Sinteza format - GeoEcoMar

Proiect PNII, Program IDEIIMPLICAȚIILE DESECĂRII MESSINIENE A MĂRII MEDITERANE ASUPRAEVOLUȚIEI BAZINULUI DACIC. PROCESE FIZICE, BIOLOGICE ȘISEDIMENTAREID-816/2007R A P O R TEtapa III/2009STUDIUL DEPOZITELOR MEOȚIAN-DACIENE DIN PARTEA VESTICĂ ȘICENTRALĂ A BAZINULUI DACIC PENTRU EVIDENȚIEREACARACTERELOR SEDIMENTARE, BIOLOGICE ȘI STRATIGRAFICE, CAREAR PUTEA INDICA EFECTELE UNEI CRIZE GEOLOGICE ÎN TIMPULMESSINIANULUI.Bucureşti - septembrie 2009

Pentru studiile efectuate, am adoptat scara Vasiliev et al. (2004), care se bazează peinvestigații efectuate de-a lungul mai multor ani, pe secțiuni geologice care acoperă cea maimare suprafaţă a Bazinului Dacic. Scara stratigrafică a Bazinului Dacic prezentată deVasiliev et al. (2004; 2005; Vasiliev 2006) și corelarea acesteia cu scara mediteraneană,panonică și euxinică este ilustrată în figura nr. 1.Cronologia intervalului de acțiune al Crizei messinieneÎn ultimii zece ani au fost realizate multe progrese pentru perfecţionarea cadruluicrono-stratigrafic al consecinţelor crizei de salinitate messiniene (Gautier et al., 1994;Krijgsman et al., 1999; Clauzon et al., 1996, 2005).Dupǎ Clauzon et al. (1996), criza de salinitate messiniană a fost generată de douăcăderi succesive ale nivelului mării:• primul episod (5.96 la 5.64 Ma) a implicat o scădere a nivelului mării cuamplitudine modestă (mai puţin de 100m);• în cursul celei de-a doua faze (5.52 la 5.33 Ma), Mediterana a fost desecatădatorită unei căderi foarte importante a nivelului mării (amplitudine de1.500-2.000m), au fost puse în loc evaporite pe fosta câmpie abisală,concomitent având loc eroziune intensă pe marginile BazinuluiMediteranean. Clauzon (1990) a evidențiat faptul că, prisma detriticăacumulată după eroziune a progradat sub forma unor delte Gilbert.Meijerand şi Krijgsman (2005) consideră că, acţiunile de desecare şi de reumplere cuapă au fost foarte rapide; durata desecării a fost de 3–8 kyr şi reumplerea chiar mai rapidă.Intervalul de acţiune al Crizei messiniene în cronologia Bazinului Dacic.Conform corelării dintre scara magnetostratigrafică a Bazinului Dacic (dupăVasiliev, 2004), întregul interval cronologic de acțiune a Crizei messiniene de salinitatecorespunde unei părți a etajului Ponțian din Bazinul Dacic.După Vasiliev et al. (2004), Ponţianul reprezintă timpul geologic dintre 5.9 și 4.9Ma. Prin urmare, Criza messiniană se corelează cu partea medie şi inferioară a Ponțianului(Portaferrian și Odessian). Întrucât, principalul interval de desfășurare a Crizei messinieneeste datat între 5.52 și 5.33 Ma, putem preciza că Ponțianul mediu (Portaferrian) este timpulîn care, Criza messinană ar fi putut acționa și în Bazinul Dacic.1.2. Caractere faciale ale secvenţelor ponțian medii din partea centrală aBazinului DacicPonțianul reprezintă o perioadă de timp de extindere maximă a Bazinului Dacic. Dinpunct de vedere facial, există două tipuri de secvenţe ale depozitelor ponțiene. Aflându-se înzona de influență a ariei sursă est-carpatice, depozitele ponțiene din nord-estul BazinuluiDacic (de la nord de râul Buzău) sunt reprezentate printr-o alternanță de nisip și argilă, cuușoară dominare a acestora din urmă.Depozitele ponţiene din centrul şi vestul Bazinului Dacic constau în modpredominant din argile, deseori fosilifere, practic lipsite de intercalații mai grosier granulare.În seria de depozite ponţiene argiloase apar pachete cu grosimi metrice care includ stratesiltice şi nisipoase cu caractere litorale (ondulații de valuri, laminație tip hummocky,granoclasare inversă). Intervalele sedimentare litorale sunt mai fin granulare (depozite deplajă controlate de valuri de vreme calmă sau de furtună) sau mai mai grosier granulare(depozite de tip fan-delta, controlate de factori fluviali).Schimbări faciale la nivelul Ponțianului mediu din partea centrală a BazinuluiDacic.Studiile efectuate au evidențiat faptul că, la nivelul Ponțianului mediu apar depozitecu facies și caracter secvențial diferit față de depozitele ponțiene sub- și supra-jacente. Cel3

