When the context of art dissolves into the realm of formalism and the artworld exclusively, it has relinquished much of its potential for social function.It loses an important dimension and diminishes from a potentiallyrounded, holistic art practice and becomes a two-dimensional veneer.Then its meaning and location exists primarily for the market and the culturalactivity, Art, ceases to have a wider social function other than inmatters of economics. 35Rather than countering the shift towards the private sector – throughdirect corporate intervention and attempts to fuel the private labour market– and rather than lobbying for increased funding to disseminatedirectly to artists and shore up flagging institutions, public funding bodiesin the UK have responded by unequivocally placing the flourishing privatemarket at the centre of the art system. 36 In Scotland, this has seenArts Council funding being allocated to art fairs 37 and a “collecting initiative”38 (which has so far seen the production of the “How to Buy Art”leaflet to engender a new art-buying public) 39 and Glasgow City Councilmaking the development of an art market one of its main objectives. 40100

scenaticæ are o naturæ esenflialmente socialæ øi se bazeazæ pe o strînsæ colaborare øi solidaritateîn fafla greutæflilor. Printre exemplele recente se numæræ Switchspace 30 , Market 31(ambele în partea esticæ a oraøului), MaryMary (unde evenimentele artistice øi muzicalesînt organizate într-un apartament particular, care se mutæ din centrul oraøului în zonade est) 32 øi The Chateau 33 (unde øi-a început drumul spre celebritate trupa Franz Ferdinand34 , stabilitæ la Glasgow). Ross Sinclair, artist care activeazæ la Glasgow, observa în1991 cæ inifliativele conduse de artiøti øi-au definit propriii termeni în care trebuie fæcuteøi expuse lucrærile øi, în special în afara Londrei, au avut cel mai mare succes atunci cînds-au ocupat de un context local specific, øi nu cînd au urmærit sæ adopte limbajul comercialal centrului.Cînd contextul artei se dizolvæ exclusiv în sfera formalismului øi a lumii artistice, el abandoneazæo mare parte a potenflialului sæu de funcflie socialæ. El îøi pierde o dimensiuneimportantæ øi se reduce de la o practicæ artisticæ împlinitæ, holisticæ, la o fafladæ bidimensionalæ.În acest caz, rostul øi amplasamentul sæu existæ în principal pentru piaflæ, iar activitateaculturalæ, Arta, înceteazæ a mai avea øi o altæ funcflie socialæ în afara celei economice. .35În loc sæ se opunæ trecerii spre sectorul privat – prin intervenflia directæ a corporafliilorøi încercæri de-a alimenta piafla de muncæ privatæ – øi în loc sæ insiste pentru creøtereafinanflærii directe a artiøtilor øi sæ sprijine institufliile care stagneazæ, organizafliile publicede finanflare din Marea Britanie au reacflionat prin plasarea, færæ nici un echivoc, aînfloritoarei piefle private în centrul sistemului artistic. 36 În Scoflia, asta a fæcut ca fondurileConsiliului Artistic sæ fie alocate tîrgurilor de artæ 37 øi a dus la o „inifliativæ de strîngere defonduri“ 38 (care pînæ acum s-a materializat prin publicarea unei foi volante, „Cum sæcumperi artæ“, menitæ a genera un nou public cumpærætor de artæ) 39 , iar Consiliul Localdin Glasgow a fæcut din dezvoltarea unei piefle de artæ unul dintre principalele sale obiective.40 Drept consecinflæ directæ a acestor politici, Tîrgul de Artæ din Glasgow, din 2004,a cuprins standuri ale mai multor organizaflii mici, inclusiv Market øi Switchspace. 41 Lipsafondurilor destinate cælætoriilor semnificæ faptul cæ prezenfla la tîrgurile de artæ e sprijinitæde finanflatorii publici în cazul acelor inifliative ale artiøtilor care doresc sæ-øi extindæreflelele øi a fost menflionatæ ca motiv pentru care Transmission a luat parte la Frieze ArtFair din Londra, lucru inimaginabil acum cîfliva ani. În acelaøi timp, cu investiflii locale neglijabileîn cercetarea øi dezvoltarea practicii artistice, organizafliile publice de finanflare continuæsæ exploateze renumele internaflional al artei vizuale contemporane, prin acfliunica Festivalul Internaflional Glasgow øi Pavilionul Scoflian de la Bienala de la Veneflia, sprijinitede Consiliul Artistic Scoflian øi de Consiliul Britanic. 42Poate cæ cel mai semnificativ efect al acestor politici este apariflia a douæ galerii care comercializeazæartæ contemporanæ. Prima, Modern Institute 43 , a cunoscut succesulinternaflional într-un interval de timp relativ scurt øi primeøte finanflare continuæ de la SAC. 44Galeria e sinonimæ cu noul formalism, reprezentînd artiøti precum Jim Lambie øi EvaRothschild, care au fost implicafli în expoziflia inovatoare Early One Morning de laWhitechapel Gallery. 45 Cea de-a doua galerie, înfiinflatæ recent de Sorcha Dallas, a doveditøi ea o înclinaflie cætre formalism, prin proiecte mai vechi aparflinînd lui Craig Mulhollandøi Alex Frost. 46 Pe lîngæ personalul acestor galerii, care e compus din artiøti profesioniøti,faptul cæ Transmission a fost condusæ de cofondatorii galeriei Modern Institute, WillBradley øi Toby Webster, øi activitatea Sorchei Dallas la Switchspace (ulterior închisæ)dovedesc bunævoinfla comunitæflii artistice faflæ de aceste inifliative esenflialmente comercialeøi conferæ activitæflilor lor un caracter distinct pe piaflæ. Aceste galerii comerciale,susflinute prin inifliative publice de finanflare, sînt cel mai bine cunoscute în afara Glasgowuluiøi au condus la recunoaøterea internaflionalæ a oraøului pentru predominanfla actualæa lucrærilor formaliste. În timp ce generafliile anterioare de artiøti s-au dezvoltat laTransmission øi au ajuns la maturitate în instituflii publice locale precum Third EyeCentre, înainte de a-øi face debutul internaflional în diferite Kunsthalle øi Kunstverein deprin Europa, pentru artiøtii din Glasgow e mai probabil sæ-øi facæ prima apariflieinternaflionalæ la tîrgurile de artæ, iar opera lor sæ fie recunoscutæ potrivit logicii pieflei.As a direct consequence of these policies, the 2004 Glasgow Art Fairincluded stands by many local grassroots organisations, including Marketand Switchspace. 41 Lack of funding for travel means that attendance atart fairs is advocated by public funders for those artist-led initiatives wishingto broaden their networks and has been cited as the reason forTransmission taking part in the Frieze Art Fair in London, something thatwould have been unthinkable a few years ago. Meanwhile, with negligiblelocal investment in the research and development of artistic practice,public funding bodies continue to harness the international kudos of contemporaryvisual art, through ventures like the Glasgow InternationalFestival and the Scottish Pavilion at the Venice Biennale, supported by theScottish Arts Council and British Council. 42Perhaps the most significant effect of these policies is the emergence oftwo commercial galleries for contemporary art. The first of these, theModern Institute 43 , has become internationally successful in a relativelyshort space of time and receives ongoing funding from the SAC. 44 Thegallery is synonymous with New Formalism, representing artists like JimLambie and Eva Rothschild who were involved in the seminal Early OneMorning exhibition at the Whitechapel Gallery. 45 The second gallery,recently established by Sorcha Dallas, has also shown a proclivity for formalism,through early projects by Craig Mulholland and Alex Frost. 46In addition to the personnel of these galleries being trained artists,a Transmission internship by Modern Institute co-founders Will Bradleyand Toby Webster and the running of Switchspace (subsequently closed)by Sorcha Dallas, accounts for the goodwill of the artistic communitytowards these essentially commercial initiatives and lends their activitiesan added cachet in the marketplace. It is these commercial galleries,backed up by public funding initiatives, which have the highest profileoutside Glasgow, and have led to the city being internationally known forthe current predominance of formalist work. Whereas preceding generationsof artists gestated at Transmission and matured in local public institutionslike the Third Eye Centre before making their international debutsin kunsthalles and kunstvereins around Europe, artists from Glasgow arenow more likely to make their first international appearance at art fairs,with their work being adjudged according to the logic of the marketplace.This reversal echoes the situation in America, described by neoconservativeDave Hickey, where hapless public spaces exist to absorb theeffluent of the dominant market. 47With an exponential increase in studio practice devoid of content, therewould seem to be a causal link between an orientation towards the marketand formal concerns being prioritised in emerging practice. One ofthe major pitfalls of this situation, as identified by both Ross Sinclair andNick Evans, is that market-driven formalism generally mitigates againstcriticality at a time when it is needed most. This is not to say that publicinstitutions or state funding, tainted with the ideology of the prevailingGovernment, offer artists any greater claim to autonomy than the privatemarket. But, as seen in the current exhibitions of Michael Fullerton andGraham Fagen, there is still a greater freedom of form, subject matterand scope for experimentation and risk in the public realm than is normallypermitted by the market.It is clear that something must be done to address the inability of artiststo generate a living wage from their practice. While a rush towards themarket might appear to provide a short-term solution for a finite numberof artists and a particular genre of work, what happens when the backlashagainst New Formalism takes hold, as it inevitably willfl Signs of thisare already visible in EAST, the exhibition of young artists held in Norwich.Last year, selected by the Modern Institute’s Toby Webster and EvaRothschild, the exhibition was tightly curated in a way that consolidatedNew Formalism as the predominant style in the UK. This year, autodestructiveartist Gustav Metzger will select the exhibition according tothe following criteria: EAST 05 will not be object based on principle...the art exhibition without the art.EAST 05 is perceived by the selector Gustav Metzger as a vision of theworld formed by artists and artists’ groups... dealing with crucial economic,political and ethical issues facing us all, artists are asked to look atthe “extremes” of our world... 48101

Graham FagenClean Hands, Pure Heart, Tramway (11 February – 13 March, 2005). Left to right: True Love (Pineapple & Orange);Nature Morte; Sceptre (After Theatre); Auld Lang Syne c/w The Slave’s Lament. All 2005102Graham FagenClean Hands, Pure Heart, Tramway (11 February – 13 March, 2005). Left to right: True Love (Pineapple & Orange);Auld Lang Syne c/w The Slave’s Lament; Sceptre (After Theatre); Black Pansy. All 2005

scenaThe debate about public versus private and the limitations of this bipolarsystem are by no means confined to Glasgow. What is clear is that eithersystem alone, or a combination of the two, is insufficient to safeguard criticalartistic practice. A new solution will need to be found that transcendsthe city limits.Notes:1. For home-grown dissent, see Glasgow Autonomous Projecthttp://glasgow-autonomy.org/Michael FullertonSuck on Science, Centre for Contemporary Arts (29 January – 12 March, 2005)America, descrisæ de neoconservatorul Dave Hickey, unde nefericitele spaflii publice existæpentru a absorbi reziduurile pieflei dominante. 47Cu o creøtere exponenflialæ a practicii de atelier lipsite de conflinut, s-ar pærea cæ existæo legæturæ de cauzalitate între orientarea înspre piaflæ øi preocupærile formale privilegiatede practica în curs. Unul dintre cele mai mari neajunsuri ale acestei situaflii, aøa cum afost el identificat de cætre Ross Sinclair øi Nick Evans, e acela cæ formalismul practicatdupæ regulile pieflei atenueazæ, în general, spiritul critic, într-un moment în care e ceamai mare nevoie de el. Asta nu înseamnæ cæ institufliile publice sau finanflarea de stat,contaminate cu ideologia guvernului aflat la putere, le permit artiøtilor sæ aibæ o mai mareautonomie decît o face piafla privatæ. Însæ, dupæ cum se vede din expozifliile curente alelui Michael Fullerton øi Graham Fagen, existæ încæ o mai mare libertate a formei, a subiectuluiøi a sferei experimentale øi de risc în domeniul public decît permite în mod obiønuitpiafla.E clar cæ trebuie fæcut ceva în privinfla incapacitæflii artiøtilor de a-øi asigura un trai decentde pe urma activitæflii lor. Dacæ un exod înspre piaflæ ar putea fi susceptibil de a oferi osoluflie pe termen scurt pentru un numær limitat de artiøti øi un anumit gen de lucræri,ce se va întîmpla în momentul reculului noului formalism, care se va produce în modinevitabilfl Indicii în acest sens sînt vizibile deja la EAST, expoziflia tinerilor artiøti, flinutæla Norwich. Anul trecut, expoziflia, organizatæ de Toby Webster øi Eva Rothschild de laModern Institute, a fost alcætuitæ cu fermitate într-un mod care consolida poziflia nouluiformalism ca stil predominant în Marea Britanie. Anul acesta, artistul autodistructiv GustavMetzger va selecta lucrærile potrivit criteriului dupæ care EAST 05 nu va avea ca principiuobiectul… expoziflia de artæ færæ artæ.EAST 05 e væzutæ de curatorul Gustav Metzger ca o viziune asupra lumii formate dinartiøti øi grupæri artistice… avînd de-a face cu problemele economice, politice øi eticecruciale cu care ne confruntæm cu toflii, artiøtilor li se cere sæ abordeze „extremele“ lumiinoastre… 48Dezbaterea public vs. privat øi cea despre limitærile acestui sistem bipolar nu se limiteazæîn nici un caz la Glasgow. E clar cæ nici unul dintre sisteme, singur, øi nici o combinafliea celor douæ nu sînt suficiente pentru a salva practica artisticæ criticæ. Va trebui gæsitæ onouæ soluflie care sæ depæøeascæ limitele oraøului.Traducere de Alex Moldovan2. http://www.glasgow.gov.uk/3. Recent attempts to boost the tourist industry in the city have led to anadvertising campaign with the tagline Glasgow: Scotland with Style.http://www.seeglasgow.com/. For a critique of this approach andother pertinent issues see Glasgow Letters on Architecture andSpace paper http://www.glas-collective.com/4. Glasgow International Festival of Contemporary Visual Art.See http://www.glasgowinternational.org/5. By 1998, an estimated 978 professional artists were based in the cityaccording to figures in the Glasgow City Council’s “Glasgow CulturalStatistics Framework”. According to Scottish Artists’ Union figures,approximately 5,000 artists are currently practicing throughoutScotland.6. Environmental Art is a department at Glasgow School of Art, with anemphasis on contextual practice, established in 1986 by DavidHarding in close discussion with students.7. See JJ Charlesworth, “Not Neo but New”, in Art Monthly, no. 259,September 2002.8. See Neil Mulholland, “Leaving Glasvegas”, in Matters, Summer 2003,issue 17, pp. 7–10.9. Nick Evans, “Tired of the Soup du Jourfl Some Problems with ’NewFormalism’”, in Variant, Vol. 2, No. 16, Winter 2002, p. 37.10. http://www.transmissiongallery.org/11. See Transmission (London: Black Dog, 2001).12. http://www.cca-glasgow.com/13. http://www.becksfutures.co.uk14. http://www.geocities.com/michaelfullertonuk/15. http://www.tramway.org16. See Glasgow City Council Cultural and Leisure Services Visual ArtsBest Value Review of January 2001.17. Charles Esche in conversation with Sarah Lowndes, in Social Sculpture:Art, Performance and Music in Glasgow, A Social History ofIndependent Practice, Exhibitions and Events since 1971 (Glasgow:StopStop, 2003), pp. 164–165.18. See http://www.sostramway.org.uk/19. http://www.scottisharts.org.uk20. http://www.scottishexecutive.gov.uk21. Control of the following is reserved by Government in London: constitutionalmatters, UK foreign policy, UK defence and national security,fiscal, economic and monetary System, immigration and nationality,energy: electricity, coal, gas and nuclear energy, common markets,trade and industry, including competition and customer protection,some aspects of transport, including railways, transport safety and103

Note:1. Pentru nemulflumirile locale, vezi Glasgow Autonomous Project [Proiectul Autonom Glasgow]http://glasgow-autonomy.org2. http://www.glasgow.gov.uk3. Recentele încercæri de-a impulsiona industria turisticæ a oraøului au dus la o campanie de promovare sub sloganulGlasgow: Scotland with Style [Glasgow: Scoflia cu stil] http://www.seeglasgow.com. Pentru o criticæ a acesteiabordæri øi pentru alte dezbateri pertinente, vezi Glasgow Letters on Architecture and Space paperhttp://www.glas-collective.com4. Glasgow International Festival of Contemporary Visual Art. Vezi http://www.glasgowinternational.org5. În 1998, numærul artiøtilor profesioniøti care activau în oraø era estimat la 978, potrivit cifrelor furnizate de raportulConsiliului Local din Glasgow, „Glasgow Cultural Statistics Framework“. Potrivit cifrelor furnizate de UniuneaArtiøtilor Scoflieni, pe cuprinsul Scofliei activeazæ în acest moment aproximativ 5.000 de artiøti.6. Environmental Art este un departament al Øcolii de Artæ din Glasgow, în care accentul se pune pe practicile contextuale;a fost înfiinflat în 1986 de David Harding, într-o strînsæ colaborare cu studenflii.7. Vezi JJ Charlesworth, „Not Neo but New“, in Art Monthly, nr. 259, septembrie 2002.8. Vezi Neil Mulholland, „Leaving Glasvegas“, in Matters, vara 2003, nr. 17, pp. 7–10.9. Nick Evans, „Tired of the Soup du Jourfl Some Problems with «New Formalism»“, in Variant, vol. 2, nr. 16, iarnalui 2002, p. 37.10. http://www.transmissiongallery.org11. Vezi Transmission, London, Black Dog, 2001.12. http://www.cca-glasgow.com13. http://www.becksfutures.co.uk14. http://www.geocities.com/michaelfullertonuk15. http://www.tramway.org16. Vezi Glasgow City Council Cultural and Leisure Services Visual Arts Best Value Review, ianuarie 2001.17. Charles Esche discutînd cu Sarah Lowndes, in Social Sculpture: Art, Performance and Music in Glasgow, A Social Historyof Independent Practice, Exhibitions and Events since 1971, Glasgow, StopStop, 2003, pp. 164–165.18. Vezi http://www.sostramway.org.uk19. http://www.scottisharts.org.uk20. http://www.scottishexecutive.gov.uk21. Guvernului de la Londra îi este rezervat controlul asupra urmætoarelor chestiuni: problemele constituflionale, politicaexternæ a Marii Britanii, apærarea øi siguranfla naflionalæ a Marii Britanii, sistemul fiscal, economic øi monetar, imigrafliaøi naflionalitæflile, energia (electricitate, cærbune, gaze øi energie nuclearæ), pieflele comune, comerflul øi industria,inclusiv competiflia øi protecflia consumatorului, anumite aspecte legate de transport, inclusiv cæile ferate, regulamenteleøi siguranfla transportului, legislaflia privind angajærile, asistenfla socialæ, jocurile de noroc øi Loteria Naflionalæ,protejarea datelor, avortul, fertilizarea umanæ øi embriologia, genetica, transplantatul de la alte specii øivivisecflia, øansele egale.22. Pe parcursul anilor ’90, corporafliile multinaflionale au intervenit în institufliile publice de artæ din Londra prin programede sponsorizare øi cluburi de networking. Aceastæ miøcare a fost, în general, îmbræfliøatæ de instituflii alecæror ambiflii le depæøiseræ bugetele. Acest fenomen este bine documentat de Anthony Davies øi Simon Fordîn trilogia Art Capital, Art Futures and Culture Clubs [Capitalul artei, viitorul artei øi cluburile culturale] (vezihttp://www.infopool. org.uk) øi de Chin Tao-wu, în cartea Privatising Culture: Corporate Art Intervention since the1980s [Privatizarea culturii: intervenflia corporatistæ în artæ începînd cu anii ’80] (London, Verso, 2002). Totuøi,aøa cum aræta recent Anthony Davis („Basic Instinct: Trauma and Retrenchment 2000–04“, in Mute, nr. 29, iarna2004), finanflarea oferitæ de corporaflii a scæzut în urma imploziei dotcomurilor øi a recesiunii globale, investifliileîn artæ scæzînd de la 134 de milioane de lire la 99 de milioane între 1999/’01 øi 2001/’02; noi soluflii vor trebuisæ fie gæsite pentru a suplini aceastæ scædere. Cifrele sînt luate dintr-o cercetare fæcutæ de Arts & Business (vezihttp://www.aandb.org.uk).23. Cultural Policy Collective, Beyond Social Inclusion: Towards Cultural Democracy, 2004(vezi http://www.culturaldemocracy.net).24. John Pilger, „The Great Game“, in New Rulers of the World, Londra, Verso, 2002, p. 119.25. Vezi http://www.culturalcommission.org.uk26. Vezi http://www.scottisharts.org.uk/1/information/publications/1000358.aspx pentru bugetele pe 2004–2006. Lamomentul scrierii acestor rînduri, circulæ zvonul cæ subvenfliile mici, care pentru artiøti constituie una dintreultimele speranfle, vor fi desfiinflate de cætre Consiliul Artistic Scoflian din cauza mîinii de lucru insuficiente din cadruldepartamentului de arte vizuale, o previziune ce se va adeveri neîndoielnic. Subvenfliile de pînæ la 500 de lire lesînt oferite artiøtilor individuali de cætre Consiliul Local din Glasgow. Bugetul pentru 2000–2001 aratæ cæ prin acestsistem li s-au dat artiøtilor individuali 12.000 de lire.regulation, employment legislation, social security, gambling and theNational Lottery, data protection, abortion, human fertilisation andembryology, genetics, xenotransplantation and vivisection, equalopportunities.22. Throughout the 1990s, multinational corporations intervened intopublic arts institutions in London, through sponsorship programmesand networking clubs. This move was, by and large, embraced byinstitutions whose ambitions had exceeded their budgets. This waswell documented by Anthony Davies and Simon Ford in their trilogyof texts, Art Capital, Art Futures and Culture Clubs(see www.infopool.org.uk) and by Chin Tao-wu in her book PrivatisingCulture: Corporate Art Intervention since the 1980s (London: Verso,2002). However, as Anthony Davies recently documented(“Basic Instinct: Trauma and Retrenchment 2000–04”, in Mute, issue29, Winter 2004), corporate funding has been receding in the wake ofthe dot com implosion and global recession, with business investmentin the arts falling from £134 million to £99 million between 1999/01and 2001/02 and new initiatives will need to be found to fill the shortfall.Figures are taken from a survey by Arts & Business(see http://www.aandb.org.uk).23. Cultural Policy Collective, Beyond Social Inclusion: Towards CulturalDemocracy, 2004 (see www.culturaldemocracy.net).24. John Pilger, “The Great Game”, in New Rulers of the World(London: Verso, 2002), p. 119.25. See www.culturalcommission.org.uk26. See http://www.scottisharts.org.uk/1/information/publications/1000358.aspx for 2004-2006 budgets. At the time of writing, rumourhas it that smaller grants forming one of the last remaining lifelinesfor artists will be abolished by the Scottish Arts Council due to insufficientmanpower in a depleted visual art department, a self-fulfillingprophecy if ever there was one. Grants to individual artists of up to£500 are made by Glasgow City Council. Budgets for 2000-01 showedthat £12,000 was given to individual artists through this scheme.27. Bonnar Keenlyside, Making Their Mark: An Audit of Visual Artists inScotland (Edinburgh: Scottish Arts Council, 2004). See http://www.scottisharts.org.uk/1/information/publications/1000328.aspx28. www.sau.org.uk29. http://artfutures.net30. http://www.switchspace.co.uk/31. http://www.marketgallery.org.uk/32. http://www.marymarygallery.co.uk/33. http://www.chateaugateau.co.uk/34. http://www.franzferdinand.org/35. Ross Sinclair, “Questions”, in the catalogue for Windfall, an artist-initiatedexhibition at the Seamen’s Mission in Glasgow, 1991.36. In England this has seen the publication of Taste Buds: How toCultivate the Art Market (London: Arts Council England, October,2004). This document examines how the art market could be betterexploited, identifying a further 6.1 million potential collectors of contemporaryart. In a final assimilation of public into private, the reportidentifies “subscription [...] the process by which art is filtered andlegitimised” whereby: Networks of art world professionals, includingacademics, curators, dealers, critics, artists and buyers, provide advocacyand endorsement for an artist’s work through exhibitions, criticalappraisal and private and public purchases. The value of an artist’swork increases in direct proportion to the subscription it attractsand sustains.104

scena27. Bonnar Keenlyside, Making Their Mark: An Audit of Visual Artists in Scotland, Edinburgh, Scottish Arts Council, 2004.Vezi http://www.scottisharts.org.uk/1/information/publications/1000328.aspx28. http://www.sau.org.uk29. http://www.artfutures.net30. http://www.switchspace.co.uk31. http://www.marketgallery.org.uk32. http://www.marymarygallery.co.uk33. http://www.chateaugateau.co.uk34. http://www.franzferdinand.org35. Ross Sinclair, „Questions“, în catalogul pentru Windfall, expoziflie inifliatæ de artiøti la Seamen’s Mission, în Glasgow,1991.36. În Anglia, aceasta s-a materializat prin publicarea lucrærii Taste Buds: How to cultivate the art market [Mugurii gustului:cum sæ cultivi piafla de artæ], London, Arts Council England, octombrie 2004. Acest document examineazæmodul în care piafla de artæ ar putea fi exploatatæ mai bine, identificînd alte 6,1 milioane de potenfliali colecflionaride artæ contemporanæ. Într-o ultimæ miøcare de asimilare a publicului de cætre privat, raportul identificæ „subscripflia[…] ca proces prin care arta e filtratæ øi legitimatæ“ astfel: reflelele profesioniøtilor din lumea artei, inclusiv teoreticienii,curatorii, comercianflii, criticii, artiøtii øi cumpærætorii sprijinæ øi gireazæ opera unui artist prin expoziflii,apreciere criticæ øi prin achiziflii private øi publice. Valoarea operei unui artist creøte direct proporflional cusubscripflia pe care o atrage øi o pæstreazæ. (Vezi http://www.artscouncil.org.uk/information/publication_detail.phpflbrowse=recent&id=416)37. 10.000 de lire pe an în urmætorii trei ani.38. 25.000 de lire pe an în urmætorii trei ani.39. Vezi http://www.scottisharts.org.uk/1/information/publications/1000408.aspx40. Vezi Glasgow City Council Cultural and Leisure Services Visual Arts Best Value Review, ianuarie 2001.41. Glasgow Art Fair (15-18 aprilie, 2004), a cærui organizare costæ Consiliul Local din Glasgow pînæ la 85.000 delire, i-a cuprins øi pe cei de la Collective Gallery, The Embassy, EmergeD, Glasgow Sculpture Studios, Lapland,Limousine Bull, Market Gallery, Switchspace øi Volume.42. În 2003, anul inaugurærii, Pavilionul Scoflian a expus opere ale artiøtilor Claire Barclay øi Jim Lambie, care activeazæla Glasgow (ambii fiind prezenfli în Early One Morning), øi Simon Starling. În 2005, Alex Pollard, Tatham & O’Sullivanøi Cathy Wilkes au fost aleøi sæ reprezinte Scoflia. În fiecare caz, s-a susflinut cæ lucrarea ar face parte din proiectulautenticitatea inconfortabilæ/noul formalism, care în esenflæ coincide cu gustul pieflei, doi dintre cei trei artiøti/grupæridin fiecare an fiind reprezentafli de Modern Institute.43. http://www.themoderninstitute.com. Înfiinflat în 1998 de Will Bradley, Charles Esche øi Toby Webster, ambiflia iniflialæde a prelua proiecte publice a læsat în mare mæsuræ loc unei galerii comerciale mai convenflionale, cu Webster cadirector.44. În prezent 50.000 de lire pe an, crescînd pînæ la 51.500 de lire în 2006, ceea ce reprezintæ 1,3% din bugetultotal destinat artelor vizuale (3.975.935 lire în 2006).45. Early One Morning a avut loc la Whitechapel Gallery, Londra, 6 iulie–8 august. Vezi http://www.whitechapel.org/content485.html.46. http://www.sorchadallas.com47. Vezi Dave Hickey, „The Birth of the Big, Beautiful Art Market“ [Naøterea marii øi frumoasei piefle de artæ], in Air Guitar:Essays on Art and Democracy, Los Angeles, Art Issues Press, 1997, p. 65: „La începutul anilor ’70 însæ, în timp ceaceste «noi» practici începeau sæ-øi piardæ vigoarea, dupæ cum era normal sæ se întîmple […] ele au fost însuøite deo serie de noi spaflii, de muzee, Kunsthalles øi spaflii alternative de pe cuprinsul flærii, pentru început ca expoziflii lamodæ, economice, numai bune pentru provincie, iar apoi ca «antiartæ oficialæ, necomercialæ» – ca parte a unei reacfliiinstituflionale puritane, superior-burgheze faflæ de tot mai puternica «estetizare» a comerflului american în general“.Pentru o criticæ a „analizei lui Hickey asupra artei contemporane care depinde de o imagine miticæ a sistemuluide piaflæ care transformæ læcomia – motorul acumulærii capitaliste – în plæcere; o componentæ naturalæ øi chiar eliberatoarea subiectivitæflii umane“, vezi Grant Kester, „The world he has lost: Dave Hickey’s beauty treatment“, inVariant, vol. 2, nr. 18, toamna 2003, pp. 11–12.48. http://www.norwichgallery.co.uk/(See http://www.artscouncil.org.uk/information/publication_detail.phpflbrowse=recent&id=416)37. £10,000 p.a. over the next three years.38. £25,000 p.a. over the next three years.39. See http://www.scottisharts.org.uk/1/information/publications/1000408.aspx40. See Glasgow City Council Cultural and Leisure Services Visual ArtsBest Value Review of January 2001.41. Glasgow Art Fair (15–18 April, 2004), which costs Glasgow CityCouncil upwards of £85,000 to stage, included Collective Gallery,The Embassy, EmergeD, Glasgow Sculpture Studios, Lapland,Limousine Bull, Market Gallery, Switchspace and Volume.42. In its inaugural year, 2003, the Scottish Pavilion featured the work ofGlasgow-based artists Claire Barclay and Jim Lambie (both of whomappeared in Early One Morning) and Simon Starling. In 2005, AlexPollard, Tatham & O’Sullivan and Cathy Wilkes have been selected torepresent Scotland. In each case, the work has been claimed as partof the awkwardly authentic/New Formalist project, which essentiallyconcurs with the market, with two of the three artists/groups of eachyear being represented by the Modern Institute.43. http://www.themoderninstitute.com/ Founded in 1998 by WillBradley, Charles Esche and Toby Webster the original ambition ofundertaking public projects has largely given way to a more conventionalcommercial gallery with Webster as Director.44. Currently £50,000 p.a. rising steadily to £51,500 in 2006, which represents1.3% of the total visual arts budget (£3,975,935 in 2006).45. Early One Morning was at the Whitechapel Gallery, London 6 July–8August. See http://www.whitechapel.org/content485.html46. http://www.sorchadallas.com/47. See Dave Hickey, “The Birth of the Big, Beautiful Art Market”,in Air Guitar: Essays on Art and Democracy (Los Angeles: Art IssuesPress, 1997), p. 65: “In the early seventies, however, as these ’new’practices began to lose steam in the natural course of things [...]they were adopted by a whole new set of venues, by museums, kunsthalles,and alternative spaces across the country, first as trendy, economicalexhibitions fodder for the provinces, and then as ’official,non-commercial, anti-art’ – as part of a puritanical, haut bourgeois,institutional reaction to the increasing ’aesthetification’ of Americancommerce in general”.For a critique of “Hickey’s analysis of contemporary art [that] hingeson a mythic image of the market system which transforms the greedthat drives the capitalist accumulation into desire; a natural and evenemancipatory component of human subjectivity”, see Grant Kester,“The world he has lost: Dave Hickey’s beauty treatment”, in Variant,Vol. 2, No. 18, Autumn 2003, pp. 11–12.48. http://www.norwichgallery.co.uk/105

insertInima frîntæ a lui VakulovskiAlexandru VakulovskiSînt român. cu o micæ precizare. basarabean. de multeori sînt întrebat: eøti român sau basarabeanfl primaoaræ rîzi, a doua oaræ rîzi, apoi începe sæ te sece.sînt român, în pula mea, cam aøa ceva.træiesc în România. în fiecare an trebuie sæ merg lapoliflie sæ-mi vizez legitimaflia de øedere temporaræ.mi se dæ cu degetul în cap øi mi se spune de fiecaredatæ: stræin, stræin, stræin. stræin, blea. øi amînceput sæ mæ simt stræin.fratele meu are cetæflenie româneascæ. a primit-o pe la30 de ani. la 30 de ani a devenit român. eu trebuie sæmai cresc. sæ merit sæ fiu ceea ce sînt. deocamdatæ îizic lui mihai fratele meu de peste Prut.iubita mea e româncæ. de fapt ar trebui sæ scriuromâncæ-româncæ sau mæcar româncæ-algeriancæ. ea vapurta o parte a medalionului, eu alta. øi vom faceunirea. iar øi iar.VAKULOVSKI’S BREAKING HEARTAlexandru VakulovskiI am romanian. with one little note. I am bessarabian. manytimes I’m asked: are you romanian or bessarabianfl firsttime I laugh, the second time I laugh, then it starts to bug me.I am romanian, fuck it, something like that.I live in Romania. every year I have to go to thepolice to get a visa on my temporary residence permit.they kick my head and tell me everytime: foreigner, foreigner, foreigner, foreigner, bleah. and Istarted to feel like a foreigner.my brother has Romanian citizenship. He got it when he was30. at 30 he became Romanian. I still have togrow up. to deserve to be what I am. now i justcall mihai my brother from over the Prut.my girlfriend is romanian, in fact I should writeromanian-romanian, or at least romanian-algerian, she willwear a part of the medalion, I will wear another one. And we will makethe unification. Again and again.sînt un fel de român, în pula mea. gata.I am a sort of romanian, fuck it. that’s it.Translated by Cosmin CostinaøCristi Pogæcean: Inima care se frîngeBreaking HeartCRISTI POGÆCEAN was born in 1980 and lives and works in Târgu-Mureø, Romania. 2003 Gratuated from the University of Art and Design, Cluj, Romania.Selected Exhibitions: 2005 On Difference, Württembergishe Kunstverein Stuttgart; Cover Story – DVD edition, Display Sub:Label, Display Gallery, Prague; Storyboards/Trappedin the escape, Vector Gallery, Iaøi. 2004 Formate, Kunsthalle Project Space, Vienna; Romanian Artists (and Not Only) Love Ceauøescu’s Palacefl! MNAC, Bucharest; TransylvaniaExpress, Lyon; Shake Night, Kalinderu MediaLab/National Museum of Contemporary Art, Bucharest; Yugoslav Biennial of Young Artists, Vrsflac/Belgrade; Shake the limits, KalinderuMediaLab, Bucharest; Art for the Masses II, Brukenthal Museum, Sibiu; Art for the Masses I, Protokoll Studio, Cluj; Biennale de Paris. 2003 Re:Location 4, Casino de Luxembourg;Re:Location 2 Cluj/Linz; Inflexible Clash, Institute of Contemporary Art, Dunaújváros; Blood and Honey, Essl Collection, Vienna. 2002 Couleurs Locale, Fortress Gallery, Târgu-Mureø;Supernova, Sindan Cultural Center, Cluj; Supernova, Ataø Gallery, Cluj.ALEXANDRU VAKULOVSKI (born 1978, USSR) is one of the most prominent young writers in Romania. He is the founding editor of the web magazine TIUK!, and the author of thevolumes: Pizdefl, Oedip the king of Freud’s mother, The Rapture, Letopizdefl.106

+Complicitæfli de schimbBogdan GhiuÎn absenfla bisericiiÎn societatea româneascæ postcomunistæ, religiosul øi, implicit, biserica sînt,mental, frecventate în mod depresiv. Spre deosebire de Polonia, de pildæ(iar exemplul nu este deloc inocent øi întîmplætor, problema pe care el opune a fost discutatæ øi ræsdiscutatæ, sau cel puflin evocatæ, recunoscutæobsesiv), sub comunism biserica nu øi-a jucat, la noi, rolul social, fie øi doarpe acela de loc de azil, de refugiu, øi s-a abflinut chiar øi sæ-øi foloseascæ propriaputere (tradiflional enormæ, exersatæ) de semnificare øi de ritualizareîn cheie martirologicæ a catastrofei la care era supusæ. „Asceza“ impusæ øiautoimpusæ bisericii a fost aproape totalæ, pînæ la invizibilitate, chiar dacæ astæzi,retroactiv øi tardiv, se încearcæ a i se spune mai degrabæ spiritualizaresau hieratism: Biserica Ortodoxæ Românæ nu a putut sæ reziste istoriei decîtintrînd într-un „dialog“ (unii îi spun chiar colaboraflionism) cu putereaavansat-secularizantæ comunistæ øi nereuøind, evitînd chiar sæ transforme amputarea,de cætre aceasta, a propriilor organe într-o punere providenflialæla încercare. A ratat, astfel, din comoditate øi prin elipsæ de sine, o mare ocazieistoricæ. Iar acum încearcæ sæ „recupereze“, dar tot cu jumætate de guræ,continuîndu-øi concubinajul cu puterea secularæ øi încasînd dividende publicemici, dar constante. Din evul sæu mediu glorios, biserica naflionalæ nua pæstrat însæ decît un feudalism îngust, boieresc, de fief, øi un discurs nutradiflionalist, ci învechit. Sinteza subtilæ, dar deosebit de eficientæ social øigeopolitic, între discursul (laic) al drepturilor omului øi dogmele providenflei,realizatæ de papa Ioan Paul II, a fost øi ræmîne un tip de operæ necunoscutæøi chiar nedoritæ pe blîndele plaiuri carpatine. Societatea civilæ româneascænu a beneficiat, aøadar, de asistenfla bisericii, nu a fost „informatæ“, ca o contraputereconsistentæ, aøa cum ar fi putut fi aceasta, de bisericæ. Iar datoriilese plætesc, întîrzierile istorice adæugîndu-le, cum este øi firesc în logica decapital (simbolic) a istoriei, dobînzi uriaøe.În România, biserica a ræmas datoare faflæ de societate. De aici, desigur, øicompulsivitatea ei în a dori sæ se achite monumental-simbolic, dar de faptscurt, simplu øi ieftin, economicos, dar hipercompensatoriu, încercînd sæastupe o ranæ, gura unei ræni, øi sæ umple un gol de sine printr-o catedralæfaraonicæ, al cærei proiect bîntuie prefantomatic spafliul public. Fapt (ræspuns),iaræøi, simbolic: dupæ ce øi l-a retras singuræ prin neocupare øi dezerflie, bisericaîntîmpinæ acum niøte dificultæfli ridicole în a-øi gæsi un loc fizic precis însocietatea româneascæ. În loc sæ fie primitæ „catedralic“ øi „mîntuitor“ de cætre„neamul“ ei, ea este mai curînd alungatæ, amînatæ, plimbatæ de colo, colo,purtatæ cu vorba, asemeni unei arce extrateritoriale a credinflei. Situaflia esteuna de carantinæ. Nelocalizatæ, biserica bîntuie mentalul, discursivitatea øiimaginalul publice. Forfla ei a devenit una fantomal-ventrilocæ. Neaflîndu-øiun loc, o poziflie øi o voce proprii, definibile, localizabile civil (dat fiind cæ øile-a refuzat singuræ), biserica paraziteazæ mediile, sursele emitente de discurssocial relevant, apare de peste tot (mai ales de unde nu te aøtepfli), înmod difuz, dar nu e nicæieri. Øi aceasta nu pentru cæ vreo vigoare strate-EXCHANGING COMPLICITIESBogdan GhiuWhen the Church Is AbsentIn Romanian post-communist society, religion – and, implicitly, the church –is practiced mentally in a depressive mode. In opposition with Poland forinstance (and the example is not at all innocent or accidental, the issue was discussedand over discussed, obsessively admitted), under the communist regimethe church hasn’t played its social role in Romania, not only as much as beinga place of asylum, of refuge and it even refrained from using its own power(traditionally significant and proved through action) to make sense of and turninto ritual according to martyrdom criteria the catastrophe it was living.The “asceticism” imposed and self-imposed on the church has been almost totalleading to invisibility even if today, retroactively and quite late, people try tocall it spiritualization or hieratic attitude: the Romanian Orthodox Church wasunable to resist history. It accepted the “dialog” (some call it collaborationism)with the highly secularized communist power and it was still unable to preventthe amputation of church institutions submitted to intense hardships. Thus, outof convenience and lack of self-awareness it missed a historical opportunity.And now it tries to “recover” some of that loss but still halfheartedly and stillas a concubine of the lay power cashing in small but constant public dividends.From its glorious Middle Ages, the national church has only kept a narrowminded, small scale, boyar-like feudalism, and not a traditionalist but an obsoletediscourse. The subtle yet extremely efficient on the social and geopoliticallevel synthesis between the (lay) human rights discourse and the dogmas ofprovidence, made by pope John Paul II, has been and still is a kind of work thatis not only unknown but also unwanted on the sweet Carpathian lands.The Romanian civil society received no assistance from the church, has neverbeen “informed” by the church as the counter power it could have been.And debts are always paid somehow; the historical delays adding, naturallyin the (symbolic) capital logics of history, huge interests.In Romania, the church has remained in debt with society. Henceforth its compulsivewish to pay up in monumental-symbolic currency but in fact in a simpleand cheap way, economic yet hyper-compensating, by trying to hide a woundand patch its own image with a cathedral of Pharaonic dimensions, whose projecthaunts the public space. Symbolic fact (answer): after giving it up by desertion,the church faces ridiculous difficulties to find a precise physical spacein Romanian society. Instead of being welcomed “cathedral like” and as“redeemer” by its “people”, the church is rather dismissed, postponed, sentback and forth like an extra-territorial ship of faith. The situation can bedescribed as quarantine. With no location, the church haunts the public mind,discourse and imagery. Its force has become phantom-ventriloquist. Withouta place, a position, and a voice of its own, definable in civil terms (because itBOGDAN GHIU este scriitor, jurnalist øi critic media, cunoscut traducætor al lui Foucault, Derrida,Deleuze.BOGDAN GHIU is a writer, journalist and media-critic and has translated Foucault, Derrida, Deleuze.109

gicæ ori vreo ardoare socialæ ar fi început, brusc, s-o anime, ci pentru cæ,la rîndul ei debilæ øi nefondatæ, de fapt bastardæ øi uzurpatoare, puterea politicæa anilor ’90 o invita la mondenitæflile ei politice pentru a-i suplini deficitul decredibilitate, în speranfla cæ din „minus“ øi „minus“ ar putea sæ iasæ vreun „plus“.Mæcar unul imaginar, mediatic, cît sæ mai treacæ (øi sæ poatæ fi capitalizat) cevatimp istoric nefolosit. Aøa a fost.Øi a mai existat apoi – øi mai existæ – øi un efect de modæ. Pe fondul (abisal)al absenflei bisericii sub teroare, din adîncul altei absenfle, aceea a rezistenfleianticomuniste civile de astæ datæ, s-a næscut, tot fantomal, ca un abur, ochemare, o întrupare, un homuncul pe cît de lipsit de consistenflæ, pe atîtde longeviv: moda unei afectæri (discrete) a credinflei la (o parte din) intelectualiiromâni (numai generaflia ’80, cu ironismul ei, n-a participat la acest joc).Era deopotrivæ „subversiv“ øi de bon ton sæ mai bafli, acolo, o cruce sau sæcitezi, la o vodcæ, din Sfîntul Pavel, sæ faci, în scris, aluzii religioase sau, totdiscursiv, dar în spafliul aøa-zis „filosofic“, sæ închipui, færæ însemne canonice,diferite scenarii cu iz metafizic, nici religioase, dar nici laice: uitate în limburileunei neasumæri identitare profitabile. Artele plastice s-au læsat øi ele,ca øi cinematografia de altfel, invadate discret, neangajant, dar øuøotitor, deaparente desfæøuræri christice øi de simboluri pe cît de debile, de atent izolatede contextul lor declarat religios, de hiperhieratizate, pe atît de insidioaseøi, ca sæ spunem lucrurilor pe nume, de plæcute. Astfel de comunicæri,discursive øi imaginale, creau freamæt øi faimæ, dar numai la nivel aluziv. Øiuite-aøa am fost – øi continuæm sæ fim – credincioøi din vîrful buzelor øi rezistenfli,oponenfli invidioøi pe putere, gata s-o reproducem. (Cine mai øtie astæzicæ pe curajoasele liste de „protest“ ale intelectualilor români la adresa puteriicomuniste care se difuzau la „Europa Liberæ“ nu putea intra oricine: erau,ca øi azi, închise.) Puflinæ religie, ceva filocalie, o vorbæ din pærintele Stæniloaeici, o plimbare („pelerinaj“) la Rohia colo, ne facem cæ facem, încercînd sæjucæm (øi sæ cîntæm) la cît mai multe mese deodatæ. Stare difuzæ, de indecizieistoricæ, cadril subflire printre semnificaflii tari. Simulare. Intelectualulromân (ortodox) este un epicureu: fline post cu delicatese (dezlegare cupæstræv!) øi, uneori, îøi scruteazæ sever în oglindæ tæietura de sutanæ a hainei,neezitînd sæ-i adauge øi cîte-o fugæ øic pe diagonala istoriei.În România actualæ nu trebuie sæ te duci la bisericæ, în mod concentrat, cite scalzi permanent într-o religiozitate difuzæ, eøti în bisericæ, o bisericæ invizibilæ,moale, neparticipantæ, dar învæluitoare, doar falduri, mocnit furibundæpe propria-i absenflæ consimflitæ.Dar poate cæ în minflile capilor bisericii române, situaflia aceasta de crizæ,prea tîrziu pentru a mai putea fi depæøitæ, s-a transformat într-un avantaj.Prezenfla localizabilæ presupune articularea unui discurs øi a unor acfliuni coerente,explicite, ceea ce biserica, în mod vædit, nu are øi nici nu pare a dorisæ aibæ. E greu sæ fii subiect øi emiflætor social în spafliul public. Mult mai uøorøi mai profitabil, pe nimic („a-fli asigura paradisul în mod economic“, spuneaprofund credinciosul øi anticlericalul Baudelaire), se dovedeøte, iatæ, sæexiøti larvar, „metaforic“, ca mediu øi, mai ales, ca „semnificant liber“,„flotant“, în discursurile aluzive ale celorlalfli, reprezentanfli ai puterii øi, sinergic,ai „societæflii civile“: te pofli afirma „simbolic“ de pretutindeni, îfli fac alfliitreaba (falsificînd-o, fireøte: schimbare a tezaurului în mærunfliø, în monedæcurentæ, aducætoare de încasæri mærunte, dar sigure).De aici mai decurge însæ øi un alt fapt, traumatic: în loc sæ fie mediatoare,cum îi e misiunea, biserica, în România, are nevoie sæ fie ea mediatæ, dealte instanfle sociale. În locul divinului, biserica însæøi, cu Golgota ei neasumatæ.În locul sacerdoflilor, institufliile statului, media øi credincioøii înøiøi.refused them), the church interferes with media, the main sources of relevantsocial discourse, shows up everywhere (especially where you least expect it)vaguely without being anywhere. And not because some strategic vigor orsome social dedication have come to revive it suddenly but because the politicalpower of the ’90s, weak and groundless in its turn, in fact bastard andusurping, used to invite the church to political society life in order to compensateits credibility deficit in hopes that from “minus” with “minus” some “plus”might come out. At least an imaginary media promoted “plus” so that moreunused historical time would go by (and be capitalized). And so it happened.And then there was – and still is – a fashion effect. On the (abyssal) backgroundof church absence under terror, from the heart of another absence that of civilanti-communist resistance, a homunculus, ghost like as a call, as long-lasting asinconsistent, was born: the fashion of (discretely) showing off faith with (part of)the Romanian intellectuals (only the generation of the ’80s – with its irony – hasrefused this game). It used to be “subversive” and trendy to sign a cross or toquote, a glass of vodka in hand, St. Paul, to make religious allusions in writingor to imagine, in the so called “philosophical” area, various plots smelling likemetaphysics, not religious nor lay: forgotten in the limbo of profitable identityunawareness. The arts, as well as cinema, have indulged in discrete, withoutcommitment yet whispering, invasion of Christian developments and symbolsas weak as carefully isolated from their religious context, hyper-hieratic, insidiousand, to tell the truth, appreciated. Such discursive and visual messages createdfuss and fame but only as allusion. And thus we were – and still are –believers who barely whisper their faith and opponents envious of the power,ready to reproduce it. (Who can still remember today that the brave “protest”lists of the Romanian intellectuals against communist power that were broadcastedon radio Free Europe were not open to everybody: as today, they wereclosed.) A little religion, some Philocalia, a quote from Father Stæniloae here,a trip (“pilgrimage”) to Rohia there, we pretend doing something while we tryto play (and sing) at as many tables as possible at a time. Diffuse state of historicalindecision, square dance through strong meanings. Mock. The Romanian(Orthodox) intellectual is an Epicurean: he fasts with delicacies (trout on themenu!) and, sometimes, severely scrutinizes in the mirror the cut of his cassock,not hesitating to add a chic quick run on the diagonal of history.In today Romania there is no need to go to church regularly as everyone is permanentlybathing in diffuse religiousness. One is in the church, an invisible, soft,non-participative church, cozy, hiding its anger at its own consented absence.But maybe in the minds of the Romanian church leaders, this crisis situation hasturned into an advantage because anyway it is too late to overcome. The feltpresence supposes the articulation of coherent and explicit discourse andaction, things that the Church obviously doesn’t have and doesn’t seemto want. It is hard to be an actor and social transmitter in the public space.It proves to be easier and more profitable (“to ensure one’s paradise in an economicway”, said the deeply faithful and the anticlerical Baudelaire), to existas a larva, “metaphorically”, as a medium and mostly as a “free signifier”,“floating” in the allusive discourses of the others, power representatives and,in synergy, representatives of the “civil society”: you can manifest “symbolically”everywhere, others do your job (falsifying it, of course: changing the thesaurusin small change, current cash, which brings in small but sure income).But there is another traumatic consequence: instead of being a mediator, as itsmission should be, the church in Romania needs mediation itself by other socialinstances. Instead of divine, the church itself with a non-assumed Golgotha.110

+Credinfla, la români, este grevatæ, în prezent, de un doliu secund, derivat,adæugat, parazitar, inautentic: doliul dupæ însæøi instituflia bisericii ca atare.Iar în cazul bisericii române n-a existat un Drum al Crucii, astfel încît ea nupoate întruchipa øi propune, ritualic øi simbolic, marea dramaturgie creøtinæ.În loc sæ-l plîngæ, drept unicæ speranflæ, pe Fiul Omului øi sæ-i træiascæ ascensiuneaøi darul, credincioøii români se væd nevoifli, fie øi inconøtient (dar cuatît mai traumatizant), sæ træiascæ drama incompletæ a unei instituflii bisericeøticare nu a ræspuns pînæ la capæt propriei chemæri.Sacrul profan mondialDe pe urma acestei situaflii cu efecte social clinice, øi puterea religioasæ, øicele seculare, în succesiunea lor de øtafetæ neîntreruptæ, nu au decît de cîøtigat.Nu biserica este, azi (øi încæ de multæ vreme), principala sursæ de religiozitate,ca ton øi ca lexic. Nestrînse sever laolaltæ, religiosul øi sacrul audiseminat în profan, de unde sînt cu atît mai virulente cu cît mai inautentice.Revoluflia Francezæ nu a fæcut decît sæ transfere sacrul dinspre bisericæînspre stat, preluînd forfla de iradiere øi de chemare a bisericii øi profitînd,pînæ azi, în mod „republican“, de ea.Pæstrînd diferenflele, se poate spune cæ biserica, marea comanditaræ istoricæa artelor vizuale, se aflæ, azi, în aceeaøi situaflie cu arta însæøi: trebuie sæ-øireclame teritoriile, sæ-øi decline identitatea de acolo de unde aceasta continuæsæ acflioneze sub mascæ. Marea formulæ fenomenologicæ, autenticæprofeflie, a lui M. Eliade este mai valabilæ, azi, ca oricînd: „sacrul camuflat înprofan“. Sacru înseamnæ, tocmai, delimitare. Azi însæ, sacrul supraviefluieøteøi triumfæ tocmai prin ne-delimitare, prin omni-prezenflæ difuzæ, mascatæ,nemarcatæ, prin absorbflie. Pericolul l-a constituit tocmai „laicizarea“ sacrului.Care sînt, azi, sursele de religiozitatefl Nu cele explicit religioase. Paradigmabisericeascæ respiræ prin toate ritualurile vieflii cotidiene. Øi tocmai încomplicitate, în nediferenfliere, în ventrilocitate stæ, acum, forfla, înfleleasæca sursæ indistinctæ, cu dublæ ramificaflie, de putere: biserica profitæ depolitic, politicul de religios, øi întreaga societate pluteøte, astfel, în elementulimpur, dar triumfætor, contaminant cæci contaminat, al sacrului profan.Întreaga planetæ a træit, de curînd, în ritmul agoniei øi funeraliilor papei IoanPaul II. 1 Geloase pe sursa primordialæ de sacru care este biserica, media mondiale,mondo-(nu doar mass-)media au „negociat“ strict, la sînge, minut cuminut, sacrul religios, prim, acceptarea lui în sînul sacrului laic, a cærui sursæeminentæ sînt, permanent, ele însele. Media, ca bastarzi øi fii risipitori ce seaflæ, s-au simflit concurate de Sfîntul Pærinte. Ele au perceput conflictul interncare constituie însæøi tradiflia contorsionatæ a modernitæflii noastre: sacrulreligios este sursa sacrului profan, îi dæ forflæ, dar îl poate øi periclita,rechemîndu-l la vechea ordine. Media s-au simflit, discret, concurate. S-aupliat pe eveniment, ca sursæ de audienflæ, dar cu ferealæ øi indispoziflie, reticent:nu ca în cazul unui eveniment politic, gata ritualizat, uøor de ritualizat.Au simflit în acelaøi timp pericolul øi puterea Tradifliei „revoluflionar“, înmod ocultat preluate øi continuate, capitalistic, de la o economie la alta: sævorbeascæ Tatæl din fii risipitori øi bastarzi, care în nici un caz nu vor sæ-øi mairecunoascæ deschis filiaflia pentru a putea, tocmai, sæ dispunæ integral de omoøtenire mai activæ ca oricînd færæ sæ plæteascæ nimic, nici mæcar dobîndasau dividendele marii lor speculaflii istorice (taxa de moøtenire o achitæramurii seculare a puterii, cæreia nici nu i se cuvine de fapt). Profanul continuæsacrul. Sînt complici la marea afacere mondialæ. Fiecare are de cîøtigatde pe urma „acfliunilor“ celuilalt, pierzîndu-øi, tocmai, urmele în celælalt.Situaflia româneascæ se regæseøte astfel, modulatæ particularist-ortodox, înInstead of priests, the State institutions, the media and the believers themselves.The faith of the Romanian people is today in a secondary, derived, parasitic,inauthentic mourning: mourning for the church as institution. And in thecase of Romanian church there was no Golgotha, so that it cannot stand for thegreat Christian drama in terms of ritual and symbol. Instead of crying over theSon of Man, its only hope, and live His ascension and gift, the Romanian believersare bound to live, even unconsciously (but all the more traumatizing),the incomplete drama of a church that hasn’t answered its calling.World Profane SacredAs a consequence of this situation with socially clinical effects, both religiousand lay power, in their continuous relay run, have only to gain. The church isn’ttoday (and hasn’t been for quite a long time) the main source of religiousnessin terms of tone or vocabulary. Not severely tied together, the religious and thesacred have spread in the profane wherein they are as virulent as inauthentic.The French Revolution did nothing but transfer the sacred from the churchto the state, taking over the influence and the calling of the church to turn itinto profit in the “republican” way.Keeping the differences, one can say that the church, the great historic commissionerof the visual arts, is today in the same position as art itself: it has toclaim its territories, to decline its identity in places where it acts under a mask.M. Eliade’s great phenomenological phrase, authentic prophecy, is today asvalid as ever: “sacred camouflaged in profane”. Sacred means precisely delimitation.But today, the sacred survives and triumphs precisely through nondelimitation,omni-presence – diffuse, masked, unmarked, through absorption.The danger was precisely the “secularization” of the sacred. What are todaythe sources of religiousnessfl Hardly the explicitly religious ones. The church likeparadigm breathes in all the rituals of day-to-day life. Its force, as indistinctsource and double folded in terms of power, lies in complicity, lack of differentiation,ventriloquism: the church takes advantage of the politics, politics of thereligiousness, and the entire society is thus floating in the impure yet triumphantelement of the profane sacred, contaminating because contaminated.The entire planet has been breathing, not long ago, on the rhythm of popeJohn Paul II’s agony and death. 1 Jealous of the primary source of sacred whichis church, the world [mondial] media, mondo-(not just mass-)media, have strictly“negotiated” minute by minute the religious sacred by accepting it withinthe lay sacred, which they broadcast around the clock. The media, as illegitimateand prodigal sons, have perceived the Holy Father as competition.They sensed the internal conflict that represents the contortive traditionof our modernity: religious sacred is the source of the profane sacred, gives itforce but it can also jeopardize it by calling it back to old order. The mediahave felt discretely challenged. They stuck on the event as audience source butwith precautions and indisposed, reticent: not as it is usual with political events,readily rituals. They have also felt the danger and the power of Tradition as“revolutionary”, taken over and continued in hidden forms by capitalisteconomies: speaks the Father begotten by prodigal and illegitimate sons whowould never openly admit their lineage in order to be able to dispose globallyof a heritage more active than ever without paying a dime, not even the interestsor the dividends of their great historical speculation (the heritage tax ispaid to the lay power that doesn’t deserve it anyway). The profane continuesthe sacred. They are accomplices in the big world deal. Everyone has to gainat the expense of the other’s “shares” thus wiping out its tracks.111

cea mondialæ: religiosul se lasæ parazitat cu plæcere øi cu folos de „laic“, careprofitæ „sub pecetea tainei“, speculativ („per speculum“), de energiile constitutive(de spafliu øi timp, de „categorii“ øi de „scheme“) ale sacruluitradiflional. Înaintea forflei mediatice a lumii contemporane a existat temelia„mediologicæ“, geniul politic al bisericii creøtine. Tocmai în acest sens spuneaJ. Derrida cæ actuala mondializare este, de fapt, o „mondialatinizare“.Artele øi Biblia ilustratæSæ mergem însæ øi mai departe. De la situaflia româneascæ am trecut la cea„mondialæ“, iar acum se impune sæ ajungem la „structural“.Delimitarea de sacrul religios este imposibilæ atît timp cît sacrul religios, sacrulsacrueste modelul în filigran, paradigma ocultatæ, dar cu atît mai nestingheritactivæ, a mental-imaginalului (inclusiv mediatic) contemporan. Religiosul,ca fæcætor de istorie, este (a devenit) „retina“ pe care se formeazæ, astæzi,imaginile. Ca sæ ieøim din sacrul difuz, încruciøat, bastardizat, speculat, ar trebuisæ ieøim, pur øi simplu, din imagine. Dar acolo ne pîndeøte – øi acflioneazædeja – islamul, altæ/aceeaøi religie: tot a Cærflii, dar færæ poze. Dumnezeupîndeøte, „ucis“, în subiectul impersonal sau „inclus“ al tuturor evenimentelor(catastrofe, atentate, ræzboaie etc.) cu care sîntem flinufli, în fluxmediatic, sub perfuzie: „pæmîntul“, „natura“, „omenirea“, „planeta“,„America“, „barilul de petrol“, „euro/dolarul“ etc., toate sînt tot mai puflinmetafore øi tot mai mult metonimii, proteze, fetiøuri ale unui divin monoteicconsolidat, în puterea sa simbolicæ, tocmai prin absenflæ. Aøa cum din limbæ,singurul subiect vorbitor, nu se poate elimina verbul de fiinflæ, „a fi“, esenflialtocmai prin puterea lui relaflionalæ, computaflionalæ (deschidere în sistem)infinitæ (sîntem întotdeauna ceva, permanent altceva), øi deci nici metafizicarezidualæ pe care el, nestingherit, o re-genereazæ, nici structurile ritualic-„religioase“ ale cotidianului nu pot fi eliminate. Re-ritualizarea øi re-„sacralizarea“ profanæ a vieflii cotidiene vin tocmai de unde ne-am aøteptamai puflin, dinspre tehnologia automatizat-revoluflionaræ.Între icoanæ øi ecran (cam pe acolo pe unde J.-L. Marion situa tabloul 2 ), acestae spafliul (strivit) al artei. Între sacrul-sacru al religiosului (rareori situabil)øi sacrul profan omniprezent al vieflii mediatic mediate, arta contemporanæ,atît sub regimul verbalului, cît øi sub cel al imaginilor, al incitærilor la gesturi,discursuri, gînduri øi atitudini, trebuie sæ producæ øi sæ introducæ o gradaflieinfinitæ de alteritate în sînul unui identic produs, reprodus øi consolidat dindouæ surse aparent opuse øi chiar inamice, care, dupæ ce, un moment, s-ausuccedat istoric, acum îøi dubleazæ, în simultaneitate, efectele. Lumea se propuneca sferæ, dar continuæ sæ fie o elipsæ, o „bulæ“. Heideggerian, sîntemprinøi între metafizicul tradiflional øi „camuflærile“ lui derivate, tehnologice.Momentul actual este unul de telescopare a efectelor celor douæ surse diseminate(religioasæ øi laicæ) de sacru. Aici este spafliul dat, impus al artelorcontemporane: în acest identic „stereo“, în aceastæ omogenitate, în acest„catolicism“ øi în aceastæ „ortodoxie“ a economicului deteritorializat (numaiaparent contradictoriu øi sfîøiat) ce ritmeazæ viafla mondial-cotidianæ. Schismalor este o comedie: întreflinerea unei dramaturgii cu niøte roluri în care poatejuca, democratic, oricine, maøinærie atotsacralizantæ.Existæ, prin urmare, douæ modele, douæ tipare care astæzi se suprapun: celal conflictului øi al rupturii („avangardist“-„revoluflionare“) øi cel al coabitærii(„complicitæflii“) profitabile pentru toate pærflile. Se poate fline un discurs audibil,fie el discursiv sau imaginal, în afara structurilor ritualic-sacralizante alevieflii contemporane, plinæ de profanæri compulsive, dar lipsitæ, propriu-zis,de profanfl Nu. Sæ fie atunci artele obligate sæ intre, pentru a încerca sæ pro-The Romanian situation thus illustrates in its own Orthodox fashion the worldsituation: the religious indulges with pleasure and benefit in the “lay” interference,which makes profit in its turn “under the seal of secrecy”, speculatively(per speculum), out of the constitutive energies (time and space, “categories”and “patterns”) of traditional sacred. Before the media force of the contemporaryworld there was the foundation of “mediology”, the politic genius of theChristian church. In this respect, J. Derrida said that the present globalizationis in fact a “mondialatinization” [globalatinization].Arts and the Illustrated BibleBut let us go further. We’ve seen the Romanian statu quo and then the worldsituation, now it is time to deal with the “structural” aspects.Delimitation from the religious sacred is impossible as long as the religioussacred, the sacred-sacred is the underlying pattern, the hidden paradigm butall the more active, of the contemporary mental-imaginary (including the mediaimaginary). Religiousness, as history maker, is (has become) the “retina”on which images are formed today. In order to get out of the diffuse crossbreedsacred we should get out of image. But there, another religion is watching– and is already operating – Islam, another/the same religion: of the Bookbut without pictures. God is watching, “dead”, in the impersonal or “included”subject of all the events (catastrophes, attacks, wars, etc.) that keeps us undermedia perfusion: “the Earth”, “nature”, “mankind”, “the planet”, “America”,“oil barrel”, “euro/dollar rate”, etc. They are all becoming more and moremetonymies instead of metaphors, prostheses and fetishes of a consolidatedmonotheist divine, strong as symbol precisely because of its absence. Just likethe verb “to be” cannot be eliminated from language, essential as it is for itsinfinite (we are something or the other all the time) relational, computational(opening in the system) power, or the residual metaphysics it re-generates,the ritual-“religious” structures of daily life cannot be eliminated either.Turning again daily life into profane ritual and “sacred” comes from wherewe least expect it: from the revolutionary technology.The (crushed) space of art is between icon and screen (about where J.-L.Marion would put painting 2 ). Between the religious sacred-sacred (rarely localizable)and the omnipresent profane sacred of media mediated life, contemporaryart – as verb or image, as exhortation to action, discourse, thought andattitude – has to produce and introduce an infinite gradation of othernessinside an identical produced, reproduced and consolidated by two apparentlyopposed, even enemy, sources that, after having followed one another in history,double their effects today in synchrony. The world is still seen as a spherebut it keeps on being an ellipse, a “bubble”. In Heidegger’s terms, we arecaught between the traditional metaphysics and its derivate technologicalmasks. The present moment is a telescoping of the effects from the two disseminatedsources of sacred (the lay and the religious). This is the given, imposedspace of contemporary art: in this identical “stereo”, in this homogeneity,in this “Catholicism” and this “Orthodoxy” of the de-territorialized economics(only apparently contradictory and thorn) that give rhythm to the world dailylife. Their schism is a comedy: maintaining a theatre with parts that can beplayed, democratically, by anyone, all-sacralizing machinery.Consequently, there are two models, two patterns that overlap today: that ofconflict and scission (“vanguard”-“revolutionary”) and that of cohabitation(“complicity”) profitable for all parties. Can one make an audible speech, eitherdiscursive or visual, outside the ritual-sacralizing structures of contemporary112

+ducæ alteritæfli graduale, spaflieri publice, opriri mæcar momentane de flux,secfliuni instabile, în jocul economic al complicitæflii dintre sacrul religios øi sacrulprofan, între biserici (confortate de secte) øi politico-mediaticfl O fac dejaøi nici nu le prea mai ræmîne altceva de fæcut. Øi, din pæcate pentru puriøtiøi estetizanfli, numai parazitînd, mimînd, simulînd, læsîndu-se bîntuite øi bîntuind,læsîndu-se „ventrilocate“ øi „ventrilocînd“, participînd prin „alunecærimetonimice“ (J. Derrida) la spectralizarea generalizatæ, la deconstrucfliaobiectivæ øi pozitivæ, dar productivæ a lumii, la spasmul regularizat al acesteiareuøesc ele sæ se facæ auzite, sæ se comunice. Religiosul a fæcut deja jocurile,adicæ terenurile sociale de joacæ, indiferent ce facem acum pe ele. Le-a predatcu acte în regulæ politico-mediaticului, urmaøul sæu pretins nelegitim, næscutînsæ prin sciziparitate, vorbeøte azi mai mult mut øi prin alflii, alte instanfletrimit la el, ceea ce îl face mai eficient, simbolic, ca niciodatæ, tocmai pentrucæ a acceptat sæ piardæ cedîndu-øi fafla. Fluxul transimaginal deconstruieøte,sæ zicem, icoana, dar reintroduce sacrul pe fereastra (ecranul) ritualizæriitemporale, iar dacæ vrem sæ avem sens øi mesaj, sæ producem transport desubstanflæ socialæ, nu putem decît læsîndu-ne sæ „cædem“, acceptînd structuraminimalæ a „mesianicului chiar; adaosul meu, B.G.: færæ mesianism“ decare vorbea, ca „orizont indepasabil“, acelaøi J. Derrida într-o carte, tocmai,despre televiziune øi, în general, despre „teletehnoøtiinflele“ actuale. 3La urma urmei – øi acesta este un dat –, Biblia, cum spuneam, a fost, spredeosebire de celelalte douæ Cærfli din aceeaøi familie, o carte cu poze, oediflie originar øi tradiflional ilustratæ tocmai de cætre arte, o „operæ de artætotalæ“ (picturæ, sculpturæ, muzicæ, coregrafie), un spectacol cînd împræøtiatîn spafliu øi timp, cînd reunit „sintetic“. Aøa, sub aceastæ condiflie, s-au næscutøi au crescut, în regiunea lumii noastre, artele, ca arte minore pentruminori, øi aøa am fost øi noi crescufli, religios, de cætre arte: ca niøte pueri,ca niøte „minori“ veønici. În-Fiafli pentru a ilustra (prin seturi prescrise de moralizatoare„arte ale existenflei“).„Artisticitatea“ spafliului public„Nu verbal-discursivul joacæ, azi, rolul pozitiv-critic cel mai important din punctde vedere strategic, ci, tocmai, artele øi practicile spectacular-vizuale. Aøanumita«culturæ vizualæ» contemporanæ a ucis, de fapt, nu logosul «gramofonic»,ci, tocmai, imaginea, înlocuind-o cu simulacre. Fotografia, filmul øiteleviziunea, video-ul în general, au de luptat – øi pot sæ o facæ – cu publicitatea,filmul de matrice hollywoodianæ øi televiziunea. Verbalul øi-a încheiatepoca, textul nu mai edificæ nafliunile, scrisul, scripturalul nu mai apar ca atare,ci s-au resorbit, cinic, în programarea fluxului imaginal care împiedicæ,suprahrænind, væzul øi «protezeazæ» imaginarul. [...] Cultura criticæ, adicæ bazatæpe text, nu (mai) dispune de canale (øi aproape nici mæcar de galerii) casæ se facæ auzitæ. Degeaba scriem, adicæ pentru a fi, nemijlocit, citifli: ceeace altædatæ se petrecea în creiere se petrece, astæzi, ipostaziat tehnologic,în «general intellect» (cum l-a profeflit Marx). Træim într-o perfectæeteronomie. Este nevoie sæ ne aliem cu indivizi revoltafli, dar din zona vizualuluiøi, mai ales, a spectacolului. Teatrul underground, de exemplu, sesitueazæ în propicea zonæ gri, infinit speculabilæ, dintre piaflæ øi criticæ. La felse întîmplæ øi cu zona gri a clipului, muzical øi publicitar: ideal vorbind, «otrava»criticii neexplicite, ci productiv-divergente ar trebui ascunsæ în «pîinea»simbolicæ (de extracflie sinteticæ) de zi cu zi a omului contemporan.“ 4Complicitatea de care trebuie sæ vorbim azi este cu mult mai vastæ, totalæ.Biserica actualæ e piafla, care nu poate vinde øi recupera însutit nimic færæa sacraliza „profan“ pe toate canalele øi în mod constant. Ieøite de sub tutelife,full of compulsive profanations but lacking profane as suchfl No. Then, arethe arts obliged to come in to attempt producing gradual otherness, publicspacing, stops in the flux, instable sections, in the economic game of complicitybetween religious sacred and profane sacred, between churches (comforted bysects) and political-mediafl They have been doing that already and, in fact, theydon’t have much else to do. Unfortunately for the purists and the esthetes, onlythrough interference, mimic, mock, haunting and being haunted, “ventriloquism”,participating in “metonymical shifts” (J. Derrida) to the generalizedspectral environment, to the world’s objective and positive deconstruction yetproductive, to its regular spasms, arts manage to make their voice heard,to communicate. The religious has already dealt the hand, that is the socialplaygrounds regardless of what we are doing on them now. It duly gave themin to the political-media, its so called illegitimate heir born through scission,and speaks today through other instances, which makes it more efficient, symbolicas ever precisely because it accepted the loss offering its face. The transvisualflux deconstructs the icon but reintroduces sacred through (the screen of)lay ritual, and if we want sense and message, transport of social substance, wecan only do so by “falling”, accepting the minimal structure of the “messianiceven; my adding, B.G.: without messianism” that the same J. Derrida wroteabout as an “impassable horizon” in a book exactly about television and, generally,about the present “tele-techno-sciences”. 3After all, this is also given, the Bible, as I said, was, unlike the other two Booksfrom the same family, a picture book, an edition initially and traditionally illustratedby the arts, a “total work of art” (painting, sculpture, music, choreography),a show scattered in time and space and, other times, reunitedin “synthesis”. In such conditions, the arts have been born and raised in ourworld as minor arts for minors, and so were we raised religiously by the arts:as children, as eternal “minors”. Adopted in order to illustrate (through prescribedsets of moralizing “arts of existence”).The “Artistic” Quality of Public Space“It is not the verbal-discourse who plays today the main strategic positive-criticrole but, quite on the contrary, it is the arts and the spectacular-visual practices.The so-called contemporary ’visual culture’ has killed in fact not he’grammo-phonic’ logos but the image, replacing it with simulacra. Photo, filmand television, video in general, have to fight – and they can do it – with advertising,Hollywood like movie and television. Verb era has ended, text doesn’tenlighten nations any more, writing as such is lost, absorbed cynically in theimage flux scheduling that hinders, overfeeding it, the view and provides ’prosthesis’to the imagination. [...] The critic culture, that is the one based on text,has lost its channels that once made its voice heard. We write for nothing, thatis in order to be read without mediation: what once used to work in the mindstoday works in the ’general intellect’ (as Marx prophesized) by means of technology.We live in a perfect etheronomy. We need to ally with rebellious individualsbut who come from the visual domain and mostly from the performance.Underground theatre, for example, is in the grey area, infinitely profitable,between market and criticism. The same is true for the grey area of the clip,both for music and advertising: ideally speaking, the ’poison’ of non-explicitcriticism, but productive-divergent should be hidden in the (synthetic) symbolic’bread’ of contemporary man.” 4The complicity we are supposed to talk about today is far vaster, total.The church today is the market; it cannot sell and cash in hundredfold unless it113

la bisericescului, artele – fie ele ale textului, ale imaginii, ale sunetului saudeci ale spectacolului – au træit, vreme de aproximativ un secol (XX), închermeza unei iluzii: aceea a eliberærii øi a posibilitæflii de a propune, vai, unsacru propriu. Tocmai aceasta a fost capcana: neabandonarea ideii profitabilede sacru. Abia ieøite de sub tutela religiosului, condiflie în care au funcflionatca simple ilustratoare mediatice de lux, cucerind teritorii ale profanului înbeneficiul sacrului religios, artele se væd, azi, resubordonate (dupæ ce au fostlæsate sæ serveascæ, drept estetisme de stat, politicul totalitar øi, în pauze,sæ zburde copilæreøte prin curte øi pe la Curfli) mecanismului unificat, mondial,al pieflei, susflinut inclusiv de cætre biserici øi de avatarurile lor fals secularizate(cum ar fi, între altele, statele).Autonomia esteticului a reprezentat o iluzie, apærutæ din nevoia formulæriiunei utopii proprii pe un teren istoric de existenflæ pe care nu se putea concuradecît utopic, vorace, „bisericeøte“ øi „ecumenic“, delirant-planetar.Exasperate istoric, artele au vrut sæ-øi facæ, øi ele, „biserica“ lor.Dar artele, vrem, nu vrem, ne place sau nu (puflin contranarcisism nu stricæniciodatæ), par fæcute pentru a sluji. Artele nu pot exista, am constatat astaistoric, în afara unor alianfle øi împotriva altor alianfle. Spune-mi însæ cu cineeøti complice ca sæ-fli spun cine eøti! Artele au ieøit „secularizat“ din alianflacu biserica øi s-au øi græbit sæ-øi ofere puterile mediologic-mediatoare, comunitarizante,încheierii unei noi alianfle, la fel de pægubitoare, cu religia pieflei,crezînd cæ (numai) astfel pot lupta împotriva vechilor alianfle, acelea ale proprieilor glorii traumatice.La fel de subordonate øi de folosite azi ca øi ieri, artele trebuie sæ lege, iar,noi alianfle. Øi, de fapt, acestea se øi leagæ, sub øi prin ochii noøtri. În momentulactual, numai artele pot crea, susfline øi întrefline un spafliu public autentic.„Civilul“, „laicul“, „publicul“ reprezintæ o ne-lume, un neutru abstract,cel mult o „sferæ“ (Habermas) cæreia doar magic i se mai spune øi „spafliu“,un ideal, luminism pur, care nu poate exista nemarcat. Înghiflit de religia pieflei,spafliul public – care øi el va trebui, subreptice, sæ se mondializeze – nu poatefi creat øi susflinut, în momentul de faflæ, decît de arte. Cæci tocmai arta, însens generic, lipseøte, fundamental, spafliului public laic, care este completritualizat de comerfl øi economie, susflinute discret, dar temeinic, ca „socluistoric“, de teoria economicæ totalæ care este dogma providenflei divine, curæscumpærærile (sîntem niøte ostatici!) øi capitalizærile ei în off-shore-ulsupracelest în beneficiul unei vieflii viitoare în „Insulele Fericite“, cum le spuneaNietzsche.Numai artele pot, azi, civil-iza societatea, infuzînd „artæ“ spafliului public, încercînd,punctual øi divers, sæ introducæ spaflieri laice în omogen øi caracter publicîn publicitatea la acfliunile Marelui Capitalist care a privatizat, tripartit (afacerede familie), pæmîntul. Iar alianflele øi contraalianflele artei presupun øi permitinclusiv, dupæ modelele reunite ale tradifliei øi modernitæflii, a te foloside mijloacele øi de miøcærile „adversarilor“.În momentul de faflæ, înghiflit, folosit øi subordonat cum se aflæ, spafliul publicnu mai poate fi salvat – de fapt, re-creat – decît de pura invenflie øi creativitateartisticæ. Pentru a rezista ca oameni liberi trebuie sæ devenim,obligatoriu, artiøti: ai existenflei descoperite, în Deschis (care se cere permanentre-deschis sau mæcar între-deschis). 5Civicæ, astæzi, mai este doar arta.provides “profane” sacred on the channels constantly. Broken free form thechurch’s guardianship, arts – be it text, image, sound or performance – havelived for approximately a century (the 20th) inside an illusion: that of freedomand the possibility to propose, alas, its own kind of sacred. This was the trap:not giving up the profitable idea of sacred. Barely out of the religious command,a condition that made them mere luxury class media illustrators,conquering territories of the profane for the benefit of the religious sacred, artsfind themselves today subordinated again (after being left to serve as state aestheticsby the totalitarian politics and, during breaks, to play around in thecourtyard and at Courts) to the global mechanism of market supported by thechurches themselves and by their falsely secularized avatars (such as, amongothers, the states).The autonomy of aesthetics has been an illusion that came along out of the needto formulate a utopia of its own on a historical field of existence where competitionwas possible only in utopian fashion, voraciously, “church like” and “ecumenical”,delirious-planetary. Historically exasperated, arts wanted to havetheir own “church”.But arts, whether we like it or not (some counter-narcissism never hurts), seemmade to serve. Arts cannot exist, we have witnessed that in history, outsidealliances and against other alliances. Tell me who your accomplice is and I’ll tellyou who you are! Arts have drawn out of their alliance with “secularized”church and rushed to offer their community oriented mediating powers to anew alliance, just as unbeneficial as the previous, with market religion thinkingthat it was the (only) way to fight against the old alliances pertaining to theirown traumatic glory.Equally submissive and used today and yesterday, arts have to make newalliances. And in fact it is happening right under and through our eyes. At thepresent moment, only arts can create, sustain and maintain an authentic publicspace. The “civil”, the “lay”, the “public” represent a non-world, an abstractneutral, a “sphere” at most (Habermas) who is also called “space” only throughmagic, an ideal that cannot exist unmarked. Submerged by the market religion,public space – that would also have to smoothly become global – can onlybe created and sustained today through arts. For art, in its generic meaning,lacks fundamentally in the lay public space, which is totally ritualized by commerceand economy, discretely but firmly supported as “historical pedestal”by the theory of total economy, which is the dogma of divine providence withits ransoms (we are hostages!) and capitalizations in the supra celestial offshorefor the benefit of a future life in the “Happy Islands” as Nietzsche usedto call them.Only the arts can civil-ize today society infusing “art” in the public space, tryingto introduce lay spacing in the homogenous and public character in the advertisingfor the Great Capitalist who has privatized land. And art’s alliancesand counter-alliances suppose and allow, on the reunited models of traditionand modernity, even the usage of means and moves of the “adversaries”.Today, used and subdued as it is, public space cannot be saved any longer –in fact, re-created – but by pure invention and artistic creativity. In order toresist as free men we have to become, obligatorily, artists: artists of the uncoveredexistence, in the Open (which should always be re-opened). 5Only art remains civic today.Translated by Izabella Badiu114

+Note:1. Pentru o analizæ ceva mai extinsæ, vezi articolul meu „Dealul Mitropoliei din Piafla San Marco“, rubrica„Evul Media“, aprilie 2005.2. Cf. Jean-Luc Marion, Crucea vizibilului. Tablou, televiziune, icoanæ – o privire fenomenologicæ, trad.rom. Mihail Neamflu, Sibiu, Deisis, 2000.3. J. Derrida, B. Stiegler, Échographies de la télévision, Paris, Galilée, 1996.4. B. Ghiu, „Pentru o nouæ criticæ «terorist滓 (ræspuns la o anchetæ despre „cultura criticæ“ øi „culturade masæ“), in Luceafærul, nr. 12 (30 martie) 2005.5. Aøa cum mi se întîmplase sæ scriu încæ de prin anii ’80: „Locul meufl În locul tæu, aici, deasupra, puflinlateral. Cînd tu nu vii, nu apari, nu te publici, lipseøti, absentezi, cînd tu nu exiøti eu, aici, încercsæ-fli flin locul. Eu, fæcut sæ-fli flin flie locul, aici, deasupra, de unde tu repede evadezi, fugi, terefugiezi. Eu, umplînd locul tæu plin, gol. Scriitorul ca semn al absenflei, al disparifliei omului («derînd»). Oriunde lipseøte un Om apare un Scriitor“ („Despre locul scriitorului“, in Manualul autorului,ediflie definitivæ, Bucureøti, Cartea Româneascæ, 2004, p. 182).Notes:1. For a more extensive analysis see my article “Dealul Mitropoliei din Piafla San Marco”,column “Evul Media”, April 2005.2. Cf. Jean-Luc Marion, La Croisée du visible, Paris, La Différence, 1991 (The Crossing ofthe Visible, Stanford University Press, 2004).3. J. Derrida, B. Stiegler, Échographies de la télévision, Paris, Galilée, 1996.4. B. Ghiu, “Pentru o nouæ criticæ ’teroristæ’” (answer to an inquiry about “critical culture”and “mass culture”), in Luceafærul (Bucharest), no. 12 (30 March) 2005.5. I had already written in the ’80s: “My placefl In your place, right here above, somewhaton the side. When you don’t come, don’t show up, don’t get published, whenyou are missing, absent, when you don’t exist I try to replace you here. I, made toreplace you, here, above, wherefrom you swiftly escape, run, run away. I, who takeyour full, empty place. The writer as a sign of absence, of (“ordinary”) man’s disappearance.Wherever a Man is missing a Writer comes in.” (“Despre locul scriitorului”,in Manualul autorului, Bucharest, Cartea Româneascæ, 2004, p. 182.)115

Scobitoarea TreimiiflDespre facerea, dez-facereaøi refacerea memoriei colectiveAugustin IoanAlexandru GhilduøMemorialul Renaøterii /Memorial of the 1989Revolution, projectStudenflii mei subscriøi grupului de discuflie pta7@yahoogroups.com au pusla cale øi executat un flash-mob la amplasamentul viitorului Memorial alRevolufliei din 1989, realizat de Alexandru Ghilduø. Cum dl Ghilduø deflineøi monopolul reclamelor de pe signalectica stafliilor de autobuz din Bucureøti,cel puflin în zona centralæ, este greu sæ nu aflæm nu doar cum aratæ viitorulmemorial, ci øi dramoleta pe care o constituie discursul justificator al acestuia.1 Mucalit, autorul colectiv øi anonim – cel care a denumit o cîrciumæde la Costeøti-Vîlcea, dupæ trecerea lui Miron Cosma øi a ortacilor pe acoloîn 1999, „La Prefectul Tævælit“ (e vorba de bietul Curcæneanu); cel carea botezat proiectul avortat pentru hotelul fraternal Star-Lido din capitalæ „Sulalui Pæunescu“, iar monumentului artileriøtilor (un tun falogocentric cu græmæjoarede cîte patru ghiulele în colfluri, azi reciclate de mult de întreprinzætori,care a înlocuit statuia lui Petru Groza) i-a zis „sula cu cæcæreze“ – a øigæsit deja cea mai exactæ, nemiloasæ definiflie a noii creaflii: „cæcat în scobitoare“.Dar aceastæ definiflie va intra, din punctul de vedere al promotorilorproiectului – adicæ ex-ul Iliescu øi ai sæi ejusdem farinae –, sub specia expoziflieiF.A.Q. Stephen the Great, care, criticînd inifliativele pioase ale „sferei oficiale“,va fi fiind consideratæ un sacrilegiu. Discursul oficial acapareazæ astfelspafliul public øi confiscæ orice interpretare alternativæ a gesturilor sale destinatesau petrecute în respectivul spafliu public.Dacæ citim autodescrierea simbolicii puse în act acolo, vom afla cæ autorulproiectului s-a gîndit nu tocmai la o scobitoare, ci la o piramidæ (fl!), dar nula una oarecare, ci cu secfliune triunghiularæ, care, fireøte, încearcæ sæ neaminteascæ de Sf. Treime. Crucea la intersecflia cæreia se aflæ obeliscul-fleapæstæ pe jos, spre a fi cælcatæ dupæ plac, aøa cum NU e îngæduit în bisericæ.Dar aceastæ deturnare a vocabularului religios pentru a da viaflæ unui obiectde artæ publicæ (menit sæ celebreze nu un act de martiraj creøtin, ci de –eroicæ din punctul de vedere al victimelor øi urmaøilor acestora – revoltæpopularæ antidictatorialæ) mi se pare a fi falacioasæ. De cefl Mai întîi, pentrucæ relaflia noastræ cu memoria, individualæ sau colectivæ, veche sau recentæ,pare sæ nu poatæ „ræmîne în deschis“ în absenfla unei forme ritualizate,atît sub aspectul ceremonialului (care este, aproape obligatoriu, unul de sfinflire& pomenire), cît øi al edificærii. Forma acutæ a unui sindrom postrevoluflionarconsideræ cæ memoria colectivæ trebuie, pe de o parte, cenzuratæ violentîncæ øi încæ o datæ øi, pe de altæ parte, reedificatæ în cheie (pseudo)religioasæ,cu predilecflie de extracflie ortodoxæ. Expedierea evenimentului sub protecflia– tutelatoare, dar øi anonimizantæ – a faptului religios (øi a instrumentaruluiliturgico-senzorial øi edificat al înscenærii acestuia) dæ seama despre o nelæmurirea relafliei noastre cu evenimentul øi cu victimele comemorate. Înabsenfla unei desluøiri caracterizante, care sæ confere identitate evenimen-HOLY TRINITY TOOTHPICKflCOLLECTIVE MEMORY MADE, UN-MADE AND RE-MADEAugustin IoanMy students in the pta7@yahoogroups.com group have planned and stageda flash-mob at the emplacement of the future Memorial of the 1989 Revolution,created by Alexandru Ghilduø. As Mr. Ghilduø has a monopoly over the advertisementboards in Bucharest, at least over those in the central area of the capital,it is quite difficult for us to overlook the future memorial and the dramoletteinherent in its justifying discourse. 1 The pawky author, collective and anonymous– the one who after the invasion of the place by Miron Cosma and theminers in 1999 has named a pub near Costeøti-Vîlcea “To the Sloshed Prefect”(implying poor Curcæneanu); the one who has baptized the aborted plan for thebrotherly Star-Lido hotel in the capital “Pæunescu’s Pick”, and called the monumentof gunners (a phalogocentric cannon with heaps of four balls each in itscorners, which has for some time now been recycled by entrepreneurs but tookthe place of Petru Groza’s statue then) “pick and shite” – has already found thesharpest and cruelest definition for the new creation: “shit on a toothpick”.Despite all that, this definition will, at least for the supporters of the project –namely Iliescu, the ex, and his ejusdem farinae – certainly rank among thespecies of the F.A.Q. Stephen the Great exhibition, which, for criticizing thepious initiatives of the “official sphere”, was quickly catalogued as a sacrilege.This is how the official discourse captures public space and confiscates any kindof alternative interpretation of its gestures destined to or consumed in thatpublic space.If we examine the self-presentation of the symbolism involved, we might bestruck by the fact that the author had not a toothpick but a pyramid (fl!) in mind,and not just any kind of pyramid but one with a triangular section which obviouslytries to direct us towards the Holy Trinity. The cross at the intersection ofwhich the stake-obelisk stands is on the ground. Nevertheless I find this misappropriationof the religious vocabulary for the creation of a public art object(meant to celebrate not an act of Christian martyrdom but one of popular antidictatorshiprevolt, a heroic act from the point of view of its victims and theirsuccessors) fallacious. And whyfl Well, first of all because our relation to memory,be it individual or collective, recent or old, seems unable to “stay in theopen” in the absence of a ritualized form, both ceremonial (which is, almostobligatorily one of consecration & remembrance) and edifying. The acute formof a post-revolution syndrome thinks that collective memory should on the onehand be periodically and violently censored while it should also be re-edified inAUGUSTIN IOAN predæ teoria arhitecturii la Universitatea de Arhitecturæ øi Urbanism „IonMincu“ din Bucureøti. A scris øi a coordonat numeroase volume, printre care: Khora. Teme øi dificultæfliale relafliei dintre filosofie øi arhitecturæ (Bucureøti, Paideia, 1999), Spafliul sacru (Cluj, Dacia, 2000).AUGUSTIN IOAN teaches theory of architecture at the University of Achitecture and Urbanism “IonMincu” Bucharest. He has written and coordinated numerous volumes, among which: Khora. Themesand Difficulties of the Relationship between Philosophy and Architecture (Bucharest, Paideia, 1999),and The Sacred Space (Cluj, Dacia, 2000).116

