La mulţi ani, România! - Revista Forţelor Terestre

Magazin al Fundaţiei „Mareşal Alexandru Averescu”Străjer în caleafurtunilorCadran militar buzoianAnul V, nr. 10, decembrie 2011La mulți ani, România !www.fundatia-averescu.ro

Străjer în calea furtunilorS U M A R- EDITORIAL -- General de brigadă dr. Nicolae Ciucă, Ziua Națională a României (1)Adresa:Buzău, str. Unirii nr. 140Tel. 0735233264www.fundatia-averescu.roDirector: gl. bg. dr. Nicolae CiucăCOLECTIVUL DE REDACŢIERedactor-şef:lt. col. Romeo FeraruRedactor-şef adjunct:Emil NiculescuSecretar de redacţie:col. (r) Constantin DinuRedactori:- lt. col. Liviu Corciu- Viorel FrîncuDepartament economie:lt. col. (r) Gherghina OprişanDifuzare:m.m. Iulian CadulencuCorectură:plt. adj. Sandu PopaTipar: EditGraph, BuzăuISSN: 1843-4045Responsabilitatea pentru conţinutulmaterialelor publicate aparţineexclusiv autorilor, conform art. 205-206 Cod penal. Reproducerea textelorşi fotografiilor este permisă numaiîn condiţiile prevăzute de lege.Manuscrisele nu se înapoiază.Revista pune la dispoziţia celorinteresaţi spaţii de publicitate.Numărul curent al revistei se găseştepe site-ul fundaţiei, în format pdf.Coperta 1Monumentul „Ostașului Erou” - SiriuCoperta 4Îngrijirea mormintelor din cimitiruleroilor din Roșia – Sibiu- AGENDA FUNDAŢIEI -- Tabăra de îngrijire a mormintelor eroilor Regimentului 48 Infanterie Buzău dincimitirul militar de pe Dealul Roșia – Sibiu (2)- EVENIMENT -- Arc peste timp - Armata a 2-a - Divizia 2 Infanterie „Getica”- 95 de anide istorie - (5)- TEATRELE DE OPERAŢII -- Colonel dr. Vasile Cerbu: Islamul, o lume în schimbare - Geopolitica (25)- Plutonier adjutant principal Marian Drăghici: Instruirea militarilor afgani, nu atrecut neobservată de către aliaţii americani (35)- ISTORIE, CULTURĂ -- Memoria veteranilor: Ningea cu fulgi mari în Crimeea - interviu acordat decolonelul (r.) Nicolae Enache (37)- Locotenent colonel Liviu Corciu, Regimentul 48 Infanterie Buzău - Campaniaanului 1917 (II) - Bătălia de la Mărăşeşti (40)- Viorel Frîncu: Feldmareşalul Friedrich Paulus alături de o româncă,Elena Constance Rosetti-Solescu (46)- Colonel dr. Mircea Tănase: Monumentul Eroilor de la Siriu, județul Buzău (51)- Colonel (r.) prof. univ. dr. Gheorghe Nicolescu: Diplomaţia militarăîn slujba României - Mărturii documentare (57)- Emil Niculescu: Bacovia față cu Ares (62)- Maior Marian Caloian: V. Voiculescu - geniu între poeţi, doctor fără dearginţi şi poet între sfinţi (73)- Raftul cu cărţi (75)- TEORIE MILITARĂ -- General de brigadă dr. Lucian Foca - Provocările Intelligence în cadruloperațiilor de contrainsurgență (80)- Colonel drd. Aurel Ursachi: Rolul OSCE în realizarea securităţiieuroatlantice (83)- Locotenent colonel dr. Elena Pericle: Aspecte privind profesionalizareaarmatelor unor ţări din Uniunea Europeană şi din Alianţa Nord-Atlantică (87)- AREALUL BUZOIAN -- Locotenent colonel Romeo Feraru - Valea Slănicului (91)- MOZAIC BUZOIAN -- Elevii cotelor înalte (93)- Locotenent colonel Dragoș Axinia - Înmânarea Drapelului de Luptă (95)- 25 octombrie - Ziua Armatei României (96)- Elev caporal Sandu Simona, elev caporal Klein Otilia - Jurnalulunui început (97)- Cercul Militar Buzău (99)Revista se difuzează structurilor militare din Buzău, asociaţiilor partenere și instituţiilor- 2 -publice interesate.

LIDERULZIUA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEIAdevăratele elemente din care să ne putem crea un viitor trebuesc căutate numai în sânul secolelor prin carea străbătut naţiunea română, numai în istoria propriului nostru trecut. Căci numai într’însul ni se desvelesc secularelemijloace, prin care s’a susţinut şi a rămas neatinsă naţionalitatea română, până astăzi... Să neaprofundăm dar bine trecutul – cum am fost, - dacă voim a cunoaşte mijloacele prin care să putem ajunge cumtrebue să fim.Tudor P. RădulescuCeea ce s-a înfăptuit la 1 Decembrie 1918, reprezintănăzuinţa tuturor românilor de a fi ceea ce trebue să fim.Acest măreţ eveniment s-a petrecut la finele MareluiRăzboi, dar el a fost precedat de oportunitatea prin care,în primii ani ai secolului al XX-lea, ultimii de viaţă aiImperiului Otoman, s-au creat premisele conflictelorpolitico-militare din Balcani, în încercarea consolidăriistatelor creştine. Marile puteri voiau să monitorizezeaceastă situaţie tensionată. Astfel, României i s-a oferitprilejul să devină principala forță în zonă.După primul război balcanic (1912), Bulgaria îşiextinde teritoriul, lucru perceput ca o ameninţare directăa poziţiei României; câştigătoarea acceptă cedareaSilistrei. În al doilea război balcanic (1913), Bulgariaeste în confllict cu foştii aliaţi şi Turcia. Opinia publicăopta pentru rezolvarea diferendului pe cale armată,România fiind arbitru. Campania oștirii noastre, descurtă durată, este apreciată de oamenii vremii drept ocampanie de viteză, cu pierderi reduse. Lipsa probei foculuia avut consecinţe nefaste în acţiunile militare din1916.Tratatul de la Craiova (1913) aduce RomânieiCadrilaterul. Era, pentru întâia dată, când ţările dinaceastă parte a Europei discutau şi îşi rezolvau problemelefără marile puteri, indiciu al repoziţionării ţăriinoastre între actorii importanţi ai politicii continentale.Florin Constantiniu, într-o abordare sinceră a istorieinoastre, nota: ...formal, aliată cu Austro-Ungaria,România a desfăşurat în criza balcanică o politicăcontrară intereselor Vienei, interesată să consolidezeBulgaria şi să slăbească Serbia, percepută ca oameninţare pentru securitatea Dublei Monarhii.După acest preludiu scurt, țara se găsea într-osituaţie ambiguă: era aliată cu Puterile Centrale, darcu opinia publică prinsă de ideea eliberării teritoriilorromâneşti, în primul rând a Ardealului, de substăpânirea austro-ungară.Situația incertă a decidenților transpare şi din dialogulCarol I - Averescu, consemnat de general, înNotiţe zilnice din răsboiu (1916 – 1918); în mai 1913,nimeni nu anticipa un conflict iminent: ... de altfel, esteşi bine să profiţi de acest răstimp să reiei contactul cutrupa, căci să ştii că, pentru vre-o cinci ani, VOM AVEALINIŞTE ÎN EUROPA.Ulterior, soseşte la Bucureşti prinţul Friederich Eitel,însoţit de generalul von Plessen, adjutant şi prieten alKaiserului, spre a aduce Regelui Carol I bastonul demareşal. Von Plessen transmite lui Averescu: Să faceţice veţi şti, dar să localizaţi lucrurile, să evitaţi cu oricepreţ complicaţiunile. Sunt însărcinat din parteaîmpăratului să vă spun aceste lucruri, căci El nu vreacu nici un preţ războiu.Consiliul de Coroană (21 iulie/3 august 1914) ahotărât ca ţara să rămână neutră, argumentul oficialfiind acelaşi cu al Italiei: Austro-Ungaria avuseseiniţiativa declarării războiului şi nu consultase, în timpulcrizei politice, România.Neutri fiind, o dezbatere aprinsă a cuprins viaţapolitică: alături de cine intrăm în război, de Antanta saude Puterile Centrale? Faţă de dilema elitei, la nivelulopiniei publice, abordarea era tranşată: Vrem Ardealul!După o serie de înfrângeri succesive, a apărut ogeană de lumină; idealul desăvârşirii unităţii naţionalea fost catalizat de căderea autocraţiei ţariste, instaurarearegimului bolşevic şi destrămarea monarhieiaustro-ungare.La 1 Decembrie 1918, Marea Adunare Naţională dinAlba Iulia îndeplinește visul lui Mihai Viteazul: statulnaţional unitar român.La 93 de ani de la marele eveniment, suntem membriîn Alianţa Nord-Atlantică şi Uniunea Europeană,statut pentru care, în ultimii ani, am pus în valoare totceea ce am avut mai bun în noi.Ca militari, am demonstrat că suntem capabili săluptăm alături de cei mai buni soldaţi ai lumii, făcând,astfel, dovada profesionalismului şi dăruirii, împinsăpână la sacrificiul suprem, pentru îndeplinirea misiunilorîncredinţate de ţară. Am acţionat şi continuăm săfim prezenţi în teatrele de operaţii din Afganistan,Africa, Balcanii de Vest și Irak.Doresc, cu acest prilej, să aduc prinosul nostru derecunoştinţă tuturor celor ce sunt în misiune în teatrelede operații. România s-a angajat să fie un partenercredibil, să ducă la îndeplinire, alături de aliaţii şi parteneriinoştri, angajamentele asumate.La mulţi ani, România!- 1 -General de brigadă dr. Nicolae Ciucă,preşedintele Fundaţiei „Mareşal Alexandru Averescu”

AGENDA FUNDAŢIEITabăra de îngrijire a mormintelor erodin cimitirul militar deÎn articolul său Cimitirul din Dealul Dăii:carte vie scrisă cu sânge de eroi, publicat înrevista Transilvania, nr.11-12/2006, VictorNeghină descrie pe larg cum, după terminareaPrimului Război Mondial, Asociaţia MorminteleEroilor din Buzău a constituit un comitet de iniţiativăformat din patru căpitani de rezervă,supravieţuitori ai luptelor purtate de Regimentul48 Infanterie Buzău, pentru amenajarea cimitiruluimilitar.Acest comitet a adresat, în data de 20 august1922, o cerere scrisă primăriei municipiuluiSibiu, prin care solicita sprijin în vedereapregătirii şi desfăşurării unui ceremonial militarşi religios, cu ocazia împlinirii a 7 ani de labătălia din Dealul Dăii.Aşa s-a hotărât ca în ziua de 9 septembrie să seoficieze un serviciu divin şi un parastas în localitateaDaia, iar pe locul unde s-a dat lupta,cunoscută sub numele de Atacul de noapte dinDealul Rotenberg, să se pună fundamentul aceea ce este astăzi acolo, pentru a să arăta generaţiilorviitoare că celor morţi pentru Neam, lise păstrează vie amintirea.Au fost prezenţi atunci, scrie autorul articoluluimenţionat, comandantul Corpului 7 Armată,reprezentanţi ai clerului militar şi civil,reprezentanţi ai autorităţilor municipiului şi prefecturiiSibiu, reprezentanţi ai structurilor militaresibiene, foşti luptători din trupeleaustro-ungare, un pluton de gardă din Regimentul90 Infanterie din Sibiu, alături de fanfara regimentului,numeroşi cetăţeni din satele de pe- 2 -

AGENDA FUNDAŢIEIilor Regimentului 48 Infanterie Buzăupe Dealul Roșia – SibiuDupă 95 de ani de la Atacul de noapte, Fundaţia„Mareşal Alexandru Averescu” a organizat, în perioada04-09 septembrie 2011, tabăra de îngrijire amormintelor eroilor Regimentului 48 Infanterie Buzău,căzuți la datorie în Primul Război Mondial, în localitateaRoșia – Sibiu.La această activitate, organizată cu sprijinul ConsiliuluiJudețean Buzău şi al S.C. BETA S.A. Buzău,au participat 14 elevi din județul Buzău, care, alăturide studenți din Academia Forțelor Terestre „NicolaeBălcescu” şi locuitori ai comunei Daia, au întreținutmormintele și monumentele din cimitirul militar.Dezvelită cu ocazia comemorării a 95 de ani de laBătălia din 9 septembrie 1916 de pe dealul Roșiadin inițiativa Fundaţiei „Mareşal AlexandruAverescu” Buzău.La ceremonialul militar și religios organizat vineri,9 septembrie, de către Prefectura și GarnizoanaSibiu, a fost dezvelită o placă de marmură pe carestă scris: Spre luare aminte a generațiilor viitoaredespre sacrificiul și jertfa Regimentului 48 InfanterieBuzău, pentru întregirea României.La ceremonie au participat: prefectul județului Sibiu- Horațiu Dumitru Răcuciu, prefectul județului Buzău– Paul Beganu, președintele Consiliului JudețeanSibiu – Martin Bottesch, președintele Fundaţiei„Mareşal Alexandru Averescu” – generalul de brigadădr. Nicolae Ciucă, vicepreședintele Fundaţiei„Mareşal Alexandru Averescu” – generalul de brigadăLucian Foca, comandantul Garnizoanei Sibiu –colonelul profesor universitar doctor inginer GhițăBârsan, primarul comunei Roșia – Aldea Valentin,reprezentanți ai administrației publice din Sibiu,studenți militari, cadre militare active, în rezervă și retragere,veterani de război și locuitori ai comuneiDaia.Elevii, care au participat voluntar la această tabără,au avut în program vizitarea unor obiective istorice,culturale, turistice și educaționale dispuse pe itinerarulcălătoriei: mănăstirea Curtea de Argeș, cetatealui Vlad Țepeș de la Poenari, Transfăgărașanul,Muzeul Județean Sibiu, Centrul Istoric al municipiuluiSibiu, Complexul Național Muzeal „Astra” și AcademiaForțelor Terestre.Și prin această activitate, fundația a reuşit să familiarizezeelevii participanţi, cu elemente concretedin istoria și cultura națională, să le dezvolte simțulresponsabilității civice și asumarea voluntară desarcini.- 3 -

AGENDA FUNDAŢIEIImpresii din tabără …„Iată-ne astăzi, aici, comemorând 95 de ani de la asaltulSibiului, când militarii Regimentului 48 Infanterie Buzău auspălat cu sânge Dealul Roșia. Noi, elevii veniți în tabaraorganizată de Fundația „Mareşal Alexandru Averescu” am participat,alături de studenții militari, la întreținerea morminteloreroilor. Am vopsit gardul, am văruit bordurile, am întreținutaleile și mormintele, am rescris crucile.Eu, personal, m-am simțit onorată să calc pământul pecare strămoșii mei l-au apărat cu arma în mână. Trăiesc unsentiment de recunoștință când mă gândesc că, poate,străbunicii mei au luptat aici, iar eu le aduc, prin ce am făcut,un pios omagiu. Cinste lor, celor care, cu prețul vieții, ne-audăruit România Mare.”Oana Popescu, elevă la Școala Generală„Vasile Voiculescu" din comuna Pârscov, județul BuzăuA fost ultima tabară din această vacanţă. Pot spune că a fost unacare m-a desprins de prezent, ducându-mă în trecut.Plecați din Buzău, am urmat un traseu plin de semnificații istorice.Aveam să aflăm că vom merge către Sibiu prin locuri unde au luptat militariibuzoieni din Regimentului 48 Infanterie. Am vizitat mănăstirea Curteade Arges, amintind de balada Meșterului Manole, am urcat 1520 de treptepentru a ajunge la cetatea lui Vlad Ţepeş de la Poenari, de unde am admiratun peisaj mirific. Eram noi deasupra tuturor. Am traversat munții peun drum superb: Transfăgărașanul, oprindu-ne la Bâlea Lac.Ajunși la Sibiu, am îngrijit cimitirul eroilor buzoieni, din comuna Roșia.Am vopsit gardul și am văruit bordurile aleilor alături de studenții Academia Forțelor Terestre.Am vizitat cetatea Sibiului, Piața mare, Muzeul judeţean, Podul Minciunilor, Complexul Naţional Muzeal„Astra” și nu în ultimul rând, Academia Forțelor Terestre „ Nicolae Bălcescu”.Am muncit, dar efortul nostru a fost răsplătit de frumuseţea locurilor vizitate. Ne-am bucurat să fim distinşicu diplome, la ceremonia militară organizată la 9 septembrie, de către domnii generali.Grigore Teodora Daniela, elevă la Şcoala Generală nr. 11, clasa a 7-a, Buzău- 4 -

EVENIMENTARC PESTE TIMPARMATA A 2-A - DIVIZIA 2 INFANTERIE „GETICA”- 95 DE ANI DE ISTORIE -- 5 -M E S A J U LMINISTRULUI APĂRĂRII NAŢIONALECU OCAZIA SĂRBĂTORIRIIA 95 DE ANI DE LA ÎNFIINŢAREADIVIZIEI 2 INFANTERIE „GETICA”Dragi camarazi,Sărbătorirea a 95 de ani de la înfiinţarea Armatei a 2-a îmi oferă prilejul să vă felicit pentru întreagaactivitate şi să fiu cu gândul alături de dumneavoastră, personalul militar şi civil care încadraţi Divizia 2Infanterie „Getica”, marea unitate care duce mai departe glorioasele tradiţii ale acestei mari unităţi, care a scrispagini de glorie nepieritoare în istoria neamului nostru.Armata a 2-a a fost creată pentru a face faţă provocărilor Primului Război Mondial. A luat naştere în varatumultosului an 1916, iar botezul focului l-a primit prin participarea la marea ofensivă de la Mărăşti, între 9şi 14 iulie 1917, când militarii români au purtat lupte aprige pentru apărarea teritoriului naţional, faptele lorde arme fiind un exemplu pentru fiecare român.În prezent, această structură valoroasă de comandă a Armatei României, Divizia 2 Infanterie „Getica”,are un personal profesionist, bine pregătit, cu experienţă în teatrele de operaţii.Rezultatele remarcabile pe care le-aţi obţinut în urma participării la numeroase exerciţii operative, tacticesau de stat major, multe dintre ele fiind chiar conduse de divizia dumneavoastră, dovedesc înalta pregătireprofesională a personalului acestei mari unităţi a Armatei României.Divizia a 2-a Infanterie a dislocat importante efective în teatrele de operaţii, fiind o structură care s-a remarcatprin capacitatea de a acţiona operativ în medii dificile şi complexe, precum şi prin modul de a îndeplinimisiuni în cooperare cu militarii din alte armate, pentru asigurarea stabilităţii şi protejării populaţieidin diferite zone de conflict.Doamnelor şi domnilor generali, ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri,gradaţi voluntari şi personal civil contractual,Acest important eveniment trebuie să vă dea imboldul de a munci mai bine, de a vă pregăti temeinic,astfel încât misiunile care vă revin să fie îndeplinite în timp oportun şi la parametrii de performanţă aşteptaţi.Vă îndemn să vă preocupaţi permanent de însuşirea noilor concepte moderne de pregătire şi desfăşurarea acţiunilor de luptă pentru a menţine capacitatea de acţiune a Diviziei 2 Infanterie şi nivelul de pregătire apersonalului militar şi civil din unităţile subordonate la nivelul standardelor de interoperabilitate custructurile militare euroatlantice.Cu prilejul împlinirii a 95 de ani de la înfiinţarea structurii ai cărei continuatori de nădejde sunteţi, dorescsă vă mulţumesc tuturor pentru modul exemplar în care v-aţi îndeplinit sarcinile profesionale, să vă felicit şisă vă urez multă sănătate, putere de muncă, satisfacţii profesionale, o viaţă de familie liniştită şi fericită.Aşa să ne ajute Dumnezeu !GABRIEL OPREAMINISTRUL APĂRĂRII NAŢIONALE

EVENIMENT95 de ani de tradiţie militarăÎn urmă cu 95 de ani, în noaptea de 14/15 august 1916, în conformitate cu,,Planul de mobilizare pentru anii 1916 - 1917” şi prevederile ,,Ipotezei Z” dinordinul Comandamentului Suprem Român, au fost chemate sub drapel, alăturide toate forţele militare româneşti şi forţele Armatei a 2-a, structurăorganizatorică ce se preconiza a se înfiinţa la campanie.Aşa cum rezultă din Ordinul nr. 40 al Marelui Cartier General, datat ,,Bucureşti,15 august 1916” şi care constituie actul său de naştere, cu începere din ziua de18 (optsprezece) August a.c. (1916 n.n.), toate trupele şi serviciile prevăzuteprin lucrările Ipotezei Z, vor trece sub ordinele superioare ale ComandamentuluiArmatei a 2-a al cărui cartier general se va găsi instalat, până la terminareamobilizării, în localul Şcoalei de artilerie şi geniu...Această structură a evoluat de la Armata a 2-a la Comandamentul OperaţionalÎntrunit (înfiinţat în anul 2000), şi apoi la Divizia 2 Infanterie (înfiinţatăla 15 aprilie 2010), preluând şi continuând tradiţiile acestora.De-a lungul existenţei structurii, s-au înregistrat mai multe etape distinctede organizare şi funcţionare, fiind în mai multe rânduri desfiinţată,reînfiinţată ori transformată (redimensionată) şi a fost comandată de persona-lităţimilitare de excepţie, care şi-au pus cu pregnanţă amprentaasupra instituţiei, în fruntea căreia s-au aflat, asupra conduitei şi bravuriipe câmpul de luptă a corpului de cadre şi ostaşilor din subordine.- 6 -