mai clar exemplu pentru aceste schimbări ponțian medii este secvența deschisă pe ValeaSlănicul de Buzău.Depozitele Ponțianului inferior, deschise pe Valea Slănicul de Buzău, se remarcăprin predominanța netă a argilelor. În cea mai mare parte secvența ponțian inferioară constădin argile stratificate fără nici o intercalație de material nisipos. La limita Ponțianinferior/Ponțian mediu, litologia depozitelor se modifică brusc, depozitele fiind reprezentateprin alternanțe de nisip și argilă, cu apariția stratelor cărbunoase (cărbune argilos și argilecărbunoase).Depozitele ponțian medii, deschise pe Valea Slănicul de Buzău, se remarcă princoexistența faciesurilor marin-salmastre (cu ondulații de valuri) și a faciesurilor fluviale (decanal și de câmpie de inundație. Acest caracter demonstrează că, acumularea sedimentară aavut loc în cadrul unei ambianţe fluviale, caracterizată prin prin deplasarea laterală (sauabandonarea) a principalelor canale aluviale. Spaţiul caracterizat anterior prin sedimentarefluvială a putut fi ocupat, temporar, de ambianța marin-salmastră de plajă. Această arie deacumulare sedimentară reprezintă partea subaeriană a unui sistem deltaic (câmpie deltaică).În secțiunea geologică a Văii Doftanei, Ponțianul mediu este fin nisipos, în contrastcu depozitele ponțiene inferioare și superioare care sunt argiloase (aceiași situație ca și înValea Slănicul de Buzău). Depozitele ponțian medii, care aflorează pe Valea Doftanei, suntconstituite din unități de nisip fin cu granoclasare inversă, reprezentând o zonă frontală asedimentării deltaice.Semnificația schimbărilor faciale observate la nivelul Ponțianului mediu din parteacentrală a Bazinului DacicApariția faciesului deltaic ponțian mediu în cadrul secvenței ponțian inferioare șisuperioare, dominant argiloase, marchează o schimbare semnificativă a sistemului deacumulare sedimentară. Această variație ar putea fi datorată unei coborâri a nivelului măriidacice, care a creat condiții pentru intensificarea aportului de material clastic datorat ariilorsursă, situate în jurul Bazinului Dacic.Întrucât apariția faciesului deltaic se situează în Ponțianul mediu, acest proces arputea reprezenta un efect al Crizei messiniene de salinitate care s-a manifestat în ariaBazinului Mediteranean.1.3. Secvenţa depozitelor ponțiene din sudul Bazinului Dacic. Semnificațiegenetică în contextul crizei messiniene.Pe marginea sudică a Bazinului Dacic, în contrast cu restul teritoriului său, dinsuccesiunea stratigrafică a depozitelor ponțiene lipsește atât Ponțianul inferior, cât și celsuperior. Lucrãrile efectuate în cadrul proiectului au urmărit să discute interpretarea legatăde criza messiniană şi să prezinte o explicație alternativă a absenței Ponțianului mediu șiinferior în zona marginal-sudică a Bazinului Dacic.Secvența stratigrafică a depozitelor ponțiene din marginea sudică a BazinuluiDacic.Informații bazate pe date de afloriment sau de foraj au subliniat existenţa uneidiscontinuități stratigrafice relativ importante la nivelul depozitelor ponțiene.În zona situată imediat la vest de râul Olt, mai multe foraje evidențiază absențadepozitelor meoțiene, depozitele ponțiene repauzând direct pe depozite sarmațiene saucretacice (Jipa et al., 1999) (Fig. 1).4

5 m5 mCorpul 5Corpul 4A. Stratograme Pontian mediuCampina, Valea DoftaneiCORPUL 585CORPUL 3ArgilaSiltNisi p f- fNisi p med95A rg ilaSil tNisip f- fNisi p me d75CORPUL 2Arg ilaSiltNisip f-ffNisip medCORPUL 1ArgilaSiltNi sip f-ffNi sip me dCorpul 310107090Corpul 2CORPUL 490ArgilaS iltNisip f- fNisip med65500Argila Silt Nisipf-ffNisipmed8560Corpul1Cluj-NapocaIasiTimisoaraDrobeta-TurnuBucharestSeverin Craiova100 kmLocatia sectiunilorStr 5DobrogeaB. Stratograme Pontian mediuCampina, Valea DoftaneiLegendaArgila stratificataArgila ne-stratificataArgila. Stratificatie neclaraNisipLumaselCarbune sau argilacarbunoasaGranoclasare normalaGranoclasare inversaOndulatii de valuriLaminatie oblica lascara medieLaminatie oblica lascara micaUrme fosileFig. 2. Secvente pontian medii in partea centrala a Bazinului Dacic.A. Facies de campie deltaica. Campina, Valea Doftanei.B. Facies de frontul deltei. Pontian mediu, Campina, Valea Doftanei5