+telor, celebræm øi/sau comemoræm fondul cel mai comun cu putinflæ al tuturorevenimentelor tragice: moartea unor semeni, care, la fel ca tofli morfliinoøtri, trebuie pomenifli. Coliva înlocuieøte, dar øi reprimæ interpretærile caresæ punæ în luminæ merite øi culpe deopotrivæ; ocolind spovada øi ispæøireaprealabile, iartæ la pauøal. În al doilea rînd, nu imporfli dintr-un sistem coerentde semnificare simbolicæ (ai cærui administratori îl numesc „canonic“) doarfragmente aleatorii, manipulîndu-le astfel semnificaflia øi, mai ales, formeleconsacrate.Aøa se face cæ, dupæ eliminarea cîtorva statui, care se putea foarte binepetrece mult înainte de 1989 (cea a lui Lenin, de pildæ), øi scobirea stelelorîn cinci colfluri din decoraflia Casei Scînteii, serie încheiatæ (fl) cu aproapedemolareaMausoleului dejist din Parcul Carol, programul de monumentøi memorial postcomunist a intrat într-o acutæ crizæ de expresie.Memorialele comunismului sînt în procesul propriei definiri; încæ este controversatæ,sau insuficient documentatæ, ipostaza de „abator“ a lagærelor comuniste,în special a Gulagului rusesc. La noi existæ cîteva exemple notabilede amenajare memorialæ/muzealæ a fostelor lagære comuniste: Gherla, Aiud,Jilava sau, mai cu seamæ, la Sighetul Marmafliei. Memorialele ridicate de cætreasociafliile foøtilor deflinufli nu meritæ, din perspectiva textului de faflæ, o atenfliedeosebitæ. Memorialul victimelor Aiudului, proiectat de Anghel Marcu(vezi Arhitectura, nr. 1–2/1999), este o cruce orizontalæ uriaøæ purtatæ peumeri – ca øi cînd ar fi (øi) un mort – de un øir dublu, înfræflit, de oamenicruce.Dacæ impresioneazæ simbolica obiectului, amplasarea sa øi faptul cæsoclul confline øi un spafliu muzeal, memorialul de la Aiud nu ne spune însænimic despre identitatea traumei acelui loc. Memorialul de la Aiud este opunere în scenæ sobræ, dar poate prea explicit øi morbid cristicæ – øi încæ aunui Christ dinainte de înviere – a temei Marelui Mort purtat fratern de crucileînøiruite. Abuzul de cruci nu a ocolit, practic, nici un loc al revolufliei saual terorii totalitare.La Sighet exista o øansæ pentru ca aceastæ traumæ a locului sæ fie cumva pæstratæ:în curtea interioaræ exista, în condiflii relativ bune, spafliul de plimbarea deflinuflilor, cu foiøoarele lui cu tot – spafliu concentraflionar în spafliulconcentraflionar, panopticon în care cei supravegheafli se miøcæ în permanenflæsub privirea de sus, de la diferite înælflimi øi din nou privilegiatæ, a gardienilor.Dacæ aø fi fost implicat în desfæøurarea concursului, fie pentru scriereatemei, fie pentru jurizare 2 , aø fi insistat pentru intensificarea datelor „rele“ale locului, nu pentru muzeificarea lui. Aceastæ – bine intenflionatæ – acfliunel-a „înfrumuseflat“ øi, astfel, i-a atenuat agresivitatea originaræ. Unele proiectepropuse în concurs au mizat pe spafliul de plimbare concentraflionar sau pealegorii ale lui (labirintul). Proiectul cîøtigætor øi executat, al timiøoreanuluiRadu Mihæilescu (Arhitectura, nr. 1–2/1999), inteligent încærcat cum estede metafore ale spafliilor sacre/funerare, în descendenfla însæ a celor ale luiAdalberto Libera øi Giuseppe Terragni, nu are nimic al locului øi, de aceea,ca øi memorialul pentru Aiud, putea fi amplasat oriunde altundeva.Crucea apare øi în locul de reculegere subteran, sub un gorgan plantat cumeri, de la Sighetul Marmafliei, al lui Radu Mihæilescu: „ræsuflætoarea“sufletelor, din centrul semicalotei scufundate, este cruciformæ. Cruci de piatræau fost aduse øi populeazæ intersecflia de la Universitate, din Bucureøti:ele au înlocuit (spre binele locului, aø adæuga) coøciugele plantate în pripædupæ 1989; oare cine øi de ce le-a scos pe acestea, pentru cæ nu erau dinmateriale reciclabilefl Dupæ un concurs derulat în 1991, capela severæ,aproape færæ denominaflie explicitæ, dedicatæ strict eroilor de lîngæ CimitirulBellu, proiectatæ de arhitecflii Dan Marin øi Zeno Bogdænescu, a fost saba(pseudo)-religious key of preferably orthodox origins. Placing the event underthe nurturing but also blurring protection of the religious fact (and of the liturgico-senzoryand edified instrument of its staging) uncovers the obscurity of ourrelation to the event and to its commemorated victims. Lacking of a specificreading which would invest events with a definite identity, we celebrate and/orcommemorate the commonest possible basis of all tragic events: the death ofour fellows, who, as all others who passed away, must be remembered.The commemorative offering given to those present at such ceremonies, madeof wheat, honey and nuts, replaces but also represses interpretations thatwould shed light upon virtue and guilt; it eschews preliminary confession andexpiation by forgiving through estimation. One should never import randomfragments from a coherent system of symbols (identified by those who manageit as “canonic”) and manipulate their meaning and established form.Thus it happens that after having eliminated a few statues, which could havebeen done well before 1989 (Lenin’s, for instance) and having eradicated allfive-point starts from the decoration on Scînteia House, a series concluded (fl)by almost demolishing the Dej Mausoleum in Carol (Charles) Park, the postcommunistmonument and memorial program experienced an acute crisis ofexpression.The Memorials of Communism are still under self-definition, the “slaughterhouse”stages of communist work camps and especially of the Russian Gulagare still obscure and poorly documented. Romanians have a few examples forpast communist work camps turned into museums: Gherla, Aiud, Jilava orSighetul Marmafliei. From our point of view the memorials erected by ex-prisonersocieties require no special attention. The memorial of victims at Aiud,designed by Anghel Marcu (Arhitectura, no. 1–2/1999), is a huge vertical crosscarried – as if it were a corpse – by a double row of cross-like men on theirshoulders. Even if the symbolic of the object, its placement and the museumspace in the basement impress the viewer, the Aiud memorial says nothingabout the particular trauma of the place. The Aiud memorial is a sober yet perhapsmorbidly Christical staging of the topic of the Great Dead brotherlycarried by a row of crosses. No site of the revolution, nor any of the totalitariantheory is reluctant to abuse the cross.In Sighet there is a chance for the trauma of the place to be somehow preserved:the walk-space of prisoners is still relatively intact with turrets and allin the inner yard – concentration space within another concentration space, apanopticon where the watched persons move around under the privileged gazeof guardians placed at different heights. Had I been involved in organizing thecontest, by writing the theme or being in the jury 2 I would have insisted on theemphasis of “evil” data, and not on creating an ideal museum space. The wellmeantaction has actually “decorated” the place and reduced its original aggressiveness.Some of the applicant projects were based on the concentration spaceor on its allegories (the labyrinth). The winning project by Radu Mihæilescu fromTimiøoara (Arhitectura, no. 1–2/1999), intelligently loaded with metaphors ofsacred/funerary space yet descending as compared to those of Adalberto Liberaand Giuseppe Terragni, is far from being characteristic of the location and thus,just as the Aiud memorial, could have been established anywhere else as well.The cross appears in Radu Mihæilescu’s underground recollection place in SighetulMarmafliei under a tumulus planted with apples: the form of the “station”of souls, in the centre of the sunken half-dome, is cross-like. Stone crossespopulate the University intersection in Bucharest as well: they have replaced(for the benefit of the place) certain coffins hastily buried in the aftermath of117

chiar moøtenitorii celor uciøi, cu complicitatea juriului de atunci, delocconvins de radicalismul demersului celor doi arhitecfli. În locul ei s-a ridicato bisericæ despre care a spune cæ e una oarecare ar însemna un elogiunemeritat. E locul unde s-au crucit pios paisprezece ani preøedinfli øi primminiøtri,unul dupæ altul.Pe scurt: nu avem memoriale notabile. Arhitectura memoriei postcomunistepare sæ nu se poatæ dezbæra de imaginarul religios, la care s-a complæcutcu entuziasmul suspect al neofitului. Observafliilor – evidente – cæøi memorialele Holocaustului folosesc din plin toatæ simbolistica flinînd deidentitatea etnicæ øi religioasæ a poporului ales (vezi steaua lui David violentanamorfozatæ a planului extinderii Muzeului oraøului Berlin, arh. Daniel Libeskind)øi cæ – minus dimensiunea monumental-erectilæ – chiar øi memorialullui Jan Palach de la Praga este, de fapt, un trup-cruce ars(æ), din bronz,încastrat(æ) în pavimentul locului unde s-a petrecut jertfa de sine a celuicomemorat, trebuie sæ le ræspundem cæ, probabil, mai avem de reflectatasupra acestei arhitecturi. Cînd un singur astfel de element religios predominæ,în virtutea asumærii traumei în numele unui grup consistent etnic-religios,probabil cæ nimeni nu este lezat; cînd însæ la Auschwitz a fost ridicatæde cætre catolici o cruce øi cînd monumentul din centrul Varøoviei încarcæde-a valma, într-un omagiu adus corectitudinii politice predate øi învæflatela cursul scurt, cruci, pietre de cæpætîi evreieøti øi musulmane, într-un vagonde bronz aflat la capæt de linie, spiritele se pot inflama øi chiar o fac. Cu altecuvinte, nu (doar) expunerea unui anume însemn religios, sau a mai multora,pare sæ fie soluflia comemorærii; în anumite circumstanfle, dimpotrivæ,ea pare un soi de „ridicare împotrivæ“, de felul refacerii Ierusalimului de cætreNeemia.Deocamdatæ, muzeele Holocaustului sînt singurele care øi-au pus cu seriozitateproblema øi au øi propus rezolværi care meritæ discuflii aprofundate;probabil cel mai bun exemplu în acest sens este cel al Muzeului Evreiescdin Berlin, al arh. Daniel Libeskind. Aici, pentru a ajunge la exponate, vizitatorultrebuie sæ confrunte øi sæ traverseze, deloc comod, un vid întunecatcare stræbate muzeul de la un capæt la celælalt. Vidul este alegoria pentruabsenflæ – a evreilor îndepærtafli din Berlin, dar øi a celor exterminafli înHolocaust, fireøte. Vizitatorul este angajat corporal în a face experienfla spafliuluicare îi oferæ – prin conformaflia sa specialæ – un prim contact cu anxietateavidului, a ne-firii.Memorialele interesante sînt cele de felul celui proiectat de Louis Kahn, compusdin øase prisme de sticlæ transparentæ (dispuse în colflurile unei stele alui David iniflial, iar mai apoi, într-o variantæ, în douæ øiruri paralele), în carespafliul public este angajat în jocul aducerii-aminte, nefiind doar „un loc depelerinaj protocolar al øefilor de stat care ne viziteazæ, ci øi un mementocare ar trebui sæ fie inteligibil øi sæ trezeascæ instantaneu respect locuitorilorøi vizitatorilor oraøului“. 3„Domesticirea“ memorialelorImpersonalizarea dramei este problema majoræ a memorialelor dedicatedramelor colective sau naflionale. În cazul lagærelor naziste øi al puøcæriilorpolitice ale comunismului, trauma este una colectivæ, întrucît exterminareasau privarea de libertate afecta în chip explicit un grup etnic – evrei, fligani,– unul social – elita politicæ a regimurilor anterioare øi vîrfurile claselor„exploatatoare“ în comunism, opozanflii politici în nazism – sau pur øi simplupe celælalt, diferitul – ca de pildæ homosexualii în cazul nazismului. Darîn mæsuræ cel puflin egalæ este o dramæ individualæ, pe care – însumatæ øi1989; I wonder who unearthed them, and why, because they were not recyclableflAs an outcome to a competition organized in 1991, the sober chapeldesigned by architects Dan Marin and Zeno Bogdænescu, almost without explicitdenomination and dedicated exclusively to the heroes next to Bellu cemetery,was sabotaged by the very heirs of the victims with the support of a jury whichhad not at all been convinced by the two architects’ way of solving the problem.Instead of the chapel they built a church of which it were an undeservedoverstatement to say it was an average one. It is the location where presidentsand prime ministers have piously crossed themselves for over fourteen years.To put it bluntly: we have no memorable memorials around. Post-communistarchitecture seems to be unable to leave the religious fantasies, in which it hasbasked with the false enthusiasm of the trainee, behind. From evident commentson how Holocaust memorials make complete use of the symbols related to thereligious and ethnic identity of the chosen people (see David’s violently anamorphicstar in the design for the extension of the Berlin City Museum, arch.Daniel Libeskind) and then to that on how – disregarding the monumentalerecteddimension – even Jan Palach’s memorial in Prague is nothing but abronze cross-body consumed by fire confined to the pavement where the selfsacrificeof the commemorated one took place, we are constrained to answerthat we probably still need to reflect upon this architecture. Presumablynobody feels offended if only one such religious element predominates in caseswhen a memorial assumes the trauma of an entire ethnically and religiouslycompact group, nevertheless when a cross is raised in Auschwitz by Catholicsand when in praise of political correctness taught and learnt in brief afternoonseminars the monument in the centre of Warsaw randomly loads crosses,Jewish and Muslim tombstones into a bronze railway carriage at the end of theline, spirits might and certainly will rise. The exhibition of one or more suchreligious signs seems in certain situations to be not the solution to commemorationbut, on the contrary, it appears as a kind of “upheaval”, akin to that ofNehemiah when he rebuilt the walls of Jerusalem.The problem has for now only been seriously considered by Holocaust museums,which have tried to solve it in a manner entitled to our detailed attention;probably the best example in this sense is the Jewish Museum in Berlindesigned by architect Daniel Libeskind. Here, to reach the exhibits, visitorsmust cross an awkward, dark void from one end of the Museum to the other.The void is an allegory for absence – that of Jews chased out of Berlin but alsothat of those exterminated in the Holocaust, of course. Visitors are physicallyengaged in experiencing the space which owing to its special mould offersthem a taste of anxiety and non-existence.Interesting memorials are like the one designed by Louis Kahn and composedof six transparent glass prisms (originally placed in the corners of David’s starthen in two parallel rows in a second draft), where public space engages in theplay of memory, being not only “a protocol place for the pilgrimage of visitingpresidents but also a memento intended to be legible and to trigger instantrespect in the inhabitants and visitors of the city”. 3“Domesticated” MemorialsThe major problem of memorials consecrated to collective or national tragediesis that they tend to impersonalize it. In the case of Nazi camps and politicalprisons the trauma is a collective one, as extermination or imprisonment explicitlydenies the freedom of an ethnical group – Jews, Gypsies –, a social group –the political elite of previous regimes and the leaders of the “exploiting” classes118

+tele suportabilitæflii adeseori – abia recent o descoperim øi o reinvestim cucapacitate memorialæ. Diferenfla dintre cele øase prisme de sticlæ transparentæale lui L. Kahn øi Memorialul Holocaustului de la Washington esteizbitoare din aceastæ privinflæ. Dacæ primul închidea întreaga traumæ înnumær (øase prisme pentru cele aproximativ øase milioane de evrei uciøi),al doilea, dimpotrivæ, încearcæ sæ o deschidæ cætre o summa a ipostazelorindividuale.Memorialul Vietnamului de la Washington (primit cu rezistenflæ de cætre veteraniøi pentru cæ nu era „monumental“ øi impersonal îndeajuns) era în chipvædit o astfel de tentativæ, în care însæ numele scrise continuu se înscriu înlogica neutralitæflii pe care pærea sæ o cearæ memorialul colectiv. A dachip(uri) individual(e) morflii pare cumva mai tragic astæzi decît ierifl Pare aavea loc oare øi un proces de aplatizare 4 a capacitæflii noastre de a abstractizaøi esenflializa evenimentele curente øi pe cele istoriceflÎn orice caz, fenomenul meritæ observat øi comentat. Slujbele oferite la loculcrimelor sau al întemniflærii (Gherla, Aiud, Poarta Albæ, Sighet, Jilava etc.) decætre familiile unora sau altora dintre dispærufli reprezintæ tocmai tentativade a individua trauma colectivæ, de a-i da chip; procesul nu este diferit decel al decalcærii numelui rudei sau prietenului dispærut din lista morflilor dinVietnam, ocupaflia principalæ a celor venifli acolo sæ îl comemoreze. A-i copiacelui mort numele este un gest de individuare care pare a fi opusul celuiortodox al pomelnicului. La zidul memorial de la Washington membrii familieidesfac din anonimatul grupului un nume, îl reinvestesc cu individualitateprin reproducerea lui, apoi îl iau acasæ. Este, filmat invers, gestulpomenirii ortodoxe: dimpotrivæ, tot pe o bucatæ de hîrtie, este trecut exclusivnumele de botez, încredinflat preotului, care îl adaugæ, prin rostire,mulflimii celor potenflial drepfli, ecclesiei absente.Acest proces al individuærii memorialului este de altfel vizibil øi în cimitireleromâneøti. Iatæ bunæoaræ complexul de cimitire Ghencea din Bucureøti.Acesta subîntinde, de la vest spre est, diferenfla dintre cimitire ale eroilorde diferite etnii din Primul sau Al Doilea Ræzboi Mondial, cu øirurile lorimpecabile de cruci uniforme, pe care sînt scrise sau nu numele celorîngropafli dedesubt, pe de o parte, øi cimitirul, tot militar, dar de uz curent,unde diversitatea de abordæri a monumentului funerar este în sine unexercifliu de pendulare între individuare øi apartenenflæ la „castæ“, pe de altæparte. Ca atare, el face figuræ de spafliu de tranziflie între anonimitate (cimitireleeroilor) øi individualitate (cimitirul „civil“).La Ghencea, aceastæ tranziflie este chiar una fizicæ, întrucît la estul acestorcimitire militare se gæseøte unul ortodox 5 , care este, prin comparaflie cu precedentele,un exercifliu de domesticire øi de individuare a morflii. Memorialulpropriu-zis poate sæ constea dintr-un soi de paletæ (de elicefl) 6 , dintr-o steapentagonalæ înælflatæ pe un soclu 7 , dintr-un simplu bloc de piatræ cu înscrisuriøi fotografii 8 , dintr-un bust al celui/celei dispærut(e). Cu toate acestea,opfliunile individuale sînt sever amendate de numærul limitat de oferteprimite din partea celor care se ocupæ de pompe funebre øi de monumentefunerare. „Piafla“ memorialelor din anii optzeci øi nouæzeci a fost øi este însæîn continuare extrem de limitatæ ca ofertæ, fiind totodatæ limitatæ la acfliuneaunor „meøteri“ lipsifli de imaginaflie øi har. O oarecare afluenflæ face ca aniiøaptezeci sæ se remarce printr-un numær mai semnificativ de cavouri, uneleîn mod evident „proiectate“, dar acestea sînt încæ departe de bisericile miniateale cavourilor din Bellu, de pildæ.Au fost øi sînt însæ extrem de rari cei care apeleazæ la un arhitect sau un sculptor,aøa cum este cazul cu familiile aristocratice, care au fæcut apel la Ion Mincu,during communist times, political opponents in Nazi states – or the differentothers – homosexuals for instance. Nevertheless it equally is an individualtragedy, pushed beyond the bearable realm, which we have just started to discoverand commemorate. There is a striking difference between L. Kahn’s sixtransparent glass prisms and the Washington Holocaust Museum in this respect.The first captures the trauma in figures (six prisms for the six million Jewish victims),the second tries to accomplish a summa of individual aspects.The Vietnam Memorial in Washington (which veterans resented for not beingsufficiently “monumental” and impersonal) is explicitly designed that way, yetthe continuously written names fit in with the logic of neutrality which a collectivememorial seemingly requires. Does it appear under a more tragic light togive individual face(s) to death today than it did yesterdayfl Has our capacity tosee the abstract essence of current and historical events dwindled awayfl 4The phenomenon is worth a few comments, anyway. The thanksgivings offeredby the families of various victims on the site of crimes or imprisonment (Gherla,Aiud, Poarta Albæ, Sighet, Jilava etc.) is actually an attempt to individuate thecollective trauma; the process is similar to that of copying the name of a lostfriend or relative from the Vietnam death list, the main occupation of visitors atthe Memorial. Copying the name of the dead is a gesture of individuation,seemingly the opposite of the Orthodox commemoration. Family membersunfold a name from an anonymous group at the Washington memorial wall,reinvest it with individuality by reproduction and take it home. It is a backwardscenario of the Orthodox commemoration: the Christian name is written on apaper, given to the priest who utters it and adds it to the crowd of the potentiallyright, to the absent congregation.This process of individuating the memorial is apparent in Romanian cemeteriesas well. Let us examine the Bucharest Ghencea cemeteries, for instance. Here,from the West to the East there spreads a variety of graveyards of ethnicallydiverse heroes from the First or Second World War, with their orderly rows ofidentical crosses bearing or not the name of those buried, on one hand, and themilitary cemetery in use where the diversity of funeral monuments is in itself anexercise of swaying between individuation and “caste” membership, on theother. It is the figure of transition space from anonymity (cemetery of heroes)and individuality (“civilian” cemetery).This transition is quite physical in Ghencea, as East of the military cemeteriesthere is an Orthodox one 5 , a true exercise of domesticated and individuateddeath as compared to the previous ones. The memorial itself might appearin the form of a palette (propellerfl) 6 , a five-pointed star on a pedestal 7 , a simplestone or marble block with inscription and photography 8 , a bust of the lost person.Nevertheless individual options are severely limited by the poor variety ofoffers from those who deal in funerary pomp and monuments. The memorial“market” of the eighties and nineties was and it unfortunately still is limitedin offer and constrained to the activity of certain “artisans” with a minimum ofimagination and gift. The seventies produced a more significant number of sepulchers,some of them intently “designed”, nevertheless they are still very farfrom the miniature church-like sepulchers in Bellu, for instance.Very rarely do people employ architects or sculptors the way aristocratic familiesinvited Ion Mincu, Medrea or even Brâncuøi to design their memorials,as there are very few options for artists and architects willing to dedicate partof their activity to funeral/commemorative art, the way Anghel Marcu 9 did itwith great talent and discretion. Memorial and funeral architecture are neithertheoretically studied, nor applied in Romanian architectural schools. 10119

Medrea sau chiar Brîncuøi, aøa dupæ cum extrem de rare sînt încæ opfliunileartiøtilor øi arhitecflilor înøiøi de a-øi oferi øi dedica o parte din activitate arteifunerare/comemorative, aøa cum a fæcut-o la noi, cu mæiestrie øi discreflie,Anghel Marcu. 9 Arhitectura de memorial øi arhitectura funeraræ nu sînt nicistudiate teoretic, nici aplicate în øcolile de arhitecturæ româneøti. 10Faptul cel mai interesant mi se pare însæ dislocarea memorialului din stabilitateaøi materialitatea sa tradiflionalæ. Aceastæ întîmplare recentæ fline defapt pasul cu intrarea în regimul evanescenflei, al tranzienflei, al efemeruluiøi al nefixærii, care, în epoca internetului øi a realitæflii virtuale (VR), saboteazæøi permanenfla pe un loc, asociatæ cu ideea de ritual amintitor. Zidul abia amintitne oferæ iaræøi prilejul de a exemplifica atît dez-locuirea, cît øi virtualitatea.În primul caz este vorba despre The Moving Wall, o replicæ 1:2 a VietnamMemorial de la Washington, D.C., care cælætoreøte prin Statele Unite întremartie øi decembrie, pentru a da cît mai multor cetæfleni øansa de a face experienfla– altundeva, la o altæ scaræ – a „originalului“ fix 11 , aøezîndu-se în mediecam o sæptæmînæ într-un loc. Motivul ne este oferit chiar de inifliator, JohnDewitt, care, în 1982, cînd Vietnam Memorial a fost inaugurat, va fi simflit„the positive power of «The Wall»“ (www.themovingwall.org).Celælalt exemplu este The Virtual Wall, care se recomandæ pe sine drept„a digital legacy project for remembrance […] memorializing the men andwomen who gave their lives in Vietnam“ (www.thevirtualwall.org). Ce oferæacest memorial virtualfl O vizitæ virtualæ a zidului „propriu-zis“ care este propusæimperativ sub titlul „experience the wall“; motoare de cæutare a numelorøi de asociere a lor în funcflie de diferite criterii (data øi locul/bætæliaîn care au cæzut); o comunitate care îøi împærtæøeøte opiniile propriilor membri(„Chat Live! A new feature of the Virtual Wall Community“) sau aleexperflilor în chestiune (istorici, politicieni, ziariøti etc.), acestea din urmædespærflite în texte permanente øi rubrici lunare.În interiorul acestei treceri în virtual a memoriei øi memorialelor trebuie consemnatænu doar soarta memorialelor colective, ci øi aceea a proiectelorindividuale de „îngropare“ în virtual a semnelor memoriale. Într-un simpluexercifliu de verificare, o singuræ combinaflie de nume (øi acelea destul destranii pentru a fi considerate mai degrabæ rare!) mi-a oferit nu mai puflinde 66 de pagini de trimiteri øi referinfle. Internetul este, iatæ, øi cimitir adiacent„satului global“. Dar, spre deosebire de memorialele „reale“, în virtualfiecare site confline arbori genealogici, fotografii, date personale øi alteinformaflii relevante pentru amintirea fiinflei umane individuale respective,într-un gest al deplierilor succesive ale urmelor respectivei fiinfle în spafliulpublic care este internetul, pe care nici o formæ cunoscutæ de memorial „real“,substanfliat øi situat într-un loc fizic anume nu îl poate realiza.Aceastæ colonizare cu memoriale individuale sau colective – dar cu toatelevirtuale øi/sau ou-topos – mi se pare cea mai radicalæ schimbare în destinulacestei forme de condensare a memoriei, una care abandoneazæmecanismele cunoscute ale obiectului fizic care impresioneazæ prin masæ,arhitecturæ øi/sau sculpturæ, picturæ etc. sau prin semnificaflia simbolicæ aformelor, materialelor, culorilor sale. Memorialul abandoneazæ – intrînd astfelîn regimul virtualitæflii – alegoria, simbolul øi metafora, pentru a stoca semnenemediate, de naturæ sæ îl „recreeze“ pe cel comemorat.În chip de concluziiCele cîteva exemple pe care le-am comentat mai sus ne sugereazæ unelegînduri cu privire la estetizarea memoriei colective în forma monumentuluiøi, mai ales, a memorialului. În absenfla „originalului“ – martyrion, læcaøThe most interesting phenomenon is nevertheless a dislocation of memorialsfrom their traditional stability and materiality. This recent happening is actuallyin line with our entering the realm of evanescence and transition, of theephemeral and the unregistered, which in this age of internet and virtual reality(VR), dissolves any permanence associated with the idea of the rememorizingritual. The wall we have mentioned lends an opportunity to illustrate de-habitationand the virtual phenomenon as well. First we imply The Moving Wall, a 1:2replica of the Washington Vietnam Memorial which travels across the UnitedStates from March to December and offers the chance of experiencing – somewhereelse and at another scale – the fixed “original” 11 to as many citizensas possible while it stays for a week on the average in each new location.The motivation comes from John Dewitt, the initiator, who in 1982 when theVietnam Memorial was unveiled, felt “the positive power of ’The Wall’”(www.themovingwall.org).The other example is The Virtual Wall, recommending itself as “a digital legacyproject for remembrance [...] memorializing the men and women who gavetheir lives in Vietnam” (www.thevirtualwall.org). What does this virtual memorialofferfl A virtual visit of the “actual” wall under the imperative title “experiencethe wall”; search engines for names and for their association accordingto various criteria (date and location/battle in which they fell); a communitywhich feeds on the opinions of its own members (“Chat Live! A new feature ofthe Virtual Wall Community”) or on related experiences (historians, politicians,journalists etc.), the latter consisting of permanent texts and monthly columns.Within this transition of memory and memorials towards the virtual realm,beside the fate of collective memorials we need to record that of individualprojects for “burying” memorial signs into the virtual. In a simple check, a solecombination of names (rather awkward and rare ones!) resulted in as much as66 pages of further links and references. The Internet is among other thingsa cemetery attached to the “global village”. Nevertheless as opposed to “real”memorials, in the virtual each site contains family trees, photographs, personaldata and other relevant information for the remembrance of the human individualin question, as a gesture of successive openings of the traces of that personin the public space of the Internet, something no known version of a “real”memorial, substantiated and situated in a physical place, can do.This colonization with individual or collective – yet entirely virtual and/or outopos– memorials seems to be the most radical change in the destiny of thismemory-condensing form, an abandon of all known mechanisms of the physicalobject which impresses through its size, architecture and/or sculpture, paintingetc., or through the symbolic significance of its form, material, color. Enteringthe virtual realm the memorial abandons allegory, symbols and metaphorin order to store un-mediated signs which, through their nature, “re-create” thecommemorated person.A Few ConclusionsThe examples discussed above suggest a few ideas on the issue of monuments,especially memorials as an aesthetic form of collective memory. In lack of the“original” – martyrion, temple – rememorizing architecture, not necessarilythe post-communist memorial, abuses religious symbols when it employs themfragmentarily in creating public objects which without a decision for traditionalcommemoration should perhaps stay on the “lay” side. The pseudo-legitimacygained with this pastiche constructed from elements of the religious languageis an error under the aspect of preserving the neutrality of the public space120

+de cult –, arhitectura rememorantæ abuzeazæ, nu numai în cazul memorialelorpostcomuniste, de simbolistica de facturæ religioasæ, atunci cînd ofoloseøte parflial, pentru obiecte de for public care, repet, în absenfladeciziei pentru comemorarea tradiflionalæ, ar trebui, poate, sæ ræmînæ„laice“. Pseudolegitimarea prin pastiøarea limbajului religios este o eroaredin perspectiva pæstrærii neutralitæflii spafliului public, care trebuie sæ punæ înscenæ întîlnirea nonviolentæ cu alteritatea radicalæ, sæ punæ în mijlocul neutrual comunitæflii valorile tuturor (Pantheon) sau pe ale nici unuia. Cu altecuvinte, spafliul public este fundat pe o dimensiune sacræ (în sensul de toposal celuilalt în întregime diferit), dar e de preferat sæ nu „flinæ partea“ unei pærfli,chiar majoritare, chiar copleøitor-majoritare, unei fracfliuni, aøadar, din valorilecomunitæflii. Dacæ s-a fisurat întregul, partea nu mai are aici proprietæflihologramice. A încælca neutralitatea fondatoare a locului public, unde sedepun problemele tuturor øi care, în chip khoral, nu trebuie sæ aparflinænimænui în parte, este, mai cu seamæ în cazul amintirilor traumatice, o decizie„încærcatæ“. Cînd ea este øi inabil rezolvatæ vizual, ca sæ folosim un eufemismenorm – ca în cazul Memorialului Revolufliei din 1989 –, atunci lucrurile devincu adeværat grave. Discuflia despre retardarea artisticæ a obiectului erect nicinu trebuie dusæ mai departe, cîtæ vreme el este insultætor în pauperul sæudialog øi cu spafliul public, dar øi cu simbolurile religioase pe care, crezîndcæ le însceneazæ, le insultæ de fapt în perpetuitate.Note:1. Vezi, pentru a întregi „memoriul justificativ cu pretenflii de eseu“ (cum caustic îl numeøte CætælinBerescu în excelentul sæu articol „Revoluflia e din ce în ce mai monumentalæ“ din A&B – Arhitecfliiøi Bucureøtiul, publicaflie a Ordinului Arhitecflilor din România, Filiala Teritorialæ Bucureøti, nr.11–12/2000, p. 15), site-ul autorului, la www.ghildush.com/events/index_memorial.htm.2. Am doar modestul merit de a-l fi sugerat în 1995 Anei Blandiana øi lui Romulus Rusan, ca o opfliunealternativæ la încredinflarea directæ.3. Cætælin Berescu, op. cit.4. Predilecflia pentru øtirea fragmentaræ, minoræ, localæ; lipsa de „profunzime“ celebratæ de unele filosofiiøi øtiinfle socio-umane, fafladæ vs. spafliu, simulacru vs. autenticitate; dezideologizarea vieflii sociale,„corectitudinea politicæ“ – iatæ doar cîteva semne ale minoratului contemporan.5. Ghencea Civil este faimos din pricina îngropærii (la fel de dubioase ca øi execuflia care a pricinuit-o)a cuplului Ceauøescu.6. „Paleta“ – o elipsæ extrem de alungitæ pe care sînt trecute numele øi, nu rareori, funcflia; poate øifotografia – a reprezentat, se pare, o formæ de memorial preferatæ de piloflii de avioane, dar øi,ca la Tulcea, de marinari; trebuie spus însæ cæ aceste douæ arme nu sînt deflinætoarele exclusiveale memorialului-paletæ, el fiind væzut ca o opfliune de preferat atît crucii, cît øi stelei cu cinci colfluripentru fostele persoane publice de diferite calibre din vremea comunismului.7. Steaua roøie este proprie mai ales memorialelor anilor cincizeci øi øaizeci, ulterior practic dispærutædin practica „civilæ“/privatæ curentæ.8. Maniera predilectæ pentru asemenea busturi în cazul tinerilor dispærufli constæ în a-i înfæfliøa în uniformæøcolaræ, de regulæ øi cu o carte în mînæ sau sprijinindu-se de un vraf de cærfli.9. Am reunit în Arhitectura, nr. 1–2/1999, o parte importantæ dintre lucrærile comemorative øi funerareale mult prea discretului arhitect. Din nefericire, aceastæ apariflie consistentæ a devenit ea însæøiun modest act comemorativ: arhitectul ne-a pæræsit mai înainte de a vedea tipærit grupajul dedicatDomniei sale, la care lucrasem împreunæ cu cîteva luni înainte.10. Aceastæ omisiune este însæ proporflional mai micæ dacæ o comparæm cu lipsa de interes a øcolilorrespective pentru tema spafliilor sacre, într-un deceniu cînd arhitectura bisericilor a reprezentatuna dintre cele mai importante – exclusiv numeric însæ, nu øi financiar – oferte de lucru pentruo breaslæ buimacæ øi nepregætitæ sæ o întîmpine øi sæ o rezolve decent.11. Pentru detalii despre facerea memorialului mobil øi despre programul deplasærilor sale, a se vedeasite-ul www.themovingwall.org.which should stage a non-violent meeting with radical alterity and place thevalues of each (Pantheon) or of none into the neutral centre of the community.In other words, the public space is based on a sacred dimension (as the toposof the totally different other), nevertheless it should not “take sides” with eitherof the parties, with the majority, not even with the overwhelming majority,that is with a fraction of the values of the entire community. After the wholehas cracked, the part loses its hologram-like characteristics. Violating the basicneutrality of the public space, a deposit for the problems of all sides whichshould, in a khora-like way, belong to none of them, is, especially in the case oftraumatic memories, a “loaded” decision. If on the top of it the visual image isclumsily constructed, to use this euphemism, like it is for the Memorial of the1989 Revolution, then things become really aggravated. It is futile to continuethe discussion on the artistic disabilities of the erected object as long as itmaintains its scandalous and pauper dialogue not only with the public spacebut also with certain religious symbols it not enacts but, contrary to its belief,it eternally insults.Translated by Noémi LászlóNotes:1. For a complete view on the “justifying chronicle with essayistic aspirations” (the acidicterminology is taken from Cætælin Berescu’s excellent article “Revoluflia e din ce în cemai monumentalæ” [The Revolution becomes more and more monumental], in A&B– Arhitecflii øi Bucureøtiul, publication of the Romanian Order of Architects, BucharestBranch, no. 11–12/2000, p. 15), access the author’s site at www.ghildush.com/events/index_memorial.htm.2. My modest merit is that of having suggested it to Ana Blandiana and Romulus Rusanin 1995, as an alternative to direct investment.3. Cætælin Berescu, op. cit.4. A predilection for fragmentary, minor, local news, the lack of “depth” celebratedby certain philosophies and social sciences, facade versus space, simulacrum versusauthenticity; de-ideologised social life, “politically correctness” – these are only a fewsigns of contemporary minority.5. The Ghencea civil cemetery is famous for the burial (as obscure as the executionwhich had caused it) of the Ceauøescu couple.6. The “palette” – an extremely elongated ellipsis containing the name, often functionand even the photograph of the deceased – was favored, so it seems, by airplanepilots, but, as it happened in Tulcea, by sailors as well; nevertheless these two are notexclusive owner of the palette-memorial which was frequently chosen over the crossand the five-pointed star by public actors of various fame during communist times.7. The red star is mostly attached to memorials from the fifties and sixties. It has practicallyvanished from “civilian”/private use.8. The favored manner for these busts representing disappeared young people wasto envisage them in school uniforms with book in hand or leaning against a pile ofbooks.9. We had compiled in Arhitectura (Bucharest), no. 1–2/1999, an important part ofthe commemorative and funerary works of the much too modest architect. This extensiveapparition unfortunately turned out to be an equally modest commemoration:the architect left us without having seen the compilation dedicated to him on whichwe had been working together a few months before his death.10. This omission is nevertheless proportionally small if compared to the lack of interestin the schools in question for the topic of sacred spaces, in a decade when churcharchitecture was among the most important job-offers – exclusively statisticallyand not financially, though – for a dazzled guild not yet prepared for decently solvingthis problem.11. For details on the making of the moving memorial and on the schedule of its movessee www.themovingwall.org.121

Separarea dintre bisericæ øi statsau aporiile complicitæfliiGabriel Chindea1. Virtuflile separaflieiSeparaflia statului de bisericæ este un principiu clasic al legislafliei moderne øise întîlneøte în cele mai importante øi vechi democraflii occidentale. Desigur,sensul acestui principiu variazæ øi depinde de contextul istoric particular alaparifliei sale sau de practica juridicæ ce îi conferæ adeværatele semnificaflii. ÎnFranfla, de pildæ, legea care stipuleazæ caracterul laic al statului øi al cærei centenarse împlineøte anul acesta a fost expresia ideologiei celei de a treiaRepublici. În Statele Unite, primul amendament al Constitufliei federale, ceinterzice instituirea unei religii oficiale, este øi mai vechi øi decurge din spiritullegii fundamentale din 1787. De fapt, indiferenfla religioasæ a statului federalamerican provine din ceea ce în Europa s-a numit principiul westfalic:politica religioasæ era læsatæ în seama statelor federate, puse la adæpost princonstituflie de ingerinflele statului federal. Dar indiferenfla puterii federale faflæde religios s-a extins apoi asupra întregului spafliu public american, administrativsau juridic, central sau local, în spiritul unei laicitæfli recunoscute ca atare.Tot aøa, dacæ toleranfla øi diversitatea religioasæ la care se gîndeau Pærinflii fondatorierau væzute ca interioare creøtinismului, principiul a fost ulterior reinterpretat,spre a-i include pe adepflii religiilor necreøtine sau pe atei.Totuøi, un lucru este sigur. Instituirea separafliei dintre politicæ øi religie nus-a vrut un act de raflionalitate numai practicæ, ci øi teoreticæ. Deøi deseoridenunflat – ca orice divorfl –, actul separafliei a fost, în realitate, unul de discernæmînt.Dacæ a separat statul de bisericæ, el a fæcut-o pentru a le distingemai bine øi a le reafirma, pe fiecare, în esenfla sa. Gînditæ astfel, separaflianu trebuia sæ mutileze, ci sæ clarifice. De fapt, conform unei strævechi øi totuøideloc arhaice tradiflii filosofice, orice realitate are nevoie de separaflie pentrua fi inteligibilæ. Oricine este familiarizat cu începuturile gîndirii teoreticeøtie astfel cæ separaflia este încæ din filosofia greacæ o condiflie fundamentalæde inteligibilitate. A dramatiza separaflia înseamnæ, aøadar, a nu sesiza în eacondiflia pozitivæ, emanciparea de indistinct ori diviziunea productivæ. Defapt, de la procesul muncii pînæ la organizarea socialæ øi administrativæ, multiplicareadiferenflelor øi gestul repetat de separare sînt semnul unei sporiteeficienfle øi conøtiinfle de sine. S-ar spune deci cæ atît statul, cît øi biserica (saubisericile øi, în general, orice grupare religioasæ) ar trebui sæ se bucure deun act care îi permite fiecæruia sæ se regæseascæ pe sine.Teza separafliei este de altfel veche øi a fost adesea invocatæ în mediile religioase.Sæ ne gîndim, de pildæ, la figura pitoreascæ a americanului RogerWilliams, privit adesea drept un anarhist creøtin, dar a cærui teologie nu eradecît o reinterpretare a calvinismului. Fondator la mijlocului secolului alXVII-lea al unei colonii în Rhode Island, propovæduitor al „harului liber“,Williams susflinea cæ favoarea divinæ øi deci mîntuirea personalæ sînt acordategratuit, færæ legæturæ cu faptele sau caracterul individului. Nimeni nupoate pretinde salvarea ca recompensæ pentru comportamentul sæu, dinSEPARATION BETWEEN CHURCH AND STATEOR THE APORIA OF COMPLICITYGabriel Chindea1. The Virtues of SeparationSeparation between Church and State is a classical principle of modern legislationand has been followed in the major and oldest Western democracies.Of course, its understanding varies and depends on the historical contextwherein it has appeared, or on the judicial practice that grants its true meanings.In France, for instance, the law stipulating the secularization, whose hundred-yearexistence is celebrated this year, has been the expression of the thirdRepublic ideology. In the United States, the first amendment of the federalconstitution, forbidding an official religion, is even older and it is rooted inthe ideas of the 1787 fundamental law. In fact, the religious indifference of theAmerican federal state comes from what Europe called the Westphalia principle:the religious policy was left in the hands of the federate states as the constitutionprevented any intrusion of the federal state. But the indifference of thefederal power in regard to religion matters has then extended over the entireAmerican public space – administration, justice, central or local level – in thespirit of secularism recognized as such. Similarly, if the tolerance and religiousdiversity that the founding fathers had in mind were perceived as inherent toChristianity, the principle has been reinterpreted later on in order to includethe followers of non-Christian religions or the atheists.However, one thing is certain. To establish the separation between politics andreligion was not only gesture of practical reasoning but also of theoretical reasoning.Although often blamed (as any divorce), the act of separation was reallyan act of proper judgment. The separation between Church and State aimed ata better distinction and reaffirmation of each in its very essence. In these terms,the separation wasn’t supposed to mutilate but to clarify. In fact, according to anold yet not archaic philosophical tradition, any reality needs separation in orderto be intelligible. Whoever is familiar with the dawns of theoretical thoughtknows that since the Greek philosophy separation is a fundamental condition forunderstanding. Consequently, to dramatize separation means to fail seeing itspositive condition, the emancipation from the indistinct, or the productive separation.In fact, from work process to social and administrative organization,the multiplication of differences and the repeated gesture of separation are theindication of an increased efficiency and self-awareness. One could then say thatboth the state and the church (or the churches and, generally, any religiousgroup) should be glad for an act that enables each party to find itself.The separation thesis is otherwise old and it has often been alleged in religiouscircles. Let us just think for instance about the picturesque image of theGABRIEL CHINDEA este asistent la Facultatea de Filosofie a Universitæflii „Babeø-Bolyai“ din Cluj, undepredæ istoria filosofiei antice øi medievale. Traducætor în limba românæ al unor texte din Porfir øi Plotin,în prezent pregæteøte un doctorat la Universitatea Paris 1 despre problema transcendenflei în gîndireagreacæ.GABRIEL CHINDEA is an assistant lecturer at the Faculty of Philosophy, “Babeø-Bolyai” University, Cluj.He teaches History of Ancient and Medieval Philosophy. A translator into Romanian of Plotinus andPorphyrus works, he is currently working on a PhD at the University Paris 1 upon the question of transcendencein Greek thinking.122

+moment ce natura umanæ este coruptæ de pæcatul originar øi incapabilæ dea ajunge, singuræ, la bine. Ceea ce face caducæ orice lege moralæ de inspirafliedivinæ øi îl încredinfleazæ pe individ îndurærii sau bunului-plac al lui Dumnezeu.În consecinflæ, teocraflia este inutilæ, neexistînd o proceduræ eficientæ de mîntuire,pe care puterea politicæ sæ o instituie øi la aplicarea cæreia sæ vegheze.Anomismul teologic, care îl fæcea de altfel pe Williams sæ opunæ Vechiul øiNoul Testament, respectiv legea øi harul, l-a împiedicat totodatæ sæ accepteîntemeierea teologicæ a sistemului juridic øi deci edificarea unei teologii politice.În aceste condiflii, vocaflia statului nu mai poate fi decît civilæ: sæ asigure paceainternæ øi prosperitatea membrilor comunitæflii. Pretenflia lui mesianicæ øi recursulla alianfla politicæ cu Dumnezeu – care puteau sæ aibæ sens în contextulVechiului Testament – sînt depæøite, susflinea Williams, de spiritul evanghelic,care øi-ar træda vocaflia dacæ ar nesocoti, printr-o instituflie umanæ, dreptulexclusiv divin de a-i conduce pe oameni spre mîntuire. Pe de altæ parte,pentru realizarea obiectivelor sale civile, statul nu trebuie sæ se bazeze decîtpe competenfla øi pe onestitatea strict cetæfleneascæ a magistraflilor øi, în general,a membrilor societæflii. Un asemenea stat, pe lîngæ toleranfla pentrutoate confesiunile, trebuie sæ renunfle la formele consacrate de amestec alatribufliilor civile øi religioase: biserica oficialæ, finanflarea prin impozit aclerului sau a construirii edificiilor religioase, juræmîntul pe Biblie sau profesiuneade credinflæ în momentul învestirii magistraflilor.Faptul cæ atît statul, cît øi biserica ar funcfliona mai bine în condifliile separæriia fost deseori repetat în istoria americanæ. James Madison, care medita în1833 la deosebirile dintre Europa øi Statele Unite, constata cæ religia ar fimai bunæ øi mai puræ în America, unde ea aparfline domeniului privat øi sealimenteazæ din contribuflii voluntare, decît în Europa, unde este finanflatæde stat øi e ridicatæ la rangul de religie naflionalæ. Iar asta în vreme ce, încædin 1777, Thomas Jefferson observa cæ obligaflia de finanflare a clerului suprimæbucuria de a-i oferi de bunævoie subvenfliile necesare, dupæ cum, îngeneral, toate principiile religioase se corup, în loc sæ fie încurajate, prinimpunerea profesiunilor exterioare de credinflæ în vederea obflinerii unoravantaje publice. 1Separarea religiosului în propriul sæu profit øi diferenflierea sacrului de mundansînt însæ øi mai vechi. Într-o formæ încæ teoreticæ, procesul începe cufilosofia greacæ, ce criticæ reprezentærile arhaice despre divinitate øi îi atribuieacesteia o existenflæ separatæ de lumea fizicæ sau politicæ. O teologie contemplativæce susfline, cum o face Aristotel, cæ Dumnezeu nu este decît ogîndire care se gîndeøte pe sine nu se poate transforma în postulatul uneiteologii politice. Øi poate cæ nimic nu a contribuit mai mult la dispariflia treptatæa creøtinismului din prim-planul vieflii øtiinflifice øi apoi publice europenedecît recuperarea medievalæ a acestei teologii greceøti a transcendenflei.Luther a înfleles-o foarte bine, cînd, reformînd biserica, s-a opus cu vehemenflæexegezei scolastice de inspiraflie anticæ øi a propus lectura biblicæ individualæ.Iar faptul cæ raflionalismul øi laicitatea iluministæ au o tradiflie catolicæ,iar nu protestantæ nu e probabil nici el întîmplætor.Pe de altæ parte, în practica socialæ, separaflia religiosului de politic era dejaafirmatæ în interiorul iudaismului. Alianfla veterotestamentaræ dintreDumnezeu øi poporul sæu se vroia nemijlocitæ øi nici o structuræ statalæ oriun însemn iconografic nu trebuia sæ o intermedieze: de unde øi lipsa iniflialæde adeziune a poporului lui Israel la structurile politice monumentale aleOrientului antic, de care a simflit în permanenflæ nevoia delimitærii. Aparifliamonarhiei iudaice øi construcflia templului din Ierusalim sînt evenimente tîr-American Roger Williams, often taken for a Christian anarchist, but whosetheology was nothing else than a reinterpretation of Calvinism. At the middleof the 17th century, the founder of a colony in Rhode Island and preacher of the“free grace”, Williams affirmed that divine favor and personal redemption weregranted freely, independently from the individual’s deeds or character. No onecan wait for redemption in exchange for one’s behavior as long as humannature is corrupted because of the original sin and thus incapable of reachingGood by itself. Therefore, any moral law of divine inspiration is obsolete andthe individual is left to God’s mercy or good will. Consequently, theocracy isuseless as long as there is no efficient procedure of redemption that the politicalpower could regulate. Theological anomism, which put Williams in a positionto oppose the Old and the New Testament, respectively the law and thegrace, has also prevented him from accepting the theological basis of thejustice system and the construction of a political theology.In these circumstances, the state’s calling can only be civil: to ensure domesticpeace and the welfare of the community members. The messianic pretensionand the political alliance with God – which used to make sense in the context ofthe Old Testament – are surpassed, according to Williams, by the evangelic spirit,which would betray its role were it to disregard (through a human institution)the exclusively divine right to lead people to redemption. On the other hand, inorder to achieve its civil objectives, the state needs to rely only on the competenceand the righteousness of the magistrates and, in general, of the societymembers. Such a state, beside the tolerance for each confession, has torenounce to all established forms of civil and religious attributions mix: officialchurch, financing of the clergy or the building of churches through taxes, thevow hand on the Bible or the profession of faith for magistrates when appointed.The fact that both state and church function better if separated has been oftenrepeated in American history. James Madison, who in 1833 was ponderingthe differences between Europe and the United States, remarked that religionis better and more pure in America, where it pertains to the private area andis fed on voluntary contributions, than in Europe, where it is state financed anddeclared national religion. Whilst, ever since 1777, Thomas Jefferson observedthat the obligation to finance the clergy suppressed the joy of offering in goodwill the needed subventions just as, in general, all the religious principles arecorrupted instead of being encouraged through the mandatory professionof faith in order to obtain public advantages. 1However, the separation of religion in its own benefit and the differencebetween sacred and mundane are older still. In a theoretic form, the processstarts off with Greek philosophy that criticizes the archaic representations aboutdivinity and grants it an existence separate from the physical or political world.A contemplative theology upholding the idea, as Aristotle does, that God isnothing but a thought thinking itself, which cannot convert into the postulateof a political theology. And maybe nothing has contributed more to the progressivedisappearance of Christianity from the forefront of scientific and then publicEuropean life than the medieval recuperation of this Greek theology of transcendence.Luther had understood it very well when, reformatting the church,he vehemently opposed the scholastic exegesis inspired from the antiquity andhas proposed individual biblical reading. And the fact that classical rationalismand secularism have a Catholic tradition instead of Protestant must have its justification.On the other hand, in social practice, the separation between religion and politicshad already been asserted within Judaism. The Old Testament alliance123

zii, în fafla cærora curentul profetic a reacflionat de altfel cu duritate: în sensulacesta, povestea regalitæflii lui Saul este exemplaræ. De aceea, primul exil– care a însemnat dispariflia atît a statului evreiesc cu capitala la Ierusalim,cît øi a templului – a fost resimflit în spiritul ambiguitæflii profetice: o pedeapsæ,dar totodatæ o purificare øi deci o øansæ de salvare. Or, acest spirit profeticreapare în creøtinismul primitiv, ca indiferenflæ escatologicæ faflæ deordinea politicæ instituitæ øi se menfline pînæ în clipa în care recunoaøtereasa de cætre Imperiul Roman transformæ creøtinismul într-o religie oficialæ.De acum, situaflia devine cea bine cunoscutæ: statul roman adoptæ religiacreøtinæ øi se angajeazæ sæ o susflinæ øi sæ o apere în formula ei ortodoxæ,în vreme ce biserica îi recunoaøte acestui stat – sau regalitæflilor germanicece îl vor înlocui – o misiune istoricæ divinæ. Cruciadele øi începutul colonizæriieuropene a lumii decurg øi ele din acest pact tîrziu.Sæ nu uitæm, apoi, de mai cunoscuta istorie a afirmærii autonomiei politiculuiøi a socialului faflæ de religios. În epoca modernæ, ea s-a produs adeseoriîn tandem cu emanciparea øtiinflelor naturii, respectiv a naturii înseøi, dejaconcepute ca separate de divin. Thomas Jefferson susflinea, de exemplu,cæ drepturile civile depind tot atît de mult (sau de puflin) de opiniile religioaseca øi øtiinflele naturii sau ale geometriei øi de aceea ele trebuie respectateca atare. Lumea fizicæ, în calitate de sistem autonom ce poate fi înfleles færæpostulat teologic, devine astfel model øi temei pentru ceea ce secolul al XVIIIleava numi natura umanæ. Iar omului natural i se afirmæ acum øi drepturile:universale tocmai pentru cæ sînt naturale. Garant al acestor drepturi, statul,întemeiat pe contract social, are deci propria lui rafliune, pe care discernæmîntulteoretic øtie sæ o descopere, iar tactul practic trebuie sæ orespecte.În aceste condiflii, statul nu mai putea fi opera unei pretinse voinfle divine,dupæ cum el nu mai putea fi, în general, expresia exclusivæ a voinflei. Desigur,faptul cæ voinfla puræ nu este suficientæ pentru a determina acfliuneapoliticæ era cunoscut încæ de la Platon, pentru care tiranul, incarnare a bunuluiplac,este modelul eøecului politic. Cæci în lipsa unei øtiinfle politice, de caresæ flinæ seama øi care sæ îi asigure de fapt reuøita, voinfla conducætorului riscæsæ se afirme necontrolat øi sæ se compromitæ, întorcîndu-se în cele din urmæîmpotriva sa. Dar principiile necesare øi deci raflionale ale politicii se vor afirmaconvingætor, cum se întîmplæ la Machiavelli, abia o datæ ce vor fi separatede orice considerente nu doar personale, dar øi morale sau religioase.Ceea ce s-a numit politica internaflionalæ clasicæ a secolelor XVI–XVIII vaincarna exemplar aceastæ nouæ artæ a guvernærii, pe care ideea rafliunii destat o va prelungi pînæ în zilele noastre. Alianflele „nefireøti“ din timpulRæzboiului de Treizeci de Ani dintre protestanflii germani øi catolicii francezierau primele ei rezultate, ca øi principiul stipulat la încheierea ræzboiului, prinTratatul din Westfalia: cuius regio eius religio. Se afirmæ acum indiferenfla programatæa rafliunii politice faflæ de religie, cu convingerea cæ, pentru a asigurapacea internaflionalæ, credinfla nu mai poate fi pretext de intervenflie militaræ.Dupæ un secol øi mai bine de ræzboaie religioase, Europa recunoøtea cæ olume mai siguræ øi o politicæ mai raflionalæ nu se pot obfline decît prin separareaafacerilor de stat de cele religioase.Cele cîteva repere istorice evocate acum par, aøadar, sæ susflinæ cæ atît religia,cît øi statul sau societatea au numai de cîøtigat din afirmarea separærii lor,de vreme ce separaflia îl prezervæ pe fiecare în ceea ce îi este propriu øi îlfereøte astfel de corupere. Totuøi, în forma ei modernæ, singura care conteazæpentru noi, separaflia nu este doar produsul unei conøtiinfle dornicebetween God and the chosen people was meant to be unmediated and no statestructure or icon was supposed to intermediate: hence, the initial rejection ofthe monumental political structures of the Antic Middle East by the people ofIsrael, who constantly felt the need to keep its distance from all that. The Jewishmonarchy or the building of the Jerusalem temple are late events, against whichthe prophetic movement has strongly reacted: Saul’s kingdom is exemplary inthis respect. This is why the first exile – which represented the disappearance ofboth the Jewish state with Jerusalem as capital and the temple – has been felt,in the spirit of prophetic ambiguity, as a punishment but also as a purification,and therefore as a chance for redemption. But, this prophetic spirit appearsagain in the primitive Christianity as eschatological indifference to establishedpolitical order and goes on until its recognition by the Roman Empire transformsit into official religion. Henceforth, the situation is well known: the Roman stateadopts the Christian religion and commits to sustain and protect it in its orthodoxstructure, whilst the church admits the divine historical mission of this state– or of the German kings that would replace it. Crusades and the early Europeancolonization of the world are also a consequence of this late agreement.Let us not forget then about the history of political and social autonomy affirmationagainst religion. In modern times, it often went along with the emancipationof natural sciences, respectively of nature itself, already conceived asseparate from the divine. Thomas Jefferson contended, for example, that civilrights depend just as much (or not) on religious opinions as natural sciences orgeometry and that’s the reason why they should be respected as such.The physical world, as an autonomous system that can be understood withouttheological postulate thus becomes a model and foundation for what the 18thcentury would call human nature. And natural man also gets his rights: universalprecisely because they are natural. A guarantee for these rights, the State,founded on the social contract, has its own rationale/ground that theoretic discernmentknows how to find and the practical tact has to respect.In such circumstances, the state couldn no longer be any the work of some divinewill just as it could no longer be, in general, the exclusive expression of will.Of course, the fact that pure will is not enough in order to determine politicalaction was also known by Plato, of whom the tyrant, the embodiment of free will,is the model for political failure. Because lacking a political science to followand ensure success, the leader’s will would manifest itself beyond control andget compromised, eventually turning against him. But the necessary andrational principles of politics would emerge convincingly, as with Machiavelli,only when they would be separated not only from any personal considerationsbut also from moral or religious ones as well.What would be called the classical international politics of the 16th–18thcenturies embodies this new art of governance that would be continued by theidea of state reason until today. The “unnatural” alliances during the thirty-yearwar between German Protestants and French Catholics were its first outcomesjust as the principle stipulated at the end of the war in the Westphalia treatise:cuius regio eius religio. Deliberate indifference of political reason towards religionis now stated with the conviction that, in order to ensure internationalpeace, faith can no longer be a pretext for military intervention. After overa century of religious wars, Europe recognized that a safer world and morerational politics can be obtained only through separation between state affairsand religious affairs.The few historical landmarks pointed out above seem to uphold the idea thatboth religion and state or society have only to gain from separation as long as124

+de claritate. Argumente premoderne, dar mai ales practica religioasæ, socialæsau politicæ au devansat sau au fæcut acceptabile niøte principii care, caorice principii, ar fi ræmas altminteri simple motive de reflecflie. Sæ nu neiluzionæm. Dreptul e probabil întotdeauna expresia forflei sau, mai precis,a unui raport (subtil uneori øi poate nu îndeajuns de vizibil) de putere: e vorbade forfle politice, dar øi economice, demografice etc. – într-un cuvînt, deun context istoric. Acesta explicæ în ce fel separaflia a devenit instrumentulprin care realitæflile sociale, politice sau religioase – încæ amestecate øi insuficientde distincte – au primit o determinaflie fermæ, fiind încurajate sæ sedezvolte în lumina seninæ a rafliunii. Doar astfel separaflia a ajuns, sæ o spunemdirect, cheia salutaræ a progresului. Iar dacæ ea mai poate fi astæzi susflinutænecondiflionat depinde, încæ o datæ, de starea de fapt a zilei øi mai puflin debunele noastre intenflii.2. Deziluziile separaflieiÎn forma lui modernæ, principiul laicitæflii, a cærui genealogie conteazæ acummai puflin, s-a væzut confirmat øi exprimat în primul rînd prin separaflia dintreprivat øi public: de o parte religia, în calitate de convingere intimæ, ceinspiræ conduita personalæ a vieflii, de cealaltæ parte acfliunea politicæ sau administrativæ,codificatæ legislativ, care îi reprezintæ pe tofli în mod egal, indiferentæla opinii øi credinfle.Exclusæ, aøadar, din spafliul oficial al statului øi al institufliilor sale, din øcoli, tribunalesau de la manifestærile publice, religia ar trebui sæ îøi gæseascæ loculexclusiv în sfera privatæ a existenflei individuale sau în asociafliile ce pæstreazæacelaøi caracter privat. Cæci, în definitiv, ea nu este decît o afacere de conøtiinflæ.Øi totuøi, oricît ar pærea de naturalæ, separaflia publicului de privat cestæ la baza laicitæflii moderne corespunde unui moment istoric determinat:cel burghez. El glorificæ individul, ca principiu autonom øi fundamental deincarnare a umanitæflii, ale cærui drepturi øi posesiuni sînt, prin urmare, intangibileøi a cærui libertate, ca libertate de asociere sau de întreprindere,genereazæ societatea øi economia.Marx a fost, poate, cel dintîi care a sesizat caracterul ficflional al individuluigîndit ca bazæ a societæflii. De fapt, nu individul determinæ øi constituie, alæturide alfli indivizi, cu care se poate acorda sau înfrunta, o societate carear fi astfel, în mod esenflial, una a indivizilor, ci dimpotrivæ, societatea estecea care determinæ în mod nemijlocit individul. Sau, mai exact, pentru a nuræsturna pur øi simplu pretinsul primat natural al individului asupra societæfliiîntr-un primat la fel de natural al societæflii asupra individului, Marx adaugæcæ amîndoi, adicæ societatea înfleleasæ ca societate de indivizi, øi individul,ca membru al unei asemenea societæfli, sînt produsul excepflional a ceea ces-ar putea numi epoca burghezæ.Individul øi societatea lui nu sînt deci figuri eterne ale umanitæflii, ci fructulistoriei, øi încæ unul otrævit. Posibil doar într-o anumitæ societate, care se determinæøi se înflelege pe sine ca societate de indivizi, individul se afirmædatoritæ societæflii øi, eventual, pe seama ei, deøi ca distinct de ea. Autonomiaîi este acordatæ de societate, deøi ca autonomie faflæ de societate. Mai mult,aceastæ autonomie nu se poate exprima deplin decît în societate. Acorduløi opoziflia faflæ de societate sînt deci amîndouæ expresii ale unei individualitæfliimpuse social. Chiar øi ignorarea societæflii øi refugiul într-o existenflæ strictprivatæ înseamnæ încæ un raport cu societatea. O øtim de fapt din poveøtilede dragoste: neglijarea este întotdeauna o formæ de consideraflie.Moøtenitor al dialecticii hegeliene, Marx este, aøadar, avertizat cæ separareaindividului de societate, ca øi a spafliului privat de cel public, cuprindeseparation keeps the integrity of each party and prevents it from corruption.However, in its modern form, the only one meaningful for us, separation is notonly the product of a conscience eager for clarity. Premodern arguments, butmostly religious, social or political practice anticipated or made acceptableprinciples that, as any principles, would have otherwise remained simplemotives for reflection. Let’s not be fooled. Law is probably always the expressionof force or, to be exact, of power rapport (sometimes subtle and maybenot visible enough): political forces but also economic, demographic etc.– in a word, an historical context. This explains how the separation has becomethe instrument for social, political or religious realities – insufficiently distinctyet – to be firmly determined and encouraged to develop in the serene light ofreason. Just in this way separation has become, to put it bluntly, the saving keyfor progress. And whether it still can be supported unconditionally dependsmore, once again, on the present statu quo and less on our good intentions.2. Disillusions of SeparationIn its modern shape, secularization, whose genealogy now matters less, hasbeen confirmed and expressed primarily through the separation between privateand public: on one hand, religion as intimate conviction, inspiring the personalbehavior in life, on the other hand, the political or administrative action,regulated by law, representing everyone equally regardless of opinion or belief.Excluded from the state’s official space with all its institutions, from schools,courts or public events, religion should find its exclusive place in the privatesphere of individual existence or in associations that preserve the private feature.After all, religion is just a matter of conscience. And yet, however naturalit may seem, the separation between public and private that lays at the foundationsof modern secularism pertains to a historically determined moment:the bourgeois. It glorifies the individual as an autonomous and fundamentalprinciple embodying mankind, whose rights and properties are intangible andwhose freedom – of association or enterprise – generates society and economy.Marx has been maybe the first to grasp the fictional character of the individualas basis of the society. In fact, it is not the individual who determines and constitutes,with other individuals either in agreement or dispute, a society thatwould belong essentially to individuals but, on the contrary, society is the oneto determine directly the individual. Or, to be more exact, in order not to reversethe so called natural primacy of individual over society in a primacy justas natural of society over the individual, Marx added that both – that is societyunderstood as sum of individuals and individual as a member of such a society– are the exceptional product of what one might call the bourgeois age.So the individual and his society are not eternal figures of mankind but the outcomeof history and, more than that, it is a poisonous one. Viable only in a certainsociety, self-determined and self-understood as society of individuals,the individual is promoted thanks to the society although distinct from it.His autonomy is granted by the society although as an autonomy against society.Moreover, this autonomy can fully manifest only in society. Agreement withor opposition to society are both expressions of a socially imposed individuality.Even to ignore society and take refuge in a strictly private existence means yetanother rapport to society. We know it from love stories: neglect is alwaysa form of consideration.Inheriting Hegel’s dialectics, Marx is thus warned that separation between individualand society, just as the one between private and public space, includesa contradicion and presupposes inevitably two opposed aspects: rejection but125

în sine o contradicflie øi presupune inevitabil douæ aspecte opuse: respingerea,dar øi atracflia termenilor separafli. Cæci, dacæ societatea îi pretindeindividului sæ se afirme øi deci sæ se delimiteze de ea, aceastæ delimitare ræmîneuna socialæ øi este astfel contradictorie, generînd, în consecinflæ, o serie deconflicte. A fi altfel, a fi diferit øi a se individua nu înseamnæ decît a ræspundeunei comenzi generale: deci a fi, pînæ la urmæ, ca tofli ceilalfli. Iar conflictulnu este doar exterior, între douæ sfere ale lumii, cea publicæ øi cea privatæ,ci interior, în mæsura în care individul, trecînd permanent din una în alta,træieøte în el însuøi separaflia.Luatæ în sens general, separaflia pare sæ fie de fapt la rædæcina tuturornefericirilor burgheze. Ea genereazæ o conøtiinflæ scizionatæ între imperativeetice øi economice, între idealism øi realism, între interesul de clasæ øicel universal sau între conøtiinfla însæøi øi subconøtientul doar pe jumætateadormit. Or, în aceste condiflii, nu e de mirare cæ regæsirea integritæflii a pututøi poate încæ sæ fascineze. Iar spiritul religios modern nu a fost nici el scutitde aceste miraje øi peripeflii.Pe de altæ parte, în cazul a ceea ce s-a numit „criza modernæ a conøtiinfleireligioase“, deøi uneori soluflia pærea sæ preconizeze o revenire în trecut,în realitate trecutul evocat era unul imaginar, iar propunerile, în mæsura încare veneau dintr-o societate iremediabil modernæ, reflectau de faptaceastæ modernitate. Însæøi invocarea antropologicæ a unui presupus etosreligios, ca dat inevitabil al condifliei umane, fline de o mentalitate care numai are nimic din „religiozitatea“ tradiflionalæ. Aceasta era de fapt incarnatæîntotdeauna într-unul sau mai multe culte bine determinate øi nu ar fi pututînflelege semnificaflia intrinsecæ a „religiosului“ în genere.Prin urmare, recursul la vechea religiozitate pægînæ, aøa cum se întîmplæ, depildæ, la Nietzsche, nu este, în realitate, decît ræspunsul modern la o problemæmodernæ. Este refuzul de a træi separaflia divinului, dar un refuz carefline totuøi seama de ea, întrucît nu resuscitæ, ci constatæ decesul Dumnezeuluitranscendent øi deci separat de lume øi istorie. Acesta nu este invitatsæ reocupe scena, ci, dimpotrivæ, este scos definitiv din ea. Abia dupæce Dumnezeu a murit øi ateismul a triumfat este posibil ca zeii sæ se întoarcæ,aceiaøi, dar în realitate diferifli, spre jubilaflia poetului profet.În definitiv, aceastæ religiozitate regæsitæ este o depæøire a religiei timpului prezent,tot aøa cum ateismul preconizat de Marx seamænæ numai în parte cucel contemporan. În ambele cazuri, divinul sau dispariflia lui trimite la o conøtiinflænescizionatæ, care a scæpat de resentiment øi se bucuræ estetic de integritateaei, plasatæ în viitor, dar configurabilæ cu ajutorul antichitæflii. Iar dacæfuroarea religioasæ nietzscheeanæ nu are a se teme de ateism, cu atît maipuflin va evita ateismul marxist reconcilierea cu religia; ceea ce este oricumaltceva decît creøtinismul clasic. Eliberatæ prin revoluflie de contradicfliile socialeøi de caracterul de clasæ (fie ea proletaræ), întotdeauna limitativ, conøtiinflafinalæ imaginatæ de Marx poate privi detaøatæ producfliile religioase ale timpuluide acuma trecut. Cæci adeværata semnificaflie a religiei, adicæ ceaistoricæ, i se va dezvælui abia atunci, în jubilaflia umanitæflii, în sfîrøit mature,în fafla fanteziilor copilæriei sale, cam tot aøa cum omul modern se poatedeja bucura cu detaøare de mitologia anticilor.also attraction between the separated terms. If society demands the affirmationof the individual and thus for him to stand out, this delimitation wouldremain a social one and thus contradictory, generating a series of conflicts.To be different, to become an individual means to answer a general command:so, in the end, to be like everyone else. And the conflict is not just exterior,between two spheres of the world – the public and the private – but also interiorinsofar as the individual, coming and going between the two, is internalizingthe separation.In a general meaning, separation seems to be in fact the root of all bourgeoisdiscontents. It generates a conscience that is split between ethical and economicimperatives, between idealism and realism, between class and universalinterest, or between conscience itself and a half-asleep subconscious. But, insuch circumstances, it’s no surprise that to find integrity again could have fascinatedpeople and still can. And the modern religious spirit hasn’t been sparedfrom such illusions and distractions.On the other hand, in the case of “the modern crisis of religious conscience”,although sometimes the solution seems to predict a return to the past, in reality,the evoked past was an imaginary one, and the proposals, insofar as theycame from an irreversible modern society, reflected this very modernity.The anthropological invocation of a supposedly religious ethos, describinghuman condition, pertains to a mentality that has nothing to do any longer withthe traditional “religiousness”. The latter used to be embodied in one or severalwell-established cults and wouldn’t have understood the intrinsic significanceof “religiousness” in general.Consequently, the return to ancient pagan religiousness, as it is the case withNietzsche, is nothing but the modern answer to a modern problem. It is therefusal to live the separation of the divine, but a refusal that takes into accountthe separation because the answer is not the resuscitation of God but the notificationof the transcendent God’s death, so separated from world and history.God is not invited to come back on the stage but, on the contrary, all access isdenied. Only after God’s death and atheism’s triumph there is a chance for thegods to return, the same but in fact different, for the prophetic poet’s jubilation.After all, this newly found religiousness is a surpassing of the present time religionjust like Marx’s atheism was only half resembling the contemporary atheism.In both cases, the divine or its disappearance refer to a unified conscience,which has escaped resentment and can enjoy aesthetically its integrity, futureoriented but traceable with the help of Antiquity. And if the Nietzschean religiousfuror has nothing to fear from atheism, the Marxist atheism would avoidjust as less the reconciliation with religion, which is something else than classicChristian religion anyway. Liberation through revolution from the social contradictionsand the class character (be it proletarian) is always limitative. The finalconscience imagined by Marx can look with detachment at the religious productsof the past times. For the true meaning of religion, the historical one,will unveil only in humanity’s jubilation, at last mature, the fantasies of its childhood,just like the modern man can already enjoy with detachment the antiquemythology.3. Ce este complicitateaflEvident, profefliile nu se împlinesc niciodatæ, iar întreflinerea speranfleidepæøirii nefericitei conøtiinfle moderne este, poate, o primæ formæ de complicitate:complicitatea cu utopia. De fapt, nici religia øi nici ateismul nus-au emancipat în modul absolut sperat de vizionarii critici moderni. Sau,3. What Is ComplicityflObviously, prophecies never come true and keeping up the hope of overcomingthe unhappy modern conscience is, maybe, a first form of complicity: complicitywith utopia. In fact, neither religion nor atheism has emancipated us in theabsolute way that the modern critical visionaries had hoped for. Or, if they did,126

+dacæ au fæcut-o, rezultatul este tocmai conøtiinfla dezamægitæ, nici religioasæ,dar nici atee, care constatæ cu ræcealæ obiectivæ neîmplinirea promisiunilormoderne de emancipare. Într-adevær, e greu de spus cine sînt astæzi maidezorientafli: ateii, care væd cæ umanitatea refuzæ sæ iasæ din ceea ce trebuiasæ fie doar preistorie, ori spiritele religioase, care recunosc totuøi cæ religia„evolueazæ“ øi cæ ceva durabil, ce afecteazæ øi substanfla religiosului, seschimbæ în condiflia umanæ pe mæsuræ ce øtiinfla øi tehnologia se extind lascaræ planetaræ. În aceste condiflii ar fi, desigur, extraordinar sæ evitæm noicomplicitæfli. Dar este oare posibilflDe fapt, sciziunea altminteri de nedepæøit în care ne gæsim øi astæzi e atenuatæneîncetat de difuziunea, în aparenflæ tot mai contagioasæ, a religiosuluidincolo de hotarele ce i-au fost fixate. Sæ fie acest amestec a doua formæde complicitate, la care, nesocotind despærflirea, se dedau tot mai mulfli dintrecontemporanii noøtrifl Dar atracflia decurge totuøi din chiar actul separafliei,care, cum am væzut deja, nu doar desparte, dar øi leagæ termenii despærflifli.Este atunci complice sau doar inevitabilæ contaminarea tot mai acceleratædintre politic, social øi religios, dintre spafliul public øi cel privat, ca øi øtergereaøi retrasarea permanentæ a graniflelorflÎn orice caz, confuzia nu priveøte doar viafla noastræ în diviziunea ei tradiflionalæpublic-privatæ. Nu e vorba numai de faptul cæ prin tehnologie sînteminvadafli în ceea ce altædatæ era refugiul cæminului sau cæ, la rîndul nostru,asaltæm cæminele altora, dispuøi de altfel sæ ne primeascæ deschis. Cum amputea evita, de pildæ, complicitatea crescîndæ dintre educaflie øi economie,care face din øcoalæ anexa intereselor profesionale ale pieflei, dar øi terenuldifuzærii ideologiilor economice øi, nu în ultimul rînd, o afacere profitabilæflOare în amestecul de politicæ, spectacol, economie øi ideologie putea lipsio dozæ de credinflæ øi miraculosflDesigur, dacæ în general frontierele spafliului public sînt tot mai incerte, amputea spera ca mæcar statul, adicæ acea zonæ publicæ organizatæ politic øi centralizat,sæ îøi pæstreze indiferenfla religioasæ. Dar cum sæ îi mai pretinzi aøaceva unei entitæfli cæreia, pe de altæ parte, toatæ lumea îi cere sæ se reformezesau îi proclamæ iminenta disparifliefl Nici mæcar nou-inventatul stat europeannu stæ mai bine, iar discuflia în jurul includerii referinflei creøtine înconstituflia lui dovedeøte acelaøi lucru. Cu siguranflæ, cei care au cerutmenflionarea constituflionalæ a tradifliei creøtine reprezentau partide cu oideologie social-creøtinæ sau creøtin-democratæ. Dacæ însæ propunerea apærut serioasæ este pentru cæ „Europa“ e în cæutare disperatæ de simboluri,hotærîtæ cum este sæ descopere sau de fapt sæ fabrice o identitate comunæ.Dacæ avem o piaflæ comunæ, de ce nu am avea øi o tradiflie religioasæ comunæflSau, spre a lua alt exemplu, cum trebuie primitæ propunerea guvernuluifrancez de modificare a legii asupra laicitæflii, care, în prezent, îi interzice statuluisæ finanfleze din fonduri publice construcflia de edificii religioasefl Bisericacatolicæ, mulflumitæ de fapt de separaflia consfinflitæ în 1905, nu este de acord.De altfel, rafliunea amendærii legii nu este religioasæ, ci politicæ: importantacomunitate musulmanæ din Franfla este prea særacæ pentru a-øi finanfla propriilelæcaøuri de cult. Or, pentru a întrerupe afluxul suportului financiar dinstræinætate (în special dinspre flærile arabe bogate din zona Golfului), statulfrancez ar dori sæ se implice direct, construind moschei. Va ajuta asta la maibuna asimilare a musulmanilor francezifl Sau le va întæri identitatea particularæflPoate fi statul indiferent la starea religioasæ a cetæflenilor sæifl Iar dacæintervine, cu ce sentimente o facefl Controleazæ el religia sau capituleazæîn fafla eiflthe result is precisely the disappointed conscience, neither religious nor atheist,which observed with cold objectivity the failure of the modern promises ofemancipation. It is indeed hard to say who are the most disoriented today:the atheists who see that human kind refuses to come out of something thatwas supposed to be only prehistory, or the religious minds who recognize, however,that religion “evolves” and that something durable, affecting the verysubstance of religiousness, is changing in the human condition as the scienceand technology expand at planetary scale. In this context, it would be great ifwe could avoid new complicities. But is that possibleflIn fact, the insurmountable gap that we find ourselves in today is somewhatleveled by the diffusion, seemingly more and more contagious, of religiousnessbeyond its boundaries. Is this interference a second kind of complicity, to whichmany of our contemporaries adhere despite the separationfl The attraction isrooted however in the very act of separation, which as we have seen not onlyseparates but also bonds the divided terms. In this case, is the increasing contaminationbetween the political, the social and the religious, between publicand private space, accomplice or merely inevitableflIn any case, the confusion doesn’t only concern our lives according to the traditionalpublic-private division. Not only technology invades our home, in otherdays a harbor of peace, but also we, in our turn, invade the homes of otherswho are ready to welcome us. How can we avoid, for instance, the growingcomplicity between education and economy, which makes school the annexof professional market interests and the field for economic ideologies to spreadand, last but not least, a profitable businessfl Is it that the mixture of politics,show, economy, and ideology couldn’t lack some faith and miracleflOf course, if in general the frontiers of public space are more and more uncertain,we should hope that at least the state, in other words, the public areapolitically organized and centralized, would keep its religious indifference.But how can one have such pretense from an entity that is being asked byeverybody to reform its own structures or whose imminent death is predictedflNot even the newly invented European state can find itself in a better positionand the debate around the introduction of the Christian reference in the constitutiontreaty proves the same thing. Surely those who demanded the Christiantradition to be put in the constitution were representatives of social-Christian orChristian-democrat ideology parties. But if the proposition appeared serious itis because Europe is desperately seeking for symbols, decided, as it is, to discoveror, in fact, to produce a common identity. If we have a common marketwhy wouldn’t we also have a common religious traditionflOr, to take another example, how can one perceive the French government’sproposal to amend the law on secularism, which, until today, has forbidden thestate to finance from public money the construction of religious buildingsflThe Catholic Church, happy with the secularization in force since 1905, doesn’tagree. Besides, the reason for such an amendment is not religious but political:the major Muslim community in France is too poor to finance its own places ofworship. So, in order to cut the foreign financial support (coming mostly form therich Arab countries from the Gulf area), the French state would like to get involveddirectly in the building of mosques. Will this help the better integration of theFrench Muslimsfl Or would it reinforce their particular identityfl Can the state beindifferent to the religious beliefs of its citizensfl And if it does intervene, withwhat kind of feelingsfl Does the state control religion or does it surrender to itflWe can then wonder whether omission or neglect of the inevitability and rationalityof domain contamination, which we would prefer separated, is deriving127

Ne putem atunci întreba dacæ faptul de a omite sau de a neglija caracterulinevitabil øi în cele din urmæ raflional al contaminærii domeniilor pe carele-am dori separate nu derivæ el însuøi dintr-o a treia formæ de complicitate.E vorba, de fapt, de o complicitate mai puflin manifestæ, dar nu mai puflinrealæ, cu iluzia sau, mai exact, cu mistificarea modernæ. Ea denunflæ complicitateamult prea evidentæ dintre religie øi spafliul public (aceea pe care amøi semnalat-o mai sus), dar uitæ, la rîndul ei, sæ spunæ întregul adevær, carear explica, poate, situaflia: cæ separaflia este prin esenfla ei contradictorie øicæ incitæ deci la încælcarea ei. A lua act de faptul acesta ne poate scuti denaivitatea sau chiar ipocrizia care vede în amestecul tuturor cu toate doarpromiscuitate ori trædare; chiar dacæ, de aici, se naøte apoi o falsæ dilemæ.Într-adevær, sæ avem oare de ales doar între denunflul neîncetat al realitæfliiøi înflelegerea ei, elaborînd strategii publice sau personale care, sub pretextulcæ flin seama de realitate pentru a o influenfla mai bine, cad de fapt la învoialæcu eaflØi cum sæ evitæm atunci cinismul celor care, færæ a se iluziona cu virtuflile modernitæflii,profitæ în cunoøtinflæ de cauzæ de defectele eifl Pretinsa înflelegereabsolutæ a contradicfliilor realului, ca øi pragmatismul ce poate decurge dinea, este, desigur, mæreaflæ, cæci îi concede rafliunii capacitatea de a da seamade tot ce se întîmplæ, inclusiv de ceea ce fline de conjuncturæ øi, în cazulde faflæ, de compromisul tot mai vizibil dintre bisericæ øi stat. Dar aceastæpretenflie absolutæ de înflelegere este, oare, la rîndul ei raflionalæfl Oareacceptarea îndelung cumpænitæ a ambiguitæflilor nu înseamnæ doar proclamareastærii de fapt ca una de dreptfl De ce nu ar fi atunci tocmai acomodareala realismul rafliunii, care scuzæ, dar nu îndreptæfleøte, adeværata complicitate:complicitatea cu complicitatea însæøifl Øi oare doar atît sæ ne ræmînæ:o rafliune deziluzionatæ øi de aceea complice, ce îi permite complicitæflii sæse autosatisfacæ prezentîndu-se pe sine însæøi drept raflionalæflNotæ:1. Pentru mai multe informaflii despre istoria laicitæflii americane, vezi dosarul dedicat chestiunii în revistaLe Débat, nr. 127, noiembrie–decembrie 2003.from a third form of complicity or not. In fact, it is a less apparent complicity,but no less real than the modern illusion or, to be precise, the modern mystification.It denounces the far too obvious complicity between religion and publicspace (which we highlighted before), but forgets, in its turn, to tell the wholetruth that might explain the situation: that separation is contradictory in itsessence and that it incites to breaking it. To recognize this can prevent us frombeing naïve or hypocritical and see in the mix of everything just the promiscuousside and the treason or overlook the conflicting truth of separation.Do we have only the choice between constantly denouncing the reality or“understanding” it through the elaboration of public or personal strategieswhich, pretending to take reality into account in order to influence it better,compromise with itflAnd how should we avoid then the cynicism of those who, without any illusionabout modernity’s virtues, knowingly take advantage of its defectsfl The pretendedabsolute understanding of reality’s contradictions, just like the pragmatismthat can follow, is great of course because it concedes reason the capacityto account for everything that is going on, including the circumstantial aspectsand, here, for the more and more visible compromise between Church andState. But is this pretense of absolute understanding rational itselffl Doesn’tlong deliberated acceptance of ambiguities mean the proclamation of factinstead of lawfl Isn’t the adaptation to reason realism – which provides excusebut no right – the true complicity: complicity with complicity itselffl And we areonly left with this: a disillusioned reason and therefore accomplice, allowingcomplicity to self-satisfy by presenting itself as rationalflTranslated by Izabella BadiuNote:1. For more information on the history of secularism in America see alsoLe Débat, no. 127, November–December 2003.128

+Educaflia publicæ între politicanaflionalistæ øi aceea a integræriieuropene: un studiu de caz referitorla reforma învæflæmîntului în SerbiaJana BaćevićCaut sæ analizez din perspectivæ antropologicæ o anumitæ strategie depoliticæ [publicæ] a educafliei în Serbia modernæ a ultimilor ani. În 2000, regimulrepresiv al lui Slobodan Milosflević a fost în cele din urmæ dærîmat, iar guvernulnou ales a procedat la o reorientare generalæ cætre democratizarea societæflii,proclamînd integrarea Serbiei în Uniunea Europeanæ drept flelul sæusuprem. În domeniul învæflæmîntului, una din primele acfliuni ale noilorautoritæfli a fost introducerea a douæ noi materii în programa øcolaræ – educafliareligioasæ øi educaflia civicæ. Aceastæ decizie a stîrnit un scandal public pe scarælargæ, întrucît educaflia religioasæ øi principalul susflinætor al introducerii ei înînvæflæmînt – Biserica Ortodoxæ Sîrbæ – aveau în spate o întreagæ istoriesupærætoare de complicitate cu regimul lui Milosflević în privinfla sprijinului publicacordat politicii naflionaliste øi expansioniste a acestuia în timpul ræzboaielorde pe teritoriul fostei Iugoslavii. Disputele publice nu au fæcut decît sæ se intensificeatunci cînd factorii de decizie din învæflæmînt au modificat în anul øcolarurmætor (2001–2002) statutul celor douæ materii în discuflie dintr-unulfacultativ în acela obligatoriu.Referitor la aceastæ dezbatere, punctul meu de vedere este acela cæ accentular fi trebuit pus pe analiza politicii învæflæmîntului ca strategie de legitimaresimbolicæ a noului regim. În acest context, susflin cæ fiecare din cele douædiscipline nou-introduse a vizat asigurarea sprijinului din partea diverselorpærfli ale corpului electoral – educaflia religioasæ urmînd sæ atragæ bunævoinflapæturilor naflionaliste, mai tradiflionaliste ale populafliei Serbiei, în timp ce educafliacivicæ a fost o formæ de consolidare a tendinflelor democratizante, proeuropeneaparflinînd unei uøoare majoritæfli a electoratului. La un nivel maiprofund, aceastæ dihotomie întæritæ între religie øi cetæflenie, sau între tradiflieøi modernizare, dezvæluie o tendinflæ a regimurilor postsocialiste de anegocia cu tradifliile naflionaliste øi autoritare, în vreme ce, pe plan public,ele utilizeazæ un discurs al democrafliei, al drepturilor omului øi al integræriieuropene.IntroducereEste vorba, aøadar, despre o componentæ a reformei învæflæmîntului pe careguvernul sîrb øi ministerul sæu al educafliei øi sporturilor o desfæøoaræ cuîncepere din 2000 – øi anume, introducerea a douæ noi discipline, „educafliareligioasæ“ øi „educaflia civicæ“, în învæflæmîntul general obligatoriu, la nivel primarøi gimnazial.Unul din primele gesturi ale noului guvern instalat dupæ „revoluflia“ din Serbiaîn octombrie 2000 øi cæderea dictatorului Milosflević a fost acela de a anunflapublic o reformæ profundæ la toate nivelurile societæflii. În realitate, acestlucru însemna în primul rînd „curæflirea“ societæflii de ræmæøiflele de ancienJANA BAĆEVIĆ este næscutæ în 1981, antropolog din Belgrad, Serbia øi Muntenegru. Lucreazæ caasistent la Departamentul de Etnologie øi Antropologie al Facultæflii de Filosofie din Belgrad øi ca lectorinvitat la Centrul de Øtiinfle Petnica din Valjevo.EDUCATIONAL POLICY BETWEEN NATIONALISTAND EURO-INTEGRATIONIST POLITICS:A CASE STUDY OF SERBIAN EDUCATIONAL REFORMJana Bac ’ evic ’This paper attempts to provide an anthropological analysis of a specific educationalpolicy strategy in late modern Serbia. In 2000, the repressive regimeof Slobodan Milosflevic ’ was finally brought down and the country’s newly electedgovernment professed a reorientation towards the democratization of society,claiming the integration of Serbia into the EU as its ultimate goal. In thefield of education, one of the first moves of new authorities was to introducetwo new subjects to school curricula – Religious Education and Civic Education.This created a wide public outcry, as religious education, and its primary proponent– the Serbian Orthodox Church – had a problematic history of involvementwith Milosflevic ’ ’s regime and public support of nationalist and expansionistpolitics during the wars on the territory of former Yugoslavia. Public debateswere further intensified when educational authorities in the following academicyear, 2001/2002, changed the status of choice between two subjects in questionfrom optional to compulsory.I claim that the emphasis should have been on the analysis of educational policyas a strategy of symbolic legitimation of the new regime. In this context,I argue that each of the subjects introduced was intended to secure supportfrom different parts of the voting body – Religious Education was to appeal tothe nationalist, more traditionalist population in Serbia, while Civic Educationwas a form of public upholding of the democratizing, pro-European tendenciesof a slight majority of voters. On a deeper level, this enforced dichotomybetween religion and citizenship, or tradition and modernization, reveals a tendencyof post-socialist regimes to negotiate with nationalist and authoritariantraditions while publicly utilizing a discourse of democracy, human rights, andEuropean integration.key words: religious education, civic education, educational policy, politicalanthropology, anthropology of educationIntroductionThis text deals with an element of the educational reform that the SerbianGovernment and its Ministry of Education and Sports have been pursuing since2000 – namely, the introduction of two new subjects, Religious Education (RE)and Civic Education (CE), to elementary and secondary school curricula.One of the first gestures of the new government founded after the SerbianJANA BAC ’ EVIC ’ (born 1981) is an anthropologist from Belgrade, Serbia and Montenegro and works as aTeaching Assistant in Department of Ethnology and Anthropology of the Faculty of Philosophy in Belgradeand as a Visiting Lecturer at Petnica Science Center in Valjevo.129