EVENIMENTLa 6 august 2011, Divizia 2 Infanterie „Getica”, continuatoarea tradiţiilor şi faptelor de arme ale Armateia 2-a, a sărbătorit 95 de ani de existenţă.În cei 95 de ani de la înfiinţare, marea unitate şi-adobândit un binemeritat renume în cadrul ArmateiRomâniei, ostaşii săi plătind un greu tribut de sângepe câmpurile de bătălie ale celor două războaie mondiale,dar şi în teatrele de operaţii, acolo unde armataromână îşi onorează cu cinste angajamentele asumate.Venerabila Armată a 2-a, azi Divizia 2 Infanterie„Getica”, încărcată de gloria celor 95 de ani deexistenţă, este şi va rămâne mereu tânără şi va ficapabilă în orice moment să-şi îndeplinească misiunileconstituţionale ce-i revin.Cu ocazia marii sărbători, s-a desfăşurat un ampluprogram de manifestări aniversare, care a inclus: simpozionulArc peste timp - Armata a 2-a, Comandamentul2 Operaţional Întrunit „Mareşal AlexandruAverescu”, Divizia 2 Infanterie „Getica” - 95 de ani deistorie militară, vizionarea filmului „CaleaÎnvingătorilor”, vizitarea muzeului diviziei, vernisajulunei expoziţii de cartofilie şi numismatică şidezvelirea plăcii comemorative.În cadrul ceremoniei militare, organizată cu ocaziaacestui important eveniment, s-a dat citire mesajuluiministrului apărării naţionale cu prilejul aniversării, iarDrapelul de Luptă al Diviziei 2 Infanterie „Getica” a fostdecorat de către generalul maior dr. Mircea Savu, cu„Emblema de onoare” a Statului Major al ForţelorTerestre.De asemenea, s-a oficiat un serviciu religios, iar comandantuldiviziei a oferit militarilor diplome, simboluriomagiale şi decoraţii de merit pentru modul în careşi-au desfăşurat activitatea.Ceremonia s-a încheiat cu defilarea: Gărzii deOnoare, a plutonului Asociației „Tradiţii Militare” şi apersonalului Comandamentului Diviziei 2 Infanterie„Getica”.La manifestările prilejuite de împlinirea a 95 de anide la înființarea Armatei a 2-a au participat personalităţide marcă ale vieţii militare centrale şi locale, foşticomandanţi, reprezentanţi ai instituţiilor publice, religioase,culturale, precum şi cei care au servit de-alungul anilor patria sub faldurile drapelului de luptă almarii unităţi.- 7 -

generațiile trecutefață de generaEVENIMENTÎn baza serviciilo- 8 -

EVENIMENTr făcute de către, omul este datorțiile viitoare.- 9 -

EVENIMENTSIMPOZIONUL„ARC PESTE TIMP”ARMATA A 2-ACOMANDAMENTUL 2 OPERAŢIONAL ÎNTRUNIT„MAREŞAL ALEXANDRU AVERESCU”DIVIZIA 2 INFANTERIE „GETICA”- 95 DE ANI DE ISTORIE MILITARĂ -Seria manifestărilor dedicate celei de a 95-aaniversări a Armatei a 2-a, ale cărei tradiţii lemoştenim şi a cărei ştafetă o purtăm cu onoare cătrecentenar, a fost deschisă de simpozionul „Arc pestetimp - Armata a 2-a - Comandamentul 2 OperaţionalÎntrunit „Mareşal Alexandru Averescu” - Divizia 2Infanterie „Getica”.Au răspuns invitației noastre de a ne fi alături,cunoscuți istorici, militari și civili, care prin expunerileprezentate au pus în valoare evenimente şi personalităţiemblematice din trecutul acestei mari unităţi.Auditoriul, constituit din cadrele militare ale diviziei,activi şi în rezervă, oaspeţi din municipiul Buzău, aperceput cu interes studiile şi intervenţiile prezentate.Simpozionul a fost structurat pe două secţiuni:FILE DIN CARTEA DE AUR A CELOR 95 DE ANIDE ISTORIE MILITARĂ- Zona fortificată Focşani în istoriografiaromânească. Începuturile - Prof. univ. dr. IonelCÂNDEA- Operaţia ofensivă a Armatei 2 române de laMărăşti (09/22 iulie – 19 iulie/1 august 1917 - Gl. bg.(r) prof. univ. dr. Nicolae CIOBANU- Rolul Comandamentului 2 Operaţional Întrunit„Mareşal Alexandru Averescu” în Campania militarădin Irak - Gl. mr. (r) prof. univ. dr. Visarion NEAGOEGALERIA COMANDANŢILOR- Generalul Alexandru Averescu - primul comandantal Armatei a 2-a - Col. (r) prof. univ. dr. PetreOTU- Generalul maior Ion Dândăreanu - primul comandantal Armatei a 2-a în garnizoana Buzău -Lt.col.(r.) Ion LAHOVARI- Un şef al Marelui Stat Major, la comanda Armateia 2-a. Generalul locotenent inginer Ştefan Guşă -Gl. (r) Niculae SPIROIU- O viaţă şi o carieră de militar-diplomat, sub devizaPATRIE şi ONOARE - Generalul locotenent dr.Cornel Paraniac - Gl. bg. dr. Lucian FOCA- 10 -

EVENIMENTARGUMENTUMGeneral de brigadă dr. Nicolae Ciucă,Comandantul Diviziei 2 Infanterie „Getica”Distinse domnule ministru Niculae Spiroiu, distinşidomnii profesori, generali, doamnelor şi domnilorinvitaţi, dragi camarazi, vă rog să-mi permiteţi să văurez bun venit la simpozionul nostru şi să-mi exprimrecunoştinţa, în numele întregului colectiv de cadre alcomandamentului, pentru că aţi acceptat şi onoratinvitaţia noastră.Acest fapt ne determină, încă o dată în plus, săreflectăm la binecuvântarea ce ne-a fost dată să fim organizatoriişi truditorii sărbătoririi memorabilului evenimentmarcat de înfiinţarea Armatei a 2-a Române, la18 august 1916.Pentru mine, personal, este un privilegiu să mă găsescîn funcţia de comandant al Diviziei 2 Infanterie„Getica”, continuatoarea tradiţiilor Armatei a 2-a şi, deasemenea să mă adresez dumneavoastră, cu ocaziaacestei manifestări ce marchează, practic, începutulactivităţilor omagiale dedicate împlinirii a 95 de ani de laacest important eveniment.Sunt onorat să mă aflu şi să vorbesc în acest edificiucu îndelungată şi renumită istorie şi, mai ales, într-o salăîn care, indiferent unde priveşti, nu poţi decât să constaţică spiritul unor personalităţi militare de renume au marcatevoluţia şi transformările succesive ale acesteiinstituţii, care este una din cele mai reprezentative înArmata României.Tradiţiile şi, între acestea, cele militare, constituiecontraforturile unei citadele care se cheamă ISTORIEŞI SENTIMENT NAŢIONAL, hrisovul nostru de nobleţeşi identitate între ţările Europei, continent grav marcatde „secolul extremelor”, cum a mai fost numit cel de aldouăzecelea veac.Dacă secolul XIX a fost desemnat drept cel alredeşteptării naţiunilor, atunci structurându-se, în liniimari, harta politică europeană, România, după UnireaPrincipatelor, la 24 ianuarie 1859, va intra în secolul cene-a precedat cu datorii faţă de propria-i fiinţă: aceea dea împlini visul temerar şi generos al lui Mihai Viteazul, dea aduna românii din toate provinciile, ţările, între aceleaşihotare şi sub acelaşi sceptru.Nu întâmplător, cea mai înaltă distincţie militarăinstituită şi acordată, pentru fapte de vitejie pe câmpulde luptă, a fost Ordinul „Mihai Viteazul”.Desăvârşirea aspiraţiilor naţionale, înfătuireaROMÂNIEI MARI, a fost motivul abandonării neutralităţiişi intrarea ţării în Marele Război care, pentru noia fost cel al ÎNTREGIRII NAŢIONALE. Armata a 2-as-a constituit tocmai ca expresia a acestei voinţe şi aelanului celor care o întrupau, aşa numita „generaţie atranşeelor”.Rolul determinant alacesteia şi al comandantuluiei, generalulAlexandru Averescu,s-a revelat în marilebătălii de la PorţileMoldovei, în vara anului1917, în triunghiulde foc Mărăşti-Mărăşeşti-Oituz, perimetru de bravură şijertfă ce a stat la baza statului naţional unitar.Vocaţia sacrificiului în slujba patriei a fost probată,în acolada de timp ce o aniversăm, şi de militarii româniprezenţi în teatrele de operaţii din Balcani, Afganistanşi Irak, eroii recenţi adăugându-se acelora din marileconflagraţii mondiale.Sunt pagini de istorie, care au trecut în marmură demausolee şi în conştiinţa viitorimii, pe care astăzi leomagiem şi le aducem prinosul recunoştinţei noastre.Suntem onoraţi de faptul că sunteţi aici, motivaţi deaceleaşi idealuri care au stat la temelia acestui arcpeste timp, de spiritul de corp ce animă pe toţi cei careşi-au slujit ţara sub acelaşi Drapel de Luptă.Recunoştinţa şi salutul nostru se adresează celorcâteva generaţii care au fost sub arme, vreme de 95de ani, în această structură, în timp de război şi depace, cu aceeaşi deviză: ,,Onoare şi patrie”.Şi pentru că suntem într-o instituţie militară, m-amgândit ca înainte de a da cuvântul distinşilor invitaţi săformulez un scop şi obiectivele simpozionului nostrupentru că altfel, consider că ar trece ca o activitate caretrebuie numai bifată şi la final am avea satisfacţia săexprimăm: „am făcut-o şi pe asta!”De aceea, am zis noi că, scopul simpozionului ar fiacela de a face cunoscută suma tradiţiilor de luptă şispirituale ale Armatei a 2-a, Comandamentului 2 OperaţionalÎntrunit „Mareșal Alexandru Averescu” şiDiviziei 2 Infanterie „Getica”, pornind de la ideea căaceastă mare unitate are o diversitate aparte în istoriaarmatei române, iar vocaţia ei pentru datorie, sacrificiuşi profesionalism este de netăgăduit.Obiectivele simpozionului am considerat a fiurmătoarele:- evocarea unor fapte şi evenimente relevante dinparcursul acestor mari unităţi;- punerea în valoare, a personalităţii unor foşticomandanţi care au depăşit inerţiile şi au cultivat filozofiaspiritului de învingător.Apreciind că „Planul de desfăşurare” (cu ghilimelelede rigoare) este complet, vă rog să-mi permiteţi să începemsimpozionul.- 11 -

EVENIMENTFile din cartea de aur a celor 95 de ani de istorie militarăZona fortificată Focşaniîn istoriografia româneascăÎnceputurile-------------------------- Profesor universitar dr. Ionel CÂNDEA, Muzeul Brăileiși va trebui să se întărească cu oProfesor universitar dr. Ionel CÂNDEA estebună garnizoană și să se ție dindirector la Muzeul Brăilei, unde îşi desfăşoară activitateadin anul 1975, dedicându-și întreagacauza portului celui bun care îl areși în care se vor putea ține nave nucarieră cercetării istoriei. Este specialist în arheologieși predă la Universitatea „Dunărea de Jos”numai de negoț ci și de război sprea se putea servi cu ele pe Înaltadin Galaţi. Autor şi coautor a numeroase volumeMare.asupra trecutului şi al unui impresionant număr deDe la Brăila apoi cătră Focșanistudii publicate în reviste de specialitate, îngrijitor(Fossiani) e în țară o mănăstirede ediţii, a fos distins cu premiul „Dimitrie Onciul”(unu monasteriu) cu ziduri, numităde către Academia Română în anul 1997.Măxineni (Massimeni) care se vaPrima mențiune documentară a valorii cu totul specialea așezării mănăstirii de la Măxineni la confluența un loc foarte tare, din cauză că se află între două râuriputea întări, nefiind departe de Brăila,Buzăului cu Siretul există încă de la începutul secoluluial XVIII-lea. Este vorba de Raportul anexat (adânc) ce se întinde peste o lungime de două, treicare unindu-se formează un lac mare și afundAdresei deputaților români de către Carol al VI-lea, ore; și din terminul acesta se va putea trage o linieîmpăratul Austriei, ce poartă data de 16 martie 1718. până la Focșani și aci se va putea funda o fortăreațăȚinem să subliniem importanța deosebită a acestei care va fi mai necesară decât ori care alta, fiindcă eaprecieri de ordin strategic, despre flancul drept al în marginea și în trecerea din Țara Românească înapărării pe linia Brăila - Măxineni - Nămoloasa - Moldova și cu modul acesta se va putea ține sigură șiFocșani, adică pe Siretul inferior, în fața unui ipotetic cu multă înlesnire toată Țara Românească atât îninamic ce ar fi atacat Țara Românească dinspre nordest.Este, după știința noastră, una din primele tătarilor fără pericolul locuitorilor.contra invaziunilor turcilor cât și în contra incursiunilormențiuni scrise privitoare la importanța strategică aceea ce militarii numesc, în limbaj specific, PoartaRuinele Mânăstirii de la MăxineniFocșanilor.Descrierea poziției mănăstirii la acea dată, dar maiales recomandarea ce se face către împăratulAustriei de a se avea în vedere calitățile de loc fortificatale așezământului monahal de la confluențaBuzăului cu Siretul, merită toată atenția. Așadar, semnatariianexelor la Adresa (memoriul) deputațilorromâni către maiestatea imperială, regală și catolică,anume Giovanni Abrami, predicator aulic, RaduGolescu spătar și vistierul Ilie Știrbei, aratăîmpăratului că în eventualitatea câștigării ȚăriiRomânești cu armele este necesară, între altele (înal cincilea rând) și următoarea măsură: „Va trebuineapărat să se câștige Brăila, care e în țara noastră,- 12 -

EVENIMENTOperaţia ofensivă a Armatei 2române de la Mărăşti (09/22iulie – 19 iulie/1 august 1917)General de brigadă (r) profesor universitar dr. Nicolae CIOBANUMaior conferențiar universitar dr. Mihai ŞERBANOperaţia ofensivă a Armatei 2 române dela Mărăşti, din timpul Campaniei din anul1917, ocupă un loc aparte în Arta militarăromânească, fiind singura operaţieofensivă a forţelor române în această campaniedin timpul Războiului de EliberareNaţio-nală şi Întregire Statală.Pe baza Planului de campanie elaboratde Înaltul Comandament al FrontuluiRomân, în frunte cu Regele Ferdinand I Întregitorul,Armata 2 română, comandată degeneralul Alexandru Averescu, a desfăşurat între 9(22) iulie şi 19 iulie (1 august) 1917 1 , Operaţiaofensivă de la Mărăşti. Ofensiva Armatei 2 româneurma să devanseze operaţia ofensivă a Armatei 1române din zona Nămoloasa, în scopul creăriilibertăţii de acţiune a acesteia.Statul Major al Armatei 2 române a emis, la 20iunie (3 iulie) 1917, Ordinul de operaţii nr. 1638 2 princare stabilea: misiunea armatei, lărgimea fâşiei ofensive,obiectivul primei etape a ofensivei, dispozitivuloperativ, gruparea de artilerie a armatei, misiunileaviaţiei, modul de cooperare între arme etc.Compunerea de luptă a Armatei 2 la încheiereaprocesului de reorganizare 3 se prezenta astfel: comandantularmatei – general de divizie AlexandruAverescu; şef de stat major – general de brigadă Gh.Mărdărescu. În compunerea Armatei 2 române intrauurmătoarele mari unităţi: Corpul 2 armată (comandant– general de divizie Gh. Văleanu). Corpul 2 avea încompunere Divizia 1 infanterie, comandant – generalde brigadă D. Stratilescu, Divizia 2 infanterie, comandant– general de brigadă I. Vlădescu şi Divizia12 infanterie, comandant – general de brigadă Tr.Moşoiu. Corpul 4 armată 4 , comandant – general dedivizie Arthur Văitoianu, avea în compunere Divizia 6infanterie (comandant – general de brigadă N.Arghirescu), Divizia 7 infanterie (comandant – generalde brigadă C. Scărişoreanu), Divizia 8 infanterie(comandant – general de brigadă I. Pătraşcu). Încompunerea Armatei 2 române mai intrau Brigada 2General de brigadă (r.) profesoruniversitar doctor Nicolae Ciobanu estemembru corespondent al Academiei oamenilorde Ştiinţă, conducător de doctorat, calitateîn care a condus aproape 40 dedoctoranzi, autor a mai multor lucrări de IstorieMilitară, studii şi articole din domeniulŞtiinţe Militare. A predat multor generaţii deofiţeri, în Academia Militară, cursurile de istorie,geografie şi artă militară.cavalerie (comandant – colonel R. Scărişoreanu),Gruparea 1 artilerie, trupele de geniu, transmisiuni,artilerie şi jandarmi.Până la începerea ofensivei, Corpului 4 armată i-afost subordonată şi Divizia 3 infanterie (comandant –general de brigadă Al. Mărgineanu) iar diviziile 7 şi 12infanterie au trecut, ulterior, în rezerva Marelui CartierGeneral român 5 .La începutul operaţiei ofensive, situaţia Armatei 2române se prezenta astfel: limita dinainte a apărăriiera cuprinsă între dealul Arşiţa Mocanului şi localitateaRăcoasa, având în dreapta ca vecin Armata 9rusă, iar la stânga Armata 4 rusă. Forţele principaleale armatei române erau dispuse într-o fâşie cu odezvoltare frontală de aproximativ 37 km 6 .Compunerea de luptă a Armatei 2 române la începereaOperaţiei ofensive de la Mărăşti, la data de9 (22) iulie 1917, se prezenta astfel:Corpul 4 armată cu:Divizia 6 infanterie, compusă din 7 :• Brigada 11 infanterie (regimentele 10 şi 24);• Brigada 12 infanterie (regimentele 11 şi 12);• Regimentul 9 vânători;• Brigada 6 artilerie (regimentele 11 artilerie şi 16obuziere);• 1 divizion de cavalerie;• Batalionul 6 pionieri.Divizia 8 infanterie compusă din:• Brigada 13 infanterie (regimentele 13 şi 25);• Brigada 16 infanterie (regimentele 29 şi 37);- 13 -