Adevărata amploare a hiatusului rezultă din studii executate în afloriment. Observaţiiprezentate de Kojumdgieva (1989) (Fig. 2), arată absenţa depozitelor ponţian inferioare şisuperioare (aproape în totalitate) în profilul de la Staro Selo (zona situată imediat la sud deDunăre între Russe și Silistra) (Fig. 3). În această locaţie, depozitele bosforiene, argiloase,însumează o grosime mai mică de 3 m. Aceeași succesiune stratigrafică rezultă dincoloanele de foraj studiate de Papaianopol et al. (1985), în zona Slobozia – Țăndărei –Feteşti (Fig. 3).Evoluția paleogeografica a Bazinului Dacic în timpul PontianuluiStudiul sedimentologic al depozitelor neogen superioare din Bazinul Dacic abeneficiat de o susținere deosebit de importantă, materializată prin datele cuprinse în hărțilepaleogeografice (Saulea et al., 1969; Papaianopol et al., 1987; Marinescu, Papaianopol,1989).Hărțile paleogeografice evidențiază faptul că în cursul evoluției Bazinului Dacic, ariade acumulare sedimentară a acestuia s-a extins continuu spre sud. În figura 4 (după Saulea etal., 1969), având ca reper cursul actual al Dunării, se observă că, marginea sudică aBazinului Dacic se află la nord de Dunărea modernă în Sarmaţianul (s. l.) mediu și superior,se deplasează mai spre sud, în Meoțian, atinge actuala poziție a Dunării în Ponțianul inferiorți se deplasează imediat la sud de cursul actual al Dunării, în Ponțianul superior – Dacian. Otendinţă asemănătoare este evidențiată de hărțile paleogeografice ale Ponțianului, generatede Papaianopol et al. (1987) şi Marinescu, Papaianopol (1989). După aceste hărțipaleogeografice, deplasarea sudică a limitei inferioare ponțiene a Bazinului Dacic prezintăun salt evident în timpul Bosphorianului.Semnificația hiatusului stratigrafic ponțian din sudul Bazinului Dacic.Referindu-se la discontinuitatea stratigrafică ponțiană ce se observă la margineasudică a Bazinului Dacic, Clauzon et al. (2005, pg. 10) consideră că “această întrerupere asecvenței sedimentare ar putea reprezenta o lacună erozională datorată proto-Dunării șiafluenților ei”. Mergând mai departe, Clauzon et al. (2005) ajung la concluzia că proto-Dunărea ese consecința imediată a crizei de salinitate messiniană.După cum arată hărțile paleogeografice (Saulea et al., 1969; Papaianopol et al.,1986; Marinescu, Papaianopol, 1989), aria de sedimentare a Bazinului Dacic a migratcontinuu spre sud (Fig. 4) în timpul Neogenului superior. În cursul acestei evoluții,sedimentarea ponțiană a depăşit ariile de sedimentare sarmațiană (s. l.) și meoțiană,ajungând ca depozitele ponțiene să repauzeze direct pe cele sarmațian inferioare și chiarcretacice. Zona, în care depozitele ponțiene stau pe depozite mai vechi decât cele meoțiene,apare ca o fâșie extinsă de-a lungul Dunării actuale (Fig. 5).Probabil că, geometria acestei zone cu Ponțian peste Sarmaţian sau Cretacic a fostargumentul lui Clauzon et al. (2005) pentru a atribui hiatusul ponțian-meoțian acțiuniierozive a unui posibil paleofluviu al Dunării.Tabloul evoluției paleogeografice a Bazinului Dacic (Saulea et al., 1969;Papaianopol et al. 1986; Marinescu, Papaianopol, 1989), evidențiază cu claritate căîntreruperea stratigrafică, constatată în sudul bazinului (zona dintre Calafat și Fetești), nuimplică o lacună de sedimentare și nu este produsă prin eroziune. Ipoteza emisă de Clauzonet al. (2005) privind originea messiniană a Dunării, apare nefondată și contrazisă de date deafloriment şi de foraj.6