égime socialist øi restructurarea institufliilor în vederea pregætirii flærii pentruaderarea la Uniunea Europeanæ. Aceastæ platformæ politicæ era, cel puflinîn principiu, susflinutæ de majoritatea populafliei cu drept de vot din Serbia,deoarece la sfîrøitul anilor ’90 integrarea europeanæ era deja acceptatæ øirecunoscutæ drept obiectivul cel mai important øi mijlocul de a garanta stabilitateaflærii în viitorul apropiat.Totuøi, pomenita reformæ europenizantæ, modernizatoare øi democratizantæa ajuns sæ conflinæ øi un element susceptibil de o percepflie controversatæ.În 2001, Parlamentul a adoptat o lege care introducea o nouæ materiede studiu la ciclul primar øi la cel gimnazial: învæflæmîntul religiei; aceeaøi legestipula introducerea unei materii alternative care, un pic mai tîrziu, a ajunssæ fie intitulatæ „educaflie civicæ“.Unde era problema cu aceste douæ materiifl Învæflæmîntul religiei era definitîn termeni øi pe baze confesionale. Øapte culte erau autorizate sæ organizezepredarea religiei în øcoli, respectiv: ortodox sîrb, romano-catolic, musulman,protestant, mozaic, evanghelic slovac øi al bisericii creøtine slovace.Învæflæmîntul religios pentru celelalte confesiuni a fost læsat în seamacongregafliilor corespunzætoare. Educaflia civicæ, pe de altæ parte, a fost definitæîntr-un mod foarte neclar, ea presupunînd o suitæ de activitæfli educativemenite sæ trezeascæ în copii o conøtiinflæ criticæ în privinfla diferitelor aspecteale participærii la viafla societæflii civile. În primul an øcolar de dupæ introducereanoilor programe, anul 2001–2002, aceste materii au fost declarate „facultative“.Adicæ elevul putea fie alege una dintre cele douæ, fie nici una. Însæîncepînd din anul urmætor, 2002–2003, alegerea uneia din cele douæ disciplinea devenit obligatorie, ceea ce le-a modificat statutul în acela de „opflionale“.În practicæ, asta înseamnæ cæ elevul trebuie sæ opteze neapærat pentruuna din ele, fiind obligat sæ urmeze pînæ la sfîrøitul anului cursurile la materiacorespunzætoare deciziei inifliale.Acest act normativ n-a fæcut decît sæ toarne gaz pe focul dezbaterii publicepornite deja mai dinainte de introducerea oficialæ a educafliei religioaseîn øcoli. O galerie largæ de personaje publice numærînd preofli, ziariøti,politicieni, filosofi, pedagogi, psihologi, sociologi øi antropologi au ieøit în arenæpentru a apæra o gamæ întreagæ de puncte de vedere în chestiune. De lapozifliile net în favoarea introducerii învæflæmîntului religios, pe considerentulcæ acesta va întæri simflul identitæflii naflionale la copii (mai ales cît priveøteîntærirea exclusivæ a identitæflii naflionale sîrbe pe calea educafliei ortodoxe),ori pe acela, alternativ, cæ educaflia religioasæ poate sluji la dezvoltarea moralitæfliiîntr-o societate dezrædæcinatæ în raport cu valorile ei tradiflionale, ladiversele forme de atitudine criticæ faflæ de învæflæmîntul religios; printre acesteadin urmæ, cele moderate criticau natura confesionalæ a educafliei religioase,pe motivul cæ asta ar putea adînci diviziunile interconfesionale øiinteretnice în cadrul populafliei Serbiei, øi pledau în schimb pentru o abordaremai accentuat multiculturalæ, multiconfesionalæ øi/sau neutræ (øtiinflificæ),în cadrul unei discipline care s-ar putea chema „culturæ religioasæ“ ori „istoriea religiilor“, în vreme ce pozifliile mai radicale denunflau însæøi ideea introduceriieducafliei religioase în øcolile publice, în temeiul faptului cæ aceastaar fi o violare gravæ a principiului separærii bisericii de stat. Destul de interesanteste cæ cealaltæ materie, educaflia civicæ, a lipsit aproape complet dinaceste dezbateri. 1Cu toate astea, evidenta lipsæ de consens public pe aceste chestiuni, în pofidaunei rezistenfle considerabile, deopotrivæ din partea unor oficialitæfli øi asectorului nonguvernamental (trei dintre cei mai apropiafli colaboratori aiministrului de atunci al educafliei øi sporturilor, Gasflo Knezflević, øi-au mani-“revolution” in October 2000 and the downfall of the country’s dictator,Slobodan Milosflevic ’ , was to publicly announce a thorough reform that wasto transcend all levels of society. In reality, this primarily meant “purging” thesociety of the remains of the ancien socialist regime, and restructuring its institutionsso as to prepare the country for integration into the European Union.This political agenda was, at least in principle, supported by the majority of thevoting population in Serbia, since at the end of the 1990s euro-integration wasalready accepted and recognized as the most important goal, and means toguarantee the country’s stability, in the near future.However, the reportedly Europeanizing, modernizing and democratizingreform came to include an element to be dubbed somewhat controversial.In 2001, the Parliament adopted a bill that introduced a new subject to elementaryand secondary schools: Religious Education. The bill also introducedan alternative subject that a bit later came to be named Civic Education.What was the issue with these two subjectsfl Religious Education was confessionallydefined. Seven confessions were authorized to carry out ReligiousEducation in schools: those were Serbian Orthodox, Roman Catholic, Moslem,Protestant, Jewish, Slovak Evangelical and Slovak Christian Church. The teachingof other confessions’ religious education was left to the corresponding churches.Civic education was very unclearly defined: it involved series of workshops thatwere to raise the pupils’ critical awareness of different aspects of participation inthe civil society. During the first schoolyear with the reformed curriculum,2001/2002, these subjects were defined as “optional”. This meant that a pupilcould choose one, or neither of them. However, in the following schoolyear,2002/2003, the choice between these two subjects became compulsory, givingthem the status of electives. This, in practice, meant that a pupil had to chooseone of them, and stick to his/her decision throughout the schoolyear.This act just intensified the heated public debates that started even before REwas officially introduced to schools. A wide array of public figures, including(but not limited to) priests, journalists, politicians, philosophers, educationalists,psychologists, sociologists and anthropologists defended a scale of differentviews of this matter. Those ranged from supporting the introduction of RE,claiming it would strengthen the pupils’ feeling of national identity (notably,this referred only to Serbian national identity being reinforced through theteaching of Serbian Orthodox Religious Education), or, alternatively, claimingthat RE can serve to develop the sense of morality in the society deterred of itstraditional values, to various forms of criticism, of which milder criticized theconfessional nature of RE, claiming it might deepen the inter-religious andinter-ethnical divides among Serbian population, and advocated a more multicultural,multiconfessional and/or neutral (scientific) approach of a subject thatcould be called “Religious Culture” or “History of World Religions”, while thesharper denounced the very idea of introduction of religious education to publicschools, claiming it to be a severe violation of the principle of separationof the Church from the State. Interestingly enough, the other subject, CivicEducation, was almost completely absent from these debates. 1However, the obvious lack of public consensus on these issues, as well as considerableresistance from both governmental and non-governmental sector(three of then-Minister of Education and Sports Gasflo Knezflevic ’ ’s closest associatesopenly disagreed with this act, and one NGO even decided to presscharges against the Republic of Serbia on the grounds of the violation of theconstitutionally guaranteed church-state separation), failed to make an impacton the policy of the Government. Both Religious and Civic Education remain130

+festat public dezacordul cu legea, iar una din organizafliile nonguvernamentalechiar s-a decis sæ cheme în judecatæ Republica Serbia pe baza violæriiseparafliei bisericæ-stat, altminteri garantatæ constituflional), a fæcut ca dezbatereasæ nu aibæ nici un impact asupra politicii guvernamentale. Atît educafliareligioasæ, cît øi aceea civicæ ræmîn, deocamdatæ, discipline opflionale în øcolileprimare øi gimnaziale din Serbia.Cum pot fi judecate atunci reforma educafliei øi conflinutul sæufl Din punctulmeu de vedere, chestiunea trimite mai întîi cætre o primæ contradicfliefundamentalæ. Bisericile, øi în special Biserica Ortodoxæ Sîrbæ, au în spateo istorie considerabilæ cît priveøte amestecul în diviziunile religioase, etniceøi regionale care au culminat cu ræzboiul civil din anii ’90 de pe teritoriul fosteiIugoslavii. Pe planul discursului public, Biserica Ortodoxæ Sîrbæ s-a asociatcu øi a fost folositæ în promovarea unui întreg øir de valori conservatoare,„retrograde“, inclusiv naflionalism extrem, øovinism øi sexism. De aceea, parecontradictoriu cæ Guvernul Serbiei a decis sæ deschidæ un culoar cætre øcolipentru o instituflie purtætoare a unui asemenea „capital simbolic“ problematic,cu atît mai mult cu cît asta are loc în cadrul unei reforme presupuse amarca ruptura decisivæ cu „perioada întunecatæ“ a anilor ’90. Cu altecuvinte, contradicflia dintre factura general europenizantæ, democratizantæ,multiculturalæ a reformei øi caracterul ei tradiflional øi naflionalist la acestnivel particular este ceva ce trebuie rezolvat. Susflin însæ cæ aceastæ contradicfliese va dovedi în fapt iluzorie dacæ ne uitæm mai îndeaproape la istoriaraporturilor dintre bisericæ øi stat în Serbia.IstorieReligia a fost predatæ în øcolile din Serbia încæ din momentul în care flaraøi-a dobîndit independenfla prin desprinderea de Imperiul Otoman, în primajumætate a secolului al XIX-lea, sub domnia prinflului Milosfl. Dupæ unificareaîn cadrul Regatului Sîrbilor, Croaflilor øi Slovenilor (ulterior RegatulIugoslaviei), religia a ræmas o materie øcolaræ conceputæ confesional, în pofidaîmbræfliøærii oficiale a principiului educafliei seculare. Numai dupæ celde-al Doilea Ræzboi Mondial øi instalarea regimului comunist, Constitufliadin 1946 a proclamat separarea bisericii de stat, iar reforma învæflæmîntuluidin 1951 a interzis în cele din urmæ orice practicæ a educafliei religioaseîn øcoli.Soarta bisericilor sub comunism nu a fost uøoaræ. În timpul acelor ani, vocilesinguratice care apærau educaflia religioasæ veneau de regulæ din BisericaOrtodoxæ Sîrbæ øi, împreunæ cu ideile acesteia de orice alt ordin, erau completmarginalizate.Abia la sfîrøitul anilor ’80 øi începutul anilor ’90, o datæ cu destræmarea RepubliciiSocialiste Federative Iugoslavia, cu ræzboaiele civile care au rezultat deaici în Slovenia, Croaflia, Bosnia øi Herflegovina øi cu ascuflirea conflictului înKosovo, au început sæ iasæ din nou la ivealæ øi sæ cîøtige teren ideologiile naflionaliste.Religia øi Biserica Ortodoxæ au recæpætat greutate ca element importantal identitæflii naflionale sîrbe, fiind primite cu braflele deschise de cætreregimul la putere. 2 Acest fapt a fost urmat de ceea ce analiøtii sociali au descrisca o tendinflæ de retradiflionalizare øi de desecularizare în toate sferelevieflii sociale.Dar în a doua jumætate a anilor ’90 situaflia s-a mai modificat o datæ. Protestelecivile øi studenfleøti din Serbia anilor 1996 øi 1997 au fæcut vizibilæ oopoziflie pînæ atunci nemaiîntîlnitæ faflæ de regimul Milosflević. flara era virtualîmpærflitæ în „douæ Serbii“: una care susflinea ceea ce mai ræmæsese dinordinea socialistæ øi din cauzele ei naflionaliste øi expansioniste; øi cealaltæ,elective courses in primary and secondary schools in Serbia to this day.How, then, are the educational reform and its elements to be viewedfl From myviewpoint, the issue boils down first to one key contradiction. Churches, andSerbian Orthodox Church in particular, had a considerable history of involvementin religious, ethnic and regional divides that culminated in the civil warin the territory of former Yugoslavia in the 1990s. In public discourse, SerbianOrthodox Church was frequently connected to, and used in, advocating a seriesof conservative, “backward” values, including extreme nationalism, chauvinismand sexism. Therefore, it seems contradictory that the Government of Serbiadecided to open a gateway for an institution that carries such problematic“symbolic capital” to schools, and furthermore, no less than amidst the veryreform that was supposed to mark the final separation from the “dark ages”of the 1990s. In other words, the contradiction between the Europeanizing,democratizing, multicultural reform on the general level and its traditional andnationalist character on the particular level has to be resolved. I claim that thiscontradiction will in fact prove illusional if we take a deeper look at the historyof relationship between the Church and the State in Serbia.HistoryReligious Education was taught in schools in Serbia ever since it gained independencefrom the Ottoman Empire, in the first half of the 19th century, underPrince Milosfl. After the unification into the Kingdom of Serbs, Croats andSlovenes (later the Kingdom of Yugoslavia) it remained as a confessionallydefinedsubject in schools despite the official endorsement of the principle ofsecular education. It was only after the WWII and the establishment of communistreign that the Constitution of 1946 proclaimed the official separation of theChurch from the State, and the educational reform in 1951 finally forbade allpractice of religious education in schools.The fate of church under communism has not been easy. During these years,lonely voices that advocated religious education usually came from the SerbianOrthodox Church, and, alongside its other ideas, were completely marginalized.It was only at the end of the 1980s and beginning of 1990s, with the breakingapartof the Socialist Federal Republic of Yugoslavia, the resulting civil wars inSlovenia, Croatia, Bosnia and Herzegovina and the sharpening of the conflict inKosovo that nationalist ideologies started to gain foothold again. Religion andSerbian Orthodox Church re-gained significance as an important element ofnational identity, after almost fifty years being embraced by the ruling regime. 2This was followed by what social analysts described as a trend of retraditionalizationand desecularization in all areas of social life.However, in the second half of the 1990s, the situation changed once more.The civil and student protest in Serbia in 1996 and 1997 displayed a yet-unprecedentedopposition to Milosflevic ’ ’s regime. The country was virtually dividedinto “two Serbias”: one that supported the remainders of socialist rule and itsnationalist and expansionist causes; and the other, that publicly embracedpeace, citizenship, democracy and European identity as political cornerstones. 3It was at this point that the Serbian Orthodox Church joined the latter, withPatriarch Pavle (head of Serbian Orthodox Church) leading the processionon January 27th, 1997 that mostly comprised of participants in the protest,and influencing the removal of the police barrier that blocked the free movementof protesters in preceding days. 4The support of Serbian Orthodox Church to the opposition remained somewhatconstant, if not uniform, until Milosflevic ’ was finally overthrown in 2000.131

care în mod public miza pe pace, pe cetæflenie, democraflie øi identitate europeanæca pe niøte pietre unghiulare din punct de vedere politic. 3 Acesta afost momentul în care Biserica Ortodoxæ Sîrbæ s-a alæturat acesteia din urmæ,cu patriarhul Pavle (capul Bisericii Ortodoxe Sîrbe) în fruntea demonstraflieiîntregii opoziflii din 27 ianuarie 1997, fapt care a fost decisiv în înlæturareacordoanelor de poliflie ce blocaseræ miøcarea liberæ a protestatarilor în zileleprecedente. 4Sprijinul acordat opozifliei de Biserica Ortodoxæ Sîrbæ a ræmas oarecum constant,deøi nu chiar uniform, pînæ ce Milosflević a fost în cele din urmæ ræsturnatîn 2000. Din acest moment începînd, lucrurile apar – prin urmare– ca øi cum regimul care i-a succedat aceluia al lui Milosflević a introdus educafliareligioasæ în øcoli ca un gest de gratitudine simbolicæ faflæ de partizanii acesteia,care au fost øi principalii propunætori ai mæsurii, clerul ortodox sîrb.Totuøi, aceastæ concluzie pare oarecum unilateralæ. Pe de o parte, ea supraestimeazæimportanfla politicæ a Bisericii Ortodoxe Sîrbe; pe de alta, eanu ne explicæ de ce educaflia religioasæ øi educaflia civicæ au fost introdusesimultan. Cu alte cuvinte, ea uitæ cæ atunci cînd vine vorba de politicile [publiceîn domeniul] învæflæmîntului [educational policy], nu trebuie pierdut dinvedere elementul propriu-zis politic al acestora. 5 Ceea ce ne aduce pe terenulpoliticului [politics].PoliticæAntropologia politicæ a societæflilor contemporane se intereseazæ de registrelede ordinul „nonspusului“ sau cele „iraflionale“ ale vieflii politice. 6 Ease preocupæ de strategiile simbolice pe care actorii politici le utilizeazæ pentrua manipula, a guverna øi a face alegeri atît în domeniul public, cît øi încel privat. De aceea m-am hotærît la o analizæ din unghiul de atac alantropologiei politice pentru a putea discerne logica subiacentæ introduceriiconcomitente a educafliei religioase øi a celei civice, ca elemente alereformei învæflæmîntului public. Aceastæ plasare în raport cu chestiunea neoferæ cîteva concluzii interesante.Pe de o parte, este posibil ca introducerea educafliei religioase la ciclurileprimar øi gimnazial sæ fi fost, în parte, o formæ de recompensæ din parteanoului guvern acordatæ Bisericii Ortodoxe Sîrbe pentru sprijinul primit dela ea în a doua jumætate a anilor ’90. Dar ea a slujit de asemenea øi altorscopuri. La nivel simbolic, introducerea educafliei religioase a fost menitæsæ marcheze o legæturæ simbolicæ cu monarhia care a precedat Iugoslaviacomunistæ. Monarhia iugoslavæ a fost astfel resemnificatæ, în retorica majoritæfliipartidelor politice care i se opuseseræ lui Milosflević, væzut ca o continuarea comunismului/socialismului, prin construcflia imaginii acesteia caun „stat providenflæ“, reprezentativ pentru „vremurile de aur“ de dinainteadomniei comunismului. Aceastæ perioadæ a fost væzutæ, în imaginarul politic,ca o epocæ paønicæ în care Iugoslavia fusese o parte recunoscutæ a Europei,un stat modern øi dezvoltat. De aceea, (re)introducerea educafliei religioaseîn øcoli dupæ aproape cincizeci de ani de la eradicarea ei trebuia sæ marchezeo continuitate simbolicæ între regimul succesor lui Milosflević øi Iugoslaviainterbelicæ. Era o încercare de a nega interimatul de jumætate de secol întimpul cæruia imaginea politicæ a Iugoslaviei se deteriorase, perioadæ culminîndcu o profundæ crizæ economicæ øi politicæ în anii ’80 øi începutul ræzboaielorcivile în anii ’90. 7 Astfel, noul guvern se identifica pe sine cu tendinflele/elementele„pozitive“ ale monarhiei øi se distanfla în raport cu moøtenirea ideologicæa comunismului øi socialismului. Aceastæ dublæ strategie este, de fapt,From this point, it appears then as if the regime that succeeded Milosflevic ’ introducedReligious Education to schools as a gesture of symbolic gratitude to itssupporters, and main proponents of the idea, Serbian Orthodox clergy.However, this conclusion seems somewhat one-sided. For one thing, it overestimatesthe political significance of Serbian Orthodox Church; for another, it failsto explain why RE and CE were introduced simultaneously. In other words, itforgets that when speaking about educational policy, we have to mind the policypart. 5 This brings us to politics.PoliticsPolitical anthropology of contemporary societies takes an interest in the “unspoken”,“irrational” domains of political life. 6 It is concerned with the symbolicstrategies that political actors use to manipulate, govern and make choices inthe public as well as private domains. This is why I decided to apply an analysisthat relies on political anthropology in order to discern the logic underlying theintroduction of religious and civic education as parts of the educational reform.This stance brings us to a couple of interesting conclusions.For one thing, it is possible that the introduction of religious education toprimary and secondary schools was, in part, a thank-you note from the newgovernment to Serbian Orthodox Church for the support it had received in thesecond half of the 1990s. But, it also served a series of other purposes. On thesymbolic level, the introduction of RE was to mark a symbolic connection withthe monarchy that preceded communist Yugoslavia. The Yugoslav monarchywas, in the rhetoric of most political parties that opposed Milosflevic ’ and communism/socialismalike, constructed as “welfare state”, a representative of the“Golden age” before the rule of communism. This period was, in the politicalimagery, viewed as a peaceful age in which Yugoslavia was a recognized partof Europe, a modern, developed state. Therefore, introduction of religious educationto schools almost fifty years after it was banned was to mark a symboliccontinuum between the regime that succeeded Milosflevic ’ and the pre-WWIIYugoslavia. It was an attempt to negate the fifty-year interim period duringwhich Yugoslavia’s political image deteriorated, culminating in a profound economicand political crisis in the 1980s and the beginning of civil wars in the1990s. 7 Thus, the new government simultaneously identified itself with the“positive” tendencies of the monarchy and distanced itself from the ideologicalheritage of communism and socialism. This two-fold strategy is, in fact, a combinationof what Hobsbawm and Ranger termed the “invention of tradition” 8and the need for distancing from the past that characterizes societies in transition.9Still, this does not explain why RE and CE were introduced at the same time.Here we have to look at the indicators of public opinion in the 1990s.During Milosflevic ’ ’s reign, attitudes toward Europe and its institutions rangedfrom very negative to somewhat positive. This was understandable as Yugoslaviaexperienced a sort of ostracism from the international community asresult of Milosflevic ’ ’s expansionist politics. But, as the new millennium started todawn, attitudes towards the European Union and the international communitybecame dominantly positive, with EU integration being defined as an unquestionablepolitical goal. At this point, even most of the radical, right-wing,nationalist parties embraced euro-integration, at least on the discursive level. 10In this sense, introduction of CE by the new regime can be seen as an attemptto definitely identify with the dominant pro-European attitudes of the public.The values said to be supported by programs for Civic Education and the132

+o combinaflie între ceea ce Hobsbawm øi Ranger au botezat ca „invenfliea tradifliei“ 8 øi nevoia de distanflare faflæ de trecut caracteristicæ societæflilorîn tranziflie. 9Øi totuøi, acest lucru nu explicæ de ce educaflia religioasæ øi aceea civicæ aufost introduse concomitent. Aici devine necesar sæ privim la indicatoriiopiniei publice din timpul anilor ’90. Pe vremea domniei lui Milosflević,atitudinile faflæ de Europa øi institufliile ei erau distribuite pe o scalæ mergîndde la foarte negative pînæ la pozitive într-o oarecare mæsuræ. Era ceva deînfleles în condifliile în care Iugoslavia se confrunta cu un soi de ostracizarepe planul relafliilor internaflionale, ca urmare a politicii expansioniste a luiMilosflević. Însæ pe mæsuræ ce avansæm spre zorii noului mileniu, atitudinilefaflæ de Uniunea Europeanæ øi comunitatea internaflionalæ devin predominantpozitive, concomitent cu definirea integrærii în UE drept un obiectivpolitic în afara oricærei discuflii. Din acest moment începînd, chiar øi partidelenaflionaliste cele mai radical de dreapta au îmbræfliøat ideea integrærii în Europa,cel puflin la nivelul discursului. 10În sensul acesta, introducerea unei discipline precum educaflia civicæ poatefi væzutæ ca o încercare de identificare færæ echivoc cu atitudinile proeuropenedominante ale publicului. Valorile pe care se presupune cæ le-ar formaøi susfline programele de educaflie civicæ øi valorile væzute ca fiind în modclar europene sau moderne se suprapun într-un mod semnificativ: democraflie,drepturi ale omului, toleranflæ, pace øi multiculturalism.ConcluziePutem conchide de aceea cæ reforma educafliei conflinutæ în introducereaacestor douæ materii de studiu a fost o încercare din partea noului guvernde a se lega de øi de a-øi asigura sprijinul atît din partea votanflilor care seidentificæ cu valori tradiflionale øi naflionale, cît øi a acelora care preferæ garniturade valori moderne øi europene. În tot cazul, acest fapt este în sineo contradicflie. Aceste atitudini nu sînt nici separate, nici reciproc exclusive.Dar se pare cæ Guvernul Serbiei le-a væzut ca fiind aøa øi, mai ales prin impunereaunei obligaflii de a opta fie pentru educaflia religioasæ naflionalistæ,fie pentru educaflia civicæ modernæ, a ales sæ perpetueze o dihotomieîntre nafliune øi Europa, tradiflie øi modernitate, o alegere care probabil vainfluenfla (øi a influenflat deja) multe decizii politice (bunæoaræ chestiuneaextrædærilor cætre Haga) øi va face integrarea în Uniunea Europeanæ øi maicomplexæ încæ decît pærea ea în 2000.Traducere din englezæ de Adrian T. SîrbuNote:1. Bojan Aleksov, Veronauka u Srbiji, www.ceu.hu/papers/aleksov.htm, 2004, oferæ o bunæ trecereîn revistæ a acestor dezbateri.2. Desigur, ar fi factual incorect sæ susflinem cæ în timpul acelor ani întreaga Bisericæ Ortodoxæ Sîrbæa sprijinit regimul socialist øi cauzele sale militare øi politice; totuøi, majoritatea figurilor sale radicaleøi prezente pe plan public au fæcut-o, de regulæ înveømîntînd pledoaria pentru participarea la ræzboaieleregionale în nevoia de a apæra „interesele naflionale sîrbeøti“.3. Vezi Mirjana Prosflić-Dvornić, „Enough – Student Protest ’92: The Youth of Belgrade in Quest of«Another Serbia»“, in The Anthropology of East-Europe Review, Special Issue: War among theYugoslavs (eds. J. M. Halpern øi D. A. Kideckel), vol. 11, nr. 1–2, 1993, pp. 127–137; øi id., „TheTopsy Turvy Days Were There Again. Student and Civil Protest in Belgrade and Serbia, 1996/1997“,in The Anthropology of East-Europe Review, vol. 16, nr. 1, primævara 1998, pp. 77–98.4. Olivera Pavlović øi Milica Bogdanović, „The Chronology of Protests in Serbia November ’96 – March’97“, in Sociologija, XXXIX/1, 1997.values seen as distinctively European or modern significantly overlap: democracy,human rights, tolerance, peace and multiculturalism.ConclusionTherefore, we can conclude that the educational reform comprised of introductionof these two subjects was an attempt of the new government to relate to,and secure support from, both the voters who identify with traditional andnational values and those who prefer the modern and European set. However,this in itself is a contradiction. These attitudes are neither separate nor mutuallyexclusive. But, it seems that the Serbian Government viewed them as such,and, especially by enforcing a choice between the nationalist ReligiousEducation OR the modern Civic Education, chose to perpetuate a dichotomybetween nation and Europe, tradition and modernity, a choice that will(and did) probably influence many political decisions (for example, the issueof extraditions to the Hague), and will make integration into European Unioneven more complex than it seemed in 2000.Notes:1. Bojan Aleksov, Veronauka u Srbiji, www.ceu.hu/papers/aleksov.htm, 2004, providesa good overview of these debates.2. Of course, it would be factually incorrect to claim that during these years the entireSerbian Orthodox Church supported the socialist regime and its military and politicalcauses; however, most of its radical and publicly present figures did, usually wrappingthe advocation of participation in regional wars into the need to defend“Serbian national interests”.3. See Mirjana Prosflic’-Dvornic ’ “Enough – Student Protest ’92: The Youth of Belgradein Quest of ’Another Serbia’”, in The Anthropology of East-Europe Review, SpecialIssue: War among the Yugoslavs (eds. J. M. Halpern and D. A. Kideckel), Vol. 11,No. 1–2, 1993, pp. 127–137; and id., “The Topsy Turvy Days Were There Again.Student and Civil Protest in Belgrade and Serbia, 1996/1997”, in The Anthropologyof East-Europe Review, Vol. 16, No. 1, spring 1998, pp. 77–98.4. Olivera Pavlovic ’ and Milica Bogdanovic ’ , ”The Chronology of Protests in SerbiaNovember ’96 – March ’97”, in Sociologija, XXXIX/1, 1997.5. See for example Michael Apple, ”Creating Difference: Neo-Liberalism, Neo-Conservatism and the Politics of Educational Reform”, in Educational Policy, Vol. 18,No. 1, 2004, pp. 12–44.6. See for example Ted Lewellen, Political Anthropology: An Introduction, SouthHadley, Bergin & Garvey, 1983.7. For an exhaustive overview of the period and the corresponding role of Serbian intellectuals,especially anthropologists, see Slobodan Naumovic ’ , “Identity Creator inIdentity Crisis: Reflections on the Politics of Serbian Ethnology”, in AnthropologicalJournal of European Cultures, 8, 2, 1999, pp. 39–128.8. See Eric J. Hobsbawm, and Terence Ranger (eds.), The Invention of Tradition,Cambridge, Cambridge University Press, 1992.9. The work of French anthropologist Maurice Godelier is especially instructive in studyingsocieties in transition.10. See Ljiljana Bac ’ evic ’ , Srbi i Evropa: javno-mnjenjske pretpostavke integrisanja Srbije uevropsku zajednicu, Belgrade, Centar za antiratnu akciju, 2001.133

5. Vezi, de exemplu, Michael Apple, „Creating Difference: Neo-Liberalism, Neo-Conservatism andthe Politics of Educational Reform“, in Educational Policy, vol. 18, nr. 1, 2004, pp. 12–44.6. Vezi, de exemplu, Ted Lewellen, Political Anthropology: An Introduction, South Hadley, Bergin &Garvey, 1983.7. Pentru o trecere în revistæ exhaustivæ a perioadei øi rolurile corespunzætoare ale intelectualitæfliisîrbe, în special antropologii, vezi Slobodan Naumović, „Identity Creator in Identity Crisis:Reflections on the Politics of Serbian Ethnology“, in Anthropological Journal of European Cultures,8, 2, 1999, pp. 39–128.8. Vezi Eric J. Hobsbawm øi Terence Ranger (eds.), The Invention of Tradition, Cambridge, CambridgeUniversity Press, 1992.9. Lucrærile antropologului francez Maurice Godelier sînt în mod deosebit instructive pentru studiulsocietæflilor în tranziflie.10. Vezi Ljiljana Baćević, Srbi i Evropa: javno-mnjenjske pretpostavke integrisanja Srbije u evropskuzajednicu, Belgrad, Centar za antiratnu akciju, 2001.134

+Topologia locului gol.Laicitatea ca formæ de rezistenflæEmilian Cioc„Désormais, depuis l’effacement de Dieu.“Jean-Christophe BaillyCum se face cæ o nofliune atît de simplæ, în definitiv, precum laicitateaprovoacæ atîtea dificultæfli, animæ atîtea pasiunifl Pentru cæ, într-adevær,supærætor de frecvent, luærile de poziflie publice pe aceastæ temæ sînt niøtepasionale (dar nu neapærat pasionante) convulsii retorice, frenezii misionareøi mai puflin niøte discuflii cu o oarecare întemeiere argumentativæ.Asistæm din cînd în cînd la luæri de poziflie exprimate cu o violenflæ pe carenu o concureazæ decît îngustimea lor øi în care ræsunæ strident o lipsæ deculturæ deopotrivæ filosoficæ, politicæ øi teologicæ. Printre carenflele careafecteazæ discufliile privitoare la laicitate, poate cea mai surprinzætoare –îndeosebi la cei care revendicæ anumite competenfle, dacæ nu de-a dreptulmisiuni ecleziastice – este absenfla referinflelor la marii teologi moderni.Mærturia unor autori precum Bonhoeffer, Barth, Gogarten este adesea completignoratæ. Pe scenæ se agitæ øi se înfruntæ zgomotos øi ridicol închipuiflisoldafli ai mîntuirii universale, miliflii ortodoxiste sau catoliciste, fundamentaliøtice se ignoræ, libertini øi anticlericali întîrziafli cu vreo douæ secole.Una din posibilele explicaflii pentru aspectul belicos al discufliilor este aceeacæ, din rafliuni care flin de constituflia istoriei occidentale, afirmarea unei sferenonclericale a trecut obligatoriu prin faza conflictualæ de anticlericalism.Pæstrarea acestui ton conflictual evidenfliazæ caracterul adesea anacronic aldezbaterilor privitoare la laicitate øi aceasta deopotrivæ în ceea ce-i priveøtepe „clerici” øi în ceea ce-i priveøte pe „laici”. Faptul cæ acest anticlericalismeste logic nonnecesar øi istoric vetust ar trebui sæ conducæ la abandonarealui; aceasta nu pentru o reabilitare a clerului, ci pur øi simplu pentru a puteaavea acces la miza realæ a problemei.Teza susflinutæ aici este urmætoarea: laicitatea nu poate fi gînditæ decît în raportcu secularizarea. Laicitatea, în acest sens, constituie o ocurenflæ juridico-politicæa secularizærii. Prin urmare, adeværata discuflie despre laicitate se poartæ peterenul øi în termenii specifici problematicii secularizærii. La rîndul ei însæ, dezbatereaprivind secularizarea trebuie reformulatæ în mæsura în care o retoricæa pierderii, a uzurpærii, a pæcatului sau chiar a dezvræjirii mai spuneprea puflin, dacæ nu de-a dreptul nimic. Pentru a nu repeta ceea ce oricume bine cunoscut, domeniul discursiv al secularizærii va fi reorganizat înfuncflie de douæ axe majore: o analiticæ a propriului, pe de o parte, øi, depe de alta, o topologie a locului gol.Færæ a putea intra aici într-o analizæ detaliatæ, vom reafirma cæ momentulhegelian este decisiv sau cel puflin strategic în elaborarea conceptului de secularizareaøa cum l-au moøtenit øtiinflele sociale ale secolelor XIX øi XX. 1Ambivalenfla înscrisæ în nofliunea de secularizare (Säkularisierung øi Verweltichung,expropriere a bisericii în vederea reaproprierii umanitæflii øi efectua-TOPOLOGY OF THE EMPTY PLACE. SECULARISM AS RESISTANCEEmilian Cioc“Désormais, depuis l’effacement de Dieu.”Jean-Christophe BaillyHow is it possible that a notion as simple as secularism can beget so manyproblems and stir so many passionsfl Indeed, frequently enough, the publicstands on this topic are passionate (yet not fascinating) rhetorical convulsions,missionary frenzies and much less discussions based on argumentation. Once ina while, one can witness positions asserted with a violence that is matched onlyby their narrow-mindedness and that echoes the lack of philosophical, politicaland theological culture. Among the flaws affecting the debates on secularism,the most surprising one – especially with those who claim certain competencesif not ecclesiastic missions – is the lack of any reference to the great moderntheologians. The work of authors such as Bonhoeffer, Barth, Gogarten is moreoften than not completely ignored. The scene is occupied with fuss and quarrelby ridiculous and self-imagined soldiers of universal redemption, Orthodox orCatholic militias, unconscious fundamentalists, two centuries late libertines andanticlericals.One of the possible explanations for the pugnacious appearance of such discussionsis that, for reasons pertaining to western history, the assertion of a nonclericalsphere obligatorily went through the conflicting anti-clerical phase.The continuation of this conflicting tone underlines the anachronism of thedebates around secularism for both “clerics” and “laymen”. The fact that thisanti-clericalism is non-necessary and historically obsolete should lead to its rejectionand not in order to rehabilitate the clergy but merely to gain access tothe real stakes of the issue.The thesis we uphold here is the following: secularism can only be thought inrelation to the secularization process. In these terms, secularism is a judicialpoliticaloccurrence of the secularization. Consequently, the real discussionabout secularism is to be lead on the field and with the concepts of secularization.However, the debate around secularization needs to be rephrased in itsturn at the extent the rhetoric of loss, usurpation, sin or even disenchantmentsays very little or nothing. In order to avoid repeating the obvious, the discursivearea of secularization will be reorganized in two major axes: analyticsof the proper, on one hand and topology of the empty place, on the other.Without going here into detailed analysis, we shall reaffirm that Hegel’s work iscrucial or strategic to say the least in the elaboration of secularization as a conceptinherited by the social sciences of the 19th and 20th centuries. 1 The ambivalenceof the notion (Säkularisierung and Verweltichung, expropriation of theEMILIAN CIOC este doctorand în filosofie la Universitatea din Nisa øi la Universitatea din Cluj cu o tezædespre împlinirea nihilismului în modernitate.EMILIAN CIOC is a PhD candidate in Philosophy at the University of Nice and at the University of Cluj witha thesis on the achievement of nihilism in modernity.135

e a dimensiunii eterogene în orizontul lumii) reprezintæ piatra de încercarea oricærei teorii generalizate a semnificafliei sale. În argumentaflia noastræ,laicitatea este înainte de toate traducerea pentru Säkularisierung.Echivocul în chestiune ar putea fi formalizat prin tema restului, de care discursuldespre secularizare – afirmativ sau critic – nu face aproape niciodatæeconomie. Într-adevær, secularizarea manifestæ un caracter rezidual, fie cæînflelegem prin acesta faptul cæ unele conflinuturi religioase au ræmas precumniøte relicve sau precum niøte corpuri stræine în modernitate sau cæîn corpul modernitæflii au ræmas active anumite scheme øi reprezentæri consideratedezactivate sau neutralizate. Cæ este vorba despre orizontul escatologic,despre încrederea în providenflæ sau de speranfla unei ræsturnæriradicale a stærii actuale a lumii, în discursurile secularizærii este de fiecare datævorba despre un rest. Valoarea explicativæ pe care o presupune simpla afirmarea acestor remanenfle nu este totuøi evidentæ în sine. Ceea ce înseamnæcæ rafliunile pentru care existæ aceste remanenfle øi modalitatea în careele persistæ trebuie sæ facæ obiectul unei analize amænunflite. Un demers precumcel al lui Hans Blumenberg 2 constæ, metodologic cel puflin, tocmai înreevaluarea criticæ a acestei pretenflii explicative.Chestiunea restului se dovedeøte problematicæ îndeosebi în perspectivareprezentærii pe care modernitatea o are despre sine ca noutate radicalæ.Dacæ existæ remanenfle ale unor sisteme teologice de comprehensiune øide practicæ, în ce fel mai poate persista modernitatea în afirmarea de sineca noutate absolutæfl Este atunci modernitatea un proiect neîmplinit øi în sensulîn care secularizarea nu este øi probabil nu poate fi desævîrøitæfl Prima contestarea pretenfliilor de autonomie ale modernitæflii vine, aøadar, din parteaacestor remanenfle problematice. Fenomenul pe care ambiguu îl numim reîntoarcerela religie este în egalæ mæsuræ o astfel de contestare, cu atît mai dificilde aceptat astæzi cînd, în loc de celebrarea împlinirii lor, programele deemancipare se væd sleite de experienflele politice ale secolului XX.Unul din efectele raportului indecidabil dintre Verweltichung øi Säkularisierungeste øi ezitarea în fafla relafliei dintre retragere øi rest. De altfel, am puteaconsidera binomul rest-retragere ca fiind determinant pentru chestiuneaaflatæ aici în dezbatere. Øi aceasta cu atît mai mult cu cît tipul cel mai curentde formulare a tezei secularizærii poate fi notat astfel: „retragerea religiei casferæ dominantæ a vieflii sociale, reorientarea cætre o societate structuratæpe baze laice cu pretenflie de raflionalitate, avînd drept corolar o problemætot atît de masivæ, aceea a transformærii sau a disparifliei reprezentærilor religioase“.3Tema locului vacant, a pozifliei ræmase neocupate, pe care o dezvoltæ Blumenberg,nu numai cæ permite aøezarea secularizærii în raport cu retragereatranscendenflei, ci o face de-a dreptul necesaræ. În aceastæ perspectivæ, numai este vorba despre un simplu transfer, ci despre solicitarea de a ocupalocul ræmas gol în urma retragerii a ceea ce constituia certitudinea salværiisau aøteptarea unei împliniri a timpurilor. Ceea ce se aratæ de acum înaintedeterminant nu mai este elementul secularizat care se reproduce fie øi numaiparflial în elementul generat prin secularizare, ci funcflia pe care el nu o maisatureazæ. Originalitatea elementului modern pare a se sustrage astfelcontestærii pe care o formuleazæ existenfla prealabilæ a unui element presupusa fi generator. În acest fel, critica teoremei secularizærii dispune demijloacele de a elibera modernitatea de situaflia de dependenflæ faflæ de paradigmareligioasæ øi, în cele din urmæ, de a elibera secularizarea de o interpretareîn sensul unui transfer generativ, dar øi degenerativ de conflinuturidin sfera religioasæ în sfere emancipate sau independente faflæ de aceasta.church for the re-appropriation of mankind and performing the heterogeneousdimension in the world horizon) is the challenge for any generalized theory ofits significance. In our demonstration, secularism is first and foremost the translationof Säkularisierung.This equivoque could be formalized with the theme of the remains, which thediscourse on secularization never spares – be it affirmatively or critically. It istrue that secularization has a residual character, either we understand thatsome religious content have remained in modernity as relics or stranger bodies,or we understand that in the body of modernity some patterns and representationshave remained active despite being considered deactivated or neutralized.Whether it is about the eschatological horizon, the trust in the Providenceor the hope for a radical reversal of present statu quo in the world, in the discoursesof secularization there is always something about remains. However,the explicative value that the mere affirmation of such remnants supposes isnot obvious in itself. This means that the reasons for these remnants to existand the way in which they persist have to become the object of a detailed analysis.Hans Blumenberg’s 2 approach for instance consists of, at least methodologicallyspeaking, the critical reevaluation of this explicative pretense.The issue of the remains proves problematic especially for the representationthat modernity has about itself as radical novelty. If there are remnants of theologicalsystems of comprehension and practice, how can modernity still persistin defining itself as absolute noveltyfl Is then modernity an unfulfilled projectalso in the sense that secularization is not and probably cannot be accomplishedflThe first contestation of autonomy pretense that modernity has comesfrom these problematic remnants. The phenomenon that we ambiguously callreturn to religion is also such a contestation; all the more difficult to accepttoday when, instead of celebrating their fulfillment, the emancipation programsare exhausted by the political experiences of the 20th century.Another effect of the undecided relation between Verweltichung and Säkularisierungis the hesitation when confronted with the relation between withdrawaland remains. Besides, we could consider the binomial remains-retreat determinantfor the matter under discussion here. And even more so that the mostcurrent kind of phrasing the thesis of secularization can be put like this:“the withdrawal of religion as dominant sphere of the social life, the reorientationtowards a society based on lay structures having the pretense of rationality,with as corollary an equally large issue, namely that of the transformationor the disappearance of religious representations”. 3The theme of the vacant place, of the unoccupied position, which Blumenbergdevelops, not only enables the positioning of secularization according to the retreatof transcendence but it also makes it necessary. From this perspective, it isno longer a question of simple transfer, but of the demand to occupy the placeleft empty after the retreat of what used to be the certitude of redemption or thewait for the end of times. From now on, the determinant element is not the secularizedone that is reproduced at least partially in the element generated throughsecularization, but the function that it doesn’t fulfill anymore. The originality ofthe modern element seems to avoid contestation from the pre-existing elementwhich supposedly generated it. Thus, the criticism of the secularization theoremhas means to free modernity of its dependence on the religious paradigm and,eventually, to free secularization of an interpretation in the sense of a both generativeand degenerative transfer of contents from the religious sphere to emancipatedor independent spheres. Then, instead of dealing with a deviated ormediated origin of “lay” contents, we can speak of an independent origin.136

+Atunci, în loc sæ avem de-a face cu o origine deviatæ sau mediatæ a conflinuturilor„seculare“, putem vorbi despre o origine independentæ.„Ceea ce, în procesul interpretat ca secularizare, s-a întîmplat cel mai adesea,sau cel puflin cu foarte rare excepflii care pot fi recunoscute øi specificate,nu poate fi descris ca «mutaflie» a unor conflinuturi autentic teologicecare, alienîndu-se în raport cu sine, ar fi devenit seculare, ci ca «reînvestire»a unor poziflii de ræspunsuri devenite vacante øi ale cæror întrebæri corespunzætoarenu puteau fi eliminate.“ 4 Distanfla care separæ poziflia lui Blumembergde formulærile consacrate ale teoremei secularizærii nu poate fimai limpede precizatæ. Unei prime deplasæri a accentului dinspre autenticitateînspre reînvestire vine sæ i se adauge a doua deplasare, de aceastæ datædinspre identitate înspre originalitate. Cu toate acestea, modul în careaceste poziflii de ræspuns au devenit vacante nu e cu nimic mai limpede. Ceeace ræmîne de fiecare datæ mai puflin explicit este acest eveniment alretragerii, atît la Blumenberg, cît øi la Löwith. Tocmai de aceea ar fi poateoportun sæ radicalizæm destabilizarea formalismului hermeneutic al cupluluiîntrebare-ræspuns, spunînd cæ o datæ cu ræspunsurile dispar øi întrebærile.În acest sens, nu mai ræmîne nimic sau, cu o ræsturnare frecventæ în filosofiacontemporanæ, ræmîne nimic. Experienfla istoricæ a acestei urme a nimiculuiastfel indicatæ nu este cu nimic mai puflin paradoxalæ decît notaflia ei.Presiunea cea mai redutabilæ nu o exerseazæ atît întrebærile remanente, cîtun indeterminat loc gol.Aceasta se întîmplæ la nivelul raflionalitæflii istorice sau, mai larg, în orizontulteoretic al conøtiinflei de sine a modernitæflii. Însæ analiza ar ræmîne incompletæfæræ o analiticæ a orizontului de experienflæ în care aceastæ presiune alocului gol se manifestæ. Întreaga experienflæ modernæ a divinului este marcatæde sentimentul absenflei, al retragerii, al îndepærtærii ce abandoneazæ.„Însæ, cel puflin în cazul Occidentului, în ciuda întîrzierii institufliilor, a forfleide inerflie a obiceiurilor øi a presiunii revenirilor, în ciuda militantismului papaløi a vicleniilor ecumenice, absenfla lui Dumnezeu øi dezafectarea cultelorsînt unitatea cu care se mæsoaræ astæzi raportul omului cu divinul.“ 5 Moøtenireamodernitæflii constæ în parte øi în atestærile acestei experienfle, fie cæe vorba de literaturæ, filosofie, teologie, poezie sau picturæ. Mai mult, faptulcæ anumite conflinuturi eterogene øi locale sînt reînvestite sau reapropriatede cætre un orizont teologico-metafizic înseamnæ cæ el se manifestæîn genul unui orizont de predeterminare. Astfel, dacæ e sæ reamintim de intenflialui Hegel de a constitui o teologie a Dumnezeului mort, aceastæ intenflienu este generatæ øi justificatæ de o serie de întrebæri specifice teologiei creøtinemedievale øi care s-ar fi transmis filosofiei idealiste moderne, ci de sentimentul(Gefühl) morflii lui Dumnezeu. În aceastæ perspectivæ, am puteaafirma cæ secularizarea vine ca o încercare de a gîndi lumea modernæ calume în care a survenit moartea lui Dumnezeu. Demersul lui Hegel este,încæ o datæ, ambivalent øi, la limitæ, indecidabil. Este oare gîndirea secularizæriio teologie a Dumnezeului mort, o amenajare a locului gol, sau referinflala sentimentul morflii lui Dumnezeu nu este decît o marcæ inactivæîn discursul secularizæriiflRetragerea transcendenflei înseamnæ la nivel istoric pierderea de cætrecreøtinism a puterii configuratoare de istorie. Laicizarea, înfleleasæ ca separarea bisericilor de stat, este tocmai consecinfla necesaræ a acestei pierderide cætre religie a puterii configuratoare a istoriei. Urmare a acesteidestræmæri, sarcina configurærii istoriei revine institufliilor civile. În loc sæ gîndeascæaceastæ retragere a divinului, sfera clericalæ nu vede „cauza“ secularizæriidecît în tabæra celor pe care ea îi damneazæ, excomunicæ, repudiazæ.“What has often happened, or at least with very few exceptions that can be recognizedand named, in the process interpreted as secularization, can hardly bedescribed as ’mutation’ of authentically theological contents that, alienatingin themselves, would have become lay, but rather as ’reinvestment’ of answerpositions that had became vacant and whose respective questions couldn’t beeliminated.” 4 The distance between Blumemberg’s position and the consecratedformulations of the secularization theorem cannot be put in clearer words.To the first shift of accent from authenticity to reinvestment we can add a secondshift of accent from identity to originality. However, the way in which theseanswer positions have become vacant is not at all clearer. Each time, whatremains the least explicit is the event of the withdrawal with both Blumenbergand Löwith. This is the reason why it is maybe opportune for us to radicalize thedestabilization of the hermeneutic formalism in the question-answer couple bysaying that along with the answers the questions disappear as well. In this sense,nothing remains. The historical experience of this trace of nothing is no lessparadoxical than its phrasing. The most important pressure comes less fromthe remaining questions and more from an undetermined empty place.This happens on the level of historical rationality or, more generally, in the theoretichorizon of modernity’s self-consciousness. But the analysis would beincomplete without the analytics of the experience horizon wherein the pressureof the empty place manifests. The entire modern experience of the divineis marked by the feeling of absence, of withdrawal, of abandonment. “But, atleast in the case of Western world, despite the late institutions, the inertia ofhabits and the pressure of returns, despite the papal militantism and the ecumenicalcunning, the absence of God and the cult desertion are the units bywhich we measure today the relation between man and divine.” 5 The heritageof the modernity also consists of the testimonies of this experience either it isthrough literature or philosophy, theology or painting. Moreover, the fact thatcertain heterogeneous and local contents are reinvested or re-appropriated bya theological-metaphysical horizon means that it manifests as a predetermininghorizon. Thus, if we are to remind Hegel’s intention of building a theology ofthe dead God, this intention is not generated and justified by a series of questionsspecific to the medieval Christian theology that would have been transmittedto the modern idealist philosophy, but by the feeling (Gefühl) of thedeath of God. In this perspective, we could argue that secularization is anattempt to think the modern world as the world wherein God’s death occurred.Hegel’s approach is, once again, ambivalent and impossible to settle.Is the philosophy of secularization a theology of the dead God, an organizationof the empty place, or is the reference to the feeling of God’s death an inactivemark in the discourse of secularizationflThe withdrawal of transcendence means, at historical level, the loss of historymaking force by the Christian religion. Secularization, understood as separationbetween church and state, is precisely the necessary consequence of this loss.As a consequence, the task of building history falls now on the shoulders of thecivil institutions. Instead of thinking the withdrawal of the divine, the clergysees the “cause” of secularization only in the camp of those whom it blames,excommunicates, repudiates. The flaw of this position is in the identification offaith with the influence of church within the state, which sends to the assertionof coincidence between the history of redemption and the political history ofmodern societies.Following a truly modern logic, which modernity has never ceased however torepress, it is not religion that should return, it is not mankind that shouldn’t137

acestei poziflii stæ în identificarea experienflei credinflei cu influenfla bisericiiîn stat, ceea ce trimite în ultimæ instanflæ la postularea unei coincidenfle întreistoria mîntuirii øi istoria politicæ a societæflilor moderne.Într-o logicæ într-adevær modernæ, pe care modernitatea nu înceteazæ sæo reprime însæ, nu religia ar trebui sæ se întoarcæ, nu umanitatea nu ar maitrebui sæ se întoarcæ la religie. Ambele reveniri reprezintæ figuri ale neasumæriiexperienflei a ceea ce s-a retras (Dumnezeu, zei, temei, Lege, Spirit,transcendenflæ, alteritate radicalæ). Ceea ce s-a numit teorema secularizæriieste probabil una din manierele cele mai elaborate în care modernitateas-a stræduit sæ se asigure, într-un fel sau altul, de prezenfla a ceea ce s-a retras.Ultima experienflæ religioasæ este însæ reflinerea 6 în fafla locului gol, ethos-ulmodernitæflii stînd în grija care pæstreazæ gol locul din care s-a retras transcendenfla.În fenomenologia propriului modernitæflii pe care o face rescriindîntrebarea kantianæ privitoarea la (i)luminare, Foucault reia în cheiebaudelaireeanæ ceea ce s-a numit atitudinea de modernitate. Dificultæflilepe care modernitatea le are în a se asuma ne-ar îndreptæfli însæ sæ vorbimøi despre o aptitudine de modernitate. Criticile negativiste aduse modernitæfliise dovedesc astfel a fi semnele unei inaptitudini în raport cu modernitatea.Pentru Biserica Ortodoxæ, lucrurile se complicæ øi mai mult în mæsura în careexperienfla modernæ a Estului este atît de precaræ, lipsindu-i de asemeneamomentul Reformei. De aceea, în societæflile postcomuniste, reacfliile împotrivalaicitæflii sînt în primul rînd o atitudine antimodernæ. Cum poate fieliberatæ, pregætitæ øi asumatæ o astfel de aptitudine de a fi modernfl Gæsireaunui gest de gîndire care sæ ia în grijæ retragerea øi care sæ se arate demnde generozitatea ei ar putea fi un prim pas.Pentru a explica fenomenul „revenirii (în sînul) religiei“, s-a fæcut adesea recursla schema unei întoarceri a refulatului. Este însæ într-adevær vorba despreun reprimat sau despre un refulatfl Øi dacæ da, în ce condifliifl Sau estevorba despre un retras, îndepærtat, suspendatfl Iar, în acest caz, ceea ce esterefulat, tægæduit este tocmai retragerea. Perspectiva unei reîntoarceri arefulatului este constitutiv legatæ de moøtenirea Revolufliei Franceze, tradiflieîn care secularizarea a avut în primul rînd o semnificaflie juridico-politicæ legatæmai ales de exproprierea bisericii. Din rafliuni ce s-ar cuveni elucidate, tradifliateologiei secularizærii a avut întotdeauna o poziflie marginalæ. Cum trebuieatunci gînditæ plecarea religiosului, retragerea safl Pornitæ pe calea francezæ(juridico-politicæ, revoluflionaræ) a secularizærii ca rædæcinæ a laicitæflii, modernitateaistoricæ (îøi) disimuleazæ øi deturneazæ tocmai acest sens eterogen(politic øi teologic, protestant) al secularizærii. Incapacitatea contemporanæa Occidentului de a da seama de reîntoarcerea (în sînul) religiei îøi gæseøte,parflial cel puflin, o explicaflie în aceastæ tægæduire. „Reîntoarcerea (în sînul)religiei“ este atestarea sau consecinfla incapacitæflii modernitæflii de a-øi asumalibertatea/eliberarea din care provine, inaptitudinea de a face o experienflæ(radical) nouæ, alta.Dacæ religia se retrage, asta se întîmplæ înainte de toate pentru cæ se va firetras (dintotdeauna dejafl) tocmai ceea ce religia revendicæ drept propriulsæu, proprietatea sa. Iar pentru cæ alteritatea radicalæ este inapropriabilæ,în registru teo-logic, prima expropriere a bisericii este operatæ de transcendenflaînsæøi. Dacæ este asumatæ experienfla acestei retrageri, decisivæ pentrumodernitate, atunci pretenflia de a impune o Lege mai presus de legi,un Adevær ultim øi nenegociabil este lipsitæ de pertinenflæ. De acum înainte,de la retragerea divinului încoace, faptul de a purta ræspunderea (politicæsau teologicæ, politicæ øi teologicæ) pentru lume cade în sarcina unei umanitæflipentru care sînt øterse posibilitatea, efectivitatea øi legitimitatea uneireturn to religion. Both returns represent hypostases of non assumed experienceof that which has withdrawn (God, gods, foundation, Law, Spirit, transcendence,radical otherness). What has been called the theorem of secularization isprobably one of the most elaborate ways in which modernity has strived toensure somehow the presence of what has withdrawn. The ultimate religiousexperience is the containment 6 in front of the empty place, the modern ethosbeing the care in keeping the empty place wherefrom transcendence has withdrawn.In the phenomenology of modernity proper that he is developingby rewriting Kant’s question about Enlightenment, Foucault takes upà la Baudelaire what has been called the modernist attitude. The difficultiesthat modernity undergoes in assuming itself would justify also the idea ofan aptitude for modernity. The negativist criticisms of modernity prove to bethe signs of an inaptitude for modernity. For the Orthodox Church, the thingsare even more complicated to extent the modern experience of East is so precariouslacking the moment of Reform. This is why in post-communist societiesthe reaction against secularism is first and foremost an anti-modern attitude.How can we free, prepare and assume such an aptitude for being modernflFinding that act of thinking that would care for the withdrawal and prove worthyof its generosity could be a first step in that direction.In order to explain the phenomenon of “return to (the bosom of) religion”,it has been often made use of the return of the repressed pattern. But is it reallya repressed or a reservedfl Or is it rather a retired, withdrawn, suspendedflAnd, in this case, the thing which is repressed, denied, is precisely the withdrawal.The idea of a return of the repressed is constitutively linked to the heritageof the French Revolution, a tradition wherein secularization has hadmainly a judicial-political significance connected especially to church expropriation.For reasons that need to be elucidated, the tradition of a secularizationtheology has always had a marginal position. How can we then think the withdrawalof the religiousfl Once on the French road (judicial-political,revolutionary) to secularization as root of secularism, the historical modernityhides and misleads this heterogeneous meaning (political and theological,protestant) of secularization. The contemporary incapacity of the Westernworld to account for the return to (the bosom of) religion finds, at least partially,an explanation in this denial. “Return to (the bosom of) religion” is the proofor the consequence of modernity’s incapacity to assume the freedom/freeingthat has originated it, inaptitude to live a (radically) new, other, experience.If religion withdraws it is because we have already withdrawn (since alwaysfl) toreligion its proper, its property. And because radical otherness is impossible toappropriate, on a theo-logical level, the first expropriation of church is operatedby transcendence itself. If the experience of this withdrawal, decisive for themodernity, is assumed, then the pretense to impose a Law above all laws andan ultimate Truth is not pertinent. From now on, from the withdrawal of thedivine onward, the fact of bearing the (political or theological, political and theological)responsibility for the world is the task of mankind for whom the possibility,the effectiveness and the legitimacy of heterogeneous norms in thepolitical, public or civil area are erased. On a certain level, however, the autonomyof modernity is, paradoxically, a heteronomy. And this is true at the extentit is founded on the anomy of its origin. The whole issue of legitimacy turnsaround the aporia of nomos: in order for the modernity to reach autonomy,it must have made already the experience of law suspension, here, of heteronomy.The emancipation program is not enough in order to explain the emergenceof an autonomous normative sphere. This is why modernity eludes itself138

+normativitæfli eterogene în raport cu sfera politicæ sau, în genere, publicæ oricivilæ. Într-un anumit registru însæ, autonomia modernitæflii este, paradoxal,o heteronomie. Øi aceasta în mæsura precisæ în care ea se întemeiazæ peaceastæ a-nomie care este originea ei. Întreaga chestiune a legitimitæflii seînvîrte în jurul acestei aporii a nomicului: pentru ca modernitatea sæ poatæajunge la autonomie, ea trebuie sæ fi fæcut deja experienfla suspendæriilegii, în ocurenflæ, a heteronomiei. Programul emancipærii nu este suficientpentru a explica emergenfla unei sfere normative autonome. De aceea, modernitatease deturneazæ de la sine atunci cînd nu mai recunoaøte cæautonomia sa se întemeiazæ (imposibil) pe o lipsæ de temei (anomia).Prin urmare, în ciuda apærætorilor cu cît mai nechemafli cu atît mai feroceai bisericii øi spre deziluzia lor (o misiune mai puflin), în laicitate nu este vorbadespre eliminarea divinului, despre deicid, despre ateism etc. Fiindcæretragerea radical eterogenului se va fi consumat deja atunci cînd s-a propusøi înfæptuit separarea politicului, a sferei publice de sfera reprezentærilorøi practicilor religioase. În loc sæ gîndeascæ faptul cæ umanitatea, o datæ cumodernitatea, devine responsabilæ de soarta lumii; în loc sæ gîndeascæpozitiv raportul dintre divin øi modernitate, tagma popilor – în sutanæ sauîn costume la modæ – nu se preocupæ decît de soarta puterii øi influenfleipe care biserica le doreøte øi le pæstreazæ în treburile statului.Acestea fiind spuse, ne întrebæm dacæ duømanii jurafli ai laicitæflii øtiu ce vorøi ce revendicæ de fapt. Putem adesea constata efectele dezastruoase alemanageriatului sacral practicat de funcflionari bigofli, unii convertifli dupæ nevoilemomentului. Înflelegînd prin asta un amestec insuportabil øi discriminatoriude obiective legate de funcflionarea instituflionalæ øi fleluri eterogene, calculeale salværii care fac din strategiile manageriale niøte lamentabileperformanfle aritmologice. Ordonatæ de principiul toleranflei, laicizareaeste o excludere a excluderii, a discriminærii: dacæ la primærie, spre exemplu,unul din semnele dominante afiøate este, de exemplu, crucea, ce trebuiesæ înfleleagæ din asta un cetæflean evreu sau musulmanfl Ce poate însemnaîntr-o instituflie o decizie luatæ în funcflie de alte reguli decît cele de organizareøi funcflionarefl În definitiv, aspectul cel mai delicat în raportul laicitatedemocraflieeste incapacitatea dispozitivului de nonexcludere care sepretinde a fi democraflia de a evita interdicflia, precum în cazul afacerii væluluiîn Franfla.Ce ar putea însemna acum un stat creøtin sau, la nivel european, un suprastatcreøtinfl Øi în ce fel o astfel de pretenflie poate fi distinsæ de aceea carevizeazæ un stat islamicfl Fundamentalismul, în ciuda unei false evidenfleîncetæflenite de discursul mediatic occidental, nu este atributul exclusiv al islamului.Statele Unite reprezintæ în prezent, pe lîngæ o parte a lumii arabe,scena pe care se joacæ mizele laicitæflii øi, mai mult, ale secularizærii, ale religieipolitice. Autoatribuirea unei misiuni, a unei sarcini mesianice în istoriapoliticæ este ceea ce face problemæ în primul rînd. Ar fi aici locul unei relecturia lui Benjamin, care scria: „Nici o realitate istoricæ nu se poate raportape sine øi de la sine la mesianic. De aceea împæræflia lui Dumnezeu nueste telos-ul dynamis-ului istoric; ea nu poate fi stabilitæ ca flel. Din perspectivæistoricæ, ea nu este flel, ci sfîrøit. De aceea, ordinea profanului nu se poateclædi pe ideea împæræfliei lui Dumnezeu, de aceea teocraflia nu are un senspolitic, ci numai unul religios“. 7 Una dintre mizele politice decisive ale secularizæriiconstæ în întreruperea violenflei teologice øi, în definitiv, a violenfleieterogenitæflii în genere. Or, noile ræzboaie religioase infirmæ în chipul celmai dramatic posibil aceastæ dezactivare, luînd forma unor reveniri brutaleale transcendenflei în orizontul raflionalitæflii imanente a politicului.when it doesn’t admit that autonomy is (impossibly) built on a lack of foundation(anomy).Consequently, despite the defenders of church and to their disillusion (one missionless), secularism is not about eliminating the divine, deicide, atheism etc.Because the withdrawal of the radically heterogeneous would have been consumedwhen the proposition to separate the political and public sphere fromthe religious representations and practices first occurred. Instead of thinkingover the fact that mankind in modernity becomes responsible for the fate of theworld, instead of thinking positively the relation between divine and modernity,the clergy – either dressed in cassocks or fashionable suits – is exclusively preoccupiedwith the fate of power and influence that church covets and keepsinterfering with state affairs.That being said, we ask ourselves whether the sworn enemies of secularismknow what they want and what they are actually claiming. One can often notethe disastrous effects of sacred management that bigot clerks practice, someof them converted according to the needs of the moment. Understanding herean insupportable and discriminatory mix of objectives connected to the functioningof institutions and heterogeneous goals, calculus of redemption thatturns the management strategies into lame arithmetic. Guided by the principleof tolerance, secularization is an exclusion of exclusion, of discrimination:if, for example, at city hall one of the dominant emblems is the cross, whatshould a Jewish or Muslim citizen understandfl What does it mean for an institutionthat decision is made according to other rules than those of organizationflAfter all, the most delicate aspect in the relation secularism-democracy is theincapacity of the non-exclusion mechanism that democracy pretends to be toavoid interdiction as it is the case in France with the Muslim veil.What could a Christian state mean today or, at European level, a Christiansupra-statefl And how such a pretense can be distinguished from the one thataims at a Muslim statefl Fundamentalism, despite a false obviousness accreditedby the western media speech, is not the exclusive attribute of Islam.The United States represent currently, alongside with a part of the Arab worldthe stage where the stakes of secularism are played on and, moreover, thestakes of secularization, of political religion. Self-attribution of a mission,of a messianic task in the political history is the main problem. We should readagain Walter Benjamin who wrote: “No historical reality can tell itself and fromitself messianic. This is why the kingdom of God is not the telos of a historicdynamis; it cannot be established as goal. From a historical perspective, it is notgoal but end. Therefore, the order of the profane cannot be built on the idea ofthe kingdom of God; therefore, the theocracy has no political meaning, merelya religious one.” 7 One of the decisive political stakes of secularization consists ofthe suppression of theological violence and of heterogeneous violence in general.But the new religious wars deny in the most dramatic possible way thisdeactivation as they take the shape of brutal returns of transcendence in thehorizon of immanent political rationality.Secularization is an issue connected to the division, distribution and sharing of(public, worship, etc.) space wherein there is a political community functioningas a principle of transparency. Secularism doesn’t mean here neither underminingnor forbidding the tradition, the transmission of the inspired word, but thedelimitation of areas wherein the transmission of the message is pertinentby the law and other areas with or without other qualities, whose role is thatof welcoming modern people, men without qualities themselves. But there isyet another problem under discussion even more hidden as compared to the139

Laicizarea este o chestiune legatæ de împærflirea, distribuirea øi împærtæøirealocurilor (publice, de cult etc.) în care existæ comunitatea politicæ, funcflionîndca un principiu de nonpromiscuitate. Laicitatea nu înseamnæ nici subminareaøi nici interzicerea tradifliei, a transmiterii cuvîntului inspirat, cidelimitarea unor spaflii în care transmiterea mesajului este pertinentæ dinpunctul de vedere al legii øi a altor spaflii cu alte calitæfli sau færæ calitæfli øi acæror virtute este de a-i primi pe oamenii modernitæflii, ei înøiøi færæ însuøiri.Dar în discuflie mai este øi o altæ problemæ, încæ øi mai în retragere faflæde vizibilitatea øi redundanfla pozifliilor ordinare: întrebarea cum poate fi pæstratun loc pentru ceva diferit sau, cu numele pe care modernitatea i-l dæ,ceva „radical diferit“fl Radicalitatea alteritæflii nu vine, nici aici, decît din retragereaei.Cînd øi în ce condiflii, aøadar, complexitatea raporturilor dintre religie øi politicædevine o complicaflie øi o complicitatefl Media-mondo-capitalul are nevoiede exhibarea umbrei zeului mort, suferind sau retras al modernitæflii occidentale.În impudica øi nemiloasa exploatare mediaticæ a suferinflelor papeitranspare hærfluirea lui Dumnezeu însuøi. Moartea papei Ioan Paul al II-leaa fost în mare mæsuræ un reality show, un spectacol de închidere în logicamediaticæ pe care Sfîntul Scaun a întrebuinflat-o programatic în ultimele deceniiîntru propæøirea Bisericii Catolice. Næzuinfla cætre cele nevæzute este de acuminseparabilæ de tele-viziune, iar nevæzutul însuøi devine, din exces al vizibilului,un încæ nevæzut, un nedifuzat, cenzuræ temporaræ a televiziunii. Interesulputerii de stat a vizat de bunæ seamæ creditul de imagine pe care l-a pututaduce omniprezenfla mediaticæ a evenimentului. La un nivel mai profundînsæ, este vorba despre ingineria unei promisiuni de sens, de certitudine caresæ reîntemeieze un flux integral virtual al valorilor, adicæ al evaluærilor. Abiaaici relaflia complexæ dintre politic øi religios devine o complicitate, înmæsura în care este în definitiv vorba despre amenajarea fantasmaticæ a unuiloc ræmas gol dupæ retragerea divinului. De aceea, complicitatea dintre politicæøi religie nu e doar localæ, accidentalæ, prestaflie lamentabilæ a vreunuiobscur sobor cu aspect de taraf, ci ea se înscrie structural, capital, în practicapublicæ din epoca devalorizærii universale. Laicizarea este un proces continuuîn mæsura în care locul ræmas gol în fundaflia modernitæflii va exercitaîn permanenflæ o presiune în vederea umplerii, recuperærii øi consolidæriisale. Laicizarea este de aceea o formæ de rezistenflæ la reaproprierile multipleale locului læsat gol de retragerea transcendenflei, retragere carepromite modernitæflii o experienflæ diferitæ a alteritæflii, a eterogenitæflii øi decia autonomiei øi responsabilitæflii de sine.visibility and redundancy of ordinary positions: the question is how can a placebe kept for something different or, with its modern name, something “radicallydifferent”fl The radical character of otherness comes only from its withdrawal.When and how the complexity of relations between religion and politicsbecomes a complication and complicityfl The world media capital needs theexhibition of the dead god’s shadow, the suffering or retreated god of westernmodernity. In the impudent and merciless media exploitation of the Pope’s sufferingsthe harassment of God himself is present. The death of Pope John PaulII has been a reality show, a broadcast that complied with the media logic thatthe Holy See has used programmatically in the past decades for the benefit ofthe Catholic Church. The aspiration toward the unseen is inseparable now fromtele-vision, and the unseen itself becomes, from an excess of visibility, just a yetunseen, not broadcasted, temporary censoring of the television. The interest ofstate power has aimed at the image credit that the media omnipresence of theevent could bring. At a deeper level however, it is all about the scheme of ameaning promise, of certitude that could found again a totally virtual flux ofvalues that is evaluations. Only here the complex relation between politic andreligious becomes complicity at the extent it is definitely about the imaginaryorganization of place left empty after the withdrawal of the divine. This is whythe complicity between politics and religion is not just local, accidental, but it isstructurally and capitally a part of the public practice in the times of universaldevaluation. Secularization is an ongoing process at the extent the empty placeat the foundation of modernity will always put a pressure on its replacement,recuperation and consolidation. The secularization is therefore a form of resistanceto the multiple re-appropriations of the empty place after the withdrawalof transcendence, a retreat that promises to the modernity a different experienceof the otherness, of the heterogeneousness, hence of autonomy and selfresponsibility.Translated by Izabella BadiuNotes:1. Jean-Claude Monod, La querelle de la sécularisation. Théologie politique et philosophiesde l’histoire de Hegel à Blumenberg, Paris, Vrin, 2002.2. Hans Blumenberg, La légitimité des Temps Modernes, trans., Paris, Gallimard, 1999.3. Jean-Claude Monod, op. cit., pp. 14–15.4. Hans Blumenberg, op. cit., p. 75.5. Jean-Christophe Bailly, Adieu. Essai sur la mort des dieux, Paris, Aube, 1993, p. 9.Note:1. Jean-Claude Monod, La querelle de la sécularisation. Théologie politique et philosophies de l’histoirede Hegel à Blumenberg, Paris, Vrin, 2002.2. Hans Blumenberg, La légitimité des Temps Modernes, traduit de l’allemand par Marc Sagnol, Jean-Louis Schlegel et Denis Trierweiler avec la collaboration de Marianne Dautrey, Paris, Gallimard,1999.3. Jean-Claude Monod, op. cit., pp. 14–15.4. Hans Blumenberg, op. cit., p. 75.5. Jean-Christophe Bailly, Adieu. Essai sur la mort des dieux, Paris, Aube, 1993, p. 9.6. Jacques Derrida, Credinflæ øi cunoaøtere. Veacul øi iertarea, trad. rom. de Emilian Cioc, Bucureøti-Piteøti, Paralela 45, 2004.7. Walter Benjamin, „Fragment teologico-politic“, in Iluminæri, trad. rom. de Catrinel Pleøu, Cluj, Idea,2002, p. 203.6. Jacques Derrida, Foi et Savoir suivi de Le Siècle et le Pardon, Paris, Seuil, 2000.7. Walter Benjamin, “Fragment teologico-politic”, in Iluminæri [Illuminations], trans.,Cluj, Idea, 2002, p. 203.140

+Noua „øtiinflæ“Mihail RîklinPe 14 ianuarie 2003 am participat la inaugurarea expozifliei Atenflie, religia!în Sala de Expoziflii a Muzeului „A. D. Saharov“. Curatorul Arutun Zulumeana selectat pentru aceastæ expoziflie lucrærile a 39 de pictori øi a douæ grupuride artæ; n-au fost doar pictori moscovifli, ci øi din Armenia, SUA, Japonia,Bulgaria, Cehia øi alte flæri. Au fost prezenfli atît pictori cunoscufli, cît øidebutanfli, lucræri expuse de mai multe ori (îndeosebi cele ale pictorilorcunoscufli, pentru care aceastæ expoziflie era „de trecere“), dar øi exponatepe care le-am putut vedea pentru prima oaræ.Peste patru zile expoziflia Atenflie, religia! a fost distrusæ de øase bærbafli caresusflineau cæ sînt credincioøi ortodocøi øi cæ væd în majoritatea lucrærilor dinexpoziflie o batjocuræ faflæ de credinfla lor. O parte a exponatelor au fost împroøcatecu pulverizatorul cu vopsea, altele smulse de pe perefli øi aruncatepe podea, celelalte fiind distruse. Supraveghetoarea a reuøit sæ chememiliflia, ræufæcætorii au fost arestafli, învinovæflifli de huliganism øi eliberafli pecaufliune.În august 2003, cei care au distrus expoziflia au fost declarafli de cætre judecætorienevinovafli în schimb, la cererea Dumei de Stat, împotriva organizatorilorexpozifliei procuratura a deschis proces penal în baza articolului„Instigare la vrajbæ naflionalæ øi religioasæ“. În cadrul procesului, anchetatoriiau comandat o expertizæ øtiinflificæ a lucrærilor prezentate la expoziflie. 1Aproape toate lucrærile din aceastæ expoziflie sînt declarate de cætre experflica „profanatoare“ øi „blasfematorii“, iar expoziflia drept un act de propagandæ,îndreptat intenflionat împotriva credinflei øi spre distrugerea ortodoxieiruseøti multimilenare. Apoi sînt expuse øi motivele „øtiinflifice“, care demonstreazænecesitatea „fiziologicæ“ de distrugere a expozifliei. Oamenii care audevastat expoziflia, ne asiguræ experflii, au reacflionat absolut normal la ceau væzut în fafla ochilor, distrugînd lucrærile „profanatoare“ din expoziflie. Unadintre experte îi învinuieøte cu toatæ seriozitatea pe pictori de „decreøtinare“;ca øi cum cetæflenilor Rusiei contemporane – atei, budiøti øi musulmani – lis-ar impune prin lege trecerea la ortodoxie. Avem de-a face, în cel mai buncaz, cu un exemplu de liricæ ortodox-fundamentalistæ, ai cærei autori nu înflelegabsolut nimic din sistemul juridic al societæflii în care træiesc. Lucrærile pictorilorsînt supuse unei interpretæri clericale agresive; mai întîi se autodefineøteunicul adevær, miøcarea imediat urmætoare fiind numirea lucrærilordrept „crime ideatice“ împotriva credinflei ortodoxe. Incredibila coeziunereligioasæ a experflilor îi împinge pe aceøtia sæ impute pictorilor ceva de genul:dintr-un grup ræzlefl, cum erau în ziua vernisajului aceøti 40 de artiøti cares-au întîlnit pentru prima datæ în aceastæ componenflæ, prin eforturile øi stræduinflaexperflilor ei aproape cæ se transformæ în membri ai unei secte antiortodoxetotalitare. Pentru experfli, imaginarul chip al duømanului e inseparabilde respingerea din principiu a întregii culturi contemporane (inclusivsuprarealismul, dadaismul, expresionismul, conceptualismul etc.); el nuexistæ în afara proiecfliei acestei respingeri în lucrærile artei con-THE NEW “SCIENCE”Mikhail RyklinOn January 14, 2003, I attended the opening of the exhibition Beware, religion!at the the “A. D. Sakharov” Museum Exhibition Hall. For this exhibition, thecurator Arutun Zulumean selected the works of 39 painters and two art groups;there were not just Muscovite painters, but also from Armenia, USA, Japan,Bulgaria, Czech Republic, etc. There were well-known painters, as well asbeginners; works exposed for many times (especially those of the well-knownpainters, for which this exhibition was just a “passing by”), as well as works wesaw for the first time.After four days, the exhibition Beware, religion! was destroyed by six menclaiming to be Orthodox believers and that what they saw in most of the exhibitionworks was a mockery of their faith. Part of the exposed works were splatteredwith a pait sprayer, others – torn off the walls and dropped on the floor,and the rest, destroyed. The supervisor managed to call the militia, the malefactorswere arrested, charged with hooliganism and released on bail.In August 2003, those who destroyed the exhibition were declared innocent bythe court, instead, the prosecution – at the request of the State Duma – filed acriminal complaint against the exhibition organisers under article “Instigationto national and religious hatred”. Within the trial, the investigators demandedthat the works shown at the exhibition be subjected to a scientific expertise. 1Almost every work in this exhibition was declared by the experts “profanatory”and “blasphemous”, and the exhibition – an act of propaganda, purposelydirected against faith and the multi-millenial Russian Orthodoxy. Then comethe “scientific” reasons, which demonstate the “physiological” need to destroythe exhibition. The people who vandalized the exhibition – the experts assureus – reacted perfectly normal to what they saw, by destroying the “profanatory”works in the exhibition. One of the experts blames the painters, in allearnest, of “de-Christianization”; as if the citizens of contemporary Russia– atheist, Buddhists and Moslems – were compeled by law to becomeChristians. What we are dealing with is – at best – an example of fundamentalist-Orthodoxlyricism, whose authors do not understand at all the juridic systemof the society they live in. The works of the painters are being subjected toan aggressive clerical interpretation; first of all we are given a self-definition ofthe sole truth, the very next step is calling the works “ideatic crimes” againstthe Orthodox faith. The incredible religious cohesion of the experts makesthem impute to the painters something like this: from a motley crue, as theywere in the opening night, these 40 artists, who met in such a formation forthe first time, are about to become members of a totalitarian anti-Orthodoxsect, by the efforts and exertion of the experts. To the experts, the enemy’simaginary image is inseparable from denying on principle the whole contempo-MIHAIL RÎKLIN s-a næscut în 1948 la Leningrad. Doctor în filosofie, membru al Academiei de Øtiinfledin New York. fline cursuri de filosofie în Rusia, SUA, Franfla øi Germania. Publicæ: Terrorologhica(Tartu, 1992), Derrida la Moscova (Moscova,1993), Paris foutte (în curs de apariflie în Franfla). Traduceautori precum J. Derrida, G. Deleuze, R. Barthes.MIKHAIL RYKLIN was born in 1948 in Leningrad. PhD in philosophy, member of the Academyof Science, New York. Teaches philosophy at universities in Russia, USA, France and Germany.Publications: Terrorologic (Tartu, 1992), Derrida in Moscow (Moscow, 1993), Paris foutte (to be publishedin France). Translations (among others): J. Derrida, G. Deleuze, R. Barthes.141

ary culture (including superealism, dadaism, expressionism, conceptualism,etc); it does not exist outside the projection of this rejection in the contemporaryartworks gathered for the exhibition Beware, religion! The experts naivelyhold their projections as something objective, existing independently from theirwishes and which somehow attack their subconscious from outside. The amazingfact is that the criminal charges brought against the organisers and participantsin the show are based on this exterior image, and they are facing upto 5 years in prison. In actual fact, the defendants must answer before justiceexclusively for the strong emotional feelings, first induced by the vandals,then – by the experts’ actions.The events surrounding the exhibition develop according to a psychopathicscenario typical of contemporary Russia. The characteristic of this psychosisconsists in the fact that within its framework, the imaginary constructions(the archaic Orthodoxy, untouched by sin, the need for the cult of icons andsaints) distinguish themselves by an intense activity, which becomes more realthan any normal reality. In terms of the logic of this psychosis, it doesn’t matterthat religion is independent from the state and that destroying exhibitions isprohibited as well as destroying churches, pagotas and mosques. The psychopathis dangerous exactly because he lives by his own imaginary rules,the religiousness being far more important for him than the law.According to the law, the implicit meaning of instigating national and religioushatred cannot result from the interpretation given by vandals and experts;the law envisages instigations which are obvious for everyone and that is whythe interpretations are meaningless. Naturally, the exhibition did not featureslogans like “Let’s destroy Orthodoxy”; although one can prove anything bymeans of such radical interpretations, like those of the experts. It is justbecause there are too many actions, which are directly to be considered instigationsof national and religious hatred and which are not punished, that it isnecessary to give destruction a pseudoscientific foundation. The experts neglectedone hundred percent their scientific position with repect to the artworks:their interpretation was a purely fundamentalist one, divesting art of its verycharacteristic – polysemy. They only refer to the authority of science when theyneed to legitimate the action of those who massacrated the exhibition;their actions were directly associated by them with the physiological needs.Obviously, what we have here is applied massacrology. Should an atheist feellike doing the same things in a Orthodox church, or a Buddhist do the samething in a mosque, he is certainly to be accused, according to the new “physiological”law introduced by experts, of instigating to religious hatred, destroyingassets and hooliganism. Just the way Lysenko created his “science” based onthe special laws of the socialist country households, the new “science” is formingaccording to the rules of the Orthodox behaviour (and nothing else).There is no need for an expertise in order to recognize the slogans calling tonational and religious hatred – I repeat – there is no need for an expertise;the content of such a slogan should be clear to every citizen. Nevertheless,the experts analyse the painters as if they were a sect, whose members areunited by the same hate towards Orthodoxy that these science dames feel forthe contemporary culture; in fact, the painters must answer for the hostile feelingswhose target is they themselves, for the theories that blame them forbeing against true faith. What is new and unprecedented in this case is the factthat this psychiatric attack is taking place within a criminal case; note thatthe society which started this trial is not a clecical, but a secular one. Not onlythose who destroyed the exhibition, but also the experts claim to have a monotemporaneadunate la expoziflia Atenflie, religia!. Experflii propun naiv proiecfliilelor ca pe ceva obiectiv care existæ independent de dorinfla lor øi carele atacæ subconøtientul cumva din afaræ. Uimitor este cæ anume pe acestchip exterior se bazeazæ învinuirea penalæ în urma cæreia organizatorii øi participanfliila expoziflie sînt ameninflafli cu pînæ la 5 ani de lipsire de libertate.Practic, învinuiflii trebuie sæ ræspundæ în fafla tribunalului exclusiv pentruputernicele træiri emoflionale, provocate mai întîi de devastatori, apoi deacfliunile experflilor.Evenimentele din jurul expozifliei se dezvoltæ dupæ scenariul psihopatic obiønuitpentru Rusia contemporanæ. Specificul acestei psihoze constæ în faptulcæ înæuntrul ei construcfliile imaginare (ortodoxia stræveche neatinsæ depæcat, nevoia cultului icoanelor øi al sfinflilor) se evidenfliazæ printr-o activitateintensæ, care devine mai realæ decît orice realitate normalæ. Din punctulde vedere al logicii acestei psihoze, nu are nici o importanflæ cæ religiae independentæ faflæ de stat øi cæ a distruge expozifliile e la fel de interzis caøi distrugerea bisericilor, pagodelor øi moscheilor. Psihopatul e periculos tocmaiprin faptul cæ træieøte dupæ regulile sale imaginare, pentru el evlavia fiindincomparabil mai importantæ decît legea.Conform legii, subînflelegerea instigærii la vrajbæ naflionalæ øi religioasæ nu poatefi rezultatul interpretærilor distrugætorilor øi ale experflilor; în lege se au învedere instigærile evidente pentru orice om øi din aceastæ cauzæ interpretærilesînt de prisos. Bineînfleles cæ la expoziflie n-au existat sloganuri de tipul:„Sæ distrugem ortodoxia!“; dar cu ajutorul unor astfel de interpretæri,destul de radicale, cum e cea a experflilor, se poate demonstra orice. Tocmaipentru cæ în Rusia contemporanæ au loc mult prea multe acte care caddirect sub incidenfla infracfliunii de instigare la vrajbæ naflionalæ øi religioasæøi fiindcæ toate acestea sînt nepedepsite, apare necesitatea de a conferi untemei pseudoøtiinflific distrugerii. Experflii au neglijat complet statutul lor øtiinflificîn legæturæ cu operele de artæ: ei le-au dat o interpretare pur fundamentalistæ,lipsind arta de caracteristica ei principalæ – polisemantismul. Ei apeleazæla autoritatea øtiinflei doar cînd au nevoie sæ îndreptæfleascæ acfliunea oamenilorcare au masacrat expoziflia, intervenfliile acestora din urmæ fiind interpretatede cætre ei ca legate nemijlocit de necesitæflile fiziologice.Aici e vorba, evident, de masacrologia aplicatæ. Dacæ unui ateu i-ar veni îngînd sæ repete aceleaøi acfliuni într-o bisericæ ortodoxæ sau un budist ar faceacelaøi lucru într-o moschee, fæcînd referinflæ la noua lege „fiziologicæ“ introdusæde experfli, ei cu siguranflæ vor fi învinuifli de instigare la vrajbæ religioasæ,distrugere de bunuri øi huliganism. Exact aøa cum Lîsenko a creat„øtiinfla“ sa bazîndu-se pe legile speciale ale gospodæriilor sæteøti socialiste,astfel øi noua „øtiinflæ“ se formeazæ dupæ regulile comportamentului ortodox(øi nimic altceva).Pentru recunoaøterea sloganurilor care instigæ la învræjbire naflionalæ øi religioasæ– repet – nu este nevoie de expertizæ; conflinutul sloganului de acesttip trebuie sæ fie clar pentru fiecare cetæflean. Cu toate acestea, experflii îicerceteazæ pe pictori ca pe o sectæ, ai cærei membri ar fi unifli de aceeaøiuræ faflæ de ortodoxie precum cea pe care o træiesc aceste dame de øtiinflæfaflæ de cultura contemporanæ; în fond, pictorii trebuie sæ ræspundæ pentrusentimentele duømænoase a cæror flintæ sînt chiar ei, pentru teoriile celorcare-i învinovæflesc împotriva credinflei adeværate. Nou øi færæ precedent înacest caz e faptul cæ un asemenea atac psihiatric are loc în cadrul unui procespenal. Trebuie sæ menflionæm cæ societatea care a provocat acest procesnu este una clericalæ, ci secularæ. Atît oamenii care au distrus expoziflia,cît øi experflii pretind la monopolizarea dreptului de a fi urît; fiind evident142