EVENIMENT• Brigada 8 artilerie (regimentele 12 artilerie şi 17obuziere);• 1 divizion de cavalerie;• Batalionul 8 pionieri.Corpul 2 armată cu:Divizia 1 infanterie compusă din:• Brigada 1 infanterie (regimentele 17 şi 18);• Brigada 2 infanterie (regimentele 1 şi 31);• Regimentul 1 vânători;• Brigada 1 artilerie (regimentele 1 artilerie şi 5obuziere);• 1 divizion de cavalerie;• Batalionul 1 pionieri.Divizia 3 infanterie compusă din:• Brigada 5 infanterie (regimentele 4 şi 28);• Brigada 6 infanterie (regimentele 22 şi 30);• Regimentul 2 vânători;• Brigada 3 artilerie (regimentele 6 artilerie şi 15obuziere);• 1 divizion de cavalerie;• Batalionul 3 pionieri.În afara acestor forţe, Armata 2 română mai dispuneade următoarele elemente de armată:• Brigada 2 călăraşi cu regimentele 7 şi 9 călăraşi;• Batalionul 17 pionieri cu 2 companii;• 1 divizion artilerie de munte cu 2 baterii de63 mm.;• 1 divizion artilerie de munte cu 2 baterii de 75 mm;• Divizionul 27 artilerie rus, cu 2 baterii de 152,4mm, 1 baterie obuziere 150 mm, 4 baterii de120 mm, 1 baterie de 105 mm;• Grupul 1 aeronautic cu escadrilele „Farman 2”,„Forman 6” şi 1 „Niuport” 8 .Categorii de trupeşi guri de focBatalioane deinfanterieEscadroane decavalerieGuri de foc de artilerie• dintre care grele:În faţa Armatei 2 române se găsea Grupul Gerok,care constituia aripa dreaptă a Armatei 1 austroungare,având forţe dispuse între dealul ArşiţaMocanului şi vârful Momâia. În compunerea GrupuluiGerok intrau Gruparea Ruiz (2 divizii: una de infanterieşi una de cavalerie) şi Corpul 8 armată (o brigadăde munte, o brigadă de infanterie şi două divizii deinfanterie).În contact cu forţele Armatei 3 române se găseauBrigada 8 munte austro-ungară întărită cu două batalioanedin Divizia 71 infanterie austro-ungară, pe unfront de circa 7 km. între dealurile Pietrişului şi Arşiţa(exclusiv); Divizia 1 cavalerie austro-ungară pe unfront de 7 km. între dealul Arşiţa şi dealul Mărioarei;Divizia 218 infanterie germană pe un front de 16 km.între coada văii Babei şi exclusiv Voloşcani. În rezervaGrupului Gerok se găsea Divizia 7 cavalerie austroungară.În vederea trecerii la ofensivă, Armata 2 română aadoptat un dispozitiv operativ pe două eşaloane,având în primul eşalon diviziile 8, 6 şi 3 infanterie, iarîn eşalonul 2 Divizia 1 infanterie şi Brigada 2 călăraşi 9 .În primul eşalon, la dreapta Armatei 2 române a fostdispus Corpul 4 armată, care urma să execute o misiunede fixare a inamicului cu Divizia 8 infanterie, peun front de 15 km., şi cu Brigada 11 din Divizia 6 infanterie,pe un front de 7 km. La stânga Armatei 2române a fost dispus Corpul 2 armată, care urma săacţioneze pe direcţia loviturii principale a armatei cuDivizia 6 infanterie (mai puţin Brigada 11) pe un frontde 3 km. şi Divizia 3 infanterie pe un front de 10 km. 10În ceea ce priveşte raportul de forţe dintre Armata 2română şi Grupul Gerok, acesta se prezenta astfel 11 :Armata 2 română Grupul Gerok Raport de forţe56 28 2:114 36 1:2,62285214261,6:18,7:1Mitraliere 448 252 1,8:1În ceea ce priveşte organizarea apărării inamiculuiîn viitoarea fâşie de ofensivă a Armatei 2 române,aceasta se baza pe două poziţii organizate genistic dintimp. Prima era formată din centre de rezistenţă legateîntre ele prin şanţuri de comunicaţie, protejate de obstacolede tot felul şi acoperite cu foc de artilerie. Astfelde centre de rezistenţă se găseau la poiana CoadaBabei, poiana la Încărcătoare, la cota 536 şi în localitateaMărăşti. Centrele de rezistenţă se bazau pelucrări de campanie, care în punctele dominante aveaucupole de oţel, platforme de tragere pentru artilerie şimitraliere, adăposturi pentru muniţie şi personal, reţelede sârmă ghimpată pe 6-8 rânduri. Legătura între centrelede rezistenţă se realiza prin tranşee continue, lanivel „în picioare”. Centrele de rezistenţă erau pregătitesă ducă lupta la încercuire.Cea de-a doua poziţie se afla la circa 1.500 – 2.000m. faţă de prima şi era formată din sectoare discontinuede tranşee, amenajate sumar. Terenul era formatdin înălţimi dominante şi văi având orientare în lungulfrontului. Era un teren frământat, primele două poziţiierau axate pe forme tari de teren, care însă erau- 14 -

EVENIMENTdescoperite şi uşor de identificat. De asemenea, lipsaunei poziţii de avanposturi, ca şi terenul accidentat dintretranşeele adverse, permitea apropierea în ascunsa atacatorilor şi executarea atacului prin surprinderede la mică distanţă, sau atacul la baionetă.Conform Instrucţiunilor operative nr. 189 din 29 mai(1 iunie) 1917 ale Marelui Cartier General român, Armata2 română avea misiunea să treacă la ofensivă şisă înainteze până în valea superioară a râului Putna,să atace cu vigoare şi să cucerească cu unităţile deflancul stâng dealul Momâia (cota 638), pentru a înlesniastfel acţiunea aripii drepte a Armatei 4 ruse 12 . Învederea îndeplinirii misiunii, comandantul Armatei 2române a hotărât să rupă apărarea inamicului într-unsector de rupere cu o dezvoltare frontală de 13 km. 13 ,între poiana la Încărcătoare şi Mărăşti, dând lovituraprincipală pe direcţia: Câmpuri – Vizantea – Negrileşti– Tulnici. Dispozitiv operativ pe două eşaloane 14 .Pregătirea de artilerie va începe la 9 (22) iulie şi vadura până la 11 (24) iulie, când se va declanşa ataculforţelor române.Operaţia ofensivă de la Mărăşti, cunoscută mai alessub numele de „Bătălia de la Mărăşti”, s-a declanşatla 9 (22) iulie, odată cu începutul pregătirii de artilerie,care a durat până la 11 (24) iulie.În zorii zilei de 11 (24) iulie, forţele principale ale Armatei2 române au trecut la ofensivă, acţiune care s-adesfăşurat în mai multe etape. Astfel, în prima etapăforţele Armatei 2 române urmau să treacă la ofensivăşi să cucerească cu aripa stângă a armatei înălţimiledintre valea Şuşiţei şi valea Putnei, ieşind pe aliniamentulpoiana la Încărcătoare – Câmpurile – Vizantea– Găurile. Restul dispozitivului fixa de front inamicul,rămânând pe loc. În cea de-a doua etapă, introducândîn operaţie rezervele, se preconiza trecerea la ofensivăa centrului şi dreptei Armatei 2 şi ieşirea forţelor principalepe aliniamentul dealul Răchiţaşul Mic –Răchiţaşul Mare – valea Sărei. În cea de-a treia etapă,întregul dispozitiv al Armatei 2 române urma să iasăpână pe aliniamentul Arşiţa Mocanului – vârfulRăzboiului – dealul Slatina – piscul Cocoşilă, imediatpantele vest Răchiţaşul.După atingerea acestor obiective, în eventualitateaunor rezerve suficiente, se avea în vedere continuareaofensivei cu centrul şi dreapta Armatei 2 până la atingereaaliniamentului vârful Clăbuc – dealurile de pestânga pârâului Lepşa, până la confluenţa cu Putna –înălţimile de pe stânga Putnei – valea Sărei 15 .Din desfăşurarea operaţiei ofensive reţinem ca principalemomente următoarele: pregătirea de artilerieexecutată de artilerie Armatei 2 române şi Armatei 4ruse s-a desfăşurat între 9 (22) iulie şi 11 (24) iulie. Laora 3.50 16 artileria a lungit tragerile şi infanteria a trecutla ofensivă. Concomitent cu atacul trupelor române, atrecut la ofensivă şi Corpul 8 armată rus (vecinul dinstânga Armatei 2 române) cu trei divizii (14 şi 15infanterie şi Divizia 3 trăgători Turkestan), care trebuiasă cucerească poziţiile inamice de pe vârful Momâia(cota 630 m) şi să iasă pe aliniamentul pârâul Vizantea– satul Iveşti.Atacul Diviziei 6 infanterie (comandant – general debrigadă Nicolae Arghirescu) pentru cucerirea poziţieiinamice de pe dealul Încărcătoare (cota 711 m) şi de peînălţimile cu cotele 660 m şi 670 m nu a dat rezultatelescontate, trupele diviziei cucerind doar poziţiile de peînălţimile 575 m şi 670 m, în cursul zilei de 11 iulie.Divizia 3 infanterie (comandant – general de brigadăAlexandru Mărgineanu) a constituit două grupuri deatac: Grupul de nord format din Brigada 5 infanterie(regimentele 14 şi 18 infanterie şi 2 vânători) şi Grupulde sud format din Brigada 6 infanterie (regimentele 22şi 30 infanterie), cu care a executat o manevră deînvăluire a poziţiilor din zona satului Mărăşti, care aufost cucerite în cursul zilei până la ora 10, trupeleromâne continuând lupta în adâncimea primei poziţii.Concomitent, trupele ruse de la flancul stâng al Armatei2 române au cucerit cu Divizia 15 rusă poziţiileinamice de pe dealul Momâia, iar cu diviziile 14 şi 3 infanterieau cucerit localitatea Voloşcani, joncţiunea cutrupele române fiind stabilită spre sfârşitul zilei.Prima zi a operaţiei ofensive a Armatei 2 românes-a încheiat cu un bilanţ pozitiv: forţele armateirupseseră apărarea inamicului pe un front de circa 10km, pătrunzând în dispozitivul inamic 2,5 km şicapturând 43 de tunuri şi 1.500 de prizonieri 17 .În cursul nopţii de 11 (24) spre 12 (25) iulie, generalulFriedrich Gerok şi-a retras trupele pe aliniamentul:dealul Arşiţa – dealul Teherale – dealurileRăchitaşului – est dealul Teiuş (cota 826 m).În ziua de 12 (25) iulie ofensiva Armatei 2 române acontinuat. Comandantul armatei a introdus în operaţieDivizia 1 infanterie (comandat – general de brigadăDumitru Stratilescu) şi a continuat atacurile cu forţeleCorpului 2 armată, inamicul retrăgându-se. În aceastăzi, Corpul 4 armată a rămas tot în defensivă, continuândrecunoaşterea poziţiilor inamicului, cu forţe dinDivizia 8 infanterie (comandant – general Ion Pătraşcu).Corpul 2 a respins mai multe contraatacuri inamicecu forţe ale Diviziei 6 infanterie, în timp ce Divizia 1 infanterie,introdusă în primul eşalon a cucerit mai multepuncte de rezistenţă iar la sfârşitul zilei 12 (25) iulie aatins aliniamentul: dealul Babei – dealul Neagu – satulCâmpuri – satul Vizantea. Concomitent, Divizia 3 infanteriea respins inamicul, trecând la urmărire,ajungând în noapte de 12/13 (25/26) iulie pe înălţimilede la nord de staul Părosu. Brigada 2 călăraşi (comandant– colonel Romulus Scărişoreanu) a începutdeplasarea pentru a fi introdusă în luptă în scopulintensificării urmăririi inamicului. În această zi trupelearmatei au înaintat în medie circa 2 km.În după amiaza zilei de 12 (25) iulie, Marele CartierGeneral a trimis Ordinul de operaţii nr. 34, prin care se- 15 -

EVENIMENTordona oprirea ofensivei Armatei 2 române ca urmarea situaţiei generale de pe Frontul Oriental 18 . GeneralulAlexandru Averescu considerând aliniamentul atins detrupele române nefavorabil trecerii la apărare, a cerutMarelui Cartier General aprobarea să continue ofensiva.Armata a primit aprobarea de a continuaînaintarea „încât să se poată interzice mişcarea inamiculuiprin valea Putnei între Negrileşti şi valea Sărei,cât şi concentrarea forţelor sale în zona Soveja –Rucăreni” 19 .În ziua de 13 (26) iulie, Armata 2 română a reluatofensiva. Corpul 4 armată a cucerit cu Divizia 8 infanteriedealul Arşiţa, ieşind pe aliniamentul 1.500 m. sudpârâul Caşin – dealul Teherale, în timp ce Brigada 11infanterie a înaintat până la linia dealul Teherale –valea Şuşiţei. În fâşia Corpului 2 armată Brigada 12 infanteriea cucerit aliniamentul: valea Şuşiţei –Răchiţaşul Mic, iar Divizia 1 infanterie a cuceritîmpreună cu Regimentul 1 vânători dealul RăchiţaşulMare, localitatea Soveja20. Brigada 6 infanterie din Divizia3 ajutată de Regimentul 2 vânători ce înainta pevalea Tichirişu, a ocupat dealul Teiuşu şi înălţimile lanord de valea Sărei. Brigada 2 călăraşi din rezerva armateia fost adusă în zona localităţii Răcoasa.În luptele din ziua de 13 (26) iulie, trupele române auînaintat pe direcţia loviturii principale circa 7 km. 21Prin cucerirea localităţii Soveja, Divizia 1 cavalerieinamică era pusă într-o situaţie foarte critică.Referindu-se la luptele din această zi, arhiducele Iosif,comandantul Grupului de armate austro-ungar aprecia:„Soveja este în mâinile inamicului, singurul drumde retragere al Diviziei 1 cavalerie este tăiat; Regimentul7 husari va putea evita capturarea, dacă se varetrage prin păduri seculare şi munţi stâncoşi. Am speranţacă vitejii mei husari, între care şi fiul meu Iosif,se vor putea salva... Situaţia este periclitată şi cupuţine şanse de salvare” 22 .În cursul zilei de 13 (26) iulie a fost introdusă în luptăşi Brigada 2 călăraşi.Acţiunile de luptă au continuat şi în ziua de 14 (27)iulie; până în seara zilei marile unităţi ale Armatei 2română au atins aliniamentul general: dealul Arşiţa Mocanului– plaiul Măgurei – dealul Războiului – dealulSboina – dealurile Tiua Neagră şi Tiua Golaşă – localităţileNegrileşti, Topeşti, Valea Sărei 23 .În zilele de 15 (28) iulie până la 18 (31) iulie lupteleau îmbrăcat aspectul unor acţiuni locale pentru respingereaîn continuare a forţelor inamice şi consolidareape obiectivele cucerite. Toate eforturile pentru cucerireaplaiului Măgurei şi Măgura Caşinului s-au soldat cu uneşec, poziţiile respective rămânând în mâna inamicului.În cursul acestor zile trupele Armatei 2 române au maipătruns în dispozitivul inamic circa 11 km 24 .Operaţia ofensivă de la Mărăşti s-a încheiat la 19iulie (1 august) 1917, când ofensiva a fost oprită prinOrdinul de operaţii nr. 36 al Marelui Cartier General 25 .Acţiunile de luptă la cererea comandantului Armatei2 române, au mai continuat până la data de 19 iulie (1august). La această dată, aliniamentul atins de forţeleromâne trecea pe la: exclusiv Măgura Caşin (1164) –plaiul Pinului, inclusiv Sboina Neagră (1348) – valeaLepşa, exclusiv localitatea Lepşa, inclusiv localităţileTulnici şi Valea Sărei 26 .Principalele caracteristici ale Operaţiei ofensive dela Mărăşti au fost: durata operaţiei ofensive – 9 zile,etape preconizate privind desfăşurarea operaţiei – 3,dispozitivul operativ iniţial pe două eşaloane, ulterior, încursul ofensivei pe un eşalon cu o rezervă. Lărgimeamedie a fâşiei de ofensivă – 30 km, adâncimea operaţieiofensive – 28 km, ritmul mediu al ofensivei –3 km, lărgimea sectorului de rupere – 13 km.În cursul luptelor, întregul efectiv al Armatei 2române a dovedit o stare morală ridicată şi o voinţă deluptă de nestăpânit, mergând până la sacrificiulsuprem pentru eliberarea ţării.Însufleţirea în luptă a ostaşilor români îşi avearădăcinile în dragostea nestrămutată a acestora faţăde patria mamă, de legătura lor sfântă cu gliastrăbună.La începerea operaţiei ofensive, comandantulsuprem al oştirii române, regele Ferdinand I Întregitoruls-a adresat armatei printr-un însufleţitor Ordin dezi, în care spunea: „Scumpii mei ostaşi! Mult aşteptatazi a sosit, când... iarăşi puteţi arăta duşmanului vitejia- 16 -

EVENIMENTromânească a străbunilor noştri..., ochii tuturor suntaţintiţi asupra voastră; în vitejia voastră toată suflarearomânească şi-a pus nădejdea şi credinţanestrămutată de victorie... Porniţi la luptă cu braţuloţelit, cu inima sus, cu sufletul plin de dorul de biruinţă.Purtaţi drapelele înainte. Alungaţi pe duşmanul dinpământul strămoşesc, fiţi plini de vitejie, pilde de toatevirtuţile ostăşeşti” 27 .Faptele de arme ale ostaşilor români au stârnitadmiraţia şi stima unor personalităţi internaţionale. Astfel,premierul britanic David Lloyd George declara căostaşul român „a dovedit omenirii că este soldatul celmai viteaz din lume când i se dă posibilitatea să-şidemonstreze această vitejie” 28 .Referindu-se la această bătălie, marele istoric NicolaeIorga nota: „După admirabile atacuri pieptişe, în mijloculbucuriei dârzilor ţărani de pe coastele aspre alemuncelelor, puternicele linii de apărare fură părăsitede trupele inamice, care se retrăgeau în dezordine.Prima adevărată şi deplină victorie românească” 29 .Victoria obţinută de trupele Armatei 2 române laMărăşti a fost însă plătită cu sacrificiul suprem saurănirea gravă a unui mare număr de militari. Astfel,pierderile suferite de Armata 2 română între 9 (21) iulieşi 19 iulie (1 august) 1917, au însumat: ofiţeri – 39 morţi,90 răniţi, 1 dispărut, total 130; trupă – 2.058 morţi, 4.200răniţi, 537 dispăruţi, total 6.795, adică 20% din efectivultotal al armatei intrat în luptă la 11 (24) iulie 30 .În ceea ce priveşte pierderile produse numaiGrupării Ruiz, ele s-au ridicat la 2.793 prizonieri, dincare 32 ofiţeri şi un număr însemnat de morţi evacuaţide pe câmpul de luptă în mare parte. Pierderile în materialde război produse inamicului s-au ridicat laurmătoarele cantităţi: 21 obuziere de 105 mm, 18mortiere de tranşee, 13 tunuri de câmp (77 mm), 1 tunde 105 mm, 77 mitraliere, 4 aruncătoare de mine,2.500 de puşti, 4 proiectoare, 3 secţii telegrafie, 84chesoane cu muniţii şi o mare cantitate de muniţii deartilerie şi infanterie.Sub raportul eficienţei Operaţia ofensivă de laMărăşti a avut ca rezultat pe plan strategic modificareaPlanului de campanie al Puterilor centrale pe frontulromânesc, prin mutarea direcţiei loviturii principale aArmatei 9 germane de pe direcţia Fundeni –Nămoloasa, în dreapta râului Siret, pe direcţia Focşani– Mărăşeşti – Adjud, fapt ce va avea repercusiuni deosebiteasupra ducerii Operaţiei de apărare a Armatei1 române şi Armatei 4 ruse 31 . În plan tactic, ofensiva dela Mărăşti a eliberat o suprafaţă de circa 500 km 2 dinteritoriul ocupat de inamic, cu circa 30 de localităţi.În amintirea faptelor de arme ale militarilor Armatei2 române, după încheierea marelui război, prin eforturilemilitarilor fostei armate dar nu numai, la Mărăştis-a creat Câmpul istoric, care între altele cuprinde şiMausoleul de la Mărăşti, pe plăcile căruia din marmurăalbă sunt ctitorite numele militarilor români căzuţi înaceste lupte. Tot aici îşi dorm somnul de veci alături deostaşii pe care i-au condus în luptă, comandantul Armatei2 române – Mareşalul României AlexandruAverescu, comandantul Corpului 2 armată – generalulde divizie Arthur Văitoianu, comandantul Diviziei 3 infanterie– generalul de brigadă Alexandru Mărgineanuşi generalul de brigadă Nicolae Arghirescu.Simbol al gloriei şi vitejiei ostaşului român,Mausoleul de la Mărăşti constituie memoria faptelor dearme ale oştirii române pe care fiecare militar, fiecarecetăţean trebuie să le cunoască li cinstească.Note1. Istoria Militară a Poporului Român, vol. V, Editura Militară,Bucureşti, 1988, p. 555.2. Ibidem, p. 554.3. Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz, Bucureşti, 1917, p. 59.4. România în Războiul Mondial 1916-1919, vol. I, Documenteanexe, Bucureşti, 1934-1946, Anexa nr. 1 – Comandanţii marilorunităţi române.5. Istoria Militară a Poporului Român, op. cit., p. 553.6. România în anii Primului Război Mondial, vol. 2, EdituraMilitară, Bucureşti, 1987, p. 148.7. Locotenent-colonel Nic Sc. Stoenescu, Bătălia de la Mărăşti,Bucureşti, 1930, p. 60.8. România în anii Primului Război Mondial, op. cit., p. 151.9. General G.A. Dabija, Armata română în războiul mondial(1916-1918), vol. IV, Bucureşti, 1936, p. 45.10. Ibidem, p. 47.11. România în anii Primului Război Mondial, op. cit., p. 151.12. Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz, op. cit., p. 26-26.13. România în anii Primului Război Mondial, op. cit., p. 157.14. General G.A. Dabija, op. cit., p. 45.15. România în anii Primului Război Mondial, op. cit., p. 155.16. Arhivele Militare Române (în continuare sursa se va cita subsigla A.M.R.), Fond Armata a 2-a, dosar nr. 159/1917, f. 744 (Darede seamă a comandantului Diviziei 6 infanterie, general N.Arghirescu).17. General G.A. Dabija, op. cit., p. 95.18. A.M.R., Fond M.C.G. – Secţia Operaţii, dosar nr. 11/1917,f. 36 (Ordinul nr. 34 al M.C.G. din 12 iulie 1917).19. Ibidem, Anexa nr. 3 (Ordinul nr. 35 al M.C.G. din 13 iulie1917).20. Victor Atanasiu, Anastase Iordache, Mircea Iosa, Ion M.Oprea, Paul Oprescu, România în primul Război Mondial, EdituraMilitară, Bucureşti, 1979, p. 284.21. Ibidem.22. Apud, General G.A. Dabija, op. cit., p. 114.23. România în anii Primului Război Mondial, op. cit., p. 189.24. Victor Atanasiu şi colectiv, op. cit., p. 285.25. General G.A. Dabija, op. cit., p. 122.26. România în anii Primului Război Mondial, op. cit., p. 162.27. Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz, op. cit., p. 83.28. Apud, Mircea Djuvara, La guerre roumaine 1916-1918,Paris-Nancy-Strasbourg, 1919, p. 130.29. Apud, România în anii Primului Război Mondial, op. cit., p. 201.30. Locotenent-colonel Nic Sc. Stoenescu, op. cit., p. 174-175.Alte lucrări dau cifre diferite privind pierderile Armatei 2 române înOperaţia ofensivă de la Mărăşti. Astfel, generalul G.A. Dabijaapreciază un total de 4.888 oameni din care: 1.469 morţi, 3.052răniţi şi 367 dispăruţi; locotenent-colonelul Al. Ioaniţiu indică 4.293oameni (1.284 morţi, 2.508 răniţi şi 501 dispăruţi), iar ConstantinChiriţescu 4.892 oameni (din care 110 ofiţeri şi 4.782 trupă).31. General Ludendorff, Souvenirs de guerre, 1914-1918, tome2, Paris, 1921, p. 45.- 17 -