PONTIANDACIANPONTIANDACIANForajul 152 SuditiPapaianopol et al. (1985)Locatia forajelorCarpatii MeridionaliTargu JiuRamnicuValceaDrobetaTurnu SeverinSlatinaCraiovaPloiestiBucurestiBacauBuzauFocsaniB A Z I NUL D ACICGalatiParscovianBosphorianEuxinicardium, Pseudocatillus, ViviparusCaspiolla, Cytherissa, CypreidesPsilodon, Prosodacnomya, GyraulusTuberocandona, Moesiella, CaspiollaPsilodon, Litogliphus, HydrobiaCaspiolla, AmnicythereCaladacna, ChartochoncaTauricardiumB a l c a n iSARMATIAN (s.l.)BessarabianPlicatiforma, Paphia, CalliostomaInaequicostata, ProtelphidiumForajul 142 MarculestiPapaianopol et al. (1985)Legenda:ParscovianPseudocatillus, Dreissena,Tuberocypris, Caspiolla, BulimusPsilodon, Zamphiridacna,Horiodacna,Prosodacnomya, Cypria, TuberocyprisNisipSiltArgilaCalcarCarbuneSARMATIAN (s.l.)Bosphorian GetianBessarabianZamphiridacna, Psilodon,Amnicytere, Pontoniella, Caspiolla,Bakunella, Caspiocypris, AmplocyprisLunadacna, Caladacna,Chartochonca, PhyllocardiumMactra, PaphiaFig. 3. Secventa stratigrafica si continutul paleontologic al unor foraje din zona Slobozia - Tandarei -Fetesti. Papaianopol et al., 1985 (materiale nepublicate).Se remarca grosimea foarte redusa a depozitelor pontiene (20 - 25 m) reprezentate numai prinBosphorian. Meotianul nu a fost intalnit in aceste foraje.7

Sarmatian (s. l.)mediu si superiorIasiFocsaniMeotianIasiTg. JiuBuzau?SlatinaBucurestiDunareaTg. Jiu12001000V. BuzauluiBuzau400300FocsaniPontian inferiorSlatina200B ucurestiBucuresti200100DunareaTg. JiuV. OltuluiFocsaniBuzauPontian superior - Dacian100kmSlatinaBucurestiV. OltuluiFocsaniTg. JiuBuzauSlatinaBucurestiFig.4. Evolutia spatiului de acumulare sedimentara al Bazinului Dacic in perioada de laSarmatian (s. L.) Mediu-superior la Pontian superior - Dacian. De notat extinderea continuaspre sud a bazinului. Simplificat, dupa Saulea et al. (1969)Siret R.Olt R.FocsaniGalatiBuzau R.Tg. JiuCurtea de ArgesBAZIUL DACICDunareaSlatinaZOA UDE TPOIAULSTALiBucurestiLimita sudica a depozitelor meotieneDIRECTPEmita sudicaIASARMAT Sra depozit elopEAU CR TAontie neCICFig. 5. Zona situata la marginea sudica a Bazinului Dacic unde sedimentelepontiene repauzeaza direct pe depozite sarmatiene si cretacice.De remarcat coincidenta dintre locatia zonei de hiatus stratigrafic si cursulactual al Dunarii, ceea ce a sugerat atribuirea zonei cu hiatus unui cursmessinian al proto - Dunarii pontiene.8

2. EVIDEȚIEREA CARACTERELOR FIZICE/CHIMICE (EROZIUE, DISCORDAȚĂ,EVAPORITE Ș.A.) CARE AR PUTEA IDICA EFECTELE CRIZEI MESSIIEE ÎBAZIUL DACIC CETRAL ȘI VESTIC.2.1. Continuitate/discontinuitate în depozitele ponțiene din partea centrală șinordică a Bazinului Dacic de vestÎntr-o evaluare generală, Marinescu (1978) caracterizează acumulările sedimentaredin vestul Bazinului Dacic ca secvenţe monotone, dominant argiloase, mai ales încontinuitate de sedimentare, care devin gradat nisipoase la partea superioară. În parteacentrală și vestică a Bazinului Dacic au fost observate și cazuri de discontinuitatestratigrafică în secvenţele ponţiene. Papaianopol et al. (1987) menţionează următoareletipuri de hiatusuri stratigrafice ponțiene:• sedimente ponțian inferioare care acoperă direct depozite miocen inferioare (înzona dintre Argeșel și Râul Târgului), deși continuitatea dintre Meoțian și Ponțianeste caracteristică Bazinului Dacic;• absența depozitelor ponțian inferioare, Ponțianul mediu acoperind depozite maivechi (zona dintre Golești și Sâmnic);• lipsa depozitelor ponțian inferioare și medii, sedimentele bosphoriene repauzândpe fliș paleogen (Argeșel), pe depozite sarmațian superioare (zona dintre Otăsău șiOlt), sau pe depozite meoțian inferioare (nord de Mizil).Când a existat posibilitatea urmăririi aceluiași nivel stratigrafic pe o zonă mai mare,s-a ajuns la concluzia că, intervalul sedimentar care nu a putut fi observat (considerat cahiatus) este de fapt prezent, fiind ascuns de intervalul imediat superior cu caractertransgresiv (Marinescu, 1978). Prin urmare discontinuitățile observate în secvența ponțianănu reprezintă lacune de sedimentare.2.2. Forajul Băleni-1. Date noi privind secvența depozitelor ponțiene din partea devest a Bazinului Dacic.În cursul evoluției sale, Bazinul Dacic a fost afectat de mai multe evenimentetransgresive. În zona litorală, corespunzătoare ariei subcarpatice de aflorare, studiileefectuate au evidențiat absența unor unități stratigrafice, dar nu au existat date pentru astabili dacă aceste “hiatusuri” sunt rezultatul depășirilor transgresive sau al unor procese deeroziune.Fiind monitorizat de un expert paleontolog (dr. Radu Olteanu), forajul Băleni-1(săpat în zona Bala din nord-vestul Bazinului Dacic) (Popescu et al., in press) a furnizatdate capabile să prezinte situația succesiunii stratigrafice a depozitelor neogen superioare,străbătute prin săparea acestui foraj. Această investigație științifică a fost posibilă datorităpermisiunii acordate de către Rompetrol S.A. și Zeta Petroleum Romania, de a utiliza datereferitoare la forajul Băleni-1.Străbătând 1.364 m prin depozitele neogen superioare ale Bazinului Dacic de vest,coloana forajului Băleni-1 a evidențiat următoarea succesiune stratigrafică:9