+partea puterii, ei fac pe victimele unei agresiuni incredibil de violente,transformînd astfel victimele în cælæi øi cælæii în victime. Nu încerc sæ judec,pentru cæ o asemenea atitudine nu e permisæ de credinfla creøtinæ, dar elimpede cæ ceea ce se întîmplæ este în contradicflie cu legislaflia care apærælibertatea conøtiinflei. E inutil sæ vorbim despre bezna juridicæ în care vomintra dacæ organizatorii øi participanflii la expoziflia Atenflie, religia! vor fi condamnafli,chiar øi cu eliberare condiflionatæ. Atunci poate cæ în Tataria se vadori sæ se apere islamismul prin aceleaøi metode, în Kalmîkia – budismul,iar în alte locuri – alte confesiuni. În acelaøi timp, nenumæratele instigæri directela violenflæ vor ræmîne în continuare nepedepsite. Nu øtiu dacæ perspectivavieflii într-o astfel de societate le va pærea atrægætoare fie øi acelora care,nedorind sæ-øi complice viafla, închid ochii la distrugerea expozifliei Atenflie,religia!, care a avut loc cu un an în urmæ, considerîndu-l drept un episodminor, o excepflie færæ nici o importanflæ.De fapt, aøa øi pærea acea zi de 18 ianuarie 2003, dar dupæ numai un anavem o situaflie cu totul diferitæ.Primul semnal de schimbare a situafliei a venit din partea „creatorilor de artæ,de øtiinflæ øi de culturæ“: expoziflia – pe care nici unul dintre ei n-a væzut-o– era învinuitæ de faptul cæ a adus culturii ruse daune mai mari decît toatenedreptæflile la care a fost supusæ biserica în timpul sistemului boløevic. Unuldintre capii ierarhiei ortodoxe a anunflat, la fel, cæ expoziflia – pe care nu aonorat-o vreodatæ cu vizita sa – a fost o crimæ. Dupæ o lunæ de la distrugereaexpozifliei, Duma a luat o hotærîre pe care a trimis-o procurorului generaløi care practic conflinea acuzaflia faflæ de organizatorii expozifliei øi pictoriicare au participat la ea: „Expoziflia despre care e vorba a avut drept scopinstigarea la vrajbæ religioasæ, înjosirea sentimentelor credincioøilor øi jignireaBisericii Ortodoxe Ruse“. Nu e de mirare cæ, într-o astfel de atmosferæ, înaugust 2003 judecætoria practic a dat dreptate oamenilor care au distrusexpoziflia.Experflii au fæcut ultimul pas, învinuindu-i pe cei care au fost victimele campanieiurii cæ tocmai ei ar fi instigatorii care au fæcut sæ vinæ „la expoziflie sutede mii de oameni“; acum vor trebui sæ ræspundæ în fafla legii pentru ce aufæcut cei care de fapt i-au gonit.Numind interpretarea lor „canonicæ“, experflii se adreseazæ artei contemporaneintenflionat într-o limbæ stræinæ pentru ea, în limba în care societateasecularæ face sæ existe øi spafliile religioase. Muzeul nu este un spafliu al luiDumnezeu. Faptul cæ distrugætorii øi experflii i-au væzut pe pictori ca pe niøtereprezentanfli ai unei confesiuni religioase concurente caracterizeazæ cumnu se poate mai bine nivelul lor religios de dezvoltare. Lista interdicfliilorimpuse de experfli o depæøeøte cu mult pe cea din Imperiul Rus de dinaintede revoluflie, într-o societate care era oficial ortodoxæ. Pictorului i se îngæduiesæ facæ „sacrilegii“ în apartamentul sau în atelierul sæu, dar în nici un cazîntr-un loc public. Un expert a hotærît cæ întreaga artæ contemporanæ e „oactivitate creativæ de orientare nihilistæ“. Introducînd nihilismul în definiflia arteicontemporane, ei o descifreazæ færæ greutate din unele lucræri: o cruce fæcutæde pictor este definitæ ca Dætætoare de Viaflæ, tunica – Mantaua Sfîntæ,peøtele – simbolul lui Hristos, iar oifla clonatæ Dolly – însuøi Iisus Hristos.În concluzie, pictorii apar ca niøte cunoscætori extraordinari ai ritualurilor ortodoxe,care-øi creeazæ lucrærile cu un singur scop: sæ jigneascæ sentimentelevizitatorilor Bisericii Ortodoxe Ruse. Dar, chipurile, nu e interzisædoar pictarea de simboluri religioase (sau orice altceva ce-ar putea fidescifrat în mod asemænætor); e interzis sæ pictezi oameni „cu înfæfliøare slavæ“în situaflii obiønuite; e interzis sæ combini înaltul cu cotidianul (lucru pepoly on being hated; evidently taking the side of the power, they play the victimsof an incredible strong aggression, thus turning the victims into executioners.I’m not trying to be judgemental, because such a conduct is not allowed byChristian faith, but it’s obvious that what is happening contradicts the legislationdefending the freedom of conscience. It’s useless to talk about the juridicdarkness we are about to enter, if the organisers and the participants to theexhibition Beware, religion! are convicted, even if they are released on parole.Then maybe the people in Tartaria will consider protecting Islam by the samemeans, those in Kalmykia – Buddhism, and in other places – other confessions.At the same time, the numerous direct instigations to violence will still remainunpunished. I don’t know if the perspective of leading a life in such a societywill seem too attractive, not even for those who, unwilling to complicate theirlives, connive at the destruction of the exhibition Beware, religion! from a yearago, regarding it as a minor event, as an insignificant exception.In fact, so it looked on that day of January 18, 2003, but after a year the situationchanged completely. The first sign of change came from the part of“creators of art, science and culture”: the exhibition – which none of them hasseen – was blamed for bringing upon the Russian culture a destruction biggerthan any of the wrongs that the church was subjected to during the Bolsheviksystem. One of the heads of the Orthodox hierarchy, too, announced that theexhibition – which he has not once hounoured with his presence – was a crime.A month after the destruction of the exhibition, the Duma made a decisionwhich was sent to the general attorney, which in fact incriminated the exhibitionorganisers and those who took part in it: “The purpose of the exhibition inquestion was to instigate to religious hatred, to humiliate the believers’ feelingsand to offend the Russian Orthodox Church”. No wonder that – in such a climate– in August 2003 the court ruled in favour of those who destroyed theexhibition.The experts took the first step, blaming the victims of the hatred campaign thatthey themselves did it an purpose, thus “inviting hundreds of thousands of peopleto the exhibition”; now they will have to answer before the law for whattheir persecutors did.By calling their interpretation “canonic”, the experts deliberately adress to contemporaryart into a language alien to it, the language in which the secular societymakes it possible for the religious spaces to exist. The museum is not a spaceof God. The fact that the vandals and the experts regarded the painters as arival religious confession defines to the best their religious level. The experts’list of restraints exceeds by far those of the Russian Empire before the revolution,an officially Orthodox society. The painter is generously allowed to create“sacrileges” in his apartment or studio, but under no circumstances in a publicspace. An expert decided that the entire contemporary art is “a creative activitywith a nihilistic orientation”. By bringing nihilism into the definition of contemporaryart, they easily decipher it in some artworks: a cross made by thepainter is defined a Life-Giving, a tunic is the Holy Cloak, the fish symbolisesChrist, and Dolly, the little cloned sheep – Jesus Christ himself. In conclusion,the painters seem to be excellent experts in Orthodox rituals, creating their artworkswith only one purpose in mind: to hurt the feelings of those who visit theRussian Orthodox Church. Apparently, not only that is forbbiden to paint religioussymbols (or anything that could be deciphered as resembling one);it’s forbbiden to paint paint “Slavonian-looking people” in everyday situations;it’s forbbiden to mix the above with the ordinary (a fact which, according toMikhail Bakhtin, the entire oral popular culture was built on); all painters have143

pe Mihail Bahtin, s-a construit întreaga culturæ popularæ oralæ); tofli pictoriisînt obligafli sæ participe la „creøtinarea“ Rusiei etc. Pentru pictorii contemporaniaceastæ listæ este egalæ cu interzicerea exercitærii profesiei lor.Expoziflia Atenflie, religia! a devenit un obiectiv pentru proiectarea celor maiascunse øi mai distructive dorinfle: pofli s-o uræøti de la depærtare, cu cuvintestræine øi foarte aprinse. În cadrul expozifliei nimeni nu øi-a bætut joc de divinitateøi de sfinfli, n-a jignit tatæl øi mama nimænui; toate aceste sentimente puterniceau fost atribuite pictorilor post factum, mai întîi de cætre distrugætoriiexpozifliei, apoi de cætre experfli. Într-o formæ plasticæ, mai mult sau mai puflinreuøitæ, s-au fæcut mai multe interpretæri care, în principiu, n-aveau nici olegæturæ una cu cealaltæ. Bineînfleles cæ fiecare are libertatea sæ-øi aleagæ interpretareacare i se potriveøte, dar e cu totul altceva cînd pe baza uneia dintreaceste interpretæri – øi încæ una destul de fantezistæ – cineva poate sæfie condamnat øi lipsit de libertate.Recunoaøterea libertæflii de exprimare din partea experflilor sunæ ipocrit.„Trebuie sæ menflionez“, scrie una dintre experte, „cæ absolut tofli participanfliila actul-performance învinovæflit aveau dreptul la exprimarea propriului«Eu» færæ a fi împiedicafli de nici o interdicflie religioasæ. Altfel spus, pînæ cîndacest grup de pictori conceptualiøti n-a avut intenflia sæ organizeze o acfliuneantiortodoxæ, toate «blasfemiile lor artistice» izolate øi dezarticulate se dezvoltauca o acfliune autonomæ a exprimærii personalitæflilor artistice ale pictorilor,independente de orice pærerepublicæ“ (Concluzia experflilor în legæturæcu acfliunea penalæ nr. 4616, p. 38).O asemenea interpretare a libertæflii deexprimare confline practic interdicfliaexercitærii profesiei, prin aceea cæ, înprimul rînd, arta este rejudecatæ conformtermenilor fundamentalismului religiosca „blasfemie artisticæ“, iar în al doilea rînd prin faptul cæ pictorilor nuli se recunoaøte dreptul de a expune în public rezultatele creafliei lor. Organizareaunei expoziflii devine astfel pur øi simplu o crimæ tainicæ („blasfemie“)øi totodatæ evidentæ (care poate fi deci judecatæ penal).Aproape cæ ar trebui sæ ne îndoim dacæ libertatea de exprimare øi libertateaconøtiinflei sînt preferabile cenzurii. Dar nu e mai puflin evident cæ într-osocietate în care distrugætorii sînt îndreptæflifli, iar victimele lor sînt chemateîn judecatæ, referindu-se la inevitabila reacflie „fiziologicæ“ a vandalilor, libertateade creaflie este negatæ chiar mai radical decît acolo unde e îngræditæde cenzuræ. Avem de-a face cu o încælcare a legii mult mai grosolanæ decîtcenzura. Libertatea creafliei, care e definitæ drept „blasfemie“, sunæ a batjocuræfaflæ de aceastæ înflelegere, mai ales din partea unor oameni care demonstreazænecesitatea distrugerii rezultatelor libertæflii de creaflie în cazulunor demonstraflii publice. Apologeflilor devastærii nu le e suficient sæ prezintedistrugerea expozifliei ca pe o „acfliune procreøtinæ“ (existæ o mulflimede asemenea exemple în istoria religiilor); ei îndreptæflesc devastarea pe cale„øtiinflificæ“, referindu-se la marele øoc pe care l-au træit cei care au comisvandalismul. „Percepflia obiectelor care trezesc în individ frustrarea“, se spuneîn verdictul ultimului dintre experfli, „duce la excitarea sistemului nervoscentral, din care rezultæ o reacflie haoticæ, un comportament agresiv «deapærare». Pentru comportamentul masculin în aceste cazuri este caracteristicæo reacflie activæ de apærare (ceea ce s-a putut observa pe 14 ianuarie2003 în Sala de Expoziflii a Muzeului «A. D. Saharov»), pentrucomportamentul feminin în aceste situaflii fiind caracteristice de obiceithe obligation to take part in the “Christianisation” of Russia etc. For the contemporarypainters, this list means the forbbidance of practicing theirprofession.The exhibition Beware, religion! became a target for the projection of one’sinnermost destructive desires: one can hate it from afar, using alien and ardentwords. No one within the exhibition mocked divinity or the saints, neither offendedone’s father or mother; all these strong feelings were ascribed to thepainters post factum – first by those who destroyed the exhibition, then bythe experts.In a more or less successful expressive form, there were more interpretationswhich, in fact, had nothing to do one with each other. Sure, everyone has theliberty to choose the proper interpretation, but the situation changes whenbased on one of these interpretations – and quite a phantasmal one – someonecould be convicted and deprived of liberty.The experts’s recognition of the freedom of expression sounds hypocritical.“I have to say” – one of the experts writes – “that absolutely all of the participantsto the blamed performance act had the right to express their own ’Ego’without being obstructed by any religious restraint. In other words, until themoment this group of conceptualist painters decided to organise an anti-Orthodox action, all their isolated and stray ’artistic blasphemies’ grew as anautonomous action of the painters expressing their artistic personalities, apartfrom any public appreciation”(The experts’s conclusion regardingthe criminal suit no. 4616, p. 38).Such interpretation of the freedomof expression practically contains the forbbidanceof practicing their profession,as long as, in the first place, art is reinterpretedaccording to religious fundamentalist terms as “artistic blasphemy”and, secondly, the painters are denied the right to show in public the resultsof their creativity. Organising such an exhibition simply becomes a crime– veiled (“blasphemy”) and at the same time manifest (and actional, too).We should almost doubt that freedom of expression and freedom of conscienceare preferable to censorship. But it is nonetheless obvious that in a societywherein the vandals are right and their victims are being sued, with refferenceto the “physiological” need of the vandals’ reaction, freedom of creation is deniedin a more radical way than wherever it is restricted by censorship. We arefacing a much grosser law-breaking than censorship.The freedom of creation, which is defined as “blasphemy” sounds like a mockeryto this way of understanding, especially when coming from those who demonstratethe need to destroy the results of the freedom of creation in the eventof a public show. It’s not enough for the apologists of devastation to presentthe destruction of the exhibition as a “pro-Christian action” (there are manysuch examples in the history of religion); they “scientifically” legitimate devastation,reffering to the big shock experienced by the vandals. “The sight of theobjects that rouse frustration in an individual” – says the verdict of the lastexpert – “leads to the excitation of the central nervous system, followed bya chaotic reaction, an aggressive ’defensive’ behaviour. The male behaviourin this case is caractherised by an active ’defensive’ reaction (that could beobserved on January 14 2003, at the ’A. D. Sakharov’ Museum Exhibition Hall),and the female behaviour in these circumstances is usually caractherizedby passive and depressive reactions on the part of the victim” (The experts’144

+pasive øi depresive ale victimei“ (Concluzia experflilor…, p. 66). Dacæøtiinfla nouæ – masacrologia – va învinge într-o societate autointitulatæ dreptsecularæ, dacæ datoritæ ei va fi posibil sæ condamni oameni, introducerea cenzuriiva pærea o acfliune progresistæ. Într-o asemenea societate cenzura vapærea un act preventiv împotriva huliganismului care va triumfa (sæ nu secreadæ cæ sînt pentru introducerea cenzurii în societatea democraticæ).Dacæ e sæ judeci arta contemporanæ cu criterii stræine ei, dacæ e sæ-i priveøtipe pictori ca membri ai unei secte religioase concurente (experflii îi numescfæfliø „sataniøti“), unele lucræri chiar vor pærea „blasfemii“. Aproape toate textelecare susflin øi apæræ masacrul sînt scrise pe o tonalitate istericæ; ele cercu insistenflæ ca pictorii sæ fie traøi la ræspundere, pictori ale cæror lucræri autoriiacestor texte nici nu s-au obosit sæ le vadæ. Unicul lucru pe care ei îlrecunosc uneori e cæ ura lor ieøitæ din comun slujeøte propagandei cu oriceprefl împotriva celor pe care îi atacæ. „Nu introducefli ura voastræ în acestelucræri“ – aø dori sæ le spun acestor scriitori – „øi ele vor deveni ceea ceerau în ziua deschiderii vernisajului pe 14 ianuarie 2003, adicæ lucræri în stiluridiferite adunate pentru o expoziflie pe o anumitæ temæ.“ Însæ dacæ îi atribuipictorului posibilitatea de a jigni „spiritualitatea rusæ milenaræ“ nu vei reuøisæ evifli demonstrarea contrarului. Nu pofli sæ provoci în acelaøi timp reacfliiemoflionale atît de intense øi sæ vrei ca nimeni sæ nu observe rezultatul acestorreacflii.Voi aduce un singur exemplu. Autorul lucrærii „Coca-Cola“, AlexandruKosolapov, un sotartist cunoscut, locuieøte în SUA de mai bine de 15 aniøi lucreazæ de multæ vreme cu sloganurile din reclamele diferitor firme, inclusivCoca-Cola. În descifrarea expertului, lucrarea lui Alexandru Kosolapoveste reinterpretatæ brutal øi pusæ în cu totul alt context: „Este evident cæexpozantul mizeazæ anume pe percepflia creøtinilor care frecventeazæ biserica,fiindcæ un om cæruia nu-i sînt familiare obiceiurile øi tainele bisericeøtinu ar putea sæ înfleleagæ aluziile lucrærii, care astfel ar pierde orice sens. Cutoate acestea, exponatul este îndreptat chiar împotriva bisericii creøtine“ (Concluzia…,p. 11). În afara imaginafliei fundamentaliste a expertului, în aceastælucrare nu existæ nimic „evident“; în afara transferului psihiatric aici nu existænici „Însuøi Hristos“, nici „Liturghia Dumnezeiascæ“, nici jignirea sentimentelornimænui. Bineînfleles cæ nu pofli sæ interzici oamenilor sæ aibæ fantezii,dar pofli øi trebuie sæ-i atenflionezi asupra convenflionalitæflii øi artificialitæfliiacestor fantezii pe care le au, mai ales în cazul în care acestea sînt adunateca învinuiri penale. E clar cæ, murdærind mai întîi lucrarea cu vopsea øi dîndu-iapoi o interpretare ortodoxæ neaøteptatæ, duømanii artei contemporaneau mærit capitalul simbolic atribuit lucrærii, dar e ciudat sæ-l învinovæfleøtipe pictor pentru asta.La începutul lunii mai 2003 am participat la deschiderea expozifliei Phantomder Lust. Visionen des Masochismus in der Kunst din Graz. Aproape oricelucrare din expoziflie era mai radicalæ decît cea mai „blasfemicæ“ lucrare aexpozifliei Atenflie, religia!; nici acolo nu lipseau lucrærile pe teme religioase(erau øi cruci, øi ræstigniri, iar un ciclu de lucræri se numea chiar Les Sataniques).N-a distrus însæ nimeni expoziflia. Sæ însemne asta cæ în Graz nuexistæ catolici zeloøi pe care sæ-i fi enervat multe lucruri din aceastæ expoziflieflBineînfleles cæ asemenea oameni nu lipsesc nici acolo, dar ei øtiu foarte binecæ societatea în care træiesc apæræ expoziflia, aøa cum apæræ øi biserica în careei se duc sæ se roage.În Moscova s-a ajuns atît de departe nu din cauza numeroøilor extremiøtireligioøi (ei sînt peste tot), ci pentru cæ Biserica Ortodoxæ Rusæ este pe faflæsub aripa statului, în ciuda propriei legislaflii øi în ciuda Constitufliei. Øi în Rusia,conclusion..., p. 66). If the new science – massacrology – succeeds in a societywhich calls itself secular, if it makes it possible to convict people through it,introducing censorship will seem like a progressive action. In such a society,censorship will seem a preventive action that will triumph against hooliganism(one should not believe that I support the introduction of censorship in a democraticsociety).If you judge contemporary art using criteria alien to it, if you look at thepainters as if they were members of a rival religious sect (the experts openlycall them satanists), some of the works here will seem “blasphemous”. Almostevery text supporting and defending the massacre is written in a hystericaltone; they demand insistently that the painters should be held responsibile,the painters whose works the authors of these texts didn’t bother to see.The only thing they admit sometimes is that their unusual hatred serves theadvertising at any cost, against which their phillipics are directed. “Do notbring your hatred into these works” – I’d like to say to these writers – “and theywill become what they were on the opening day, on January 14, 2003, that isworks belonging to different styles, gathered for a thematic exhibition.”But if you assign to the painter the possibility to offend “the millennial Russianspirituality”, you won’t be able to avoid demonstrating the opposite. It’s notpossible to make such deep emotional investments and at the same time wishthat nobody notices the result of these investments.I will give you just one exemple. The author of the work “Coca-Cola”, AlexanderKosolapov, a well-known sotartist, has lived in the USA for more than 15 yearsand has been working for a long time with slogans used for advertising by differentcompanies, including Coca-Cola. In the translation of the expert, thework of Alexander Kosolapov is brutally reinterpreted and put into a whole newframework: “It is obvious that the work appeals purposely to the perceptionof church-going Christians, because someone unfamiliar with the church habitsand mysteries would not understand the allusions of the work, otherwise meaningless.Nevertheless, the work is directed against the Christian church itself”(Conclusion..., p. 11). Except for the fundamentalist imagination of the expert,there’s nothing “obvious” in this work, except for the psychiatric transfer, thereis no “Christ Himself”, nor “Holy Mass” nor any other offence to one’s feelings.You certainly cannot forbid people to have fantasies, but you can and you mustwarn them about the conventionality and artificiality of his fantesies, especiallywhen they are brought against him as criminal charges. It’s obvious that theenemies of contemporary art have increased the symbolic capital assignedto the work, first, by staining it with ink, then by interpreting it in an unexpectedway, but it’s peculiar to blame that on the painter.In early May 2003 I went to the opening of the expozition Phantom der Lust.Visionen des Masochismus in der Kunst in Graz. Almost every work in the exhibitionwas more radical than the most “blasphemous” work in the exhibitionBeware, religion!; the works using religious motifs were present there too(there were crosses and crucifixations, even a series of works calledLes Sataniques). But nobody destroyed the exhibition. Could this mean thatthere are no zealous Catholics in Graz vexed by many things from this exhibitionflCertainly, people like this live there too, but they know very well thatthe exhibition is protected by the society they live in, as well as the Churhto which they go to pray.The things have gone so far in Moscow not because of the numerous religiousextremists (they live everywhere), but due to the fact that the Russian OrthodoxChurch is openly held under the state’s wing, despite its own legislation and145

øi în stræinætate s-a scris mult despre fundamentalismul ortodox, a cærui existenflæeste negatæ de experfli. Pe acest fond, pærerile critice ale pictorilor laadresa clerului nu par deloc radicale, iar faptul cæ experflii nu au gæsit niciun atac împotriva credinflei ortodoxe se explicæ foarte simplu: n-au gæsit aøaceva fiindcæ aøa ceva lipseøte pur øi simplu din aceastæ expoziflie. Respectulfaflæ de credinflæ nu exclude deloc critica fundamentalismului religios.Existenfla credincioøilor în rîndul pictorilor, inclusiv a credincioøilor ortodocøi,poate sæ-i mire doar pe cei pentru care credinfla este sinonimæ cu intoleranfla,iar cuvîntul „ecumenic“ cu sudalma.Sæ trec la concluzii. Tocmai din cauzæ cæ în Rusia contemporanæ au locnenumærate cazuri de instigare la vrajbæ naflionalæ øi religioasæ, ele sînt evidenteøi, cu toate acestea, din diverse motive ræmîn nepedepsite. Experflilorîn legæturæ cu cazul Atenflie, religia! nu le ræmîne altceva de fæcut decît sæ cauteræzvrætirea din lucrærile de artæ øi sæ declare distrugerea lor o reacflie normalæa sistemului nervos supus la øocul vederii lucrærilor. Dar acesta nu eun sistem nervos oarecare, ci sistemul nervos ortodox; dacæ un ateu, dintimpul socialismului, s-ar purta asemænætor în bisericæ, el cu siguranflæ ar fijudecat conform mai multor articole din Codul penal al Federafliei Ruse.Acelaøi lucru s-ar întîmpla øi cu un musulman, budist sau catolic, dacæ le-arveni în cap sæ-i imite pe „purtætorii valorilor tradiflionale“.Orice psihopat vrea, încælcînd legea, sæ fugæ nu doar de pedeapsæ, ci øi deautopedeapsæ, el umblæ dupæ dezvinovæfliri clare, chiar dupæ un fel de„sanctitate“. El træieøte într-o lume imaginaræ pe care o crede unica lumerealæ. Lumea luptætorilor cu arta contemporanæ øi a experflilor e o lume încare ortodoxia deja s-a contopit cu statul (de aceea ei numesc simbolurileacestei religii „simboluri religioase øi de stat“). Numai cæ spre ce schimbæriradicale se îndreaptæ acestafl În loc sæ se lupte cu extremiøtii øi sæ apere legea,o parte importantæ a aparatului de stat øi a mijloacelor de comunicare înmasæ iau, din contræ, apærarea extremiøtilor øi încalcæ legea, dîndu-i o interpretarearbitraræ. Ei se luptæ acum pentru ortodoxie cu aceleaøi metodecu care în timpul comunismului se luptau împotriva ei.Apariflia pe internet a expertizei a provocat foarte multe reacflii. Mulfli au înflelesabia acum ce va însemna pentru ei victoria devastatorilor asupra pictorilorøi a apærætorilor legii, ce gauræ juridicæ imensæ va apærea în acest caz øi cinese va mai putea folosi de masacrologie. Site-ul www.globalrus.ru a gæzduito criticæ amplæ a expertizei din punctul de vedere al societæflii civile øi al culturiilaice. Aceasta a provocat o ripostæ nervoasæ a unui jurnalist careîndeplinea comanda de stat, cu titlul simptomatic „Slujifli masele întunecateîn localurile cluburilor“. Bineînfleles cæ el n-a væzut expoziflia, dar n-are nicio îndoialæ cæ acolo cineva øi-a bætut joc de mama cuiva, øi a propus ca înviitor aceste expoziflii sæ nu fie organizate public, ci în cluburi cu pazæ specialæ.Dar øi mai bine ar fi sæ nu fie nicæieri.Pe site a început sæ funcflioneze un forum, unde fiecare putea sæ-øi spunæpærerile, moment în care s-a declanøat o orgie a xenofobiei, antisemitismului,homofobiei øi rasismului. Participanflii la expoziflie øi apærætorii lor eraunumifli „liberali“ (mai mult: „liberali øi pederaøti“) øi „reprezentanfli ai uneicredinfle“ (se avea în vedere iudaismul). „Observ“, scria un participant depe forum, „cæ evreii-liberali nu pot suporta ortodoxia øi-i uræsc pe apærætoriiei.“ Tofli pictorii din expoziflie au fost declarafli „reprezentanfli ai unei religiinaflionale“, se analizau conflinutul sîngelui participanflilor (aproape tofli evrei)øi orientærile lor sexuale (homosexuali). Unde dispæruseræ menfliunile despreHristosul înjurat, discufliile experflilor despre felul în care poporul sim-despite the Constitution. There has been much writing, in Russia, as well asabroad, about the orthodox fundamentalism, whose existence is denied byexperts. Against this background, the critic views of the painters on clergydon’t seem radical at all, and the fact that the experts have found no evidenceof an attack against the Orthodox faith has a very simple explanation:they have found no such thing, because simply there is not such thing in thisexhibition. Respecting faith doesn’t exclude at all the critique of the religiousfundamentalism. The presence of believers, including Orthodox believers,among painters may come as a shock only for those who believe that faithequals intolerance, and the word “ecumenic” – a curse.Let’s get to the conclusions. It is just because in today’s Russia there are numberlessobvious cases of instigation to national and religious hatred and, forvarious reasons, still unpunished, that the experts called for in the case ofBeware, religion! cannot but look for the rebbellion in the artworks and declarethat their destruction is a normal reaction of a nervous system exposed to theshock of seeing the works. Not just any nervous system, but the Orthodox nervoussystem; should an atheist, as it happened during communism, behave likethis in a church, the new “science” doesn’t include him. He would surely bejudged according to many articles of the Penal Code of the Russian Federation.The same thing would happen to a Moslem, Buddhist or a Catholic, should theyfeel like imitating a “bearer of the traditional values”.Any psychopath who, after breaking the law, wants to escape not just punishment,bur also self-punishment, seeks clear exculpations, even some kind of“sanctity”. He lives in an imaginary world, which he thinks it is the only realworld. The world of the fighters against contemporary art and of the experts isa world wherein Orthodoxy already merged with the state (that’s why they callthe symbols of this religion “religious and state symbols”). The danger and theparadox from today’s Russia come from the fact that the state institutions areprotecting this essentially revolutionary awakening. But where this radicalchange it aims at. Instead of fighting the extremists and protecting the law,a large part of the state aparatus and media stands up for the extremists andbreaks the law, by arbitrarily interpreting it. Now they fight for Orthodoxyusing the same means they used to fight against it during communism.Posting the expertise on the internet gave rise to many publications. Many peoplehave just understood what the victory of the vandals over the paintersand the defenders of the law will mean to them, what a juridic gap will comeout in this case and who will make use again of massacrology. The sitewww.globalrus.ru hosted a large critique of the expertise from the pointof view of the civil society and the laic culture. This generated a rasped replyfrom a journalist who was carrying out a state order, bearing the nameof “Serve the dark masses in club venues”. Of course he hadn’t seen the exhibition,but he had no doubt that someone’s mother was being mocked thereand he suggested that in the future such exhibitions should not be held in public,but in clubs with proper security. It would be for the best, though, not to beheld anywhere.A forum became operational on the site, where everyone could express his oeher opinions; that started an orgy of xenophobia, antisemitism, homophobiaand racism. The participants in the exhibition and their defendents were callednothing but “liberals” (liberals and pederasts, too) and “representing a certainfaith” (they were referring to Judaism). “I can see” – a participant on the Forumwrote – “that all liberals-Jews can’t stand Orthodoxy and hate its defenders.”146

+plu fline la icoane, cruci, îngeri øi peøti în calitate de simboluri ortodoxe!flCe-a ræmas din compætimirile naturilor umane sensibile ale distrugætorilorexpozifliei, care au fost øocafli de ce-au putut sæ le vadæ ochii!fl Imediat ceaceøti oameni au început sæ vorbeascæ, în vocea lor n-a ræmas nimic altcevadecît ura animalicæ faflæ de orice apariflie a Celuilalt, respingerea oricæruidrept al lui la existenflæ. Bineînfleles cæ aceste porniri nu sînt compatibile nicicu drepturile omului, nici cu arta contemporanæ în general. Totul devinelimpede cînd „apærætorii credinflei“ ajung, în sfîrøit, sæ vorbeascæ pe limba lor.Notæ:Traducere de Mihai Vakulovski1. La sfîrøitul lui martie 2005, organizatorii expozifliei au fost condamnafli øi amendafli cu suma de 100.000de ruble (aproximativ 3.500 USD), conform articolului 282 din Codul penal, „pentru instigarea lauræ øi învræjbire religioasæ“.They declared all painters as “representing a national religion”, they analysedthe quality of the participants’ blood (almost all of them Jews) and sexual preferences(homosexuals). Where were the references to the cursed Christ,the experts’ discussions about how the simple people care about icons, crosses,angels and fish, as Orthodox symbolsfl What has become of the compassionfor the sensible nature of the destroyers of the exhibition, who were shocked bywhat they sawfl The moment these people started talking their own language,there was nothing left but beastly hatred towards every appearance of theOther, the rejection of any of his rights to exist. It’s obvious that these fumesare neither compatible with human rights, nor with contemporary art in general.Everything becomes clear when “the defenders of faith” finally start talkingtheir own language.Traducere de Alex MoldovanNote:1. At the end of March 2005, the organisers of the exhibition were convicted and finedthe sum of 100,000 roubles (about 3,500 USD), according to the article 282 fromthe Penal Code “for instigation to national and religious hatred”.147

© Piotr Piotrowski, 2004Cenzura crucificærii:artæ, politicæ øi democraflie în Polonia*Piotr PiotrowskiErazm CiolekThe flower cross in the front of St. AnnaChurch in Warsaw, photo, 1983În vara lui 2004 am participat la Colocviul The Post-Communist Condition.Kunst und Kultur nach dem Ende des Ostblocks din Berlin. Subiectul în sine,precum øi lista participanflilor – figuri-cheie ale studiului perioadei postcomunisteøi politologi remarcabili – erau extrem de promiflætoare. A fostcu adeværat unul dintre cele mai importante evenimente legate de acestsubiect, în special în privinfla sintetizærii condifliei culturale de dupæ 1989 aîntregii regiuni, la aproape cincisprezece ani de la dærîmarea Zidului Berlinului.Øi mai important, colocviul a constituit rodul unui proiect academicvast, internaflional, centrat pe dezvoltarea culturalæ, politicæ øi socialæ a flærilorfostului bloc estic. Am fost uimit însæ de absenfla cercetætorilor polonezi dingrupul de studiu øi dintre participanflii care au flinut discursuri de-a lungul celortrei zile de colocviu. Deøi nu mæ voi plînge în privinfla asta, mæ întreb caresînt motivele – nu cele accidentale, ci mai degrabæ cele cu un solid fundamentistoric – capabile sæ explice o atare situaflie. Mi-am pus întrebarea: ceface ca Polonia sæ se deosebeascæ de restul fostelor flæri comunistefl Ce faceca experienfla culturalæ øi politicæ a Poloniei sæ fie într-atît de deosebitæ înaceastæ regiune, încît sæ nu se potriveascæ în tabloul general al condifliei majoritæfliiflærilor fostului bloc esticfl Altfel spus: dacæ tendinflele populiste reprezintæprovocæri majore ale tuturor sistemelor democratice øi cuprecædere ale noilor democraflii instaurate în fostele flæri comuniste, caresînt factorii ce explicæ poziflia Poloniei în acest contextflCeea ce deosebeøte Polonia de alte foste flæri comuniste are rædæciniadînci în istoria ei politicæ øi artisticæ, recentæ øi trecutæ. Vorbind despre comunismultîrziu, trebuie sæ remarcæm cæ ceea ce s-a întîmplat în Polonia la începutulanilor ’80 a fost øi este încæ recunoscut drept un moment crucial,de cotituræ, în politicæ øi în artæ sau – altfel spus – în contextul politic al artei.Asta în timp ce în multe flæri comuniste, inclusiv în Uniunea Sovieticæ, trecereade la anii ’70 la anii ’80 e væzutæ într-o mai micæ sau mai mare mæsuræca o tranziflie de la o situaflie la alta, în special pentru cæ n-au existat schimbæripolitice dramatice (excepflia ar putea-o constitui aici fosta Iugoslavie, undesituaflia s-a schimbat puflin dupæ moartea lui Tito). Spre deosebire de asta,revolta Sindicatului Solidaritatea din Polonia, urmatæ de instituirea legii marfliale,a fost o piatræ de hotar pe drumul spre dispariflia comunismului dinregiune øi a creat tensiuni foarte puternice în culturæ øi în politicæ. Cel maiimportant punct de referinflæ în aceastæ privinflæ a fost puterea politicæ, culturalæøi moralæ deosebit de mare a Bisericii Romano-Catolice din Polonia.Aceasta nu era doar o consecinflæ a situafliei de la începutul anilor ’80, ci avearædæcini istorice, datînd din secolul al nouæsprezecelea. Trebuie remarcatcæ biserica nu a dispærut în perioada comunismului; dimpotrivæ, ea a fostfoarte puternicæ, øi chiar mai puternicæ în cursul anilor ’80 (în anii legii marfliale)decît în orice altæ perioadæ. Cei care demonstrau împotriva regimuluicomunist foloseau simbolurile religioase ca pe o expresie a revendicærilorTO CENSOR THE CRUCIFIXION: ART, POLITICS, AND DEMOCRACY IN POLANDPiotr PiotrowskiIn spring 2004, I attended the conference The Post-Communist Condition. Kunstund Kultur nach dem Ende des Ostblocks in Berlin. The topic itself, as well as thelist of participants – key figures in post-communist studies and outstanding politicalscholars – were very promising. It was indeed one of the most important eventsrelated to the issue, particularly in terms of summarising the post-1989 culturalcondition of the whole region nearly fifteen years after demolition of the BerlinLukasz KorolkiewiczCross on the Earth, 1983Erazm CiolekThe Sign of the Cross exhibition,Warsaw, photo, 1983 (in the apseTeresa Murak’s cross in lady-smock)Witalis WolnyThe exhibition in the Holy Trinity Churchand the Warsaw Archbishop Museum,photo, 1987Wall. Even more significant, the conference was the result of an extensive, internationalscholarly project that focussed on cultural, political and social developmentin the former Eastern bloc countries. I was struck, however by the lack of Polishscholars in the research group, and among the participants giving talks duringthree day conference. While I will not complain about this, I wonder about thePIOTR PIOTROWSKI este profesor øi øef al Departamentului de istoria artei al Universitæflii „AdamMickiewicz“ din Poznan, Polonia, øi editor al anuarului Artium Quaestiones. Între 1992 øi 1997 a fostcurator senior de artæ contemporanæ al Muzeului Naflional din Poznan.PIOTR PIOTROWSKI is Professor and Chair of the Department of Art History at “Adam Mickiewicz”University in Poznan, Poland, as well as the editor of the annual journal Artium Quaestiones. Between1992 and 1997, he was Senior Curator of Contemporary Art at the National Museum in Poznan.148

+de libertate naflionalæ. Spre exemplu, gestul aproprierii crucii era foarte popularîn acest context. Oamenii obiønuiau adesea sæ facæ o cruce din flori pestradæ (cum ar fi crucea floralæ din fafla Bisericii „Sf. Ana“ din Varøovia). Astfelde metode de rezistenflæ au fost interpretate în cultura vizualæ ca reprezentîndun protest naflional împotriva comunismului (vezi Lukasz Korolkiewicz,Cruce pe pæmînt, 1983) øi ca expresie a identitæflii naflionale. Atît miøcareasubteranæ Solidaritatea, cît øi biserica însæøi sprijineau astfel de producflii artistice.S-au organizat multe expoziflii în spafliile bisericilor, în care se expuneaarta ce folosea iconografia naflionalæ øi religioasæ (vezi expoziflia Semnulcrucii, 1983 [de interes deosebit: crucea Teresei Murak pe un øorfl, careîn Polonia e un simbol al Paøtilor] sau expoziflia de la Biserica „Sfînta Treime“øi de la Muzeul Arhiepiscopal din Varøovia, în 1987).Arta expusæ de obicei în aceste spaflii era adesea destul de conservatoare,dacæ nu chiar reacflionaræ, fiind totuøi foarte interesantæ pentru cæ satisfæceao necesitate socialæ, aceea de renaøtere a simbolurilor naflionale ce fuseseræreprimate de cætre comuniøti. Simbolurile acelea erau legate de moøtenirearevoltelor poloneze din secolul alnouæsprezecelea, pe cînd Polonia nuavea suveranitate naflionalæ; astfel denecesitæfli øi speranfle au scos la ivealæ oasemænare între situaflia istoricæ din secolulal nouæsprezecelea øi cea din perioadaanilor ’80, a legii marfliale, ambele fiindelemente-cheie în procesul de creare aunei identitæfli naflionale. În cadrul acesteimoøteniri, unul dintre cele mai importantesimboluri era iconografia martiriuluinaflional, cum ar fi motivul Polonia, legatde imaginarul naflional al secolului al nouæsprezeceleaøi care a reapærut în anii’80 la artiøti precum Leszek Sobocki.Aceastæ trimitere pærea sæ sugereze cæ,sub legea marflialæ, Polonia, înfæfliøatæ cao femeie înlænfluitæ sau legatæ, se afla înaceeaøi situaflie ca øi cu mai bine de unsecol în urmæ. Popularitatea motivelorreligioase era atît de mare, încît unii artiøtimai tineri, influenflafli de noua expresieaflatæ la modæ, neoexpresionismul, lefoloseau adesea în opera lor (de exempluTeresa Rudowicz, Crucificarea, 1983,Andrzej Bielawski, Umbra, 1985). Aøspune cæ arta care recurgea la motivereligioase a constituit în anii ’80 un soi deculturæ vizualæ underground „oficialæ“, øiîncæ una foarte puternicæ øi influentæ,flinînd cont cæ religia, în special BisericaTeresa RudowiczThe Crucifixion, 1983Andrzej BielawskiThe Shadow, 1985Romano-Catolicæ, a avut un rol politic foarte important øi a pærut sæ ofereun refugiu pentru sentimentele naflionale în perioada legii marfliale. Un altfel de artæ produceau artiøtii mai tineri, care erau uneori foarte critici la adresaomnipotenflei iconografiei religioase în culturæ øi la adresa puterii bisericii (veziRyszard Woźniak, Exorcisme, 1984, sau Adam Rzepecki [membru alGrupului Lódź Kaliska], Imaginea Maicii Domnului cu mustaflæ, 1982).particular reasons – not accidental, but rather deeply historical – which couldexplain such a situation. I have asked myself what makes Poland different fromthe rest of post-communist countriesfl What makes the Polish cultural and politicalexperience so unique in the region that it does not fit to the general picture of thepost-communist condition in the majority of former Eastern bloc countriesflPut in another way: if populist tendencies are major challenges within all democraticsystems, particularly within the new democracies in post-communist countries,what factors explain Poland’s specific position in this contextflWhat distinguishes Poland from other post-communist countries is rooted both inits recent and past political and art history. Speaking about late communism, let’snote that what happened in Poland in the beginning of the 1980s was and is stillrecognised as a crucial turning point in politics and art, or – in other words – in thepolitical framework of art. While in many East European countries, including theSoviet Union, the shift from the 1970s to the 1980s is more or less seen as the continuationof one position to another, particularly because there were no dramaticpolitical changes (the exception here may be of the former Yugoslavia, where thesituation after the death of Tito was a littlebit different). By contrast, the SolidarityTrade Union rebellion in Poland, followed bythe establishment of martial law was actuallya milestone on the road to the end of communismin the region, and produced verystrong tensions in culture and politics.The most important point of reference in thatissue was the very strong political, culturaland moral power of the Roman CatholicChurch in Poland. This was not only a productof the situation in the early 1980s but hadhistorical roots dating back to the nineteenthLeszek Sobockicentury. It has to be noted that the ChurchPolonia, 1982did not vanish during communism; on thecontrary it was very powerful, and even more powerful over the course of the1980s (during the years of martial law) than in any other period. People demonstratingagainst the communist regime used religious symbols as an expression oftheir demands for national freedom. For example, it was very popular to appropriatethe cross in this context. People very often used to form a cross made of flowerson the street (i.e. the flower cross in the front of “St. Anna” Church in Warsaw).Such practices of resistance have been interpreted in visual culture as a representationof national protest against communism (see Lukasz Korolkiewicz, Crosson the Earth, 1983) and an expression of national identity. Both the undergroundSolidarity movement, as well as the Church itself, supported such art production.There were many exhibitions organised in church spaces, where art that employedboth national and religious iconography was shown (see: The Sign of the Crossexhibition, 1983 [of particular note: Teresa Murak’s cross in a lady’s smock, whichis one of the symbols of Easter in Poland], or the exhibition in the Holy TrinityChurch and the Warsaw Archbishopric Museum, 1987).The art typically exhibited in these spaces was often quite conservative, if notreactionary although it was also very interesting because it fulfilled a socialdemand for the revival of national symbols that were repressed by the communists.Those symbols were connected with the heritage of the Polish uprisings inthe nineteenth century, when Poland had no national sovereignty; such demandsand expectations revealed a sort of comparison between the historical situationin the nineteenth century and the martial law period in the 1980s, both key issuesin the process of creating a national identity. Given this heritage, one of the most149

The Wprost weekly cover1994, No. 34 (August 21, 1994)artiøti erau de pærere cæ o asemenea dominaflie ideologicæ asupra artei øidiscursului politic, chiar dacæ satisfæcea necesitatea socialæ de eliberare naflionalæ,nu ar fi ajutat neapærat libertatea de expresie individualæ øi ar fi pututchiar crea un totalitarism à rebours. Temerile acestea s-au adeverit mai curînddecît era de aøteptat, øi anume chiar dupæ 1989, iar noua democraflie apærutæîn urma cæderii regimului comunist s-a confruntat tocmai cu aceastæ problemæ.În mod evident, Biserica Romano-Catolicæ a înlocuit comunismul ca institufliepublicæ, bucurîndu-se de cele mai mari beneficii, iar catolicismul a ajunsideologia dominantæ în Polonia. Aici îøi au rædæcinile cele mai periculoasetendinfle populiste din Polonia contemporanæ. Aø putea spune chiar cæ acumel e un fel de ideologie a puterii, dacæ definim puterea nu ca pe un lanfl deinstituflii, ci mai degrabæ ca pe un sistem de valori øi relaflii sociale øi politice.Asta înseamnæ cæ n-are importanflæ cine guverneazæ flara – partidele de dreaptasau aøa-numitele partide de stînga, adicæ foøtii comuniøti (în Polonia nuexistæ încæ o stîngæ politicæ „serioasæ“) –, catolicismul, în special în cea maipopulistæ ipostazæ a sa, a fost dintotdeauna øi ræmîne încæ principala ideologie.Consecinflele acestui fapt sînt foarte vizibile atît în sfera publicæ, cît øi înartæ. Tocmai aceasta este situaflia deosebitæ a Poloniei între fostele flæricomuniste, care defineøte o situaflie postcomunistæ foarte specialæ, incomparabilæcu cea în care se aflæ celelalte flæri ale fostului bloc estic. Asta nu înseamnætotuøi cæ nu existæ o opoziflie la ideologia dominantæ sau cel puflinnu înseamnæ cæ în Polonia nu existæ o criticæ la adresa acestei situaflii. Dimpotrivæ:existæ mulfli artiøti øi intelectuali implicafli în elaborarea acestei critici,însæ ei sînt flinta unor critici severe nu doar din partea politicienilor øi apresei de dreapta, ci øi a bisericii øi a institufliilorei politice øi sociale satelit, iar uneorichiar din partea statului.Pentru început, permitefli-mi sæ recapitulezcîteva fapte care rezumæ tensiunealegatæ de folosirea imagisticii religioase în culturavizualæ polonezæ. Un excelent exempl ul-a constituit dezbaterea declanøatæ caræspuns la o imagine publicatæ de sæptæmînalulWprost. În august 1994, ziarul a publicatun reportaj despre poluarea mediuluiînconjurætor din Polonia, ilustrat cu o imaginea Maicii Domnului din Czeflstochowapurtînd o mascæ de gaze. Reacflia ostilæ aepiscopilor øi a politicienilor apropiafli bisericiii-a surprins pe redactori. Redactorul-øef øi-a cerut de îndatæ scuze episcopilorpentru folosirea imaginii sacre a Fecioarei Maria, færæ mæcar aîncerca sæ punæ în discuflie subiectul sau sæ analizeze critic semnificaflia øi consecinflelesituafliei. Miezul problemei este cæ jurnaliøtii experimentafli de la Wprostnu realizaseræ cæ biserica socotea simbolurile naflionale øi religioase ca peo proprietate a sa. În alte cazuri care au provocat conflicte spectaculoaseîn jurul folosirii unor simboluri religioase, „provocatorii“ au intuit probabilcu o mai mare precizie reacflia publicului. Este cazul, de pildæ, al Liniilor desînge ale Katarzynei Kozyra, expuse pe panourile de la AMS OutdoorGallery, care combinau motivul „sacru“ al crucii cu nuduri feminine. Caurmare a presiunilor, AMS – una dintre cele mai mari companii polonezede publicitate, care îøi face reclamæ sprijinind proiecte artistice „controver-Ryszard WoźniakExorcism, 1984Adam RzepeckiOur Lady of Czeflstochowa with PaintedMoustache, a postcard, 1982important symbols was national martyrdomiconography, such as the motif of Polonia, connectedto the national imaginary of thenineteenth century, which was repeated in the1980s by artists such as Leszek Sobocki. Thisreference seemed to suggest that Poland undermartial law, depicted as a chained or tied upwoman, was in the same situation as it was overone hundred years ago. The popularity of religiousmotifs was so strong that younger artists,influenced by very fashionable new expression,or neo-expressionism, used them often in theirwork (e.g. Teresa Rudowicz, The Crucifixion,1983, Andrzej Bielawski The Shadow, 1985). I would say that art that referred toreligious motifs was a sort of “official” underground visual culture in the 1980s,and a very powerful and influential one since religion, particularly the RomanCatholic Church, played a very important political role and seemed providea refuge for national feelings during the martial law period. A different kind of artwas produced by mostly young artists who were sometimes very critical of theomnipotence of religious iconography in culture and of the power of the Church(see Ryszard Woz’niak’s Exorcisms, 1984, or Adam Rzepecki’s [a member of theLódz’ Kaliska Group] image of Our Lady with a moustache, 1982). Those artists feltthat such ideological domination of art and political discourse, even if it fulfilledsocial demands for national freedom, would not necessarily support the freedomof individual expression, and could actually create totalitarianism à rebours.Sooner than later, i.e. just after 1989, such fears came true, and the new democracythat emerged after the failure of the communist regime faced this verya question.Katarzyna KozyraBloodlines on the billboard of the AMSOutdoor Gallery, 1999Katarzyna KozyraBloodlines with covered female nudityby the organizers, the AMS OutdoorGallery, 1999150

Marek SobczykWhipping of Christ, 1987, National Museum, Warsaw+lui Kozyra, dupæ care a dat jos controversatele panouri. Trebuie remarcatcæ galeria în aer liber urmærea promovarea serviciilor oferite de AMSøi, în consecinflæ, creøterea profiturilor. Proiectele artistice controversate potsluji acestui scop, dar numai atunci cînd nu sînt prea controversate. În cazulde faflæ, reacflia negativæ a autoritæflilor care controleazæ distribuflia panourilorcomerciale în oraøele poloneze ar fi putut afecta compania, aøa încîtfolosirea artei în scopuri comerciale s-ar fi putut dovedi contraproductivæ.Conducerea AMS øi-a amintit cu siguranflæ de celebrele cuvinte ale luiGeorge Weissman, fost preøedinte al Philip Morris Inc., care nu e doar unuldintre cei mai mari producætori de fligarete, ci øi un important susflinætor alartei, øi care la începutul anilor ’80 a spus: „Un lucru trebuie sæ fie foarteclar: principalul motiv al interesului nostru pentru artæ este propria noastræafacere“. 1Celælalt exemplu îl constituie Biciuirea lui Christos, de Marek Sobczyk(1987). Cazul acesta e puflintel mai complicat, întrucît pictura – chiar dacæse aflæ în colecflia Muzeului Naflional din Varøovia – a fost expusæ pentru primadatæ într-o expoziflie de la Bruxelles dedicatæ artei poloneze a secoluluidouæzeci (Ireligiozitate, 2001–2002) øi a provocat critici dure din partea preseide dreapta øi chiar a bisericii din Polonia. Deøi aproape nimeni nu a væzutpictura, aproape fiecare jurnalist, politician øi episcop a trebuit sæ ia partela dezbaterea de proporflii naflionale. Pe scurt, Sobczyk a fost atacat din cauzæcæ unora li s-a pærut cæ bicele folosite de cælæii lui Christos sugerau cæ ei arurina pe Mîntuitor. Drept rezultat al acestei critici, unul dintre curatorii expozifliei,apoi directorul Muzeului de Sculpturæ din Varøovia au fost destituifli.Meritæ spuse cîteva cuvinte despre semnificaflia politicæ a expoziflieiIreligiozitate. Morfologia nonsacrului în arta polonezæ a secolului douæzeci,prezentatæ în 2001–2002 la Bruxelles øi gæzduitæ în mai multe locuri simultan,inclusiv în douæ biserici (dintre care una era încæ locaø de cult, iar cealaltænu mai îndeplinea funcflia de aøezæmînt religios). Întrucît expoziflia coincideacu un fel de festival al culturii poloneze din capitala birocraticæ a „Europeiunite“ – eveniment numit Europalia øi fæcînd parte dintr-o serie înfæfliøînd artadin perspectiva statelor membre ale Uniunii Europene –, expoziflia ar fi pututdeveni o parte a acestuia, însæ responsabilii care au reprezentat oficialitateapolonezæ au refuzat sæ includæ Ireligiozitate într-o prezentare oficialæ a culturiiartistice poloneze. Statutul neoficial al expozifliei a declanøat un conflictdeschis cu dreapta polonezæ, ai cærei reprezentanfli susflineau cæ flara lorar putea „intra“ în Europa doar sub auspiciile catolicismului, protejîndu-øiidentitatea naflionalæ øi religioasæ. Aøa cæ atunci cînd organizatorii expoziflieiau pus sub semnul întrebærii dreptul bisericii de a controla simbolurile religioase,acest fapt a fost interpretat ca un atac, ceea ce a fost în sine o strategiepoliticæ din partea lor – una deosebit de perversæ, cæci ea s-a desfæøuratnu pe terenul de acasæ, ci în chiar inima Europei unite. În consecinflæ,expoziflia a devenit centrul unui conflict politic a cærui mizæ era statutul publical culturii vizuale disidente øi accesul la o viaflæ publicæ garantat celor cenu împærtæøesc pærerile majoritæflii catolice.Existæ multe alte exemple care justificæ tensiunile puternice din politica artelorvizuale din Polonia, una foarte distinctæ pe harta fostei lumi comuniste.Printre acestea se numæræ scandalul internaflional în jurul lucrærii La NonaOra a lui Maurizio Cattelan, prezentatæ la finele lui 2000 într-o expoziflie laGaleria „Zacheta“ din Varøovia sub semnætura curatorialæ a lui HaraldSzeemann. Sculptura în cauzæ înfæfliøa o reprezentare a lui Ioan Paul al IIleazdrobit de un imens meteorit. Prin expunerea lucrærii lui Cattelan,Szeemann intenfliona probabil sæ punæ în discuflie perspectiva stereotipæ asu-Obviously, the Roman Catholic Churchreplaced communism as the most profitablepublic institution, and Catholicism emerged asthe dominant ideology in Poland. The mostdangerous populist tendencies in contemporaryPoland are rooted here. I would even saythat right now it is a sort of ideology of power,if we define the power not as a chain of institutions,but rather as a system of values and social and political relations. It meansthat it doesn’t matter who governs the country – the right wing parties or thesocalled left ones, i.e. the post-communists (in Poland there is no significant “real”political left so far) – Catholicism, particularly in its populist version, always wasand still is the mainstream ideology. The consequences of this in both in the publicsphere and in art are very visible. This is exactly Poland’s unique situation amongpost-communist countries, which defines a very particular post-communist conditionhardly comparable to the other countries in the former Eastern bloc. This doesnot mean, however, that there is no opposition to the dominant ideology, or atleast it does not mean that critique of the situation does not exist in Poland.Quite the reverse: there are many artists and intellectuals engaged in making thiscritique, however, they suffer from heavy criticism not only from the right wingpoliticians and press, as well as from the Church and its satellite political andsocial institutions, but sometimes also from the state itself.To begin with, let me recapitulate a few facts epitomising the tension related tothe use of the religious imagery in Polish visual culture. A good example of thiswas a debate that occurred in response to an image published in the weeklyWprost. In August 1994, the paper published a report on the pollution of thePolish natural environment illustrated with a picture of Our Lady of Czeflstochowawearing a gas mask. The hostile reaction of the bishops and politicians close to theChurch was a surprise to the editors. The editor-in-chief immediately apologisedto the bishops for using the sacred image of the Holy Mary without even trying todiscuss the issue or critically analyse the meaning and consequences of the situation...The heart of the matter is that the experienced journalists of the Wprost didnot realise that the Church considered national and religious symbols its property.In other cases involving spectacular conflicts around the use of the religious symbols,the “provocateurs” probably more accurately predicted the reaction of thepublic. This pertains, for instance, to Katarzyna Kozyra’s Bloodlines shown on thebillboards of the AMS Outdoor Gallery, combining the “sacred” motif of the crosswith nude female bodies. As a result of the pressure, AMS – one of the biggestPolish advertising companies promoting itself by means of supporting “controversial”artistic projects – first eliminated nudity from Kozyra’s work, and then tookdown the controversial billboards. It should be noted that the outdoor gallery wasintended to promote AMS’s services and consequently to increase its profits.Controversial artistic projects may serve that goal, but only if they are not too controversial.In the case under scrutiny, the negative reaction of the authorities controllingthe distribution of commercial billboards in Polish cities might haveharmed the company, so that the effect of using art for commercial purposescould have been counterproductive. The AMS management surely recalled thefamous words of George Weissman, once president of Philip Morrris Inc., which isnot only one of the largest manufacturers of cigarettes, but also a major supporterof art, who in the early 1980s said: “One thing must be absolutely clear: the mainreason for our interest in art is our own business”. 1The other example is the Whipping of Christ by Marek Sobczyk (1987). This case isa little bit more complicatedsince the picture – even if it is inMaurizio CattelanThe Ninth Hour with the removed meteorite by a group of PolishMPs, “Zacheta” Gallery, Warsaw, 2000151

pra papei, împærtæøitæ de majoritatea polonezilor. Nu e nici cea mai micæîndoialæ cæ papa a fost venerat în mod deosebit în Polonia øi cæ poloneziis-au obiønuit sæ-l aøeze foarte sus în admiraflia lor, ca øi cum el s-ar afla peun fel de piedestal, eroic øi monumental. O sculpturæ care îl înfæfliøeazæ zæcîndla podea, neajutorat, lovit, exprimînd o suferinflæ aproape fizicæ sub povarabolovanului ce l-ar fi izbit ca din întîmplare, trebuie sæ fi însemnat un veritabiløoc vizual. Obiectul analizei critice a artistului era, oricum, nu atît persoanalui Ioan Paul al II-lea, cît – s-o repet øi eu – obiønuinflele noastre dea privi. Cattelan intenfliona sæ ne facæ sæ conøtientizæm modul în care-l vedempe papæ øi sæ disloce automatismul privirii noastre. Deci Szeemann øi-a atinsscopul într-o oarecare mæsuræ, deøi, pe de altæ parte, a eøuat, din momentce opinia publicæ din Polonia a respins mesajul deconstructivist al lucræriiLa Nona Ora. Mai mulfli parlamentari ai partidelor de extremæ dreaptæ s-au dus la galerie øi au distrus sculptura, înlæturînd meteoritul. Apoi, unul dintreparlamentari, Witold Tomczak, a publicat o scrisoare deschisæ în carecerea ca directorul de la „Zacheta“ sæ fie concediat de îndatæ. Apelul sæua fost susflinut de aproximativ un sfert dintre membrii parlamentului. Dupæo serie de atacuri murdare publicate mai ales în presa de dreapta, AndaRottenberg, pe atunci directoare a galeriei, a demisionat imediat. Dupæ unact similar de amestec [al forflelor politice], în 2002 Poster Museum din Wilanówa scos din expoziflie douæ lucræri premiate cu medalii de bronz laBienala Internaflionalæ de Postere. Una dintre ele îi aparfline lui DominikaRóz·ańska øi înfæfliøeazæ douæ sticle de Coca-Cola, una cu mult mai micæ decîtcealaltæ, într-o manieræ închipuind motivul Madonei cu pruncul (cu o diferenflæsemnificativæ, avînd în vedere cæ sticlei mai mici, reprezentînd „pruncul“,îi lipseøte aura); cealaltæ, Henri. Hommageà Lautrec de Alan LeQuernec, îl înfæfliøeazæpe Toulouse-Lautrec crucificat.Ca urmare a presiunii exercitate deextrema dreaptæ øi de activiøtii populiøti,directorul muzeului, care organiza bienalade zeci de ani, a hotærît sæ înlæture posterul.Poate cæ exemplul cel mai elocvent pentrurelaflia dintre artæ øi populism în privinflatrasærii unei hærfli a Europei postcomunisteøi a locului Poloniei pe ea – øi care e øi ceamai drasticæ poveste în materie de cenzuræîn noua Europæ pe care o cunosc – îlconstituie cazul Dorotei Nieznalska øi al lucræriiei Patimæ (2001). Controversata eiinstalaflie constæ din douæ elemente: unmaterial video înfæfliøînd un om la un centrude fitness trægînd din greu, „pætimaø“, laîntærirea muøchilor sæi, øi o fotografie înfæfliøîndorgane genitale masculine pe fundalulunei cruci. Dupæ expoziflia de la GaleriaWyspa din Gdańsk, artista a fost datæ înjudecatæ pentru „ofensæ adusæ sentimentelorreligioase“, iar galeria, aparflinînd Academieide Arte Frumoase, a fost închisæ.Cazul acesta este în mod deosebit grav nudoar pentru cæ procurorul public a inifliat oinvestigaflie bazîndu-se pe plîngerea înain-152Dominika Róz·ańskaMadonna with Child, 2002Alan LeQuernecHenri. Hommage à Lautrec, 2002the National Museum collection in Warsaw – was first shown in an exhibition oftwentieth-century Polish art in Brussels (Irreligion, 2001–2002), and provokedheavy criticism from the right wing press and the Church itself in Poland. Thoughalmost no one saw the picture, almost every journalist, politician and bishop hadto take part in the nationwide discussion. In a word, Sobczyk was attackedbecause some people were of the opinion that the whips used by Christ’s tormentorssuggested that they were urinating on the Saviour. As a result of such a criticism,one of the exhibition curators, then the director of the Museum of Sculpturein Warsaw, was dismissed from his position.It is worth saying a few words about the political meaning of the exhibitionIrreligion. The Morphology of the Non-Sacred in the Polish Art of the 20thCentury, shown in Brussels simultaneously at several locations, including twochurches (one still a place of worship, the other no longer functioning as a centreof religious cult) in 2001–2002. Since the exhibition overlapped with a kind of afestival of Polish culture in the bureaucratic capital of “United Europe” – an eventin a series presenting art from the prospective European Union member states,called Europalia – the exhibition could have become a part of it, but the supervisorsrepresenting the Polish administration refused to include Irreligion in anofficial presentation of Polish artistic culture. The show’s non-official status impliedan open conflict with the Polish right who claimed that their country could “enter”Europe only under the banner of Catholicism, protecting its national and religiousidentity. Thus when the exhibition organisers questioned the right of the Churchto control religious symbols it was interpreted as an attack this a political strategy– a particularly vicious one since it occurred not at home, but in the very heart ofUnited Europe. As a result, the exhibition became the focus of a political conflict inwhich the public status of dissident visual culture and the access to public lifegranted to those who do not share the views of the Catholic majority was at stake.There are many other examples justifying the strong tensions in visual art policyin Poland, very unique on the map of post-communism. These include the internationalscandal over Maurizio Cattelan’s Ninth Hour shown in an exhibition curatedby Harald Szeemann in the “Zacheta” Gallery in Warsaw at the end of 2000.The sculpture in question depicted the figure of John Paul II crushed by a hugemeteorite. In displaying Cattelan’s work, Szeemann likely intended to a pose aquestion about the stereotyped view of the Pope shared by most Poles. There is nodoubt that the Pope has been worshipped quite uniquely in Poland and Poles areused to looking at him from below, as he stands high on some pedestal, heroic andmonumental. A sculpture showing him lying on the floor, helpless, stricken, expressingan almost physical suffering under the burden, which implied the possibilityof just passing by or even accidentally touching the Pope’s figure must have beena genuine visual shock. The object of the artist’s critical analysis was, however, notso much John Paul II himself, but – to repeat once more –our habits of viewing. Cattelan meant to make us awarehow we see the Pope and to break the automatism of ourvision. To a certain extent, then, Szeemann achieved hisgoal. Though on the other hand, he failed, since the Polishpublic opinion rejected the deconstructive message of theNinth Hour. A group of members of Parliament from theextremist right-wing parties entered the gallery anddestroyed the sculpture, removing the meteorite. Next,one of the MPs, Witold Tomczak, wrote an open letterin which he demanded that the director of the “Zacheta”be immediately fired. His appeal was supported by aboutone fourth of all Parliament members. After a series ofvicious attacks published mostly in the right wing press,Dorota NieznalskaThe Passion, a fragmentof the artist’s installationat the Wyspa Gallery, Gdan’sk,2001–2002

+tatæ de un partid politic de dreapta (Liga Familiilor Poloneze), ci, de asemenea,øi în primul rînd, fiindcæ tribunalul a condamnat-o pe artistæ la øase lunide restrîngere a libertæflii, însemnînd ceva în genul muncii în folosul comunitæflii.Într-un asemenea context, e cu deosebire important sæ observæm cæ, întîiøi-ntîi, procurorul public ar fi putut sæ respingæ plîngerea Ligii, ceea ce ar fideplasat chemarea în judecatæ a lui Nieznalska pe teren privat, civil, iar înal doilea rînd, sentinfla a creat un precedent foarte periculos, primul de acestfel în Polonia øi, dupæ øtiinfla mea, în întreaga fostæ Europæ comunistæ. Desigurcæ oricine are dreptul, într-o societate democraticæ, sæ protesteze împotrivaa orice nu îi convine sau împotriva a orice îl (sau o) ofenseazæ. Oricui,într-o atare situaflie, i se permite într-o societate democraticæ sæ depunæîmpotriva altcuiva o plîngere legalæ, adicæ o acfliune civilæ sau privatæ. În schimb,procurorul public este dimpotrivæ obligat sæ apere ceva mai important, øianume libertatea de expresie, ceea ce ar trebui sæ-øi gæseascæ aplicare înspecial în cazul minoritæflilor care au nevoie de protecflia specialæ a legii.În acest caz, pînæ øi contextul aøa-zisei ofense aduse sentimentelor religioasee problematic. Înainte de a vizita galeria, activiøtii partidelor de dreapta øtiauce confline ea. Mai mult, ei au ajuns tîrziu, cînd expoziflia fusese închisæ, iarlucrarea înlæturatæ de pe perete. Ei le-au cerut organizatorilor sæ le-o arateøi în timp ce o priveau øi-au dat seama cæ erau „ofensafli“… Desigur cæ voiausæ fie „ofensafli“, din moment ce ei voiau sæ conteste libertatea de expresieca practicæ democraticæ. Una peste alta, dupæ cum am consemnatdeja, tribunalul nu a ales în favoarea libertæflii de expresie prevæzute în modconstituflional, ci a cenzurii politice, iar artista a fost pînæ la urmæ condamnatæ.În plus, încercæri de a organiza expoziflii ale artistei øi în alte oraøeale Poloniei s-au confruntat cu critici dure înaintea vernisajelor, în cele dinurmæ multe galerii de artæ fiind astfel împiedicate sæ expunæ lucrærile luiNieznalska (inclusiv alte lucræri decît Patimæ). O asemenea situaflie a avutloc într-un oræøel de lîngæ Poznań, în Ostrów Wielkopolski. Proprietarul uneigalerii particulare, care a dorit sæ organizeze o expoziflie cu lucrarea lui Nieznalska,a fost evacuat din spafliul închiriat, iar preotul parohiei locale i-a scrisprocurorului public afirmînd cæ sentimentele sale religioase au fost ofensate,nemaicontînd dacæ a væzut sau nu lucrarea artistei sau dacæ expoziflia a avutloc într-adevær…Problema depæøeøte cu mult domeniul culturii artistice. Verdictul tribunaluluidin Gdańsk, unde a avut loc procesul Nieznalska, ridicæ un semn de întrebarecu privire la ordinea constituflionalæ a statului în care constitufliagaranteazæ libertatea de expresie nu doar a artiøtilor, ci, desigur, a oricæruicetæflean. N-a contat cæ, în apærarea sa, Dorota Nieznalska a susflinut cæ nua intenflionat sæ jigneascæ sentimentele religioase ale nimænui. Critica ei eraîndreptatæ mai degrabæ împotriva „culturii sælii de sport“, a idealului masculinde corp. Cu alte cuvinte, Patima lui Nieznalska – aøa cum a explicatea – a fost o încercare de a pune în chestiune cultul masculin al corpului.Crucea (sæ observæm cæ e vorba despre o cruce greceascæ) era înfleleasæca o formæ idealæ, o figuræ a simbolului „idealizat“ al masculinitæflii. Dacæ existæaici posibilitatea unor asocieri cu patimile lui Christos, în contextul cultuluimasculin pentru fitness ele devin pur ironice. Ce e cu adeværat relevant aicie problema puterii sau a sistemului puterii din Polonia de dupæ 1989, precumøi situaflia deosebitæ din aceastæ flaræ dupæ cæderea comunismului.Cazul Nieznalska constituie cu siguranflæ o problemæ politicæ; mai precisimplicæ chestiunea democrafliei øi nu are, bineînfleles, nimic de-a face cu „sentimentereligioase“ luate în sens metafizic, ci mai degrabæ cu puterea ideologieicreøtine populiste øi cu contestarea ei în cadrul unui sistemAnda Rottenberg, then the director of the Gallery, soon resigned. After a similaract of interference, in 2002 the Poster Museum in Wilanów removed two worksawarded with gold medals at the International Poster Biennale from display.One of them, by Dominika Róz·an’ska, shows two bottles of Coca-Cola, one muchsmaller than the other, in a way that imitates the motif of the Madonna with Child(with a major difference since the smaller bottle, representing the “Child”, has nohalo); the other, Henri. Hommage à Lautrec by Alan LeQuernec, shows Toulouse-Lautrec crucified. In result of the pressure exerted by extremely right wingand populist activists, the director of the Museum, which had been organising theBiennale for decades, decided to remove the prize-winning posters.Perhaps the most interesting example of the relationship between art and populismin terms of drawing a map of post-communist Europe and the place ofPoland on it – which is at the same time the most drastic story in terms of censorshipin New Europe that I know of – is the case of Dorota Nieznalska, and her workPassion (2001). Her controversial installation consists of two elements: a video filmpresenting a man in a fitness centre, actually working very hard building his muscleswith great “passion”, and a photograph showing male genitals against thebackground of the cross. After her show at the Wyspa Gallery in Gdan’sk, the artistwas sued for “offending religious sentiments”, and the Gallery, which belonged tothe Academy of Fine Arts, shut down. This case is particularly drastic not onlybecause the public prosecutor started an investigation based on the motion of aright wing political party (the League of the Polish Families), but also, and primarily,because the court sentenced the artist to six months under restriction of liberty,what means something like free public work for the city. It is particularly importantin such a context to note that, first, the public prosecutor could have rejectedthe League’s motion, which would have made the party sue Nieznalska on private,civil grounds, and second, the sentence created a very dangerous precedent, thefirst such instance Poland, and, to my knowledge, in the whole of post-communistEurope. Of course, anyone has his or her right in a democratic society to protestagainst anything he or she doesn’t like, or against anything that offends him orher. Anyone in such a situation is allowed in democratic society to introduce alegal motion against another which would be a civil, or private lawsuit. The publicprosecutor, on the contrary, is obliged to uphold something more fundamental,namely the freedom of expression, which should especially be applied to minoritieswho need particular protection under the law.In this case even the background of the so-called offending religious sentiments isproblematic. Prior to their visit to the gallery, the activists from the right wing partiesknew what was inside. What’s more, they arrived late when the exhibition wasclosed and the artwork removed from the wall. They asked the organisers to showit them, and while watching they realised they are “offended”... Of course theywanted to be “offended” since they wanted to challenge freedom of expression asa democratic praxis. In the end, as I have already noted, the court did not chooseconstitutionally approved freedom of expression but political censorship, and theartist was finally sentenced. Further, some attempts to organise the artist’s showsin other cities in Poland have met with heavy criticism before the exhibition openings,finally preventing many art galleries from showing Nieznalska’s art works(including works other than the Passion). One such situation took place in a smallcity near Poznan’, in Ostrów Wielkopolski. The owner of a private gallery who wantedto organise an exhibition of Nieznalska’s work was evicted from a rented space,and the local parish-priest wrote a letter to the public prosecutor stating that hisreligious sentiments were offended, regardless of whether he saw the artist’s workor not, or whether the exhibition took place at all.The problem reaches far beyond the domain of artistic culture. The verdict of thecourt in Gdan’sk, where the Nieznalska trial took place, raises a questions about153

În privinfla democrafliei, am putea trage unele concluzii din scrierile unor autoripolitici cum ar fi Claude Lefort. 2 Potrivit acestuia, democraflia n-ar trebuisæ aibæ o bazæ ideologicæ sau un temei substanflial, care sæ joace rolul uneiautoritæfli sociale sau ideologice. Cu alte cuvinte, cine doreøte sæ justifice democraflianu o poate lega de o ideologie externæ. Nici Dumnezeu, nici Istoria,nici „binele comun“ universal øi nici clasa conducætoare, tradiflia naflionalæetc. n-ar putea funcfliona ca „temei substanflial“ al democrafliei. Dacæ astase întîmplæ totuøi, nu mai putem vorbi despre democraflie, cel puflin nu despreo democraflie deplinæ, ci mai degrabæ despre un fel de sistem autoritar.Elementul-cheie îl constituie aici raportul dintre majoritate øi minoritate.Majoritatea obiønuia adesea sæ-øi justifice propriile interese printr-o ideologiecu rol de autoritate. „Temeiul substanflial“ al democrafliilor occidentaleeste tradiflia iluminismului, cu conceptele sale universaliste ale omenirii øiale binelui comun. Un asemenea temei absolut îi exclude din spafliul publicpe unii membri ai comunitæflii, împingîndu-i la periferia vieflii publice, devreme ce statutul lor nu se potriveøte cu definifliile universaliste ale societæflii.Asta se întîmplæ mai ales cu diferitele minoritæfli, care sînt reprimate de politicadominantæ a majoritæflii pretinzînd sæ reprezintæ „binele comun“. Putemnumi aceastæ formæ exclusivæ de democraflie, bazatæ pe dictatura majoritæflii,„autoritaræ“. Dimpotrivæ, democraflia radicalæ, aceea care nu exclude, ar trebuisæ ia în vizor problematica temeiului, chipurile comun øi universal. Cualte cuvinte, în Occident, conceptul modernist-iluminist al aøa-numitului universalism,operînd cu valori ca „binele comun“, este „temeiul“ sistemului.Din moment ce e limpede cæ nu existæ un asemenea lucru precum un interesuniversal împærtæøit de cætre tofli – dimpotrivæ, existæ multe interese, exprimatede grupuri sociale diferite –, o atare situaflie se transformæ în teroaresau într-o dictaturæ a majoritæflii asupra minoritæflilor (care, în cazul cel maifericit, sînt tolerate). O asemenea toleranflæ dezvæluie de obicei ierarhia;majoritatea e cea care tolereazæ minoritæflile – ea poate sæ facæ asta sau nu,însæ întotdeauna majoritatea hotæræøte ce øi cine poate fi tolerat (sau nu).Pînæ la urmæ, vocea minoritæflilor nu se prea face auzitæ øi de foarte multeori ele n-au nici mæcar dreptul de a vorbi.Polonia nu aparfline Occidentului sau, mai precis, nu aparfline pe de-a-ntregulOccidentului. În consecinflæ, nu discursul modernist-iluminist e cel ceguverneazæ practica politicæ de aici; ci mai degrabæ catolicismul combinatcu naflionalism. Acesta e un „temei substanflial“, o autoritate socialæ plasatæîn afara structurii, un fel de bazæ ideologicæ a sistemului politic actual. Astase regæseøte øi în legea polonezæ, inclusiv în preambulul la Constituflie, precumøi în practicile sociale. Dintr-o perspectivæ istoricæ, prealabilul imediatal acestui temei al sistemului politic polonez este moøtenirea opoziflieianticomuniste sprijinite de Biserica Romano-Catolicæ, înrædæcinatæ în experienflasecolului al nouæsprezecelea, cînd Polonia era împærflitæ între Prusia,Rusia øi Imperiul Habsburgic. Trebuie însæ remarcat cæ aceastæ ideologie afost folositæ în secolul al nouæsprezecelea pentru prezervarea identitæfliinaflionale a Poloniei, iar în secolul douæzeci ca opoziflie la comunism. Prinadoptarea acesteia ca fundament ideologic comun al întregii opoziflii anticomuniste,s-a furnizat o paradigmæ pentru sistemul politic polonez de dupæ1989, fapt ce s-a transformat într-un fel de pæcat originar al democraflieipoloneze. Discursul despre interesul naflional, fundamentat pe valori creøtine,eliminæ în mod explicit disidenflii din sfera publicæ øi face din caracteruldemocratic al noului sistem ceva mai degrabæ problematic.Pe lîngæ asta, practica øi funcflionarea sferei publice din Polonia diferæ întrucîtvade cele predominante în Occident. Ele nu sînt legate nici de retoricathe constitutional order of the state in which the constitution guarantees freedomof expression not only to the artist, but of course to every citizen. It didn’t matterthat in her defence, Dorota Nieznalska argued that she did not intend to offendanyone’s religious sentiments. Rather, her critique was directed against the “cultureof gym”, the male ideal of the body. In other words, Nieznalska’s Passion– as she explained – was an attempt to make the male cult of the body problematic.The cross (let’s note that it is a Greek cross), understood to be an ideal form,a frame of the “idealised” symbol of masculinity. If any associations withthe Passion of Christ are possible here, they are purely ironic in the contextof the male cult of fitness. What really matters here, is the question of power, orthe power system in post-1989 Poland and the particular post-communist conditionin this country.The Nieznalska case is, certainly, a political problem; to be precise it involves thequestion of democracy, and of course has nothing to do with “religious sentiments”understood on their metaphysical background, rather it has to do withthe power of populist, Christian ideology, and its challenge within a democraticsystem. In terms of democracy, we could draw some conclusions from politicalwriters such as Claude Lefort. 2 According to him, democracy should not have anyideological foundation, or substantial basis, which would play the role of social orideological authority. In other words anyone who wants to justify democracy cannotrelate it to external ideology. Neither God, nor History, universal “commongood”, the ruling class, national tradition etc., could work as the “substantialbasis” of democracy. If it does, we cannot say this is democracy, at least not fulldemocracy, but rather a sort of authoritarian system.The key issue here is the relationship between the majority and the minority.The majority very often used to justify they own interests through some ideologythat plays a role of the authority. The “substantial basis” of Western democraciesis the tradition of the Enlightenment with its universalistic concepts of mankindand common good. Such an absolute basis expels some members of the communityfrom the public space, pushing them into the margin of public life, since theirstatus does not fit into the universalistic definitions of society. This pertains mainlyto various minorities, which are repressed by the dominant politics of the majorityclaiming to represent the “common good”. We can call such an exclusive formof democracy, based upon the dictatorship of the majority, “authoritarian”.By contrast, radical democracy, which is not exclusive, should aim at the problematicof the allegedly common and universal basis. In other words, in the West theEnlightenment-modernist concept of the so-called universalism operating withsuch values as “common goods” is the “basis” of the system. Since there is obviouslyno such a thing as a universal interest shared by everyone – on the contrarythere are many interests expressed by different social groups – such a situationturns into terror or a dictatorship of the majority over minorities (who are tolerated,at best). Such tolerance usually reveals the hierarchy; it is the majority that toleratesthe minorities – it may choose to do so or not, but the majority alwaysdecides what and who can be tolerated (or not). In the end, minorities do not havean equal voice and very often don’t even have the right to speak.Poland does not belong to the West, or more precisely does not belong fully to theWest. As a consequence there is no Enlightenment-modernist discourse that governspolitical practice here; it is more Catholicism combining with nationalism.This is a “substantial basis”, social authority located outside the structure, a sort ofideological foundation of the present political system. This can be seen in Polish law,including the preamble to the Constitution, as well as in social practices. Historically,the immediate background of this ideological basis of the Polish political system isthe heritage of the anti-communist opposition supported by the Roman CatholicChurch, which stemmed from the experience of the nineteenth century, when154

+neutralitæflii, nici de impersonalitate, care sînt caracteristice discursului modernist-iluministøi care, cæ veni vorba, n-au nici o legæturæ cu realitatea. Într-oasemenea tradiflie, politica øi interesele ei politice particulare se aflæ dincolode discursul despre neutralitatea sferei publice. Aceasta din urmæ pur øi simpluvoaleazæ „privatizarea“ sferei publice de cætre putere, dupæ cum ar spuneRosalyn Deutsche. 3 De multe ori autoritæflile din Polonia nici mæcar nu-øiascund strategia de apropriere [a sferei publice], afirmînd cæ spafliul publicle revine în proprietate, din moment ce au fost votate de o majoritate. Atuncicînd un grup de politicieni sînt aleøi în funcflii locale sau naflionale, ei presupun,ca sæ spun aøa, cæ sînt îndreptæflifli sæ-øi însuøeascæ spafliul public în numele(øi chipurile în beneficiul) electoratului lor. Acest argument este, în realitate,foarte populist. Ca urmare, spafliul public îøi pierde pînæ øi caracterul neutruformal. Din fericire, în multe cazuri majoritatea tolereazæ minoritæflile,dar asta nu înseamnæ egalitate sau respect – ci doar un „cadou“ sau o„favoare“ acordatæ mærinimos unei minoritæfli. Totuøi, în unele cazuri – iaraceasta e o adeværatæ problemæ a spafliului public din Polonia –, voceaminoritæflilor e înæbuøitæ øi reprimatæ: nu doar cæ îi lipseøte un statut egal cual majoritæflii, dar nici nu este toleratæ defel. Este în general cazul, deøi nuexclusiv, al criticilor catolicismului polonez øi ai Bisericii Romano-Catolice.Desigur, biserica nu are o putere nemijlocitæ øi nu le poate interzice efectivdisidenflilor sæ se exprime, însæ declarafliile sale, dupæ cum a demonstrat-oîn mod frecvent practica politicæ, au valoare de lege øi se transformæcu uøurinflæ în decizii practice ale politicienilor, procurorilor, managerilordiferitelor instituflii culturale etc., doar pentru cæ deciziile acelea sereferæ în mod direct la ceea ce în Polonia e considerat „binele comun“, temeial ordinii politice, øi anume sistemul de valori naflional-catolic.Permitefli-mi sæ afirm cæ dacæ cultura vizualæ este barometrul unui sistempolitic, ea este în acelaøi timp øi un test al libertæflii øi democrafliei din fostalume comunistæ, în special în privinfla provocærilor ridicate de populism. Aøacum am væzut mai sus, un asemenea sistem, cel puflin în Polonia, e departede ceea ce am putea numi o „democraflie radicalæ“. În încheiere, concluziamea ar fi cæ aceastæ complexæ problemæ socialæ øi politicæ conferæ unicitatesituafliei din Polonia postcomunistæ øi cæ ea nu se potriveøte cu tabloul comun,generat într-o mai micæ sau mai mare mæsuræ de experienfla postsovieticæ,øi prezentat în discuflii precum cele din cadrul conferinflei de la Berlin de careaminteam la începutul eseului. Aceste diferenfle fac din tabloul general al lumiipostcomuniste unul foarte problematic, în special în privinfla populismuluiøi a provocærilor lui din cadrul noilor democraflii.Traducere de Alex MoldovanNote:* Textul este un extras din „Visual Art Policy in Poland“, publicat în The Populism Reader, Lukas & Sternberg,New York, 2005. www.lukas-sternberg.com1. Sursa citatului este Helmsboro, expoziflia lui Hans Haacke de la John Webere Gallery, New York(1990).2. Claude Lefort, Democracy and Political Theory, Minneapolis, University of Minnesota Press, 1988.3. Rosalyn Deutsche, „Agoraphobia“, in Evictions. Art and Spatial Politics, Cambridge, MA, The MITPress, 1996, pp. 269–327.Poland was divided among Prussia, Russia and the Austrian empire. It should benoted, though, that this ideology was used in the nineteenth century to preservePolish national identity, and in the twentieth century to oppose communism.However, adopting this as a common ideological basis for all anti-communist oppositionprovided a paradigm for the Polish political system after 1989, turning itinto a kind of primordial sin of Polish democracy. The discourse of national interest,founded on Christian values, explicitly eliminates dissenters from the public sphere,and makes the democratic character of the new system rather problematic.In addition, the practice and functioning of the public sphere in Poland is somewhatdifferent from what prevails in the West. It is related neither to the rhetoricof neutrality, nor to the impersonality, which is typical of Enlightenment-modernistdiscourse, and which, by the way, has nothing to do with reality. In such a tradition,power and its particular political interests, is beyond the discourse of theneutrality of the public sphere. The latter simply conceals the “privatisation” of thepublic sphere by power, as Rosalyn Deutsche would say. 3 In Poland the authoritiesquite often do not even conceal their strategy of appropriation, declaring thatpublic space is their own property, since a majority voted for them. When a certaingroup of politicians has been elected to local or national power organs, it assumes,as it were, that it is entitled to appropriate the public space in the name (andallegedly for the benefit) of its electorate. This is, actually, a quite populist argument.Consequently, public space loses even its formally neutral character.Fortunately, in many cases the majority tolerates minorities, but this does notmean equality or respect – it is just a kind of a “gift” or “favour” which a givenminority may be generously granted. In some cases however – and this is a realproblem of Polish public space – the voice of minorities is muffled and repressed:not only does it lack a status equal to that of the majority, but it is not tolerated atall. This refers mostly, yet not exclusively, to the critique of the Polish Catholicismand the Roman Catholic Church. Of course, the Church has no immediate powerand cannot practically forbid dissidents from speaking out, but its statements,as political practice has frequently proved, have a performative value and are easilytranslated into the practical decisions of politicians, prosecutors, managers ofvarious cultural institutions, etc. just because those decisions refer directly to whatis considered in Poland the “common good”, the basis of the political order, i.e.the national-Catholic system of values.Let me say that if visual culture is the barometer of a political system, it is at thesame time a sort of a test of freedom and democracy in the post-communistworld, particularly in terms of challenges posed by populism. As we have seenabove, such a system, at least in Poland, is far from what we could call a “radicaldemocracy”. Finally, I would conclude, that this complex social and political issuemakes the Polish post-communist condition very unique, and that it does not fitto the common picture, generated more or less by the post-Soviet experience,and expressed in discussions such as those during the Berlin conference thatI mentioned at the beginning of this essay. These differences make the generalpicture of New Europe as a part of post-communist world very problematic, particularlyin terms of populism and its challenge within new democracies.Notes:* This text is an excerpt from the text “Visual Art Policy in Poland“ published inThe Populism Reader, by Lukas & Sternberg, New York, 2005. www.lukas-sternberg.com1. The quotation comes from Helmsboro, Hans Haacke’s exhibition in John Webere Gallery in NewYork (1990).2. Claude Lefort, Democracy and Political Theory, Minneapolis, University of Minnesota Press, 1988.3. Rosalyn Deutsche, “Agoraphobia,” in Evictions. Art and Spatial Politics, Cambridge, MA,The MIT Press, 1996, pp. 269–327.155