EVENIMENTRolul Comandamentului 2 OperaţionalÎntrunit „Mareşal Alexandru Averescu”în Campania militară din Irak----------------------- General maior (r) profesor universitar dr. Visarion NEAGOEDemn continuator al bogatelor tradiţii ale Armatei a 2-a, Comandamentul 2 Operaţional Întrunit„Mareşal Alexandru Averescu” a fost creat într-un moment important din istoria militară a poporuluiromân: creşterea fără precedent, numeric şi calitativ a participării contingentelor româneşti simultanîn trei teatre de operaţii, aflate, unele, la mii de kilometri de ţară: Balcanii de vest (Kosovo şi Bosnia-Herţegovina), Irak şi Afganistan.General maior (r.) prof.univ. dr. Visarion Neagoe afost comandant al ComandamentuluiOperaţional Întrunit„Mareşal Alexandru Averescu”și al Divizie 2 Infanterie „Getica”şi a participat la misiuni înteatrele de operaţii. Este autoral lucrărilor Irak. Calvarul păciişi 185 de zile în Irak. Jurnal defront.Nimic nou pentru acest comandament, deoarece, fieşi numai la o succintă privire în trecut, se observă cumComandamentul Armatei a 2-a s-a înfiinţat, reînfiinţat,redislocat sau transformat în alte momente de referinţăale istoriei naţionale: Primul Război Mondial-15 august1916, Al Doilea Război Mondial-23 septembrie 1939,Războiul Rece-28 aprilie1960, urmat de 5 aprilie1980(mutarea în garnizoana Buzău). Prin urmare, după ceîn anul 2000, Comandamentul Armatei a 2-a se transformaseîn comandament operaţional de nivel corp dearmată, începând cu 1 ianuarie 2003, această structurădevine Comandamentul 2 Operaţional Întrunit, căruia,prin Dispoziţia şefului S.M.G. nr. 61/14.11.2002, i seatribuie responsabilitatea exercitării comenzii operaţionalenaţionale asupra contingentelor româneştiaflate în misiuni în afara teritoriului statului român.Fie şi numai o simplă enunţare a câtorva elementede noutate, în premieră pentru o structură de conduceredin Armata României, este strict necesară pentrua reliefa rolul, importanţa şi gradul de complexitate alacestei misiuni pentru Comandamentul 2 OperaţionalÎntrunit, astfel:- realizarea unui stat de organizare şi a unei structuride comandament de tip întrunit, pe module şi centre pedomenii;- 18 -- participarea la elaborarea unor reglementări/doctrine,manuale, instrucţiuni etc, şi a unei noi concepţiide comandă-control;- elaborarea tehnicilor, tacticilor şi procedurilor standardde operare în teatrele de operaţii;- conectarea cu structuri similare din armatelestatelor membre NATO;- lucrul în mediul multinaţional şi întrunit, în cadrulcoaliţiilor sau NATO;- lucrul cu direcţii centrale, categoriile de forţe ale armatei,cu celelalte comandamente de armă din ArmataRomâniei;- colaborarea în probleme de evaluare a instrucţiei,rotirea efectivelor în teatrele de operaţii, logistic şi administrativpentru soluţionarea problemelor apărute înteatrele de operaţii;- predarea controlului operaţional/tactic asupra trupelorproprii structurilor străine, multinaţionale dinfiecare teatru de operaţii;- exercitarea zilnică a comenzii operaţionale asuprastructurilor din teatrele de operaţii;- managementul unor situaţii complexe soldate cumorţi, răniţi ori pierderi materiale.Este evident că rolul Comandamentului 2 OperaţionalÎntrunit au fost imense. Ca şi responsabilitateacu care a fost învestit comanda unităţii, comandamentulşi statul major au avut de soluţionat probleme cutotul noi, au trebuit să înveţe „din mers”, tot acestmecanism de planificare, evaluare, introducere/extracţieîn/din teatrul de operaţii şi să gestioneze situaţii, săconducă trupe aflate la sute şi mii de kilometri de ţară.Este motivul pentru care, alături de mulţumirileadresate eşalonului superior - S.M.G.- care a exercitatpermanent comanda naţională deplină asupra tuturorcontingentelor româneşti aflate timp de aproape 10 aniîn teatrele de operaţii, să felicit comandanţii şi şefii careau încadrat acest comandament şi să mulţumesc

EVENIMENTofiţerilor de stat major care au încadrat J-urile cuadevărat profesionalism, cu mintea, dar şi cu sufletul.Ei au reuşit în cei peste 7 ani de existenţă în aceastăstructură să conducă peste 20.000 de oameni.Doresc, totodată, să mulţumesc organizatoriloracestui eveniment pentru inspiraţia de a alege caperioadă din activitatea Comandamentului 2Operaţional Întrunit - campaniile din Irak. Şi spun acestlucru pentru că, într-adevăr, implicarea românească înacest fort, la timpul respectiv, cel mai fierbinte teatrude ope-raţii, a fost gestionată la nivel operativ de la început(2003), până la sfârşit (2009) de comandamentulnostru de la Buzău.Referitor la contribuţia adusă de Comandamentul 2Operaţional Întrunit la campaniile militare din Irak, estede subliniat, în primul rând, efortul extraordinar de deschiderea teatrului, prin introducerea primului batalionde infanterie, cu tehnica de luptă şi echipamentelenecesare.Cu siguranţă că cei implicaţi în această activitatenu vor uita niciodată „podul aerian” sau pe cel „naval”de instalare a B. 811 I. În zona Tallil, după ce în ţarăfuseseră utilizate transportul pe roţi şi pe calea ferată.Începea astfel, în iulie 2003, participarea la operaţia„ANTICA BABILONIA”. Vor urma, în continuare, din 6în 6 luni, alte cinci batalioane (B.26 I.; B.812 I.; B. 2 I.;B. 20 I. şi B.280 I.), cărora li se vor alătura şi câte undetaşament de geniu şi o companie de poliţie militară.Din august 2006, s-a derulat faza a IV-a de stabilizareşi reconstrucţie în Irak, care a implicat participarea laoperaţia „IRAQI FREEDOM” în cadrul căreia Comandamentul2 Operaţional Întrunit a condus alte 5 batalioane(B.811 I.; B. 495 I.; B. 32 I.; B.151 I.; B.341 I.).Între timp, misiunea a fost amplificată prin participarea,în perioada 20.03.2005-03.05.2007, cu 4 companiide infanterie la misiunea UNAMI, în cadrul Forţeide Protecţie a misiunii de Asistenţă ONU din Irak, laBashra.Februarie 2009 marchează începerea celei de-atreia operaţii din Irak-„IRAQI SUNSET”, la careparticipă B. 26 I., care încheie cu succes participareala campaniile militare din IRAK derulate pe durata amai mult de 6 ani.În această campanie, Comandamentul 2 OperaţionalÎntrunit a condus, într-o formă sau alta, militaricare au încadrat structuri în misiunea NATO TRAIING-IRAK, detaşamente sau celule naţionale de informaţii,ofiţeri de stat major din diferite structuri ale coaliţiei,detaşamente medicale şi au coordonat activitateacelor 5 generali români care au încadrat funcţii în conducereaCoaliţiei Multinaţionale.Succesul misiunii româneşti din teatrul de operaţiiIRAK a fost consfinţit prin ceremonia militarădesfăşurată la Arcul de Triumf de la Bucureşti, în 29iulie 2009. Participarea cu aproape 8500 de militari înaceste campanii, apreciată ca atare de importante persona-lităţipolitice şi militare din ţări aparţinând Coaliţieis-a încheiat cu succes prin repatrierea în condiţii foartebune a întregului contingent românesc din IRAK. Decorareadrapelelor de luptă ale mai multor unităţi participantela misiune, inclusiv al Comandamentului 2Operaţional Întrunit cu ordinul „Virtutea Militară” în gradde cavaler de către Preşedintele României a apărut cao răsplată binemeritată pentru efortul admirabil al militarilorromâni participanţi la această importantă campaniemilitarăde la început de secol XXI.Sunt, toate acestea, motive să subliniez încă o datăcapacitatea organizatorică şi de conducere a Comandamentului2 Operaţional Întrunit care şi-a înţeles şijucat excelent rolul în acest mecanism complex decomandă naţională asupra trupelor româneşti care aufăcut istorie în IRAK. Este ceea ce ne-a făcut să fimmândri de tradiţiile istorice bogate ale Armatei a 2-a,Comandamentului 2 Operaţional Întrunit şi Diviziei 2Infanterie „Getica” pe care le celebrăm astăzi.29 iulie 2009 - Misiune îndeplinită- 19 -

EVENIMENTPrimul comandant al Armatei a 2-a în Garnizoana BuzăuGeneralul maior Ion Dândăreanu---------------Locotenent colonel (r.) Ion LAHOVARILocotenent colonelul (r.)Alexandru Lahovari a fost şefal Cercului Militar Buzău, vremede paisprezece ani. A absolvitAcademia de Înalte Studii Militare,în anul 1995 și a făcutparte din echipa de ofiţeri care aparticipat la instalarea comandamentuluiArmatei a 2-a laBuzău.La împlinirea a 95 de ani de la înfiinţarea Armatei a2-a, voi încerca să fac o scurtă evocare, a unuia dintrecomandanţii acesteia, generalul Ion Dândăreanu.Amintesc, mai întâi, pe scurt, evenimentele petrecuteîn urmă cu mai mult de 30 de ani, în luna aprilie1980, care mi-au prilejuit întâlnirea cu acesta, sub acărui comandă am lucrat aproape 10 ani, exact perioadacât dânsul s-a aflat la conducerea Armatei a2-a, 1980-1990.Începând cu 5 aprilie 1980, pe baza hotărâriloreşaloanelor superioare, ia fiinţă Comandamentul Armateia 2-a dislocat în garnizoana Buzău, având cazonă de responsabilitate Moldova şi Dobrogea. Îndupă-amiaza zilei de 4 aprilie 1980, a sosit în garnizoanaBuzău, venind de la Bucureşti, din fostul comandamental Armatei a 2-a, un detaşament precursor,în rândul căruia mă aflam. Acesta a luat în primire spaţiiledin cadrul unităţii de topogeodezie, unde comandamentulîşi va desfăşura temporar activitatea până în1982, luând măsuri pentru primirea celorlalte cadre, cevor sosi treptat până în 15 aprilie din alte garnizoane.La 16 aprilie 1980, ministrul apărării naţionale, îlinstalează în garnizoana Buzău, în funcţia de comandantal Armatei a 2-a, pe generalul-maior IonDândăreanu, cel ce va marca şi influienţa benefic activitateaacesteia.Ion Dândăreanu s-a născut la 20 octombrie 1925, încomuna Frăţeşti, judeţul Giurgiu, provenind dintr-o familiede ţărani. Urmează cursurile liceului în oraşulGiurgiu, cu rezultate foarte bune. Se orientează sprecariera armelor, pe care o începe prin admiterea laŞcoala militară de ofiţeri de artilerie din Sibiu.Pregătindu-se cu temeinicie şi perseverenţă, obţine, şiaici, rezultate deosebite, având „concurenţa” unorcolegi la fel de capabili şi ambiţioşi; promoţia ce a absolvitaceastă şcoală la 30 decembrie 1949, a fostdenumită, ulterior, „de aur” sau „a celor 15 generali”.Repartizat în garnizoana Bucureşti, după trei ani deactivitate merituoasă, în 1952 este ofiţer-elev al AcademieiMilitare, arma infanterie, la terminarea căreia estenumit în funcţie în garnizoana Sinaia. Din 1957 estepromovat la comandamentului armatei de la Cluj. În perioada1965-1970 a fost numit în conducerea Brigăziide Vânători de Munte de la Braşov, revenind în garnizoanaCluj, la comandamentul armatei în anul 1970.Parcurge mai multe etape, trecând prin diverse funcţii,ajungând şef de secţie, apoi înlocuitor al şefului de statmajor al armatei. Tot în această perioadă, urmeazăcursul postacademic din cadrul A.M.G. Parcurge toatetreptele ierarhiei militare, şi, în anul 1989, este avansatgeneral-maior. O carieră bazată pe multă muncă, devotamentşi dăruire pentru instituţia militară, care l-a recomandata fi numit comandant al Armatei a 2-a.Revenind la constituirea comandamentului Armatei a2-a şi numirea generalului Ion Dândăreanu în funcţiade comandant, au urmat, la timp scurt, activităţi laprima vedere simple, dar destul de delicate şi complexe,făcute de multe ori sub presiunea termenelor deexecuţie şi mai ales cu cadre provenite din unităţi şimari unităţi diferite. A fost nevoie o conducere fermă şiunitară, asigurată prin competenţa, profesionalismul şiexigenţa sa.Prin activitatea desfăşurată direct cu şefii de secţiidar şi cu multe categorii de personal, comandantul s-ainformat personal de problemele apărute în activitateasecţiilor şi compartimentelor, dar şi în starea de spirit şiîn viaţa oamenilor, luând rapid şi eficient măsuri desoluţionare. S-a reuşit ca, până în noiembrie 1981,când s-au numit locţiitorii comandantului, să se realizezeşi finalizeze etapa de organizare, structurare şi încadrarepe funcţii a comandamentului.A izbutit să impună subordonaţilor un stil de muncăunitar, eficient şi exigent şi, în acelaşi timp, să le rezolveşi multe probleme personale şi familiale. (din luna august-septembrie1980 începuse repartizarea delocuinţe şi mutarea primelor familii în garnizoană).A urmat îndeplinirea planului pregătirii pentru luptă încadrul marilor unităţi şi unităţi din subordine, pregătireape linie de mobilizare şi executarea aplicaţiilor.De neuitat sunt pregătirile, antrenamentele şi uneledintre marile aplicaţii desfăşurate în perioada 1980-1989, în legătură indisolubilă cu personalitatea militarăa generalului Ion Dândăreanu, desfăşurate sub directacoordonare a secţiei operaţii cu aportul întreguluipersonal al unităţii.Din cele aproximativ 30 de aplicaţii desfăşurate înaceastă perioadă amintesc: prima aplicaţie cu trupe, în- 20 -

EVENIMENTaugust 1982, desfăşurată în zona Carpaţilor Orientalişi de Curbură, cea demonstrativă, din mai 1983, cu trecereaunui regiment mecanizat peste Dunăre, în zonaGalaţi-Carcaliu, cea din vara lui 1986, din Bărăgan;aplicaţiile „Siret-88”, „Nehoiu-88”, „Dorna-89” şi celedesfăşurate pe litoral sau în Delta Dunării. La acesteas-ar adăuga aplicaţia strategică „Carpaţi-85” condusăde ministrul apărării naţionale, unde la două din celetrei etape ale aplicaţiei, cu ocazia prezentării varianteide hotărâre adoptată de comandant, au participat ministrulşi şeful Statului Major General, care au apreciatdeciziile ca juste. Amintesc cele două exerciţii demonstrativeprezentate de Armata a 2-a, în vara anului1988, la Borduşani şi Cernavodă-Feteşti, ce au angajatforţe multiple, pregătiri materiale şi eforturi din parteaparticipanţilor.Concomitent cu preocupările pentru îndeplinireasarcinilor curente ale unităţii, în perioada 1980-1982, oprioritate a generalului Ion Dândăreanu a constituit-oconstruirea noului local al comandamentului Armatei a2-a. Nu era zi să nu treacă pe şantier, să discute cuşeful de lucrări, să verifice modul de execuţie şi săstabilească măsuri, intervenind direct la eşaloanele superioarepentru asigurarea materialelor şi a forţei demuncă, necesare. S-a reuşit finalizarea acestuia şi mutareaîn „casă nouă” în ianuarie 1983. Referitor la capitolulconstrucţii s-a implicat în refacerea şimodernizarea altor clădiri din garnizoană cu destinaţiesocială sau culturală. Mă refer într-o primă fază la reabilitareaşi renovarea generală (consolidarea) clădiriiCasei Armatei, ridicată în 1926 şi care păstra amintirileanilor şi a efectelor seismelor ce o afectaseră considerabil(practic mai puţin de 50% din capacitate erafuncţională). Şi-a asumat reparaţia generală, redecorareainterioară şi dotarea, introducerea încălzirii centraleşi altele. De asemenea, policlinica militară, cefuncţiona în clădirea fostei case a subofiţerilor, cu spaţiimici, insuficiente, a fost mutată în localul actual, obţinutprin negocieri cu organele locale. Ulterior, a fost reabilitatăşi transformată în restaurant militar.Amintind de Casa Armatei, vreau să menţionez, dinmultitudinea de acţiuni şi activităţi, pe care comandantulArmatei a 2-a le-a iniţiat sau la care a participat direct.În perioada de început a avut ideea, balurilorpentru cadre şi familii, desfăşurate periodic, pentrurecreere dar şi pentru a ne cunoaşte mai bine între noi,pentru a lega prietenii de familie, pentru a suda maibine colectivul comandamentului. Balurile şi revelioaneledevenite tradiţionale, atrăgeau un număr foartemare de cadre şi uneori şi invitaţi, astfel că în multesituaţii, cererile depăşeau capacitatea sălilor noastre.La Casa Armatei (ulterior Cercul Militar Buzău), a avutperiodic întâlniri cu diferite categorii de militari: cupromoţiile nou sosite în garnizoană, cu veteranii derăzboi, cu soţiile cadrelor militare, pentru cunoaştereaşi rezolvarea unor probleme familiare etc. A participat lamajoritatea spectacolelor festive aniversare de la CasaArmatei sau desfăşuratepe alte scene din municipiu,de formaţiileartistice ale acesteia, încolaborare cu muzicamilitară de garnizoană şiAnsamblul artistic al armatei.Referitor la activitateacultural-artistică, aînfiinţat, în Buzău, unansamblu artistic alarmatei, care să poatăorganiza turnee cu spectacolede divertismentsau tematice, în garnizoanelesubordonate înteritoriu, în tabere deinstrucţie, în campanii agricole, deziderat realizat îniulie 1987, concomitent cu înfiiţarea muzicii militare acomandamentului Armatei a 2-a.La Cercul Militar erau detaşaţi militari cu termenredus, absolvenţi ai unor instituţii superioare de artă,ce ne ajutau în pregătirea, creşterea calităţii şi atractivităţiispectacolelor.O altă pasiune personală încadrată şi-n necesităţilecomandamentului a constituit-o sportul şi activităţilelegate de acesta. S-a axat pe două direcţii: activităţilesportive de masă, organizate în garnizoană şi-nunităţile armatei şi concursurile sportive şi aplicativ-militaredesfăşurate cu faze pe mari unităţi, armată şi MinisterulApărării Naţionale; apoi performanţele sportiveîn competiţiile naţionale ale A.S.A. Buzău ce fiinţa înstatul anexă al comandamentului armatei, din 1980. Ede amintit primul teren de tenis de câmp cu zgură, realizatîn primii 2 ani, chiar în faţa vechiului cămin degarnizoană, prin munca efectivă a cadrelor militaretinere, în timpul liber, sub directa îndrumare a sa. Apoiconcursurile sportive, cu fază la nivel M.Ap.N., de acăror pregătire, antrenament şi cantonamente, s-a interesatîndeaproape, dând dispoziţii pentru asigurareanevoilor de tot felul pentru lotul armatei, şi recompensândmereu rezultatele foarte bune şi campionii armatei.Privitor la Clubul sportiv A.S.A. Buzău, era prezentla toate meciurile de pe teren propriu cât şi-n deplasare,mereu la curent cu problemele şi nevoile loturilor. A intervenitde multe ori la clubul sportiv „Steaua” Bucureştipentru aducerea unor sportivi de performanţă ca Vigu,Chifu şi alţii.În anul 1990, după mai bine de 40 de ani de muncă,generalul-locotenent Ion Dândăreanu este trecut în rezervă,desfăşurând activităţi specifice în cadrulAsociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere;participă la unele activităţi semnificative organizate şiconduse de Comandamentul Armatei a 2-a.S-a stins din viaţă la 13 noiembrie 2005, fiind înmormântatla Cimitirul Eroilor, un om de o rară probitatemorală şi de o aleasă ţinută profesională.- 21 -