0mLOWERDACIAN100200UPPER PONTIANTimisoaraApuseniCluj-NapocaIasi300BalaTargu JiuCraiovaBucurestiDobrogea100 km400500600700EARLY PONTIAN MIDDLE PONTIANLegenda:ArgilosSilticNisipos8009001000LATEMEOTIANMIDDLE SARMATIAN(s. l.)Fig. 6. Coloana litologica a depozitelor neogen superioareforate in locatia Baleni-1.10

Dacian: - Dacian inferior – între 20m și 80m;Ponțian: - Ponțian superior – între 80m și 320m;- Ponțian mediu – între 340m și 520m;- Ponțian inferior – între 520m și 770m;Meoțian: - Meoțian superior – între 790m și 835m;Sarmațian: - Sarmațian mediu – între 840m și 1000m;- Sarmațian inferior – între 1.000m și 1.225m;Badenian: - între 1.230m și 1.364m.Litologia depozitelor ponțiene.Bazându-se pe următoarele două surse de informații:• studiul probelor de sită și• formele specifice ale diagrafiei geofizice,coloana litologică a depozitelor ponțiene forate în locația Băleni-1, evidențiază caracteruldominant argilos ale sucesiunii ponțiene.În ansamblu, se constată că, materialul siltic/nisipos (prezent ca intercalaţii subţiriîntr-o masă argiloasă) (Fig. 6), este mai abundent în depozitele ponțian inferioare și scadecantitativ în depozitele ponțian medii. Urmând tendința de reducere a conținutului desilt/nisip fin spre partea superioară a intervalului ponțian, în cursul Ponțianului superioracumularea sedimentară a avut caracter net argilos.Poziția locației de foraj Băleni-1 în aria Bazinului Dacic.Bazinul Dacic reprezintă avanfosa post-sarmațiană a orogenului carpatic. În parteaaxială a bazinului există un şant care constituie cea mai importantă arie de acumularesedimentară. După distribuția grosimii depozitelor, a fost identificată o zonă de șelf în parteasud-estică a Bazinului Dacic (Jipa, Olariu, 2009). Nici o forma de tip platformă continentalănu a putut fi conturată în zona sub-carpatică, în actuala extindere a bazinului.Forajul Băleni-1 a fost săpat în zona terminală vestică a Bazinului Dacic, aproape demarginea sub-carpatică a domeniului dacic. Această locație este destul de apropiată dedepresiunea din vestul extrem al Bazinului Dacic, reprezentând cea mai adâncă parte abazinului.Caracterul succesiunii stratigrafice și litologice a depozitelor ponțiene forate înlocația Băleni-1.Coloana sedimentară, evidențiată de forajul Băleni-1, a scos în evidență faptul că,principalul caracter al succesiunii depozitelor ponțiene din zona Bala este continuitateasecvenței stratigrafice, începând din Meoțianul superior, până în Dacianul inferior.Absența hiatusurilor din succesiunea sedimentară ponțiană existentă în vestulBazinului Dacic, chiar dacă în afloriment unele nivele sunt depășite prin transgresiune, afost susținută de Marinescu încă din anul 1978.Deși se bazează pe un studiu stratigrafic și paleontologic detaliat, concluzia la care aajuns Marinescu (1978) a fost contestată de Clauzon et al. (2005), care au luat înconsiderare numai hiatusurile aparente generate prin avansare transgresivă. Studiuldepozitelor neogen superioare forate în locația Băleni-1, evidențiază continuitateastratigrafică și litologică a depozitelor meoțian superioare – ponţiene – dacian inferioare.11