Mit øi complicitate: ce refuleazæmistica libertæflii în capitalismOvidiu flichindeleanuTema propusæ de redacflia revistei IDEA artæ+societate, „Laicitate øi complicitate“,priveøte reactivarea prezenflei publice a religiei în România de dupæ1989 øi influenflele sale asupra diferitelor sfere civile, în politicæ, justiflie, educafliesau artæ. În acest articol vizez reactivarea adeværurilor absolute în cîmpuldiscursiv în care coexistæ toate aceste sfere civice, urmærind, mai degrabædecît specia discursului religios, genul formafliunilor de sens mitic, purtætoareale unor valori absolute, care devalueazæ toate celelalte valori posibile, finite.Ofensiva religiei este însoflitæ de o ofensivæ a teoriilor „pragmatice“ laice careîmbræfliøeazæ simbolurile dominante ale zilei. Laicitatea, înfleleasæ ca perspectivæfinitæ asupra finitudinii, are de suferit tocmai în urma ræspîndirii unor formafliunide sens absolut în interiorul discursivitæflii domeniilor tradiflionale laice.În acest sens, argumentul meu dezvoltæ o genealogie a miturilor fundamentalecare dominæ cîmpul discursiv al României de dupæ 1989, oferind în acelaøitimp principii critice pentru deconstrucflia lor.Unde se duc energiile adoratoare o datæ ce idolii au fost uciøifl Øi unde seduc energiile urii, o datæ ce idolii blestemafli sînt executafliflCum se face cæ într-o flaræ dominatæ aproape o jumætate de secol de o „doctrinæmaterialist-øtiinflificæ“, discursul intelectualilor referitor la Marx ori la marxismlipseøte cu desævîrøire ori, atunci cînd apare, e pur øi simplu nulfl Cumse face cæ luærile de poziflii referitoare la „stînga“ politicæ sînt plasate permanentsub suspiciunea de a fi motivate de dorinfla „reîntoarcerii la trecut“, caøi cum acesta ar putea irupe pe neaøteptate în prezentfl Cum se face cæ vastamajoritate a teoriilor liberale în care am cæutat explicaflii asupra a ceea ces-a întîmplat vreme de 45 de ani în Estul Europei se rezumæ la a marca lecfliaistoriei – „comunismul s-a dovedit falimentar“ – færæ a dezvolta o concepfliedincolo de acceptarea pioasæ a datului pronieifl Dacæ „liberalismul“ a învins,pe cine øi ce a învinsfl Cum se face cæ învingætorul istoric nu a ieøit din victoriasa cu o filosofie a istoriei, ci cu simpla sa negaflie, nicidecum hegelianæ– aceasta s-a „terminat“fl Cum se face cæ „stînga“ în general øi „marxismul“în special sînt automat integrate într-o retoricæ inchizitorialæ, deja convinsæde „ræutatea“ inerentæ a acestora – færæ a intra defel în vreun dialog conceptualadeværatflRæspunsurile la toate aceste întrebæri sînt simple øi sînt legate de trauma nerezolvatæprovocatæ de trecutul de dinainte de 1989, ca øi de confruntareacu realitatea amaræ a prezentului. Dacæ realitatea trecutæ a traumei e uøorde înfleles, nerezolvarea ei în prezent e o problemæ curioasæ cu care neconfruntæm. În acest articol nu propun o rezolvare, ci doresc doar sædeschid cîteva modalitæfli inedite de raportare constructivæ faflæ de trecut øiprezent, pornind de la un enunfl cît se poate de banal: cîmpul cultural românesce dominat de formafliuni de sens mitologic, ce ocupæ posibilitæflile de exprimareîn dauna raflionalitæflii critice, iar aceastæ stare de fapt se agraveazæ odatæ cu dominaflia stærii de negaflie a propriului trecut øi prezent. Accesul laMYTH AND COMPLICITY:THE MYSTICISM OF POST-COMMUNIST “FREEDOM” AND ITS DENIALSOvidiu flichindeleanuWhere do the worshipping energies go after the idols are killedfl And where dothe hating energies go after the execution of the accursed idolsflHow come, in a country dominated for about half a century by a “scientificmaterialist”doctrine, the discourse on Marx or Marxism is completely inexistent,or when it comes to surface, it’s just about nullfl How come any “leftist”opinion is immediately placed under the suspicion of being motivated by thenostalgic desire to “bring back the past”, as if the past could suddenly burstinto presencefl And how come, most of the liberal theories where I looked forexplanations are content just with stressing the lesson of history – “the failureof communism” – without developing much of a conception beyond the almostreligious acceptance of this “natural” destinyfl If “liberalism” was the winner,who or what was the loserfl How come the winner does not come out of itshistorical win with a philosophy of history – but with nullifying history (it has“ended”)fl And how come not only “Communism”, but “Leftism” and particularly“Marxism” are approached by default with inquisitorial rhetorics, looking for theinherent “evil” withinflThe answers to all these questions are simple, and they have to do with theunresolved trauma of the past before 1989. If the past of the trauma is easilyunderstandable, its dwelling into the present is a curious problem we arefacing. In this article I don’t attempt to bring a solution, but I intend to opentowards atypical ways of dealing with the past and the present that are madepossible by the following commonplace enunciation: the Romanian cultural fieldis dominated by formations of mythical meaning, that are occupying the possibilitiesof expression at the expense of critical rationality; this state of affairs escalateswith the domination of the state of denial regarding the communist past.The access to such banal ideas is repressed in our days by the theological radianceof a few ultimate truths, which will constitute the object of our followingconsiderations. The very basic methodological principle we are following is thatthe transformations underwent by a culture – gods and religious experiences,or people, things and secular technologies alike – can be approached syntheticallywith view to the economy of its discursive field. By discursive field, I understandhere that which arrives to discourse and is archived in a certain culture,thanks to the limitations of the current technologies of reproduction. By its economy,I understand here the ratios between different formations of meaningthat populate (but do not exhaust) the discursive field.We are beginning thus with a commonplace observation that has never arrivedto discourse: the Romanian cultural field is dominated by symbols, by formationsof total or full meaning; these are the focus of the worshipping and hatingOVIDIU flICHINDELEANU este doctorand în filosofie la SUNY Binghamton cu o tezæ despre mediilemoderne øi arheologia cunoaøterii la 1900.OVIDIU flICHINDELEANU is a doctoral student at SUNY Binghamton with a thesis on modernmedia and the archeology of knowledge at 1900.156

+e reprimat însæ în zilele noastre de strælucirea teologalæ a unor adeværurisupreme, cætre care ne vom îndrepta atenflia în cele ce urmeazæ. Cæ e vorbade zei øi de experienfle religioase ori de oameni, lucruri øi tehnologii seculare,transformærile prin care trece o culturæ pot fi privite prin prismaeconomiei cîmpului sæu discursiv. Prin cîmp discursiv înflelegem aici ceea cese exprimæ øi este arhivat într-o anumitæ culturæ, datoritæ limitelor øi limitærilormediilor øi tehnologiilor de reproducere. Prin economia sa înflelegem aiciraportul dintre diferitele formafliuni de sens care populeazæ (dar nuepuizeazæ) spafliul cîmpului discursiv.Pornim, aøadar, de la o observaflie banalæ, dar care nu a ajuns la discurs, lipsindcu desævîrøire din enunflurile vehiculate pînæ în prezent: cîmpul culturalromânesc e dominat de simboluri, de formafliuni de sens total care concentreazæimpulsurile de adoraflie øi uræ. „Religia“ poate cæ a ræmas în continuareopiumul poporului – dacæ includem în „popor“ øi intelectualii de primævizibilitate –, însæ nu øtiu dacæ astæzi e atît de influentæ precum alte vehicule,laice, ce transportæ în continuare formafliuni de sens total în societate.Reprimarea trecutului menfline hegemonia în cîmpul cultural a unor formede sens total, adeværuri autosuficiente care scutesc subiectul de efortul deanamnezæ øi interpretare – îl scutesc de gîndire. În mæsura în care asemeneaforme de sens constituie principii dincolo de orice discurs, putem spunecæ totalitarismul a supraviefluit în ultimii cincisprezece ani, øi anume tocmaiîn sfera gîndirii, fiind alimentat de simbolurile circulare ale zilei, produse în ritmaccelerat de industria culturalæ a unei societæfli în plinæ dezvoltare capitalistæ.România de dupæ 1989, ca de altfel întreg spafliul intelectual al fostului blocsocialist, e marcatæ, aøadar, de o stare de negaflie faflæ de propriul trecut carenu a fæcut decît sæ se accentueze o datæ cu trecerea timpului øi caretraseazæ în continuare limitele gîndirii ce poate fi articulatæ în acest cîmp discursiv,referitor la trecut, precum øi la realitatea prezentului. Abundenfla cantitativæa produselor culturale nu poate ascunde anumite limitæri structurale,calitative, ale enunflurilor care au fost produse pînæ în prezent în cultura „liberæ“de dupæ 1989. Hegemonia orizonturilor de sens totalitare, a cæror proliferaree încurajatæ (dar nu determinatæ exclusiv) de menflinerea stærii de negaflie,se manifestæ în realitatea culturalæ prin existenfla unor cuvinte de ordine,parole de trecere în afara oricærei chestiuni, ce dispun toate semnele øi discursurileposibile în subordinea lor øi determinæ ce trece øi ce nu, ce poatefi gîndit øi ce nu are sens. Cuvintele de ordine nu sînt o categorie particularæde enunfluri explicite (ca de exemplu cele la imperativ), ci raportuloricærui cuvînt sau al oricærui enunfl ce apare într-un cîmp discursiv cu presupozifliiimplicite, care se leagæ de substanfla concretæ a enunflului datoritæunei „obligaflii sociale“. 1 Vehicule ale unor asemenea orizonturi de sens sîntla nivel molar puterile politice ale statului, institufliile religioase, mass-mediaøi companiile capitalului, iar la nivel molecular consumismul øi credinflaefectivæ în noile metanarative ale zilei. În cele ce urmeazæ, nu ne intereseazæatît trauma trecutului, originea acestei stæri de negaflie, cît cauzele accentuæriiori ale menflinerii ei ca principiu superior oricærei judecæfli. Aceste cauzetrebuie cæutate direct în prezent, în mecanismele concrete de producflieculturalæ din jurul cuvintelor de ordine, care permit slæbirea puterii criticea individului øi denigrarea responsabilitæflii critice a fiecæruia, în favoarea„obligafliilor“ programului social impus de puterile momentului.Imperativul fragmentæriiPrea pufline s-au schimbat în structura cîmpului discursiv dupæ 1989 – raportulcu realitatea prezentului e dominat de proiecfliile imaginarului:drives. “Religion” might still be the opium of the people – if we include herealso the intellectuals of prime time visibility – but I don’t know if it is still as efficientas other secular vehicles specialized in the transport of total meaningin society. The denial of the past maintains the hegemony in the cultural field ofcertain formations of total meaning, self-sufficient truths that do not require anyprocess of anamnesis or interpretation in order to be comprehended. They areliterally doing the thinking for the subject. The measure in which such formationsare providing rules beyond any possible discourse is the measure in which“totalitarianism” has survived over the past fifteen years, precisely in thedomain of thought, being fostered by the symbols of the day, produced in anaccelerated rhythm by the cultural industry of a society in full capitalist development.Post-communist Romania – as well as the entire intellectual space of the formersocialist block – lingers in a state of denial towards its own communist past.The denial has only deepened with time, and its censorship of consciousnesshas determined the limits of the thinking that can be articulated in this discursivefield, about past as well as about the present. The quantitative abundanceof cultural products cannot hide the qualitative, structural limitations of enunciationsthat have been produced thus far in the “free” culture after 1989.The hegemony of totalitarian sense horizons, whose proliferation is fostered(but not exclusively determined) by waiting upon the state of denial, is evincedin the cultural reality by the existence of words of command, passwords beyondany questioning. All the possible signs and discourses that could come to expressionare underlings to such words of command, that are determining whatpasses and what does not, what can be thought and what is meaningless.The words of command are not a particular category of explicit enunciations(such as the ones at imperative), but the relation of any word or enunciationthat surfaces in a discursive field to certain implicit assumptions. The latter areknotted to the concrete substance of enunciation due to a “social obligation”. 1Vehicles of such sense horizons are, at a molar level, the political powers of thestate, the religious institutions, mass-media and the capital companies; at themolecular level – consumerism and the faith in the meta-narratives of the day.We will not focus here as much on the trauma of the past, the origin of denial,as on the causes of its persistence as a principle trumping any rational doubt.These causes have to be looked for in the present, in the material mechanismsof cultural production around words of command that are allowing the witheringof the critical judgment of individuals, in favor of the “obligations” of thesocial program imposed by the powers that be.The Imperative of FragmentationAll too little has changed in the structure of the discursive field after 1989.The relation of the subjects to their present reality is dominated by projectionsof the imaginary: the “Occident”, “civilization”, “integration”, “democracy”– all these are not concepts, they have the role of words of command that havesubordinated in the recent past the most different political and cultural conceptions.They are sporting an excess of meaning that has to be compensatedthrough a continuous production of legitimatory narratives, which constituteat their turn the bread and butter of all the intellectuals willing to perform thework of self-colonization in the Romanian culture. Everybody has agreed ontheir subject, and precisely this theological concord filters out with its symbolicgrid all the problematic details of reality. At the other end, “ideology”, “communism”,“communists”, “the Securitate people”, “Iliescu” are pressing for equally157

„Occidentul“, „civilizaflia“, „integrarea“, „democraflia“, „economia de piaflæ“– toate acestea nu sînt concepte, ci joacæ rolul de cuvinte de ordine cares-au dovedit apte a-øi subordona culori politice ori concepflii culturale dintrecele mai diferite în istoria recentæ. Aceste simboluri sînt încærcate cu unexces de sens care trebuie compensat printr-o producflie continuæ de narativelegitimatoare, care oferæ la rîndul lor pîinea de toate zilele intelectualilordornici sæ îndeplineascæ sarcina autocolonizærii. Toatæ lumea cade deacord asupra lor øi tocmai aceastæ universalitate teologalæ este cea care eliminæprin filtrul sæu simbolic detaliile problematice ale realului la care sereferæ. La polul celælalt, „ideologia“, „comunismul“, „comuniøtii“, „securiøtii“,„Iliescu“, „amestecul statului“ solicitæ la fel de imperativ forme de înflelegereinstantanee, reacflii afective, în dauna clarificærilor ori a elaborærilor ideologicesau doctrinare. Pentru alte grupuri subiective, tipuri analoage de cîmpuridiscursive sînt gestionate de cuvinte de ordine precum „nafliunea“,„românismul“, „tradiflia“, „Dumnezeul ortodox“, opuse altora precum„ungurii“, „fliganii“, „homosexualii“, „evreii“, [altul]. Indiferent de subcîmpuldiscursiv, valoarea de adevær a enunflurilor emise în aceste structuri este disproporflionatæfaflæ de imperativul absolut pe care îl pretind. Iar dialogul întreasemenea orizonturi de sens e viciat iremediabil de ataøamentulnecondiflionat pentru simbolurile totale. În fine, acestea din urmæ guverneazægîndirea flatînd dispoziflia egocentricæ a subiecflilor, în aceeaøi mæsuræ intelectualisau plebei.Asemenea cuvinte de ordine sperie pur øi simplu subiectul receptor, îl determinæsæ punæ distanflæ faflæ de orice semne – nu doar concepte ori opinii –ce aduc cumva cu atmosfera polului negativ. Un exemplu îl furnizeazæ ospecie stilisticæ ce s-a impus ca o adeværatæ normæ a probitæflii øi atitudiniicritice în spafliul cultural românesc: satira politicæ practicatæ de numeroaseapariflii, însæ în care exceleazæ jurnalul Academia Caflavencu. Exemplele individualesînt adesea mustoase, însæ ce fel de normæ „criticæ“ fac ele posibilæflDacæ din diverse motive, care nu flin în mod necesar de producætorii ei,satirele sînt private de informaflia-sursæ, de conflinutul la care fac referire,atunci devin dominate de forma lor stilisticæ, iar aluziile, denunflurile, umorulbrutal se autolegitimeazæ ca forme de judecatæ criticæ. Or, acestea, caforme discursive, sînt jumætæfli de argumente care acflioneazæ la nivel afectiv,alimentînd umorile deja formate – pentru cæ, în fond, „øtim noi desprece e vorba“.Un efect direct al impunerii simbolice øi economice a jurnalului pe piafla culturalæromâneascæ este suspendarea chestionærii punctului din care searuncæ bolovanul: forma judecæflii satirice devine atunci pentru cititori, caøi pentru scriitori, un scop în sine, dincolo de orice referinflæ, un joc pe cîtde egoist pe atît de limitat. „Øtim“ deja cæ Academia este de „partea bunæ“,ceea ce permite ca ironiile sau complimentele sæ îøi fie autosuficiente øi sæfie repetate în locul unei critici construite. Færæ a îngroøa aici vreo comparaflie,alte grupuri subiective „øtiu“ cæ România Mare este de „partea bunæ“ øi sebucuræ de repetiflia epitetelor færæ a mai sesiza carenfla în substantive. O datæimpusæ instituflional øi economic pe piafla culturalæ, forma îøi subordoneazæconflinutul posibil. Un exemplu concret l-a furnizat publicarea de cætreAcademia Caflavencu, în ajunul alegerilor din 2004, a suplimentului Scînteia:oricare ar fi fost conflinutul materialelor publicate, el a fost subordonat imperativuluila care fæcea aluzie gestul; forma de expresie øi-a subordonatposibilitæflile conflinutului de expresie; pe lîngæ mobilizarea moralæ destinatæevenimentului concret al alegerilor, gestul a permis, de exemplu, expediereaîn derizoriu, pe o perioadæ indefinitæ, a unor nofliuni cu relevanflæ contemimperativeforms of instant comprehension, for affective reactions expressedat the expense of ideological clarifications or constructions. For other groupsof subjects, not that different though, analogous types of discursive fields areruled by words of command such as the “nation”, the “Romanianhood”,the “tradition”, the “orthodox God”, opposed to others such as “Hungarians”,“gypsies”, “homosexuals”, “Jews”, “[others]”. For all these discursive fields alike,the truth value of the enunciations pronounced within these structures is incommensurateto the absolute imperative they are claiming. The dialogue betweensuch sense horizons is irrevocably vitiated by the immediate, unconditionalattachment-to or rejection-of the total symbols. The latter are governing thoughtby means of blandishing the egocentric mindset of its subjects of enunciation –intellectuals and plebeians alike.Such words of command are simply scaring the subjects, making them take distancefrom any signs – let alone concepts or opinions – that garb a faint similaritywith the atmosphere of the negative pole. An example in this sense will beoffered by a stylistic genre that has become a veritable norm of uprightness andcritical attitude in the Romanian cultural space: the political satire, sportedby many journals, but in which the weekly Academia Caflavencu excels.The individual examples are often juicy, but what kind of model of critique arethey institutingfl If, say, for different reasons, not necessarily because of its producers,the satire is received without the source information (the content theyare referring to), then the stylistic form “trumps” the content, and the allusions,denunciations, the brutal humor become self-legitimatory forms of“critical judgment”. The latter, as discursive forms, are half-arguments that actat the affective level, nourishing already formed dispositions on the principlethat “anyway we know what is this all about”.A direct effect of the symbolic and economic establishment of the journal on theRomanian cultural scene is the suspension of the point wherefrom the stone isthrown: the satirical form becomes for readers and writers alike an end in itself,beyond any reference, a simple game, limited and egotistic. “We know” thatAcademia is on the “good side”, so the insults and the compliments are self-sufficientand they can be repeated instead of building another critique. Withoutdrawing to close this comparison, other subjective groups “know” that RomâniaMare is on the “good side” and they enjoy the repetition of attributive adjectiveswithout noticing the lack of nouns. Once it’s institutionally and economicallyestablished on the cultural market, the form subordinates any possiblecontent. A concrete example was the publication, before the general electionsof 2004, of several issues of the former communist journal Scînteia, as an ironicsupplement to Academia: whatever would have represented the content ofexpression of those materials, it was subordinated to the moral imperativealluded by the gesture; the form of expression subordinated the content ofexpression; aside the moral mobilization with view to the approaching elections,destined to summon anti-communist energies, the gesture allowed, forinstance, the devaluation of notions with direct contemporary relevance, suchas the “imperialism”, or the “growing gap between the rich and the poor”,and their regimentation to a “side” they do not actually belong to.The belittlement of “communism” offers but a transient healing. “Communism”,the “left” are treated in the “civilized” press mostly as no-brainers, that is:through forms of non-thinking. We do not think when it comes to communism:we accuse, we swear, we point, we run from any conceptual confrontation.“We know what this is all about”, so we can just spoof it, spit on it and condemnit. It is important to notice, in this sense, the usage of purely negative refer-158

+dintre bogafli øi særaci“ – înregimentate astfel de partea unei „tabere“ cæreianu îi aparflin.Refugiul în injurii la adresa „comunismului“ poate fi o alinare, însæ doar unade moment – nicidecum structuralæ. „Comunismul“, „stînga“ sînt în modcopleøitor tratate în presa „civilizatæ“ din România ca nongîndiri øi prinnongîndire. Nu se gîndeøte, cînd e vorba de comunism: se acuzæ, se înjuræ,se aratæ cu degetul, se fuge cu orice prefl de gîndire. „Øtim despre ce e vorba“,nu ne ræmîne decît sæ luæm în derîdere, sæ anatemizæm øi sæ condamnæm.Recursul la referinfle pur negative, cel mai adesea legate de personaje, numeøi fefle concrete („Iliescu“), în loc de idei øi concepte, este însæ în primul rîndun refuz comod de a face efortul de gîndire, de a reflecta asupra a ceeace a fost, asupra a ceea ce poate însemna ceea ce a fost. Condamnare øiuitare în loc de reflecflie øi anamnezæ. Aceastæ stare de negaflie dominantæexplicæ nevoia permanentæ de a gæsi un CORP ispæøitor: un individ, o faflæ,un nume, asupra cæruia deversærile de imprecaflii ori adulaflii constituie o artæde la sine înfleleasæ øi acceptatæ. Corporalizarea nu e în acest caz decît agæflareade un suport material care menfline speranfla flinerii la distanflæ a ideiivætæmætoare; pofli fline un corp la distanflæ, însæ o idee te bîntuie de niciunde;aceste corpuri sînt literalmente corpuri de transfer afectiv, care devin rezervoaretranchilizante pentru subiectul confuz. Momentul øi mæsura încare astfel de forme se impun ca norme argumentative într-un cîmp culturalsînt simptomatice pentru acutizarea problemei originare øi pentrucarenfla ideaticæ. Condamnarea e valorizatæ atunci ca modalitate fundamentalæde raport cu trecutul, care se petrece vædit în dauna gîndirii øi a raportuluicu realitatea prezentului. În cuvintele tranøante ale luiFreud: „condamnarea este substitutul intelectual al refulærii“. 2 Iar alinarea temporaræa traumei ce a declanøat mecanismele refulærii se petrece prin consumulneîntrerupt al simbolurilor zilei, al cæror flux e asigurat de mijloaceleindustriei culturale ce produce „atmosfera“ doritæ de puterile momentului.Imperativul totalizæriiLocul privilegiat al „condamnærii“ nu a fost creat doar prin formafliuni de sensfragmentar, incomplet, cum e cazul aluziilor, ci øi prin metanarative supracomplete,al cæror exces de sens e o expresie directæ a puterii politice øieconomice care le susfline øi promoveazæ. În primii ani dupæ 1989, am fostmartorii publicærii unei cantitæfli enorme de studii care îøi ofereau contribufliala înmormîntarea simbolicæ a „comunismului“ øi la integrarea sa în seria deaccidente istorice catastrofale ale secolului al douæzecilea. Multe dintre acestestudii au fost motivate de dorinfla de a „gæsi øi demonstra rædæcinile totalitarecomune ale fascismului øi comunismului“, dorinflæ ce depæøeøte de labun început condifliile simple øi necesare ale unei investigaflii asupra formeide totalitarism la care a condus comunismul în spafliile est-europene.Momentul cel mai vizibil l-a constituit probabil publicarea în 1997 a Cærfliinegre a comunismului, editatæ sub îngrijirea lui Stéphane Courtois. În scopulde a înscrie comunismul øi fascismul în acelaøi „dosar“ istoric øi cu preflulunor inconsecvenfle majore, care au fost taxate de nenumærafli istorici lamomentul respectiv, Courtois øi echipa lui s-au dedicat marelui efort de aproiecta o linie directæ ce traversase istoria, de la Marx øi Engels la Lenin,Stalin øi Gulag. Metodologia acestui veritabil dosar inchizitorial reproduceade fapt argumentaflia lui Ernst Nolte asupra „lungului ræzboi civil european“.În masiva sa carte Der europäische Bürgerkrieg 1917–1947. Nationalsozialismusund Bolschewismus (Berlin, Propyläen, 1987), Ernst Nolte reuniseences, more often than not knotted to concrete characters, names and faces(“Iliescu”), instead of ideas and concepts. Such forms are convenient excuses torefuse the thinking, the effort of anamnesis and reflection on the significance ofthe past. Condemnation and forgetting instead of reflection and anamnesis.The dominant state of denial explains the permanent need to find a scape-body:an individual, a face, a name; judging, insulting or extolling these repositoriesconstitutes a self-explanatory and self-sufficient art. The embodiment of ideas isin this case the material support that maintains the hope of keeping a distancefrom the traumatizing non-corporeal idea; you can keep a body at a distancebut an idea will haunt you from nowhere. These bodies are literally bodies ofaffective transfer, sedative repositories for the confused and unstable subject.When such forms become norms of argumentation in a cultural field, then theoriginal problem has likely deepened and the easily accumulating paucity ofideas has come to prevail over the infrequent creation. Condemnation becomesthe fundamental mode of relating to the past, at the expense of thought itself,and with direct consequences on the mode of relating to the present reality.In Freud’s own clear-cut words: “condemnation is the intellectual substitute ofrepression”. 2 The trauma that has caused the mechanisms of repression is temporarilyhealed through the continuous consumption of the symbols of the day.The flux of the latter is ensured by the means of production of the culturalindustry.The Imperative of TotalizationThe privileged position of “condemnation” was not ensured only through formationsof fragmentary meaning. The allusion sports a deficit of meaning in itssubstance of content, which is compensated through the institutionalization ofthat particular form of expression within a subjective group. Phenomena analogousto the bitty allusion have been carried out also by means of overflowingmeta-narratives, which are sporting an excess of meaning – a direct expressionof the political and economical power that supports them. In the years after1989 we have witnessed the emergence of a host of studies that tried to ensurethe symbolic burial of communism and its integration in the series of catastrophicaccidents of the twentieth century. Some of these studies have beenmotivated by the desire to “find and prove the common totalitarian roots of fascismand communism”. It can be argued that such a desire already goesbeyond the simple and necessary principles of an investigation of the formsof totalitarianism of East-European communism. The most visible moment wasprobably the publication in 1997 of the Black Book of Communism, edited byStéphane Courtois. In order to put together fascism and communism under thesame historical file, and with the price of misjudgments that have been noticedat the time by lots of reviewers, Courtois and his team have put up the effort tobuild a continuous line traversing history, from Marx and Engels, to Lenin, Stalinand the Gulag. The methodology of this goodhearted but truly inquisitorialstudy has actually reproduced Ernst Nolte’s argumentation on the“Long European Civil War”. In his massive book Der europäische Bürgerkrieg1917–1947. Nationalsozialismus und Bolschewismus (Berlin, Propyläen, 1987),Nolte had united the wars from 1914 to 1945 into a single conceptual entity(wherefrom the title). This allowed him, among other things, to legitimize theNazi strategy as a European defense against the bigger evil, Stalinism andcommunism. Ten years after Nolte 3 , Courtois had in common with the Germanhistorian the construction of a continous line traversing history, but also its bottom-lineprinciple: communism is “worse” than fascism. In the meantime the159

Aceasta îi permisese istoricului german justificarea pozitivæ a politicii naziste,ea avînd rolul de a apæra Europa împotriva ræului øi mai mare, stalinismuløi comunismul. Zece ani dupæ Nolte 3 , Courtois a avut în comun cu acestaconstrucflia unei linii continue ce traverseazæ istoria, dar øi principiulultim explicit al acesteia: comunismul e mai ræu decît fascismul. Între timp,confuzia generalizærilor a devenit atît de dominantæ, încît lucrurile au fostamestecate complet, discutîndu-se uneori de „ideologia fascistæ a comunismului“.Asemenea detalii de istorie culturalæ øi conceptualæ au fost însæînecate sub succesul comercial øi ideologic al cærflii, care a fost lansatæ pe opiaflæ deja pregætitæ pentru acceptarea deciziei tribunalului din Vest cuprivire la ororile trecute ale Estului: cartea a fost tradusæ imediat în toateflærile foste socialiste øi a fost întîmpinatæ en fanfare øi reprodusæ poate færæprea multe precauflii intelectuale de cætre elitele intelectuale ale revolufliilordin 1989. La un an de la publicare, aceastæ carte masivæ fusese tradusæ øidistribuitæ, sau pe cale de a fi, în 26 de limbi stræine. Nu e vorba, desigur,de a nega ororile totalitarismului comunist, însæ aceasta nu ne împiedicæ sæobservæm cæ astæzi funcflia ideologicæ a acestor interpelæri inchizitoriale, aacestor metanarafliuni se dovedeøte a fi cea de a repune în actualitatefilosofiile conservator-revoluflionare practicate de puterile momentului øi dea reprima avansul gîndirii critice sub imperiul modelului suprem al gîndiriica tribunal, obedientæ Legii momentului. Iar gîndirea ca tribunal este modulde „gîndire“ prin excelenflæ în care s-au complæcut redactorii principalelorreviste culturale øi de informaflie din România postdecembristæ, aceiaøi care,în loc de a gîndi, øi-au asumat astæzi rolul de a fi paznicii benevoli din Româniaai ideologiei puterii globale a momentului. În acest context, simbolurilezilei oferæ substanfla mitologicæ ce dominæ a priori discursivitatea, iar discursurileconstruite în sprijinul lor sînt instanflele ce ocupæ spafliul sæu experienflial,domeniul lærgit al teo-logiei contemporane.„NEA“, Mitul Mare: Nu-Existæ-AlternativeDe la micro la macro, de la molecular la molar, de la aluzia fragmentaræ lametanarativa totalizatoare ori evoluflionistæ, puterea de convingere a unorasemenea formafliuni de sens imperative, legate de anumite „obligaflii sociale“impuse de sus în jos, se datoreazæ menflinerii prejudecæflii monstruoase cænu-existæ-alternativæ. Comunismul e una, capitalismul e alta, iar comunismula fost înfrînt, deci singura soluflie alternativæ e capitalismul. Comunismul øi stîngaau adus totalitarismul, capitalismul øi dreapta aduc democraflia.E semnificativ faptul cæ e nevoie sæ subliniez o banalitate atît de zdrobitoare:marxismul a dat naøtere la cele mai multe øi diferite teorii critice;social-democrafliile occidentale invidiate de tot restul „lumii civilizate“ aomului alb au fost fæcute posibile de asemenea teorii. Dincolo de acestea,existæ însæ modele economice alternative atît capitalismului, cît øi comunismului– modelele neomarxiste atît de diferite propuse de Alex Callinicos,Stephen Cullenberg ori Wolff øi Resnick, ori proiectul economiei participative,inifliat de Michael Albert („parecon“), ori multitudinea de proiecteøi aplicaflii concrete anarhiste, care funcflioneazæ foarte bine de ani buni, înciuda eforturilor înteflite de a le reprima. Nu doar cæ existæ multe variantede socialism care øi-au dovedit eficienfla, dar existæ opfliuni alternative dincolode „comunism“ øi „capitalism“. Nimeni nu e obligat sæ intre în dihotomia„ai lui Iliescu“/„împotriva lui Iliescu“, nimeni nu e obligat sæ ræspundæla aceastæ interpelare. Nu e ciudat cæ e nevoie sæ afirm cu voce tareasemenea banalitæflifl Ce anume împiedicæ apariflia într-un cîmp discursiv „liber“a unor asemenea enunfluriflproduction of inquisitorial works has reached such quotas that confusion reignssupreme, and one can hear talks about the “fascist ideology of communism”.Such details of conceptual history were however flooded by the commercial andideological success of the book, which was launched on an already baked market,ready to accept the verdict of the Western tribunal regarding the past horrorsof the East. The book was immediately translated in all the former socialistcountries, kicked upstairs and reproduced without too many precautions preciselyby the intellectual elites of the 1989 revolutions. A year after publication,this massive book had been translated and distributed, or about to be, in 26languages. Emphasizing this does not amount to denying the horrors of communisttotalitarianism – but these details of cultural history help us neverthelessnotice the ideological function of such inquisitorial interpellations, which hasbecome rather obvious in our present days: to reactualize the conservative-revolutionaryphilosophies preached by the powers of the moment, and to represscritical thinking and self-determination by instituting the supreme model of thetribunal-thought, obedient to the Law of the moment. The tribunal-thought hasbeen perhaps the most authoritative mode of thinking in the main medias ofculture and information in post-decembrist Romania, practiced by the sameintellectuals who have assumed today the role of being the voluntary guardiansin Romania of the ideology of the global powers of the moment. In this context,the symbols of the day are constituting the mythological substance that dominatesa priori the discursivity, and the discourses in their support are theinstances that are occupying its experiential space: the contemporary, enlargeddomain of theo-logy.TINA the Myth : There-Is-No-AlternativeFrom small to big, from fragmentary allusions to totalizing or evolutionarymeta-narratives, such commanding formations of meaning, linked to certain“social obligations”, are owing their power to the maintenance in these culturalfields of the monstruous assumption that there-is-no-alternative. Communism isone thing, capitalism is the other one, and communism was a historical failure,so the only alternative is capitalism. Communism and the left have broughttotalitarianism, capitalism and the right have brought democracy.It’s symptomatic that I have to emphasize such a banality: Marxism has givenbirth to lots of useful and important critical theories; the Western social-democraciesenvied by the rest of the “civilised”, white-man’s world, were made possibleby such theories. Beyond all these, there are however economical modelsalternative both to capitalism and communism – say, the neo-marxist modelsproposed by Alex Callinicos, Stephen Cullenberg, Wolff and Resnick, or the participatoryeconomy (parecon) of Michael Albert, or the multitude of real-worldanarchist projects and applications that have been working just fine for years,in spite of all the increasing efforts to suppress them. Not only are there variantsof socialism that proved their efficience over time, but there actually arealternatives beyond “communism” and “capitalism”. Nobody is forced to enterthe dichotomy “Iliescu”/“anti-Iliescu”, nobody is obliged to answer to suchinterpellations. Isn’t it strange that I have to loudly state such banalitiesflWhat prevents the materialization of such enunciations in a “free” cultureflBanality is forgotten when the so called free-market is dominated by all-encompassingsymbols and imperatives of repression, of diving into the present withoutnegotiating the past. The assumption that helps to deny the existenceof alternatives to capitalism/communism is based on the ignorance createdand maintained through the cultural production of the new capitalist society.160

+ta piaflæ liberæ sînt în primul rînd simboluri lucitoare øi imperative ale refulærii,ale plonjærii în prezent færæ urmæ de negociere a trecutului. Prejudecata ceneagæ existenfla alternativei la capitalism/comunism se bazeazæ pe ignoranflaîntreflinutæ de producflia culturalæ a noii societæfli capitaliste, pe refularea trecutuluiøi raportarea faflæ de acesta exclusiv prin condamnare øi prin ataøamentulsau respingerea necondiflionate a termenilor øi simbolurilor zilei,furnizate în ritm accelerat de adeværaflii factori ai puterii. Dorinfla de a refulatrecutul determinæ producflia culturalæ a formafliunilor de sens care introducmereu distanflæ faflæ de trecut, fie prin formele ironiei, fie prin cele alecondamnærii. Cum sæ nu accepfli cæ nu existæ altæ soluflie alternativæ, dacætermenii în care aceasta este oferitæ sînt pure forme, private de orice conflinut,simple semne de ordine pentru „0“ øi „1“, „minus“ øi „plus“, „ræu“ øi„bun“fl Refuzul angajærii într-o confruntare conceptualæ propriu-zisæ cu trecutul,refularea nu fac însæ decît sæ menflinæ „comunismul“ prezent tocmaiîn nespusul tot mai traumatic al acestei dihotomii.În limita spafliului disponibil øi pentru a evita alte norme øi imperativeabsolute, voi ilustra pe scurt faptul atît de banal cæ putem înflelege prezentulîn „lumina“ trecutului, putem înflelege trecutul øi putem dezvolta o criticæ„de stînga“ færæ a uita ororile comunismului. Existæ opfliuni alternative,iar douæ dintre acestea le voi ilustra prin niøte istorii minore, ale cæror detaliisînt rezervate unor publicaflii ulterioare mai largi øi care nu îøi propun sæ producævreun adevær absolut, ci doar sensuri a cæror exprimare nu a fost posibilæîn economia discursivæ a „libertæflii“ postrevoluflionare.Capitalul, opium al revoluflieiÎn primul sæu numær în aceastæ formulæ (14), Idea artæ + societate publicasub formæ de supliment minirevista Superstar, realizatæ de Mircea Cantorcînd avea 12 ani, mai precis în vara lui 1989. Iatæ ce ocupa fantezia unuicopil de 12 ani, crescut într-o flaræ totalitaræ, sub un regim comunist: Pumaøi Iron Maiden, indieni ræi øi cowboys justifliari, mine de aur, maøini noi øisuperstaruri. Dacæ, pentru a împrumuta o frazæ a lui Louis Althusser, experimentulpolitic românesc a fost o tentativæ de acumulare primitivæ politicæîn orizontul de sens al „comunismului“, putem cel puflin constata cæ în aceastæflaræ, la nivelul anului 1989, imaginarul (unui copil) era populat în mod profundde simboluri aparflinînd cu totul lumii capitaliste. Cel puflin în imaginarulacestuia, România nu era „comunistæ“, ori izolatæ în orizontul sæu de sens,în anul 1989. Mærturia singularæ a lui Mircea Cantor la 12 ani, pe 12 paginide caiet, e în stare sæ ridice o ipotezæ care concureazæ cu miile de paginiale dosarului inchizitorial la adresa comunismului. Iatæ ipoteza noastræminoræ: anii de „experiment socialist“, controlul statului asupra circulafliei liberea mærfurilor, privarea de consumul real doar au înteflit valoarea realæ a consumuluisimbolic. Dupæ cum remarca cineva, uneori era mai important sæpofli spune cæ ai væzut ultimul film cu Arnold decît sæ îl fi væzut cu adeværat.Partidul Comunist Român nu a luat deloc în considerare cealaltæ „jumætate“a mærfii, aøa cum fusese ea conceptualizatæ încæ de Marx: partea sa „misticæ“,„sacræ“, dincolo de valoarea sa de consum ori financiaræ – fetiøismulmærfii.Abia ieøifli cu bine din iarna lui 1989, dupæ penurie, foamete, frig øi violenflæ,cu apetitul real øi simbolic lansat acum la realitate, oamenii au dat sæ se înfruptedirect nu doar din adeværaflii „adidaøi“, ci øi din pîinea îngerilor – iar intelectualieducafli au purces sæ teoretizeze prezenflele suprareale. Brusc, din primævaralui 1990, o cantitate enormæ de fenomene „paranormale“ au invadatsocietatea româneascæ øi mass-media în formare, de la OZN-urile dinThe need to repress the past gives way to the cultural production of meaningformations that help putting distance from the threatening past, through formssuch as irony or condemnation. How could one not acknowledge that there is noalternative, when the terms in which the alternative is offered are pure forms,deprived of any content, simple signs for “0” and “1”, “minus” and “plus”, “evil”and “good”fl The refusal to engage in a conceptual dialogue with the past, itsrepression, can only help maintaining the presence of “communism,” preciselyas the ghastly, traumatic un-spoken of this ever present dichotomy.In the limits of this space, and in order to avoid other norms and absolutetruths, I will shortly illustrate the commonplace idea that we can develop anunderstanding of the present in the light of the past, that we can comprehendthe past and develop a “leftist” critique without forgetting the horrors of communism.There are alternatives, and two of these will be illustrated in the followingby means of introducing them as minor narratives, whose details arereserved for further publications. They do not have the power of producing absolutetruths, but they have the ability of bringing into discourse meaningswhose expressing never was possible in the discoursive economy of post-revolutionarycultural “freedom”.The Capital – The Opium of the RevolutionIdea arts + society published in its 14th issue, as a supplement, the mini-journalSuperstar, designed by Mircea Cantor when he was 12, in the summer of 1989.Here is what populated the imaginary of a 12-year old kid, raised and educatedin a totalitarian country, under a communist regime: Puma and Iron Maiden,bad indians and good cowboys, golden mines, new cars, brand new things andsuperstars. To borrow a phrase from Louis Althusser, if the Romanian politicalexperiment was a tentative of political primitive accumulation in the sense horizonof “communism”, we can at least notice that in this country, at the levelof 1989, the imaginary (of a child) was deeply populated by symbols belongingentirely to the capitalist world. By 1989, at least in its imaginary, Romania wasnot “communist”, or isolated in this sense horizon. This singular testimony of thethen 12 year-old Mircea Cantor, on 12 pages of a school notebook, is able tobring about a hypothesis that is worthy of comparison with the ideas proposedby the thousand-page inquisitorial file on communism. This is our minor hypothesis:the years of “socialist experiment”, the state control over the free productionand circulation of the goods have deprived the real consume, onlyto intensify the real value of the symbolic consume. Somebody once noticed– it was often more important to be able to say that you’ve seen the last Arnoldmovie than actually seeing it. The Romanian Communist Party did not take intoconsideration a whole “half” of the commodity as it has been conceived alreadyby Marx: its “mystical”, “fantastic” side, beyond its utility or money value: thefetishism of commodities.Barely gotten out from the winter of 1989, after paucity, famine, cold and violence,with the real as well as the symbolic appetite launched now into reality,people attempted to get a taste not only of the real “Adidas”, but also of theangel food – and educated intellectuals have begun theorizing the over-realpresences. Suddenly, in the spring of 1990, a host of “paranormal” phenomenainvaded Romanian society and its reborn mass-media, from the UFO’s of theBaciu woods and the proofs of the satanism of the sinister Ceauøescu couple, tothe “vivid water”, the miraculous panacea discovered by the soon future presidentialcandidate Mînzatu and of course the cow with five legs – that was seenas a sign of abundance of the times to come – probably because the legs were161

descoperitæ de viitorul candidat prezidenflial Mînzatu øi vaca cu cinci picioare– væzutæ atunci ca simbol al prosperitæflii, cæ erau „mai multe“… Am pututsæ redescoperim „natura aleasæ, binecuvîntatæ a poporului român ortodox“– care ne plasa de-a dreptul în centrul universului – ori sæ ne bucuræm cutoflii de multiplele teorii ale conspirafliei – care plasau dintr-o datæ Româniaîn centrul lumii (Pavel Corufl, alt candidat la preøedinflie) øi –, fireøte, am avutocazia sæ reînvæflæm din „valorile perene“ rafinate ale adeværatei culturiromâne, în mod special datoritæ intelectualilor româno-francezi ai deja fabuloaseiperioade interbelice – ceea ce ne plasa direct în centrul culturii Occidentului.Momentul culminant al acestei avalanøe de realitæfli simbolice øiegocentrice a venit – se putea altfelfl – din domeniul economic, o datæ cuescrocheria Caritas øi colapsul sæu care a læsat atîflia oameni færæ economiilede-o viaflæ øi færæ acoperiø. Caritas s-a bucurat de publicitate la televiziuneanaflionalæ, aceeaøi care transmisese în direct revoluflia, fiind prezentat lamomentul respectiv ca „miracol economic“, ce garanta multiplicarea investiflieireale de opt ori, graflie „formulei matematice secrete“ descoperite øicunoscute doar de proprietarul schemei. Aici trebuie subliniat, færæ a emitealte concluzii, faptul cæ avalanøa formafliunilor de sens simbolice, care strîngîntr-un sens absolut întregul univers în jurul subiectului, fie el religios, naflionalist,intelectual ori pur øi simplu særac, a coincis cu penetrarea capitalului pepiafla româneascæ øi cu impunerea mitului constitutiv al noii societæfli româneøti:capitalismul înseamnæ democraflie.Totalitarismul, ori ataøamentul pentru formafliuni de sens totalitare, dublucaracterizate de excesul de sens proiectat asupra realului øi de dispunereatuturor semnelor în jurul subiectului, pare sæ fi supraviefluit pînæ astæzi la unnivel microsubiectiv tocmai datoritæ accelerærii neîntrerupte a fluxului de realitæflisimbolice pe piafla româneascæ, o datæ cu acumularea capitalului.Procese similare s-au ræspîndit într-o societate dominatæ de særæcie, de lapiafla regimurilor discursive øi a expresiilor, dominatæ de forme simboliceøi enunfluri paranoide, la enunflurile istorice purificatoare ori mesianice, lafel de egocentrice. Acelaøi mod sacral, mai real decît realul, pare a fi dominatøi percepflia asupra pieflei economice: piafla româneascæ a dezvoltat înprimul rînd instrumente de credit, dedicate unor dorinfle mai mari decît realitatea.De la împrumuturile obflinute cu „succes“ de la FMI sau BancaMondialæ, la platele în rate pentru orice, de la transparenfla creditului privatbancar la aleile obscure ale cæmætarilor, aceste instrumente nu produco realitate mai bunæ, nu o „îmbunætæflesc“ øi nu o „transformæ“. Funcflia lor,în cuvintele mereu actuale ale lui Althusser, e sæ asigure reproducerea aceloraøimijloace de producflie, reproducerea aceluiaøi mod fundamental deraportare la realitate: consumul. A avea, în dauna lui a fi: acumularea capitaluluiîn aceeaøi formulæ, în care inegalitæflile ræmîn structurale, în ciuda progreselorîn cazuri individuale. Iar formafliunile de sens simbolice sîntinstrumentele materiale care plaseazæ propriul ego al consumatorului subo lupæ imaginaræ, care asiguræ perpetuarea raportului imaginar al indivizilorfaflæ de condifliile lor reale de existenflæ. Mulflumitæ lor, românii au visat „dupæ1989“ cæ vor fi ca Occidentul, færæ sæ realizeze cæ se vor trezi în situaflia flærilordin America Centralæ.Sub forme culturale poate mai puflin evidente, aceeaøi fascinaflie misticæ pentruconsum se observæ øi astæzi, iar sub drapelul sæu s-au strîns laolaltæ proletarii,noua burghezie øi intelectualitatea, ca øi cum întregul Est europeans-ar constitui într-o uriaøæ expoziflie pe tema „fetiøismului mærfii“. Nu doarcei mai puflin favorizafli, dar chiar intelectuali cu vizibilitate de oræ de vîrf aufost prinøi în logica miticæ a industriei culturale capitaliste, ale cærei produsomany. We were able to rediscover the “chosen, blessed, nature, of theRomanian Orthodox-Christian people” – which placed us directly into the centerof the universe; we were able to enjoy the multiple best-selling conspiracy theoriesthat suddenly placed Romania in the center of the world (Pavel Corufl,another future presidential candidate), and of course, we have been able tolearn about the “universal” and refined values of the true Romanian culture,especially thanks to the French-Romanian intellectuals of the already fabulousperiod between the World Wars – which has placed us directly into the centerof the Occidental culture. The climax of this avalanche of egocentric symbolicrealities has come – could it have been otherwisefl – from the economic domain,with the Caritas pyramidal scam and its collapse that has left so many peoplewithout their life economies and even without a roof. Caritas enjoyed publicityon national television, the same one that had broadcasted live the Revolution,and it was presented at the time as an “economic miracle”, that guaranteedthe multiplication over eight-times of the real investment, thanks to the “secretmathematical formula”, discovered and known only by the owner of the schema.Without further due, and without driving other conclusions at this point, we willhave to emphasize here the fact that the avalanche of symbolic formations ofmeaning that were jellying in a sign the whole universe around the subject– be it religious, nationalist, intellectual or just poor – coincided with the penetrationof the capital on the Romanian market, and with the establishment of theconstitutive myth of the new Romanian society: capitalism means democracy.Totalitarianism, or the attachment to totalitarian formations of meaning, characterizedboth by the excess of meaning projected over the real and by the productionof cultural signs around the central figure of the subject, seems to havesurvived today at a microsubjective level, precisely because of the continuousintensification of the flux of symbolic realities on the Romanian market, togetherwith the accumulation of capital. Strikingly similar processes spread out in asociety dominated by poverty, from the market of discourses and expressions,to the purifying or messianic historic enunciations, just as egocentric as the former.The same sacramental mode, more real than the real, seems to have dominatedalso the perception of the economic market: the Romanian marketdeveloped and responded firstly to credit instruments, destined for desires biggerthan reality. From the IMF or the Word Bank loans, triumphantly celebratedin the media (“the government succeeded in gaining the loan”), to installmentsfor everything, from the transparent credit of private banks to the dark alleys ofloan sharks, these instruments do not produce a better reality, they are not hereto improve or transform reality. Their function, in Althusser’s ever actual words,is to ensure the reproduction of the same means of production, the reproductionof the same fundamental mode of relating to reality: consumerism.To have, at the expense of to be: the accumulation of the capital in the sameformula, in which inequities remain structural, and the progresses remain individualexceptions. In this context, the symbolic formations of meaning are thematerial instruments provided by the culture industry that are situating the egounder imaginary magnifying lens, ensuring thus the perpetuation of the imaginaryrelation of the individuals to their real conditions of existence. Thanks tothese symbols, the Romanians dreamt they will be in the Occident after 1989,without realizing they will find themselves in the situation of Central America.Perhaps in less obvious cultural forms, the same mystical fascination for consumingendures to our days. The proletarians, the nouveaux riches, the newbourgeoisie and the intellectuals have gathered under the flag of consumerism,as if all the East-European societies would constitute a huge exhibition on the162

+se încep øi se sfîrøesc în jurul propriului ego: unii chiar au ajuns sæ afirme cæsituarea lor personalæ într-o flaræ, într-un cîmp cultural, într-un contextpolitic, toate acestea sînt irelevante pentru producflia lor culturalæ øi nu influenfleazæfuncflia socialæ a propriului lor discurs, propria activitate øi propriilepreferinfle – care sînt dincolo de mizeriile cotidianului. Pentru asemeneaintelectuali, dincolo de auctorialitate nu existæ nimic, aidoma copilului pentrucare întreaga lume e organizatæ în jurul sæu – cultura øi artele sînt ornamenteale societæflii, færæ funcflie ori relevanflæ socialæ. Desigur, pentruasemenea subiecfli, doar paradigmele dominante ale zilei au o funcflie socialæ– mai mult, ele au o „misiune“. În mod previzibil, singura modalitatede trecere de la gîndire la acfliune pentru asemenea teoreticieni e cea a consumismului:ultimele concepte sînt relevante pentru vînarea ultimelortendinfle, pentru adoptarea modelor zilei.Aceastæ minigenealogie, naratæ în cheie minoræ, evidenfliazæ, aøadar, cîtevasegmente de continuitate care permit înflelegerea trecutului împreunæcu prezentul, færæ a uita ororile totalitarismului øi færæ ca aceastæ perspectivæsæ fie motivatæ de nostalgii regresive. Anul 1989 poate fi væzut în acestsens ca anul în care condifliile precare ale realitæflii nu au mai fæcut faflæ imaginaruluipopulafliei, saturat de simboluri capitaliste: anul revolufliei este anulîn care capitalul a penetrat piefle pînæ atunci inaccesibile. Øi nimeni nu se supærænumai pentru atîta.Comunismul, factor al modernizæriiDintr-o asemenea situare, putem sæ observæm cæ în ceea ce priveøte sferapoliticæ, în România, spre deosebire de (fostele) flæri vecine øi prietene Ungariaøi Iugoslavia, nu a existat nici o tentativæ internæ de confruntare cu „doctrinamarxistæ“, nici un revizionism de talia „noii stîngi“ umaniste din Iugoslaviaori din Ungaria anilor ’60 – care au constituit focare de rezistenflæ organizatæla totalitarism. În analiza sa de anverguræ asupra istoriei PCR, VladimirTismæneanu a arætat cæ, de-a lungul întregii sale istorii, nici o tentativæ semnificativænu a fost fæcutæ pentru a formula o versiune revizionistæ a unui „marxismromânesc“: istoria PCR este cea a „stabilirii unei dictaturi personaliste,bazatæ pe o ideologie naflionalistæ combinatæ cu cîteva elemente rezidualede marxism, chiar færæ importanflæ“. 4 Stabilirea unei dictaturi centrate în jurulegoului conducætorului øi retorica naflionalistæ au constituit, aøadar, baza ideologieiPCR, însæ acest model, raporturi interumane feudale (de tip castæ)într-un cîmp social naflionalist, nu a fost urmat doar de protipendada comunistæde dinainte ori de dupæ 1989, ci øi de elita culturalæ postrevoluflionaræ.Anume, un model analog a definit o politicæ culturalæ centralæ în România:cultivarea „maeøtrilor spirituali“ – fie ei laici ori teologali –, la care s-a adæugatdoar o retoricæ elitistæ øi „aristocratæ“. Formula generalæ a acestei retorici,care dominæ încæ într-o anumitæ mæsuræ spafliul cultural românesc,poate fi rezumatæ astfel: atenflie øi respect pentru excepflional øi suprareal, ironiesuperioaræ sau indiferenflæ aneantizantæ pentru ordinar.Cît priveøte elementele „færæ importanflæ“ ale doctrinei marxiste ce ræmæseseræprezente în ideologia PCR, le putem identifica færæ greutate: sînt „reziduurile“diamatului stalinist: materialismul dialectic øi istoric („diamat“) este øtiinflauniversalæ promovatæ de sus în jos de partidul care øtie de ce au nevoie masele,øtiinflæ ce propovæduieøte unitatea dintre istoria umanæ øi cea naturalæ:dialectica se aplicæ atît naturii (biologiei, geografiei etc.), cît øi istoriei umane(artelor, filosofiei, øtiinflelor sociale etc.). Or, pînæ øi în ceea ce priveøte diamatul,deconstruit de critica marxistæ încæ din anii ’50, observæm unfenomen de continuitate în actualitatea culturalæ românæ: atîtea cîte sînt,“fetishism of commodities”. Not only the less privileged, but intellectuals ofprime time visibility have been caught in the mythical logic of capitalist cultureindustry, whose products begin and end around their ego. Some even came tothe point of stating that their cultural production, their activity and their ownpreferences are not influenced by the fact that they live in a certain country,in a certain finite cultural field, in a certain finite political context. For such intellectuals,like the child who believes the whole world to be organized aroundhim/herself, there is nothing beyond the author, and culture and the arts arethe ornaments of society, without any social function or relevance whatsoever.Of course, for such subjects, only the dominant paradigms of the day havea social function – and more of it, a “mission”, larger than life. Predictably,the only modality of making the passage from thought to practice for such theoreticiansis the one of the consumerism: the last concepts are hunted in order toget a grasp of the last trends, in order to adopt the fashion of the day.This mini-genealogy, narrated in a minor key, emphasizes thus a few segmentsof continuity that allow the understanding of the past together with the present,without forgetting the horrors of totalitarianism and without feeding regressivenostalgias. 1989 can thus be seen as the year in which the real paucity was notable to bare anymore the imaginary of the population, which was saturated bycapitalist symbols: the year of the revolution marks the moment in which thecapital penetrated markets inaccessible beforehand. And nobody is pissed justbecause of that.Communism – Factor of ModernizationViewing the political sphere, we can notice that in Romania, as opposed to the(former) neighbor and friendly states of Hungary and Yugoslavia, there hasnever been a serious attempt to engage with “Marxism”. There has been noattempt to develop a local theory such as the Praxis group from Yugoslavia orthe Hungarian New Left from the 1960s – which have evolved into organizednetworks of resistance to totalitarianism. In his major analysis of the history ofthe Romanian Communist Party (RCP), Vladimir Tismæneanu has shown that allalong its history, there has been no significant attempt to elaborate a revisionistversion of a Romanian Marxism: the history of the RCP equates with the establishmentof a “personalistic dictatorship based on nationalist ideology, combinedwith some residual, even perfunctory, elements of Marxism”. 4The establishment of a dictatorship centered around the ego of the leader andthe nationalist rhetoric constituted without doubt the RCP’s core ideology, butthis model, feudal inter-human relations (of the cast type) in a nationalist socialfield, was not carried out only by the communist nomenklatura before or after1989, but also by the cultural “democratic” post-revolutionary elite. Namely,an analogous model defined a dominant cultural policy in Romania: the cultivationof “spirituals masters” – secular or non-secular alike – with the new coda ofan elitist and “aristocratic” rhetoric. The general formula of the rhetoric that stilldominates the Romanian cultural field can be thus summed up: attention andrespect for the exceptional and the sur-real, superior irony or annihilating indifferencefor the ordinary.Regarding the “perfunctory” elements of the Marxist doctrine still present inthe RCP’s ideology, we can easily identify them: they are the residues of theStalinist diamat: the universal science of dialectical materialism, promoted fromup to bottom by the Party who knows what the masses need. The diamat is thescience that preaches the essential unity of human and natural history: materialdialectics are applied both to nature (biology, geography etc), and to human163

intelectuale despre „stînga“ ori despre „marxism“ le consideræ pe acesteaintelectuale despre „stînga“ ori despre „marxism“ le consideræ pe acesteaca fiind o ideologie-monolit, care impune idealisme de sus în jos øi credeîn teleologia dialecticii universale. Cu alte cuvinte, nu doar cæ înainte de 1989nu a existat în România vreo tentativæ de confruntare conceptualæ cu ideologiaputerii, dar øi dupæ 1989, discuflia „elitei intelectuale“ referitoare la„marxism“ ræmîne ancoratæ tot în termenii anilor ’50 – cei impuøi ca referinflæde puterea comunistæ. Aceastæ situaflie ironicæ e efectul direct al refuzuluiîncrîncenat de a se angaja într-un dialog conceptual cu trecutul; succesul tuturorinstitufliilor culturale responsabile cu flinerea la distanflæ a trecutului, princondamnare ori ironie, nu va putea înlocui niciodatæ gîndirea propriuzisæ.În ce priveøte „stînga“ sau „marxismul“, tot restul secolului al XX-leae pur øi simplu refulat, ascuns conøtiinflei: ele nu ajung la discurs decît subforma negafliei. Lucrurile astfel læmurite, mirarea ræmîne øi mai mare: cinemai crede în reîntoarcerea diamatuluifl!Dincolo de asemenea incapacitæfli conceptuale, ræmîne sæ întærim aceastætezæ, pe cît de banalæ, pe atît de imposibil de rostit în spafliul cultural al Românieide azi: e posibil sæ înflelegem trecutul øi „sæ fim de stînga“ færæ a-i uitaororile ori a-i repeta greøelile. Ideologia PCR a avut prea puflin de a face cuorice gîndire criticæ; sub atotputernicia diamatului, necontestat de intelectuali,muncitorii au continuat sæ fie exploatafli, de data aceasta împreunæ cutot restul societæflii, de cætre un stat-patron øi o clasæ privilegiatæ tragicomicæ(Partidul Care Øtie, precum øi tofli cei care beneficiau de accesul direct la distribufliabunurilor). Dupæ cum a arætat Gáspár Miklós Tamás 5 , nu întîmplætoreøaloanele secunde ale aparatelor comuniste sînt cele care au luatputerea øi care sînt responsabile pentru capitalizarea masivæ a flærilor bloculuiest-european dupæ 1989: ele au fost øi au ræmas factorii dominanfli ai modernizæriiîn aceste spaflii. flærile est-europene nu fæcuseræ înainte de„comunism“ trecerea de la societatea de castæ la societatea de clasæ burghezæøi nu cunoscuseræ, am adæuga, nici acumularea primitivæ de capital industrialla nivel naflional. În spafliul est-european, societæflile interbelice fuseseræ stabilizateîn relaflii de tip medieval, de castæ. Experimentul comunist, cu toateororile sale, crime øi dezrædæcinæri, la fel ca procesele analoage din Occidentulsecolelor XV–XVIII, am adæuga, a arætat în toate aceste spaflii, færæ urmæ deîndoialæ, cæ nici o ierarhie socialæ nu e „naturalæ“, cæ subiecflii sînt o funcfliea ansamblului social; de la o societate de castæ, s-a trecut la o societate declasæ, în care agentul exploatator nu au mai fost aristocratul øi regele, dar niciburghezul, ci aparatul represiv al statului, protipendada de partid øi vînzætoareade la mezelærie. Nu din întîmplare a reprodus PCR în suprastructurasa modelul „personalistic“ medieval. „Comuniøtii“, dupæ cum îi numimnoi, s-au întîmplat sæ fie agenflii dominanfli ai modernizærii în spafliile esteuropeneøi tot ei au fost dupæ 1989 øi cei mai brutali agenfli ai capitalizærii,altæ modernizare. (Sæ nu uitæm cæ nu mai departe de anul trecut, 2004, personajecentrale ale principalului partid social-democrat din România, AdrianNæstase øi Mircea Geoanæ, se pronunflaseræ în favoarea ideii neoliberale ataxei unice.) „Baronii“ locali ai PSD sînt doar o dovadæ în plus – ei sînt ceicare practicæ ceea ce G. M. Tamás a numit un „capitalism pur øi simplu“: oportunismcapitalist brutal, pe faflæ, øi formarea unei clase dominante pe criteriipure de capital. Nu pot decît sæ adaug la aceasta propriile observaflii mai vechi,dupæ care acumularea de capital din România post-’89 se petrece mairapid øi mai „fluid“ ca niciodatæ în istoria sa øi cæ urmeazæ în continuare liniilemajore descrise de Marx în capitolul VII din Capitalul I – jaf, extorcare,crimæ.history (the arts, philosophy, social sciences etc). The metaphysical core of thediamat was deconstructed by Marxist critiques already in the 1950s, but in theRomanian cultural present we notice an ironic phenomenon of continuation:few as they are, the intellectual discussions about the “Left” (or about “Marxism”)considers it to be a monolith-ideology that forces idealisms from top to bottomand believes in the teleology of the universal dialectics. In other words, not onlywas there no attempt before 1989 to lay out a conceptual confrontation withthe ideology of the political power, but even after 1989, the discussion of the“intellectual elite” on Marxism is confined to the same terms of the 1950s– the ones imposed once by the communist power. This ironic situation is thedirect result of the refusal or denial to engage in a conceptual dialogue with thepast. And the work of thinking cannot be replaced by all the established culturalinstitutions whose business is to maintain the distance to the past by condemningor ridiculing it. When it comes to “Leftism” or “Marxism”, whatever comesafter the 1950s is repressed, hidden to consciousness: it arrives to discourseonly under the form of negation. This said, one couldn’t but wonder: who is stillbelieving in the coming back of the diamatfl!Leaving aside such conceptual incapacities, remains to emphasize this commonplaceidea, that nevertheless can hardly be pronounced in the cultural space oftoday’s Romania: it is possible to understand the past and still be “leftist” withoutforgetting its horrors and without “being doomed to repeat its mistakes”.The RCP’s ideology had nothing to do with critical thinking; under the supremacyof the diamat, un-resisted by intellectuals, the workers continued to beexploited, together with all the rest of the society, by a state-owner and a privilegedclass (The Party as well as all the ones who had direct access to the distributionof goods). As Gáspár Miklós Tamás has shown 5 , it is not a mere accidentthat the second row echelons of the communist apparatus were the ones whotook the power and are responsible for the massive capitalization of the East-European countries after 1989: they had been and had remained the dominantfactors of modernization in these spaces. The East-European countries havenever made before “communism” the passage from a caste society to a bourgeoisclass society. We can add, they did not experience the primitive accumulationof industrial capital on a national scale. In the East-European space thesocieties had been stabilized between the World Wars in medieval structures,of caste systems. The communist experiment, with all its horrors, crimes anduprooting – like the analogous processes in the Western world of the fifteen tothe eighteenth centuries – has proved in all these spaces, without a doubt, thatthere is no such thing as a “natural” social hierarchy, and that subjects are afunction of the social. From a caste society, “communism” has made the passagetowards a class society, in which the exploiting agent, the one who owned themeans of production, was not the aristocrat and the king, and neither the bourgeois,but the repressive apparatus of the state, the party nomenklatura and thesalespeople from the grocery. It is no accident, we might add, that the RCPitself reproduced in its superstructure the medieval personalistic model.The “communists”, as we call them, happened to be the dominant agents ofmodernization in the East-European space, and after 1989 they have been toothe most brutal agents of capitalization – another modernization. Let usmention in passage that just last year, 2004, main figures of the Social-Democrat Party, Adrian Næstase and Mircea Geoanæ, were openly embracingthe neoliberal idea of the flat tax. The famous local “barons” that constitute theregional core of the current Social-Democrat Party are just the most visibleproof – they are the ones practicing what G. M. Tamás has called “a capitalism164

+„maeøtrilor spirituali“ ori coagularea opiniilor posibile în jurul „grupurilor deprestigiu“ de care a vorbit Sorin Adam Matei, al „boierilor minflii“, pot fi înfleleseîn acest context ca adeværatele revirimente ale nostalgiei, melancolia eternæpentru vremurile premoderne cînd fiecare boier era zeu pe moøia sa, prinnæscare. Caracterul noninocent al acestor fascinaflii øi eforturile lor de zægæzuirea pieflei libere au început sæ fie evidente în vremurile recente, în careformele violenflei ce au nevoie de asemenea melancolii regresive au cunoscuto nouæ recrudescenflæ. Multæ vreme, egocentrismul øi elucubrafliilemisticoide ori elitiste ale unor „intelectuali din România“ ce aveau rostiri înstræinætate au fost, în cel mai bun caz, sursæ de amuzament uøor perplex,iar în cel mai obiønuit, ocazii de confirmare a imaginii despre „Estul mistic“øi deci de „orientalizare“ a României. Occidentul are întotdeauna nevoie demandarini „orientali“ mistici pentru a-øi alimenta propria imagine de raflionalitate.Dar cînd circumstanflele politicii internaflionale au început sæ favorizezeretorici simbolice violente, în numele „democrafliei“ øi al „Dumnezeului“creøtin deopotrivæ, aceiaøi intelectuali øi-au dat mæsura concretæ a calitæflii lorculturale, atunci cînd s-au græbit sæ se alinieze acelor retorici øi sæ întreprindæmunca de legitimare a noilor simboluri, oferindu-øi astfel aportul benevol,mai degrabæ inconøtient, la autocolonizarea în numele ideologiilor mondialedominante øi al capitalului global. Nu e deloc de mirare, aøadar, cæ aceiaøiintelectuali, o datæ ajunøi în coabitare cu puterea, au pus în funcfliune în primulrînd proceduri de excludere øi de reducere la tæcere.Laicitate øi ortodoxism în noua democraflie„Democraflia este singurul «regim» valabil în interiorul Bisericii.“ Astfelîncepe un articol recent semnat de un tînær filosof român. Sfîrøitul aceluiaøitext: „Biserica creøtinæ este, din punctul de vedere al oricærui credincios autentic,singura «instituflie» democraticæ posibilæ pe pæmînt, întrucît numai îninteriorul Bisericii øi în raza harului sîntem cu toflii realmente øi deplin egaliunul cu altul, supuøi aceluiaøi Dumnezeu transcendent“. 6 De la enunflul iniflial,un apel pentru reformarea democraticæ a bisericii, autorul ajunge din cîtevaparagrafe la enunflarea „faptului istoric evident“ cæ biserica e oricum prototipuløi cauza originaræ a democrafliei. Undeva la mijloc, autorul românnu uitæ sæ arunce obiønuitul croøeu Bisericii Catolice, a cærei structuræ ierarhicæverticalæ nu se comparæ cu democratismul propriu Bisericii Ortodoxe.Democraflia este, aøadar, integratæ de Bædiliflæ în interiorul sferei decompetenflæ a bisericii, al „razei“ sale de acfliune, pentru cæ biserica e singurainstituflie care „implementeazæ“ singura egalitate fundamentalæ a tuturoroamenilor, cea în fafla divinitæflii. Desigur, cu un optimism teleologic mairezervat, putem observa cæ argumentul capætæ o cu totul altæ „greutate“ dacæne referim la singura certitudine „finalæ“ asupra cæreia putem cædea chiartofli de acord: dacæ egalitatea fundamentalæ a tuturor oamenilor este ceaîn fafla morflii, atunci instituflia democraticæ fundamentalæ este cea a pompelorfunebre. O plimbare printre moviliflele, crucile, cavourile øi monumenteleoricærui cimitir ne demonstreazæ însæ cæ pînæ øi aceastæ din urmæegalitate e iluzorie, privitæ dinspre aceastæ parte a universului.Teza autorului român dobîndeøte însæ o importanflæ deosebitæ în contextulactual, pentru cæ activeazæ un principiu al relegitimærii bisericii care s-adovedit a fi foarte eficient în timpurile moderne. E vorba de teoria secularizærii,care a fost enunflatæ în cea mai claræ formulæ de Carl Schmitt în 1922,în a sa Teologie politicæ: „Toate conceptele semnificative ale teoriei modernea statului sînt concepte teologice secularizate“. 7 În contextul triumfuluiactual al filosofiei neoliberale în România, teze precum cea a lui Bædiliflæ, cepure and simple”: brutal capitalist opportunism, and the formation of a dominantclass on the pure criteria of capital. To this I can only add my own previousobservations that the accumulation of capital in post-1989 Romania undergoesfaster and more “fluid” than anytime in its history, and that it still follows themajor lines described by Marx in Chapter VII of Capital I – theft, extortion,crime.The current fascination for monarchy or aristocracy, the cult of the “spiritualmasters”, or the clotting of possible opinions around “prestige groups”, in SorinAdam Matei’s terms, can be understood in this context as the true nostalgias,the eternal melancholy for pre-modern times when every boyar was by right ofbirth god on his property. The non-innocent character of these fascinations andtheir obstructing efforts against the free market has become obvious in recenttimes, with the recrudescence of violence propellers that need such regressivemelancholies. For a long time, the egocentrism and the mystic or elitist“Romanian intellectuals” that had public appearances abroad have been thesource, in the best case, for a bemused amusement, and more often than not,opportunities to confirm the image of the “mystic East” and thus to “orientalize”Romania. The Occident always needs oriental mystics in order to cultivate itsown image of rationality. But when the international circumstances have begunto broadcast violent rhetorics in the name of democracy and the Christian godalike, the same intellectuals proved the real-world value of their cultural quality,when they hurried to align themselves and do the work of legitimating the newsymbols. By doing so, they have willingly given their share to the political selfcolonizationof culture in the name of the dominant global ideologies and capital.No wonder that once arrived in cohabitation with the power at the end of2004, they have put in function firstly mechanisms of exclusion and of silencing.Secularity and Orthodoxy in the New Democracy“Democracy is the only valid ’regime’ inside the Church.” Thus begins a recentarticle signed by a young Romanian philosopher. The end of the same textreads: “The Christian Church is, from the point of view of any authentic believer,the only possible democratic ’institution’ on earth, since only inside theChurch and within its range we are truthfully equals to each other, underlingsof the same transcendent God.” 6 From the initial statement, calling for the democraticreformation of the church, the author manages to jump in a few paragraphsto stating the “obvious historical fact” that the church is anyway theprototype and original cause of democracy. Somewhere in the middle of thetext, the Romanian author does not forget to throw the usual jab at the CatholicChurch, whose vertical hierarchy cannot be compared with the democratism ofthe Orthodox Christian Church. Democracy is thus integrated in the sphere ofcompetence of the Church, within its “range”, because the Church is the onlyinstitution that “implements” the only fundamental equality of all people, theirposition in front of divinity. Of course, with a much tempered teleological optimism,we could notice that the weight of the argument will change quite a bit ifwe will refer to the only equality we can all agree on: if the fundamental equalityof people is us all facing death, then the fundamental democratic institutionis the funeral service. The variety of monuments, crosses, and conspicuousmounds from any cemetery shows however that even this equality is quite illusory,seen of course from this side of the universe.The thesis of the Romanian author is nevertheless very important in the currentcontext, because it activates a principle of relegitimation of the Church that hasproved to be very efficient in modern times. Namely, it’s the theory of seculari-165

leagæ teologia cu politicul, confirmæ o importantæ previziune a lui Schmitt:dacæ gîndirea economicæ ar avea succes în realizarea scopului sæu utopic,în dezvoltarea unei condiflii absolut apolitice a societæflii umane, biserica arræmîne unicul instrument de gîndire øi formæ politicæ. Teoria secularizærii reactiveazæînsæ simbolurile øi adeværurile absolute ale credinflei religioase, care devalueazæîn economia discursivæ orice adeværuri posibile finite ale laicitæflii.Iatæ cîteva exemple de genealogii ale secularizærii, într-o selecflie mai largæ,dincolo de conceptul egalitæflii invocat de Bædiliflæ: conceptul modern alsuveranitæflii politice îøi are originea în cel al suveranitæflii divinitæflii asupra lumiilaice; problema adeværului, centralæ în epistemologia modernæ, îøi areoriginea în problema creøtinæ a certitudinii redempfliunii; etica modernæ amuncii, în sfinflenia creøtinæ; pînæ øi privatizarea e un concept teologic secularizat,cæci primul drept individual, prima libertate pronunflatæ øi afirmatæîn noua ordine socialæ modernæ, alæturi de cea a conøtiinflei, de asociere,a presei etc., a fost libertatea confesionalæ. Cel mai important, teoriilesecularizærii vizeazæ concepflia modernæ asupra progresului imanent al istoriei,care e væzutæ ca moøtenitoare directæ, în formæ laicæ, a escatologiei iudeocreøtine.Principala consecinflæ politicæ a adoptærii teoriei secularizærii estedevaluarea valorilor laice. Øi anume: din moment ce toate aceste conceptede bazæ ale modernitæflii laice îøi au originea în teologia iudeo-creøtinæ, metanarativelemoderne, incluzînd aici cea care i se atribuie în mod curent luiMarx, „comunismul“, dau dovadæ de „falsæ conøtiinflæ“: deøi pretind cæ sîntexpresia autenticei raflionalitæfli umane, modalitatea în care concep „progresul“e derivatæ direct din dogmele combætute. În consecinflæ, o datæ ce neamdezvræjit de sub imperiul acestor idei, putem fie sæ ne întoarcem laadeværata lor substanflæ spiritualæ, fie sæ proiectæm tot acest proces ca oevoluflie „naturalæ“ a cærei culminaflie o reprezintæ, desigur, economismul„apolitic“.Existæ însæ variantæ alternativæ, atît pentru reîntoarcerea la trecut, cît øipentru plonjarea în viitorul adus de mîna invizibilæ a economiei de piaflæ.Mæ voi referi aici pe scurt la Hans Blumenberg, filosof care a elaborat teoria„legitimitæflii timpurilor moderne“, ca o contrapondere a modului deînflelegere a modernitæflii oferit de teoriile secularizærii. Iatæ unul dintrecontraargumentele lui Blumenberg: a afirma faptul cæ valorile øi conceptelemoderne au suferit o transformare, trecînd de la o formæ teologalæ la unalaicæ, implicæ a sugera faptul cæ o substanflæ comunæ a suferit schimbarea dela forma creøtinæ la cea secularizatæ øi deci cæ aceastæ „substanflæ“ aparflinede fapt concepfliei creøtine, cea originaræ. La o analizæ mai aproape de detaliulconceptual, observæm însæ cæ nu existæ o asemenea „substanflæ“; de pildæ,existæ diferenfle fundamentale chiar în ceea ce priveøte ideea de progres:pentru modernitatea laicæ, progresul e imanent, survine din „interiorul“ istoriei,în timp ce escatologia iudeo-creøtinæ propune un eveniment care sfîrøeøtedin „exterior“ istoria mundanæ. Blumenberg mai aratæ cæ, spre deosebirede mitul decæderii, prezent din cele mai vechi timpuri øi culturi, tema progresuluieste o idee modernæ, apærînd în Europa abia în secolele XVI–XVII,o datæ cu progresele realizate de cîteva generaflii succesive de astronomi,prin Copernic, Galilei øi Kepler; pornind de aceste contribuflii, ideea de „progres“s-a ræspîndit apoi în fiecare dintre domeniile care s-au afirmat ca disciplineale cunoaøterii în modernitate. Ideea modernæ de „progres“ nu aavut iniflial nimic de-a face cu escatologia iudeo-creøtinæ: pînæ sæ fie recuperatde marile metanarative din secolele XVIII–XIX, ale lui Condorcet,Comte, Hegel, Marx, progresul nu a fost un concept ce explica „sensul istoriei“,desemnînd doar o experienflæ ineditæ, de cunoaøtere a faptului finit,zation, which was perhaps put in its clearest formula by Carl Schmitt in 1922, inthe Political Theology: “All the significant concepts of the modern theory ofstate are secularized theological concepts”. 7 In the context of the currenttriumph of neoliberal philosophy in Romania, a thesis such as the one proposedby Bædiliflæ, which connects the theology with the political, confirms an importantprediction of Schmitt: if the economical thinking would succeed in achievingits utopic goal, an absolute apolitical condition of the human society,then the Church will remain the only instrument of political thought and form.The theory of secularization reactivates the symbols and absolute truths of thereligious faith, which are devaluing in the discursive economy any possible finitetruths of secularity.Here are a few examples, genealogies of secularization, beyond the one ofequality invoked by Bædiliflæ: the modern concept of political sovereigntyoriginates in the one of the divine sovereignty over the mundane world; thequestion of truth, central to modern epistemology, originates in the Christianproblem of the certitude of salvation; the modern work ethic originates in theChristian asceticism; even privatization is a secularized theological concept,since the first individual right, the first type of freedom pronounced in the modernsocial order was the freedom of religious confession. Most importantly, thetheories of secularization aim at the modern conception of the immanent progressof history, which is conceived as the direct inheritor, in secular form,of the Judeo-Christian eschatology. This said, the main political consequenceof adopting the theory of secularization is the devaluation of secular values.Namely: since all of these modern concepts are originated in the compound ofJudeo-Christian theology, then all the modern meta-narratives, including herethe one commonly attributed to Marx, “communism”, are being tainted by their“false consciousness”: although they claim to express the authentic humanrationality, they way they conceive progress is derived directly from the contesteddogmas. So once we have been disenchanted from the spell of these ideas,we can either return to their true spiritual substance, or project all this processin the image of a “natural” evolution whose apex is, of course, the “apolitical”economism.However, there is an alternative, both to the return to the past and to the escapein the future brought by the invisible hand of market economy. I will refer hereshortly to Hans Blumenberg, the German philosopher who elaborated the theoryof the “legitimacy of modern times” as a counter-balance to the conceptionsof modernity based on theories of secularization. One of Blumenberg’s argumentsreads: to state that the modern concepts and values have suffered achange, from the Christian form to the secular form, means to imply that thereis a common substance that underwent the alteration and that this “substance”actually belongs to the original Christian conception. A closer discourse analysiswill show however that there is no such “substance”; for instance, there are fundamentaldifferences in the idea of progress itself: whereas for the secularmodernity the progress is immanent, from within history, the Judeo-Christianeschatology proposes an event that ends from “outside” the history of the world.Blumenberg also shows that the theme of progress is essentially a modern idea(as opposed to the myths of decay, which are present in the oldest times andcultures). The idea of progress has appeared in Europe only in the 16th-17thcenturies, with the progresses made by several successive generations of astronomers,Copernicus, Galilei and Kepler. The idea of progress spread thereafterin each of the domains that have been formed as disciplines of knowledge inWestern modernity. The modern idea of progress had initially nothing to do166

+gresul ræmîne, aøadar, în primul rînd, fenomenul „autoafirmærii“ discursurilormoderne. Aceasta constituie caracteristica fundamentalæ a epocii moderneori, în cuvintele lui Blumenberg, „legitimitatea“ timpurilor moderne. 8Modernitatea, mult doritæ øi în România, nu este un fenomen generalizatde secularizare a formelor creøtine, ci dobîndirea puterii finite de autolegitimare,în discursuri minore, care nu devalueazæ toate celelalte discursuri øicare nu ræspund neapærat întrebærilor sau energiilor moøtenite din istoriacreøtinismului.Autolegitimarea discursurilor regionale øi chiar dorinfla de autodeterminarea indivizilor, a fiecæruia, nu pot surveni însæ într-un cîmp cultural dominatde simboluri øi mituri care transcend toate micile discursuri locale. Pentrucæ am auzit atîtea lucruri pozitive despre ortodoxismul românesc, meritæsæ spunem aici cîteva cuvinte în ræspær, despre ortodoxism ca fenomen discursiv,dincolo de orice experienflæ religioasæ. Mæ voi referi, aøadar, doar lacontribuflia sa directæ la reprimarea gîndirii critice. În primul rînd, ca tradifliediscursivæ, ortodoxia nu a transmis o tradiflie criticæ: bisericile ortodoxecautæ mereu „spiritul“ primelor concilii ecumenice øi nu ezitæ sæ ofere dinstart formulæri øi interpretæri noi; nu existæ nici o practicæ susflinutæ de criticæpe baza textului. Recunoaøtem tradiflia aceasta în luærile de opinie cotidiene,bazate pe cæutarea spiritului adeværului (adicæ inventarea lui pe contpropriu), øi nu pe dezvoltarea criticii pornind de la litera ori suportul politicilorsau teoriilor. Preocuparea pentru stabilirea unui criteriu exterior pentruadevær – cum ar fi hîrtia scrisæ, pentru producflia de cunoaøtere øi de relafliieconomice – e minimæ. Adeværul e væzut în ortodoxism ca adevær træit, øianume în comuniune cu biserica. Cu alte cuvinte, instituflia însæøi e existenflializatæ;statutul adeværului e de aceea instituflional, nu e legat de limbæ øi deelemente scripturale asupra cærora fiecare poate decide; poate cæ fiecareîntîlneøte semne care poartæ cætre adevær, însæ acesta nu e confirmat decîtde instituflie, de bisericæ. Adeværuri regionale ori definiflii de detaliu nu sîntdorite decît pentru calitatea lor de a exclude eroarea, nu pentru cea de adelimita adeværul, care nu e deflinut decît de bisericæ. Adeværul în generale un mister (mysterion). (Poate de aici øi sensibilitatea oamenilor pentru articoleori politici care exploreazæ aspecte negative, mai degrabæ decît celecare definesc conflinutul ideologic, politic etc.) Pe scurt, ortodoxismul lasæscripta pe mîna bisericii ori a institufliei respective, iar interpretarea îi enecunoscutæ. În bisericile ortodoxe, doar popii pun mîna pe evanghelii; înlumea lærgitæ a capitalului, doar popii øi colecflionarii privafli.În mæsura în care nu e bazat pe o tradiflie criticæ, ortodoxismul îndeplineøtefoarte bine funcflia de a „împæca“ lumea cu simbolurile impuse de puterilemomentului. Iar pentru intelectualii care se flin departe de experienfla religioasæ,teoriile secularizærii îndeplinesc foarte bine funcflia de excludere înbloc a „erorilor“ ideologice færæ a întreprinde efortul de a elabora ceva înloc, plonjînd pur øi simplu în consumul egoist øi în fetiøismul mærfii. În contextulRomâniei anilor 1990, faptul cæ penetrarea capitalului pe piaflaromâneascæ a coincis cu redescoperirea adeværurilor absolute determinæîn mod exact limitele „libertæflii“ de exprimare postcomuniste. Explozia publicafliilorøi a clædirilor religioase în spafliul public de dupæ 1989 e în perfectæarmonie cu puterea capitalului de a produce simboluri absolute øi de adevalua criticismul. Ofensiva religiei e corelativæ cu ofensiva teoriilor seculareevoluflioniste øi faptul cæ subiecfli aparent incompatibili, precum credincioøiiøi gînditorii „pragmatici“ ai secularizærii, sînt aliafli de facto în spafliulcultural românesc demonstreazæ faptul cæ aceastæ formæ de culturæ edeterminatæ de o altæ instanflæ, exterioaræ – politicul sau noua ordine ecowiththe Judeo-Christian eschatology: up until it was recuperated in the grandmeta-narratives of the 18th and 19th centuries (Condorcet, Comte, Hegel, Marx),progress had never been a concept meant to explain the “meaning of history”;it just designated a novel experience of comprehending the finite fact, withregional validity, in each of the emerging disciplines of knowledge.The progress is thus the phenomenon of the “self-affirmation” of modern discourses.This constitutes the fundamental characteristic of the modern age, or,in Blumenberg’s words, the legitimacy of modern times. 8 Modernity, a centralobject of desire in Romania, is not a generalized phenomenon of secularizationof the Christian forms. It represents the finite power of self-legitimation, in minordiscourses that do not attempt to devalue all the other discourses, and that arenot necessarily answering to Christian questions or energies. The self-legitimationof regional discourses, or even the desire of self-determination of the individualpeople can not come about, however, in a cultural field dominated bysymbols and myths that are transcending all the small and local discourses.Because I have heard so many good things about the Romanian Orthodoxy,I think it is worth to say here a few words with a “bad faith” about Orthodoxy asa discursive phenomenon. I will refer to the direct contribution of ChristianOrthodoxy to the repression of critical thinking. Namely, Christian Orthodoxyhas not transmitted a critical tradition: the Orthodox churches are always on thelook for the “spirit” of the first ecumenical councils, and do not hesitate to offernew formulas and interpretations; there is no consistent critical practice withthe texts. We can recognize the effects of this tradition in the modality of popularopinions: one looks for the true spirit (that is, invents it on its own, fromscratch), one does not develop a critique based on the letter of ideas or theories.There is a minimal care to establish an external criterion for truth – suchas written paper, for the production of knowledge and business relations.The truth is conceived in the Orthodox faith as a lived, existential truth, in communionwith the Church. That is: the institution itself is existentialized; the statusof truth is institutional, not related to language or to scriptural elements orto anything somebody could decide on his or her own; even if anybody couldexperience signs leading to the truth, the latter is confirmed only by the institution,the Church. Also, regional truths or definitions are valued only in so far asthey are excluding the error. The only truthful content is detained by theChurch, one does not build something else. For the commoner, the truth is generallya mystery (mysterion). Perhaps this is also a reason why people preferarticles or policies that deal with negative aspects to the ones that define theideological or political content. Shortly put, the orthodoxism leaves the scriptsin the hands of the church, or of the institution that be: its does not interpreteit. In the Orthodox churches, only the priest puts his hand on the Book; in theenlarged world of the capital, only priests and private collectors. In so far as it isnot based on a critical tradition, Orthodoxism functions very well in the senseof making people do with the symbols imposed by the powers that be. And forintellectuals, the theories of secularization function very well in the sense ofexcluding all the ideological “errors”, without making any effort to build somethingelse in place; it is more comfortable to accept it all as a “natural evolution”and to enjoy the egotist consumerism and the fetishism of commodities.In the context of Romania in the 1990s, the fact that the penetration of the capitalin the Romanian market coincided with the rediscovery of absolute truthsdetermines precisely the limits of the post-communist “freedom of speech”.The explosion of religious publications and buildings in the public space after1989 fits right on the logic of the capital, its capacity of producing absolute167

flia“ e astæzi doar numele de ordine al noii instanfle, al noului adevær deflinutde institufliile de încredere, acceptat deopotrivæ de credincioøi øi de anumifliintelectuali laici care, sub care influenfla simbolurilor ce reduc capacitateade gîndire criticæ, au ajuns sæ creadæ cæ „apolitismul“ ideologiei economismuluineoliberal e soluflia finalæ a dezideologizærii. Poate cæ e, într-adevær.De aceea, din 1989, credincioøii øi gînditorii laici dezvræjifli s-au aflat într-o alianflætæcutæ øi care reduce la tæcere.Dezvræjirea dezvræjiriiAceste mici genealogii sînt doar cîteva exemple subiective care aratæ într-unlimbaj simplu øi în linii foarte îngroøate banalitatea tezei noastre: alternativafatalistæ øi falsæ „comunism“/„capitalism“ nu este decît principiul originaral respingerii gîndirii critice în spafliul cultural românesc. Trauma nerezolvatæa trecutului întrefline hegemonia formafliunilor de sens absolut, alimentateprin simboluri produse de fluxul industriei culturale. Iar fondul „natural“ falscare susfline aceste simboluri e ideologia liberalæ îmbræfliøatæ de cei mai puterniciagenfli de producflie culturalæ din România postdecembristæ. Dacæfilosofia este disciplina care se confruntæ cu ceea ce nu este conceptualizat,cu preconceptualul, în cuvintele lui Blumenberg, sau cu nonfilosofia, în cuvintelelui Deleuze øi Guattari, atunci este tocmai sarcina noastræ sæ evidenfliemaceste principii sau prejudecæfli absolute care determinæ limitelespafliului în care ne adresæm unii altora øi care împiedicæ apariflia unorenunfluri altfel de o banalitate covîrøitoare. Universalitatea cuvintelor de ordineca „integrare“, „UE“, „civilizaflie“, indiferent de culoarea politicæ a celor cele-au vehiculat, îmi pare, mai degrabæ decît un consens, un indiciu pentrufaptul cæ, dincolo de argumente raflionale øi de doctrine conceptuale, ceeace dominæ spafliul cultural românesc sînt investiflii inconøtiente øi simboluriabsolute. Psihicul traumatizat trebuie ferit de îndoieli, de rafliocinæri, pentrua nu ajunge la fisurile profunde, iar pentru aceastæ misiune unitatea teologalædintre formæ øi conflinut a simbolului e perfectæ. Dupæ cum arætaseræatît Benjamin, cît øi Kracauer, simbolul oferæ plenitudinea sensului, øi încædintr-o datæ, scutind de încetineala reflecfliei. Prin luciul øi mæreflia lor, dincolode statura subiectului, simbolurile populeazæ cu autoritate percepfliaindividului, oferind psihicului acestuia posibilitatea unei alunecæri la suprafaflæcontinue, la zi, feritæ de trauma fisurilor profunde. Ca urmare, e nevoie demenflinerea la zi a simbolurilor, prin producflia industriei culturale, pentrua face posibil un flux continuu în care gîndirea sæ poatæ fi livratæ instanflelorøi instantaneului, pentru a nu permite agæflarea subiecflilor, prin încetinealareflecfliei, de un realism ce ar fi în stare sæ trezeascæ durerea ascunsæ.1989 e interpretat adesea ca anul „trezirii la realitate“, anul dezvræjirii deblestemul comunist. Exemplele øi genealogiile de mai sus, færæ pretenflii deistorii absolute, au puterea sæ ne arate ceva ce nu a fost nici mæcar întrezæritvreme de cincisprezece ani de intelectualii fostelor spaflii „comuniste“. E vorbade un principiu filosofic elementar, dar a cærui enunflare a fost imposibilæ încîmpul cultural „liber“ al unei societæfli în plinæ integrare capitalistæ. Îl voi întæricu toatæ claritatea conceptualæ øi tipograficæ pe care mi-o permite acest spafliu:ORICE DEZVRÆJIRE E O FUNCflIE A CIRCUMSTANflELOR ISTORICECARE AU FÆCUT-O POSIBILÆ. Marea majoritate a intelectualilor care autrecut prin dezvræjirea istoricæ a momentului 1989 par sæ fi abandonat imediatulaparatul critic, îmbræfliøînd bucuroøi simbolurile „învingætoare“ alezilei øi dedicîndu-se legitimærii lor; am væzut cam în ce consta substanfla acelorsimboluri. Capacitatea lor criticæ, altædatæ în plinæ vigoare, pare sæ fi fost purøi simplu epuizatæ de intensitatea evenimentusymbolsand its need to devalue criticism. The offensive of religion is correlativewith the offensive of the evolutionist secular theories, and the fact that seeminglyincompatible subjects, such as the believers and the “pragmatists” of secularizationare de facto allies in the Romanian cultural field, proves that this form ofculture is determined by another, exterior instance – the political, or the neweconomic order. “Democracy” is today just the word of command of the newinstance, of the new truth detained by the trusted institutions and acceptedboth by believers and by certain secular thinkers who, being under the influenceof the critical-thought-numbing symbols, have come to believe that the“apolitism” of the economist neoliberal ideology is the final solution of de-ideologization.Maybe it is, indeed. This is why, ever since 1989, the believers andthe disenchanted secular thinkers are in a silent and silencing alliance.The Disenchantment of DisenchantmentWe have seen a few subjective examples that illustrate in thick lines and in verysimple words the banality of our thesis: the false alternative “communism”/“capitalism” is the original principle of the rejection of critical thinking in theRomanian cultural space. The unresolved trauma of the past maintains the hegemonyof formations of absolute meaning, whose material basis are the symbolsproduced by the culture industry. These symbols are being set on the “natural”milieu of the “liberal ideology”, which has been embraced by the most powerfulagents of cultural production in post-revolutionary Romania. If philosophy is thediscipline that engages with that which is not conceptualized, the pre-conceptual,in Hans Blumenberg’s words, or the non-philosophy, in Deleuze andGuattari’s, then it is our task to emphasize these unquestioned principles thatdetermine the limits of the space in which we address to each other, the assumptionsthat are blocking the appearance of such banal enunciations.The universality of such words of command as “integration”, “EU”, “civilization”,no matter the political color of their bearers, is not a con-sensus, but a sign thatbeyond the rational argumentation and conceptual doctrines, the Romanian culturalspace is dominated by subconscious investments and absolute symbols.The traumatized psyche has to be spared of doubts, of rationalizing, in orderto avoid getting into the profound fissures. For this mission the theologal unitybetween form and content of the symbol is perfect. As both Benjamin andKracauer have shown, the symbol offers the plenitude of meaning, and all ofa sudden, at once, eliminating the slowness of reflection. Due to their luster andgrandiloquence, beyond the stature of the subject, the symbols are populatingauthoritatively the perception of the individual. The job of the cultural industryis thus to provide a continuous supply of symbols, in order to ensure a continuousand up-to-date slippage at the surface of the psyche. Thinking can be deliveredthus to the instant and to the instances that be, and the subjects are ableto avoid hanging to a realism that would be able to awake the hidden pain.1989 is often seen as the year of “awakening to reality”, the year of the disenchantmentfrom the communist curse. The examples and genealogies fromabove, articulated from a subjective point of view, have the power to show ussomething that was not even envisaged for fifteen years by the intellectuals ofthe former “communist” spaces. It is an elementary philosophical principlewhose enunciation has been, nevertheless, impossible in the “free” cultural fieldof a society in full capitalist integration. I will phrase it here with all the conceptualand typographical clarity allowed by this space: ANY DISENCHANTMENTIS A FUNCTION OF THE HISTORICAL CIRCUMSTANCES THAT HAVE MADE ITPOSSIBLE. The vast majority of the intellectuals that have gone through the his-168