EVENIMENTUn şef al Marelui Stat Major, la comanda Armatei a 2-aGeneral locotenent inginer Ştefan Guşă----------------- General (r) Niculae SpiroiuL-am cunoscut pe viitorul generalŞtefan Guşă în octombrie 1957.Reuşiserăm la concursul de admiterela Şcoala Militară de Ofiţeri de Tancurişi Auto din Piteşti. Venea de la Buzău,unde absolvise cel mai bun liceu teoreticdin localitate, Bogdan PetriceicuHasdeu. Timp de trei ani am urmatcursurile şcolii de ofiţeri pe care le-amabsolvit la 20 august 1960. Pe timpulstudiilor, Ştefan a avut cele mai bunerezultate la învaţătură dintre colegii deaceeaşi specialitate. Ceea ce m-a impresionatîncă din primele săptămâni de şcoală la ela fost o mai rar întâlnită îmbinare a aspectului şi aptitudinilorfizice cu cele intelectuale. De regulă, tineriifoarte buni la învăţătură, cu performanţe intelectualeieşite din comun cum se dovedise el, sunt mai fragilifizic. Ştefan era înalt, svelt, „bine făcut”. Radia energie.Remarcabil gimnast la aparate, ne uimea executândgigantica la bara fixă. Făcea faţă cunonşalanţă la eforturile fizice la care eram supuşi cuprograme foarte dure în primele luni de şcoalămilitară. Nu pregeta să-şi ajute colegii cu o generozitateşi o loialitate rar întâlnite, motiv pentru care erarespectat şi nu era invidiat de nici unul dintre ei. Aveaasupra lor un ascendent moral care-i conferea oautentică autoritate.Trecerea timpului, atât în şcoală cât şi ulterior cândam făcut serviciul ca ofiţeri în garnizoana Piteşti şicând am redevenit colegi ca studenţi ai AcademieiTehnice Militare, nu a făcut decât să confirme calităţileenumerate mai sus. Avea o inteligenţă vie şi spiritcreator în aplicarea normelor operativ-tactice regulamentare,găsind în acest fel soluţii inedite care purtauamprenta personalităţii sale acolo unde alţiimergeau pe stereotipuri. A dovedit excepţionalecalităţi de pedagog şi de operator. Avea un scris frumosşi ordonat, documentele de stat major elaboratede el având o remarcabilă claritate de fond şi deformă. Știa să planifice, să organizeze şi să conducălupta sau operaţia ca nimeni altul. Nu admitea cosmetizareadispozitivelor sau a acţiunilor. O aplicaţiela eşalon Armată, cu dublă partidă, condusă de Guşăera război curat.General în rezervă Niculae Spiroiua îndeplinit funcţia de ministru al apărăriinaţionale (1991-1994), iar între anii 1995 şi2000 a fost ministru-consilier, Consilier Militarla Misiunea României la ONU din New York.Este preşedinte de Onoare al ColegiuluiNaţional de Apărare, director al Fundaţiei„General Ştefan Guşă” şi participă activ laacţiunile mai multor organizaţii neguvernamentale.- 22 -La generalul Ştefan Guşă fermitatea, simţul datoriei,asumarea fără echivoc a răspunderii, exigenţa cu elînsuşi dar şi faţă de subordonaţi şi colaboratori,aparenta duritate în spatele căreia se ascundea oprofundă înţelegere pentru problemele generalumane ale celor din subordine, cinstea şi corectitudineaerau trăsăturii definitorii ale personalităţii. Înrelaţiile interumane cu şefii şi subordonaţii nu făceadeosebiri. Pentru el „un om era egal un om”, indiferentcă era mecanic conductor de tanc ori mare şef.De aceea era stimat şi iubit de toţi cei cu care veneaîn contact. Simţul onoarei şi demnităţii militare, stilulabrupt de abordare a problemelor în discuţie,impulsivitatea sa nativă i-au adus uneori necazuri,atât înainte, cât şi în decembrie 1989 şi după. Câtevaexemple se impun.Prin 1982 când era comandantul Diviziei de tancuride la Târgu Mureş şi participa la o importantă convocarecu cadrele superioare de comandă la AcademiaMilitară, în prezenţa ministrului apărării, colonelulGuşă făcând ostentativ notă discordantă n-a scandatnumele lui Ceauşescu, limitându-se să aplaude. Laplecare, ministrul Olteanu s-a oprit la el şi l-a apostrofat:„Ce Guşă, te jenezi să participi la creareaatmosferei de entuziasm…?“ Răspunsul lui prompt:„Consider că uniforma militară impune o anumită sobrietateîn manifestări şi în comportament “.În 1988 era şef al Marelui Stat Major. Un prietencomun, la care ţineam foarte mult, multiplul campionde motociclism Mihai Dănescu, fusese victima unuiaccident în urma căruia i se amputase un picior. Eranecesar să fie trimis în RF Germană pentru a i se

EVENIMENTconfecţiona o proteză. Ne trebuia valută vest, imposibilde obţinut în codiţiile de atunci. Mi-a spus săfac un raport. S-a dus cu raportul la ministrul Milea şinu s-a lăsat până n-a obţinut toate aprobările.Prin 1992, când generalul rus Lebed spunea căocupă Bucureştiul cu Armata 14-a în 6 ore, l-am întrebatpe Ştefan, care era Comandantul Armatei dela Buzău, ce şanse de ripostă avem? Răspunsul luia venit prompt: daţi-mi proiectile perforante tipsăgeată şi nu ajunge nici pâna la Siret.Om puternic şi prieten pe care te puteai bizui înorice împrejurare. Făcut pentru cariera de comandant,de conducător. Inspira încredere celor din jur şicelor pe care-i comanda.Am fost colegi, mi-a fost şef când era la MareleStat Major, i-am fost şef când eram ministru, dar tottimpul, indiferent de poziţia noastră relativă, comportamentulsău a fost egal: disponibil, atent şi prevenitorcând mi-a fost şef. De o loialitate ireproşabilăca subordonat.Patriotismul său era clocotitor. Îmi spunea uneorică pentru el contează trei elemente, indiferent de ordineaîn care le aşezi: credinţa în Dumnezeu, Ţara siMama sa, pe care o diviniza. În octombrie 1991, petimpul acţiunii de reamplasare a MormântuluiOstaşului Necunoscut pe vechiul loc din ParculLibertăţii, în calitate de Comandant al Armatei a 2-a aorganizat manifestări cultural-educative excepţionaleîn Buzău – unde cortegiul a făcut popas o noapte - şipe tot traseul parcurs de la Mărăşeşti.Prestaţia în funcţia de şef al Marelui Stat Major afost exact ce trebuia pentru perioada respectivă. S-aopus cât a putut extinderii participării armatei la lucrăriîn economie. A forţat, dar cu succes limitat, modernizareaşi eficientizarea MStM-ului. Îl nemulţumeaşi-l îngrijora situaţia de la Direcţia Operaţii, neavândîncredere în planurile operative elaborate de conducereaînchistată şi plină de morgă sterilă a acesteia.Era preocupat de situaţia care s-ar fi creat în cazulunei crize sau agresiuni atipice îndreptate împotrivaţării, în codiţiile dotării precare cu mijloace decomunicaţie şi de război radio-electronic şi a lipsei deinformaţii corecte la nivelul ofiţerilor în legătură cusituaţia politico-militară reală din zona noastrăgeografică. A apreciat corect că un ofiţer neinformatpoate să cadă uşor pradă diversiunii. Consecinţele secunosc. Din păcate, prestaţia generalului Ştefan Guşăîn fruntea MStM a fost prea scurtă, limitată de regimulpolitic totalitar şi obstrucţionată de conservatorismulcelor câţiva generali care lucrau de decenii în MStM.Rolul jucat în decembrie 1989 a fost pe ansamblupozitiv, deşi a fost atipic pentru un şef de Mare StatMajor. Nu avea ce căuta la Timişoara. Până la schimbareasa abuzivă din funcţie, a sugerat decizii care,dacă ar fi fost acceptate de CFSN s-ar fi evitatpierderile inutile de vieţi omeneşti de după 22 decembrie,iar diversiunea ar fi fost pusă sub control. Acerut să se interzică zborul oricăror aeronave militaresau civile. Nu a fost ascultat. Un avion civil TAROM siun elicopter militar au fost doborâte în condiţii neelucidatenici până în prezent. A cerut să fie închisegraniţele, porturile şi aeroporturile, măsurăelementară în orice situaţie de criză. Nu a fost ascultat.A cerut să fie retrase grupurile de revoluţionari depe străzi pentru ca armata să poată acţiona nestinghe-rităîmpotriva diversiunii. Nu s-a acceptat. Cândgene-ralul Militaru a cerut în ziua de 23 decembrie –deşi nu avea nici o competenţă – ajutor antitero de lasovie-tici, a intervenit ferm la Statul Major al ForţelorArmate Unite ale Tratatului de la Varşovia şi la StatulMajor al Armatei Ungare, să nu se trimită niciun fel de„ajutor militar”, spunându-le acestora şi asigurându şiCFSN-ul că Armata Română este în măsură să rezolvesituaţia creeată în ţară.După decembrie 1989, activitatea GeneraluluiGuşă a fost conformă cu întreaga sa conduită S-aadaptat noii situaţii şi la comanda Armatei a 2-a acreat o structură operativ-strategică puternică, aptăsă descurajeze acţiunile destabilizatoare din zona deresponsabilitate, care cuprindea inclusiv judeţeleHarghita şi Covasna. Din nefericire pentru el, pentrufamilie şi pentru Armata Română, cu toate eforturilefăcute pentru a-l salva, un cancer de plămâni l-arăpus la o vârstă la care ar mai fi putut să facă multpentru reforma din domeniul militar la care el visa încăde când era şef al MStMj.- 23 -

EVENIMENTO viaţă şi o carieră de militar-diplomat, sub deviza PATRIE şi ONOAREGeneralul locotenent dr. Cornel Paraniac-------------------General de brigadă dr. Lucian FOCAGeneral locotenent dr. Cornel PARANIACs-a născut la data de 29 iunie 1950, înoraşul Comarnic (judeţul Prahova). Dupăabsolvirea, în anul 1969 (ca şef depromoţie), a Liceului Militar „Dimitrie Cantemir”din Breaza, a urmat cursurile ŞcoliiMilitare de Ofiţeri Activi de Artilerie din Sibiu,fapt ce a reprezentat cu adevărat începutulcarierei militare, aşa cum a ţinut să precizezeeste instituţia căreia îi treci pragul cuun aer încă de copil şi pe care o părăseşti cabărbat adevărat, fiind avansat la gradul de locotenentla 23 august 1972. A absolvit apoi ca şef depromoţie Academia Militară, obţinând ulterior titlul academicde doctor în ştiinţe militare.La repartiţie, a ales garnizoana Ploieşti, la Centrul dePregătire al Cadrelor din Artilerie, iar după absolvireaAcademiei Militare, garnizoana Brăila, unde a activatnouă ani, iniţial în calitate de comandant de divizion, şefde stat major de regiment şi apoi comandant.A urcat rapid în ierarhia militară, fiind numit succesiv:şeful operaţiilor, şef de stat major la InspectoratulGeneral al Artileriei, comandant al Brigăzii 8 ArtilerieMixtă (9 ianuarie 1990 - 23 ianuarie 1991), şef alArtileriei Trupelor de Uscat şi locţiitor al şefului de statmajor al Forţelor Terestre pentru pregătire de luptă şiînvăţământ.La data de 1 mai 1997, generalul Cornel Paraniaca fost numit în funcţia de comandant al Armatei 1 dinBucureşti, apoi de la 1 august 2000, după ce ComandamentulArmatei 1 s-a transformat în ComandamentulCorpului 1 Armată Teritorial, a rămas laconducerea acestuia.În perioada 15 ianuarie 2001 - 1 decembrie 2004,generalul-maior (cu 2 stele) dr. Cornel Paraniac a îndeplinitfuncţia de comandant al Comandamentului 2Operaţional Întrunit „Mareşal Alexandru Averescu”(noua denumire a Armatei a II-a), din Buzău. A fostînaintat la gradul de general-locotenent (cu 3 stele) la15 octombrie 2004.La data de 1 decembrie 2004, generalul Paraniaca fost numit în funcţia de reprezentant militar la NATOşi UE în Reprezentanţa Militară a României la NATOşi UE (Bruxelles, Belgia), îndeplinind această misiunepână la 12 decembrie 2007 când este rechemat înţară. A fost trecut în rezervă la data de 29 iunie 2008,după 41 ani de carieră militară.Generalul de brigadă dr. Lucian Foca,comandantul Brigăzii de Informații Militare,este doctor în ştiinţe militare şi absolvental Colegiului Naţional de Apărare.Întreaga activitatea şi-a dedicat-ospecialităților militare: cercetare şiinformaţii.- 24 -Generalul Paraniac este autor a peste 30 de studii,analize, articole apărute în diverse publicaţiiromâneşti şi în străinătate, precum şi a 7 lucrări decercetare aplicate pe probleme specifice instituţieimilitare. De asemenea, a fost decorat cu numeroaseordine şi medalii.Duminică, 5 octombrie 2008, în urma vizitei la casapărintească din Comarnic, de care s-a simţit legat oviaţă întreagă, a suferit un infarct, ulterior încetând dinviaţă în seara aceleaşi zile, la spitalul din Sinaia.Dacă printr-o minune ar fi fost posibil ca generalulParaniac să fi fost astăzi printre noi ar fi putut spunedespre sine: Am încercat permanent să factotul cât mai bine!

TEATRELE DE OPERAŢIIIslamul,o lume în schimbare (partea a II-a)Geopolitica-------------------------------------- Colonel dr. Vasile Cerbu, Divizia 2 Infanterie „Getica”Percepţia obişnuită despre ţările musulmane este săracă şi neclară. Un prim element în această privinţăîl constituie confuzia dintre statele arabe şi cele musulmane. Lumea musulmană nu se reduce la statelearabe. Acestea din urmă se întind în nordul şi nord-estul Africii-Maroc, Algeria, Tunisia, Libia, Egipt şiSudan-şi în Peninsula Arabia: Siria, Liban, Irak, Iordania, Kuweit, Arabia Saudită, Yemen, Emiratele ArabeUnite, Oman, Qatar şi Bahrein. De fapt, cei mai mulţi musulmani nu sunt arabi. Cele mai mari ţări musulmanesunt Indonezia, unde 87% din populaţia de 206 milioane este musulmană, Pakistan, Bangladesh şiIran, dar nici una dintre acestea nu este arabă. Numai unul din patru musulmani este arab.Mari concentrări musulmaneOriginile Islamului sunt arabe, dar comunitatea lumiimusulmane este foarte diversă din punct de vedere istoric,politic, cultural, social. Ea cuprinde, de pildă, Iranul,moştenitorul unei culturi străvechi, care a strălucitînaintea apariţiei Islamului. Sau ţări din sudul Asiei,aflate multă vreme sub influenţa culturii hinduse. Prinurmare, lumea musulmană nu este şi nu poate fi privităca un tot omogen. Ea are, fără îndoială, în comuncredinţa religioasă şi o serie de atitudini, elemente de- 25 -

TEATRELE DE OPERAŢIIcomportament, de judecată şi evaluare pe care le predeterminăaceastă credinţă.Există, după opinia lui Howard Lenter, trei mari concentrărimusulmane în lumea de azi: nordul Africii,Orientul Mijlociu şi Asia de Sud, fiecare cu particularităţievidente. Ţările musulmane din nodrul Africii suntcunoscute sub denumirea generică de Maghreb, consideratOccidentul lumii islamice. Maghreb înseamnăîn limba arabă „Soare-apune” şi el cuprinde Tunisia,Algeria şi Marocul. „Africa Minor”, cum a mai fost denumităregiunea aceasta de nord a continentului, esteasemenea unei insule. În cadrul său domină Algeria,ocupată de francezi la 1830, ca un fel de consolaredupă înfrângerea suferită de Franţa la încheierea perioadeinapoleoniene. De altfel, această ţară a fostconsiderată multă vreme o a doua Franţă. În acest statarab se vorbea, la nivel oficial, numai franceza până laînceputul anilor ’ 70. În această perioadă a început unprogram naţional de arabizare. Câteva ore pe zi, la televiziuneanaţională era un program special în arabă,în rest toate emisiunile erau în franceză. La şcoală, deasemenea, începea să se înveţe în arabă, pentru căpână atunci limba de predare era franceza. Pe stradăse vorbea în franceză şi foarte puţini tineri ştiau araba.Programul mai sus menţionat urmărea readucereaţării în matca tradiţională a evoluţiei sale culturale. Marocul,ne spune Henri de la Bastide, „este într-un fel,Bretania Islamului”.Se poate spune că deşertul izolează mai mult ţărileMaghrebului de Africa tropicală decât le izolează Mediteranade Europa. Conştiinţa acestei situaţii oarecumprivilegiate se regăseşte şi la nivel psihologic:„Noi suntem mediteraneenii care vorbesc araba” esteo frază des întâlnită printre conducătorii tunisieni.Într-un mod particular se cere privită şi lumea musulmanădin sudul Asiei. O lume aflată într-o creşteredemografică impresionantă, care se învecinează,însă, cu alte aglomerări umane foarte importante. Depildă, Pakistanul şi India au, probabil, cele mai mariritmuri demografice din lume.Ambele state au un procent însemnat de tineri, care,prin număr şi pondere în ansamblu populaţiei, nu potsă nu producă prefaceri interne masive şi să nu conducăchiar la o serie de convulsii. În Pakistan, 46%este formată din tineri sub 15 ani, iar în India, 35%.Subcontinentul indian are pe întinderea sa trei aglomerărimusulmane. Una în partea de nord-vest, Pundjab,una în sud-est, Bengalul Oriental, şi cealaltă,Hyderabad-ul, chiar în inima Indiei. Din anii 1930, LigaMusulmană (creată în 1906 de către Muhammad AliJinnaj) reclamă crearea unui stat musulman distinct,revendicare încurajată la Londra, care vedea în nouamişcare o modalitate de a menţine divizarea pe subcontinentşi prelungirea dominaţiei britanice. În perioadaimediat următoare celui de-al Doilea RăzboiMondial, ciocnirile dintre populaţia musulmană şi ceahindusă au luat proporţii, ceea ce a făcut ca parlamentulbritanic să voteze la 15 august 1947 independenţaIndiei, împărţită în două state independente:India, care integra Hyderabadul, şi Pakistanul, care, larândul lui, era compus din două entităţi geografice-PakistanulOccidental (Pundjab) şi Pakistanul Oriental(Bengal)-separate de 1500 de kilometri de teritoriu indian.În 1971, cele două entităţi geografice devin douăstate de sine stătătoare.Kashmirul-situat în partea de nord-vest, este un teritoriudisputat între India şi Pakistan. India se bazeazăpe legitimitatea istorică, Pakistanul invocă majoritateamusulmană care trăieşte în regiune. Conflictul a devenitşi mai riscant, întrucât din 1998 cele două statesunt puteri nucleare.În sfârşit, în ambele ţări există puternice orientărifundamentaliste şi radicale, numai că unele sunt denatură musulmană, altele hindusă. Este de aşteptatca aceste pasiuni să genereze conflicte, iar dacăavem în vedere şi numărul absolut impresionant de tineri,putem conchide că această zonă va fi marcată înurmătoarele decenii de conflicte şi stări prelungite deinstabilitate.State-pivotDin punctul de vedere al geopoliticii, lumea musulmanăare o semnificaţie majoră. Nu numai prin mărireapropriu-zisă. Ţările acestei civilizaţii se întind petrei continente şi deţin zone-cheie din punct de vederestrategic. Prestigioasa revistă Foreing Affairs publicăun studiu intitulat „Pivotal States and US Strategy”. Dintotalul de nouă state identificate ca deţinând o poziţiede „pivot” de care Statele Unite trebuie să ţină cont înelaborarea politicii externe, cinci aparţin universuluiislamic, Egipt, Indonezia, Algeria, Turcia şi Pakistan.Celelalte state-pivot sunt Mexic, Brazilia, Africa de Sudşi India. Ceea ce defineşte un stat-pivot este „capacitateasa de a influenţa stabilitatea regională şi internaţională”.Statul-pivot este atât de important pentruregiunea în care este situat, încât prăbuşirea lui ar proiectao stare de haos cu mult peste graniţele sale. Înegală măsură dacă un astfel de stat cunoaşte o perioadăde înflorire economică şi stabilitate politică,acestea se răspândesc în toată zona. Deci care ar ficriteriile după care poate fi identificat un stat- pivot?Populaţia şi o poziţie geografică importantă, potenţialuleconomic şi mărimea statului (condiţie necesarădar nu şi suficientă). Cel mai important criteriu şi oarecumo sumă a primelor patru este cel enunţat maisus: capacitatea de a influenţa stabilitatea regionalăşi globală. Provocările cărora trebuie să le răspundăaceste state nu sunt nici ameninţarea comunismului(ca în timpul Războiului Rece) şi nici agresiunea ex-- 26 -