3. DATE PRIVID IFORMAŢII FURIZATE DE RESTURI FOSILE (ICLUSIV URME),CARE EVIDEȚIAZĂ POSIBILA EXISTEȚĂ A UOR SCHIMBĂRI PALEO-AMBIETALE/ PALEO-CLIMATICE Î TIMPUL MESSIIAULUI DI BAZIULDACIC CETRAL ȘI VESTICÎn depozitele ponțian medii, care aflorează pe Valea Slănicul de Buzău, au fostidentificate urme fosile care evidențiază prezența unor schimbări paleo-ambientale, de lamedii continentale la medii marine.Date ihnologice generale.Rhizolithele (Klappa 1980, in Kraus & Hasiotis, 2006) (Planșa I) sunt structuriorganosedimentare care prezervă activitatea rădăcinilor plantelor superioare.Klappa (1980, in Owen et al., 2008) distinge 5 tipuri de rhizolithe: a) rădăcinămatriţă (root moulds – tuburi goale rezultate după uscarea rădăcinii); b) rădăcină mulaj (rootcasts – mulaj rezultat în urma cimentării sau litificării materialului detritic); c) rădăcinătubulară (root tubules – cilindru de ciment în jurul rădăcinii matriţă); d) rhizocreţiune(rhizocretions – acumulare minerală în jurul rădăcinii de origine pedogenetică); e) rădăcinăpietrificată (root petrifactions – material organic de înlocuire sau impregnare a țesutuluicelular).Rhizolithele sunt interpretate ca produse ale expunerii subaeriene și pedogenezei (=pedoturbaţii – cf. Rodriguez-Aranda & Calvo, 1998). Recent, rhizolithele au fostconsiderate ca urme fosile care reflectă interacțiunea plantă-substrat și indică poziția relativăa zonei freatice sau vadoase. După Sarjeant (1975), structurile produse de rădăcini reflectăactivitatea și comportamentul plantelor din timpul vieții acestora, ele fiind foarte comune îndepozitele post-paleozoice formate în mediile marginal marine și non-marine, fiind unfurnizor potenţial de informaţii privind paleomediile de sedimentare și ale secvențelorsedimentare de interes petrolifer (Bockelie, 1994).Morfologia rhizolitelor este foarte variată (Kraus & Hasiotis, 2006): de la tuburiramificate cu umplutură de nisip, argilă sau calcit care diferă de roca gazdă prin textură şicompoziţie geochimică; tuburi cenușii alungite și ramificate cu margine circulară îmbogățităîn oxizi de Fe și Mn și filiforme, cu umplutură de material cărbunos, mai puțin răspândite.O importantă problemă rămâne discriminarea dintre rhizolithe și galeriile (=burrows) produse de animale, în special nevertebrate. Cele 6 criterii folosite pentruidentificarea rhizolithelor sunt sintetizate de Hillier et al. (2008) astfel: a) în generalrădăcinile descresc în diametru pe măsură ce se ramifică și se adâncesc în sol; b) ramificareapoate fi neregulată sau foarte sinuoasă; c) de regulă, rădăcinile se ramifică în jos; d)rhizolithele au umplutura geopetală, cu componente orizontale și suborizontale; e) relevăcombinația componentelor orizontale și verticale ale sistemului radicular; f) sedimentul dinimediata apropiere a rhizolithelor alcătuiește o căptușeală de argilă coloidală.Gastrochaenolithes, ichnogen generat de activitatea bivalvelor litofage endolitice(Planşa II) aparține ichnofaciesului cu Glossifungites care, în depozitele siliciclastice, este înmod obișnuit asociat cu exhumări erozionale ale unor sedimente anterior îngropate și tipiclegat de oscilațiile relative ale nivelului mării (Carmona et al., 2007).Ichnogenul Gastrochaenolites, caracteristic substratului litic, reprezintă o perforațiesub formă de măciucă (claviformă), cu o regiune aperturală îngustă având secțiuneatransversală circulară sau ovală și un gât care face legătura cu o cameră principală subsfericăsau, mai rar, alungită, cu o bază parabolică sau rotunjită și cu secțiune circulară sau ovală.Axul structurii poate fi drept, curbat sau neregulat. Suprafața structurii poate fi netedă sauornamentată cu bioglife care au configurația sculpturii cochiliei sau provin din substratulneomogen (= xenoglife). Dimensiuni: diametrul = 2-45 mm, lungimea = 3-100 mm.12

MARINtransgresiuneGastrochaenolitesrhizolitheregresiuneCONTINENTALFig. 7. Model interpretativ al suprafeței de discontinuitate din Ponțianul mediu din Valea Slănicul de Buzău.Dintre organismele marine perforatoare se detașează unele bivalve care produc așanumitele“perforații clavate” (sub formă de măciucă), atât în substratul litic(Gastrochaenolites), cât și în substratul xyloid (Teredolites) (Kelly & Bromley, 1984).Interpretarea datelor ichnologice.Contextul litostratigrafic (v. supra) și conținutul paleoichnologic al secvenței devârstă Ponțian mediu din Valea Slănicul de Buzău pot fi interpretate astfel:• gresiile nisipoase friabile cu numeroase rhizolithe (morfotipurile a și b) indicăprezența unui paleosol, situat probabil la marginea bazinului de sedimentare șiaflat sub influența oscilațiilor nivelului hidrostatic. Existența rhizolitelor de tipa (Planșa I, a-c), dure, compacte, de culoare neagră, probabil datorită oxizilorde Mn, poate marca prezența unor soluri siltice sau argiloase care au redusdrenajul și au permis alternața condițiilor de oxido-reducere (Kraus &Hasiotis, 2006). Rhizolithele de tip b (Planșa I, d-f), cu umplutura argiloasă deculoare cenușiu-verzuie și haloul de alterare (= rhizohalou – sensu Kraus &Hasiotis, 2006) roșcat caracterizează paleosolurile moderat-puternic drenate,formate prin procese de gleizare. Prezența acestor pedoturbații indicăcolonizarea cu vegetație ierboasă și tufărișuri a paleomediului lacustrumarginal, în condițiile unei regresiuni locale și/sau regionale (Fig. 7).• episoadelor continentale, care marchează momente de discontinuitate lanivelul Ponțianului mediu, le-au urmat secvențe marine marcate de prezențaunor secvențe grezoase indurate, cu o populație relativ numeroasă deGastrochaenolites (Fig. 7).13