+lui prin care au trecut. Singurele reflexe critice ræmase s-au încordat împotrivatrecutului – de care vrem sæ ne distanflæm cu orice prefl. Stînga „idealistæ“a murit, træiascæ noul adevær liberal, „pragmatic“! Experienfla ræului s-atransformat în autolegitimare, pur moralæ, care nu a ezitat sæ se serveascæla rîndul sæu de instrumentele inchizitoriale produse curînd de industriaculturalæ.Ideologia „liberalæ“ îmbræfliøatæ de vasta majoritate a intelectualilor dupæ 1989nu constituie fondul „natural“ al istoriei, care a ieøit la suprafaflæ în mod miraculoso datæ cu revoluflia, ci e o prelungire a ideologiei puterii care dominalumea în conjunctura istoricæ a anului 1989. Nu doar cæ liberalismul nureprezintæ „normalitatea“ democrafliei, dar o extremæ a sa, care e prezentatæzilele acestea în România în hainele unei noi retorici a normalitæflii, îøiaratæ caracteristicile sinistre la scaræ mondialæ. Capitalismul nu este øi nu afost niciodatæ în istoria umanitæflii sinonim cu democraflia – iar a enunflaaceasta nu echivaleazæ cu a cere întoarcerea „comuniøtilor“ sau a lui„Iliescu“. Mai mult, capitalismul nu este øi nu a fost niciodatæ sinonim cu piaflaliberæ – de la apariflia sa la mijlocul mileniului precedent, acesta a împiedicatexistenfla pieflelor libere, coagulînd cîfliva proprietari øi cîteva simboluriîn jurul unor puteri oligarhice globale øi cuvinte de ordine absolute. De fapt,capitalismul nu a împiedicat doar existenfla pieflelor libere, ci a oricærui sistemeconomic diferit, fiind articulat de la bun început de o logicæ a unui „sistemglobal“, dupæ cum au arætat magistral încæ din anii ’70 atît FernandBraudel, cît øi, mai ales, Immanuel Wallerstein.Pentru alte grupuri subiective, „aliate“ øi compatibile, de altfel, cu primele,dar care doresc øi mai abitir sæ purifice cotidianul de apæsarea istoriei,1989 a însemnat dezvræjirea definitivæ de sub blestemul diavolesc ateu alcomunismului øi „reîntoarcerea“ la dimensiunea spiritualæ (ortodoxæ etc.).Nu doar pentru cæ reîntoarcerea divinitæflii pe plaiurile mioritice a coinciscu penetrarea capitalului pe piafla româneascæ, ci mai ales pentru cæmonoteismul øi capitalul împærtæøesc apetenfla pentru globalitate øi simboluriatotcuprinzætoare, nu e întîmplætor cæ noii oameni de afaceri øi „factorii politicidemocratici“ dau mereu dovadæ de smerenie, credinflæ ortodoxæ, înalflæbiserici øi întind cruciulifle. Discursul religios, formæ tradiflionalæ de vehicularea „adeværurilor absolute“, asiguræ evadarea subiectului în „dimensiuneaesenflialæ“ a existenflei, care e corelativæ cu refuzul de a conøtientiza finitudineaprezentului în numele unor simboluri a cæror strælucire acoperæ tot universuløi al unor valori al cæror absolutism devalorizeazæ toate celelalte valoriposibile. Iar alianfla monstruoasæ dintre credinfla nondiscursivæ øi pragmatismulsecular mult prea discursiv nu poate decît sæ întæreascæ incapacitateade autodeterminare favorizatæ de „apolitismul“ economic neoliberal.Fiecare dezvræjire este epocalæ tocmai în sensul în care limitele sale sînt determinatede circumstanflele istorice care au fæcut-o posibilæ. Douæ minigenealogii,în cuvinte simple, au avut puterea de a evidenflia limite ale „libertæflii“de exprimare postcomuniste care au fost trasate cu plugul mare de sistemulcapitalist ce a fost instalat dupæ revoluflie øi adînc bræzdate de starea dominantæde negaflie a propriului trecut comunist în care s-au complæcut intelectualii„învingætori“. Negaflia, refuzul de a gîndi trecutul, de a stabili o relaflieconceptualæ cu „comunismul“, Verneinung care a fost transpusæ în ultimii cincisprezeceani în instrumentarea unui întreg aparat represiv, de plasare subprezumflia de vinovæflie a tot ceea ce fline de „stînga“, se întoarce astæzi într-unefect de bumerang: tocmai intelectualii-de-o-dezvræjire, adepfli convertifliai ideologiei neoliberale, reuøesc sæ reactualizeze un hetoricaldisenchantment of 1989 seem to have immediately abandoned the criticalapparatus, happily embracing the symbols of the “winners” of the day anddedicating their best efforts to legitimizing them. It seems that their criticalpowers, once vivid and acerb, were exhausted by the intensity of the event theyhave experienced. The only critical reflexes left were concentrated against thepast – from which we want to distance ourselves at any price. The “idealist” lefthas died, long live the new liberal and “pragmatic” truth! The experience of evilhas turned into a moral self-legitimation, and the new moral masters did nothesitate to use the inquisitorial instruments soon produced by the culturalindustry.The liberal ideology embraced by the vast majority of intellectuals in the East-European countries after 1989 does not constitute the “natural” background ofhistory that has come miraculously to surface with the revolutions. It is a prolongationof the ideology of the power that was dominating the world in the historicalconjecture of the year 1989. Liberalism is not the “normalcy” of democracy;one of its extremes, presented today in Romania with a refurbished image of“normalcy”, shows its sinister characteristics on the global scale. Capitalism isnot and has never been in the history of humankind synonymous with democracy– and enouncing this does not amount to asking the return of the communistsor of Iliescu. Moreover, capitalism is not and has never been synonymous withthe free market – from its emergence in the mid of the last millennium it hashindered the formation of free markets, coalescing a few owners and symbolsaround global oligarchic powers and absolute words of command. Actually, notonly that capitalism has hindered the existence of free markets, but it has deterredthe existence of any other type of economic system, because it was articulatedfrom the beginning as the logic of a “world-system”, as it was brilliantlyshown since the 1970s both by Fernand Braudel and Immanuel Wallerstein.For different subjective groups – not very different though – with a powerfuldesire to purify the daily life from the pressure of history, 1989 meant theultimate disenchantment from the atheist and devilish curse of communism,and the “return” to the spiritual dimension (Christian-Orthodox etc.) that preservesthe special spot of the subject in the center of the universe. The return ofdivinity on the Romanian realm coincided however with the penetration of thecapital on the Romanian market, and as it is known, monotheism and capitalismshare a global appetence. And so it is not by accident that the nouveaux richesas well as the “democratic political factors” always have to show off theirChristian-Orthodox faith and golden crosses. Religious discourse, the traditionalform of transporting “absolute truths” in society, ensures the escape of the subjectinto the “essential dimension” of existence, which is correlative with therefusal to become aware of the finitude of the present, in the name of symbolswhose luster covers the whole universe, and in the name of values whose absolutismdevalues all the other possible values. The monstruous alliance betweenthe non-discursive faith and the all-too-discursive secular pragmatism can onlyenforce the incapacity of self-determination obliged by the neoliberal economic“apolitism”.Any disenchantment is epochal, in the sense that its limits are determined bythe historical circumstances that have made it possible from the first place.Two mini-genealogies, in simple words, have had the power of emphasizinglimits of the post-revolutionary “freedom” of expression that have been tracedwith the grand plough by the capitalist system installed after revolution, andwell furrowed by the dominant state of denial of the communist past embracedby the “winning” intellectuals. Verneinung – the denial, the refusal to think,169

gelianism – e drept, antietatist – al unor teze marxiste de mult depæøite degîndirea criticæ de stînga øi se angajeazæ la promovarea „valorilor fundamentale“ale capitalului în toate straturile societæflii – inclusiv în culturæ. Stareade negaflie face în continuare posibilæ o nonraportare faflæ de propriul trecutøi o incapacitate de autodeterminare normativæ, øi solicitæ un exces desens, compensator, al prezentului, care justificæ proliferarea retoricilor violenteîn societate („dacæ nu înflelegi de vorbæ bunæ…“). Aceasta împiedicæatît enunflarea alternativelor, cît øi clarificarea doctrinaræ, prin mutarea axuluide mæsurare a tuturor paradigmelor la dreapta øi prin edificarea unui falsfond al problemelor. Pe cît de suprareale øi excesive sînt simbolurile, pe atîtde actualæ e trauma pe care încearcæ sæ o compenseze. Pe cît de abundentesînt simbolurile culturale, pe atît cresc øansele de deviere a atenfliei dela propria ta persoanæ, de la propriul tæu prezent, de la ceea ce pofli facechiar tu.Fontenelle se mira teribil cæ miturile grecilor nu dispæruseræ din lume în plinæepocæ a Luminilor: cu tot triumful secular al raflionalitæflii øtiinflifice, vechilemituri nu doar cæ nu se evaporaseræ, dar îøi sporiseræ influenfla asupraimaginafliilor literare. Ca atare, Fontenelle se vedea pe sine ca pe un fel deagent al dezvræjirii timpului sæu, fiind dominat de ideea de a „reocupa“ genurilediscursive. Explicaflia øtiinflificæ a curcubeului prin teoria fizicæ ar fi trebuit sæelimine „semnificaflia“ acestuia pentru om – de unde perplexitatea lui Fontenelleîn fafla unor picturi romantice. Istoria ne învaflæ: dezvræjirea nu e ooperaflie romanticæ prin care øtiinfla se pogoaræ øi înlocuieøte mitul. Capitalismulnu a venit sæ vindece Estul de comunism, ci a venit ca sæ se acumulezemai departe øi sæ formeze noi oligarhii. Iar comunismul nu a fostun fel de fazæ infantilæ, prelogicæ, preraflionalæ a societæflii, ci un factor de modernizare.Stînga nu este „adolescenfla“, iar liberalismul nu este „maturitatea“– metaforele corporale sînt de regulæ invocate tocmai atunci cînd subiectulindividual pierde controlul ori puterea de a pæstra o perspectivæ nonegocentricæ.Trecerea de la mythos la logos nu ajunge niciodatæ. Nu ajungela nici un capæt al tunelului, la nici un capæt al mitului. Capitalismul nu a venitsæ dezideologizeze în fine societatea, ci a adus propriile sale ideologii øiformafliuni mistice, care compenseazæ în continuare ceea ce HansBlumenberg a numit absolutismul realitæflii: situaflia în care oamenii sînt pecale sæ piardæ controlul asupra propriilor condiflii de existenflæ øi, ceea ce eøi mai important, în care ajung sæ creadæ cæ le-au pierdut deja. 9 Indivizii auîn continuare puterea de a realiza schimbarea, doar cæ strælucirea simbolurilorabsolute din jurul lor sterilizeazæ dorinfla însæøi de realitate ori de a fi semnificativ.Ca orice pretenflie de a termina cu miturile, afirmaflia despre „falimentulcomunismului“ a venit sæ propunæ un nou, ultim mit: capitalismular fi fondul natural al democrafliei øi al economiei de piaflæ. La rîndul sæu, caorice „ultim“ mit, acesta se dovedeøte a fi dominat de fascinaflia care stæ laoriginea sa øi care îl conduce ineluctabil cætre imitarea modelului iniflial 10 , însæîntr-o formæ øi mai „perfectæ“, dætætoare de violenfle øi mai rafinate – „armeinteligente“.„De fiecare datæ cînd aud «la ce bun filosofia», întind mîna dupæ pistol, pentrua realiza imediat cæ nu deflin nici unul.“ 11 Parafraza ironicæ a lui Hans Blumenbergla cuvintele sinistre ale lui Goebbels joacæ rolul unui avertiment: nue suficient sæ „înflelegi“. Distanfla faflæ de mituri nu e stabilitæ atunci cîndne-am convins de „falsitatea“ lor; distanfla apare în miturile însele, tocmaica acceptare a puterii lor de semnificare. La acel moment însæ, ultimul mite deja parte integrantæ din percepflie.about the past, to establish a conceptual relation with communism, has beentransposed in the last fifteen years in the instrumentation of an entire culturalrepressive apparatus, placing under the presumption of guiltiness anything thatbelongs to the “left”. As it happens, this comes back today in a boomerangeffect: precisely the one-disenchantment intellectuals, converted preachers ofthe neoliberal ideology, have managed today to reactualize a Hegelianism ofcertain Marxist thesis that has long been overcome by critical leftist thinking –they are committing today to promote the “essential values of capitalism” in allthe strata of society, including culture. The state of denial institutes a non-relationto one’s own past and a normative lack of self-determination, and demandsa reparatory excess of meaning from the present, to the point of justifying theproliferation of violent rhetorics in society (“if you do not understand my words,then...”). This blocks both the enunciation of alternatives and the ideologicalclarification, by moving the axis of measurement axis of all the paradigms tothe right and edifying thus a false setting of all problems. The more sur-real andexcessive are the symbols, the more actual is the trauma they attempt to compensate.The more abundant the cultural symbols, the bigger the chances ofdeviating the focus from your own being, from your own present, from whatyou yourself are able to do.Fontenelle was flabbergasted by the fact that the myths of the Greeks had notdisappeared in the flourishing age of Enlightenment: with all the seculartriumph of scientific rationality, the old myths not only did not evaporate, buthad augmented their influence upon literary imaginations. Fontenelle was seeinghimself as a sort of an agent of the disenchantment of his time, beingobsessed with the idea of “reoccupying” the discursive genres. The scientificexplanation of the rainbow by the theoretical physics was supposed to eliminateits “signification” for the human – and so we understand Fontenelle’s perplexityin front of his Romantic contemporaries’ paintings. History teaches us: the disenchantmentis not a romantic operation in which science replaces myth.Capitalism did not arrive to heal the East from communism, but to further accumulate,and to form new oligarchies. And communism was not a sort of aninfantile stage, a pre-logic, pre-rational phase of society, but a factor of modernization.Left does not represent “adolescence”, and liberalism does not represent“maturity” – bodily metaphors are usually invoked precisely when theindividual subject loses the control or the power to maintain a non-egocentricperspective. The passage from mythos to logos never arrives. It never arrives toany end of the tunnel; there is no end to myth. Capitalism did not arrive to finallyde-ideologize society, but it has brought its own ideologies and mystical formations,that are still compensating that which Hans Blumenberg has called theabsolutism of reality: the situation in which humans are about to lose controlover the conditions of their own existence, and more important, in which theyhave come to believe they have already lost them. 9 The individuals still have thepower of bringing the change, but the luster of the absolute symbols surroundingthem sterilizes their very desire of reality, or the very desire to signify something.Like any claim to bring the myth to an end, the statement about the“failure of communism” has come to propose a new, last, myth: capitalismwould be the natural background of democracy and of the free markets. At itsturn, like any “ultimate” myth, this one proves to be dominated by the fascinationthat stands at its origin 10 , that leads it ineluctably to imitating the initial model,but in a more “perfect” form, capable of more refined violence – “smartweapons”, perhaps.170

+În loc de epilog: Tristefle veønicæ øi politicæ cu moarteDacæ este atît de persistentæ, nu are cumva starea de negaflie ea însæøi ofuncflie politicæ, dincolo de încærcætura øi limitærile specifice simbolurilor compensatorii,dincolo de ræul øi binele care au cauzat-ofl Cum se face cæ, încîmpul discursiv românesc, figurile negative ale „comunismului“ dominæ dedeparte figurile pozitive, cæ bîntuie færæ semn de ostoire tocmai discursurilecelor care strigæ atît de tare cæ s-au distanflat de elflÎntr-o recitire a lui Sofocle plinæ de foloase, Derrida comenteazæ cerinflaimperativæ, absolutæ de a nu fi uitat a regelui Oedip: sæ fie flinut în cripta secretæpe care a ales-o el însuøi, îngropat într-o flaræ stræinæ, într-un cavou enigmatic,în afara Tebei, un loc pe care i-l face cunoscut doar succesorului sæupolitic, Tezeu. Acesta fægæduieøte cæ va fline secret locul mormîntului – iarZeus va ræmîne mereu cu ochii pe el pentru a asigura respectarea promisiunii.Secretul, încriptarea garanteazæ astfel sænætatea politicæ a flærii, pacea,cu preflul prelungirii tragediei asupra fiicelor lui Oedip, care sînt private deposibilitatea unui doliu normal. „Færæ un loc fixat, færæ un topos determinabil,doliul nu este permis. Sau, ceea ce revine la acelaøi lucru, e promis færæ asurveni niciodatæ, promis ca doliu interminabil“ – un doliu infinit care neagæorice sfîrøit, care e dincolo de orice depæøire a durerii prin realizarea faptuluimorflii, dincolo de orice împæcare obflinutæ prin efortul doliului øi al jelaniei.Singurul doliu posibil pentru Antigona este un doliu imposibil. 12Confruntîndu-se cu perspectiva unei tristefli infinite, Antigona vede doar unsingur sfîrøit posibil: propria sa moarte, sinuciderea – ca prefl al dorinflei salede a vedea mormîntul sacru.Analizînd scenele în care Oedip descinde pe tærîmul morflilor, Derrida insistæasupra rolului decisiv jucat în acest moment al piesei de ritm øi întîrziere.Oedip e cel care se græbeøte sæ nu întîrzie la întîlnirea sa cu zeii. Cel caremoare dæ mereu semnale cæ se græbeøte, cæ e înaintea timpului celorlalfli,al urmaøilor sæi. Mortul accelereazæ cætre locul sæu secret, nonreprezentabil,e prea iute pentru urmaøii sæi, pentru iubitele sale fiice, care sînt condamnatesæ ræmînæ întîrziate pentru totdeauna, private de puterile lor deacfliune. Schimbarea survine prea devreme, corpul dispare prea repede,fiicele sînt væduvite de puterea de reprezentare asupra a ceea ce s-a întîmplat,ca øi de puterea de a face ceva. Ele se gæsesc înscrise deja într-un timpinfinit, într-o buclæ. Destinul lor e scris: nu vor putea accepta niciodatæ realitateamorflii øi nu vor putea face nimic referitor la asta (în afaræ de suicid);îi vor purta doliu la infinit nevæzutului, corpului îngropat lipsit de concept,lipsit de discurs, vor ræmîne împreunæ, pentru totdeauna, cu mortul pe carenu îl øtiu mort øi aøa va ræmîne øi cetatea, într-o eternæ melancolie, acedia.Cei care sînt privafli de puterea de a acfliona, potentia agendi, cei care nupot face nimic altceva decît sæ se lamenteze, sæ fie mortal de triøti, în jaleeternæ, se dovedesc astfel a fi necesari celor care deflin puterea de a acfliona,politicienii.Într-o reîntoarcere a tragediei care nu poate fi decît comicæ, alte personajevor fi negat pentru totdeauna realitatea schimbærii, vor fi pretins cæ nimicnu a avut loc, dar vor fi fost mereu bîntuifli de teama reîntoarcerii diferitului,ræmînînd fideli mortului tocmai prin neostoita înfierbîntare pe care oprovoacæ bænuiala paranoidæ a prezenflei sale fantomatice. Schwärmerei, arspune Kant. „Libertatea“ în numele cæreia se agitæ, agæflîndu-se de cuvintelede ordine ale zilei øi de tîlcul lor mistic, e însæ tocmai libertatea definitæde Hegel la apogeul modernitæflii pe care ei înøiøi o doresc: capacitatea unuisubiect de a suferi la infinit. 13“Every time I hear ‘to what good philosophyfl’ I reach for my gun, only to realizeimmediately that I don’t have one.” 11 Blumenberg’s ironical paraphraseto Goebbels’ sinister words are a warning: it is not enough to “understand”.The distance from myth is not ensured when one is convinced of its “falsity”;the distance appears in the myths themselves, precisely as the acknowledgmentof their power of signification. But at that moment, the last myth is already partof the perception.Instead of Epilogue: Eternal Sadness and Politics with the DeadIf it is so persistent, what could be the political function of the state of denial,beyond the specificity of the compensatory symbols, beyond the good and evilthat caused itfl How is it possible that in the Romanian discursive field, the negativefigures of “communism” are dominating by far over the positive onesfl Theyare haunting precisely the discourses of the ones who shout loudly that they’vetaken distance from communism. “You ask me who could be this person frommy dream. Of course, it is not my mother.” Freud rectifies: “Then, it is indeedthe mother”.In a very useful re-reading of Sophocles, Derrida comments on the imperativerequest of Oedipus-king, not to be forgotten: to be kept dead in the secretcrypt chosen by himself, buried in a foreign land, in an enigmatic place, outsideThebes, a place known only to his political successor, Theseus. The latter takesan oath to keep secret the place of the burial, and Zeus will keep a listening earto ensure that he will respect it. The secret, the encryption, are guaranteeingthus the political health of the country, the peace, with the price of extendingthe tragedy upon Oedipus’ daughters, who are deprived of the possibilityof a normal mourning. “Without a fixed, place, without a determinable topos,mourning is not allowed. Or, which amounts to the same thing, is promisedwithout arriving, promised as an infinite mourning.” The infinite mourningdenies any end, is beyond any possible achievement of the work of mourning.The only possible mourning for Antigone is the impossible mourning. 12 Facingthe perspective of an infinite sadness, Antigone sees only one possible end:her own death, the suicide – as a price for her desire to see the sacred tomb.Analyzing the scenes in which Oedipus descends on the realm of the dead,Derrida insists on the decisive role played in this moment of the play by rhythmand delay. Oedipus is the one who hurries, not to be late to his appointmentwith the gods. The one who dies gives signals that he is in a hurry. He is aheadthe time of the others, his descendants. The dead accelerates towards hissecret, non-representable place, and is too quick for his descendants, for hisbeloved daughters, who are condemned to be forever retarded, in delay,deprived of their powers of doing something about it. The change occurs tooquickly, the body disappears too quickly, the daughters are deprived of thepower of representing what has happened, and of the power of doing something.They find themselves already inscribed in an infinite time, in a loop.Their destiny is written: they will never be able to accept the reality of thedeath, and they will not be able to do anything about it (besides suicide);they will infinitely mourn the invisible, the concept-less and discourse-lessburied body, they will remain together forever with the dead who they do notknow dead. Thus will remain the city too, in an eternal melancholy, acedia.The ones who are deprived of their powers of doing, potentia agendi,the ones who cannot but lament, to be mortally sad, in eternal sadness,prove thus to be necessary to the ones who detain the power of doing,the politicians.171

Note:1. Gilles Deleuze øi Félix Guattari, Mille Plateaux, Paris, Minuit, 1980, pp. 95–96, 100.2. „A nega ceva în judecatæ înseamnæ de fapt: iatæ ceva ce aø dori sæ refulez. Condamnarea este substitutulintelectual al refulærii, iar «nu»-ul sæu este semnul distinctiv al acesteia, un certificat de origineoarecum ca øi «made in Germany». Cu ajutorul simbolului negafliei, gîndirea se elibereazæ derestricfliile refulærii øi dobîndeøte conflinuturi de care nu se poate debarasa pentru a puteafuncfliona.“ Sigmund Freud, „Die Verneinung“ (1925), in Gesammelte Werke, vol. 14, p. 14(subl. øi tr. O. fl.). În original: „Etwas im Urteil verneinen, heißt im Grunde: das ist etwas, was icham liebsten verdrängen möchte. Die Verurteilung ist der intellektuelle Ersatz der Verdrängung,ihr Nein ein Merkzeichen derselben, ein Ursprungszertifikat etwa wie das «made in Germany».Vermittels des Verneinungssymbols macht sich das Denken von den Einschränkungen derVerdrängung frei und bereichert sich um Inhalte, deren es für seine Leistung nicht entbehren kann“.3. Doctrina lui Nolte nu a fost influentæ doar în Franfla, ci a fost resuscitatæ în mod inedit de un fostconsilier al Casei Albe din vremea lui Bill Clinton, Philip Bobbitt, care în cartea sa de 960 de paginiThe Shield of Achilles. War, Peace, and the Course of History (Knopf, New York, 2002), elaboreazæo teorie evoluflionistæ a statului; susfline cæ ræzboiul e forfla motrice a istoriei, care determinæapariflia øi dispariflia formelor de suveranitate; astæzi, argumenteazæ autorul, din piscul acestei dialecticihegeliene reøapate, forma de suveranitate a statului-nafliune este pe cale de a fi înlocuitæ deforma supranaflionalæ a pieflei-stat (market-state).4. Vladimir Tismæneanu, Stalinism for All Seasons: A Political History of Romanian Communism,Berkeley and Los Angeles, University of California Press, 2003, p. 13.5. Gáspár Miklós Tamás, „Un capitalisme pur et simple“, in La Nouvelle alternative, vol. 19, nr. 6,2004. Publicat în românæ în Idea artæ + societate, nr. 19, 2004.6. Cristian Bædiliflæ, „Democraflia sacræ øi profanæ“, in Ziua, 9 martie 2005.7. Carl Schmitt, Politische Theologie. Vier Kapitel zur Lehre von der Souveränität, Berlin, 1922.8. Hans Blumenberg, Die Legitimität der Neuzeit, Frankfurt am Main, Suhrkamp, 1966, pp. 90–91.9. Hans Blumenberg, Arbeit am Mythos, Frankfurt am Main, Suhrkamp, 1979, p. 10.10. Ibid., pp. 294–295.11. Hans Blumenberg, Zu den Sachen und Zurück, Frankfurt am Main, Suhrkamp, 2002, p. 13.12. Jacques Derrida, De l’hospitalité, Paris, Calmann-Lévy, 1997, p. 101.13. Hegel, Enciclopedia øtiinflelor filosofice, § 378.In a return of the tragedy that couldn’t be but comedic, other characters willhave denied forever the reality of the change, will have claimed that nothingtook place, but will have remained forever haunted by the fear of the return,faithful to the dead precisely through the restlessness provoked by the paranoidsuspicion of its ghastly presence. Schwärmerei, would have said Kant.The “freedom” in the name of which they unrest themselves, sliding to thewords of command of the day and their mystical hermesis, is precisely the freedomdefined by Hegel: the capacity of a subject to endure an infinite suffering. 13Notes:1. “Words of command” is a slightly different concept in adaptation to the “words oforder” (mots d’ordre) conceived by Gilles Deleuze and Félix Guattari in Mille Plateaux,Paris, Minuit, 1980, pp. 95–96, 100.2. Sigmund Freud, “Die Verneinung” (1925), in Gesammelte Werke, vol. 14, p. 14.“Etwas im Urteil verneinen, heißt im Grunde: das ist etwas, was ich am liebsten verdrängenmöchte. Die Verurteilung ist der intellektuelle Ersatz der Verdrängung, ihrNein ein Merkzeichen derselben, ein Ursprungszertifikat etwa wie das ’made inGermany’. Vermittels des Verneinungssymbols macht sich das Denken von denEinschränkungen der Verdrängung frei und bereichert sich um Inhalte, deren es fürseine Leistung nicht entbehren kann.” “Denying something to judgment means, atbottom: this is something that I would like better to repress. Condemnation is theintellectual substitute for repression, and its ’no’ is the hall-mark of repression, somethinglike ’made in Germany’. By means of the symbol of denial, thinking frees itselffrom the restrictions of repression and gains contents that are indispensable for itsfunctioning” (emphasis added).3. Nolte’s ideas have been influential across the Ocean too. A former senior advisorat Bill Clinton’s White House, Philip Bobbitt resuscitated it in a novel way: in his massive960 page book The Shield of Achilles. War, Peace, and the Course of History(New York, Knopf, 2002), he has elaborated an evolutionist theory of the state;war is conceived as the engine of history that determines the emergence anddisappearance of forms of sovereignty; the unified period of the world wars signalsthe passage from the form of sovereignty of the nation-state towards the supranationalform of the “market state”.4. Vladimir Tismaneanu, Stalinism for All Seasons: A Political History of RomanianCommunism, Berkeley and Los Angeles, University of California Press, 2003, p. 13.5. Gáspár Miklós Tamás, “Un capitalisme pur et simple”, in La Nouvelle alternative, vol.19, no. 6, 2004. Published in Romanian in Idea artæ + societate, no. 19, 2004.6. Cristian Bædiliflæ, “Democraflia sacræ øi profanæ”, in Ziua, 9 March 2005.7. Carl Schmitt, Politische Theologie. Vier Kapitel zur Lehre von der Souveränität, Berlin,1922.8. Hans Blumenberg, Die Legitimität der Neuzeit, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 1966,pp. 90–91.9. Hans Blumenberg, Arbeit am Mythos, Frankfurt am Main, Suhrkamp, 1979, p. 10.10. Ibid., pp. 294–295.11. Hans Blumenberg, Zu den Sachen und Zurück, Frankfurt am Main, Suhrkamp, 2002,p. 13.12. Jacques Derrida, De l’hospitalité, Paris, Calmann-Lévy, 1997, p. 101.13. Hegel, The Encyclopedia of the Philosophical Sciences, § 378.172

versoIntroducere la Homo Sacer.Puterea suveranæ øi viafla nudæGiorgio AgambenGrecii nu aveau un singur termen pentru a exprima ceea ce noi înflelegemprin cuvîntul viaflæ. Ei se foloseau de douæ cuvinte, semantic øi morfologicdistincte, chiar dacæ reductibile la o rædæcinæ comunæ: zoe, care exprima simplulfapt de a træi, comun tuturor fiinflelor vii (animale, oameni, zei), øi bios,care indica forma sau maniera de a træi proprie unui individ sau unui grup.Cînd Platon, în Philebos, menflioneazæ trei genuri de viaflæ, iar Aristotel, în Eticanicomahicæ, distinge viafla contemplativæ a filosofului (bios theoretikos) de viaflade plæceri (bios apolaustikos) øi de viafla politicæ (bios politikos), ei nu s-ar fi pututfolosi în nici un caz de termenul zoe (care, în mod semnificativ, în greacæ nuare plural), din simplul fapt cæ pentru nici unul nu era în chestiune în vreunfel simpla viaflæ naturalæ, ci o viaflæ calificatæ, un mod special de viaflæ. Aristotelpoate, desigur, sæ vorbeascæ, raportîndu-se la zeu, despre o zoe ariste kaiaideios, viafla cea mai nobilæ øi eternæ (Met 1072b, 28), dar numai în mæsuraîn care vrea sæ sublinieze faptul deloc banal cæ øi divinitatea este o fiinflæ vie(la fel cum, în acelaøi context, se foloseøte de termenul zoe pentru a defini,într-o manieræ tot atît de puflin trivialæ, actul gîndirii); dar sæ vorbeascæ despreo zoe politike a cetæflenilor Atenei n-ar fi avut nici un sens. Nu pentru cæ lumeaclasicæ nu ar fi fost familiarizatæ cu ideea cæ viafla naturalæ, simpla zoe ca atare,ar putea fi un bun în sine. Într-un pasaj din Politica (1278b, 23–31), dupæ cea amintit cæ scopul cetæflii este viafla conformæ binelui, Aristotel chiar exprimæcu luciditate de nedepæøit aceastæ conøtiinflæ:Aceasta (viafla conform binelui) este scopul maxim, fie în comun pentru toflioamenii, fie pentru fiecare separat. Ei însæ se unesc øi menflin comunitateapoliticæ øi în vederea simplului fapt de a træi, probabil pentru cæ existæ unanumit bun øi în acest simplu fapt de a træi (kata to zen auto monon); dacænu existæ un exces de dificultate în ce priveøte modul de viaflæ (kata ton bion),este evident cæ marea majoritate a oamenilor suportæ multe patimi øi seataøeazæ vieflii (zoe) ca øi cum s-ar gæsi în ea un fel de serenitate (euemeria,zi frumoasæ) øi o dulceaflæ naturalæ. 1Simpla viaflæ naturalæ este însæ exclusæ, în lumea clasicæ, din polis în sensulpropriu øi ræmîne condamnatæ cu fermitate, ca simplæ viaflæ reproductivæ,la mediul lui oikos (Politica, 1252a, 26–35). La începutul Politicii sale, Aristoteldistinge cu mare grijæ omul politic de oikonomos (øeful unei societæfli) øi despotes(capul familiei), care se ocupæ de reproducerea vieflii øi de îngrijirea ei, øi îiironizeazæ pe cei care cred cæ diferenfla dintre aceøtia este una de cantitate,GIORGIO AGAMBEN este profesor titular la Universitatea din Verona, profesor invitat la numeroaseuniversitæfli din lume (UC Berkeley, Los Angeles, Irvine, Santa Cruz, Northwestern), la CollègeInternational de Philosophie øi la École de Hautes Études en Sciences Sociales de Paris. Gînditorprolific øi original, teoretician al „bioputerii“ øi al „stærii de excepflie“, el este autorul mai multorlucræri care au provocat aprinse dezbateri în mediile culturale occidentale: de la Infanzia e storia:distruzione dell’esperienza e origine della storia (1979) øi Homo Sacer. I: Il potere sovrano e la nuda vita(1995, traducere în curs de apariflie la Editura Idea Design & Print), trecînd prin Quel che resta dinAuschwitz (1998) sau Stato di eccezione (2002), pînæ la recentele L’aperto. L’uomo e l’animale (2002)sau Profanazioni (2004). Luærile sale de poziflie ferme în chestiuni de politicæ internaflionalæ fac dinAgamben una din vocile cele mai respectate ale vieflii publice italiene øi europene.øi nu de specie. Iar atunci cînd, într-un pasaj careurma sæ ræmînæ canonic pentru tradiflia politicæ aOccidentului (1252b, 30), el defineøte scopul comunitæfliiperfecte, o face tocmai opunînd simplul faptde a træi (to zen) vieflii calificate politic (to eu zen):ginomene men oun tou zen eneken, ousa de tou euzen, „næscutæ în vederea viefluirii, dar existînd prinesenflæ în vederea viefluirii bune“ (în traducerea latinæ a lui Wilhelm din Moerbeke,pe care atît Toma, cît øi Marsilio din Padova o aveau sub ochi: factaquidem igitur vivendi gratia, existens autem gratia bene vivendi).Este adeværat cæ un celebru pasaj al aceleiaøi lucræri defineøte omul ca politikonzoion (1253a, 4): dar aici (pe lîngæ faptul cæ în proza aticæ verbul bionainu este, practic, folosit la prezent), politic nu este un atribut al existentuluica atare, ci e o diferenflæ specificæ determinînd genul zoon (imediat dupæasta, de altfel, politica umanæ este distinsæ de cea a altor fiinfle vii, deoarecee întemeiatæ, prin intermediul unui supliment de politicitate legat de limbaj,pe o comunitate de bine øi ræu, de drept øi nedrept, øi nu doar de plæcutøi dureros).Tocmai referitor la aceastæ definiflie, Foucault, la sfîrøitul Voinflei de a øti, rezumæprocesul prin care, în pragul epocii moderne, viafla naturalæ începe, înschimb, sæ fie inclusæ în mecanismele øi în calculele puterii statale, iar politicase transformæ în biopoliticæ: „Vreme de milenii, omul a ræmas ceea ceera pentru Aristotel: un animal viu øi, în plus, capabil de existenflæ politicæ;omul modern este un animal în a cærui politicæ este în chestiune chiar viaflasa de fiinflæ vie“. 2Dupæ Foucault, „pragul de modernitate biologicæ“ al unei societæfli se situeazæîn punctul în care specia øi individul ca simplu corp viu devin miza strategiilorpolitice. Începînd din 1977, cursurile de la Collège de France ilumineazætrecerea de la „statul teritorial“ la „statul de populaflie“ øi, prin asta, creøtereavertiginoasæ în importanflæ a vieflii biologice øi a sænætæflii nafliunii ca problemæa puterii suverane, care se transformæ acum, progresiv, în „guvernæmînt aloamenilor“. 3 Rezultæ un fel de animalizare a omului, realizatæ prin intermediulcelor mai sofisticate tehnici politice. Atunci apar în istorie atît multiplicareaposibilitæflilor øtiinflelor umane øi sociale, cît øi simultana posibilitate de a protejaviafla øi de a-i autoriza holocaustul. În special dezvoltarea øi triumful capitalismuluinu ar fi fost posibile, în aceastæ perspectivæ, færæ controluldisciplinar realizat de noua bioputere, care øi-a creat, ca sæ spunem aøa, prinintermediul unei serii de tehnologii apropriate, „corpurile docile“ de careavea nevoie.Pe de altæ parte, deja la sfîrøitul anilor cincizeci (adicæ cu aproape douæzecide ani înainte de La volonté de savoir), H. Arendt analizase, în The HumanCondition, procesul care duce homo laborans øi, o datæ cu el, viafla biologicæînsæøi la ocuparea centrului scenei politice a modernitæflii. Tocmai acestuiprimat al vieflii naturale asupra acfliunii politice îi atribuia Arendttransformarea øi decadenfla spafliului public din societæflile moderne. Faptulcæ cercetarea Hannei Arendt a ræmas practic færæ urmæri øi cæ Foucaultøi-a putut deschide øantierul asupra biopoliticii færæ vreo referire la ea aratædificultæflile øi rezistenflele pe care gîndirea trebuia sæ le învingæ în acest domeniu.Øi tocmai acestor dificultæfli li se datoreazæ, probabil, atît faptul cæ, în TheHuman Condition, autoarea, în mod curios, nu face nici o legæturæ cu pætrunzætoareleanalize pe care le dedicase mai înainte puterii totalitare (dincare lipseøte orice perspectivæ biopoliticæ), cît øi circumstanfla, atît de singularæ,cæ Foucault nu øi-a orientat vreodatæ cercetarea cætre spafliile care173

aparflin prin excelenflæ biopoliticii moderne: lagærul de concentrare øi structuramarilor state totalitare ale secolului al XX-lea.Moartea l-a împiedicat pe Foucault sæ dezvolte toate implicafliile conceptuluide biopoliticæ øi sæ arate în ce sens øi-ar fi aprofundat ulterior investigaflia;dar, în orice caz, intrarea lui zoe în sfera polis-ului, politizarea vieflii nude caatare constituie evenimentul decisiv al modernitæflii, care marcheazæ otransformare radicalæ a categoriilor politico-filosofice ale gîndirii clasice. Estechiar foarte probabil cæ, dacæ politica pare sæ traverseze astæzi o eclipsæ prelungitæ,asta sæ se datoreze faptului cæ ea a uitat sæ se confrunte cu acest evenimentfondator al modernitæflii. „Enigmele“ 4 pe care secolul nostru le-a pusîn fafla gîndirii istorice øi care continuæ sæ ræmînæ actuale (nazismul este doarcea mai neliniøtitoare dintre ele) vor putea fi rezolvate numai pe terenul pecare au apærut: biopolitica. Numai într-un orizont biopolitic se va putea decide,în fapt, dacæ acele categorii pe a cæror opoziflie s-a fondat politica modernæ(dreapta/stînga; privat/public; absolutism/democraflie etc.) øi care s-auestompat încet-încet, pînæ la a intra azi într-o adeværatæ zonæ de indiscernabilitate,vor trebui abandonate definitiv sau, eventual, îøi vor putea regæsisemnificaflia pe care øi-o pierduseræ tocmai în acest orizont. Øi numai o reflecfliecare, valorificînd sugestiile lui Foucault øi ale lui Benjamin, ar interoga tematicraportul dintre politicæ øi viafla nudæ, raport ce guverneazæ în ascuns ideologiileaparent cele mai opuse ale modernitæflii, va putea scoate politicul dinocultarea sa øi, totodatæ, sæ restituie gîndirea vocafliei sale practice.Una din orientærile cele mai constante ale muncii lui Foucault este hotærîtaabandonare a abordærii tradiflionale a problemei puterii, bazatæ pe modelejuridico-instituflionale (definirea suveranitæflii, teoria statului), în favoareaunei analize færæ prejudecæfli a modurilor concrete în care puterea intræ închiar corpul subiecflilor øi în formele lor de viaflæ. În ultimii ani, dupæ cumreiese dintr-un seminar flinut în 1982 la Universitatea din Vermont, aceastæanalizæ pare sæ se orienteze dupæ douæ direcflii distincte de cercetare: pede o parte, studiul tehnicilor politice (precum øtiinfla polifliei) prin care statulasumæ øi integreazæ în interiorul lui grija faflæ de viafla naturalæ a indivizilor;pe de altæ parte, cel al tehnologiilor sinelui, prin care se realizeazæ procesulde subiectivare care face ca individul sæ se ataøeze de propria identitate øide propria conøtiinflæ øi, în acelaøi timp, de o putere de control extern. Esteevident cæ aceste douæ linii (care urmeazæ, de altfel, douæ tendinfle prezenteîncæ de la începutul cercetærilor lui Foucault) se intersecteazæ în mai multepuncte øi trimit la un centru comun. Într-una din ultimele sale scrieri, el afirmæcæ statul occidental modern a integrat într-o mæsuræ færæ precedent tehnicide individualizare subiectivæ øi proceduri de totalizare obiective øivorbeøte despre o adeværatæ „dublæ legæturæ politicæ, constituitæ din individuareøi din simultana totalizare a structurilor puterilor moderne“. 5Punctul în care aceste douæ aspecte ale puterii converg a ræmas însæ, în modsingular, în umbræ în cercetarea lui Foucault, astfel încît s-a putut afirma cæel ar fi refuzat constant elaborarea unei teorii unitare a puterii. Dacæ Foucaultcontestæ abordarea tradiflionalæ a problemei puterii, bazatæ exclusiv pemodele juridice („ce legitimeazæ putereafl“) sau pe modele instituflionale („ceeste statulfl“), øi sugereazæ „eliberarea de privilegiul teoretic al suveranitæflii“ 6 ,pentru a construi o analiticæ a puterii care sæ nu mai ia ca model sau cod dreptul,unde este atunci, în corpul puterii, zona de nondiferenfliere (sau, mæcar,punctul de intersecflie) în care tehnicile de individuare øi procedurile totalizantese atingfl Øi, mai general, existæ un centru unitar în care „dubla legæturæ“politicæ îøi gæseøte rafliunea sa de a fifl Cæ existæ un aspect subiectiv îngeneza puterii era deja implicit în conceptul de servitude volontaire al lui LaBoétie; dar care e punctul în care servitutea voluntaræ a indivizilor comunicæcu puterea obiectivæfl Este posibil, într-un domeniu atît de decisiv, sæ nemulflumim cu explicaflii psihologice, precum aceea, chiar dacæ nu lipsitæ desugestii, care stabileøte un paralelism între nevroze externe øi nevroze interneflIar în fafla unor fenomene precum puterea mediatico-spectacularæ,care transformæ azi pretutindeni spafliul politic, este legitimæ sau mæcar posibilæmenflinerea distincfliei dintre tehnologiile subiective øi tehnicile politiceflDacæ, într-adevær, existenfla unei asemenea orientæri pare logic implicitæ încercetærile lui Foucault, ea ræmîne totuøi un punct orb în cîmpul vizual, unulpe care privirea cercetætorului nu-l poate percepe, sau, mai degrabæ, cevaca un punct de fugæ care se îndepærteazæ la infinit, cætre care diversele liniide perspectivæ ale propriei investigaflii (øi, mai general, ale întregii reflecfliioccidentale asupra puterii) converg færæ a-l putea atinge vreodatæ.Prezenta cercetare priveøte tocmai acest punct ascuns de intersecflie dintremodelul juridic-instituflional øi modelul biopolitic al puterii. Ceea ce eaa trebuit sæ înregistreze printre probabilele sale rezultate este tocmai faptulcæ aceste douæ analize nu pot fi separate øi cæ implicarea vieflii nude însfera politicii constituie nucleul originar – deøi ocultat – al puterii suverane.Se poate spune chiar cæ producerea unui corp biopolitic este actul original alputerii suverane. Biopolitica este, în acest sens, cel puflin la fel de veche precumexcepflia suveranæ. Punînd viafla biologicæ în centrul calculelor sale, statulmodern nu face, astfel, decît sæ repunæ în luminæ legætura secretæ careuneøte puterea de viafla nudæ, reînnodînd astfel (conform unei tenacecorespondenfle între arhaic øi modern, care poate fi regæsitæ în mediile celemai diverse) cu cel mai imemorial dintre arcana imperii.Dacæ asta e adeværat, va trebui sæ se considere cu reînnoitæ atenflie sensuldefinifliei aristotelice a polis-ului ca opoziflie între faptul de a træi (zen) øi faptulde a træi bine (eu zen). Opoziflia este, de fapt, în aceeaøi mæsuræ, o implicafliea primului termen în cel de-al doilea, a vieflii nude în viafla calificatæpolitic. Ceea ce ar trebui în continuare sæ fie interogat în definiflia aristotelicænu sînt doar, aøa cum s-a fæcut pînæ acum, sensul, modurile øi posibilele articulafliiale „vieflii bune“ ca telos al politicului; este nevoie, mai degrabæ, sæ neîntrebæm de ce politica occidentalæ se constituie în primul rînd prin intermediulunei excluderi (care e, în aceeaøi mæsuræ, o implicare) a vieflii nude.Care este raportul dintre politicæ øi viaflæ, dacæ aceasta din urmæ se prezintædrept ceea ce trebuie inclus printr-o excludereflStructura excepfliei, pe care am conturat-o în prima parte a acestei cærfli,pare a fi, în aceastæ perspectivæ, consubstanflialæ politicii occidentale, iar afirmaflialui Foucault, potrivit cæreia pentru Aristotel omul era „un animal viuøi, în plus, capabil de existenflæ politicæ“, va fi, în consecinflæ, reconsideratæ,în sensul cæ problematicæ aici este tocmai semnificaflia acelui „în plus“. Singularaformulæ „zæmislitæ în vederea vieflii, existentæ în vederea vieflii bune“poate fi cititæ nu numai ca o implicare a zæmislirii (ginomene) în fiinflæ (ousa),ci øi ca o excludere incluzivæ (o exceptio) a lui zoe în polis, ca øi cum politicaar fi locul în care viafla trebuie sæ se transforme în viaflæ bunæ, iar ceea cetrebuie sæ fie politizat ar fi, dintotdeauna, viafla nudæ. Viafla nudæ are, în politicaoccidentalæ, acest unic privilegiu, de a fi acel ceva pe a cærui excluderese fundamenteazæ cetatea oamenilor.Nu este deloc întîmplætor atunci cæ un pasaj din Politica situeazæ locul propriual polis-ului în trecerea de la voce la limbaj. Legætura dintre viafla nudæøi politicæ este cea pe care chiar definiflia metafizicæ a omului ca „animal înzestratcu limbaj“ o cautæ în articularea dintre phone øi logos:174

versoNumai omul dintre animale posedæ limbajul. Vocea, de fapt, este semn aldurerii øi al plæcerii øi, de aceea, ea aparfline øi altor viefluitoare (natura lor,în fapt, a ajuns pînæ la senzaflia durerii øi a plæcerii øi la semnificarea lor reciprocæ),dar limbajul existæ pentru a exprima convenabilul øi neconvenabilul saudreptul øi nedreptul; acesta e propriu oamenilor faflæ de alte animale,anume faptul de a avea o senzaflie a binelui øi ræului, a dreptului øi nedreptuluiøi a altor lucruri de acelaøi gen, iar comunitatea acestor sentimente facelocuinfla øi cetatea (1253a, 10–18). 7Întrebarea: „în ce mod are fiinfla limbajfl“ corespunde exact acesteia: „în cemod viafla nudæ locuieøte polis-ulfl“. Fiinfla vie are logos-ul suprimînd øi conservîndîn sine propria voce, dupæ cum ea locuieøte polis-ul læsînd sæ exceptezeîn ea propria viaflæ nudæ. Politica se prezintæ atunci ca structura însens propriu fundamentalæ a metafizicii occidentale, în mæsura în care eaocupæ pragul pe care se realizeazæ articularea dintre animal øi logos. „Politizarea“vieflii nude este sarcina metafizicæ prin excelenflæ, în care se decideumanitatea viefluitorului om, øi, asumînd aceastæ sarcinæ, modernitatea nuface decît sæ-øi declare fidelitatea faflæ de structura esenflialæ a tradiflieimetafizice. Binomul categorial fundamental al politicii occidentale nu esteacela de prieten-duøman, ci viaflæ nudæ-existenflæ politicæ, zoe-bios, excludere-includere.Existæ politicæ pentru cæ omul este fiinfla vie care, în limbaj,separæ øi îøi opune sieøi propria-i viaflæ nudæ, menflinîndu-se, în acelaøi timp,în raport cu ea într-o excludere incluzivæ.Protagonista acestei cærfli este viafla nudæ, adicæ viafla care poate fi ucisæ øi careeste nesacrificabilæ a lui homo sacer, a cærui funcflie esenflialæ în politica modernæam flinut s-o evidenfliem. O obscuræ figuræ a dreptului roman arhaic,în care viafla umanæ este inclusæ în ordinea juridicæ numai sub forma excluderiisale (adicæ a absolutei sale posibilitæfli de a fi ucisæ), a oferit, astfel, cheiagraflie cæreia nu doar textele sacre ale suveranitæflii, ci, mai general, codurileînseøi ale puterii politice pot sæ-øi dezvæluie tainele. Dar, totodatæ, aceastæ,probabil, cea mai veche accepflie a termenului sacer ne prezintæ enigma uneifiguri a sacrului de dincoace sau de dincolo de religios, care constituie primaparadigmæ a spafliului politic al Occidentului. Teza foucaldianæ va trebui, în acestcaz, sæ fie corectatæ sau, cel puflin, completatæ, în sensul cæ ceea ce caracterizeazæpolitica modernæ nu e doar includerea lui zoe în polis, în sine foarteveche, nici pur øi simplu faptul cæ viafla ca atare devine un obiect eminent alcalculelor øi al previziunilor puterii statale; decisiv este mai degrabæ faptul cæ,o datæ cu procesul prin care excepflia devine pretutindeni regula, spafliul viefliinude, situat iniflial în marginea puterii, începe progresiv sæ coincidæ cu spafliulpolitic, iar excluderea øi includerea, externul øi internul, bios øi zoe, dreptuløi faptul intræ într-o zonæ de ireductibilæ indistincflie. Starea de excepflie, în careviafla nudæ era, simultan, exclusæ øi capturatæ de ordinea juridico-politicæ, aconstituit, în realitate, în separarea ei, fundamentul ascuns pe care se bazaîntregul sistem politic; atunci cînd graniflele ei se øterg øi devin nedeterminate,viafla nudæ care locuia între ele iese în cetate øi devine în acelaøi timp subiectuløi obiectul ordinii politice øi al conflictelor sale, locul unic atît al organizæriiputerii statale, cît øi al emancipærii de aceasta. Totul se petrece ca øi cum, odatæ cu procesul disciplinar prin care puterea statalæ face din om, în calitatede fiinflæ vie, propriul obiect specific, s-ar fi pus în miøcare un alt proces, carecoincide grosso modo cu naøterea democrafliei moderne, în care omul ca fiinflævie nu se mai prezintæ ca obiect, ci ca subiect al puterii politice. Aceste procese,în multe privinfle opuse øi (cel puflin în aparenflæ) aflate în conflict acerbîntre ele, converg însæ prin faptul cæ în ambele este în chestiune viafla nudæa cetæfleanului, noul corp biopolitic al umanitæflii.Dacæ ceva deosebeøte, aøadar, democraflia modernæde cea clasicæ, acesta este faptul cæ ea se prezintæde la bun început ca o revendicare øi o eliberarea lui zoe, cæ ea încearcæ în mod constant sæ transformeaceeaøi viaflæ nudæ în formæ de viaflæ øi sæ gæseascæ,ca sæ spunem aøa, bios-ul din zoe. De undeøi aporia sa specificæ, care constæ în a pune în joc libertatea øi fericirea oamenilorîn chiar locul – „viafla nudæ“ – care marca aservirea lor. În spatele îndelungatuluiproces antagonist care duce la recunoaøterea drepturilor øi libertæflilorformale, se gæseøte, încæ o datæ, corpul omului sacru cu dublul sæu suveran,viafla sa insacrificabilæ, dar care totuøi poate fi ucisæ. A lua cunoøtinflæ deaceastæ aporie nu înseamnæ a subevalua cuceririle øi eforturile democrafliei,ci a încerca sæ înflelegem o datæ pentru totdeauna de ce, în chiar momentulîn care aceasta pærea a-øi fi învins definitiv adversarii øi a fi ajuns laapogeul sæu, ea s-a dovedit neaøteptat de incapabilæ sæ salveze de la o ruinarefæræ precedent acea zoe pentru a cærei eliberare øi fericire îøi dedicase toateeforturile sale. Decadenfla democrafliei moderne øi progresiva sa asemænarecu statele totalitare în societæflile postdemocratice spectaculare (care începsæ fie evidente deja cu Tocqueville øi care øi-au gæsit în analizele lui Debordsancfliunea lor finalæ) îøi au, probabil, rædæcinile în aceastæ aporie care îimarcheazæ începutul øi o leagæ, în secretæ complicitate, de cel mai înverøunatduøman al ei. Politica noastræ nu cunoaøte azi altæ valoare (øi, implicit,altæ valoare negativæ) decît viafla øi, pînæ cînd contradicfliile pe care acest faptle implicæ nu vor fi dizolvate, nazismul øi fascismul, care fæcuseræ din deciziaasupra vieflii nude criteriul politic suprem, vor ræmîne, din nefericire,actuale. Conform mærturiei lui Antelme, într-adevær, ceea ce lagærele îiînvæflaseræ pe cei care le-au locuit era tocmai faptul cæ „punerea în discufliea calitæflii de om provoacæ o revendicare aproape biologicæ a apartenenfleila specia umanæ“. 8Teza unei intime solidaritæfli între democraflie øi totalitarism (pe care trebuiesæ o avansæm aici, însæ cu cea mai mare prudenflæ) nu este, desigur (aøa cum,de altfel, nu era nici cea a lui Strauss asupra secretei convergenfle dintre liberalismøi comunism în ceea ce priveøte scopul final), o tezæ istoriograficæ,una care ar autoriza lichidarea øi aplatizarea enormelor diferenfle ce caracterizeazæistoria øi antagonismul lor. Cu toate acestea, pe planul istoricofilosoficcare îi este propriu, ea va fi menflinutæ cu fermitate, deoarece numaiea ne va permite sæ ne orientæm în fafla noilor realitæfli øi a neaøteptatelorconvergenfle ale acestui sfîrøit de mileniu, eliberînd locul pentru acea nouæpoliticæ ce ræmîne în mare parte de inventat.Opunînd, în pasajul citat, „ziua frumoasæ“ (euemeria) a simplei viefli „dificultæflilor“bios-ului politic, Aristotel ne-a oferit, poate, cea mai reuøitæ formularea aporiei care stæ la fundamentul politicii occidentale. Cele douæzeciøi patru de secole care s-au scurs de atunci nu au adus decît soluflii provizoriiøi ineficiente. În executarea sarcinii metafizice care a condus-o la a asumatot mai mult forma unei biopolitici, politica nu a reuøit sæ construiascæ articulareaîntre zoe øi bios, între voce øi limbaj, fapt care ar fi trebuit sæ restrîngæfractura. Viafla nudæ ræmîne prinsæ în ea sub forma excepfliei, adicæ a cevace este inclus numai prin intermediul unei excluderi. Cum e posibilæ „politizarea“„dulceflii naturale“ a lui zoefl Øi, mai ales, are ea într-adevær nevoiesæ fie politizatæ sau politicul este deja conflinut în ea drept nucleul sæu celmai prefliosfl Biopolitica totalitarismului modern, pe de o parte, societateade consum øi de hedonism de masæ, pe de altæ parte, constituie în mod175

cert, fiecare în felul sæu, un ræspuns la aceste întrebæri. Totuøi, atîta vremecît o politicæ în întregime nouæ – deci care sæ nu mai fie fondatæ pe excepfliavieflii nude – nu va apærea, orice teorie øi orice practicæ vor ræmîne prizoniereale unei absenfle de cale, iar „ziua frumoasæ“ a vieflii nu va obfline cetæfleniepoliticæ decît prin sînge øi prin moarte sau în perfecta absurditate la care ocondamnæ societatea spectacolului.Definiflia schmittianæ a suveranitæflii („suveran este cel care decide asupra stæriide excepflie“) a devenit un loc comun, înainte chiar de a se fi înfleles ce anumeera cu adeværat în chestiune în ea, adicæ nimic altceva decît conceptul-limitæal doctrinei statului øi a dreptului, în care acesta (întrucît orice conceptlimitæeste întotdeauna limitæ între douæ concepte) se învecineazæ cu sferavieflii øi se confundæ cu aceasta. Cîtæ vreme orizontul statalitæflii constituia cerculcel mai vast al oricærei viefli comunitare, iar doctrinele politice, religioase,juridice øi economice care îl susflineau erau încæ puternice, aceastæ „sferæcea mai extremæ“ nu putea sæ iasæ cu adeværat la luminæ. Problema suveranitæfliise reducea atunci la a-l identifica pe cel care, în interiorul ordiniijuridice, ar fi învestit cu anumite puteri, færæ ca pragul însuøi al ordinii sæ fiepus vreodatæ în chestiune. Astæzi, în momentul în care marile structuri stataleau intrat într-un proces de disoluflie, iar excepflia, aøa cum Benjamin prevæzuse,a devenit regula, a venit vremea pentru a pune de la început întroperspectivæ nouæ problema limitelor øi a structurii originare a statalitæflii.Cæci insuficienfla criticii anarhiste øi marxiste a statului a constat tocmai în aceeacæ nici mæcar nu a întrevæzut aceastæ structuræ øi cæ a læsat prea repede deoparteacest arcanum imperii, ca øi cum el n-ar avea altæ consistenflæ dincolode simulacre øi de ideologiile care au fost lansate pentru a-l justifica. Dar cuun duøman a cærui structuræ ræmîne necunoscutæ sfîrøim, mai devreme saumai tîrziu, prin a ne identifica, iar teoria statului (øi mai ales a stærii deexcepflie, adicæ a dictaturii proletariatului ca fazæ de tranziflie cætre o societatefæræ stat) este chiar stînca de care s-au lovit revolufliile din secolul nostruîn naufragiul lor.Aceastæ carte, care fusese conceputæ iniflial ca un ræspuns la sîngeroasa mistificarea noii ordini planetare, a trebuit, aøadar, sæ se confrunte cu anumiteprobleme – începînd cu cea a sacralitæflii vieflii – care nu fuseseræ prevæzutela început. Dar, în cursul investigafliei, a devenit limpede cæ, într-o astfel deambianflæ, nu era posibilæ acceptarea ca datæ de dinainte a nici unei nofliunipe care øtiinflele umane (de la jurisprudenflæ la antropologie) credeau cæ ledefinesc sau le-au presupus ca evidente øi cæ, mai mult, multe din ele cereau– în urgenfla unei catastrofe – o revizuire necondiflionatæ.Note:1. În traducerea lui Alexander Baumgarten (Bucureøti, IRI, 2001, p. 159), sunæ astfel: „Acesta [viaflabunæ] este mai ales scopul «lor», atît în comun, cît øi în particular. Dar ei se adunæ la un loc chiarøi în vederea vieflii propriu-zise (cæci øi în acest fapt existæ totdeauna o parte nobilæ) øi alcætuiesc comunitateapoliticæ chiar øi numai în vederea vieflii, dacæ ea nu este împoværatæ de prea multe greutæfli.Este evident faptul cæ cei mai mulfli dintre oameni sînt ataøafli vieflii, deøi suferæ numeroase neajunsuri,ca øi cum viafla ar avea în ea o bucurie øi o savoare naturalæ“. Din motive ce flin de consecvenflaanalizei lui Agamben, am preferat traducerea lui din Aristotel. (N. tr.)2. Michel Foucault, La volonté de savoir, Paris, 1976, p. 127.3. Michel Foucault, Dits et écrits, Paris, 1994, vol. III, p. 719.4. F. Furet, L’Allemagne nazie et le génocide juif, Paris, 1985, p. 7.5. Foucault, Dits et écrits, vol. IV, pp. 229–232.6. Michel Foucault, La volonté de savoir, p. 80.7. În traducerea lui Alexander Baumgarten (ed. cit., p. 370): „Dintre toate vietæflile, numai omul arelimbaj. Glasul este numai semnul plæcerii øi al durerii øi aparfline øi altor viefluitoare, cæci natura lora ajuns numai pînæ la sesizarea plæcerii øi a durerii øi la semnificarea lor reciprocæ, pe cînd limbajulserveøte exprimærii utilului øi dæunætorului, precum øi a dreptæflii øi a nedreptæflii. Aceastæ însuøireeste proprie omului, spre deosebire de alte animale, aøa cæ numai el sesizeazæ dreptul øi nedreptul,pe lîngæ alte senzaflii. Comunitatea acestor fiinfle creeazæ familia øi cetatea“. (N. tr.)8. R. Antelme, L’espèce humaine, Paris, 1947, p. 11.Traducere de Alexandru Cistelecan176

versoNotæ despre termenul de „biopoliticæ“*Jean-Luc NancyJEAN-LUC NANCY a fost profesor la Collège International de Philosophie øi la Universitatea „MarcBloch“ din Strasbourg. Autor a zeci de lucræri ce evidenfliazæ forfla øi generozitatea gîndirii sale,precum øi un stil filosofic rafinat, Jean-Luc Nancy se înscrie în linia criticæ deschisæ de Heidegger øiBenjamin, de Bataille, Blanchot øi Derrida, færæ ca prin aceastæ alæturare originalitatea lui sæ poatæ fipusæ în vreun fel în cauzæ. În limba românæ au fost traduse urmætoarele titluri: Uitarea filosofiei (Cluj,Casa Cærflii de Øtiinflæ, 2000), Compærem. Politicæ la viitor (cu Jean-Christophe Bailly, Idea Design &Print, 2002), Experienfla libertæflii (Idea Design & Print, 2002), Comunitatea færæ operæ (Idea Design& Print, în curs de apariflie, 2005).De cîfliva ani încoace, s-a folosit mult termenul de „biopoliticæ“. Acestcuvînt fusese creat de cætre Foucault. El a fost reluat de mai mulfli teoreticieni,cu accepfliuni variabile. Varietatea acestor accepfliuni øi o anumitæ indeterminaregeneralæ în jurul termenului cer o punere la punct.În mod special, utilizarea unor termeni analogi în formæ, precum „bioeticæ“,favorizeazæ confuzia, cæci „bioetica“ se intereseazæ de deciziile moralecare trebuie luate în fafla noilor posibilitæfli de tehnicæ biologicæ (sau de„biotehnologie“) øi nu pretinde sæ desemneze o eticæ reglatæ global dupæbios. 1„Biopolitica“, dimpotrivæ, vrea sæ indice ordinea unei politici global determinatede cætre viaflæ, hæræzitæ luærii sale în grijæ øi controlærii sale. Ceea cevrea sæ fie spus, în principiu, nu este: „o politicæ în privinfla vieflii sau a viului“,ci: „viafla determinînd politica“ sau „sfera politicii coextensivæ cu sferavieflii“. 2Pentru Foucault, de o manieræ mult mai restrînsæ, cuvîntul desemna faptulcæ, începînd cu secolul al XVIII-lea, controlul condifliilor vieflii umane 3 adevenit o afacere politicæ expresæ (sænætate, alimentaflie, demografie,expunere la pericolele naturale øi tehnice etc.). Pînæ atunci, puterea seinteresa puflin de aøa ceva øi avea alte obiecte directe ale exercifliului sæu: înaintede toate, teritoriul. La aceastæ tezæ istoricæ, de un interes neîndoielnic, n-amnimic de adæugat, decît cæ ea ar necesita totuøi, cred, o examinare mai precisæa ceea ce au fost înaintea timpurilor moderne preocupærile „biopolitice“(exista o politicæ a grîului la Roma øi o politicæ a naøterilor la Atena, de pildæ).Foucault apreciazæ cæ politicile totalitare – cea nazistæ mai întîi, dar øi cea socialistæ– au fost biopolitici, deoarece s-au consacrat, mai mult decît dominaflieiasupra adversarilor, stæpînirii unei populaflii, unei „rase“ ori unui „popor“ definitdupæ norme de sænætate, de vitalitate producætoare etc. (Foucault aøazæ toateacestea sub o categorie foarte largæ de „rasism“.) Nu intru aici în examinareaprecisæ a acestor teze. Cred totuøi cæ e necesar sæ întrebæm dacæ „viafla“constituie cu adeværat obiectul (real sau pretins, asta e o altæ chestiune) aacestor puteri sau dacæ nu e vorba mai degrabæ de o figuræ destinalæ(„rasæ“, „umanitate muncitoare“) care ajunge sæ se substituie figurilor clasiceale suveranitæflii. Reducerea acestor figuri la „viaflæ“ nu este suficientæpentru a fonda puterea lor politicæ øi afectivæ.Conform extensiunii recent acordate conceptului sau conform cu ceea cee în realitate mai degrabæ o schimbare de concept sub acelaøi cuvînt, se parecæ trebuie sæ înflelegem urmætorul lucru: politica (pe care continuæm sæ oimputæm esenflialmente statului) are tot mai mult ca obiect gestiunea controlatæa vieflii naturale.Cu toate acestea, e manifest faptul cæ aøa-zisa „viaflæ naturalæ“, de la producereaei pînæ la conservarea ei, nevoile øireprezentærile ei, cæ e vorba de viaflæ umanæ, animalæ,vegetalæ sau viralæ, este de acum inseparabilæde un ansamblu de condiflii zise „tehnice“ øi care constituieceea ce trebuie sæ numim mai degrabæecotehnie 4 , în care se dezvoltæ pentru noi (øi prin noi)orice specie de „naturæ“. Aceastæ viaflæ este tocmaiviafla care nu mai este pur øi simplu „viafla“, dacæ vrem sæ înflelegem prin astaautoîntreflinere øi autoafectare. Ceea ce se expune mai degrabæ cu ecotehniaeste caracterul infinit problematic al oricærei determinæri de „auto“ în general.O „biopoliticæ“ este posibilæ doar în acest context, întrucît ea sedefineøte printr-o gestiune tehnicæ a vieflii. Asta presupune cæ existenfla astfelluatæ în grijæ nu mai este, în mod tendenflial, o existenflæ punînd în jocaltceva decît reproducerea sa øi întreflinerea sa prin intermediul unorfinalitæfli ce ræmîn secretele puterii, mai puflin în cazul în care ele nu sînt purøi simplu finalitæflile oarbe sau færæ sfîrøit ale totalitæflii ecotehnice în miøcare.Astfel, bios – sau viafla ca „formæ de viaflæ“, ca punere în joc a unui sens saua unei „fiinfle“ – se topeøte în zoe, simpla viaflæ vie, dar aceasta din urmæ,în realitate, a devenit deja techné.Politica nu este atunci în mod implicit altceva decît autogestiunea ecotehniei,singura formæ de „auto-“nomie posibilæ care, tocmai, nu mai are la dispozifliasa nici una din formele posibile pînæ acum ale unei politici: nici „suveranitatea“autofondatoare 5 , pentru cæ nu mai este de fondat, nici „discufliaasupra justifliei“ unei cetæfli aristotelice, deoarece nu existæ cetate, nici chiarcontestare sau diferend, deoarece viul øi puterea merg în acelaøi sensconform unui consens asimptotic øi lipsit de finalitate sau, altfel spus, de adevær.Nici viaflæ (ca formæ de viaflæ), nici politicæ (înfleleasæ ca formæ de coexistenflæ),iatæ ceea ce desemneazæ în mod involuntar cuvîntul „biopoliticæ“. Øi putemadmite cæ, într-adevær, nu mai sîntem în situaflia de a relua unul øi celælaltdintre aceøti termeni sub nici una din accepfliunile sale consacrate. Unul øicelælalt sînt supuøi mai degrabæ la ceea ce îi antreneazæ împreunæ înecotehnie.Dar atunci pericolul cuvîntului se dezvæluie în aceea cæ el pare sæ îngæduiedouæ forme de interpretare care menflin fiecare pe ascuns o accepflieneatinsæ a termenilor. Putem încerca sæ consideræm cæ aceastæ viaflæ, redusæla absenfla oricærei alte forme decît gestiunea ei interesatæ de cætre o putereeconomicæ øi socialæ care, ea însæøi, nu cautæ decît sæ se întreflinæ, s-arafla, ca printr-o dialecticæ, restituitæ unei absenfle de fleluri prin care ea s-arregæsi pe sine ca într-o stare næscîndæ, expusæ absenflei de sens a contingenfleisale nude pe care ea ar fi astfel în stare s-o recupereze ca pe propria sa invenflie:naøtere indefinitæ, alunecînd prin chiar rætæcirea sa øi prin lipsa ei dejustificare în marginea dominafliei care o manipuleazæ. Forma de viaflæ ar fijocul furtiv al unei maniere elegante de a se sustrage din concasor. Ne putemgîndi, în mod invers, cæ priza constrîngætoare astfel dezvæluitæ a unei producfliitehnice a vieflii o pune pe aceasta din urmæ în situaflia de a se producepe ea însæøi în totalitate øi de a-øi reapropria exterioritatea dominaflieiîntr-o autoproducere sau autocreaflie comunæ a cærei vitalitate resoarbe øiîmplineøte în sine orice politicæ.Într-o manieræ sau alta, printr-un accent pus doar pe viaflæ sau pe politicareapropriatæ în comun, ceea ce este jucat din nou e dubla postulare dialecticæprin care, pe de o parte, se reveleazæ o figuræ extremæ (odinioaræ pro-177

parte, puterea reapropriatæ de cætre comunitatea vie efectueazæ negareaseparafliei politice. Aceastæ figurare øi aceastæ negare bîntuie conøtiinfla occidentalædin momentul în care invenflia democraticæ a pus capæt politicii întemeiatepe figuri de identificare. Dar nu e de ajuns færæ îndoialæ sæ cæutæmo figuræ nouæ (fie ea nefiguratæ, anonimæ øi lipsitæ de identitate) øi nici sæ dialectizæmnegarea polului identificatoriu. Aceste douæ motive, opuse sau împreunæ,pot sæ furnizeze energie, eventual, unor lupte necesare – øi existæatîtea… Dar ele nu pot sæ asume problema deschisæ de cætre democraflieca problemæ pusæ de ecotehnia care cere, într-adevær, sau care produceabsenfla de figuræ separabilæ øi absenfla de flel identificabil: cæci pînæ în momentulde faflæ, între aceste figuri øi fleluri, între fenomenalizarea unei teleologiiøi teleologia unei fenomenalizæri se juca orice partidæ de viaflæ øi/saude politicæ, de sens de viaflæ sau de formæ de politicæ.Nu este vorba, aici, de a merge dincolo de aceastæ punere la punct. Ea trebuiemæcar sæ serveascæ la a aræta cæ ceea ce face lume astæzi este tocmaiconjuncflia dintre un proces de mobilizare ecotehnicæ nelimitatæ øi odispariflie a posibilitæflilor de forme de viaflæ øi/sau de fundament comun.„Lumea“ în aceste condiflii, sau mondializarea, nu este decît enunflarea precisæøi severæ a acestei probleme.Traducere de Ciprian MihaliNote:* Text preluat, cu amabila autorizare a editorului, din volumul La création du monde ou de la mondialisation,Paris, Galilée, 2002. (N. red.)1. Sensul cuvîntului „biopoliticæ“ poate, de altfel, sæ ræmînæ astæzi la o accepflie de acest ordin: „reflecflieetico-socio-politicæ asupra problemelor puse de tehnoøtiinfla biologicæ“, avînd uneori un accent departea „puterii politice interesate în posibilitæflile biotehnologice“… Astfel, pentru a ne limita la exemplerecente, în cartea colectivæ Biopolitik, coordonatæ de Christian Geyer (Frankfurt am Main,Suhrkamp, 2001), ca øi în nr. 1 din revista Multitudes, „Biopolitique et biopouvoir“ (Exils, 2000),în care se deschideau totuøi discuflii despre conceptul însuøi.2. Færæ îndoialæ, întîlnim de asemenea întrebuinflæri mai restrînse ale cuvîntului. Dar am în vedere aiciîntrebuinflærile care se doresc propriu-zis filosofice øi angajeazæ o datæ cu acest termen propunerice reevalueazæ fundamental fiecare dintre termenii care îl compun. Nu caut sæ aøez acesteîntrebuinflæri sub nume sau sub opere: caracterizez tendinfle.3. Despre ea era vorba pentru Foucault. Observæm færæ dificultate cæ viafla animalæ øi cea vegetalæ urmauîn acelaøi timp un destin paralel (selecflie, îngrijiri etc.). Totuøi, acest destin începuse de multæ vreme:de la începuturile culturii øi ale creøterii animale. Desigur, existæ de acum o mutaflie în acest continuumtehnic: chestiunea este tocmai de a învæfla sæ o gîndim.4. Pentru un contur mai precis al nofliunii de „ecotehnie“, în sensul determinat sub care gîndeøte autorulacest termen, cf. J.-L. Nancy, „Ræzboi, drept, suveranitate – techné“, in Idea artæ + societate, nr.15–16, 2003, pp. 204–217. (N. red.)5. Cu condiflia sæ nu confundæm, aøa cum se întîmplæ atît de des, „suveranitatea“ øi „dominaflia“.Biopolitica øi schimbarea conceptuluide politicæ*Ágnes HellerI.În studiul nostru 1 , supus acum discufliei, Ferenc Fehér øi cu mine am folosittermenul de biopoliticæ pentru politizarea corpului. De asemenea, amprocedat la descrierea temelor centrale, a problemelor principale, precumøi a celor mai importante forme øi manifestæri ale biopoliticii. Cu titlu introductiv– øi færæ a mæ gîndi anticipat la vreo obiecflie –, aø dori sæ formulez,pe scurt, o singuræ întrebare: este oare biopolitica politicæ propriu-zisæ, aøacum am ajuns sæ o cunoaøtem încæ din epoca grecilor øi a romanilor, aøacum am practicat politica în Europa øi în alte cîteva pærfli ale globului, de-alungul ultimelor douæ sau trei secolefl În mod tradiflional, cu politica e asociatæpoliteia, øi nu rasa, homo politicus, øi nu genul, cetatea, øi nu lobby-ul,statul, øi nu societatea ca „imperiu al animalului spiritual“, ca sæ folosesc untermen al lui Hegel. Se referæ oare termenul de „politicæ“ din cuvîntul„biopoliticæ“ la ceva esenflial sau e o simplæ lozincæflÎncepînd cu vremea istoricilor atenieni øi a autorilor tragici øi, pe de altæ parte,în lumea modernæ de la Renaøtere încoace, în gîndirea politicæ s-a consideratde la sine înfleles cæ politica începe acolo unde înceteazæ supremaflialegæturilor øi a determinærilor biologice, acolo unde a fi membru al unui corppolitic comun capætæ prioritate în fafla solidaritæflii unui corp biologic. Astfela înfleles mitologia naøterea politicii; acesta e motivul pentru care Atena, încalitatea ei de membru preeminent al nou-fondatului corp politic, Areopagos,øi-a acordat votul în favoarea achitærii lui Oreste, fiul matricid øi ræzbunætor.Acesta e motivul pentru care mama øi soflia lui Coriolan l-au implorat sæ nutrædeze „lucrul“ (cauza) comun(æ) (res publica) de dragul onoarei familieisale. Acesta este modul în care a înfleles teoria politicæ modernæ apariflia politiciimoderne. Indiferent dacæ luau în considerare cazul monarhiei sau pe celal republicii, teoriile contractualiste susflineau ideea cæ politica propriu-zisænecesitæ un fel de denaturalizare. Rousseau vorbea despre o dublæ denaturalizare.Dominaflia asupra corpului era exilatæ în lumea prepoliticæ. Dinacest punct de vedere, era totuna dacæ starea prepoliticæ a absenflei statuluiera gînditæ ca un paradis sau ca o junglæ, fiindcæ ræmînea prepoliticæ înambele cazuri.Dupæ pærerea mea, datoræm lui Hegel cea mai complexæ discuflie a raportuluidintre determinærile biologice øi politicæ. În Fenomenologia sa, el a abordatpentru prima datæ acest raport în capitolul despre conøtiinfla de sine. Dinlupta pentru viaflæ øi moarte decurge la Hegel relaflia stæpîn-sclav. Cu toatecæ gestul recunoaøterii reciproce øi ræsturnarea prin muncæ a relafliei stæpînsclavmerg mult dincolo de determinærile biologice, aceastæ relaflie nu e încæpoliticæ. În lumea modernæ, în societatea civilæ, care se autoreproduce înÁGNES HELLER, elevæ a lui György Lukács, a devenit dupæ 1956 disident øi a pæræsit mai apoiUngaria împreunæ cu Ferenc Fehér. Este profesor „Hannah Arendt“ de filosofie øi de øtiinfle politicela New School for Social Research din New York øi profesor la Universitatea „Eötvös Loránd“ dinBudapesta. Dintre lucrærile ei putem aminti: The Theory of Needs in Marx (1976), Renaissance Man(1978), A Theory of History (1982), Lukács Revalued (ed., 1983), Everyday Life (1984), The Power ofShame (1986), Beyond Justice (1987), General Ethics (1988), An Ethics of Personality (1996),A Theory of Modernity (1999).178

versomiøcarea în spiralæ a producfliei øi a satisfacerii nevoilor, oamenii concureazæîntre ei øi se luptæ unii cu alflii pentru a obfline o mai mare bogæflie øi putere.Acesta este imperiul animalului spiritual. Existæ aici un element biologic,de aceea imperiul e un „imperiu al animalului“. Însæ elementul biologiceste mediat; de aceea el este øi spiritual. „Voinflei“ îi este inerent calculul, cutoate cæ voinfla ræmîne „voinflæ naturalæ“ øi, ca atare, prepoliticæ. Totuøi, toateformele „voinflei naturale“ sînt canalizate cætre politicæ. Deøi dorinflele øi actelede voinflæ ale omului în societatea civilæ sînt animalice, aceste dorinfleøi acte de voinflæ sînt sublimate prin apartenenfla la un grup øi, ulterior, prinreprezentarea în stat. Conform modelului lui Hegel, lupta în societatea civilæse desfæøoaræ între indivizi øi, în special, între clase (stæri); mizele acestor luptese regæsesc în sferele economiei, prosperitæflii øi reprezentærii. Deøi, printrealtele, satisfacfliile codeterminate biologic sînt de asemenea în joc, conflictulnu vizeazæ determinærile biologice, nici mæcar în cazul aristocrafliei cusînge albastru. Legæturile biologice – în special cele care se raporteazæ lasexe – sînt læsate în seama familiei. Ele nu sînt doar nonpolitice, ci sînt øi protejateîmpotriva intruziunii politicii de cætre zona-tampon a societæflii civile.Nici comunitatea, nici societatea nu au în vedere activitatea politicæ øi nicinu o reclamæ. Politica propriu-zisæ e o activitate care priveøte „lucrulcomun“; ea apare la cel mai înalt nivel al medierii. Acesta e motivul pentrucare statul e sursa principalæ, unificatoare a sferei de viaflæ numite Sittlichkeit,a vieflii etice.Modelul hegelian este normativ. Ca sæ folosim jargonul lui Hegel, acest modela fost actual doar în calitate de model, practica politicæ urmîndu-l doar dedeparte. Oricum, discrepanfla dintre un model øi o practicæ politicæ estarea normalæ în viafla modernæ. Øi modelul lui Rawls e normativ øi numaio mînæ de liberali (bunæoaræ Rorty) încæ mai cred cæ el descrie øi realitatea.Dat fiind faptul cæ politica modernæ e doar marginal tradiflionalæ, viafla politicæpropriu-zisæ are nevoie de acest tip de modele sau ficfliuni ca puncte deorientare.Primul lucru care ar putea veni în sprijinul bænuielilor noastre cæ biopoliticanu e politicæ în sensul tradiflional al cuvîntului e faptul cæ, în cadrul ei, nuexistæ nici un fel de discrepanflæ între realitate øi discurs. Modelele biopoliticiinu sînt doar copiate, ci sînt øi exagerate øi excesiv urmate. Se pare cæ nue nevoie ca biopolitica sæ fie demascatæ, pentru cæ ea îøi expune singuræ fafla.Lucrurile par sæ stea astfel pentru cæ biopolitica (exceptînd o singuræ tendinflæîn studiile despre mediul înconjurætor) înseamnæ øi susfline diferenfla. În modnormal, discrepanfla dintre un model øi realitatea politicæ îøi face apariflia dacæmodelul pretinde sæ fie universal în douæ sensuri: întîi, dacæ susfline cæreprezintæ umanitatea, øi în al doilea rînd, dacæ are pretenflia cæ reprezintæfiecare individ singular qua individ singular. Biopolitica nu are astfel de revendicæri„ideologice“. Ea vorbeøte færæ jenæ din punctul de vedere al unuigrup care poate fi identificat prin træsæturi sau obiective pur biologice. Deexemplu, politicile rasiale nu se preocupæ de „umanitate“ øi nici de vreunuldintre indivizii singulari care fac parte dintr-o rasæ. Armele pentru demascareaceluilalt sînt create øi folosite de miøcærile biopolitice împotriva duømanilorlor. Modul lor de operare e urmætorul: adversarii afirmæ ceea ceafirmæ doar pentru cæ sînt bærbafli albi, de pildæ. Problema privind esenfla aceea ce a rostit X e atunci hotærîtæ, færæ a fi fost luatæ în considerare, formulatæsau pusæ în discuflie serios, drept pentru care e denunflatæ ca fiindun text al unui „bærbat alb“. Ceremonia biopoliticæ a demascærii urmeazætiparul general al manierei totalitare de respingere a unui argument. Unuievreu – pentru un nazist – sau unui „duøman de clasæ“ – pentru un boløevic– i-ar fi imposibil sæ rosteascæ adeværul despreceva. Oricare ar fi afirmafliile lor, era suficient ca autoriilor sæ fie denunflafli ca evrei sau ca duømani de clasæori ca persoane aflate sub influenfla evreilor øi a„elementelor de clasæ duømænoase“, pentru a se„dovedi“ cæ ele sînt întotdeauna false. În sfîrøit,grupurile identificate biologic resping reprezentarealor de cætre alflii ca fiind neîntemeiatæ, incorectæ par excellence. Acestearecunosc doar autoreprezentarea, în timp ce repudiazæ øi înfiereazæ ca frauduloasæautoreprezentarea duømanilor lor (a celor de altæ rasæ, de alt sex, acelor „nesænætoøi“ etc.). Ele acceptæ doar reprezentarea ostilæ (propria lorreprezentare) ca fiind corectæ.S-ar putea spune, færæ a exagera prea mult, cæ biopolitica este moøtenitoarealegitimæ a radicalismului de secol nouæsprezece, a ræsturnærii platonismului,ca sæ folosim jargonul heideggerian. Adepflii platonismului ræsturnat cautæ sæstabileascæ esenfla nonspiritualæ a tuturor manifestærilor umane; aceastapoate fi economicul, biologicul, sexualul, instinctualul în genere øi altele deacest fel. Teoreticienii radicali motivafli politic pretind persoanelor dintr-ungrup sæ acflioneze în conformitate cu esenfla lor, de pildæ, în confomitate curasa lor, cu poziflia de clasæ sau cu sexul lor. Øi se presupune cæ existæ doaro singuræ manieræ adecvatæ de a acfliona în acest fel. Cæci dacæ cineva dæ greøsau dezaprobæ aceastæ conduitæ, el (sau ea) devine un trædætor al presupuseisale determinæri: al rasei, clasei sau sexului sæu. Principalii doi competitoripentru o utilizare politicæ efectivæ a platonismului ræsturnat sînt pozifliade clasæ, pe de-o parte, øi esenfla biologicæ, pe de altæ parte. Combinareacîtorva elemente luate de la fiecare e øi ea posibilæ: Sorel, de exemplu, adescoperit cæ toate forflele motrice profunde, cum ar fi economia sausexul, trebuie mobilizate printr-un mit al grevei generale.Teoriile radicale fundamentate pe clasæ øi pe rasæ s-au næscut într-o strînsæcorespondenflæ, însæ, pentru multæ vreme, a fost în vigoare doar teoriaclaselor. Secolul al XIX-lea, între Waterloo øi sfîrøitul Primului RæzboiMondial, a fost epoca lui Karl Marx, John Stuart Mill øi Max Weber. Nu rasæ,sex sau sænætate, ci economie øi societate erau sloganurile atunci. Tendinflaa început sæ se schimbe o datæ cu apariflia nazismului. Øi, dupæ præbuøireacomunismului european, au ræmas mai departe pe scenæ controversele careaveau la bazæ biologicul, în dauna celor de rasæ. În acest moment øi din acestmotiv au preluat conducerea din punct de vedere ideologic miøcærilebiopolitice americane, deøi, chiar înainte, în cazul comunismului din Lumeaa Treia, rasa jucase un rol cu mult mai important decît o – în mare partefictivæ – teorie de clasæ.Permitefli-mi sæ mæ întorc la chestiunea demascærii. Teoreticienii marxiøti aiclaselor au demascat toate aøa-numitele teorii idealiste, dar ei s-au øi expuspe ei înøiøi la demascare. Dat fiind faptul cæ invocau umanitatea øi eliberareaumanitæflii øi, mai departe, cæ erau universaliøti, ei puteau fi atacafli cu propriilelor arme ideatice. Partidele marxiste ar putea fi denunflate ca apærætoare,sub o acoperire universalistæ, ale propriilor interese de partid îngusteøi egoiste. Dupæ cum am spus, aparent, politica diferenflei nu e expusæaceluiaøi atac. Însæ diferenfla e o posturæ relativæ. Nu existæ diferenflæ caresæ nu se afle în poziflia unui universal faflæ de diferenflele aflate în raza orizontuluisæu. Omogenizarea unui grup (qua diferenflæ) este supraîncærcatæideologic într-un sens foarte vechi, pentru cæ el îøi omogenizeazæ propriilediferenfle. De exemplu, cei care vorbesc în numele rasei caucaziene stabilesco identitate între oameni care nu au absolut nimic de-a face unii cu179