TEATRELE DE OPERAŢIIternă, ci suprapopularea, emigraţia, problemele mediuluiînconjurător, conflictele etnice şi instabilitateaeconomică.După prezentarea teoretică a trăsăturilor definitoriiale statelor-pivot, autorii articolului fac o analiză aplicatăa fiecăruia dintre ele. Ne limităm, în acest capitol,la analiza statelor-pivot care aparţin lumii islamice.În primul rând, datorită poziţiei geografice şi a proximităţiifaţă de regiunile bogate în petrol, Egiptul a jucatun rol important de-a lungul istoriei atât în dezvoltareazonei, cât şi în dinamica relaţiilor dintre marile puteri.De acest lucru Statele Unite sunt perfect conştiente.Dovadă este că, Egiptul beneficiază de cel mai mareajutor extern din partea SUA, (după Israel). Un exempluconvingător este importanţa Egiptului pentru evoluţiaprocesului de pace din Orientul Mijlociu. Deasemenea, Egiptul este esenţial pentru a susţine planulamerican de a izola statele fundamentaliste dinzonă, ostile Occidentului, deci de a menţine un echilibruîntre elementele moderate şi cele radicale dinlumea islamică. Schimbarea orientării moderate şi acelei pro-occidentale ar încuraja manifestări extremisteîn toate ţările apropiate, de la Algeria până laTurcia.Indonezia este una dintre cele mai dens populatezone ale lumii. Este un nod comercial important, deoarecedeţine controlul asupra unor rute de navigaţieesenţiale pentru comerţul din zonă, iar resursele salede petrol prezintă interes deosebit pentru Japonia şiStatele Unite. O Indonezie instabilă ar destabiliza,economic şi politic, întreaga Asie de Sud-Est.Un rol de menţinere a echilibrului între moderaţi şiradicali în lumea islamică joacă şi Algeria. În acestsens, Egiptul ar avea puţine şanse de supraveţuire, înorientarea sa moderată şi pro-occidentală, dacă Algeria,Marocul, Tunisia şi Libia şi-ar uni eforturile în vedereaîmplinirii unor obiective fundamentaliste. Prinproximitate, Algeria constituie o preocupare permanentăpentru Spania şi Franţa, primele care s-ar confruntacu valurile de emigranţi dinspre această ţară şicare ar suporta consecinţele deteriorării mediului înconjurător.Mai mult, situaţia Algeriei influenţează, înmod esenţial, securitatea ţărmurilor mediteraneene şia pieţelor de petrol şi de gaze naturale.Importanţa strategică a Turciei e chiar mai maredecât cea a Algeriei. Situată la o răscruce de civilizaţii,religii şi rute comerciale, Turcia influenţează situaţiadin ţări aflate la mii de kilometri depărtare de Bosfor.Cu atât mai importante devin problemele interne cucare se confruntă, precum presiunile demografice, rivalităţileetnice, renaşterea fundamentalismului islamic,dar mai ales problemele externe. Dintre acesteacele mai importante sunt: rivalitatea cu Grecia, născutădin problema controlului asupra Ciprului, controverselecu Siria referitoare la navigaţia pe Eufrat,conflictele cu Irakul, alimentate de problema kurdă, relaţiiledelicate cu statele musulmane din Asia Centrală.Pakistanul este încadrat în rândul statelor-pivot maiales datorită exploziei demografice care îl face săocupe unul dintre primele locuri în ierarhia mondială apopulaţiei, în al doilea rând datorită poziţiei geograficecritice în Asia de Sud. Oricând este posibil ca divergenţelede natură etnică şi religioasă cu India săscape de sub control şi să se transforme într-un conflictcu atât mai periculos cu cât ambele state dispunde potenţial nuclear. Conflictul s-ar răspândi cu uşurinţădin Kashmir în Afganistan şi încă mai departe, implicând,prin sprijinul acordat Pakistanului, întreagalume musulmană.Fireşte că lista statelor pivot nu este exhaustivă, iarselecţia operată nu e definitivă. Mai important esteefortul de a face un asemenea demers, de a înţelegeşi de a explica de ce, într-o anumită perioadă, dinacest punct de vedere unele state sunt mai importantedecât altele.Potenţialul strategic al petroluluiPe lângă poziţia-geografică, importanţa geopolitică alumii islamice este susţi nută, deopotrivă, şi de existenţa,din abundenţă în acest spaţiu, a unei bogăţii vitalepentru civilizaţia contemporană- petrolul şi gazelenaturale. Petrolul este hrana civilizaţiei moderne: circa70% din totalul consumului mondial de energie esteasigurat în momentul de faţă de către aceste resursenaturale.Principală regiune petrolieră a lumii, Orientul Mijlociu,are şi alte avantaje. Petrolul din această regiuneare o vâscozitate redusă, se află la adâncimi foartemici (în medie între 300 şi 2000 m), concomitent cu ofoarte bună plasare geografică a zăcămintelor, în proximitateaGolfului Persic. De aceea, petrolul exploatataici este un produs com petitiv, mai căutat decât celprodus în alte zone ale lumii.Toate acestea creează un atu formidabil ţărilor dinzonă, conferindu-le nu numai o putere economică prinvânzarea petrolului, dar şi o influenţă politică cu certedimensiuni strategice. Aşa cum subliniază şi C.W.Henderson, în timpul Războiului din Golf (1991) SUAşi-au putut pune în valoare superioritatea tehnicii militare.In conflictul din 1973, dintre Israel şi vecinii arabi,SUA au fost vulnerabile la presiunea pe care o reprezentaameninţarea cu instituirea embargoului de cătrestatele arabe. In acel moment, SUA îşi asigurau aproximativjumătate din consumul lor de petrol dinaceastă regiune.Este foarte important de subliniat că descoperireade noi rezerve este departe de a diminua importanţaacestui atu indiscutabil al Islamului. Dimpotrivă, amspune. Nu putem face, în acest context, în nici un fel- 27 -

TEATRELE DE OPERAŢIIabstracţie de zăcămintele din zona Mării Caspice, care„ascund rezerve de gaze naturale şi petrol faţă de carecele din Kuweit, Golful Mexic sau Marea Nordului parnesemnificative”. Descoperirile spectaculoase făcuteîn ultimii ani în această regiune situează Marea Caspicăprintre marile regiuni deţinătoare de rezerve petroliere,alături de Golful Persic, Golful Mexic, Saharaetc. Cu Marea Caspică se învecinează şi Rusia, esteadevărat. Dar aproape trei sferturi din vecinătăţileacestei mări sunt formate din ţări islamice sau cu preponderenţă islamică: Azerbaidjan, Iran, Turkmenistan,Kazahstan.Africa are o pondere de 7,2% din rezervele mondialede petrol, dar în cadrul acestei ponderi rolul decisiv revinetot unei ţări musulmane -Libia-, care deţine aproximativo treime din aceste rezerve, precum şi altorstate islamice, cum ar fi Algeria, Egiptul, Marocul.În spaţiul Asiei de Est şi Sud-Est, Indonezia, deci toto ţară musulmană, deţine considerabile rezerve de petrol,printre cele mai importante din regiune.Fireşte, interesant de discutat ar fi şi modul cum valorificălumea islamică acest extrem de importantavantaj. Cert este că statele islamice care deţin rezerveimportante au construit şi mari unităţi de prelucrarea petrolului, ele exportând nu numai materieprimă, ci şi produse prelucrate.Un rol important în prefigurarea unei politici mondialea petrolului l-a avut crearea în 1960, la Bagdad,a Organizaţiei Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC),care in cludea următoarele ţări: Iran, Irak, Kuweit, ArabiaSaudită şi Venezuela. Acestor ţări li s-au alăturatmai târziu Quatarul (1961), Indonezia (1962), Libia(1962), Emiratele Arabe Unite (1967), Algeria (1969).Nigeria (1971), Ecuador (1973). Această organi zaţienu cuprinde, după cum se observă, numai ţări islamice,dar ea este alcătuită în principal din aceste stateşi a avut un rol important în coordonarea eforturilorpentru a impune lumii dezvoltate anumite preţuri, măsuride protecţie a propriilor rezerve etc,În orice caz, petrolul constituie pentru statele musulmaneo armă strategică. Este suficient să aruncămo privire asupra ultimelor decenii pentru a constataacest lucru, începutul anilor ‘70 este marcat de crizapetrolului, care a reprezentat un prim mare şoc pentrulumea dezvoltată. Promptitudinea cu care a reacţionatnu numai America, ci lumea dezvoltată în ansamblul eila ocuparea Kuweitului de către Irak, în 1991, a avutdrept principală explicaţie protejarea surselor de aprovizionarecu petrol.Un lucru este cert: de câte ori a intervenit o criză deo anumită amploare în lumea islamică, ea a luat formaunei crize globale. Fapt care vorbeşte de la sine despreimpor tanţa -inclusiv în plan strategic şi geopoliti-caacestui spaţiu. După cum am încercat să arăt, armapetrolului nu este doar una potenţială. Dar tot atât deadevărat este că ea prezintă potenţialităţi, inclusiv înplan geopolitic, ce nu au fost neapărat împlinite.Vectorul creşterii demograficeAm insistat până acum asupra a doi factori esenţiali,care conferă lumii islamice o importanţă geopolitică denetăgăduit: poziţia geografică şi existenţa din abundenţăa petrolului, ca armă strategică. Lor li se adaugăun al treilea factor cel puţin la fel de important, populaţia.Fiecare regiune are atuuri geopolitice, între careunul se poate detaşa prin semnificaţia sa aparte. Depildă, regiunea Asia-Pacific este propulsată de rezultatelespectaculoase pe care le-a obţinut în creştereaeconomică, iar Rusia de marile sale bogăţii naturale,ca şi de imensa sa întindere geografică. „Renaştereaislamică -subliniază Samuel Huntington- a fost alimentatăde rate spectaculoase ale creşterii populaţiei.”Dacă vom analiza evoluţia lumii islamice înultimele decenii putem spune, fără teama de a greşi:creşterea demografică este vectorul geopolitic principalcare conferă importanţă acestui spaţiu în lumea deastăzi şi de mâine. Înainte de a încerca o argumentarea acestei aprecieri, să reamintim că, în sine, populaţia,creşterea ei accentuată, nu reprezintăneapărat un atu. Există cazuri în care numărul marede locuitori poate genera chiar mari probleme şi tulburări.De ce consi derăm, totuşi, că populaţia reprezintăun atu, un instrument pe care lumea musulmanăîl va folosi pentru creşterea propriei influenţe?Primul argument este că, în acest caz, ea se cupleazăcu alte două atuuri despre care am vorbit maisus şi, astfel, se pune în valoare ca instrument geopolitic.Fără avanta jele indiscutabile pe care le dauexistenţa petrolului şi dispunerea lumii islamice pespaţii cu certă importanţă strategică, populaţia musulmană,chiar cunoscând ritmuri de creştere considerabile,nu ar putea reprezenta un mijloc de expansiune,ci ar genera doar turbulenţe şi tensiuni.În acelaşi timp, nu putem omite faptul că populaţiamusulmană creşte, în timp ce populaţia din regiunileînvecinate sau din alte zone ale lumii stagnează sauchiar scade, ceea ce conduce la schimbări extrem deimportante ale raporturilor demografice din lumea deastăzi, în favoarea populaţiei musulmane. În mod constant,rata de creştere demografică din statele musulmaneeste net superioară aceleia din alte ţări. Depildă, între 1965 şi 1990 rata anuală a creşterii demograficela nivel mondial a fost de 1,85%. în statele musulmane,această rată s-a situat între 2 şi 3%, uneoridepăşind chiar acest prag. Rezultatul de ansamblueste că ponderea populaţiei musulmane în ansamblulpopulaţiei lumii a crescut vizibil. În 1980, musulmaniiconstituiau aproximativ 18 % din populaţia lumii, în2000, circa 20%, iar în 2025 vor reprezenta aproape- 28 -

TEATRELE DE OPERAŢII30%. Nu este nevoie să arătăm de ce o populaţieavând o pondere de aproape o treime din populaţiaglobului va avea o altă greutate politică decât una reprezentând18%, în condiţiile în care atuurile ei, exprimateîn poziţia geografică şi deţinerea celei maimari părţi din rezervele mondiale de petrol, nu s-au diminuat,ci au crescut în importanţă.Din punct de vedere geopolitic, densitatea demograficăsuperioară generează o presiune foarte marela graniţele lumii islamice, mai ales la acele graniţecare despart această lume de ţări şi regiuni unde ratade creştere demografică este mai redusă. Aşa se explicătensiunile şi conflictele din spaţiile iugoslav şi rus.Ceea ce nu înseamnă că presiunea demografică,reală, este singura explicaţie a conflictelor respective.Dar populaţia este vehiculul multor altor interese şiprin ea acestea se pot realiza.În Sudan, o confruntare sângeroasă a avut loc întremusulmanii din nord şi creş tinii din sud. Un conflict similara intervenit în Nigeria, conflict care a evoluatpână la limita unui proces de secesiune. În Tanzania,partea continentală (creştină) şi insula Zanzibar (preponderentmusulmană) au fost, de asemenea, la unpas de secesiune. Ten siuni între creştini şi musulmaniau existat şi în Kenya. Eritreea, preponderent musulmană,s-a separat în 1993 de Etiopia majoritar creştină,dar în care a mai rămas totuşi o numeroasăpopulaţie musulmană.Toate acestea par palide pe lângă potenţialele conflictedin Asia de Sud, între populaţia musulmană şicea hindusă. În multe privinţe, recentul conflict întredouă populaţii cu mari creşteri demografice şi pe spaţiicu o considerabilă densi tate demografică. De oparte şi de alta a subcontinentului indian se află douăstate mu sulmane. La est, Pakistanul, cu o populaţiede peste 135 de milioane de locuitori şi o suprafaţă de800.000 de kilometri pătraţi, şi, la vest, Bangladesh,cu o populaţie asemănătoare, dar cu o suprafaţă de143.000 de kilometri pătraţi (deci, considerabil maipuţin decât suprafaţa ţării noastre). Lor li se adaugăun alt „stat”, de existenţa căruia se aminteşte maipuţin: este vorba despre populaţia musulmană de 100de milioane de locuitori care trăieşte în interiorul statuluiindian. Nu peste multă vreme India va fi cel maipopulat stat al lumii, el urmând să atingă la mijlocul secoluluiXXI circa 1,5 miliarde de locuitori, depăşindChina. Populaţia musulmană va creşte şi ea în ritmuride acum specifice. Şi să nu uităm că numai în aceastăregiune ea numără în prezent circa 350 de milioanede oameni.În statele occidentale trăiesc circa 20 de milioane demusulmani, o parte importantă a acestei populaţiiaparţinând clasei de mijloc. Evaluările spun că din rândulacestui segment de populaţie se vor ridica membriai elitei politice şi economice, care vor avea un cuvântde spus în decizia strategică de mâine.- 29 -Renaşterea islamicăMenţionam la începutul materialului despre moduloarecum stereotip în care este per cepută lumea musulmană.Un element al acestei imagini standard estereprezentat de „fundamentalismul” islamic, văzut ca omişcare paralelă cu modernitatea epocii con temporane,ca o orientare nu de puţine ori violentă.Samuel Huntington încadrează „fundamentalismul”într-un concept mai larg: renaşterea islamică, procesconsiderat de autor „la fel de semnificativ” ca şi revoluţiaamericană. Revoluţia Franceză sau Revoluţia dinOctombrie, fenomen „similar şi comparabil cu Reformaprotestantă: fundamentalismul islamic, conceput în generalca Islam politic, este doar o componentă a renaşteriimult mai extinse a ideilor, prac ticilor şi retoriciiislamice şi a reîntoarcerii la Islam a populaţiilor musulmane”.Vom insista asupra acestui concept, aşa cum esteconturat de autorul american, pentru că el ne ajută săînţelegem mai bine şi mai adecvat „fundamentalismul”isla mic, precum şi o parte din procesele care au loc înlumea musulmană.Renaşterea islamică ar fi o formă de modernizare alumii musulmane, o cale spe cifică de a pune în valoarepotenţialul de dezvoltare şi de afirmare al acestei lumi:ea nu este numai intelectuală şi culturală, nu este nicinumai politică, ci vizează, în primul rând, o „reconstrucţiea societăţii”.Se numeşte islamică pentru că este concepută înstrânsă legătură cu doctrina şi valorile acestei religii.„A importa instituţii sociale şi politice de neatins relevaun oficial saudit, poate fi mortal- întrebaţi-l pe ŞahulIranului. Islamul este pentru noi nu doar o religie, ci şiun mod de viaţă. Noi, saudiţii, dorim să ne modernizăm,însă nu neapărat să ne occidentalizăm.”Huntington face o paralelă între Revoluţia Islamică şicea marxistă, ele având în comun „o viziune a societăţiiperfecte”, „încrederea în schimbarea fundamentală”,precum şi între Revoluţia Islamică şi revoluţiaprotestantă, întrucât ambele repre zintă reacţii la stagnareaşi corupţia instituţiilor existente; pledează în favoareaunei forme mai pure şi mai revendicative areligiilor; predică munca, ordinea, disciplina; face apella oamenii din clasa de mijloc, dinamică şi în plină afirmare”.Un lucru este sigur, această mişcare a condus la oserie de rezultate şi, oricum, ea nu poate fi ignorată.Majoritatea analiştilor, chiar dacă au păreri diferite asupraacestei mişcări, par a fi de acord că orice ţară cuo populaţie preponderent musulmană era mult maiislamică şi islamistă din punct de vedere cultural, socialşi politic în 1995 decât cu cincizeci de ani mai devreme.Asupra urmărilor renaşterii islamice pot exista dife-