Ichnogen generat de activitatea bivalvelor litofage endolitice, Gastrochaenolithes(Planșa II) aparține ichnofaciesului cu Glossifungites care, în depozitele siliciclastice, este înmod obişnuit asociat cu exhumări erozionale ale unor sedimente anterior îngropate și tipiclegat de oscilațiile relative ale nivelului mării (Carmona et al., 2007).COCLUZIIApariția faciesului deltaic ponțian mediu în cadrul secvenței ponțian inferioare șisuperioare, dominant argiloase, marchează o schimbare semnificativă a sistemului deacumulare sedimentară. Întrucât apariția faciesului deltaic se situează în Ponțianul mediu,acest proces reprezintă un efect al Crizei messiniene de salinitate care s-a manifestat cel maiclar în aria Bazinului Mediteranean.În zona marginală, sudică, a Bazinului Dacic, depozitele ponțian superioare(Bosphorian) repauzează direct pe depozite sarmațiene sau mai vechi. Acest hiatus esteinterpretat de Clauzon et al. (2005, 2008) ca o consecință a eroziunii generată de aparițiapaleo-Dunării. Pe această bază, autorii menționați ajung la concluzia că, formarea paleo-Dunării este efectul influenței exercitate de criza messiniană de salinitate.Hiatusul pre-bosphorian din zona Dunării, a rezultat prin extinderea continuă a arieiBazinului Dacic. Întreruperea stratigrafică constatată în sudul bazinului (zona dintre Calafatși Fetești) nu implică o lacună de sedimentare și nu este produsă prin eroziune. Ipotezaemisă de Clauzon et al. (2005) privind originea messiniană a Dunării apare nefondată șicontrazisă de date de afloriment și de foraj.Studiul depozitelor neogen superioare forate în locația Băleni-1 evidențiazăcontinuitatea stratigrafică și litologică a depozitelor meoțian superioare – ponțiene – dacianinferioare.În depozitele ponțian medii de pe Valea Slănicul de Buzău apar urme fosile carearată schimbări paleo-ambientale, de la medii continentale la medii marine.14

10 mmc10 mmabrhizolithef 1f 220 mmd10 mme10 mmfPlanșa I. Aspecte morfologice ale structurilor organo-sedimentare – Rhizolithe.Ponțian mediu. Valea Slanicul de Buzău. Foto Dan Jipa15

GASTROCHAENOLITESepichnionhypichnionabcPlanșa II. Morfologia ichnogenului Gastrochaenolites. Ponțian mediu. Valea Slaniculde Buzău. Foto Titus Brustur16