le-ar privi ca importante. Cei sau cele care vorbesc în numele „femeilor“se substituie pe sine tuturor femeilor, unei jumætæfli a rasei umane, în vremece acele femei pot avea – øi, uneori, chiar au – aspiraflii diferite, percepfliide sine distincte sau resping fæfliø, poate, imaginea care le-a fost atribuitæde cætre feministele radicale. În schimbul unei presupuse conøtiinfle de clasæ,ne lovim aici de o presupusæ conøtiinflæ de rasæ sau de gen, însæ færæacceptarea candidæ a faptului în maniera lui Lukács.II.Modelul hegelian normativ al modernitæflii a fost proiectat înaintea apariflieiteoriilor moderne ale rasei. El mai putea încæ sæ creadæ cæ, deøi modernitateava recunoaøte importanfla identitæflilor øi a necesitæflilor biologice, eale va exila, ca instanfle ale unui imediat relativ, în sfera intimæ øi în societateacivilæ, astfel cæ aceste identitæfli øi necesitæfli nu vor pætrunde niciodatæ în politicæ.Nu pot sæ discut aici relevanfla sau irelevanfla modelului hegelian almodernitæflii, lucru pe care l-am fæcut într-o altæ lucrare. Chiar dacæ am presupunecæ modelul încæ mai poate fi relevant pentru noi, nici o teorie politicæactualæ nu poate ræmîne pur normativæ; ea trebuie sæ fie øi criticæ. Øi totuøi,nici o teorie criticæ de la sfîrøit de secol XX nu poate neglija luarea serioasæîn discuflie a intruziunii bioidentitæflii în sfera politicæ, cel puflin pentru a analizarafliunile aparifliei sale, precum øi impactul acestei dezvoltæri. În mod interesant,a existat doar un singur teoretician politic modern care a privit în faflæaceastæ chestiune cu toatæ seriozitatea øi în multe dintre gravele saleimplicaflii. Acest teoretician a fost Hannah Arendt.Dupæ cum se øtie, Hannah Arendt a dedicat prima øi de departe cea maibunæ secfliune a cærflii sale despre Originile totalitarismului discufliei desprerasismul modern. Principalele surse ale totalitarismului sînt, susflinea Arendt,rasismul, pe de-o parte, øi apariflia societæflii færæ clase, a aøa-numitei societæflide masæ, pe de altæ parte. Rasismul era ideologia simultan conøtientæ øi spontanæa colonizatorilor; însæ el era øi practica lor. Totuøi, doar în nazism gîndirearasei a monopolizat scena cvasipoliticæ. Arendt a acuzat marxismul øipe Marx pentru diseminarea ideologiei societæflii færæ clase; în timp ce glorificaumunca brutæ øi afiøau desconsiderare faflæ de orice instituflie politicæliberæ, intenflionat sau nu, marxiøtii au pregætit terenul pentru totalitarismulsovietic. Însæ Arendt nu øi-a uøurat deloc sarcina, supunînd, de asemenea,aceleiaøi examinæri critice minuflioase øi societæflile democratice de masæ moderne,deøi cu acelaøi invariabil bun-simfl. Prin „bun-simfl“ vreau sæ spun cæea putea întotdeauna sæ distingæ de tiranie chiar øi cel mai problematic tipde democraflie. Arendt era conøtientæ de faptul cæ øi America este o societatefæræ clase, nu doar din punct de vedere ideologic, ci øi în practicæ, astfelîncît, aici, conflictele øi organizarea de clasæ nu joacæ un rol decisiv în luptelepolitice. Aøa cum a explicat ea în numeroase scrisori cætre Karl Jaspers, tocmaiacesta este motivul pentru care gîndirea rasei øi disensiunile legate derasæ au ocupat întotdeauna locul de onoare în viafla Statelor Unite.Am folosit termenul de „viaflæ“ cu un scop anume. Dupæ pærerea HanneiArendt, conflictele în chestiunile de rasæ sau legate de orice lucru de naturæbiologicæ (inclusiv divergenfle de sex sau gen) sînt, prin definiflie, nonpolitice.Cred cæ aversiunea ei faflæ de etichetarea sa ca „femeie celebræ“îøi avea originea în convingerea ei cæ dacæ se identifica întîi ca femeie, urmasæ se identifice apoi dupæ criteriile celei mai joase pæturi sociale ale unei vitaactiva – adicæ în funcflie de sfera muncii, puræ viaflæ reproductivæ. Conformconvingerilor sale, un concept de tipul „biopoliticii“ ar fi fost autocontradictoriu.Fie „bio“, fie politicæ – nu le putem avea pe amîndouæ.Dacæ sîntem conøtienfli de programul biopoliticii øi recitim în acest fel Condifliaumanæ, vom vedea relevanfla aproape tuturor lucrurilor pe care le-aafirmat Arendt despre problema aflatæ în discuflie. Ampla sa analizæ a statului-polisgrecesc (cu digresiuni ocazionale despre Republica Romanæ) se sprijinæpe aprobarea entuziastæ a diviziunii stricte între oikos, pe de-o parte, øipoliteia, pe de altæ parte. Naøterea politicii propriu-zise presupune, aøa cumargumenta Arendt, separarea totalæ a spafliului economic – teritoriul propriu-zisal manifestærii dorinflelor øi nevoilor codeterminate biologic, inclusival satisfacerii nevoilor – de spafliul deschis cætre apariflia practicilor politiceøi etice. Politica înseamnæ a lua inifliativa, a aduce pe lume, în sfera vizibilitæflii,ceva cu totul øi cu totul nou. Un actor politic îøi asumæ responsabilitatea pentruacfliunile sale. El doreøte sæ se remarce, sæ realizeze ceva unic. Nu existæpoliticæ færæ distincflie personalæ øi færæ dorinfla de a se distinge. Cu toate acestea,în sfera oikos-ului nu existæ distincflie personalæ. Nimeni, ca persoanæsingularæ, nu poate aduce ceva nou în lume pe cont propriu; se pot doarregrupa, recicla lucruri care se aflæ deja aici. Aici lucrurile nu apar, ci ræmînîn umbræ. Dacæ aruncæm doar o privire fugaræ asupra tuturor acestorchestiuni pe care le-am descris aici cu titlul de „biopoliticæ“, vom vedea cænici una dintre ele nu reclamæ sau nu are în vedere, în termenii Hannei Arendt,acfliuni politice propriu-zise. De exemplu, gîndirea în termeni de rasæ sausex presupune ca fiecare sæ se defineascæ în calitate de exemplar singularal unei specii; ca fiecare sæ vorbeascæ în numele speciei sale, nu în numelesæu propriu; ca nimeni sæ nu se remarce ca individ. Mai mult, gîndirea în termenide rasæ – ca øi cea în termeni de gen, sau de sex, sau de sænætate –exclude, mai degrabæ decît promoveazæ, dezbaterea politicæ sau dialogul.Conceptul Hannei Arendt de discurs polemic [agonistic speech] desemneazætipul de dezbatere sau de competiflie verbalæ unde opiniile proprii øi individualese confruntæ cu opinii diferite, unde ræmîn deschise alternativele øinu se cautæ consensul. Dimpotrivæ, discursul privitor la rasæ sau la sex estefoucaldian prin excelenflæ – tipul de discurs al puterii prin care se creeazæadeværul. Discursul biopolitic este foucaldian prin definiflie deoarece programulsæu este unul foucaldian. În primul rînd, discursurile rasei øi cele ale sexuluinu sînt niciodatæ publice, chiar dacæ sînt dirijate într-un spafliu aparentpublic, în presæ, de pildæ. Cæci un discurs este public cu condiflia ca oricinesæ poatæ participa la el øi, de asemenea, cu condiflia sæ se acorde atenflie fiecæreicontribuflii în parte, în funcflie de greutatea ideilor sau de argumente.Modelul arendtian øi cel habermasian al discursului public au cel puflinaceasta (acest ideal) în comun. Dacæ modelul e respins, e respins øi discursulpublic. Discursul în termeni de rasæ øi sex poate recunoaøte, de formæ,acest model (cu toate cæ arareori chiar o face), însæ el trebuie sæ-l respingæîn practicæ. În discursul biopolitic, grupurile care se autodefinesc în modautonom definesc în acelaøi timp øi pozifliile tuturor celorlalfli participanfli. Undiscurs care îl „demascæ“ pe celælalt, care trateazæ alteritatea cu suspiciunenu e niciodatæ cu adeværat public. Fiecare rasæ øi, de asemenea, ambele sexedeflin aici propriul adevær; øi, cu cît lobby-urile lor sînt mai puternice, cu atîtmai energic îøi instituie adeværurile ca dominante, incontestabile øi absolute.Nici o opinie diferitæ nu e acceptatæ ca relevantæ, nici unei împotriviri nu trebuiesæ i se dea ascultare.Toate træsæturile lor indicæ faptul cæ gîndirea în termeni de rasæ, sex (sau gen),sænætate (uneori chiar øi de mediu natural) simuleazæ procedura øi pretenfliilegîndirii øtiinflifice a secolului al XIX-lea, altfel spus gîndirea øtiinflificæ anterioarælui Kuhn. Arendt remarcæ pe bunæ dreptate cæ gîndirea øtiinflificæ nu are nimicde-a face cu gîndirea politicæ propriu-zisæ. Dacæ un act e fundamentat pe180

versoøtiinflæ, pe certitudine, pe adevær, atunci el este realizat sub constrîngere. Nicio inifliativæ nu poate fi luatæ, nu se deschide nici o oportunitate pentru distincfliapersonalæ, pentru cæ nu existæ alternative. Permitefli-mi sæ repet: gîndireabiopoliticæ e gîndire øtiinflificæ simulatæ. Faptul cæ ea simuleazæ o gîndire øtiinflificæo descalificæ în ce priveøte luarea sa serioasæ în considerare ca – în termeniarendtieni – gîndire politicæ. Totuøi, ea pur øi simplu simuleazæ gîndirea øtiinflificæ.Mai mult, ea pretinde sæ fie øtiinflificæ; cu toate acestea, ea se mîndreøte,uneori, cu originile øi puterile sale mitice. Interesant, chiar øi în acest ultimcaz, ea continuæ sæ simuleze øtiinfla. Falsele statistici care consideræ fumatulpasiv cel mai mare risc posibil pentru sænætate sînt un bun exemplu deacest gen.Simularea øtiinflei constituie un mecanism defensiv împotriva expunerii lademascare. Totuøi, aceasta nu e cu siguranflæ unica rafliune pentru care seapeleazæ frecvent la legitimarea cvasiøtiinflificæ. Pînæ la urmæ, teoriile desprerasæ øi gen sînt produse ale societæflii de masæ moderne, care întrefline credinflaputernicæ în øtiinflæ øi în legitimarea øtiinflificæ. Pretenflia de obiectivitate øi ceade subiectivitate de grup merg mînæ-n mînæ; ele se completeazæ reciproc.Dacæ aruncæm o privire asupra proliferærii „studiilor de gen“ în colegiile øiuniversitæflile din Statele Unite, putem atribui acest ciudat fenomen influenfleinumeroaselor øi puternicelor grupuri de presiune care, aøa cum fac de obicei,asiguræ fidelilor lor poziflii noi øi profitabile. Aceasta ar putea fi una dintreexplicaflii, deøi, poate, nu chiar cea mai bunæ. Studiile de gen, ca, de altfel,multe dintre aøa-numitele studii care pretind cæ promoveazæ diversitateaculturalæ (cum ar fi departamentele de Chicano sau Chicana), servescobiectivului principal de a face ca lobby-ul sæ paræ „øtiinflific“. Dacæ existæ departamenteuniversitare de studii de gen, de istorie sau de literaturæ de gen,atunci întreaga miøcare biopoliticæ a genului s-a autolegitimat în mod øtiinflific.În definitiv, dacæ cineva poate scrie o disertaflie despre ceva, acest cevatrebuie sæ fie o chestiune øtiinflificæ; iar dacæ ceva este o chestiune øtiinflificæ,ea trebuie sæ fie øi o chestiune adeværatæ.Sæ ne întoarcem la Hannah Arendt. Ea susfline cæ societatea contemporanæde masæ, aøa-numita „societate a locurilor de muncæ stabile“ [„job-holding“society], este societatea muncii. În acest fel, ea este totodatæ øi prohodula tot ceea ce e politic. Este evident, din ceea ce s-a spus, cæ biopoliticaaparfline unei societæfli a locurilor de muncæ stabile. Puterea biopoliticii rezidæîn „locurile de muncæ“. De exemplu, pozifliile deflinute în departamentelede studii de gen legitimeazæ øtiinflificitatea acestora øi, reciproc, øtiinfla legitimeazælocurile de muncæ, locurile de muncæ legitimeazæ øtiinfla øi ambelelegitimeazæ împreunæ angajamentul faflæ de øi ideologia genului sau aidentitæflii de rasæ.E drept, nu orice fel de societate a locurilor de muncæ stabile poate fi descrisæîn acest fel. Pînæ la urmæ, toate societæflile moderne tind sæ devinæ societæflide acest tip. Relativa independenflæ economicæ a indivizilor øi afamiliilor bate în retragere în fafla institufliilor, corporafliilor, organizafliilor. Descriereade mai sus se potriveøte în principal øi înainte de toate societæfliilocurilor de muncæ stabile americane. Tabloul e tipic, dar nu pe deplin universal– nu încæ. Se intræ în cerc – øtiinfla legitimeazæ locurile de muncæ, locurilede muncæ legitimeazæ øtiinfla, ambele legitimeazæ lobby-urile – cu anumitecondiflii. Condiflia principalæ e ca societatea sæ fie atotputernicæ, iar statul slab.Statele Unite pot fi descrise în mod adecvat în astfel de termeni marxieniaparent defuncfli; aici societatea conduce, iar statul e o suprastructuræ.Puterea societæflii este împærflitæ prin simple cantitæfli; întrebarea e fie: „Cîflifl“,fie: „Cît de multfl“. „Cîflifl“ (numærul de indivizi) este întrebarea democrafliei,„Cît de multfl“ e întrebarea economiei capitaliste.Demnitarii aleøi trebuie sæ-i reprezinte pe alegætori– „Cîflifl“-ul øi „Cît de mulflifl“-ul. Ei sînt cu desævîrøiredependenfli de cantitæfli. Acesta e motivul pentru carenu pot lua inifliativa în nici o privinflæ. Acesta e motivulpentru care nu pot urma sensul calitæflii; nu se potface remarcafli. Într-adevær, ar putea oare cineva sæse distingæ în politicæ, acolo unde nu poate fi luatæ nici o inifliativæ, ci doarurmatæ slugarnic opinia publicæfl Liderii de opinie – în cazul nostru, creatoriibiopoliticii (ei mai pot fi numifli conducætori ai galeriei, pentru cæ sarcina lore de a smulge ovafliile pentru propriul lor gen sau propria lor rasæ øi, concomitent,de a dispreflui adversarul, pe Celælalt) – øi miøcærile lor uniformeîncearcæ sæ obflinæ controlul asupra politicienilor aleøi. Statul trebuie sæ devinæun sclav al societæflii, dupæ cum, în descrierea lui Hume, rafliunea trebuiasæ fie o slujnicæ a pasiunii. Acolo unde statul øi-a pæstrat încæ un græunte derelativæ independenflæ øi unde actorii politici încæ îøi mai apæræ demnitatea,biopolitica (sau bio-antipolitica, cum ar mai putea fi denumitæ) nu ar puteaîncæ sæ devinæ dominantæ. E cu totul imposibil de a-l trata pe preøedinteleMitterand în acelaøi fel în care e tratat permanent preøedintele Clinton.Sæ ne întoarcem la modul de gîndire al Hannei Arendt. Ea se aflæ încæutarea vinovatului. Ceva, un anume tip de gîndire, o chestiune precisætrebuie sæ fi stricat øi corupt politica modernæ. Ea pare chiar sæ-l fi gæsit peacest vinovat: acesta este, dupæ pærerea ei, naøterea aøa-numitei „chestiunisociale“. Cred cæ, în acest caz, ea a identificat eronat sursa ræului.Arendt nu pierde din vedere intuiflia sa fundamentalæ. Politica øi oikos-ul trebuiesæ ræmînæ separate pe de-a-ntregul, insistæ ea; problemele economieinu ar trebui sæ pætrundæ în politicæ. În economie e vorba despre rezolvareaproblemelor, în politicæ nu. Chestiunea socialæ îøi are rædæcinile în economie,e o chestiune de rezolvare a problemelor, nu una de gîndire sau de discurs;acolo unde ea devine subiectul øi forfla motivaflionalæ în politicæ, politica autenticæa øi fost deja îngropatæ. Dupæ cum se øtie, pe baza acestui argumentîøi exprimæ Arendt preferinfla pentru Revoluflia Americanæ în detrimentulRevolufliei Franceze. La o celebræ întîlnire cu prietenii øi cu admiratorii HanneiArendt, Mary McCarthy i-a spus: de multæ vreme doream sæ væ adresezaceastæ întrebare: dacæ am exclude chestiunea socialæ din dezbaterea øiacfliunea politicæ, ce ar mai ræmîne atunci pe agenda politicæfl Singurul lucrucare ar mai putea ræmîne – a continuat McCarthy – ar fi problemele privindræzboiul: pregætirea pentru ræzboi, prevenirea sau purtarea unui ræzboi. Darce se întîmplæ în condiflii de pace; ce va mai fi atunci discutat sau pentru cese va mai lupta cu instrumente politicefl Ræspunsul Hannei Arendt la aceastæchestiune n-a satisfæcut audienfla, chiar dacæ ea a fæcut o remarcæ pe care oconsider importantæ, deøi insuficientæ. Replica ei a fost cæ ar mai putea fi dezbætuteproblemele legate de culturæ. Însæ cultura poate deveni o temæ – chiaruna majoræ – a dezbaterii politice doar cu condiflia ca oamenii sæ fie interesaflide ea; øi, în plus, ca ei sæ mai fie interesafli de un tip de culturæ care pretindepersonalitate, gust individual øi opinie personalæ. E o iluzie frumoasæ, dar totuøio iluzie, sæ susflii ideea cæ disputele privind cultura ar putea deveni chestiuneapoliticæ centralæ în America de Nord (cu condiflia sæ vorbim despre politicæîn sensul Hannei Arendt). Nici mæcar în Europa, unde øansele sînt mult maifavorabile, nu ar putea fi cazul.Arendt øi-ar putea justifica aversiunea faflæ de politizarea chestiunii socialefæcînd apel la istoria Americii. E drept, chestiunea socialæ n-a jucat aici nici-181

odatæ un rol politic important. Dupæ opinia ei, acest fapt era mai mult unavantaj. Eu aø spune cæ, pînæ acum, situaflia se prezintæ mai degrabæ pe dos.Absenfla chestiunii sociale de pe agenda politicæ a contribuit, în zilele noastre,la înfiriparea øi la puternica expunere a miøcærii biopolitice. Biopoliticapare sæ înlocuiascæ politizarea chestiunii sociale. Preøedintele american nuare puterea de a implementa nici mæcar un foarte modest plan de asistenflæmedicalæ – lumea nu îl dezbate, ziarele de-abia mai scriu cîte ceva despreel, în universitæfli nu apar agitaflii studenfleøti datoritæ lui. Pur øi simplu, nu eo chestiune politicæ. Dar întrebarea dacæ Clarence Thomas a øoptit cîtevafraze erotice la urechea Anitei Hill în urmæ cu cinci sau zece ani s-a dovedita fi un eveniment politic major, care a mobilizat presa, televiziunea, universitæflile,practic pe fiecare în parte. Bunæstarea a zeci de milioane depersoane nu e o chestiune politicæ, însæ un aøa-numit scandal sexual este,chiar dacæ nu are nimic de-a face cu politica.Sæ ne întoarcem la întrebarea lui Mary McCarthy. Exista o problemæ politicæautenticæ în perioada în care a fost ridicatæ: Ræzboiul din Vietnam øiprotestele privind acest ræzboi – un soi de ræzboi civil. Øi, chiar mai tîrziu,a ræmas pe agendæ o temæ politicæ veritabilæ: cum sæ se procedeze în legæturæcu comunismul, cum sæ se procedeze faflæ de Uniunea Sovieticæ.Însæ, dupæ sucombarea Uniunii Sovietice, America a ræmas cu întrebarealui Mary McCarthy: ce se va pæstra pe agenda politicæ în vreme de pace,dacæ problema socialæ nu poate fi politizatæfl Ræspunsul Hannei Arendt era:cultura. Avea ea oare dreptate sau nufl Sæ fie oare programul politic al sexului,rasei, sænætæflii øi mediului înconjurætor, pe scurt, biopolitica, un fel depoliticæ culturalæfl Cu siguranflæ, nu acel tip de politicæ culturalæ la care se gîndeaArendt; cu siguranflæ, nu acel gen de politicæ culturalæ pe care l-ar fi numitpoliticæ. În orice caz, e un gen de politicæ culturalæ pe care societateaamericanæ îl experimenteazæ ca politic. Pînæ la urmæ, „politicæ sexualæ“ e,la origine, un termen american, iar „corectitudine politicæ“ sau „incorectitudine“se referæ exclusiv la biopoliticæ. Totuøi, biopolitica nu impuneexercitarea actelor de libertate. Ea nu valorizeazæ (sau nu valorizeazæ preamult) libertatea, decît atunci cînd aceasta se referæ la un drept care serveøteunui obiectiv biopolitic. Prin aceasta, libertatea e nu un scop în sine, ci unmijloc care slujeøte atingerii unui scop: cea mai mare putere a unui grupsau a unui program constituit pe criterii biologice împotriva „celorlalfli“: inamiciisæi. Nicæieri nu e atît de prezentæ ca în biopoliticæ dihotomia prieten/duøman.E mai important ca lupta sæ fie dusæ împotriva cuiva decît pentru cineva.Mai mult, entitæflile biopolitice se constituie, la origine, prin modul în care seconstituie duømanii lor. Italienii catolici, evreii, germanii luterani devin „albi“în mæsura în care îi privesc pe „negri“ ca inferiori „celorlalfli“, iar americanii,sud-africanii, brazilienii, haitienii, locuitorii insulelor din Pacific etc. devin„negri“ în øi prin denumirea lor de cætre perfizii „albi“. În termenii conceptuluide politicæ al lui Carl Schmitt, biopolitica se ridicæ la standardele politiciipropriu-zise.Am spus cæ biopolitica revendicæ drepturi, însæ cæ nu prefluieøte libertateade dragul libertæflii. Libertæflile sînt considerate, pur øi simplu, ceva de la sineînfleles. Færæ îndoialæ, existæ în Statele Unite instituflii politice libere. Au existatvremuri, în special în timpul celui de-al Doilea Ræzboi Mondial, cînd aceststat era aproape unicul depozitar a ceea ce ræmæsese din libertatea modernilor.A vorbi despre America ca despre bastionul lumii libere nu eraatunci doar o figuræ de stil sau un subterfugiu propagandistic; era pur øi simpluadeværul. Dar de atunci situaflia s-a schimbat drastic. Dupæ cel de-al DoileaRæzboi Mondial, Europa Occidentalæ a devenit democraticæ, în timp ce,pe de altæ parte, Europa Meridionalæ, multe flæri din America Latinæ øi, însfîrøit, Europa Centralæ au procedat ulterior la fel; existæ, de asemenea, cîtevaflæri democratice øi în Asia. În consecinflæ, America øi-a pierdut privilegiulde a fi flara liberæ par excellence, iar toate astea s-au întîmplat, ceea ce vorbeøteîn favoarea Statelor Unite, nu færæ contribuflia lor. Însæ dacæ o flaræ puternicæprecum Statele Unite øi-a pierdut privilegiul sæu înnæscut, ea va aveanevoie de un nou avantaj pentru a ocupa locul de onoare. Care ar puteafi urmætorul privilegiuflÎntr-o interesantæ lucrare, intitulatæ O culturæ globalæfl, David Rieff a ridicataceeaøi chestiune. Într-o epocæ în care industria americanæ e în declin, iarStatele Unite øi-au pierdut rolul de lider în aproape orice domeniu,povesteøte Rieff, cultura americanæ de masæ (aøa-numita artæ pop) a cuceritlumea. Previziunile lui Rieff sînt, mai degrabæ, sumbre. El e încredinflat defaptul cæ unidimensionala culturæ de masæ va fi cultura globalæ – ea nu arerivali. De asemenea, el mai are ceva de spus øi pentru naivii europeni, carecred realmente cæ în cultura americanæ se cultivæ diversitatea. Diversitateae doar o culoare estompatæ zugrævitæ pe întregul spectru uniform al mærfii[uniform commodity].Biopolitica aparfline culturii de masæ. Aøa cum a prezis cîndva HannahArendt, cultura, iar nu chestiunea socialæ, a fost pusæ pe agenda politicæ înStatele Unite dupæ ce acestea pierduseræ poziflia lor singularæ de apærætoral institufliilor libere. Însæ Arendt ar fi cît se poate de nemulflumitæ dacæ artræi sæ fie martor la rezultat. Tot ceea ce a denunflat ea ca politicid a devenitbiopoliticæ încapsulatæ, în cadrul politicii culturii de masæ, în noua revoluflieculturalæ. Aceastæ revoluflie culturalæ nu e mai puflin primitivæ øi, pînæ la urmæ,nici mai puflin periculoasæ decît a fost versiunea maoistæ. Øi mai e øi totalitaræ.E drept, de data aceasta nu e nici un stat totalitar care sæ cooperezecu o societate totalitaræ. Iar aceasta e o diferenflæ remarcabilæ. Totuøi, de vremece revoluflia culturalæ maoistæ a atras atîflia mandarini europeni, nu e greude prezis cæ revoluflia culturalæ americanæ va face America zilelor noastremai atractivæ pentru acelaøi gen de oameni care au urît-o atîta vreme cît asusflinut institufliile libere. Øi dacæ David Rieff are dreptate øi cultura americanæva deveni globalæ, biopolitica de asemenea poate deveni globalæ, cazîn care Adolf Hitler øi-ar putea cîøtiga victoria postumæ. Dar eu încæ mai spercæ Rieff se înøalæ. Øi, chiar dacæ s-ar dovedi cæ are dreptate, biopolitica vafi scufundatæ cel puflin pe flærmurile de la Calais.III.Iar aceasta nu e o speranflæ nefondatæ. Permitefli-mi sæ continuu iaræøi cuHannah Arendt. Ceea ce credea ea cæ ar fi cel mai mare neajuns al Europeipoate fi væzut acum drept principalul sæu atu. Chestiunea socialæ era o problemæpoliticæ în Europa. Ea încæ mai este.Nu e nevoie s-o spun: numai politizarea chestiunii sociale nu poate salva oflaræ de sub dominaflia biopoliticii. Alfli factori esenfliali, ca, de pildæ, cultivareaistoriei, calitatea, cultura înaltæ, judecata individualæ, distincflia, flin de asemeneade condifliile salværii. Dar ar lua prea mult timp sæ discutæm tofli aceøti factori.Trebuie sæ mæ limitez la a repune în discuflie temele arendtiene.E adeværat cæ problemele sociale nu pot fi politizate færæ politizarea simultanæa anumitor chestiuni de ordin economic. Arendt crede cæ acest lucruconduce la moartea politicii, fiindcæ economia este eminamente nepotrivitæpentru disputa politicæ. Ea a împærtæøit cîteva iluzii ale scientismului,printre altele iluzia cæ ar exista o øtiinflæ a economiei, care sæ se ocupe cusucces de rezolvarea problemelor, ceea ce ar pretinde cunoaøtere, øi nu182

versonomie. Dar dacæ privim economia ca pe o instituflie publicæ, lucru pe carecei mai mulfli dintre noi sîntem înclinafli sæ îl facem, atunci argumentele HanneiArendt împotriva politizærii unor chestiuni economice îøi pierd relevanfla.Dacæ ceva este o instituflie publicæ, atunci a discuta acest ceva, a vorbi despreel øi a lua inifliative privind sarcinile lui este o îndatorire a publicului. Dacæeconomia e privitæ ca o instituflie publicæ, atunci, chiar øi dupæ dispariflia claselor,într-o societate færæ clase de care Hannei Arendt îi era atît de teamæ,marea diversitate a vocilor privind sarcinile ei poate fi fæcutæ auzitæ, færæ ascinda publicul în prieten øi duøman. Într-un spafliu public, unde fiecare continuæsæ fie informat de cætre rezultatele discursurilor profesioniste aleeconomiøtilor, cetæflenii pot sæ dea glas øi sæ adauge opiniile lor continuumuluide idei øi de revendicæri politice. Prin aceasta ei pot stabili limitele întrecare pot fi luate deciziile economiøtilor profesioniøti øi ale politicienilorinteligenfli.Arendt credea cæ orice „chestiune socialæ“ rebiologizeazæ politica. Uneletipuri de probleme sociale o fac într-adevær, altele nu. Sænætatea e øi o problemæbiologicæ, drept pentru care politizarea asistenflei medicale implicæ politizareadiscursivæ a anumitor procese vitale. Pe de altæ parte, politizareachestiunilor de educaflie e mai apropiatæ decît aproape orice altceva de modelulgrec al Hannei Arendt. Pînæ la urmæ, „paideia“ era o sarcinæ politicæ decisivæîn Grecia anticæ. Foarte curînd, va trebui sæ facem faflæ unor problemede tipul statutului viitor al muncii øi al timpului liber. Acestea sînt problemeale unei societæfli a locurilor de muncæ stabile, ar fi spus Arendt. Da øi nu,am putea noi obiecta. Pentru cæ acestea sînt probleme ale unei societæfli alocurilor de muncæ stabile færæ locuri de muncæ.Am spus cæ asistenfla medicalæ are ca obiect problemele corpului. Cum seface, atunci, cæ politizarea ei nu e inclusæ în „biopoliticæ“fl De ce vorbim, înschimb, despre chestiunea socialæfl Ræspunsul empiric s-a înfæfliøat deja singur.Planurile lui Clinton de asistenflæ medicalæ nu au nimic de-a face cu biopoliticaamericanæ. Dar de cefl Permitefli-mi sæ împing mai departe aceastæchestiune. Aproape toate temele majore ale biopoliticii, cum ar fi situafliafemeilor, a minoritæflilor, a imigranflilor sau protecflia mediului, pot fi discutateca „probleme sociale“. De fapt, aceste chestiuni chiar trebuie ridicate.Opfliunea alternativæ nu e sæ le consideræm rezolvate. Opfliunea alternativærealæ constæ în a le formula atît ca probleme sociale, cît øi ca problemebiopolitice. Întrebærile sînt: Cine le formuleazæfl Pentru ce sînt ridicateflCum sînt remediate problemelefl Ce tip de politicæ ar trebui urmatflÎn cazul unei politici bipolare, de tip prieten/duøman, avem de-a face cubiopoliticæ. Dacæ e reclamatæ o formare în spiritul opiniei liberale, aceeaøichestiune (e.g. chestiunea femeilor) apare ca o problemæ socialæ (poate ceamai importantæ pînæ în prezent). Dacæ un anumit grup belicos tolereazæ doarautoreprezentarea øi exclude reprezentarea lui de cætre celælalt øi dacæ, înplus, îøi menfline privilegiul de a-øi reprezenta duømanii – atunci avemde-a face cu biopoliticæ. Dacæ opinia publicæ solicitæ pluralitatea prezentærilorøi a reprezentærilor reciproce, atunci e vorba despre o chestiune socialæ.Dacæ individul conteazæ doar în mæsura în care îøi simbolizeazæ propriul grup,avem de-a face cu biopoliticæ. Dacæ lui i se cere însæ sæ dea glas opiniei saleparticulare – chestiunea este øi ræmîne o problemæ socialæ. Dacæ miøcærileîndeamnæ mai presus de toate la mæsuri punitive øi la restricflii legale, ebiopoliticæ. Dacæ societas preferæ paideia, educaflia, recunoaøterea reciprocæ,politeflea, urbanitatea øi altele asemenea – e vorba despre o temæ socialæcare a fost politizatæ. Politizarea unei teme sociale poate de asemenea sæpretindæ mæsuri legislative, însæ în fruntea programului sæu politic nu aparetotuøi mai multæ disciplinæ øi pedeapsæ decît înbiopoliticæ.Permitefli-mi sæ mæ întorc pentru ultima datæ laArendt. În lumea modernæ, a devenit imposibil deevitat politizarea anumitor probleme economice, iarprocesele vitale nu pot fi izolate pe de-a-ntregul depractica politicæ. Pe acestea din urmæ le putem trataatît ca aspecte ale chestiunii sociale, cît øi ca aspecte ale biopoliticii. Primaabordare se mai poate adapta la condifliile libertæflii, cea de-a doua este liberticidæ.Din aceasta nu decurge totuøi cæ politizarea problemelor sociale va cîøtigabætælia în fafla biopoliticii, în Europa, unde cea dintîi are deja o tradiflie. Politicilesocial-democrate pot deveni plictisitoare. Problemele sociale pot fi soluflionatefæræ mæcar ca acest lucru sæ fie remarcat de cætre public. Ele pot fi puseîn ordine de cætre comitete de profesioniøti sau de semiprofesioniøti, caresæ excludæ publicul. Dacæ s-ar întîmpla aceasta, ele ar ræmîne prepolitice øipostpolitice, færæ a deveni politizate în øi de cætre întreaga masæ a cetæflenilor.Biopolitica e pasionalæ, resentimentaræ øi, în plus, e interesantæ. Mai mult,dintr-un anume punct de vedere ea este întotdeauna „politicæ“ în sensularendtian al termenului: ea apare. Sex, rasæ, viaflæ øi moarte sînt teme interesante,iar dacæ devin sloganurile unor grupuri, mase, gloate, oamenii vordeveni pærtaøi. Într-un cuvînt, biopolitica e democraticæ în cel mai problematicsens: pentru cæ putem oricînd sæ ne comportæm ca oile. Øi, în sfîrøit, opoliticæ social-democratæ, chiar øi una bunæ, nu oferæ prea mult material pentrumass-media, pentru cultura popularæ, în timp ce biopolitica, pe de altæparte, vlæstarul politic al culturii de masæ, e eminamente adecvatæ înfæfliøæriiîn media electronice. E simplæ, e seducætoare, e primitivæ, deøi poatepærea sofisticatæ, de asemenea. E un fel de distracflie, un eveniment ca unmeci de fotbal. Arendt avea dreptate pînæ la urmæ: în ultimæ instanflæ, totuldepinde – va depinde – de culturæ. Existæ vreo opfliune alternativæ la culturade masæfl Sau, cel puflin, a mai ræmas vreun spafliu liber pentru altæculturæ în afara eiflSæ rezumæm: biopolitica nu e politicæ propriu-zisæ dupæ criteriile HanneiArendt, ci e politicæ propriu-zisæ dupæ criteriile lui Carl Schmitt. Este politicaimperiului animalului spiritual, cea care a eøuat în compatibilizarea cu uncorp politic mai cuprinzætor flinînd de Sittlichkeit sau, altfel spus, care a ocupat(uzurpat) spafliul acestui Sittlichkeit. Cele care nu preiau nimic de la acestadin urmæ sînt politica societæflii totalitare, coexistînd cu institufliile politicelibere, øi politica statului totalitar. Biopolitica înseamnæ politicæ culturalæ, politicæa culturii de masæ, care va domina toate spafliile culturale în cazul încare cærærile marøului sæu triumfal nu vor fi intersectate de puternice pasiuniøi angajamente care sæ o contrabalanseze. Achtung Europa! În loc sæ ne concentræmprivirile asupra unor pericole care ne-au ameninflat în urmæ cuøaptezeci de ani, ar trebui mai curînd sæ ne sensibilizæm în fafla unor pericolecare se ivesc astæzi sub ochii noøtri.Note:Traducere de Veronica Lazær øi Andrei State* „Has Biopolitics Changed the Concept of the Politicalfl Some Further Thoughts About Biopolitics“,in Ágnes Heller øi Sonja Puntscher Riekmann (eds.), Biopolitics. The Politics of the Body, Race andNature, Aldershot (UK), Avebury, pp. 3–17. Text tradus øi publicat cu amabila autorizare a183

Biopoliticæ pe ruinele comunismului*Ferenc FehérFERENC FEHÉR a fost profesor la New School for Social Research din New York. Discipol al luiGyörgy Lukács, a publicat mai multe lucræri împreunæ cu Ágnes Heller: Dictatorship Over Needs (cuÁgnes Heller øi György Márkus, 1983), Doomsday or Deterrencefl On the Antinuclear Issue (1986),The Postmodern Political Condition (1988), The Grandeur and Twilight of Radical Universalism (1991).Dintre cærflile sale mai pot fi amintite douæ, consacrate Revolufliei Franceze: The Frozen Revolution:An Essay on Jacobinism (1987), French Revolution and the Birth of Modernity (ed., 1990).I.Criticii americani ai biopoliticii (numitæ în campusuri „politicæ identitaræ“) susflinadesea cæ acest nou-venit în marea øi venerabila lume a politicii este de provenienflæpretenflioasæ øi artificialæ. Naøterea sa este atribuitæ frecvent afacerilorintra muros ale academiei, deconstrucflionismului, dezbaterilor obscure,inaccesibile muritorilor de rînd, din departamentele de englezæ øi de studiiafro-americane. Aceasta este însæ o genealogie mai mult decît îndoielnicæ. 1Dar dacæ valoarea sa explicativæ este acceptatæ pe moment, atunci cefuncflie øi ce rol pot fi atribuite biopoliticii într-o regiune unde, extrem deprozaic, dupæ colapsul tiraniei (de la care a moøtenit o economie schiloadæ),scena este dominatæ de grijile cele mai banale, de problemele frecventede supraviefluire øi de ræzboaiele civilefl Urmînd analiza pætrunzætoare aHannei Arendt, Ágnes Heller a accentuat, în mod corect, dupæ pærerea mea,cæ fiecare chestiune de pe agenda publicæ a modernitæflii poate fi abordatædin douæ direcflii diferite: fie din cea a prioritæflii libertæflii, fie din cea a vieflii.Dacæ valoarea care ne cælæuzeøte în confruntarea cu problemele politiceeste viafla, rezultatul poate fi biopolitica, politizarea Corpului.În ciuda abordærii specifice (øi, în opinia mea, corectæ) a societæflilor de tipsovietic ca regimuri totalitare, altfel spus ca sisteme unde lipsesc toate libertæflilefundamentale, ræmîne un fapt cæ, în plus, comunismul a fost experimentatde milioane de oameni ca o Golgota pe care Viafla în sens larg afost crucificatæ. Sæ luæm pentru o clipæ sintagma „dictaturæ asupra nevoilor“în sensul ei propriu. 2 Chiar øi aøa, controlul total asupra tuturor nevoilorumane, atribuirea øi recunoaøterea lor de cætre o autoritate centralæ, carea înlocuit prin forflæ persoanele în carne øi oase ce simfliseræ øi dæduseræ glasnevoilor particulare, a ræmas doar un simplu „postulat ideal“ al comunismului,fiind actual numai pentru scurte perioade; cu toate acestea, comunismulpoate fi øi, de fapt, chiar a fost resimflit pe scaræ largæ drept un proiectartificial care nega „Viafla“ in toto, toate manifestærile sale „normale“ øi tradiflionale.3 În acest sens, mærturiile confidenfliale de genul: „Pur øi simplu nuse poate træi în acest coømar“ exprimau mai mult øi ceva diferit decît niøterevendicæri ale unor drepturi particulare; ele indicau faptul cæ însuøi l’élanvital a fost distrus sau periclitat de utopia la putere. Protestele flinteau, în consecinflæ,spre un nebulos „drept la viaflæ“. Ca toate tendinflele similare, øi aceastaa fost în întregime, prin însæøi natura ei, conservatoare. Dacæ s-ar fi pusîntrebarea: „Ce este viafla cînd e træitæ normalfl“, ræspunsurile ar fi identificat„natura umanæ“, cu træsæturile acumulate ale individualismului achizitivsau posesiv. Oricare ar fi judecata cuiva despre noul conservatorism careirumpe acum la suprafaflæ cu o asemenea ferocitate în cîteva flæri postcomunisteøi pregætind drumul pentru un tip periculos de biopoliticæ, trebuiereliefatæ experienfla de fond, ca un fenomen de masæ, a unui élan vital periclitat,deoarece altfel explicafliile ræmîn facile. Cu atît mai mult cu cît comunismula stræpuns øi „viafla ca un continuum istoric“. Termenul inept de „tradiflieprogresivæ“, folosit atît de des de cætre nomenclaturiøtii comuniøti, indicafragmentarea sistematicæ a unui continuum a cærui totalitate nu a putut fi niciodatæcontrolatæ de ideologia øi de practica lor. Comunismul doar øi-a însuøitcîte ceva de aici, printr-o selecflie aleatorie, în timp ce fæcea eforturi sæ pæstrezecontinuumul însuøi reprimat în inconøtientul politic. Dar pentru nafliunile carecultivau un sens puternic al vremurilor de altædatæ, acesta nu însemna„istorie trecutæ“ în sensul obiønuit al limbii, ci materia din care identitateaprezentæ a persoanelor concrete putea fi forjatæ, în prezenfla cæreia viaflaputea fi træitæ „normal“.„Politicile vieflii“ s-au întors pe agenda publicæ în contorsiuni violente care,la trei sau patru ani dupæ marea schimbare, au readus la putere, în multeflæri, partidele politice reformate, succesoare ale comunismului. Victoriilelor, chiar dacæ unele din aceste partide nu mai pot fi descrise ca forfle liberticide,cu siguranflæ nu promit continuarea acelei constitutio libertatis.Rezultatele electorale pot fi interpretate ca un triumf al tematizærii aspectelorsociale, neglijate de predecesorii lor liberali sau conservatori. Dar o altæ interpretareeste, de asemenea, posibilæ. În explicafliile adesea incoerente,conform cærora oamenii øi-au schimbat brusc øi surprinzætor convingerile,indicînd un camuflaj total al memoriei lor colective, o amnezie privind istorialor cea mai recentæ, motivul „vieflii“ a reapærut. „Nu putem træi în insecuritateacreatæ de terapia de øoc“; „întregul nostru ritm obiønuit de viaflæa fost distrus de schimbærile bruøte“ – acestea erau explicaflii tipice cuprivire la preferinflele de vot. De aceastæ datæ, experimentele privind introducerea(uneori reintroducerea) economiei capitaliste au fost cele carepæreau a merge contra vieflii „træite normal“. „Natura umanæ“ øi-a arætat acumo faflæ cu totul diferitæ. Ambelor experienfle la scaræ largæ le este comunærecunoaøterea faptului cæ în modernitate nu existæ „sisteme naturale“(incluzînd sistemele economice) care ar fline seama de „treburile vieflii“ obiønuite.Ceea ce este în joc în fiecare transformare socialæ drasticæ, impunîndun nou artefact pe modele sociale bine apærate, nu sînt pur øi simplu ceeace noi numim obiønuinflele, atitudinile, statutul social øi altele asemenea, altfelspus, domeniul „socialului“, ci Viafla ca atare. Aceasta este cauza cea maiprofundæ a aparifliei neaøteptate a biopoliticii pe ruinele comunismului,provocînd socialul ca atare øi întinzîndu-se spre „adîncimi“, spre rædæcinilepretins genetice ale culturii øi atitudinilor politice.Nu întîmplætor, întemeierile teoretice pe bazæ geneticæ ale unei biopoliticia rasei au fost cel mai explicit øi mai clar elaborate în Rusia. (Nu întîmplætor,deoarece distrugerea Vieflii, sub forma terorii generalizate øi a foameteideclanøate de om, poate fi perceputæ ca o catastrofæ biologicæ în fosta UniuneSovieticæ.) Toate tezele majore ale unei asemenea poziflii sînt conflinute într-unarticol scris de cætre (recent dispærutul) Gumiliov împreunæ cu Iermolaiev.4 „Necazul produs de iluzii“, exprimat de titlu (care face aluzie la ofaimoasæ piesæ de teatru clasicæ ruseascæ, Gore ot uma, „Necazul produsde rafliune“, a lui Griboiedov), este credinfla occidentalæ în explicarea socialæa istoriei øi consecinflele sale care conduc la comunism øi la distrugerea viefliiethnos-ului (ultimul bastion al rasei în aceastæ teorie). Aceastæ credinflæ artrebui sæ fie înlocuitæ cu o nouæ schemæ explicativæ, operînd cu conceptelede „istorie etnicæ“ øi „etnogenezæ“. În locul unei false øtiinfle sociale, trebuiesæ ne întoarcem la øtiinflele naturii, la geneticæ. 5 Procedînd astfel, termeniiîn care explicæm nu vor mai fi „mod de producflie“ sau „culturæ“, ci cantitateaenergiilor genetice stocate în øi acumulate de un grup.184

versoMajoritatea grupurilor etnice „træiesc în ordinea muncii“, altfel spus, oameniise adapteazæ pur øi simplu. Dar în fiecare grup existæ oameni înzestrafli înmod specific din punct de vedere genetic, care au o cantitate extraordinaræøi o combinaflie specialæ de energii excedentare. Teoria, denumitæ deautori printr-un cuvînt ciudat øi greu de tradus, passionarnost, explicæ soartafiecærei rase-ethnos prin operarea cu aceste pachete de energie. „Indiviziientuziaøti“, purtætori de energii excedentare, nu sînt distribuifli în mod egal.Existæ „hyperethnoi“, rase superioare, iar Rusia este una dintre ele. Dar fiecaredintre ele, atît popoarele [ethnoi] obiønuite, cît øi cele superioare, îøi disputæcicluri predeterminate de existenflæ, acoperind fiecare 1.200–1.500de ani. Declinul unui ethnos, în particular cel al unui hyperethnos, începeatunci când agenflii unui subethnos, introduøi într-un moment istoric în lumeahyperethnos-ului, se dedau la o activitate subversivæ proprie, urmærindslæbirea øi chiar distrugerea „indivizilor entuziaøti“. În cazul Rusiei, acest subethnosar fi fost grupul Troflki-Bronstein, evrei convertifli la comunism. Catastrofacare s-a abætut asupra hyperethnos-ului rus, disoluflia Imperiului Rus, esterezultatul intervenfliei lor. (Afirmaflie care este, printre altele, cea mai nefericitæremarcæ a acestui articol scris cu pasiune delirantæ, pentru cæ ea ignoræpur øi simplu faptul cæ Imperiul Romanovilor, care fusese deja spart în bucæfliîn 1917, a fost resudat øi flinut laolaltæ de mîna de fier a acestor „evreiconvertifli la comunism“ pentru încæ øaptezeci de ani.)O versiune similaræ de istorie qua „istorie geneticæ“, dar mult mai puflin sofisticatædin punct de vedere metodologic, a fost prezentatæ de istoricul øiliderul politic maghiar Lajos Für. 6 Versiunea lui e o schiflæ foarte sumbræ. Substanflageneticæ maghiaræ o ducea biniøor pînæ la sfîrøitul secolului al XV-lea.Elementul maghiar prevala în interiorul unui amestec genetic øi acest faptpoate fi stabilit prin procentajul vorbitorilor de limbæ maghiaræ din totalul populafliei.7 Dar cucerirea otomanæ, durînd 150 de ani, a avut ca rezultat scædereadramaticæ øi forflatæ a purtætorilor de gene maghiare. Secolul al XVIII-leaa fost unul de recuperare înceatæ, dar el a sfîrøit într-o altæ fundæturæ: în intervenfliamarelui monarh luminat Iosif al II-lea, care a acordat drepturi civileevreilor, fliganilor øi germanilor, contaminînd astfel din nou „fondul geneticmaghiar“. În secolul al XX-lea, au avut loc alte douæ catastrofe: Tratatulde la Versailles, care a condus la fragmentarea flærii øi a despærflit o parte considerabilæa fondului genetic bæøtinaø de principalul „trup al maghiarimii“, øi,ulterior, regimul comunist.Oricît de infantil ar putea fi aparatul explicativ al „istoriei genetice“, expresiiale superioritæflii occidentale øi simpla Ideologiekritik asemænætoare ar fi însine atitudini greøit înflelese. Prima iese pur øi simplu din discuflie, deoareceanumite explicaflii „africaniste“ ale presupuselor origini ale Occidentului øi, încadrul ei, termeni precum „american“ øi „culturæ“ sînt tot atît de rasiøti øideopotrivæ simple basme pentru copii. Øi totuøi, ele tind spre recunoaøtereøi spre un loc legitim în sistemul de învæflæmînt naflional al Statelor Unite, înflara-model a democrafliei liberale, unde asemenea eforturi sînt tratate cumenajamente. 8 Pe de altæ parte, Ideologiekritik serveøte doar la liniøtirea desine a intelectualilor care, o datæ ce au caracterizat adecvat o situaflie gataconstituitæ, tind sæ priveascæ rezultatul ca fiind hotærît. În plus, ceea ce necesitæo explicaflie mai profundæ este recurenfla ciclicæ a înflelegerii „genetice“(rasiale) a fenomenelor sociale, dupæ secole de iluminism, dupæ cantitateaimensæ de energie ce a fost investitæ în respingerea sa teoreticæ – øi dupæHitler. Evident, aceastæ recurenflæ aratæ o angoasæ intermitentæ a „Vieflii“ în„societate“, o insatisfacflie adînc înrædæcinatæ a oamenilor moderni privindcaracterul „artificial“ al modernitæflii, care impune întotdeauna noi artefactepe stilul de viaflæ tradiflional øi „organic“. La fiecareræspîntie, „Viafla“, aøa cum a fost pînæ în prezentdirijatæ øi interiorizatæ, se dezmembreazæ, fundamenteleînseøi ale existenflei fiind puse sub semnulîntrebærii. Acestea sînt veritabile crize existenfliale,reîntorcîndu-se ciclic în „societate“, iar fiecarerecurenflæ declanøeazæ un nou val de „politicæ avieflii“. Biopolitica pe ruinele comunismului, cu o coloraturæ cînd antisocialistæ,cînd anticapitalistæ, este un fenomen nou înæuntrul unei tendinfle continue.Sînt oare exemplele menflionate mai sus documente de biopoliticæ sau, maicurînd, mostre izolate de culturæ a rasismului, færæ consecinfle practicefl Færæîndoialæ, miøcærile øi teoreticienii nu s-au coalizat încæ în aceeaøi mæsuræ aøacum au fæcut-o, de exemplu, pe scena biopoliticæ din Statele Unite. Daractorii practici, care poate cæ nici n-au auzit vreodatæ de termenii „etnogenezæ“øi „istorie geneticæ“, acflioneazæ, bunæoaræ, pe cîmpul de luptæ bosniaccu o asemenea ferocitate încît parcæ ar fi fost informafli øi inspirafli de cætreo teorie. Rasializarea in actu a divergenflelor cultural-istorice este victoria„istoriei genetice“. Este doar o chestiune de timp pînæ cînd teoreticienii øipracticienii se întîlnesc.II.Al doilea tip dominant de biopoliticæ, ræspîndit pe ruinele „societæflii planificateøtiinflific“, sînt miøcærile al cæror obiectiv este implementarea controluluidemografic. De fapt, acesta este arhetipul biopoliticii, cel remarcat(øi botezat) de Foucault ca activitate (bio)politicæ. Este o specialitate a statului(democratic øi liberal) modern, dupæ cum a observat ochiul duømænosal lui Foucault, sæ aplice principiile øtiinflifice chiar corpurilor indivizilor, întrunproces de naturæ politicæ, prin coerciflie de stat. Scopul este, invariabil,unul „iluminist“: realizarea optimului de creøtere a populafliei (unde optimula fost întotdeauna definit de cætre stat, niciodatæ de cætre indivizi sau chiarde cætre societate ca agregat al acestora), „producflia proporfliei juste agenerafliilor“ øi altele asemenea. Pentru Foucault, rezultatul a fost înspæimîntætor,din cauza øtiinflificitæflii øi, prin urmare, a tiraniei øi controlului absolutøi atotcuprinzætor, corpul fiind aruncat în închisoarea sufletului. 9 Comunismul,care s-a considerat întotdeauna un continuator legitim al spiritului iluminismului,a særit cu nonøalanflæ în barca tradiflionalului control demograficexercitat de stat. Conducerile comuniste considerau deja compromisul utopiilorsocialiste inifliale în [privinfla problemelor] disolufliei familiei tradiflionaleøi educafliei de stat (sau comunitare) obligatorie a copiilor ca fiind o excesivægenerozitate øi abflinere din partea lor. Prin urmare, ele nu s-au gînditniciodatæ de douæ ori în ce priveøte manipularea ratei natalitæflii øi a sexualitæflii.De fapt, nu au existat modele diferite de control comunist în fiecare dintreaceste aspecte. În China, „dictatura demograficæ a proletariatului“ avea caobiectiv strategic stoparea exploziei populafliei, iar acesta a fost complet (sauincomplet) înfrînt de rezistenfla societæflii. Neputinfla unuia dintre cele maiputernice state din întreaga istorie în fafla unei societæfli complet lipsite de libertæflicivile (neputinflæ atît în privinfla creøterii populafliei, cît øi în cea a larg ræspînditeitradiflii barbare a pruncuciderii fetiflelor) este unul dintre cele maiinstructive exemple ale limitelor controlului. Prin contrast, în România, dictaturalui Ceauøescu a avut ca scop creøterea spectaculoasæ a populaflieiromâneøti øi a cunoscut un larg succes în implementarea acestuia. Politicilorsexuale ale diferitelor naflionalitæfli comuniste le-a lipsit acelaøi model distinct185

Albania øi China, spiritul patriarhal al modelelor familiale (în ele însele foartediferite) a prevalat în fafla implementærii politicilor sexuale (unde una din diferenflelemajore a fost autonomia faflæ de familie, incomparabil mai mare a chinezoaicelordecît cea de care s-au bucurat vreodatæ femeile albaneze, carefuseseræ socializate în tradiflia musulmanæ). În Ungaria øi Polonia, comunismul,în special dupæ 1956, cînd legitimitatea sa in toto fusese pusæ sub semnulîntrebærii, a considerat înflelept sæ evacueze cîmpul sexualitæflii øi sæacorde, prin absenfla unei intervenflii discrete, o mare libertate de acfliunelibertinajului øi promiscuitæflii (chiar øi în portretizarea sa într-o producflie cinematograficæcontrolatæ foarte strict). Singura træsæturæ comunæ a acestoractivitæfli biopolitice diverse ale diferitelor state comuniste a fost menflinereaprerogativelor lor indiscutabile asupra manipulærii „corpului“ social dupæ cumdoreau.Dupæ cæderea comunismului, a avut loc o schimbare de actori în cîmpulbiopoliticii demografice. Agentul sæu tradiflional, birocraflia de stat, a afectat,pe de-o parte, într-o mai mare mæsuræ, flærile postcomuniste (pæstrarea øiapærarea unitæflii naflionale, transformarea economiei, reformele legislativeetc.); pe de altæ parte, memoria caracterului violent al predecesorilor sæisugera prudenflæ. Biopolitica creøterii populafliei, controlul natalitæflii øi alteasemenea chestiuni demografice au fost, în consecinflæ, prinse între propriiiavocafli øi inamici din chiar interiorul societæflii, øi nu, ca pînæ atunci, în bipolaritateastat versus societate. În Polonia, ad maiorem gloria Dei, s-a propuso legislaflie privind avortul, mai conservatore øi mai represivæ decît oricarealta din Europa de dupæ cel de-al Doilea Ræzboi Mondial. Ræspunsul societæfliila aceastæ biopoliticæ reacflionaræ (a cærei flintæ strategicæ exclusivæ eraapærarea vieflii embrionului, însoflitæ de o ostilitate totalæ faflæ de libertæflilefemeilor) a fost o masivæ oscilaflie a voturilor spre stînga. (Conform majoritæfliicomentatorilor, problema avortului a jucat un rol major în schimbarea comportamentuluivotanflilor.) 10 Ceva similar este în joc în Rusia, din douæ motive.În retorica naflionalistæ, pericolul pierderii cuceririlor strævechi aleRusiei datoritæ subpopulærii unor vaste regiuni (sau din cauza amestecului„nesatisfæcætor“ al populafliei) este frecvent scos în evidenflæ. Aceastæ teamæsolicitæ mæsuri statale coercitive, cu scopul de a asigura creøterea rapidæ aelementului rus al populafliei. Mai mult, în Rusia s-a næscut un tip de feminismneobiønuit øi puternic (la ultimele alegeri, partidul acestei miøcæri a cîøtigat6–8% din voturi). Este o miøcare explicit conservatoare, care condamnæperioada comunistæ ca fiind prea permisivæ faflæ de libertinajul øi alcoolismulbærbaflilor; ea flinteøte reconstruirea unui model conservator de familie detip autoritar. Din acest gambit, rezultæ în mod firesc legile restrictive privindavortul (adicæ autorestricflionarea libertæflilor femeilor) øi politicile privitoarela creøterea populafliei.Deosebit de interesantæ este miøcarea (populistæ) maghiaræ care promoveazæo creøtere rapidæ a populafliei, deoarece pledeazæ explicit pentruobiective demografice. Sloganul ei principal este pericolul„genosinuciderii“. 11 La fel ca în toate cazurile biopoliticii, problema în sineeste veritabilæ øi constituie un motiv serios de îngrijorare. Existæ în flaræ oscædere a ratei natalitæflii, un fapt neutru în sine, dar interpretabil ca semnal unei crize a familiei. Existæ, de asemenea, o scædere a speranflei de viaflæ,care este, dincolo de orice îndoialæ, un fenomen negativ foarte serios. Însfîrøit, existæ o ratæ înspæimîntætor de mare a avorturilor, un groaznic semnalde alarmæ privind atît sænætatea femeilor øi indiferenfla moralæ faflæ deaceastæ problemæ, cît øi indicatorul unei culturi sexuale foarte scæzute, întroflaræ unde mijloacele contraceptive sînt disponibile de zeci de ani. (Ultimulindicator este, de asemenea, un avertisment sumbru, într-o perioadæ în careSIDA pætrunde færæ excepflii în toate flærile postcomuniste.) Din nou, echilibruldintre biopoliticæ øi politica libertæflii (sau cea a problemei sociale) nueste realizat prin alegerea problemei, ci prin selectarea valorii sub a cæreicælæuzire va fi abordatæ problema. Populiøtii sînt biopoliticieni declarafli, însensul cæ valoarea lor exclusivæ este viafla Corpului (unde „Corp“ este o entitatesimbolicæ, echivalentæ cu „Corpul Nafliunii“). Retorica lor demonstreazæcæ, pentru ei, libertatea în aceastæ problemæ (øi, probabil, în general)este o nonvaloare sau chiar un obstacol în realizarea scopului lor substanflial.Ei sînt pregætifli, o datæ ce au puterea coercitivæ a statului de partea lor, sæintroducæ un fel de „dictaturæ demograficæ“, privînd femeile de libertæflile lorelementare øi transformîndu-le în maøini de reproducere.Aceastæ demagogie exageratæ øi adesea istericæ a provocat o reacflie liberalæla fel de extremistæ. 12 Comentatorul liberal înflelege uøor aspirafliile øovinedin spatele tiradelor despre „genosinucidere“: interesul pentru creøterea populaflieimaghiare vis-à-vis (în special) de români øi de sîrbi, aspirafliile greøitorientate înspre rolul unei minisuperputeri regionale. Este la fel de clar cæpopuliøtii sînt preocupafli doar de creøterea „puritæflii genetice“ a populafliei„autentic maghiare“. În acelaøi timp, poziflia liberalæ este extremistæ, în sensulcæ, pentru liberal, întreaga problemæ, læsînd la o parte implicafliile sale privindsænætatea naflionalæ, constæ într-o investiflie în stima de sine [investmentconsiderations]. Sænætatea nafliunilor, susfline Brody (pe bunæ dreptate),rezidæ, în primul rînd, nu atît în mecanismul productiv sau în infrastructuræ;ambele pot fi relativ rapid refæcute dupæ o catastrofæ naturalæ sau un ræzboi.Sænætatea naflionalæ rezidæ, în primul rînd, în factorul uman, în nevoile salede sænætate, în instruirea de bazæ øi educaflie. Satisfacerea nevoilor care aparîn urma creøterii populafliei presupune costuri enorme, iar aici primul investitoreste familia, ale cærei decizii bugetare joacæ un rol-cheie în a aduce pelume mai mulfli sau mai puflini copii. „Standardele naflionale“ impuse ratei natalitæfliiar fi un coømar reacflionar, cel mai ræu tip de tiranie. Dar pînæ øi o stimularebinevoitoare de cætre stat, chiar færæ a fi coercitivæ, este o idee greøitæ.„Investitorul prim“ øtie cel mai bine în cîfli copii doreøte sæ investeascæ.Slæbiciunea replicii liberale la o biopoliticæ populistæ este una dublæ. Înprimul rînd, statul ræmîne un jucætor principal în arena demograficæ. Cît timpinvesteøte în sænætatea naflionalæ øi în prelungirea speranflei de viaflæ, care esteastæzi o datorie moralæ pentru orice regim democratic, statul contribuie la„îmbætrînirea“ societæflii, la un amestec de generaflii în care numærul celorinactivi (øi care, de aceea, nu contribuie sau contribuie puflin la impozite)este în creøtere. Aceastæ circumstanflæ impune o anumitæ stimulare noncoercitivæa naøterilor, cu scopul de a pæstra proporflia dintre generaflii la unnivel acceptabil, chiar øi din punct de vedere economic. Dar retorica liberalæeste unilateral øi declarat economistæ øi neglijeazæ „conviefluirea moralemoflionalæ“øi „investiflia moral-emoflionalæ“ în „producflia de copii“; pe scurt,aspectul cultural. Acest lucru înseamnæ tocmai polarizarea vocabularelor (lafel ca øi intensificarea pasiunilor), care aratæ cæ problema demograficæ în flærilepost-comuniste este una biopoliticæ, øi nu doar o dezbatere academicæ.III.Eforturile lui Gorbaciov de a reforma sistemul au primit un impuls seriosde pe urma Cernobîlului. Deznodæmîntul pozitiv al exploziei nucleare a fostcæderea regimului. Acesta a fost un eveniment simbolic, cu o dublæ semnificaflie:el poate fi interpretat în douæ moduri diferite. În termenii primeiinterpretæri, Cernobîlul a fost simbolul unui model ratat de industrializare186

versonepæsætoare øi neîndurætoare, care a plætit cu preflul vieflilor umane infatuareasa privind tehnologia øi creøterea economicæ, nu doar folosind pe scarælargæ sclavi pentru muncæ, dar øi aplicînd totodatæ cea mai ieftinæ, cea maipericuloasæ øi cea mai „greu de manevrat“ tehnologie imaginabilæ. Astfel,„Cernobîlul“ øi ceea ce înseamnæ el este o problemæ socialæ de primæmærime, în care e vorba de consecinflele asupra mediului înconjurætor aleunei strategii economice impuse prin forflæ locuitorilor unei lumi (a cærei analizæîncorporeazæ, de asemenea, prioritatea libertæflii). Acest tip de criticæ nueste în mod necesar pragmatic øi nici nu se concentreazæ asupra sænætæfliila modul atît de patologic cum o face discursul american. El aduce cu sineadeseori øi un interes estetic pentru habitatul uman. Încercærile de arecuceri (sau conserva) frumuseflea naturii au ajuns la o expresie viguroasæîn miøcærile maghiare de protest împotriva hidrocentralei cehoslovace, alcærei rezultat ar fi distrugerea uneia din cele mai pitoreøti pærfli ale paysageuluiungar, cotul Dunærii. Protestul reprezenta „estetica politicæ“ sau „politicaesteticæ“ în ceea ce are aceasta mai bun.Dar existæ o altæ interpretare extrem de ræspînditæ a Cernobîlului; Soljeniflîneste, probabil, cel mai sonor øi cel mai vizibil susflinætor al ei. În termenii acesteianalize, explozia nuclearæ este doar cel mai devastator simptom al tendinfleigenerale de industrializare cumulativæ a modernitæflii: violarea naturii,a organicului prin artefactele „societæflii tehnologice“ (indiferent de versiuneasa, socialistæ sau capitalistæ). Un fel de politicæ a metaforei (aceasta din urmæfiind dispozitivul obiønuit al biopoliticii) flîøneøte dintr-o asemenea poziflie, careeste bine cunoscutæ în Europa Occidentalæ, mai ales în Germania. Dar cuo diferenflæ. Ceea ce face diferenfla este rolul specific øi exaltat al pæmîntului(soil, Boden) în biopolitica postcomunistæ a naturii. Biopolitica pæmîntuluieste radicalæ în sens literal. A fi radical înseamnæ a avea grijæ de rædæcini (radices).Rædæcinile sînt lanflurile care ne leagæ de pæmînt; radical este cel care a crescutîn mod organic øi inseparabil deodatæ cu Pæmîntul. Pentru cel radical,Pæmîntul este un termen diferit de termenul heideggerian Erde: el este Bodenøi Grund, fundament øi cauzæ ultimæ, el este temeiul certitudinii care, în zilelenoastre, constituie privilegiul exclusiv al fundamentalismului. Dacæ Pæmîntuleste temei øi fundament pentru lumea ecologistæ radical-conservatoare a postcomunismului,a deveni „færæ temei“ (bodenlos) este echivalent cu a devenifæræ patrie (heimatlos), o veritabilæ catastrofæ, o pierdere a identitæflii, dinmoment ce temeiul øi fundamentul sînt simultan organice øi istorice: obsesiasîrbilor cu privire la Kosovo devine complet inteligibilæ o datæ ce jocurilebiopolitice au fost fæcute øi adoptate. În ce sens este temeiul sau Pæmîntul(soil, Boden) simultan organic øi istoricfl În sensul cæ rædæcinile nu sînt pur øisimplu „legæturi“; ele sînt, de asemenea, artere prin care sîntem hrænifli, rezervelenoastre genetice, fondul comun din care apare etnogeneza sau„istoria geneticæ“, din care este reînnoitæ øi alimentatæ. Acesta este felul în carebiopolitica „istoriei genetice“ øi cea a Pæmîntului se întîlnesc øi fuzioneazæ înconexiunea experienflei apocaliptice a „violærii naturii“ øi cu acea a pierderiipæmîntului de sub picioare într-un cutremur istoric.O dimensiune øi mai profundæ a biopoliticii Pæmîntului este cæutarea ei asacrului, care a dispærut într-un proces de secularizare incompletæ. În ciudafrecventelor alianfle politice ale creøtinætæflii conservatoare (catolice saupravoslavnice) cu biopolitica Pæmîntului øi cu cea a istoriei genetice, aceastadin urmæ este o tendinflæ fundamental pægînæ. Pentru cæ Pæmîntul este sacrudoar atîta timp cît îl locuiesc idolii tribului. Ei alimenteazæ cu spirit organicul;însufleflesc ceea ce, færæ ei, doar ar vegeta. Dar idolii tribului sînt zeitæflipægîne. Cîndva, ei au fost deja învinøi øi exorcizafli de cætre Dumnezeulcreøtin, care este universal, printre altele, øi în sensulcæ nu este legat în mod particular de nici unPæmînt, ci e mai curînd omniprezent (øi nici nu poartætræsæturile vreunei rase etnice, chiar dacæ are ungen). Urmînd eøecul Omului Universal øi Zeificat înspectacolul unui nou Inel [al Nibelungilor] biopolitic,care încæ nu øi-a gæsit compozitorul de geniu, Idoliipostmoderni reprimafli ai tribului (sau ai difference-ei) se întorc ræzbunætori.Dar, de vreme ce în biopoliticæ chestiunile sînt întotdeauna veritabile øi meritæsæ fie gîndite, existæ o altæ faflæ a problemei, øi anume valoarea exclusivæa vieflii, ce conduce spre fundæturi. Ne putem întreba: de ce trebuie sæ fiecæutarea sacrului, respectiv a pæmîntului unde sælæøluieøte sacrul, continuatæcu orice preflfl Ræspunsul variazæ de la o regiune la alta. Evident, pæmîntulnu e sacru în Lumile Noi (excepflie fæcînd aborigenii sau „nativii“); cumar putea fi altfel pentru imigranfli øi cuceritori, care nu au preistorie localæ,care nu au construit niciodatæ mitul primului colonizator, pentru care misticapæmîntului a fost întotdeauna depæøitæ de considerafliile utilitare. Înaceastæ lume, cæutarea pæmîntului qua sacru poate fi produsæ doar artificial(de exemplu, în mitul media al Vestului Sælbatic). Prin contrast, în LumeaVeche a Europei oamenii sînt în mod autentic primii colonizatori (ei au nevoiedoar de o minimæ cosmetizare mnemotehnicæ pentru a øterge grupurileumane învinse øi dispærute din membrana memoriei lor colective); pæmîntullor era sacru pentru ei de nenumærate secole (în sensul în care ofereasemnificaflie propriilor viefli). Dar, de o vreme încoace, a intervenit prea multætehnologie, prea mult utilitarism, prea multæ „dominaflie asupra naturii“.Pæmîntul a devenit „sursæ de materii prime“, „poziflie geopoliticæ“, „proprietateimobiliaræ“ sau „fond de investiflie“ – orice altceva decît sacru. În aceastæchestiune, ne vine în ajutor Heidegger (în „Prelegerile despre Parmenide“din anii 1942–1943), Heidegger, care uræøte biologismul, dar care poateda o uimitoare întorsæturæ problemelor biologizate în mod greøit. 13Corectînd „distorsiunile metafizice“ ale anumitor înflelegeri tradiflionale alefilosofiei greceøti (ceea ce este o denumire politicoasæ datæ reinterpretæriidrastice, în spiritul „gîndirii originare“, anfängliches Denken, a tot ce obiønuiamsæ credem), Heidegger sugereazæ cæ Politeia lui Platon nu este desprepoliticæ, stat, res publica. Esenfla polis-ului, care provine, dupæ Heidegger,din „polos“ (însemnînd Ort sau Pol, loc sau spafliu), este aletheia. Sîntem aruncafliîn locul unde am fost næscufli, dar în procesul scoaterii din ascunderea adeværului, realizat prin viafla în polis-polos, ultimul devine un loc semnificativ,ca rezultat al eforturilor noastre de a dezvælui fiinfla.Sæ facem un pas înapoi øi sæ ne distanflæm de concepflia heideggerianæ: nutrebuie sæ coborîm prea adînc în problemele pro domo ale øcolii heideggerienepentru a înflelege ce anume este în joc aici. Biopolitica a pus din noudegetul pe ranæ. A petrece o viaflæ întreagæ într-un loc care nu øi-a dezvæluitniciodatæ semnificaflia pentru noi, unde adæstarea noastræ îøi menfline caracterulsæu întîmplætor de stare-de-aruncare, este echivalent cu o viaflæ lipsitæde semnificaflie, cel puflin dintr-o anumitæ perspectivæ. În aceastæ privinflæ,sacrum este, din nou, doar traducerea (øi, de aceea, distorsionarea) latinæ(metafizicæ) a lui polos thanatoforos, locul „sanctificat“ (umplut de semnificaflie)de cætre Zeifla Aletheia. Øtim ce facem aici; øtim de ce sîntem aici, øi nu înaltæ parte; øtim ce înseamnæ „acasæ“ øi „stræinætate“. Ca oameni moderni, neputem pæstra „dreptul“ de a træi oriunde, dacæ aøa dorim, dar nu vrem sætræim færæ permanenta dezvæluire a semnificafliei noastre, care este, totodatæ,semnificaflia locului unde sælæøluim, propriii noøtri lares et penates.187

IV.Povestea se sfîrøeøte cu ceea ce lipseøte din poveste: cu biopolitica sænætæfliiøi a sexualitæflii. Ele nu existæ (încæ) pe agenda politicæ a lumii postcomuniste,din rafliuni deopotrivæ corecte øi greøite, nici ca teme biopolitice, nici ca temeale unei politici a libertæflii sau ca problemæ socialæ. Deøi ar exista o mulflimede temeiuri pentru a face din sænætate o problemæ publicæ. Ungaria esteprobabil un exemplu extrem, dar nu unul atipic, cu declinul speranflei salede viaflæ. (De asemenea, putem lua exemplul cifrelor catastrofale privindalcoolismul în Polonia øi Rusia.) Existæ o crizæ veritabilæ a sænætæflii în lumeapostcomunistæ øi unul din motive (dar nu singurul) este indiferenfla inumanæa foøtilor guvernanfli comuniøti pentru aceastæ problemæ. Un alt motiv esteexprimat de titlul unui film maghiar, N-o sæ murim niciodatæ (øi în care estevorba, propriu-zis, despre moartea prematuræ a eroului sæu de vîrstæmijlocie). Una din reacfliile tipice la atmosfera foarte întunecatæ din tunelulîn care oamenii au træit færæ speranfla de a vedea vreodatæ lumina de la capætullui a fost un stil de viaflæ de bravadæ, un moto sinucigaø de genul: „Hais-o facem, fie ce-o fi“. Nici o sumæ de bani investitæ în sænætatea publicæ nune va ajuta atîta timp cît aceastæ bravadæ este încæ en vogue. Øi deocamdatæea este încæ (ca sæ nu mai pomenim de faptul cæ banii sînt, în aceste flæri, maidegrabæ canalizafli spre alte scopuri decît investifli în sænætatea publicæ).Sexualitatea, fie ca biopoliticæ, fie ca politicæ a libertæflii (în acest caz, libertatea femeilor), nu este (încæ) pe agenda publicæ, atît din motive eronate, cît øidin motive corecte. Motivul eronat este evident: în toate flærile postcomunisteprevaleazæ o tradiflie culturalæ de dominaflie masculinæ øi existæ tendinfle(„biopolitica“ demograficæ fiind una dintre ele) care chiar intenflioneazæ sæ oîntæreascæ. Motivul corect nu este atît de evident, dar este important. Unadin formele rezistenflei societæflii în fafla unui stat omnipotent a fost gherilasexualæ, micul ræzboi pentru libertatea sexualæ, atît a bærbaflilor, cît øi afemeilor, una din multele gherile în care societatea, împotriva decalajelorimense, a înregistrat o victorie decisivæ. Într-o lume plinæ de ipocrizietradiflionalæ, unde sexualitatea nu era menflionabilæ în mod public, Europade Est eroticæ a pretins øi realizat unele dintre drepturile sale. Predicflia ar trebuisæ fie evidentæ: drepturile femeilor, rolul lor legitim în societate, de persoanerecunoscute øi autonome din punct de vedere legal øi cultural, vor fipuse pe agenda publicæ în Europa de Est. Dar nu e probabil ca statuia AniteiHill 14 sæ fie înælflatæ în pieflele publice din lumea postcomunistæ.*„Morala“ poveøtii este cæ Orologiul Lumii, spre deosebire de Greenwich,aratæ cu brutalitate acelaøi timp peste tot în emisfera nordicæ. Existæ o similaritateremarcabilæ, øi nu neapærat înælflætoare între discursul rusesc asupra „etnogenezei“øi mitul afro-american al „Atenei de culoare“ sau între anumiteformulæri øovine despre identitatea etnicæ din Transilvania øi „politica identitaræ“din campusurile americane. Motivul pentru aceastæ similaritate este transparent:politica marilor narafliuni, politica mîntuirii sau politica de clasæ au muritpeste tot în lume. Una din buruienile otrævite care încolfleøte dintre ruinelesale (øi nu doar dintre ruinele comunismului) este biopolitica universalæ.Traducere de Andrei State øi Veronica LazærNote:* Ferenc Fehér, „Biopolitics on the Ruins of Communism“, in Ágnes Heller øi Sonja Puntscher Riekmann(eds.), Biopolitics. The Politics of the Body, Race and Nature, Aldershot (UK), Avebury, pp. 57–70.Text tradus øi publicat cu amabila autorizare a European Centre, Viena. (N. red.)1. Sînt perfect de acord cu lucrarea lui Ágnes Heller, „Has Biopolitics Changed the Scope of the Politicalfl“[text tradus în acest dosar – n. red.], care sugereazæ un arierplan complex, în întregime diferit,pentru noul fenomen.2. Termenul, inventat de autori, a fost explicat in F. Fehér, Á. Heller øi Gy. Márkus, Dictatorship OverNeeds, Oxford, Basil Blackwell Publisher, 1983.3. Tocmai pentru aceastæ negare al „dreptului la viaflæ“ al persoanelor, a înseøi individualitæflii concrete,Michel Henry numeøte comunismul un tip de fascism, in M. Henry, Du Communisme au capitalisme,Théorie d’une catastrophe, Paris, Editions Odile Jacob, 1990.4. L. N. Gumiliov øi V. Iu. Iermolaiev, „Gore ot illyuziy“, Alma Mater (Vestnik Visshei Skoli), Moscova,1992, pp. 6–12.5. Este aproape irelevantæ sublinierea faptului evident cæ acest tip de „geneticæ“ este pe jumætate poetic,cæ el opereazæ cu „gene colective“ fictive øi cæ el adoptæ o poziflie conservatoare din punct devedere øtiinflific. (Pentru cæ tendinfla progresivæ a geneticii din zilele noastre flinteøte spre transformareaøi manipularea structurii genetice, în timp ce preocuparea majoræ a geneticii de tipul Gumiliov-Iermolaiev este pæstrarea statutului genelor colective.) Mai important, avertismentul HanneiArendt ar trebui sæ fie luat în seamæ: ori de cîte ori „øtiinfla“ (indiferent cu ce validitate øi credibilitate)pætrunde în politicæ, sîntem confruntafli cu o politicæ a vieflii (biopoliticæ), i.e. acfliune publicæautenticæ, bazatæ pe necesitate, care exclude cel mai important act politic: luarea de deciziilibere. Vezi H. Arendt, The Human Condition, Chicago, The University of Chicago Press, 1958.6. Pentru contribuflia lui Für, vezi Szárszó 93 (pp. 108–112), care prezintæ înregistrarea stenograficæa congresului ideologic al populiøtilor maghiari, desfæøurat în iunie 1993 în satul Szárszó (publicatde Sándor Püski, ed., Budapesta, 1993). Für a fost, pînæ la ultimele alegeri [actualmente penultimele– n. red.], ministrul apærærii øi preøedintele Forumului Democratic Maghiar, partidul conservatoraflat la putere.7. Este din nou superfluu sæ se piardæ timp øi energie pentru expunerea nivelului aproape pueril alunor asemenea teze. În primul rînd, cum poate cineva stabili în mod credibil proporfliile comparativeale vorbitorilor de limbæ maghiaræ printre vorbitorii de slavonæ øi de alte dialecte, în cazul,sæ spunem, amestecului lingvistic din secolul al XIII-leafl În al doilea rînd, de ce este o presupusæmajoritate a vorbitorilor de limbæ maghiaræ dintr-o populaflie dovada predominanflei „genelor“maghiarefl8. Mitologia særacæ cu duhul a „Athenei de culoare“, adicæ a originilor „de culoare“ ale egiptenilor,avînd consecinfle asupra grecilor øi consecinfle ulterioare asupra culturii vest-europene, este descrisæîn culori vii de cætre Arthur Schlesinger Jr. in Disuniting America, New York, Norton andCampion, 1991, p. 69. Schlesinger menflioneazæ exemple de pretenflii asupra unei înflelegeri „distinctedin punct de vedere genetic“ a istoriei (p. 63).9. Michel Foucault, Discipline and Punish – The Birth of the Prison, transl. by Alan Sheridan, New York,Pantheon Books, 1977, pp. 29–30 [Michel Foucault, A supraveghea øi a pedepsi. Naøtereaînchisorii, trad. de Bogdan Ghiu, Bucureøti, Humanitas, 1997].10. Ziarul maghiar Népszabadság oferæ un rezumat succint al cazului polonez („A lengyel abortuszcsata“[Bætælia polonezæ în jurul avortului], Népszabadság, miercuri 8 iunie 1994, p. 8). Problemaa fost pusæ pe agenda parlamentaræ în februarie 1989 (!), adicæ înaintea schimbærii, dar într-o vremecînd comunismul, oficial încæ aflat la putere, se simflea deja condamnat øi fæcea eforturi disperatesæ placæ viitorilor conducætori. Drept pentru care experflii care pregæteau noul decret au fost delegaflide cætre Biserica Catolicæ øi ei au pregætit în timp util o versiune monstruoasæ, ce ameninfla cutemniflæ grea, în cazul practicærii avortului (sub orice motiv), atît pe femeile însærcinate, cît øi pedoctori. (Chiar øi acele femei care fuseseræ victime ale violului sau ale incestului urmau sæ fie afectatede clauza statutaræ.) Chestiunea a fost ridicatæ din nou, în mai 1991, de cætre un parlamentales deja în mod liber, care nu a avut suficient curaj, în ciuda preponderenflei liberalilor, sæ-i modificeîn mod drastic prevederile inifliale de facturæ medievalæ. Dar, cel puflin, liberalii au avut bunulsimflsæ amîne votarea versiunii preliminare a decretului, pe baza mofliunii lui Mazowiecki. În ianuarie1993, în urma inifliativei de dreapta a Alianflei Naflional-Creøtine, într-o vreme cînd era la putereun guvern liberal, decretul a fost pînæ la urmæ acceptat; în acelaøi timp, el a fost temperat în aøamæsuræ încît a devenit de nerecunoscut. Nici femeile, nici doctorii nu mai erau ameninflafli cuînchisoarea. Periclitarea vieflii øi a sænætæflii femeilor era deja acceptatæ ca motiv pentru avortul legal;astfel erau øi violul, incestul øi bolile genetice ale embrionului, care puteau fi identificate prin testeclinice, în timpul primei faze a sarcinii. (În ciuda rezistenflei celor de dreapta, asemenea teste numai erau considerate ilegale, deøi unele restricflii se aplicau încæ.) Avortul trebuia sæ fie efectuat înspitale. Avorturile realizate prin practicæ privatæ, øi nu în sfera stipulærilor legale, erau încæ pedepsitede lege. Dupæ victoria partidelor de stînga din toamna lui 1993, a existat o miøcare pentruliberalizarea deplinæ a avortului, inifliatæ, în mod surprinzætor, de cætre liberalii din gruparea luiMazowiecki, acum aflafli în opoziflie. Dar aceasta mai avea încæ un inamic influent: preøedinteleWalesa.188

verso11. Presa maghiaræ a fost, vreme de decenii, invadatæ de acest tip de retoricæ. Reprezentarea sa ceamai sonoræ a avut loc la întîlnirea populiøtilor de la Szárszó, menflionatæ mai sus. Am analizat biopoliticapopulistæ reacflionaræ in „Szárszó, 1993“, in Kritika, XV (3–4), Budapesta, 1994.12. Vezi articolul lui András Brody, „Kis magyar demográfia“ [Micæ demografie maghiaræ], in Kritika,XVII (6), Budapesta, 1996.13. Analiza mea se sprijinæ în întregime pe eseul lui Ágnes Heller, „Parmenidész és a sztálingrádi csata“[Parmenide øi bætælia pentru Stalingrad], in Világosság, 1995.14. Juristæ øi profesoaræ de drept la Universitatea din Oklahoma, Anita Hill a ajuns în centrul atenflieipublice în 1991, cînd l-a acuzat pe unul din judecætorii de la Curtea Supremæ, Clarence Thomas,de hærfluire sexualæ. Dupæ un proces ræsunætor, cazul Hill-Thomas a modificat definitiv relaflia dintrebærbafli øi femei la locul de muncæ. (N. tr.)Politica vieflii înseøi*Nikolas RoseViafla este lucrarea vieflii noastre.(Din profesiunea de credinflæ a companiei farmaceutice Pfizer Inc.)Existenfla biologicæ a fiinflelor umane a devenit una politicæ în maniere noi.Obiectul, scopul øi miza acestei noi politici „vitale“ este însæøi viafla umanæ.Cum am putea s-o analizæmfl Aø vrea sæ încep de la o bine cunoscutæ remarcæa lui Michel Foucault, din primul volum al Istoriei sexualitæflii: „Vremede milenii întregi omul a ræmas ceea ce era el pentru Aristotel: un animalviu øi în plus capabil de o existenflæ politicæ; omul modern este un animalîn a cærui politicæ este pusæ în cauzæ viafla sa de fiinflæ vie“. 1 Bine cunoscutatezæ a lui Foucault era aceea cæ, în societæflile occidentale, cel puflin, træimîntr-o epocæ „biopoliticæ“. Începînd cu secolul al XVIII-lea, puterea politicænu se mai exercitæ prin rigida alegere între a læsa sæ træiascæ øi a face sæ moaræ.Autoritæflile politice, în alianflæ cu multe altele, øi-au asumat ræspunderea organizæriivieflii în numele bunæstærii populafliei ca structuræ vitalæ, precum øi înnumele fiecæruia dintre subiecflii sæi. Politica se ocupæ acum de procese vitaleale existenflei umane: numærul cetæflenilor øi calitatea populafliei; reproducereaøi sexualitatea; relafliile conjugale, parentale øi familiale; sænætatea øi boala;naøterea øi moartea. Biopolitica era legatæ inextricabil de ascensiuneaøtiinflelor vieflii, a øtiinflelor omului, a medicinei clinice. Ea a dat naøteretehnicilor, tehnologiilor, aparatelor øi experflilor pentru îngrijirea øi administrareavieflii fiecæruia øi a tuturor, de la planurile urbanistice la serviciile desænætate, øi a dat un fel de caracter „vitalist“ existenflei indivizilor ca subiecflipolitici.Ce se întîmplæ cu biopolitica azifl În acest articol sugerez cæ avem de-a facecu o nouæ configuraflie a controlului øi cæ în contemporaneitate biopoliticaeste o politicæ a riscului. Susflin cæ, o datæ cu mutafliile suferite de regimul adeværuluiîn øtiinflele vieflii, biopolitica actualæ a devenit politicæ molecularæ. Øiconsider cæ dezvoltærile din biomedicinæ s-au întreflesut profund cu tehnologiicentrate predominant pe sine øi astfel biopolitica a devenit azi ethopoliticæ.Biopolitica înfleleasæ ca politicæ a risculuiÎn lumina istoriei rasismului biologic øi a eugenismului secolelor al XIX-leaøi al XX-lea, nu e surprinzætor cæ mai mulfli sociologi øi-au exprimat îngrijorareafaflæ de reapariflia teoriilor biologiste øi geneticiste cu privire lacapacitæflile øi incapacitæflile umane. S-a susflinut cæ asemenea dezvoltæri (lafel ca apelul anterior la natura biologicæ) au tendinfla de a genera politici careindividualizeazæ valoarea umanæ, esenflializeazæ variafliile în capacitæflileoamenilor, reduc fenomenele sociale la un agregat de acfliuni individuale øiîi discrimineazæ, constrîng sau exclud pe cei considerafli anormali sau sub unanumit standard biologic. Se atrage astfel atenflia asupra pericolelor unui nouNIKOLAS ROSE este profesor de sociologie la Goldsmith College, Universitatea din Londra. A publicatmai multe lucræri despre istoria øtiinflelor umane, în special a psihologiei øi psihiatriei, øi despretehnicile øi raflionalitæflile puterii. Cercetærile sale privesc de asemenea istoria gîndirii empirice sociale,psihiatria geneticæ øi biologicæ din secolul XX. Dintre cærflile sale, pot fi citate: The PsychologicalComplex (1985), Governing the Soul (1990), Foucault and Political Reason (1996), Inventing Our Selves(1996) øi Powers of Freedom. Reframing Political Thought (1999).189