TEATRELE DE OPERAŢIIrite puncte de vedere. Ni se pare mult mai instructivsă analizăm modul cum a fost gândită şi aplicată strategiacare a ghidat această mişcare. O strategie elaboratăcu inteligenţă politică certă, cu o ingeniozitatecare nu poate scăpa. Vom insista asupra priorităţiloracestei strategii, cel puţin aşa cum apar ele în sistematizarealui Huntington, deoarece ele ar putea fimenţionate oricând într-o bibliografie a realismului pecare îl implică orice proces de persuasiune socială şipolitică.Numitorul comun al tuturor acţiunilor iniţiate de grupărileislamiste l-a reprezentat constituirea unor structuriale societăţii civile sau „ocuparea” instituţiilor dejaexis tente ale societăţii civile laice. Aceste noi structuriau preluat, în mod neoficial, dar efectiv, multe dintreatribuţiile unor instituţii de stat, interpunându-se practicîntre con ducerea statului şi cetăţean. Ele au creatşcoli, spitale, instituţii de asistenţă socială. Structuriactive, cu o vădită conotaţie umanitară; aşa încât lacutremurul din 1992 din Egipt „se aflau pe străzi ore întregi,împărţind mâncare şi pături, în timp ce eforturilede ajutorare din partea guvernului întârziau să apară”.În Indonezia, după opinia lui Huntington, s-a constituitun „Welfare state religios în interiorul statului laic”, careprocură servicii „de la leagăn la mormânt”, în domeniulînvăţământului, al sănătăţii, al asistenţei sociale.Într-o societate puternic ierarhizată şi puternic polarizată,asemenea iniţiative vin în întâmpinarea uneinevoi reale de sprijin material, dar şi de compasiuneumană, ele arată că s-ar putea şi altfel, cultivând un felde adversitate implicită sau chiar deschisă la adresaguvernelor. Organizaţiile islamiste au plămădit, astfel,în timp, o stare de spirit în care atitudinea politică propriu-zisă,hrănită de valorile Islamului, şi-a putut înfige,durabil, rădăcinile.Este interesant să analizăm şi care a fost publiculţintă(cum am spune în ter menii teoriei comunicării) alacestei strategii. În prim-plan s-au situat studenţii şi intelectualii.Prima etapă a procesului de islamizare politicăa fost reprezentată de câştigarea controlului decătre fundamentalişti asupra organizaţiilor studenţeşti.Uni versităţile au reprezentat o prioritate absolută, iar oprimă breşă în mediul universitar s-a făcut deja în anii‘70. De-abia în anii ‘90 a apărut „a doua generaţie indigenizată”de studenţi pregătiţi în limba lor maternă,modelaţi în lumina valorilor islamiste. Aşa cum aratăun studiu citat de autorul american, liderii islamişti auurmătoarele caracteristici:- sunt tineri, majoritatea având între 20 şi 30 de ani;- 80% dintre ei sunt studenţi sau proaspeţi absolvenţi;- peste jumătate provin din elita colegiilor sau dincele mai cerute domenii de specializare, cum ar fi medicinaşi ingineria;- peste 70% provin din segmentul de jos al clasei demijloc, deci cu „origini mo deste, dar nu sărace”, şi reprezintăprima generaţie în familia lor care a urmat învăţământul superior;- majoritatea şi-au petrecut copilăria în oraşe micisau în zone rurale, dar au devenit rezidenţi ai marilororaşe.În acelaşi grup de prioritate au intrat şi femeile, acţiuneagrupurilor islamiste obţi nând şi în această zonăsocială o influentă considerabilă. De ce am insistatasupra acestor categorii sociale? Pentru că, potrivitstudiilor de specialitate, aceste două categorii suntcele care au impactul hotărâtor asupra opiniei publice.În cazul lumii musulmane, prioritatea menţionată are orezonanţă anume, întrucât proporţia tinerilor (cei între15-24 ani) a crescut, în majoritatea ţărilor din acestspaţiu depăşind 20% din totalul populaţiei. Cu alte cuvinte,cei care au elaborat strategia au ţinut cont şi deachiziţiile din domeniul studierii opiniei publice, dar auavut în vedere şi evaluări serioase privind evoluţia demograficăatunci când şi-au fixat priorităţile.Mai este un lucru care s-ar cuveni menţionat. Perioadelerevoluţionare din istoria omenirii, indiferent căeste vorba despre Revoluţia Franceză, cea americanăsau oricare alta, coincid cu o proporţie mult mai ridicatădecât de obicei a tinerilor în structura de ansamblua societăţii. Această pondere creează şi o stare despirit în direcţia schim bării. Creşterea atât de evidentăa ponderii tineretului în structura de ansamblu a populaţieidin ţările arabe va crea, nu e nici o îndoială, opresiune în favoarea unei prefaceri în concordanţă cuopţiunile sociale şi politice ale tinerilor. Deci faptul căgrupările islamiste au reuşit să-i influenţeze atât deprofund pe tineri ne oferă şi un indiciu despre ceschimbări urmează să aibă loc în acest spaţiu.O a doua categorie de public-ţintă este reprezentatăde oamenii din clasa de mijloc de la oraşe, care alcătuiesccea mai mare parte a populaţiei active. Ei provindin gru purile tradiţionale de comercianţi şi patronide mici afaceri, dar mai ales dintre repre zentanţii deprestigiu ai intelectualităţii: avocaţi, medici, ingineri,profesori, funcţionari de stat, faţă de care islamiştii aumanifestat o preferinţă vădită.În sfârşit, este vorba despre păturile defavorizatecare au migrat spre oraş, oameni în căutare de destin,cetăţeni lipsiţi adesea de speranţă şi pierduţi în suburbiileunor metropole precum Cairo, Ankara, Algeretc. Islamul a oferit o nouă identitate acestei noi masedezrădăcinate. Pe de altă parte, „cei călcaţi în picioareşi deposedaţi” s-au simţit atraşi de chemarea Islamuluila dreptate, iar cei care fac abstracţie de aceastădimensiune a Coranului sau de efectul devastator pecare l-au avut guvernele corupte din aceste ţări asuprasufletelor populaţiei întregi, dar mai ales asupra milioanelorde ţărani care au triplat populaţia marilor metropolemusulmane, nu vor înţelege mare lucra nici din- 30 -

TEATRELE DE OPERAŢIIinfluenţa grupurilor islamice, nici din cauzele reale ale„fundamen talismului” islamist.Moştenirea AtatürkLumea musulmană este masivă, este bogată (celpuţin în resurse), se află în expan siune datorită unuiritm de creştere demografică situat în medie între 2 şi3%, care asi gură dublarea populaţiei cam la 50 de ani.Dar lumea musulmană nu poate reprezenta, cel puţinîn această perioadă, un model de dezvoltare. Ea nupropune nici măcar o ţară care să fi înregistrat ritmuriconstante ale creşterii economice, să fi asigurat unstan dard de viaţă rezonabil locuitorilor săi, într-un cuvânt,să inspire şi alte state în alegerea strategiilor dedezvoltare viitoare. Aici putem identifica principala vulnerabilitatea lumii musulmane. Cauzele acestui adevărdureros, sunt, neîndoielnic, multiple. Nu o săinsistăm asupra lor. O să cităm o voce autorizată, cares-a pronunţat cu privire la cauza declinului civilizaţieimusulmane, atât de înfloritoare cândva.Istoricii spun că apogeul Islamului s-a situat între secoleleVIII-XII, în ceea ce pri veşte declinul, unii autorivorbesc de veacul al XIII-lea, alţii de veacul care aurmat. Fernand Braudel face aici o distincţie extremde importantă între „sfârşitul unei prepon derenţe” şi„sfârşitul unei civilizaţii”. Sfârşitul preponderenţei aavut loc în secolul al XIII-lea, dar declinul dramatic alcivilizaţiei musulmane a intervenit în secolul al XVIIIlea,în momentul în care a ratat revoluţia industrială,„prima revoluţie capabilă să facă lumea să progresezecu viteza fantastică a maşinii. Acest insucces nu a determinat moartea Islamului ca civilizaţie. El a rămas înurma Europei doar cu două secole, dar ce secole!”Lumea musulmană este confruntată din nou, la uninterval de câteva secole, cu o problemă de alegere.De alegere între tradiţie şi forţele noi ale progresului şimoderni zării. Până acum alegerile au fost, cum a reieşitdin cele prezentate mai sus, neinspirate şi aumarcat declinul vizibil al unor importante cicluri de afirmarea acestei civilizaţii. Rămâne de văzut care va fialegerea actuală a acestei lumi sau a unor ţări importantedin cadrul său.Am dori să menţionăm că istoria lumii musulmaneoferă şi o pagină extrem de instructivă, când alegereas-a făcut într-adevăr cu faţa la viitor. Este vorba deadevă rata lecţie de modernitate şi vizionarism pe carea oferit-o Mustafa Kemal Atatiürk, întemeietorul Turcieimoderne, atunci când s-a desprins într-un mod radicalde nostal gia şi seducţia unui imperiu bolnav şiruinat, a pus bazele unui stat secularizat, ale unui sistemjuridic de inspiraţie occidentală şi ale unui sistemde învăţământ adecvat contemporaneităţii şi cerinţelorsale. Astăzi, Turcia este unul dintre cele mai dinamicestate musulmane, care, fără a abandona credinţa religioasă,a înţeles că statul şi conducerea modernă trebuieorientate de alte criterii şi valori decât cele religioase.În alegerea pe care lumea Islamului urmează sa ofacă, ceea ce am putea numi „moş tenirea Atatiürk”este sau ar trebui să fie un foarte important punct deluare-aminte. Este important ca lumea modernă să nuconsidere, aşa cum avertizează Akbar S. Ahmed, „înmod simplist, islamismul drept un nou duşman, un felde reeditare a comunis mului”, dar este la fel de importantca şi lumea islamică să nu se adâncească înpro pria tradiţie, desprinzându-se, încet, dar sigur, demodernitate şi rigorile ei. Este de apreciat preocupareadin cadrul lumii musulmane de a reconstrui ideeade dreptate şi integritate, care definesc, între altele, civilizaţiaclasică islamică, dar este de semnalat risculpe care îl implică revenirea la ritualuri şi la fixareadrept fundamente ale com portamentului şi civilizaţieidoar a celor cinci stâlpi ai Islamului, care reprezintă,totuşi, expresia unei alte epoci istorice.Orice reconstrucţie şi intenţie de reconstrucţie afirmatepe solul lumii islamice nu pot face în nici un felabstracţie de „moştenirea Atatiürk”. Chiar şi cei carear propune o respingere, fie şi numai implicită, a acesteimoşteniri nu pot nega faptul că ea a rodit din punctde vedere istoric. A ignora o asemenea experienţăplină de învăţăminte înseamnă asumarea riscului de areconstrui doar pe terenul tradiţiei înde părtate, înseamnăa condamna într-un anume fel lumea islamicăla o existenţă care im pune prin masivitate şi forţă numerică,dar nu prin strălucire şi, deci, prin atractivitate.Renaşterea islamică sau Islamul politic?Atacurile din 11 septembrie asupra World TradeCenter şi sediului Pentagonului au generat, printre altele,un interes marcat pentru Islam, pentru ideile şicredinţele care întemeiază această religie. A existat oadevărată invazie de cărţi şi articole pe tema Islamului,librăriile din marile centre universitare americaneprecum Harvard au orga nizat rafturi speciale cu lucrăridedicate acestei problematici, listele electronice dediscuţii au fost saturate cu aceleaşi preocupări, vânzărileCoranului au înregistrat cote nebănuite, talkshow-uriileau acaparat subiectul, filmele care aveauîn scenariu atacuri ale unor terorişti islamişti, dar realizateînainte de atacurile propriu-zise -cum ar fi Stareade asediu (1998)- au reintrat în atenţia publicului şi auînregistrat un succes de casă nesperat, cu mult maimare decât în anul lansării. Cărţile sau articolele publicateînainte de septembrie 2001 care vorbeau despre„Jihad” ca reacţie unitară, fundamentalistă,antimodernizatoare în faţa forţelor integratoare alelumii contemporane, în faţa tendinţelor spre globalizare,au fost redeschise, republicate, considerate „profetice”.Presiunile, inclusiv cele de natură comercială, ne-- 31 -

TEATRELE DE OPERAŢIIcesitatea de a răspunde rapid inte resului public din ceîn ce mai pronunţat, de a furniza subiecte mass mediaîn termenii pe care le preferă acestea -senzaţional,exotic, neobişnuit- au constituit un teren fertil pentrustimularea confuziei mai mult decât a înţelegerii, pentrurăspândirea sau conso lidarea stereotipurilor ostile,pentru promovarea gândirii „noi sau ei”, „noi împotrivalor”, „Islam vs. Occident”. Specialiştii, cercetătorii şi publicullarg au redescoperit con ceptele de „renaştereislamică”, „Islam politic”, „fundamentalism islamic”,„Islam militant” şi, de multe ori, le-au asimilat unor fenomenede ultimă oră, chiar dacă ele se coagulaserăcu mult timp înaintea atacurilor din 2001. Anxietateade masă, născută în urma evenimentelor, a fost exploatatăde către mass media, dar invazia de infor maţiipe această temă a prilejuit o asimilare trunchiată, deformată,a condus chiar la degradarea cunoaşterii Islamului.În acest context, este de remarcat faptul că sintagmele„Islam politic” sau „funda mentalism islamic” suntdin ce în ce mai mult preferate celei de „renaştere islamică”.Aspectele legate de revirimentul credinţei lanivel individual, de respectarea precep telor religioaseîn viaţa privată şi socială sunt mai puţin analizate, şiproeminenţă capătă aspectele politice, cele legate de„islamizarea” politicii, a statului în general. Iar dupăaceea totul este reformulat din perspectiva unui conflictreligios, a unei rivalităţi de durată între civilizaţiaiudeo-creştină şi cea islamică.Potrivit anumitor interpretări, Islamul politic ar fi antimodern,antioccidental (mai nou, antiamerican), fanatic,intolerant, ar reprezenta o închidere a lumiiislamice în tradi ţie, o întoarcere în trecut. Un articol relativrecent dedicat „fundamentalismului islamic” nuface, de exemplu, diferenţierea între Islam, fundamentalismislamic, renaştere isla mică şi vorbeşte despretoate acestea, dar sub denumirea generală demişcare islamică radicală: „mişcarea islamică radicalăeste un fenomen modern, parte a unui proces maiamplu de revigorare religioasă în interiorul lumii islamice,legat în mod organic de câteva alte tendinţe. Arerădăcinile în ciclurile de renaştere specifice religieiislamice, este o reacţie la criza severă a modernităţiişi coincide, în acelaşi timp, cu ascensiunea liderilorcarismatici, caracterizaţi de discursuri cu inflexiuni profetice.Este o ideologie politică şi o mişcare de reformăreligioasă, încorporând elemente sociale de protestîmpotriva unei ordini mondiale opresive şi un procesde căutare a identităţii de către musulmanii dezavantajaţi.”Simultan cu această schimbare de denumire, proceselecare au loc astăzi în lumea islamică nu suntasimilate celei de-a doua renaşteri islamice, nu suntconsiderate un fel de continuare firească a unor fenomenecare au apărut din anii ‘80; ele sunt văzute cafiind cu totul noi, corelate cu noile orientări şi evenimentede pe scena politică internaţională, cauzate saualimentate de acestea.O triplă ameninţare: politică, demograficăşi de civilizaţieSintagma „Islam politic” a fost adoptat de către specialişti-mai ales occidentali- cu referire la pătrundereapreceptelor religioase în sfera laică a politicii, la utilizareaIslamului religios în scopuri politice. Cauzeleacestui reviriment diferă de la o ţară musulmană laalta, dar există o serie de catalizatori comuni. Câţivadintre aceştia sunt sistematizaţi de John Esposito. Înprimul rând, naţionalismul laic - în special naţionalismularab- nu a reuşit să creeze un sentiment al identităţiisociale şi nici nu a construit premisele unorsocietăţi stabile, prospere. Eşecul mişcărilor naţionaliste,post-coloniale în lumea musulmană a fost marcatde înfrângerea forţelor arabe de către Israel în 1967.În 1971, războiul civil din Pakistan, care a condus lacrearea Bangladesh-ului, a compromis ideea potrivitcăreia orientarea naţionalistă are capacitatea de amenţine laolaltă o comunitate diversă din punct de vedereetnic şi lingvistic. Evenimente simi lare, cu rol decatalizator, s-au petrecut şi în Liban, Iran, Malayezia(revoltele din 1969). La eşecul programelor naţionalistes-a adăugat eşecul guvernelor socialiste.Încercările de laicizare şi de modernizare a societăţii,orientările pro-occidentale, îmbrăţişarea modeleloroccidentale de dezvoltare s-au dovedit inadecvate dinpunct de vedere politic, au slăbit sistemul social, ausubminat identitatea şi ţesutul social al ţărilor musulmane.Încercările de modernizare nu au condus în modinexorabil -aşa cum ar fi prevăzut unele modele occidentale-la laicizare progresivă, occidentalizare, democraţieliberală şi prosperitate ci, în cele mai multedintre cazuri, au adus sărăcie, decalaje, rupturi sociale.Leadearship-ul anilor ‘80 a adus lumea musulmanăîn con diţia în care era „modernă, dar numai defaţadă, era islamică, dar numai de faţadă”.La distrugerea ţesutului social au contribuit şi fenomeneprecum urbanizarea, industrializarea rapidă, exploziiledemografice, modificarea tendinţelordemografice, accentuarea decalajelor socio-economice,dislocările de populaţie în urma diverselor conflicte.În încercarea de a se opune ascensiunii statuluimodern, laic. Islamul a constituit şi o modalitate decoagulare a societăţii civile, din acest punct de vedereajungându-se chiar la un paradox: de la o simplă tentativăde coagulare, Islamul politic a ajuns să preiamulte dintre funcţiile societăţii civile.O dată cu succesul Revoluţiei Islamice din Iran(1978-1979), în lumea occidentală s-a răspândit totmai mult temerea că revoluţia va crea un model ce vafi exportat în toată lumea islamică, mai ales în Orien-- 32 -

TEATRELE DE OPERAŢIItul Mijlociu. Cu toate acestea, relevă Esposito, rădăcinileacestei mişcări de reviriment nu le-au constituitevoluţiile politice din Iran, ci a fost vorba despre o „reafirmareglobală a Islamului”, despre „o mişcare carese coa gulase deja din Libia până în Malayezia”. În anii‘80, pe fondul unor evenimente reale în care au fostimplicaţi islamişti militanţi -luări de ostatici, blocări deambasade, de turnări de avioane, asasinate politice,răsturnări de guverne-, a început un proces de „demonizare”a Islamului, prin care s-a ajuns la următoareaecuaţie: Islam = funda mentalism = terorism şiextremism.După prăbuşirea Uniunii Sovietice şi a comunismului,Statele Unite au fost con fruntate nu cu un „vid deputere”, ci cu un „vid de ameninţare”. Vidul de ameninţarea stimulat un proces de căutare a unor noiinamici. Pentru unii, noua ameninţare o constituie ascensiuneaUniunii Europene sau succesul economicjaponez. Din ce în ce mai mult însă, lumea islamicăpare a constitui ameninţarea iminentă, o triplă ameninţare,de natură politică, demografică şi de civilizaţiedeopotrivă. Ameninţare poli tică, în sensul că arpropune un proiect politic concurent, ar constitui o contrazicerea teoriilor cu privire la inevitabilitatea democraţieiliberale. Ameninţare de civilizaţie, în sensulposibilităţii de articulare a unei mişcări pan-islamice,cu centrul de greutate în Iran şi în Sudan. O ameninţaredemografică, creată de exploziile demografice dinţările musulmane, în urma cărora populaţia musulmanăa trecut de un miliard, creând presiuni la graniţelecu statele învecinat - musulmane sau nu - oriluând cu asalt Occidentul, mai cu seamă Europa.Nu „ciocnirea civilizaţiilor”,ci „ciocnirea intereselor”Punctele de vedere cu privire la posibilităţile unei„ameninţări globale” din partea Islamului sunt contrazisesau completate de unele perspective nuanţatecare, de exem plu, atrag atenţia asupra faptului călumea islamică este, întradevăr, întinsă, masivă, darnu constituie o entitate-monolit. Edward Said, unul dintrecei mai cunoscuţi spe cialişti în lumea orientală,arăta în celebra sa carte din 1979, Orientalism, că încercărileEuropei de a privi Islamul drept o singură entitate-gigantdatează din perioada în care Islamulîncepuse să fie considerat o ameninţare la adresa Europeicreştine (Evul Mediu târziu). Relatările istoriograficesau ficţionale despre lumea orientală aucondus la articularea unui sistem de reprezentări, prinprisma cărora „Orientul” a devenit o imagine înoglindă, dar imperfectă, degradată, inferioară, a Occidentului.„Orientul” a devenit o etichetă, o generalizarefrapantă, care se referă la un tot unitar, la o entitatemonolitică. În cel mai bun caz, „Orientul” a fost redusla elementele sale cele mai exotice (cum ar fi haremul),iar în caz extrem a fost echivalat cu fanatismul şiînapo ierea. În articolul din 2002, Said îşi reia ideile cuprivire la acest proces de stereotipizare, dar cu referirela contemporaneitate, şi relevă faptul că sfârşitul RăzboiuluiRece şi necesitatea de a produce noi duşmanide amploare au condus la revigorarea vechilor clişeereligioase cu privire la un Islam violent, antimodern,iraţional, îna poiat şi monolitic.Abordări de genul celei propuse de Edward Said evidenţiazăcomplexitatea şi diversitatea - culturală, religioasă,politică - a lumii islamice, în ciuda uneiorientări „islamice” comune. Interpretările pe care ledau musulmanii propriei religii diferă de la o ţară laalta, iar modul în care preceptele religioase penetreazăviaţa individului şi societatea este, iarăşi, diferit.Există deosebiri între suniţi şi şiiţi, dar şi în interiorulacestor ramuri. În ţările musulmane din Asia Centralăpredomină sufismul, o altă ramură a credinţei islamice,caracterizată mai degrabă de un discurs moderat şipro gresist. Ascensiunea -reală- a extremismului şi radicalismuluieste contrabalansată de ceea ce secheamă „Islamul liberal”, chiar dacă atenţia, atât aspecialiştilor, cât şi a publicului larg, se îndreaptă maiales asupra gândirii şi mişcărilor islamice radicale.„Islamul liberal” este preocupat de teme precum democraţia,separarea religiei de politică, drepturile femeilor,libertatea de gândire şi de expresie, avândmulte puncte de intersecţie cu liberalismul occidental.Argumentul celor care îmbrăţişează această orientareeste acela că atât musulmanii ca persoane individuale,cât şi religia în ansamblu ar beneficia de pe urma reformelorşi a existenţei unor societăţi mai deschise.Din punct de vedere politic, există forme de organizarediverse. Arabia Saudită, Libia, Pakistanul, Iranulsunt toate denumite „state fundamentaliste”, daraceastă etichetă nu spune totul despre orientarea lor.Arabia Saudită este o monarhie absolută conservatoare,Libia este o republică socialistă condusă încăde un dictator militar. Apoi, este frec ventă asociereadintre fundamentalism şi antiamericanism, fapt care,în cazul Libiei şi Iranului, a fost declarat public de cătreoficialii acestor state; în acelaşi timp, Pakistanul, ArabiaSaudită, Kuweitul, Egiptul au fost, de-a lungul timpului,aliaţi apro piaţi ai Statelor Unite.Există diferenţe între „fundamentalişti” şi „tradiţionalişti”.Primii se caracteri zează prin accentul asupra statului,acesta fiind văzut drept principalul instrumentprin care poate fi implementată viziunea islamică cuprivire la organizarea unei societăţi, iar Sharia -legeaislamică-, garanţia supravieţuirii unui astfel de stat.Există diferenţe chiar în interiorul partidelor care seproclamă islamice. De exemplu, Frontul Islamic deSalvare din Algeria este divizat între facţiuni liberale şiradicale. Şi grupările radicale îmbrăţişează ideologii şistrategii de câştigare a puterii diferite: unele sunt ghidatede o ideologie pasivă, mesianică, în virtutea că-- 33 -