REFERIŢE BIBLIOGRAFICEBerggren, W.A., Kent, D.V., Swisher, III, C.C., Couvering, J.A, Van, 1985 – Neogenegeochronology and chronostratigraphy, in Snelling, N.J. (ed.) – The Chronology ofthe Geological Record, London, Geol. Soc. of London, Memoir 10: 211-260.Carmona N.B., Mangano M.G., Buatois L.A., Ponce J.J. (2007) Bivalve trace fossils in anearly Miocene discontinuity surface in Patagonia, Argentina: burrowing behaviourand implications for ichnotaxonomy at the firmground-hardground divide.Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology, 255: 329-334.Clauzon, G., 1990.. Restitution de l’evolution geodynamique neogene du bassdin duRussillon et de l’unite adiacente de Corbieres d’apres les donnes ecostratigraphiqueet paleogeographique. Paleobio. Cont., 17:125-155.Clauzon, G., Suc, J., Gautier, F., Berger, A., Loutre. M.F., 1996. Alternative interpretationof the Messinian salinity crisis; controversy resolved. Geology, 24/4:363-366Clauzon, G., Suc, J., Popescu, S., Marunteanu, M., Rubino, J., Marinescu, F. and Melinte,M. 2005. Influence of Mediterranean sea-level changes on the Dacic Basin (EasternParatethys) during the late Neogene: The Mediterranean Lago Mare faciesdeciphered. Basin Research, 17(3): 437–462Gautier, F., Clauzon, G., Suc, J.-P.Cravatte, J., Violanti, D., 1994. Age et duree de la crisede salinite messienne. C.R. Acad. Sci. Paris. 318(ser. 2):1103-1109.Jipa, D. C., Olariu,C., 2009. Dacian Basin. Depositional architecture and sedimentaryhistory of a Paratethys sea. In press.Kelly S.R.A., Bromley R.G. (1984) Ichnological nomenclature of clavate borings.Palaeontology, 27(4): 783-807.Kraus M.J., Hasiotis S.T. (2006) Significance of different modes of rhizolith preservation tointerpreting paleoenvironmental and paleohydrologic settings: examples friomPaleogene paleosols, Bighorn Basin, Wyoming, USA. J. of Sedim. Res., 76:633-646.Jrijman, W., Hilge, F.J., Marabini, S., Vai, G.B., 1999. New paleomagnetic andcyclostratigraphic age constraints on the Messinian of the Northern Apennines (Venadel Gesso Basin, Italy). Me. Soc.Geol. It., 54;25-33Kojumdgieva, E. 1989. Le Pontien du Bassin Dacique en Bulgarie. In Malez, M.,Stevanovic, P. (red.), Chronostratigraphie und eostratotypen. eogen derWestlichen (“Zentrale) Paratethys. Bd. VIII. Pontien: 322-326.Magyar, I., Geary, D., Suto-Szentai, M., Lantos, M. and Muller, P., 1999. Integratedbiostratigraphic, magnetostratigraphic and chronostratigraphic correlations of theLate Miocene Lake Pannon deposits. Acta Geologica Hungarica, 42:5–31Marinescu, F., 1978. Stratigrafia Neogenului superior din sectorul vestic al BazinuluiDacic. Editura Academiei. 155 p. Bucureşti.Marinescu, F., Papaianopol, I., 1989. Le Pontien du Bassin Dacique en Roumanie. In Malez,M., Stevanovic, P. (red.), Chronostratigraphie und Neostratotypen. Neogen derWestlichen (“Zentrale) Paratethys. Bd. VIII. Pontien: 300-313.Nevesskaya, L.A., Goncharova, I.A., Ilyina, L.B., Paramonova, N.P., Popov, S.V., Babak,E.V., Bagdasarjan, K.G., Voronina, A.A., 1986. Istorija neogenovych mollyuskovParatetisa. Tr. Paleontol. Inst. AN SSSR, vol. 220. Nauka, MoskvaPapaianopol, I., Marinescu, F., Popescu, A., Rogge, E., Costea, C., Munteanu, E. 1987.Paleogeographie du Pontien du Bassin Dacique, insistant sur le defevoppementdu facies charbonneux. D. s. Inst. Geol. Geofiz. Vol. 72 – 73/4: 261 – 275. Bucureşti.Popescu, B., Olteanu, R., Jipa, D.C., in press. Baleni-1 borehole. New data on the UpperNeogene sequence in the western Dacian Basin. Geoecomarina, Bucureşti.17

Rőgl, F. 1998. Stratigraphic correlation of the Paratethys Oligocene and Miocene. Mitt. Ges.Geol. Bergbaustud. Osterr. 41: 65-73. Wien.Saulea, E., Popescu,I., Săndulescu, J.,1969. Atlas litofacial. VI – Neogen, 1:200.000. 11 hărţi, 2 planşe. InstitutulGeologic. Bucureşti.Taylor P.D., Wilson M.A. (2003) Palaeoecology and evolution of marine hard substratecommunities. Earth-Science Reviews, 62:1-103.Trubikhin, V.M., 1989. Paleomagnetic data for the Pontian. In: Stevanovic, P. M.,Nevesskaja, L. A., Marinescu, Fl., Sokac, A., Jámbor, Á. (Eds.), Chronostratigraphieund Neostratotypen. Neogen der Westlichen (“Zentrale”) Paratethys, Pontien. III:76–79. Zagreb-Beograd.Vasiliev, I., Krijgsman, W., Langereis, C.G., Panaiotu, C.E., Maţenco, L., Bertotti, G., 2004– Towards an astrochronological framework for the eastern Paratethys Mio-Pliocenesedimentary sequences of the Focşani basin (Romania), Earth Planet. Sci. Letters,227: 231-247.Vasiliev, I., Krijgsman, W., Stoica, M., Langereis, C.G., 2005. Mio-Pliocenemagnetostratigraphy in the southern Carpathian foredeep and Mediterranean-Paratethys correlations, Terra Nova, 17: 376-384.Vasiliev, I. (2006). A new chronology for the Dacian basin (Romania): consequences for thekinematic and paleoenvironmental evolution of the Paratethys region, 193 pp, PhDThesis Universiteit Utrecht, Utrecht.18