determinism – „geneticismul“ – bazat pe o falsæ, dar seducætoare misticæa puterii genelor øi conducînd la diferite tipuri de discriminæri pe criterii genetice.Unii au sugerat cæ ne confruntæm cu perspectiva realæ a renaøterii rasismuluibiologic, avînd ca fundament aparenta obiectivitate a secvenflelor deADN, precum øi a eugenismului propulsat nu numai de interesele comercialeale companiilor biotech, ci øi de dorinflele pærinflilor de a avea un copilperfect într-o epocæ a consumismului manipulat øi a alegerii în reproducere.Dintr-o astfel de perspectivæ, discursul retoric care celebreazæpotenflialul biomedicinei øi biotehnologiei în îmbunætæflirea sænætæflii, bunæstæriiøi calitæflii vieflii individului ascunde ameninflarea pe care astfel de practici biologicede control o pot exercita pentru a-i constrînge, restricfliona sauchiar elimina pe cei ale cæror însuøiri biologice sînt considerate – de cætredoctori, pærinfli sau chiar de cætre autoritæflile politice – a fi sub un anumitstandard.Unii autori situeazæ dorinfla de a controla structura biologicæ a populafliei închiar miezul modernitæflii. Astfel, atît pentru Giorgio Agamben, cît øi pentruZygmunt Bauman, tanatopolitica øi purificarea populafliei sînt imanenteproiectului însuøi al biopoliticii: a avea grijæ de sænætatea „corpului politic“ cerecu necesitate controlarea øi eliminarea „corpurilor stræine“. 2 Naflionalsocialismulcelui de-al treilea Reich exemplificæ în modul cel mai clar aceastælegæturæ dintre administrarea vieflii øi administrarea morflii. De exemplu, într-ocarte din 1936 3 , Ottmar von Verschuer susfline cæ politica ar trebui sæînsemne „a da formæ vieflii poporului“. Viafla însæøi, realitatea vitalæ a poporului,trebui sæ devinæ prima responsabilitate øi criteriul de bazæ în exercifliulautoritæflii politice. Aceasta necesitæ un program politic naflional care sæ seîngrijeascæ de îmbunætæflirea calitæflii fondului uman al nafliunii øi sæ eliminedefectele sau slæbiciunile care ar putea sæ-l ameninfle. Mijloacele acestui programvariau de la propagandæ øi educaflia accentuînd povara pe care o reprezintæpentru rasæ cei cu deficienfle, pînæ la legislaflia eugenicæ în privinflamariajului, estimarea valorii reproductive de cætre experfli lucrînd în beneficiulstatului øi împiedicarea reproducerii membrilor subpopulafliilor cu deficienflesau cu caracteristici biologice sub un anumit standard, prin sterilizaresau exterminare. O datæ ce fiecare viaflæ are o valoare calculabilæ, iar uneleviefli sînt mai puflin valoroase decît altele, o astfel de politicæ are obligaflia sæexercite aceastæ judecatæ în numele rasei sau al nafliunii. Urmeazæ de aicitoate proiectele eugenice de reproducere selectivæ, sterilizare øi încarcerare.Într-adevær, Agamben susfline cæ „lagærul este paradigma biopoliticæ amodernitæflii“: atunci cînd corpul colectiv al poporului devine principala resursæa politicului, purificarea lui de indivizii tarafli devine esenflialæ în grija pentruviaflæ. 4Dupæ cum observa Lene Koch, referinflele la eugenism din numeroase evaluæricontemporane ale biomedicinei au o funcflie retoricæ specificæ. 5 Unii sereferæ la eugenism pentru a distinge prezentul de trecut: astfel, specialiøticontemporani în geneticæ molecularæ susflin cæ disciplina lor, ca øi întreagamedicinæ de azi, a respins definitiv eugenismul în favoarea unei practici medicalepreventive, individualizate, voluntare, informate, etice, organizate înjurul sænætæflii. Alflii invocæ eugenismul pentru a lega prezentul de trecut, fiindde pærere cæ, în ciuda diferenflelor, biomedicina de azi, împreunæ cu genetica,continuæ sæ judece viafla umanæ øi valoarea ei, ajungînd chiar sæ decidæasupra øanselor de viaflæ în scopul eliminærii unor diferenfle consideratedefecte. Dar Agamben øi Bauman au cu siguranflæ dreptate atunci cînd consideræcæ de-a lungul întregului secol al XX-lea nu a existat o distincflie claræîntre medicinæ preventivæ øi eugenism, între cæutarea sænætæflii øi eliminareacelor necorespunzætori, între consimflæmînt øi constrîngere.La începutul secolului al XX-lea, în cadrul statelor-nafliuni din Europa øi Americade Nord, precum øi în multe din coloniile lor, cæpætau formæ douæ mariproiecte biopolitice susflinute de cætre stat. Primul dintre acestea încerca sæmaximizeze buna condiflie biologicæ a populafliei, adæugînd anterioarei grijide asigurare a condifliilor exterioare ale sænætæflii (prin planificare urbanisticæ,sisteme de canalizare øi altele) o atenflie individualizatæ pentru modul de viaflæal cetæflenilor. Acest „neoigienism“ îøi are originile în intervenfliile moralizatoareasupra obiceiurilor pæturii særace – care au proliferat în a doua jumætatea secolului al XIX-lea. El a avut ca scop inculcarea obiønuinflelor ce conducla sænætate fizicæ øi moralæ în fiecare individ prin intermediul familiei øi al øcolii,coroborate cu mæsuri disciplinare øi tutelare precum inspectarea medicalæa elevilor, inspecflii medicale la domiciliu, clinici etc. Sænætatea constituiaaici o zonæ de trecere între interesul politic pentru buna condiflie biologicæa nafliunii øi tehnicile personale ale grijii de sine.A doua mare strategie biopoliticæ a încercat de asemenea maximizarea buneicondiflii biologice a populafliei, însæ privilegiind un aspect – cel al reproducerii.Eugenismul cæuta sæ amelioreze starea corpului politic øi sæ-i uøurezeviitorul de poverile economice øi sociale ale bolii øi degenerærii ,acflionîndîn prezent asupra deciziilor privind reproducerea, precum øi asupra capacitæflilorindivizilor. 6 Programele eugenice foloseau o combinaflie de stimulenteøi constrîngeri pentru a modula dorinfla sau capacitatea de a procreaa indivizilor din anumite categorii – cei considerafli bolnavi ereditar, alienaflimintali, labili psihic sau fizic, cei socotifli incorigibil imorali ori antisociali, maiales alcoolicii øi cei vinovafli de delicte sexuale. Mæsurile eugenice „pozitive“variau de la îndemnuri încurajatoare la alocaflii acordate familiilor. Întremæsurile eugenice „negative“ se numærau avortul, mæsurile de segregare,sterilizærile mai mult sau mai puflin involuntare, chiar øi „eutanasia“.Între susflinætorii eugenismului øi cei care militau pentru medicina preventivæøi educaflia publicæ pentru sænætate au avut loc numeroase dispute. Însærelafliile efective dintre aceste douæ strategii erau mult mai complexe: temeeugenice erau prezente în multe politici de sænætate publicæ, în timp ce sænætateapublicæ øi medicina preventivæ pæreau multora compatibile cu gîndireaeugenicæ. Comportînd un rasism mai mult sau mai puflin virulent, politicileeugenice de sterilizare forflatæ sau impusæ a celor considerafli ameninflæri pentrucalitatea populafliei – mai ales cei din spitalele de boli nervoase, „debiliimintali“ sau cei considerafli incorigibili moral sau antisociali – s-au ræspînditîn Statele Unite øi în Europa øi øi-au atins apogeul sîngeros în Germania. 7Asemenea legi privind sterilizarea au fost adoptate în anii ’20 øi ’30 în multestate din SUA, în Elveflia, Danemarca, Finlanda, Germania, Norvegia, Estonia,Islanda, Mexic (Vera Cruz), Cuba, Cehoslovacia, Iugoslavia, Lituania,Letonia, Ungaria øi Turcia. Însæ coerciflia era doar unul din elementeleacestor strategii, care cæutau de asemenea sæ modifice atitudinea publicæøi judecæflile individuale prin educaflie øi consiliere. Chiar øi în eugenismulregimului nazist, sterilizarea øi eutanasia, cel puflin în ceea ce priveøtepatologiile mentale, nu erau pur øi simplu o practicæ nociv impusæ de sus.În contextul dominafliei ideilor eugenice în literatura medicalæ øi øtiinflificæ avremii, mulfli medici germani luau decizii pe cont propriu, în conformitatecu aceasta; pe fondul larg ræspînditei campanii de propagandæ øi educafliepublicæ, pærinflii solicitau adesea mæsuri eugenice pentru propriii lor copii.Nu este prin urmare surprinzætor cæ sterilizarea pe baze eugenice a continuatøi dupæ ræzboi într-o serie de flæri democratice. 8 Mulfli savanfli øi ideologiconsiderau practicile eugenice planificate la nivel naflional øi organizate190

versoun caz exemplar. În contextul dezvoltærii unui sistem socio-economic paternalist,aici a fost practicat între 1935 øi 1975 un eugenism pastoral. El îøiavea modelul în imaginea bunului pæstor – care trebuie, desigur, sæ fie pregætitsæ ia uneori decizii aspre pentru a reduce povara pe care o constituie oaiabolnavæ sau slabæ asupra turmei ca întreg. Argumente eugenice, susflinutede o dorinflæ de a îmbunætæfli calitatea, sænætatea øi buna stare a populafliei,stau øi la baza mæsurilor pronataliste, cum ar fi alocafliile familiale øi examinærileprenupfliale din Franfla, iar actorii principali nu vedeau nici o contradicflieîntre eugenism øi strategiile igieniste în combaterea „ræului social“. Deasemenea, cel puflin pînæ în anii ’50, în Marea Britanie øi SUA concepfliileeugenice jucau un rol important în sfaturile acordate viitorilor pærinfli de cætrespecialiøtii în noua profesie a consilierii genetice. Un asemenea sfat era consideratimportant în special pentru subiecflii cu un istoric familial de defectesau boli moøtenite, cærora le lipsea capacitatea moralæ de a aprecia implicafliileøi, prin urmare, de a-øi controla reproducerea.Strategiile organizate sau sprijinite de stat pentru influenflarea deciziilor saumodificarea capacitæflilor reproductive în numele sænætæflii populafliei aujucat, aøadar, un rol în politicile medicale øi biologice ale multor societæfli democraticeliberale de-a lungul secolului al XX-lea, în numele medicinei preventiveøi al sænætæflii publice. Oricît de mari ar fi diferenflele morale øi politice întreeutanasie øi sterilizare forflatæ, pe de o parte, øi consiliere geneticæ, pe dealta, nu putem sæ gîndim în simple dualitæfli: politici pozitive øi negative, mæsurivoluntare sau obligatorii, coerciflie øi persuasiune. Cum putem marcaspecificitatea biopoliticii contemporanefl Biopolitica primei jumætæfli de secolXX, în ambele sale forme, neoigienism øi eugenism, implica ideea cæ, în aceleaøicondiflii, indivizii sænætoøi erau de preferat celor nesænætoøi. Sænætateaera înfleleasæ ca bunæ condiflie [fitness], iar problema se punea în termeniiimportanflei politice asociate bunei condiflii a nafliunii considerate en masse,în competiflie cu alte nafliuni. Buna condiflie a populafliei era vulnerabilæ înfafla ameninflærilor exterioare øi interioare, iar guvernele naflionale aveauobligaflia sæ o protejeze øi sæ ia mæsuri de ameliorare a acestei condiflii prinintermediul politicilor formulate øi puse în practicæ de øi prin aparatul de stat.Spre deosebire de Agamben øi Bauman, eu cred cæ biopolitica zilelornoastre diferæ de aceastæ imagine în cîteva puncte decisive. Aøa cum s-aremarcat de mai multe ori, rafliunile politice ale prezentului nu mai sînt inspiratede visul de a lua în stæpînire viafla fiecæruia în numele destinului comun.Idealul unui stat social omnicompetent care sæ formeze, sæ coordoneze øisæ administreze afacerile tuturor sectoarelor societæflii øi-a pierdut reputaflia.Ideea unei „societæfli“ ca unic domeniu – chiar dacæ eterogen –, cu o culturænaflionalæ, o populaflie naflionalæ, un destin naflional, coextensiv cu unteritoriu naflional øi cu puterile unui guvern naflional, a intrat în crizæ. Ideeade „culturæ naflionalæ“ a fæcut loc celei de „culturi“, identitatea naflionalæ –unei colecflii complexe de identitæfli politice, „comunitatea“ – comunitæflilor.În aceastæ nouæ configuraflie, sensul øi proeminenfla politicæ a sænætæflii øi abolii s-au schimbat.Desigur, programele de medicinæ preventivæ, de promovare a sænætæflii øide educaflie sanitaræ încæ au ca obiect „sænætatea nafliunii“. Astæzi însæ rafliuneainteresului politic pentru sænætatea populafliei nu se mai prezintæ în termenide consecinfle ale proastei condiflii biologice a populafliei ca tot organic înlupta dintre nafliuni. Ea se exprimæ în termeni economici – costurile boliiîn termeni de zile de muncæ pierdute ori creøtere a contribufliilor la asiguræri– sau în termeni morali – imperativul reducerii inegalitæflilor în sænætate.Cît timp comparafliile internaflionale sînt færæ îndoialæ încæ semnificative, funcflialor politicæ contemporanæ nu mai este aceea de amarca potenfliala vulnerabilitate a unui stat în rivalitateageopoliticæ; ele servesc mai degrabæ ca indicipublici ai mæsurii în care nafliunile au instituit cusucces politici de administrare a sænætæflii. Indicatoriide sænætate naflionalæ nu mai exprimæ aici starea populaflieica întreg; ei funcflioneazæ ca agregate alestærii de sænætate a cetæflenilor øi a familiilor. Mai mult, promovînd sænætatea,relaflia idealæ a statului cu populaflia nu mai este cea la care aspira statul „social“.Statul contemporan nu „naflionalizeazæ“ corporalitatea subiecflilor sæi pentrua forma un corp politic asupra cæruia sæ se exercite en masse, punîndu-lîn relaflie de concurenflæ cu cele ale altor state. Statul nu mai aresarcina de a gæsi soluflii pentru nevoile de sænætate ale societæflii. Vitalitateaspeciei – nafliunea, populaflia, rasa – este acum arareori rafliunea øi motivulpentru intervenfliile directe în viafla indivizilor – considerafli doar ca elementeconstitutive ale speciei. În acest domeniu, precum øi în multe altele, statuleste væzut ca acel care face posibil, care faciliteazæ, statul ca animator. Pede o parte, statul îøi pæstreazæ responsabilitatea cîøtigatæ în secolele XVIII–XIX– cronologia precisæ variind în funcflie de contextele naflionale – de a asiguracondifliile generale pentru sænætate: reglarea vînzærii alimentelor, organizareasistemului de canalizare øi asigurarea apei potabile, uneori dispunîndadaosul de elemente în dietæ – vitamine, prezenfla fluorurilor în apa potabilæetc. Pe de altæ parte, în cadrul acestui mediu de promovare a sænætæflii,statul cautæ sæ se elibereze de unele responsabilitæfli pe care le-a acumulatde-a lungul secolului al XX-lea, privind asigurarea indivizilor împotriva consecinflelorbolii øi ale accidentelor. Astfel, observæm o intensificare øi generalizarea strategiilor de promovare a sænætæflii dezvoltate în secolul al XX-lea,cuplate cu dezvoltarea industriei asigurærilor private de sænætate, crescîndobligafliile de monitorizare øi administrare a propriei sænætæfli ce revin indivizilorøi familiilor. Fiecare cetæflean trebuie sæ devinæ acum un partener activîn strædania pentru sænætate, acceptîndu-øi responsabilitatea de a-øi asigurapropria bunæstare fizicæ. Organizafliile øi comunitæflile sînt de asemeneachemate sæ joace un rol activ în asigurarea sænætæflii propriilor angajafli øi membri.Aceastæ nouæ „voinflæ de sænætate“ este capitalizatæ din ce în ce mai multde întreprinderi, de la companii farmaceutice la magazine alimentare. Oîntreagæ pleiadæ de grupuri de presiune, organizaflii, grupuri de întrajutorarevin sæ ocupe spafliul dorinflelor, anxietæflilor, nemulflumirilor øi indispozifliilordintre voinfla de sænætate øi experienfla absenflei acesteia. În aceastæ refleacomplexæ de forfle øi imagini, aspirafliile øi comportamentele indivizilor privitoarela sænætate sînt guvernate „de la distanflæ“, prin crearea modurilor încare aceøtia îøi înfleleg øi îøi exercitæ propria libertate.Poate cæ Agamben øi Bauman au dreptate sugerînd cæ legætura dintre individualøi colectiv din prima jumætate a secolului al XX-lea – neoigienism saueugenism – ia o formæ caracteristic „modernæ“. În acest caz, consider cæîn ceea ce priveøte raflionalitatea politicæ ce caracterizeazæ ceea ce amnumit „liberalism avansat“, relafliile contemporane dintre viafla biologicæ aindivizilor øi buna stare a colectivitæflii, ea este pusæ în termeni oarecum diferifli.Nu mai este vorba de o încercare de a clasifica, identifica øi elimina sau constrîngeindivizii deficienfli ori de promovarea reproducerii celor avînd caracteristicilecele mai dezirabile, în numele bunei condiflii biologice apopulafliei, nafliunii sau rasei. Mai degrabæ, avem de a face cu o varietatede strategii care încearcæ sæ identifice, sæ trateze sau sæ administreze indivizii,grupurile sau localitæflile cu risc crescut. Distincfliile binare ale normalu-191

logicului, centrale în analizele biopolitice anterioare, sînt regrupate în strategiilede administrare a riscului. Asemenea strategii sînt organizate pe maimulte niveluri. Avem strategii epidemiologice sau statistice menite særeducæ nivelurile generale de risc; strategii de administrare a grupurilor expuseunor riscuri mari; øi, din ce în ce mai des, strategii bazate pe identificareaøi intervenflia preventivæ în cazurile individuale de risc ridicat.Riscul denotæ aici o familie de modalitæfli de a gîndi øi a acfliona, implicîndcalcule asupra viitorului probabil, urmate de intervenflii în prezent, cu scopulde a-l controla. Nofliunile de mortalitate øi morbiditate au constituitpunctele de pornire în dezvoltarea concepfliilor despre viitor ca fiind calculabil,predictibil, dependent de anumifli factori identificabili, dintre care uniierau influenflabili. 9 Politicile de sænætate ale secolului al XIX-lea erau susflinutede arhivarea øi organizarea informafliilor numerice privind populaflia øi analizareafrecvenflelor øi probabilitæflilor. Aceste practici stæteau la baza strategiilorigieniste de a identifica, administra øi reduce nivelurile generale demorbiditate øi mortalitate, modificînd factorii specifici unei anumite regiunigeografice, unui habitat sau unei perioade a vieflii, care erau asociafli statisticcu niveluri ridicate ale morbiditæflii sau mortalitæflii. În Anglia, de pildæ, EdwinChadwick a folosit argumente statistice øi probabilistice în susflinereareformei sistemului de canalizare, iar William Farr a utilizat date statisticeprivind distribuflia geograficæ a mortalitæflii øi morbiditæflii pentru a incriminasursele de apæ în ræspîndirea holerei. În prima jumætate a secolului al XXlea,astfel de idei privind regularitatea øi predictibilitatea bolii sau a diferiteloraccidente în cadrul unei populaflii au jucat un rol central în naøterea ideii înseøide societate øi în apariflia, în mai multe flæri, a strategiilor de asiguræri socialeîmpotriva riscurilor cauzate de viafla însæøi într-o populaflie naflionalæ asiguratæ.10 De-a lungul celei de-a doua jumætæfli a secolului al XX-lea, grijabiopoliticæ de a micøora riscurile care planeazæ asupra sænætæflii – controlulpoluærii, reducerea accidentelor, menflinerea sænætæflii fizice, îngrijirea copiilor– a devenit intrinsecæ nu numai la nivelul organizærii serviciilor socialeøi de sænætate, ci øi la cel al deciziilor urbanistice, privind designul clædirilorøi al automobilelor, practica educaflionalæ, managementul organizafliilor,marketingul produselor alimentare øi multe altele. Cu alte cuvinte, riscul esteconcept central al biopoliticii de peste 150 de ani.Departe de a înregistra o scædere, cererile de mæsuri colective pentru managementulriscului biopolitic prolifereazæ øi se globalizeazæ. 11 Iar strategiilede reducere a probabilitæflii evenimentelor nefavorabile la nivelul populafliei– care flintesc mai degrabæ practicile øi ariile riscante decît indivizii periclitaflisau periculoøi – se ræspîndesc øi în administrarea altor tipuri de evenimenteindezirabile, în special în controlul infracflionalitæflii. Totuøi, øi deaceastæ datæ cu punctul de plecare în secolul al XIX-lea, un al doilea set destrategii a operat ca un tip de gîndire în termeni de risc. Acestea încercausæ gæseascæ factorii care ar fi permis identificarea grupurilor de risc deosebitøi astfel ar fi permis autoritæflilor sæ intervinæ asupra celor cuprinøi în astfelde grupuri prin mæsuri preventive sau profilactice. Folosirea profilurilor derisc pentru a demarca grupuri de risc are o lungæ istorie, care merge pînæla începuturile industriei asigurærilor. Determinarea riscului, în loc sæacflioneze „actualistic“ sau asigurativ asupra întregii populaflii, foloseøtemetode epidemiologice øi probabilistice de stabilire a factorilor asociafliriscurilor deosebite pentru diferite afecfliuni, probleme de reproducere saualte forme patologice, øi apoi indivizii în grupe de risc, folosind un algoritmconstituit din aceøti factori. În domeniul sænætæflii, determinarea risculuidezvoltatæ de la jumætatea secolului al XX-lea a fost utilizatæ pentru alcætuireade profiluri, scale øi indici de risc, instrumente utilizate apoi pentrua identifica indivizii care corespund grupurilor de risc semnificativ peste medieøi pentru a acfliona preventiv asupra lor.Mulfli dintre cititori sînt desigur obiønuifli cu aceste proceduri de încadrarea indivizilor în grupe de risc, pe baze genealogice, în termeni de istoric familialal bolilor sau al patologiilor øi/sau pe baze factoriale, în termeni de combinafliide factori asociafli unei anumite situaflii. Persoanele care se prezintæla medic cu tensiune ridicatæ sînt încadrate într-un profil, în care intræ elementeprecum vîrsta, greutatea, istoricul familial, fumatul øi aøa mai departeøi sînt alocate unui grup de risc prin aplicarea unei scale bazate pe cercetæriclinice øi epidemiologice, iar în condifliile în care riscul se dovedeøte ridicat,pot fi sfætuite sæ facæ schimbæri în obiceiuri, dietæ sau stilul de viaflæ sausînt supuse unui tratament medicamentos preventiv, menit a reduce risculaparifliilor unor asemenea disfuncflii. Femeilor gravide li se alcætuiesc astfelde profiluri de risc de cætre medic sau moaøæ øi, în cazul în care se încadreazæîn grupul de risc mare de pierdere a sarcinii, de naøtere prematuræsau alte dificultæfli asociate, sînt puse sub o supraveghere sporitæ a moaøeisau a ginecologului. Primele sfaturi pe baza geneticii privind reproducereaoperau de asemenea prin identificarea celor care erau membri ai unorgrupuri de risc deosebit, datoritæ factorilor epidemiologici, istoricului familieisau probabilitæflilor. Aøa cum am væzut, la fel se proceda øi în cazul programeloreugenice de sterilizare a debililor mintali, a bolnavilor mintali saua criminalilor sexuali la începutul secolului al XX-lea. Mai mult, în maimulte flæri, de la începutul secolului al XX-lea, au apærut persoane øiorganizaflii care oferæ consiliere cu privire la reproducere, concentrîndu-seasupra viitoarelor cupluri sau viitorilor pærinfli care aveau în familie diferiteboli sau dizabilitæfli considerate „ereditare“. Ei erau consiliafli cu privire la risculca progenitura sæ moøteneascæ aceste probleme øi erau sfætuifli sæ nu se cæsætoreascæsau sæ nu procreeze, ofereau varianta întreruperii sarcinii, chiar înjurisdicflii unde avortul era ilegal în alte condiflii. Consilierea geneticæ din primajumætate a secolului al XX-lea era un instrument explicit eugenic. În anii dedupæ cel de-al Doilea Ræzboi Mondial, cînd s-au înfiinflat numeroase clinicide consiliere geneticæ de acest fel în mai multe flæri, scopul lor principal erade a ajuta cuplurile sæ ia mai degrabæ decizii „eugenice“ decît „disgenice“. 12Iar în ultimele decenii ale secolului XX, testele prenatale (cum ar fi de exempluanaliza mostrelor de ser maternal pentru identificarea nivelurilor crescutede proteine asociate cu anumite anormalitæfli genetice) au devenit opracticæ larg ræspînditæ pentru gravidele pe care vîrsta sau antecedentele leplasau în grupe cu risc crescut, totul cuplat cu opfliunea avortului.Existæ încæ medici øi geneticieni care susflin cæ fiecare cetæflean responsabilcare crede cæ este purtætorul unor defecte genetice ar trebui sæ încerce særeducæ riscul transmiterii lor generafliilor urmætoare; astfel de afirmaflii i-aufæcut pe unii critici sæ conchidæ asupra caracterului eugenic implicit în însæøiideea de consiliere geneticæ. 13 Consider însæ cæ trebuie acordatæ mai multæatenflie specificitæflii structurii acestor logici contemporane de control. 14Luarea deciziilor în contextul biomedicinei are loc în cadrul unui tip de relafliide putere pe care l-am putea numi „pastoral“. Am considerat pastoraleugenismul suedez într-un sens apropiat de accepfliunea pe care o dæFoucault termenului – o formæ de putere colectivizantæ øi individualizantæinteresatæ de bunæstarea „turmei“ ca întreg. Dar aceastæ formæ contemporanæde putere pastoralæ nu este organizatæ sau administratæ de cætre„stat“ – chiar dacæ folosim acest termen pentru întregul complex deprevederi legale, de organizaflii de cercetare finanflate de cætre stat øi192

versocetare a aspectelor medicale øi etice ale noii biomedicini. Ea se manifestæprin øi într-un spafliu plural øi disputat, traversat de codurile pronunflate decomitetele de eticæ øi de asociafliile profesionale; de descoperirile empiriceale cercetætorilor; de atitudinile øi criteriile utilizate de angajafli øi angajatori;de testele dezvoltate øi utilizate de cætre psihologi øi companiile biotech; deopiniile øi sfaturile oferite de organizafliile de întrajutorare, øi, s-ar putea adæuga,de perspectivele critice ale organizafliilor religioase øi ale sociologilor. Înmod crucial, aceastæ putere pastoralæ nu mai vizeazæ „turma“ ca întreg. Timpde trei decenii, specialiøtii implicafli în acest domeniu au respins explicit ideeacæ ei ar cæuta sau ar trebui sæ caute sæ limiteze capacitæflile reproductive alecelor care riscæ sæ transmitæ un handicap sau o boalæ moøtenitæ progenituriilor, læsînd deoparte sugestia cæ ei ar fi sau ar trebui sæ fie preocupaflide contribuflia caracteristicilor biologice individuale la calitatea populafliei înviitor sau chiar de costurile viitoare ale îngrijirii copiilor cu handicap. 15 Acestpastoralism nu implicæ pur øi simplu o cunoaøtere øi îndrumare a oii tulburatesau în suferinflæ de cætre pæstor. Modul de a descrie aceastæ formæ deputere pastoralæ ar fi mai degrabæ relaflional. Ea se exercitæ prin intermediulrelafliilor dintre afectele øi etica îndrumætorului – consilierul genetic øi experfliiîn reproducere asociafli lor, care joacæ rolul de supraveghetori ai testelorøi procedurilor medicale – øi afectele øi etica celui îndrumat, pærinflii actualisau potenfliali luînd propriile decizii privind reproducerea øi privindreflelele de responsabilitæfli øi obligaflii.Aceøti noi pæstori ai trupului expun principiile etice ale consimflæmîntului informat,ale caracterului voluntar øi autonom al acfliunii øi al alegerii, al nondirectivei.16 Dar în practicile acestei puteri pastorale asemenea principii etice trebuietraduse într-o gamæ de microtehnologii de administrare øi comunicare a informafliei.Acestea øterg graniflele dintre coerciflie øi consimflæmînt. Eletransformæ subiectivitæflile celor care sînt puøi în situaflia de a-øi da sau nuconsimflæmîntul prin intermediul unor tehnici discursive care oferæ noi modalitæflide a prezenta aspecte ale sinelui în gîndire øi limbaj, noi modalitæflide a-øi supune sinele øi acfliunile individuale unor judecæfli. Aceste tehnici transformætelos-ul tradiflional, avînd finalitæfli noi, de exemplu nofliunea de sænætatementalæ sau, mai recent, ideea ubicuæ, dar curentæ, de „calitate a vieflii“– fiecare din aceøti termeni definifli øi mæsurafli în cadrul oricærui tip de scalæ.Totuøi aceastæ putere pastoralæ diferæ de cea de tip creøtin, în care vectoriide putere aveau o singuræ direcflie, cerînd supunerea oilor voinflei pæstoruluiøi interiorizarea acelei voinfle absolute prin autoexaminare øi autocontrol.Aceste întîlniri de consiliere presupun complicaflii afective bidirecflionaleîntre cele douæ pærfli prezente, dar genereazæ øi multiple „complicaflii“ cupærfli care nu sînt de faflæ – rude îndepærtate, frafli sau surori absenfli, urmaøipotenfliali. În aceste complicaflii sentimentale, relafliile etice ale tuturorsubiecflilor cu ei înøiøi sau cu ceilalfli sînt în joc – chiar øi cele ale experflilor.Consultaflia are rolul de a intensifica eticul. Declanøeazæ afectele de ruøineøi vinæ, iar în legæturæ cu acestea se întreabæ asupra limitelor libertæflii individualeøi a obligafliilor faflæ de ceilalfli. Activeazæ conflictul, în ceea ce-lpriveøte pe consilier, dintre etica grijii øi etica îndrumærii. Îi face pe consilierisæ absoarbæ, într-un mod deloc trivial sau trecætor, unele din grijile øi problemelede decizie ale celor pe care îi consiliazæ.Oricare ar fi fost expresiile programatice ale consilierii geneticii de tip nondirectiv,existæ probe care sugereazæ cæ cei care au fost consiliafli în legæturæcu riscurile individuale la care erau predispuøi, înainte ca metodele detestare a acestor predispoziflii sæ existe, metode pe care le voi discuta maideparte, au fost mai puflin înclinafli sæ aibæ copii. Dar repetarea trecutuluinu este unul din pericolele la care este expusæbiopolitica contemporanæ a riscului de grup. Nu maieste o politicæ globalæ de management al populafliei,øi totuøi, chiar dacæ ameninflærile la care este expusæsînt mult mai mundane, ele nu sînt cîtuøi de puflinindependente de hazard. Existæ probleme tehnice,de exemplu validitatea øi acceptabilitatea factorilorfolosifli în calcularea profilurilor de risc conform cærora indivizii sînt distribuifliîn grupe de risc, generalizarea acestora în contextele de variaflie culturalæøi naflionalæ, efectele schimbærii în funcflie de stabilirea acestor prime mærimiscalare øi aøa mai departe. Existæ problemele falselor plusuri øi falselorminusuri care apar în aplicarea gîndirii probabilistice pentru determinareatratamentelor indivizilor – acestea capætæ un rol infam în practica luærii decizieiîn legæturæ cu tratamentul obligatoriu sau detenflia pacienflilor considerafliriscanfli din punct de vedere psihiatric, în legæturæ cu sfatul dat femeilor cuo istorie familialæ de cancer la sîn cærora le-a fost impusæ mastectomia profilacticæ.Existæ problemele care decurg din încadrarea individului într-un anumitgrup de risc: el poate fi privit de cætre alflii sau de cætre sine ca urmînd,acum sau în viitor, sæ fie afectat în maniera cea mai severæ cu putinflæ.Aceste probleme au fost îndelung discutate în contextul discriminærilor înîncheierea contractelor de asigurare øi de angajare. Dificultæfli apar øi în situafliileîn care evaluarea riscului este legatæ de mæsuri preventive. Putem observaaceasta la indivizii care au fost incluøi într-un grup de risc ridicat, cum arfi de cancer sau de boli de inimæ, øi care, chiar dacæ sînt sænætoøi, trebuiesæ-øi ducæ viafla în umbra unei autoritæfli medicale pentru a fi considerafli„responsabili“. Un alt exemplu provine din zona riscului comportamental.Existæ proiecte de mæsuri preventive øi intervenflii în viafla tinerilor de la periferii,care sînt supuøi riscului unui comportament violent, agresiv øi ofensator.Acest risc justificæ intervenflia în vieflile „suspecflilor de serviciu“,intervenflie care poate însemna chiar primul pas în distrugerea unei identitæfli.În plus, pot apærea probleme etice în relaflia dintre experfli øi clienfli atuncicînd cifrele înlocuiesc alte forme de încredere – adicæ atunci cînd deciziilepar sæ provinæ din „cutia neagræ“ a obiectivitæflii calculului – ai cæror autorinu sînt disponibili pentru discuflii øi contestaflii. Øi, dupæ cum au arætatnenumærate relatæri despre „societatea riscului“, registrele øi bazele dedate de risc au potenflialul de a extinde øi de a rafina strategiile de controlbazate pe supraveghere. 17Nu este surprinzætor atunci cæ existæ mult optimism profesional în legæturæcu impactul recentelor dezvoltæri din genomicæ, dezvoltæri care par sæschimbe centrul strategiilor de reglare de la grupele de risc la susceptibilitateaindividualæ. Diagnozele de susceptibilitate încearcæ sæ facæ mai multdecît încadrarea indivizilor într-o grupæ de risc pe baze probabilistice;încearcæ sæ-i identifice pe acei indivizi care sînt vulnerabili la anumite boli,defecte sau probleme comportamentale. 18 Astfel, în timp ce datele epidemiologiceatestæ cæ indivizii aparflinînd unui anumit grup poartæ un risc ridicatpentru anumite probleme medicale – de pildæ betatalamosemia (SCA) –,scopul nu este de a acfliona asupra grupului en masse: apartenenfla la acestgrup este doar primul pas în direcflia identificærii øi tratærii indivizilor suspecfli.Amniocenteza a fost utilizatæ iniflial pentru a detecta anormalitæfli majore alenumærului sau formei cromozomilor la fæt – de pildæ în trisomii de felul sindromuluiDown sau al anormalitæflilor numærului cromozomilor X sau Y.Dar astæzi mostrele de lichid amniotic sau, mai recent, din vilozitæflile corionalepot fi utilizate pentru a detecta anormalitæfli ale ADN-ului însuøi sau193

prezenfla unor secvenfle ori marcatori asociafli fie cu o probabilitate crescutæde apariflie a unor probleme, fie cu o certitudine în acest sens (ca încazul bolii lui Huntington). Avem la dispoziflie teste genetice pentru un numærdin ce în ce mai mare de boli considerate a implica o singuræ genæ: Huntington,sindromul X fragil, SCA, fibroza chisticæ øi fenilketonuria. Mai mult,se pun la punct teste care identificæ prezenfla unor anumite secvenfle de bazæ– marcatori sau polimorfisme ale nucleotidelor – a cæror prezenflæ creøteprobabilitatea de a contacta o anumitæ boalæ (boala lui Alzheimer, anumiteforme de cancer de sîn sau anumite afecfliuni cardiace). Întrucît a devenitrutinæ pentru medici øi pentru geneticieni sæ considere cæ orice vulnerabilitatea unui individ faflæ de o anumitæ boalæ are o componentæ geneticæ, deobicei relevînd de mai multe gene øi de interacfliunea dintre ele sau coroboratecu alfli factori de mediu ori biografici, plaja de susceptibilitate este virtualnelimitatæ.În noua sa formæ de a concepe susceptibilitatea, paradigma biomedicalæ ariscului a devenit individualizantæ øi clinicæ. Ea pætrunde chiar øi în spatele øidedesubtul celor care îøi træiesc vieflile în „tæcerea organelor“ 19 pentru adescoperi înæuntrul lor semnele, rædæcinile, predispozifliile pentru viitoarelepatologii. Dacæ în cazul eugenismului populaflia era cea care era „expusæriscului“ de cætre reproducerea unui grup specific sau a unei subpopulaflii,în acest caz avem de-a face cu ceea ce Ian Hacking 20 ar numi o nouæ „umanitate“„interactivæ“: individul periculos sau expus riscului biologic (din ce înce mai des: genetic). 21 Acum pare posibilæ dezvoltarea de programe„inteligente“ de intervenflie preventivæ care privesc doar acei indivizi predispuøiunei anumite dereglæri. Aceastæ opinie stæ la baza consilierii geneticeîncæ din 1970: punerea sub observaflie a femeilor gravide care facparte din grupuri de „risc ridicat“; folosirea pe scaræ largæ a amniocentezeipentru detectarea fetuøilor cu anormalitæfli genetice; oferirea variantei avortuluiterapeutic în cazul fetuøilor care testeazæ pozitiv; øi creøterea numæruluide pærinfli din grupuri de „risc ridicat“ care apeleazæ la fertilizarea in vitroøi care sînt supuøi, ca atare, investigafliilor preimplantare.Dar certitudinea este iluzorie. În aproape toate situafliile, inclusiv în cele încare boala acflioneazæ implacabil, cum ar fi boala lui Huntington, diagnosticulpe baza geneticæ al susceptibilitæflilor individuale este totuøi probabilistic.În multe cazuri este vorba pur øi simplu de faptul cæ riscul de a contractao boalæ este influenflat de prezenfla anumitor alele, secvenfle sau marcatori.Chiar øi în cazul identificærii unei anumite secvenfle a cærei prezenflæ face sigurfaptul cæ un individ va suferi de o boalæ, nu obflinem nici un indiciu în privinflamomentului precis al declanøærii bolii sau a severitæflii ei viitoare. Astfel, acestenoi practici de identificare a susceptibilitæflilor deschid un spafliu al incertitudinii.Acesta este spafliul în extindere al bolnavilor asimptomatici saupresimptomatici – acei indivizi purtînd semnele sau polimorfismele susceptibilitæflii,færæ a fi clinic sau fenomenologic „bolnavi“ sau „anormali“. În timpce calcularea riscului pare sæ ofere o modalitate tehnicæ pentru rezolvareachestiunilor etice, aceste tipuri noi de susceptibilitate nu pun la dispoziflieun algoritm clar în luarea deciziilor de cætre doctori sau pacienflii lor realiori potenfliali. În acest fel, biopolitica devine ethopoliticæ.Biopolitica înfleleasæ ca politicæ molecularæEugenismul are la bazæ regimul adeværului din biologia primelor patru deceniiale secolului al XX-lea, nu numai în Germania, ci øi în Marea Britanie,Franfla, flærile nordice øi Statele Unite. Dar acest regim s-a schimbat. Dupæcel de-al Doilea Ræzboi Mondial, s-au fæcut eforturi susflinute atît în spafliulintelectual, cît øi în cel politic de a desface legæturile dintre sænætatea geneticæa indivizilor øi calitatea populafliei en masse. Genetica urma sæ se transformeîntr-o disciplinæ liberalæ. Reflectînd asupra trecutului disciplinei lor,geneticienii au reorganizat aria de probleme a disciplinei, orientînd-o spreoriginea bolii. Norma sænætæflii individuale a înlocuit-o pe cea a calitæflii populafliei.Genetica însæøi a încetat sæ gîndeascæ în termeni de largi categoriisociale. A încercat sæ vadæ dincolo de aparenflele înøelætoare ale patologieiøi normalitæflii determinantele subiacente, genele øi modul lor de funcflionarela nivel molecular.Aceastæ nouæ geneticæ se leagæ de o transformare a înseøi imaginii pe careo avem despre viaflæ. Corpul moøtenit de medicina secolului al XX-lea dinsecolul precedent era o reprezentare clinicæ, aøa cum apærea ea în spital,pe masa de disecflie sau în atlasul anatomic. Corpul era un sistem viu, unsistem de sisteme. Pielea conflinea un volum „natural“ de organe funcflionaleinterconectate, flesuturi, funcflii, mæsuri de control, feedbackuri, reflexe, ritmuri,sisteme circulatorii etc. Acest corp clinic unificat era situat înæuntrulunui corp social alcætuit din sisteme extracorporale – mediul, cultura –, conceputde asemenea în termeni de circuite globale – ale aerului, apei, sistemuluide canalizare, germenilor, contagiunii, influenflelor familiale, climatelormorale etc. Strategiile eugenice au purtat pecetea acestui mod de a conectacorpul individual cu cel social. Corpul genetic diferæ în toate aspectelefundamentale de acest corp eugenic. Este notabilæ, de pildæ, diferenfla descalæ. În anii ’30, biologia ajunsese sæ observe fenomene vii ale domeniuluisubmicroscopic – între 10 –6 øi 10 –7 cm. Ca sæ ne exprimæm astfel, viaflaa fost molecularizatæ. 22 Aceastæ molecularizare nu însemnat doar explicareaproceselor la nivel molecular. Nu a însemnat nici simpla folosire a noilorinstrumente la nivel molecular. A fost o reorganizare a perspectivei asupraøtiinflelor vieflii, a institufliilor lor, a procedurilor, instrumentelor, spafliilor delucru øi a formelor lor de capitalizare.În anii ’60, aøa cum spunea G. Canguilhem, „øtiinflele vieflii nu mai sînt unportret al vieflii, aøa cum erau pe vremea cînd ele constau în descrierea øiclasificarea speciilor; øi nu mai sînt asemænætoare nici arhitecturii saumecanicii, ca în cazul anatomiei sau fiziologiei macroscopice“. 23 Schimbareascalei la care se studiazæ fenomenele caracteristice vieflii a adus cu sine unnou limbaj al biologiei:„A renunflat la vocabularul øi conceptele mecanicii clasice, fizicii øi chimiei,toate bazate mai mult sau mai puflin direct pe modele geometrice, înfavoarea limbajului lingvisticii øi teoriilor comunicærii. Mesaje, informaflii, programe,coduri, instrucfliuni, decodare: acestea sînt noile concepte aleøtiinflelor vieflii“. 24În realitate, lucrurile au fost mai complicate: au trebuit sæ fie abandonatealte modele explicative ale topografiei øi funcfliilor genelor pentru ca paradigmainformaticæ sæ devinæ dominantæ øi sæ ia în cele din urmæ forma unuicod de sintetizare a proteinelor bazat pe ADN. În orice caz, în discursulgenomic care a prins contur în ultimele decenii ale secolului al XX-lea, viaflaeste reprezentatæ ca o sumæ de evenimente øi procese subcelulare, controlatede un genom care nu se constituie într-o diagramæ, nici într-un plan,ci într-un cod digital înscris în structura molecularæ a cromozomului. Acestaeste „limbajul vieflii“ ce confline „instrucfliunile digitale“ care ne fac ceea cesîntem. Istoricilor epocii le face plæcere sæ citeze visul lui Walter Gilbert, deflinætoral Premiului Nobel: „voi putea sæ scot un CD din buzunar øi sæ spun:«Aici este o fiinflæ umanæ: sînt eu!»“. 25 Pe mæsuræ ce Proiectul Genomului194

versoUman progresa, acest vis pærea realizabil: genomul pærea sæ conflinæ 3 miliardede perechi de bazæ, organizate în 100.000 de gene, alcætuind o „listæde elemente“ de 1 Gb, care aproape cæ ar încæpea pe un CD.Prima hartæ a genomului uman, publicatæ în 11 februarie 2001, a dat o lovituræseveræ, poate chiar fatalæ, acestei imagini. În locul celor aproximativ100.000 de gene care fuseseræ prezise cu atîta siguranflæ, se pare cæ este vorbadoar de circa 31.000 de secvenfle care codeazæ lanflurile de aminoacizi –în comparaflie cu cele 6.000 pentru celulele de ciuperci, 13.000 pentru musculiflade oflet øi 20.000 pentru un nematod. Aceasta nu pare sæ fie o listæde componente ale fiinflei umane – un avion modern confline mai mult de200.000 de componente unice. Se pare cæ nu existæ suficiente gene caresæ „codeze“ fiecare componentæ în parte pentru a reprezenta complexitateaanatomiei sau fizionomiei umane, læsînd la o parte bazele neuronale ale vastuluirepertoriu comportamental al fiinflei umane, ale conøtiinflei, învæflærii øimemoriei. Reducflionismul brut al unei mari pærfli a genomicii sfîrøitului desecol XX pare deja demodat dupæ regruparea geneticii moleculare în jurulgenomicii funcflionale øi proteomicii. Însæøi ideea de „genæ“ se fragmenteazæøi se complexificæ. Træim în lumea postgenomicæ, în care procesele-cheie sîntcele ale expresiei øi reglærii genelor, în care aceeaøi secvenflæ poate fi tæiatæøi transcrisæ în diferite moduri, în funcflie de mediul celular, acesta din urmæformat dintr-o multitudine de factori extracelulari.Molecularizarea biologiei a însemnat færæ îndoialæ un eveniment epistemicireversibil. Ea a fost de asemenea un eveniment tehnic semnificativ, pentrucæ noile modele moleculare sînt mai mult tehnice decît reprezentaflionale.Aceasta nu e în sine o noutate: simbioza dintre a cunoaøte øi a transformaera prinsæ încæ de mai demult în flesætura biologiei. În biologia celei de-a douajumætæfli a secolului al XX-lea, cunoaøterea vieflii øi corpul viu au devenit intrinseclegate de intervenfliile care au transformat aceste corpuri. Elaborareamodelelor moleculare în biologie, proces care a avut loc în ultimele treidecenii, a depins în mod similar de refacerea tehnicæ a vieflii la acest nivelmolecular. Toate aceste proiecte de transcriere a „cærflii vieflii“, de a sparge„codul codurilor“, de a-i descoperi træsæturile „normale“ øi patologice au fostlegate de eforturi de a interveni asupra vieflii la acest nivel molecular – nudupæ eveniment, ci chiar în procesul de cercetare, ca de exemplu în tehnicilede recombinare geneticæ, în reacflia în lanfl a polimerazei pentru creareade cópii multiple ale unei secvenfle de ADN în afara sistemelor vii, fabricareade secvenfle de ADN, manufacturarea de organisme cu sau færæ anumitesecvenfle de gene specifice. În acest proces, conceptele teoretice øiipotezele experimentale s-au transformat rapid în entitæfli care erau oferite„de pe raft“ de cætre companiile comerciale. 26Nu a fost prin urmare nevoie de o schimbare de perspectivæ pentru atranspune noile experienfle din laborator în fabricæ. Laboratorul øi fabricasînt deja legate intrinsec – industria farmaceuticæ fiind centralæ în cercetærileneurochimiei, industria biotech în cercetærile privind clonarea, firmele detehnologii genetice în cercetarea secvenflelor genomului uman. Aceste companiinu doar „aplicæ“ sau „comercializeazæ“ descoperirile øtiinflifice, ci stabilescînsæøi direcflia, organizarea, spafliul de probleme øi soluflii al biologieica disciplinæ. Aceasta deoarece viafla la nivel molecular este cognoscibilæ doarprin intermediul unei aparaturi øi tehnici complexe øi costisitoare:microscoape electronice, ultracentrifuge, electroforezæ, spectroscopie,difracflie de raze X, contoare de izotopi øi scintilaflii, în conexiune cucapacitæflile de procesare a informafliei oferite de computere øi, acum, cucapacitæflile de diseminare a informafliei ale internetului. Prin urmare, politicaøtiinflelor vieflii – politica vieflii înseøi – a fost structuratæde cætre cei care controlau resursele umane,tehnice øi financiare necesare pentru a susflineasemenea cercetæri. În perioada de dupæ al DoileaRæzboi Mondial, fondurile pentru dezvoltarea strategicæa øtiinflelor vieflii au fost alocate de cætre noucreateleconsilii publice de cercetare, alæturi defundafliile private, ca de pildæ Rockefeller, cu propriile lor agende. În ultimeledecenii ale secolului trecut, aceste surse de finanflare au fost înlocuite dince în ce mai mult de capitalizarea øtiinflelor vieflii, de industria farmaceuticæøi, în cele din urmæ, de întreprinderile biotehnologice. Nici producflia de adevær,nici chiar cea de sænætate nu mai sînt acum suficiente pentru a influenflacapitaliøtii în cæutare de profit, oficiile de acordare a patentelor øi autorii deliteraturæ øtiinflificæ de care øtiinflele vieflii sînt în din ce în ce mai maremæsuræ dependente: ele trebuie acum sæ se legitimeze prin logica dezvoltæriiproducfliei øi cea a cotelor de piaflæ. Biopolitica devine bioeconomie, cælæuzitæde cæutarea a ceea ce Catherine Waldby numea „biovaloare“: producereaunui surplus de vitalitate. 27 Disputele privind biopirateria, patentareagenelor øi comerflului cu flesuturi umane aratæ însæ cum însæøi devenireamarfæla nivel molecular se confundæ cu ideile despre viafla umanæ øi despreprotecflia de care aceasta trebuie sæ aibæ parte. Sînt fragmentele de ADNreplicate, transformate øi manipulate in vitro prin tehnici de recombinare,„viaflæ“ – ca sæ nu spunem „viaflæ umanæ“fl Au doctorii dreptul sæ patentezeøi sæ profite de pe urma culturilor de celule „nemuritoare“ prelevate din splinacanceroasæ a lui John Moorefl Distincflia clasicæ fæcutæ de filosofie între ceeace nu este uman – putînd fi posedat, comercializat – øi ceea ce este uman– nereprezentînd un material legitim pentru o astfel de comodificare – paresæ nu mai fie atît de stabilæ.Pînæ acum, se pærea cæ viafla consta în însæøi funcflionarea naturalæ a proceselorvitale. Tot ce putea sæ spere medicina era sæ izoleze anormalitatea,sæ restabileascæ normele vitale naturale øi normativitatea corpului care lesusfline. Dar aceste norme par sæ nu mai fie ineluctabile, ci sînt deschise alterærilor.O datæ ce au fost observate efectele medicamentelor în reconfigurarealimitelor, normelor, volatilitæflii afectelor, cognifliei, voinflei, nu mai esteposibil sæ ne imaginæm un sine care sæ nu fie deschis unor asemeneamodificæri. O datæ cu schimbarea normelor de reproducere prin concepfliaasistatæ, natura øi limitele procreafliei, precum øi speranflele øi anxietæflile dinjurul ei sînt irevocabil schimbate. O datæ cu schimbarea limitelor deîmbætrînire ale femeii prin terapiile hormonale sau a celor privind sexualitateamasculinæ prin intermediul Viagrei, procesul „normal“ de îmbætrînireapare doar ca o posibilitate printre altele într-un cîmp de alegeri, cel puflinpentru occidentalii înstærifli.Desigur, narcoticele, excitantele øi alte medicamente, licite sau ilicite, au transformat,de-a lungul anilor, persoanele øi capacitæflile acestora prin creareaunei legæturi între corpurile lor øi substanflele chimice. Corpul diabeticuluia devenit protezat o datæ cu inventarea tratamentului cu insulinæ: un compuschimic administrat în doze calculate înlocuieøte normativitatea absentæsau defectuoasæ a proceselor organice vitale. Desigur, corpul femeii a fostdeja de multæ vreme mai deschis artificializærii decît cel al bærbatului. Însæun eveniment este o chestiune de asocieri, constînd în asocierea de micischimbæri disparate care duc la depæøirea unei limite. Ceea ce era înainteconsiderat excepflional, remarcabil devine obiønuinflæ de gîndire, chiar cevaaøteptat. Acum toate evenimentele vieflii par sæ constea în înlænfluiri inteli-195

gibile de evenimente care pot fi supuse unei „inginerii inversate“ øi apoi reconstruiteîn laborator sau modificate pentru a evolua în alte feluri. Sæ luæmca exemplu patru din cele cinci cele mai prescrise medicamente din SUAîn anul 1999: Premarin, pentru tratamentul simptomelor menopauzei – terapiehormonalæ de substituflie; Synthyroid, pentru tratarea deficienflelor tiroidiene– o boalæ caracterizatæ prin letargie generalæ øi scæderea tonusului;Lipitor, pentru tratarea hiperlipidemiei – nivel ridicat de lipide în sînge, faptce predispune la boli cardiace; øi Prilosec, pentru tratarea disfuncfliilor gastriceøi a ulcerelor. 28 Urmeazæ îndeaproape „antidepresivele“: Prozac-ul eraal zecelea, dar værul sæu Zoloft era al unsprezecelea øi Paxil al cincisprezecelea.Viagra se situa doar pe poziflia 47, dar asta era în 1999. Existenfla estetræitæ în noi coordonate, se joacæ un nou joc al vieflii. Însæøi distincflia dintreboalæ øi sænætate mentalæ a fost transformatæ de noile reprezentæri moleculareale minflii produse de psihiatria biologicæ øi de medicamentele caresînt create pentru a interveni la nivelul proceselor moleculare din neuroniøi sinapse: nici o mirare atunci cæ numærul de diagnostice de depresiecreøte øi cæ relafliile noastre afective cu lumea se transformæ, cîtæ vremeorice indispoziflie este declaratæ depresie. Viafla pare acum deschisæ formærilorøi transformærilor la nivel molecular: prin intervenflii precis calculate care previnproducerea unui eveniment, prin alterarea felului în care se produce un eveniment,prin producerea de noi evenimente la nivelul proceselor celulare însele.Pe mæsuræ ce diferenflele dintre tratament øi intensificare, dintre naturaløi protezat pælesc, managementul øi maximizarea vieflii înseøi au devenit„lucrarea vieflii“, nu doar a indivizilor, ci øi a medicilor, care împreunæ cu savanflii,antreprenorii øi corporafliile fac din transformarea vieflii obiectul cunoaøteriilor, al invenfliilor øi produselor lor. Viafla naturalæ nu mai poate sæ fie principiulsau norma cæreia sæ i se supunæ sau prin intermediul cæreia sæ fie judecatepoliticile vieflii. Dilemele privind ce sîntem, ce putem face øi ce putemsæ speræm au acum o formæ molecularæ. Biopolitica face apel acum la o existenflæumanæ la nivel molecular: ea este angajatæ la nivelul moleculelor,printre molecule, acolo unde sînt în cauzæ înseøi moleculele.Biopolitica înfleleasæ ca ethopoliticæTeza originaræ a biopoliticii implica o separare între cei care calculau øi exercitauputerea øi cei care îi erau supuøi, cei a cæror existenflæ biologicæ trebuiasæ fie formatæ în beneficiul fiecæruia øi al tuturor. Aceastæ poziflie pare sæ caracterizezepoliticile care cautæ sæ modifice comportamentul de reproducereal indivizilor în numele populafliei; sîngeroasele tehnici ale eugenieinegative; experimentele medicale asupra prizonierilor øi bolnavilor psihici;eutanasierea celor a cæror viaflæ nu mai meritæ træitæ; chiar øi asemenea strategiibenigne cum ar fi controlul medical al elevilor. În aceste cazuri putem fide acord cu Agamben cæ suveranul øi-a extins puterea asupra corpurilorvii ale subiecflilor sæi aliindu-se cu „juristul [...] doctorul, omul de øtiinflæ, expertuløi preotul“. 29 Nu ar trebui sæ uitæm cæ în 1939, anul în care Hitler scriamemoriul secret care permitea anumitor doctori sæ ofere o moarte „blîndæ“pacienflilor ale cæror viefli se considera cæ nu mai meritæ a fi træitæ, este øianul pe care guvernul sæu îl declaræ „anul datoriei de a fi sænætos“. 30Însæ enorma extindere a aparatului politic al sænætæflii în regimurile democraticeliberale din secolele XIX–XX ar fi fost de neconceput dacæ noucreatelevalori ale igienei øi sænætæflii nu ar fi venit în contact cu aspirafliile„poporului“ însuøi – în special særacii, cei dezavantajafli, clasa muncitoare.Trebuie sæ precizæm cæ în aceastæ perioadæ biopolitica a fost democratizatæøi cæ au fost formate alianfle între aspirafliile politice øi personale de sænætate.În neoigienismul primei jumætæfli a secolului al XX-lea, datoria de a fisænætos trebuia inclusæ în practicile educative øi în rutina domesticæ øi, prinaceasta, în obligafliile mamelor øi copiilor. În a doua jumætate a secolului,s-a format o nouæ alianflæ între aspirafliile politice pentru o populaflie sænætoasæøi aspirafliile personale: sænætatea trebuia asiguratæ prin instrumentalizareaanxietæflilor øi prin modelarea speranflelor øi fricilor individuale øi ale familiilorpentru destinul lor biologic. Însæøi ideea de sænætate a fost reconstruitæ– voinfla de sænætate nu cæuta doar sæ evite boala øi moartea prematuræ,ci øi o optimizare a corporalitæflii personale, caracterizatæ de o stare generalæmai bunæ, care sæ cuprindæ øi elemente precum: succes, fericire, sexualitateøi multe altele. Aceastæ nouæ voinflæ de sænætate a fost amplificatæ øiinstrumentalizatæ de noile strategii publicitare øi de marketing de pe piaflade consum pentru sænætate care se dezvoltæ atît de rapid – medicamentefæræ prescripflie medicalæ, asiguræri de sænætate, îngrijiri medicale private, alimentesænætoase, vitamine øi suplimente de dietæ øi toatæ gama de practicicomplementare, alternative øi de autoîngrjire. La începutul secolului alXXI-lea, speranflele, fricile, deciziile øi rutinele formate în termeni de riscøi posibilitæfli ale existenflei biologice øi corporale devin dominante în constituireaprincipiilor de organizare a unei viefli prudente, responsabile øi bazatepe alegere.Sinele a devenit în mod intrinsec somatic – practicile etice luînd din ce înce mai des corpul ca punct-cheie pentru tehnicile de sine. De la discursurileoficiale de promovare a sænætæflii, trecînd prin relatærile experienflei bolii øia suferinflei în mass-media, pînæ la discursurile populare despre dietæ øiexercifliu fizic, observæm creøterea accentului pus pe reconstrucflia personalæprin acfliunea asupra unui trup în numele unei bune stæri simultan corporaleøi psihologice. Exercifliile fizice, dieta, vitaminele, tatuajele, piercing-ul,drogurile, chirurgia esteticæ, reaøezarea rolurilor de gen, transplantul de organe– toate acestea aratæ cæ pentru „indivizii deschiøi experienflelor“ 31existenfla corporalæ øi vitalitatea sinelui au devenit locul privilegiat al experimentelorasupra subiectivitæflii. Este ceea ce am numit „individualitatesomaticæ“. 32 Noul vocabular genomic øi molecular despre noi înøine –precum cele anterioare ale inteligenflei, sau depresiei, sau „hormonilor“ –este încorporat în aceste relaflii ale sinelui somatic cu el însuøi. Ele fac vizibilenoi aspecte ale vitalitæflii umane, reconstituie „experienfla“, nu doar dîndu-inoi sensuri, ci reorganizînd-o efectiv conform unor noi adeværuridespre cine sîntem, ce trebuie sæ facem øi ce putem sæ speræm.Biopolitica fuzioneazæ aici cu ceea ce am numit „ethopoliticæ“: politicæ a viefliiînseøi øi a modului în care trebuie ea træitæ. 33 Prin ethopoliticæ înfleleg sæ caracterizezfelurile în care ethosurile existenflei umane – sentimentele, naturamoralæ a credinflelor care ghideazæ persoanele, grupurile sau institufliile– oferæ „mediul“ în care autoguvernarea individului autonom poate sæ fiepusæ în relaflie cu imperativele unei bune guvernæri. În ethopoliticæ, viafla însæøi,aøa cum este ea træitæ în manifestærile ei zilnice, este obiectul deadjudecat. Dacæ disciplina individualizeazæ øi normalizeazæ, iar bioputereasocializeazæ øi colectivizeazæ, ethopolitica se ocupæ cu tehnicile de sine princare fiinflele umane trebuie sæ se evalueze øi prin care trebuie sæ acflionezeasupra lor însele pentru a deveni mai bune decît sînt. În timp ce intereseleethopoliticii cuprind stilul de viaflæ individual pînæ la cel al comunitæflii, elecoaguleazæ în jurul unui fel de vitalism: disputele în jurul valorii care trebuieacordate vieflii înseøi, „calitatea vieflii“, „dreptul la viaflæ“ sau „dreptul de a alege“,eutanasia, terapia geneticæ, clonarea umanæ etc.În aceste domenii puternic contestate, individualitæflile somatice însele sînt196

versounui destin biologic, aøa cum sugerau unii critici. Dimpotrivæ. În democrafliileliberale avansate, identitatea biologicæ este legatæ de norme mai generalede acfliune, autoactualizare øi responsabilizare ale unei persoane. Pe mæsuræce cunoøtinflele øi credinflele despre complementul biologic øi genomicsînt integrate în alegerile complexe pe care trebuie sæ le efectuezeindivizii prudenfli în strategiile lor de viaflæ, identitatea biologicæ genereazæresponsabilitate biologicæ. Deøi mulfli critici consideræ noua medicinæ individualistæ,putem vedea deja luînd naøtere noi forme de colectivitate.Alegerile privind mariajul, procrearea, planificarea financiaræ, moøtenirea,cariera etc. creeazæ o reflea de corelaflii implicînd rudele reale sau potenfliale,angajaflii, partenerii øi copiii. Indivizii „de risc“ alcætuiesc grupuri øi organizaflii,nu doar cerînd drepturi øi resurse publice, ci øi emiflînd propriile lor opiniidespre dezvoltarea tehnologiilor biomedicale øi a direcfliilor de dezvoltarea cercetærilor – ca de exemplu în cazul familiilor celor cu distrofii musculare,boala lui Huntington sau cancer de sîn. Paul Rabinow 34 a numit acestefenomene „biosocialitate“. Indivizii care se identificæ pe ei înøiøi øicomunitatea lor prin criterii biologice chestioneazæ vectorii care duc de laimperfecfliunea sau anormalitatea biologicæ la stigmatizare øi excludere. Eifolosesc vieflile lor individuale øi colective, evidenfla existenflei lor øi umanitatealor vitalæ ca forfle antagonice oricærei încercæri de reasamblare astrategiilor unui eugenism negativ în cadrul unei noi biopolitici discreflionare.Cer drepturi umane øi civile pentru acele viefli considerate anterior ca fiindmai puflin demne a fi træite. Solicitæ recunoaøtere, respect, cercetæri, controlasupra expertizelor medicale øi tehnice. Pe mæsuræ ce individualitæflilesomatice intræ în politicile vieflii, ia naøtere o nouæ eticæ a vieflii înseøi.În aceastæ nouæ eticæ, ordinea vitalæ a umanului a devenit deja atît deîmbibatæ cu artificial, încît însuøi naturalul trebuie produs printr-o muncæ aplicatæsinelui: alimente naturale, naøtere naturalæ øi altele asemenea. Chiarhotærîrea de a nu interveni în procesele vieflii devine un fel de intervenflie.Aceasta ne solicitæ sæ punem în discuflie distincflia propusæ în termenii ceimai clari de cætre Canguilhem, dintre norme sociale øi norme vitale. Canguilhem35 susfline cæ normele vitale rezultæ din øi manifestæ normativitateavieflii înseøi, a organismului ca fiinflæ vie, a adaptabilitæflii sale la mediu. Pe dealtæ parte, normele sociale reflectæ doar adaptarea la o formæ artificialæ particularæa societæflii øi la cerinflele ei de normativitate, docilitate, productivitate,armonie etc. Existæ pæreri care susflin cæ noile politici ale vieflii confundæo datæ în plus normele sociale cu cele vitale, denunflînd de pildæ faptul cæpoliticile moleculare ale psihiatriei øi pretenfliile ei de a manipula øi a transformapersonalitatea øi emofliile încorporeazæ socialul ordinii vitale øi considerætræsæturi esenfliale ale vitalitæflii înseøi – cum ar fi de pildæ tristeflea –ca erori care pot fi corectate în numele unor norme sociale, nu vitale, desænætate. Dar, cel puflin, în ceea ce priveøte viafla umanæ, normele socialeøi cele vitale nu au fost niciodatæ clar delimitate. Însæøi ideea noastræ despreceea ce înseamnæ o fiinflæ umanæ normalæ a fost fæcutæ posibilæ de dezvoltæritehnice øi instituflionale determinabile istoric, nu în cele din urmæ de cætrebiopolitica însæøi. Astfel au luat naøtere noi norme ale capacitæflilor øilongevitæflii în sanitarizarea øi igienizarea existenflei urbane în secolul al XIXlea,noi norme privind tratamentul øi recuperarea în spitalele clinice; noimodalitæfli de a vedea relafliile dintre destin, viaflæ øi sænætate în dezvoltareacunoøtinflelor epidemiologice asupra distribufliei bolilor øi corelafliile lorsociale. Normele vitale contemporane nu sînt cu nimic diferite în privinflacondifliilor de formare de cele ale generafliilor anterioare. Pe de o parte, proprianoastræ personalitate este din ce în ce mai adesea definitæ de noiînøine, precum øi de cætre ceilalfli în termeniiînflelegerii contemporane a posibilitæflilor øi limitelorcorporalitæflii. Pe de altæ parte, individualitatea noastræsomaticæ a devenit deschisæ alegerii, prudenfleiøi responsabilitæflii, experimentærii øi contestærii – øiprin aceasta unei „politici vitale“.Viafla însæøiDeja cu mult timp în urmæ, Michel Foucault remarca faptul cæ, cel puflin dela naøterea medicinei clinice încoace, „gîndirea medicalæ a fost angajatæ înstabilirea statutului filosofic al omului“. 36 Gîndirea medicalæ a intervenit deasemenea în problema eticæ a modului în care trebuie sæ træim – ce fel decreaturi sîntem, ce obligaflii avem faflæ de noi înøine øi faflæ de ceilalfli, ce tehniciputem øi/sau trebuie sæ folosim pentru a ne îmbunætæfli pe noi înøine, cefel de persoane trebuie sæ încercæm sæ devenim. Nu cred cæ cele mai înaintateinovaflii etice privind relaflia cu noi înøine aparflin deliberærilor bioeticienilorøi filosofilor; ele sînt realizate în gîndirea medicalæ øi biomedicalæ øi întehnicæ. Într-adevær, umanismul individualist al bioeticii øi al filosofiei medicineia apærut în cursul individualizærii trupului în medicina clinicæ a secoluluial XIX-lea. Dar acest umanism se confruntæ acum cu o viaflæ umanæ alcærei sens este alterat de biologie, biomedicinæ øi biotehnologie. „Statutulfilosofic“ al fiinflei umane – însæøi ontologia ei – este transformat(æ) prin deciziileantreprenorilor în privinfla investirii capitalului øi a stabilirii direcfliilor în caretrebuie sæ se dezvolte cercetarea biomedicalæ. El este transformat degeneticienii care iau toate deciziile mærunte privind care sînt træsæturile cetrebuie investigate, care sînt marcatorii de utilizat, care gene trebuieurmærite øi prin ce metode. El este redefinit de clinicieni în alianflæ cupacienflii lor prin testarea øi explorarea noilor posibilitæfli ale terapiei geneticeøi ale tehnologiilor reproducerii. Øi este dezvoltat øi contestat de tofli indiviziiøi grupurile care sînt implicafli în noua eticæ a normalitæflii – fie ca supuøiriscului bolii øi morflii premature, fie ca simpli consumatori care îøi controleazædieta, persoane care ne reconstruiesc „sculptîndu-ne“ trupurile, pærinflipotenfliali care se decid pentru testare, supraveghere øi consiliere geneticæ,cupluri de homosexuali utilizînd reproducerea artificialæ pentru a aveacopii.Am susflinut cæ astæzi viafla nu mai este reprezentatæ ca un capital fix inalterabil,biologia nu mai este væzutæ ca un destin, iar reproducerea indivizilorcu defecte constitutive nu mai este de administrat de cætre experfli în interesulpopulafliei viitoare. Judecæflile nu mai sînt organizate în structura binaræa normalului øi patologicului. Desigur, existæ multe practici în careidentificarea unui risc deosebit la care se adaugæ incorigibilitatea poate sætrimitæ indivizii în cauzæ (sau indivizii potenfliali) pe circuitele excluderii, fieîn forma avortului terapeutic în cazul fetuøilor cu defecte majore, fie prindetenflie preventivæ – în unele state americane chiar pedeapsa cu moartea– în cazul indivizilor considerafli ca avînd o propensiune biologicæ spreviolenflæ sau delicte sexuale. Însæ visul – doctorilor, geneticienilor, companiilorbiotehnologice øi al multor oameni afectafli øi al familiilor lor – este celal unei diagnosticæri presimptomatice urmatæ de intervenflii tehnice la nivelbiologic pentru a repara sau chiar a îmbunætæfli organismul suboptimal. Vocafliapoliticæ a øtiinflelor vieflii este legatæ de credinfla cæ în majoritatea, poate întoate cazurile, dacæ nu acum, atunci în viitor, indivizii riscanfli sau expuøi riscului,o datæ identificafli øi diagnosticafli, vor putea fi tratafli sau transformafli prinintervenflii medicale la nivel molecular. În acest context, diferenfla dintre sænæ-197

gevitate – linia de diferenfliere dintre intervenfliile care vizeazæ susceptibilitateasau sensibilitatea la îmbolnævire, pe de o parte, øi intervenfliile vizîndîmbunætæflirea capacitæflilor, pe de alta, a început sæ pæleascæ.Am sugerat în acest articol cæ în øi prin asemenea dezvoltæri, fiinflele umanedin culturile occidentale contemporane se recunosc din ce în ce mai multpe ele însele în termeni somatici – corporalitatea a devenit unul dintre celemai importante subiecte ale judecæflilor etice øi ale tehnicilor. Douæ dintremodurile acestei „etici biologice“ atrag cu deosebire atenflia. Pe de o parte,drepturile omului au acum o dimensiune biologicæ øi, parflial în consecinflæ,au cîøtigat un statut nou de „universalitate a speciei“. Drepturile legale, politiceøi sociale erau iniflial legate de capacitæflile øi obligafliile indivizilor ca elementeale asocierilor politice. Se pare cæ acum fiecare fiinflæ umanæ are aceste drepturi,pur øi simplu în virtutea faptului de a fi membru al speciei. Indivizii para fi dobîndit un fel de cetæflenie biologicæ – un drept universal uman de protejare,mæcar, a simplei viefli øi a demnitæflii trupului oricærei fiinfle umane.În geopolitica foametei, a secetei, a ræzboiului øi epurærilor etnice, în vociferærilemiøcærilor anticapitaliste øi antiglobaliste øi în politicile locale alesænætæflii, este acum cu putinflæ ca oamenii sæ cearæ protejarea vieflilor lor øiale altora în numele simplei lor existenfle biologice øi al drepturilor pe carele conferæ.Asemenea argumente sugereazæ faptul cæ etica biologicæ atribuie fiecæreifiinfle umane aceeaøi valoare. Însæ practicile øi tehnicile noastre aratæ cæ, dimpotrivæ,vieflile biologice ale oamenilor sînt în mod repetat obiectul judecæflilorde valoare. Nu trebuie sæ privim controversele avînd ca obiect eutanasiasau drepturile nou-næscuflilor cu defecte de constituflie severe pentru a constataasta. Fiecare sesiune de consiliere geneticæ, fiecare amniocentezæ, fiecarerefletæ de antidepresive este rezultatul cel puflin al posibilitæflii unei asemeneajudecæfli despre caracterul relativ øi comparativ al „calitæflii vieflii“ fiinflelorumane divers alcætuite øi al diferitelor feluri de a fi uman. Prin extindereaalegerii la însæøi structura existenflei vitale prin intermediul tehnicii biomedicale,sîntem puøi în fafla sarcinii ineluctabile de a delibera în privinfla valoriidiverselor viefli umane – cu controverse în privinfla unor asemenea decizii,cu conflicte despre cine trebuie sæ ia asemenea decizii øi cine nu – în celedin urmæ cu un nou tip de politicæ a vieflii înseøi. Am argumentat în acestarticol cæ aceastæ politicæ nu este una în care autoritæflile pretind – sau li seacordæ – puterea de a lua asemenea decizii în numele calitæflii populafliei saual sænætæflii fondului genetic. Pe de altæ parte, în noile forme de putere pastoralæcare iau naøtere înæuntrul øi în jurul geneticii øi al biologiei noastre,aceste întrebæri despre valoarea vieflii înseøi impregneazæ judecæflile, vocabularele,tehnicile øi acfliunile de fiecare zi ale tuturor acestor profesioniøti aivitalitæflii: medici, consilieri genetici, cercetætori øi companii farmaceutice, øiîi angajeazæ în eticæ øi ethopoliticæ. Øi, pe de altæ parte, politicile vieflii înseøine pun pe tofli în fafla acestor întrebæri – în vieflile noastre, în cea a familiilornoastre øi în noile asociaflii care ne leagæ de alfli indivizi cu care împærflimaspecte ale identitæflilor noastre biologice.Desigur, nu trebuie supraestimatæ noutatea a ceea ce se întîmplæ. Oricum,într-o mæsuræ mai mare øi în noi modalitæfli, am devenit oameni care negîndim prezentul øi viitorul în termenii calitæflii vieflilor noastre biologice øiale celor cu care ne identificæm. Refrenul melancolic al celor care condamnæaroganfla biomedicinei de a se amesteca în asemenea lucruri, care condamnæca reducflioniste, individualiste sau deterministe toate referinflele labiologic sau care prezic un nou eugenism e de puflin ajutor pentruînflelegerea chestiunilor care sînt în joc aici. Însæøi viafla noastræ biologicæ aintrat în domeniul deciziei øi alegerii, aceste probleme au devenit deneocolit. Am intrat în epoca politicilor vitale, a eticii biologice øi a responsabilitæfliigenetice.Traducere de Lorin Ghiman øi Claudia NovosivscheiNote:* Acest articol a fost scris iniflial pentru un seminar pe tema „Displacement of Politics“ [Mutaflia politicii],flinut la Santa Margherita, Geneva, 24–26 iunie 1999, organizat de Sakari Hanninen øi Allesandrodal Lago, iar una din primele versiuni a fost publicatæ în traducere italianæ în revista Aut Aut, nr. 298,pp. 35–62. Alte versiuni au mai fost oferite Universitæflii din Bath, Universitæflii din Stockholm, ColegiuluiGoldsmith, Universitæflii din Londra, Universitæflii Est-Londoneze øi în cadrul conferinflei „TheEthos of Welfare“ [Etica bunæstærii] la Universitatea din Helsinki, în septembrie 2000. Doresc sæle mulflumesc participanflilor pentru comentariile øi criticile aduse. Îi mulflumesc în mod deosebitlui Carlos Novas pentru numeroasele discuflii asupra acestor probleme øi pentru cæmi-a oferit idei øi surse. În timp ce pregæteam versiunea finalæ am beneficiat øi de o versiune preliminaræa lucrærii The Life Itself a lui Sarah Franklin (Franklin, s.a.). Argumentele mele sînt cu totulîndatorate operei lui Paul Rabinow. [Traducerea în limba românæ apare cu amabila permisiune aautorului. (N. red.)]1. Michel Foucault, La volonté de savoir, Paris, Gallimard, 1976, p. 188.2. Giorgio Agamben, Homo Sacer: Sovereign Power and Bare Life, trans. D. Heller-Roazen, Stanford,Stanford University Press, 1998; Zygmunt Bauman, Modernity and the Holocaust, Cambridge,Polity, 1989.3. Ottmar von Verschuer, Rassenhygiene als Wissenschaft und Staatsaufgabe, 1936, p. 8, citat deAgamben, op. cit., p. 148.4. Agamben, op. cit.5. Lene Koch, „Eugenics and Genetics“, lucrare susflinutæ în cadrul conferinflei „Ethos of Welfare“,Universitatea din Helsinki, septembrie 2000, încæ nepublicatæ. Pentru exemple ale acestui tip deretoricæ, vezi lucrærile lui Holtzman, Wertz øi multe din celelalte articole din acelaøi numær specialal revistei Science in Context, 11 (3/4), 1998.6. Dintre numeroasele prezentæri ale eugenismului, probabil cea mai bunæ îi aparfline lui Daniel J.Kevles, In the Name of Eugenics. Genetics and the Uses of Human Heredity, New York, Knopf,1985.7. Pentru cazul Germaniei, vezi Robert Proctor, Racial Hygiene: Medicine Under the Nazis,Cambridge, Harvard University Press, 1988 øi Michael Burleigh, Death and Deliverance: Euthanasiain Germany 1900–1945, Cambridge, Cambridge University Press, 1994; pentru Franfla, Anne Carol,Histoire de l’eugénisme en France: Les médecins et la procréation XIX–XX siècle, Paris, Seuil, 1995;pentru SUA, Ian R. Dowbiggin, Keeping America Sane: Psychiatry and Eugenics in the United Statesand Canada, 1880–1940, Ithaca, NY, Cornell University Press, 1997, Edward J. Larson, Sex, Raceand Science: Eugenics in the Deep South, Baltimore, Johns Hopkins University Press, 1995,Kevles, op. cit., Stefan Kühl, The Nazi Connection: Eugenics, American Racism and GermanNational Socialism, New York, Oxford University Press, 1994 øi Jonas Robitscher (ed.), EugenicSterilisation, Thomas Springfield, IL, 1973.8. Human Betterment Foundation raporta cæ pînæ la 1 ianuarie 1950 fuseseræ sterilizafli 50.707 americani,iar ritmul sterilizærilor crescuse dupæ 1944, urmînd reculului din primii ani de ræzboi: veziRobert Dickinson øi Clarence Gamble, Human Sterilization, s.l., 1950. Pentru detalii privind programeleeugenice din flærile nordice dupæ al Doilea Ræzboi, vezi Gunnar Broberg & Nils Roll-Hansen,(eds.), Eugenics and the Welfare State: Sterilisation Policy in Denmark, Sweden, Norway and Finland,East Lansing, Michigan State University Press, 1996.9. Privind apariflia øi dezvoltarea teoriilor riscului, vezi Ian Hacking, The Taming of Chance, Cambridge,Cambridge University Press, 1990.10. François Ewald, L’Etat providence, Paris, Grasset, 1986 øi François Ewald, „Insurance and Risk“,pp. 197–210, in Graham Burchell, Colin Gordon øi Peter Miller (eds.), The Foucault Effect, Harvester,Hemel Hempstead, 1991.11. În orice caz, aøa cum argumenteazæ Ewald, existæ diferenfle semnificative între principiul micøoræriiriscului øi indiferenfla la eroare care caracteriza practicile de prevenire øi compensaflie a asigurærilorsociale øi a politicilor de sænætate ale secolului al XX-lea øi paradigma contemporanæ a administræriiriscului, care cuprinde „principiul precaufliei“ – în cadrul cærora comandamentul eliminærii totalea riscului este legat de încercærile de a gæsi mereu responsabilii pentru orice eveniment neprevæzutøi unde incertitudinea aproape incalculabilæ a consecinflelor fiecærei noi dezvoltæri estelegatæ de cerinflele de asigurare a completei sale siguranfle.12. Beth A. Fine, „The Evolution of Nondirectiveness in Genetic Counseling and Implications of theHuman Genome Project“, in Dionne M. Bartels, Bonnie S. LeRoy øi Arthur L. Caplan (eds.),198

versoPrescribing Our Future: Ethnical Challenges in Genetic Counseling, New York, Aldine de Gruyter,1993, p. 103.13. Alfli autori susflin cæ practicile cvasivoluntare de sterilizare a femeilor din anumite oraøe americaneau la bazæ consideraflii eugenice. Vezi Beverley Horsburgh, „Schrodinger’s Cat, Eugenics and theCompulsory Sterilization of Welfare Mothers“, in Cardozo Law Review, 17 (1996), pp. 531–582.14. În cursul ultimelor decenii ale secolului al XX-lea, asemenea forme de management al risculuide grup s-au extins øi în alte domenii, în special în cele privind patologiile comportamentale: familiilesuspectate de a comite abuzuri asupra copiilor; crearea profilurilor de risc ale celor condamnaflipentru anumite delicte sexuale ori violente sau în cazul pacienflilor clinicilor psihiatrice. În oricecaz, este folositæ o combinaflie de factori demografici, biografici, privind stilul de viaflæ øi alflii, pentrua identifica persoanele care ar putea reprezenta „riscuri majore“, persoane care apoi sînt înscriseîn registre de risc, supuse supravegherii øi subiecfli ai rapoartelor unei întregi game de autoritæfli,øi care pot fi supuse altor mæsuri restrictive – de exemplu, detenflie preventivæ sau introducereacopiilor lor în instituflii de îngrijire.15. O disputæ recentæ privind testele genetice preventive ilustreazæ bine transformarea. În 1987, MargeryW. Shaw, profesor de drept al medicinei la University of Texas, a afirmat cæ testul genetic predictival bolii lui Huntington deschide posibilitatea „de a începe sæ eradicæm gena Huntington dinspecia noastræ“ în urmætoarele douæ generaflii øi cæ „este necesar ca tofli aceia care poartæ – efectivsau posibil – gena trebuie sæ ia mæsuri pentru a preveni transmiterea ei“ (Margery W. Shaw,„Testing for the Huntington Gene: A Right to Know, a Right not to Know, or a Duty to Knowfl“,in American Journal of Medical Genetics 26 (2), 1987, p. 243). Aceastæ opinie a stîrnit imediat reacfliiaprinse de respingere din partea celor implicafli în dezvoltarea programelor de testare preclinicæ:„Deøi o reducere a frecvenflei bolii lui Huntington ar fi binevenitæ, acest argument eugenic estenepractic øi, în acelaøi timp, nu constituie o flintæ a programelor de testare preclinicæ din Canadaøi Marea Britanie [...] scopul detectærii preclinice a bolii lui Huntington este îmbunætæflirea calitæfliivieflii persoanelor expuse riscului“ (Hayden et al., „Ethical Issues in Pre-clinical Testing in HuntingtonDisease: Response to Margery Shaw’s Invited Editorial Comment (Letter)“, in American Journalof Medical Genetics 28 (3), 1987, p. 762).Datorez aceste referinfle lui Carlos Noves, care cerceteazæ istoria testelor genetice øi a consilieriipentru pacienflii cu Huntington.16. Las la o parte domeniile controlului criminalitæflii øi al psihiatriei, unde aceste faimoase principii eticeau o aplicabilitate mai restrînsæ.17. David Lyon, The Electronic Eye: The Rise of Surveillance Society, Cambridge, Polity, 1994.18. Aici existæ cîteva analogii cu dezvoltærile generale ale industriei asigurærilor. Dupæ cum au arætatRichard Ericson øi colegii sæi, existæ o tendinflæ larg ræspînditæ în industria asigurærilor private de a„degrupa“ riscul øi a cæuta o din ce în ce mai finæ segmentare a acestuia (Ericson et al., „The MoralHazards of Neoliberalism: Lessons from The Private Insurance Industry“, in Economy and Society29 (4), 2000, pp. 532–558).19. Pentru a parafraza aici preluarea de cætre Canguilhem a afirmafliei lui Leriche: Canguilhem, Onthe Normal and the Pathological (1943), Dordrecht, Holland, Reidel, 1978, p. 46.20. Ian Hacking, „World-Making by Kind-Making: Child Abuse for Example“, pp. 180–238, in M. Douglasøi D. Hull (eds.), How Classification Works: Nelson Goodman among the Social Sciences, Edinburgh,Edinburgh University Press, 1992, øi Ian Hacking, „The Looping Effects of Human Kinds“, pp.351–394, in D. Sperber, D. Premack øi A. J. Premack (eds.), Causal Cognition: A Multi-DisciplinaryApproach, Oxford, Clarendon Press, 1995.21. În acest context s-au exprimat mai multe opinii critice în legæturæ cu implicafliile dezvoltærii geneticiicomportamentale – de pildæ pretenflia cæ atitudinile øi comportamentele antisociale sau violenteau o puternicæ bazæ geneticæ. Am discutat aceste afirmaflii altundeva, ajungînd la aceleaøi concluziica majoritatea autorilor care contribuie la douæ culegeri recente pe acest subiect: nu numai cæafirmafliile entuziaøtilor geneticii comportamentale sînt exagerate øi cu mici øanse de a gæsi sprijinîn cadrul geneticii øi al biologiei, dar ele nu vor avea prizæ nici acolo unde ei o cautæ. Asemeneaidei nu pot sæ submineze accentul crescut – cel puflin în tribunalele din flærile vorbitoare de limbæenglezæ – pe responsabilitatea moralæ øi culpabilitatea ultimæ a autorului actelor de violenflæ saual faptelor antisociale.22. A se vedea articolele adunate în S. De Chaderevian øi H. Kamminga (eds.), Molecularizing Biologyand Medicine: New Practices and Alliances, 1910s–1970s, Amsterdam, Harwood, 1998.23. Georges Canguilhem, A Vital Rationalist, ed. F. Delaporte, New York, Zone, 1994, p. 317.24. Ibid., p. 316.25. Gilbert, citat de Lily Kay, The Molecular Vision of Life: Caltech, The Rockefeller Foundation and theRise of the New Biology, New York, Oxford University Press, 1995.26. Exemplul cel mai familiar sociologilor este „Oncomouse“, fæcut faimos de cætre Donna Harawayîn „FemaleMan ® _Meets_OncoMouse“, pp. 49–119, in Modest_ Witness @Second_Millennium,New York, Routledge, 1997.27. Catherine Waldby, The Visible Human Project, London, Routledge,2000, p. 19.28. http:/www.rxlist.com/top200.htm29. Agamben, op. cit., p. 21.30. Proctor, op. cit., p. 177.31. Celia Lury, Prosthetic Culture: Photography, Memory and Identity,London, Routledge, 1998.32. Carlos Novas øi Nikolas Rose, „Genetic Risk and the Birth of the Somatic Individual“, in Economyand Society, Special Issue on „Configurations of Risk“, 29 (4), 2000, pp. 484–513.33. Rose, Powers of Freedom.34. „Artificiality and Enlightenment: From Sociobiology to Biosociality“, in Essays on the Anthropologyof Reason, Princeton, NJ, Princeton University Press, 1996, pp. 91–111.35. Canguilhem, On the Normal and the Pathological.36. Michel Foucault, Birth of the Clinic: An Archaelogy of the Clinical Gaze, London, Tavistock, 1972,p. 198.199

Laicitate øi complicitate / Secularity and ComplicityCuratori ai proiectului/ Project curated by:Cosmin Costinaø, Vasile Ernu, Attila Tordai-S.#1. Dosar „Laicitate øi complicitate“ în revista Idea artæ + societate # 20, 2005/ Dossier “Secularity and Complicity” in Idea arts + society magazine # 20, 2005#2. Expoziflie – insert în sæptæmînalul Academia Caflavencu – iulie 2005/ Exhibition – insert in the Academia Caflavencu weekly – July 2005Artiøti / Artists: Liliana Basarab & Costel Chirilæ & Dragoø Platon, Duo van der Mixt,Nita Mocanu & Hajnalka Bessenyei, Ciprian Mureøan, Vlad Nancæ, Dan Perjovschi, Péter SzabóFundaflia Idea, Academia Caflavencu, Studio Protokoll