TEATRELE DE OPERAŢIIreia acţiunea concretă, confruntarea directă sunt amânateindefinit, altele se bazează pe o ideologie militantă,susţinând acţiuni imediate şi violente. Chiardacă ambele tipuri de mişcări sunt animate de scopulfinal al creării unei naţiuni islamice „renăscute”, condusede un calif autentic, care respectă legea islamicăsacră, conceperea modalităţilor de a ajunge la aceastăformă de guver nare este diferită.De multe ori, statele islamice sunt ghidate în politicalor externă de pragmatism. De exemplu, mulţi analiştianticipau că, după Revoluţia Islamică din Iran, relaţiiledintre acest stat şi Turcia se vor deteriora serios dincauză că Iranul islamist nu ar fi acceptat niciodată sămai coopereze cu Turcia kemalistă. Totuşi, lucrulacesta nu s-a întâmplat, iar primul deceniu de dupărevoluţie a cunoscut chiar o intensificare a rela ţiiloreconomice şi politice dintre cele două state. Iranul adat o mai mare greutate intereselor sale practice decâtcelor dictate de ideologie şi a conştientizat faptul căavea nevoie de Turcia în războiul contra Irakului. Tur-NOTE:1. John Rourke, Intenational Politics on the World Stage, Duskin/McGraw-Hill, 1999, p.174.2. Howard H. Lentner, International Politics. Theory and Practice, West Publishing Company, 1997.3. R. Chase, Emily Hill, Paul Kennedy, „Pivotal States and US Strategy”, Foreign Affairs, vol. 75, nr. 1, ianfeb.1996, p.48.4. Francois Gere, Pourquoi les guerres? Un siecle de geopolitique, Paris, Larousse, 2002, p. 45.5. Abdulaziz Al-Sowayegh, Arab Petrol-Politics, Croom Helm, London, 1984, p.6.6. În Orientul Apropiat sunt incluse ţările aflate în zona de întâlnire a Asiei cu Europa şi Africa: Turcia, Cipru,Siria, Liban, Arabia Saudită, Yemen, Egipt, Sudan, iar în Orientul Mijlociu Irakul, Iranul şi Afganistanul. În ultimavreme, graniţa dintre cele două noţiuni se estompează şi această arie geografică este denumită fie OrientulApropiat, fie Orientul Mijlociu, sub fiecare din aceste denumiri fiind înglobate toate ţările menţionate.7. Conway H. Henderson, Intenational Relations. Conflict and Cooperation at the Turn of the 21 st Century,McGraw-Hill, Boston, 1999.8. Zbigniew Brzezinski, Marea tablă de şah. Supremaţia americană şi imperativele sale geostrategice, UniversEnciclopedic, Bucureşti, 2000, p.141.9. Samuel Huntington, Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale, Antet, Bucureşti, 1997, p. 170.10. Ibid., p.171.11. Ibid., p.160.12. Idem.13. Ibid., p.161.14. Ibid., p.164.15. Fernand Braudel, op. cit., p. 105.16. Akbar S. Ahmed, „Towards the Global Millennium: The Challenge of Islam”, Global Issues, 1998/1999,Duskin/McGraw-Hill, Connecticut.17. Edward Said, „Imposible Histories: Why the Many Islams Cannot Be Simplified”, Harper’s, iul. 2002.18. David Zeidan, „The Islamic Fundamentalist View of Life as a Perennial Battle”, Middle East Reviw of InternationalAffairs, vol. 5, nr. 4, dec. 2001.19. John Esposito, „Political Islam”: Bezond Green Menace”, Current History, ian. 1994.20. Abdullahi Ahmed An-Na’im, „The Islamic Counter-Reformation”, New Perspectives Quarterly, vol. 19, nr.1, iarna 2002.21. John Esposito, art. cit.22. Edward Said, art. cit.23. David Zeidan, art. cit.24. Unal Gungodan, „Islamist Iran and Turkey, 1979-1989: State Pragmatism and Ideological Influences”,Middle East Review of International Affairs, vol. 7, nr. 1, mart. 2003.cia era avantajată de relaţiile bune cu vecinul său maiales din considerente economice. Din acest motiv, arefuzat să se alăture SUA în embargoul impus în urmacrizei ostaticilor de la ambasada ame ricană din Teheran.Colaborarea politică a fost întărită şi de temereacomună cu privire la o posibilă infiltrare sovietică înzonă, precum si de problema kurzilor.Nici măcar în Orientul Mijlociu nu poate fi vorba deo unitate de abordare sau de acţiune, statele de aicifiind ghidate de interese şi priorităţi naţionale divergente.De multe ori, politica externă a statelor musulmaneeste determinată de particularităţile şiimperativele zonei în care se află situate, de propriilepriorităţi naţionale. Lumea islamică este divizată ea însăşi,este străbătută de disensiuni interstatale, decipro blema nu ar fi atât „ciocnirea civilizaţiilor”, cât, maicurând, vechea „ciocnire a inte reselor”, mai cu seamăa intereselor economice.- 34 -

TEATRELE DE OPERAŢIIInstruirea militarilor afgani,nu a trecut neobservatăde către aliaţii americani„În munţii stâncoşi şi goi ai Afganistanului, pericolul poate renaşte oricând şi oriunde.După fiecare zi petrecută aici, învăţăm tot mai multe lucruri, căpătăm tot mai multăexperienţă şi o viziune işi face locul în mintea noastră: în locurile acestea, totul esteposibil, iar deşertul moare pentru a lăsa loc altui deşert’’.După aproape patru luni de la introducerea înteatrul de operații din Afghanistan, militarii Echipeide instructori funcții specializate din cadrulDetașamentului ANA TRAINING, sunt în plin procesde instrucție, mentorizare şi supervizare aactivităţilor militarilor afgani din structurile de personal,operaţii şi logistică.Misiunea militarilor români nu este simplă. Bariereleinterculturale şi baza materială, uneorideficitară, a batalionului aflat în faza de formare,reprezintă provocări ce sunt surmontate de fiecaredată de profesionalismul instructorilor români. Dintreaceștia amintesc pe: căpitanul Dorobanţu Octavian,plutonierul major Hermeneanu Claudiu, plutonierulmajor Brăileanu Mircea şi plutonierul Petrică Daniel.Ajutaţi de experienţa dobândită pe timpulexecutării misiunilor anterioare și bazându-se pecunoş-tinţele lor temeinice, muncind mult şi cu seriozitate,aceștia au reuşit să treacă peste toate obstacolele,folosind un registru complet de metode, îndelungexersate, dublate de calităţi pedagogice,de răbdare şi mult tact, participând astfel în mod notabilla formarea profilului militarului afgan.Colaborarea cu partenerii de coaliţie în efortulcomun de instruire a militarilor afgani, a fost uşoarăşi datorită faptului că scopul coaliţiei a rămas acelaşi:de a forma, pregăti şi instrui o armată capabilă să-şiasigure securitatea proprie şi să realizeze paceainternă.Aici, în Camp Alamo din Kabul, Echipa de instructoriromâni colaborează cu militari americani,canadieni, portughezi, greci, iordanieni, britanici,francezi şi italieni, iar rezultatele au fost de fiecaredată foarte bune, prezentându-se de fiecare dată lastandarde ridicate.- 35 -

TEATRELE DE OPERAŢIIProfesionalismul, seriozitatea şi corectitudinea decare au dat dovadă până acum, în instruirea militarilorafgani, nu au trecut neobservate de către principaliinoştri aliaţi, americani.Acest lucru s-a materializat prin medalierea militarilorromâni cu THE ARMY ACHIEVEMENTMEDAL de către maiorul Dinoto Eric John, comandantulgarnizoanei. Ceremonia a avutloc în CAMP ALAMO din Kabul, la25 Octombrie, data în care amsărbătorit Ziua Armatei României.La ceremonie au participat comandantulDetasamentului ANATRAINING XVI, locotenentcolonelul Vieriu Ionel, care a datcitire mesajului ministrului apărăriinaționale, domnul Gabriel Oprea, cuocazia Zilei Armatei și locotenentcolonelul Moraru Apostol, şefulechipei de instructori din cadrulŞcolii de Tancuri al ArmateiNaționale Afgane, care au mulțumitpartenerilor americani pentredistincțiile acordate, oferind, la rândullor, însemnele detașamentuluiromân.Aici, departe de casă, tutoror ne este greu. Dorul dețară, de familie şi de cei dragi, ne cuprinde adesea petoți, dar simplul fapt că ajutăm afganii să-şi recapeteîncrederea în forţele proprii şi să meargă mai departe,ne dă puterea să continuăm cu succes misiuneaîncredinţată.Plutonier adjutant principal Marian Drăghici- 36 -

ISTORIE, CULTURĂMEMORIA VETERANILORPovestesc veteraniiNingea cu fulgi mariîn Crimeea---------------------------------- Interviu cu domnul colonel (r.) Nicolae EnacheRep. – Domnule colonel NicolaeEnache, s-ar putea spune că, dintretinerii leatului dumneavoastră,sunteţi un norocos.N.E. – Longevitatea e mai multun dar, decât un merit personal. Laanul care vine, voi fi nonagenar:m-am născut, la 13 octombrie1922, în Valea Tutovei, un sat la 35Km. de Bârlad (dealtfel, ca unitateadministrativă, judeţul se numea,pe atunci, Tutova). Părinţii meierau agricultori şi, până în armată,îi sprijineam în gospodărie. Am fostîncorporat, la 1 aprilie 1943, laRegimentul 12 Infanterie Bârlad.Rep. – După Stalingrad, chiardacă nu dăm lui 1 aprilie ce s-aîncetăţenit că i se cuvine, care eramoralul recruţilor?N.E. - La partea sedentară, încazarma bârlădeană, fiindcăregimentul era pe front, am făcutinstrucţie severă, în lunile aprilieseptembrie.Economia se resimţeape urma efortului de război: ni s-audat nişte uniforme din cilofibră,rămânând, între efecte, cu opinci şicămaşa de acasă. Încolo, mi-amintesc,intonam foarte însufleţiţi uncântec care avea aproape doi ani:„Azi noapte, la Prut,/ Războiul s-anceput,/Românii trec dincolo,iară,/ Să ia înapoi, prin spadă şiscut,/ Moşia pierdută-astă vară!”Instructorii noştri, ofiţeri, subofiţeri,sergenţi, purtau, pe mânecastângă a vestonului, nişte trese, înV, semnul că făcuseră cunoştinţăcu vitregiile frontului. La cumpănalui august cu septembrie, am primito permisie de o săptămână, dupăcare am fost dizlocaţi în nişte sate,la vreo 20 km. de garnizoană, pentru20 de zile. Momentul părăsiriiBârladului a fost emoţionant: ungrup de trompetişti, postaţi pe oclădire înaltă, ne-a sunat „marşul”de plecare. În intervalul amintit, amfăcut mai multă instrucţie denoapte şi am primit echipamentnou (stoc).Rep. – În general, se spune: totrăul spre bine!; cum vi se păreaîmbunătăţirea efectelor din dotare.Cam pe vremea aceea, RegeleMihai l-a întrebat pe mareşalul Antonescu:„- Ce caută cavaleriaromână în Caucaz?” I s-a răspuns„-Victoria, Sire!” Din Regimentul 4Roşiori, fala paradelor de 10 Mai,s-au mai întors şase ofiţerişi doisprezece cavalerişti. Cudumneavoastră cum era situația?N.E. – Pe 3 octombrie eram peperon la Bârlad, plecam cu Regimentul12 pe front; îmbarcat pe- 37 -platformele garniturii era şi trenulnostru regimentar, alcătuit dintr-unşir de căruţe cu coviltir. Au venit săne petreacă şi părinţii. Mama mi-adat o cărţulie, cât un carneţel,„Visul Maicii Domnului” şi, cumvastingherită a zis: „-Poate o să-ţiajute la ceva”. A fost, pentru mine,ca un talisman, am citit-o de maimulte ori, în tranşee şi pe unde ammai putut. După patru zile de mers,am fost debarcaţi în Ucraina, într-ogară unde am primit muniţie derăzboi. Eu eram puşcaş mitralior,aveam un Z.B., calibrul 9 mm., îngreutate de 9,1 Kg; un încărcătoravea 25 de cartuşe, şi am primitdouă unităţi de foc a câte 250, îndouă genţi de încărcător.

ISTORIE, CULTURĂRegimentul nostru a primit sectorîntre Oceakov şi Nikolaev, unde seuneau Niprul şi Bugul, înainte de ase vărsa în mare, formând un„liman” de 10-12 Km. Acesta despărțeaCrimeea de continent şi,parcă i se zicea Kimburg. Dincolode liman, în peninsulă, se afla Regimentul25 infanterie român, pecare îl sprijineam cu foc împotrivaatacurilor sovietice.Rep. – Cum era viaţa, de zi cu zi,și, mai ales, de noapte cu noapte,în această confruntare „de poziţii”?N.E. - În primul rând, vremea eramizerabilă - ploi, ceaţă, ninsori cunişte fulgi neobişnuiţi de mari, câtlumătate din „Visul Maicii Domnului”.Două baterii germane, dotatecu tunuri cu repetiţie „Bofors”,suedeze, şi „Schneider”, franțuzești,poziţionate lângă regimentulnostru, încercau să asigure tir deprotecţie Regimentului 25. Ruşii aulăsat, din amonte, pe apă o duzinăde bărci goale, noaptea, şi audezlănţuit un furibund foc alromânilor şi germanilor, care şi-audescoperit, astfel, poziţiile. Vicleniaa avut consecinţe: zilnic o formaţiede 3-4 avioane sovietice, de tip IAK,ne bombardau. S-a încercat o camuflaretotală a dispozitivului, dar aufost destule pierderi de vieţiomeneşti.În decembrie 1943, se încearcăajutorarea Regimentului 25 infanterie,a cărui situaţie era periclitată,trimiţăndu-se şalupe germane caresă-l extragă din Crimeea; pânăuna-alta, şalupele au trecut dincolo,pentru decroşareainfanteriştilor noştri, cu două batalioaneale Regimentului 12. Cel deal treilea, în care mă aflam şi eu, afost stopat la timp. Camarazii caretraversaseră, câţi mai rămăseserăîn viaţă , au fost victimele unei ambuscadeşi au căzut prizonieri. Noine-am reîntors pe vechile poziţii; la17 ianuarie 1944, eu am fost trimisîn ţară, la o şcoală de gradaţi, laBârlad, pentru a servi la instruireacontigentului ce urma să vină.Prin aprilie, unitatea esteevacuată la Turnu Măgurele. Unmarş de două săptămâni, care nearupt pingelele şi ne-a umplut depăduchi. Am fost în bivuac prinnişte sate de lângă oraş: Traian,Cioara, Seaca. Aliaţii, având acumbaza aeriană la Foggia, în Italia,nu, ca în 1943, când porneau dinnordul Africii spre a bombardarafinăriile din Prahova, petrolulnostru fiind indispensabil maşiniide război germane, trimiteau bombardierelecătre Capitală şi maiales, către zona petrolieră din jurulPloieştilor. Un I.A.R. 80 al aviaţieinoastre loveşte şi doboară un „Liberator”american, şase dintre piloţiiparaşutaţi fiind capturaţi de plutonulmeu. Comandantul regimentului,colonelul Pantelimonescu, nui-a predat nemţilor, cu care eramîncă aliaţi, i-a trimis la Piteşti şi,mai apoi, la Timişul de Jos, undeam auzit că au fost trataţi foartebine, aveau bucătari dintreprizonierii ruși, au primit solde conformgradului şi ajutoare consistentede la Crucea Roşie.Rep. – Memorialistul Gh. Jurgea-Negrileşti, în volumul „Troica amintirilor.Sub patru regi” (Editura- 38 -“Cartea românească”, 2002),consemnează că, pe piaţa neagrădin Braşov, apăruseră efecteprovenind de la piloţii prizonieri,pornind de la vindillacuri până labusole și hărţi pe mătase. Care aufost reacţiile armatei roşii, „eliberatoare”,după 23 august?E.N.- În august am fost trimis laGârbovi, lângă Sibiu, unde amurmat un curs de motociclişti militari.Când au ajuns ruşii acolo, auluat captură de război 12.000 demotociclete Zundap şi BMV, care,prin cine ştie ce împrejurareciudată, erau „desculţe”, nu aveaucauciucuri. De acolo mi-a rămasun carnet de conducere pe care seaflă singura mea fotografie derăzboi, dublată, cum se vede, de omulţime de detalii de identificare,spre a nu fi falsificată, precum: talia- 1,65, faţa - rotundă, părul - castaniu,fruntea - lată, sprâncenele -castanii, ochii - albaştri, nasul -potrivit, gura - potrivită, bărbia -rotundă, mustaţa - rade, semneparticulare - n-are.Eram, pe vremea aceea, departede paşapoartele cu date antropometrice.La câteva zile de la comunicatulregelui către ţară, trupele ruse,aflate sub comanda mareşalului

ISTORIE, CULTURĂTolbuhin, treceau spre bulgari. Noiaveam nu eghileţi, ci un fir roşu launiformă, pe care ciolovecii l-aubănuit că ar fi o distincţie acordatăîn timpul campaniei din Est şi erauhotărâţi să plătească, pe loc, prinexecuţie fără judecată, foştilorocupanţi, prezumtivi criminali derăzboi, care eram. Incidentul a fostdezamorsat de un locotenent de-allor, care ştia româneşte, era, „depământ”, cum se spunea, de prinBasarabia. Până la 12 septembrie,la semnarea armistiţiului cuMoscova, s-a aflat mai târziu, ruşiiau luat peste 100.000 de prizonieriromâni, în zona Moldovei, care nus-au opus cu mâna înarmată, pentrucă au crezut în noua „frăţie dearme” ce li se anunţase.La Turnu Măgurele, Regimentul2 artilerie a scufundat două şalupecu nemţi, care urcau pe Dunăre;vreo treizeci dintre germanii ajunşila ţărm au fost capturaţi de regimentulnostru.Rep. – Ce a însemnat, pentrudumneavoastră, campania dinVest, câtă vreme, încă de la spargereafrontului în Moldova, armataroşie întreba unde este Berlinul, caşi cum românii de la Târgu Frumoserau ghizi de turism în Europa?N.E. – Pe 18 septembrie, ampornit în marş către Ungaria, cainfanteriştii, numai pe jos, şi, la 30noiembrie 1944, ajunsesem laMişkolc. Un ordin, de sus, ne-a returnatcătre ţară, dar, pe la Deva, adurat puţin până ruşii s-au dumiritcă n-am fi dezertori în masă, nici ounitate nu riscă să intre,disciplinată, în faţa curţii marţiale şia plutoanelor de execuţie. Pe 9mai 1945, când s-a semnat pacea,eram în gara din Turnu Măgurele,tocmai ne îmbarcasem într-un trencu destinaţia front. A trebuit să neresemnăm cu gândul că, în celedin urmă, suntem supravieţuitoriicelui de al doilea război mondial.Eram printre cei norocoşi; pentrucei din lagărele sovietice, războiulcu foamea, frigul, muncaabrutizantă şi umilinţele a încetatmult mai târziu, câţi s-au mai întors.Rep. – A urmat un „război rece”şi foarte mulţi ani până la un sfârşitde mileniu, apoi un deceniuşi…până acum. Cum a „mărşăluit”prin această istorie fostul infanteristdin regimentul de la Bârlad?- 39 -N.E. – În 1945 am făcut şcoalade subofiţeri de jandarmi.Jandarmeria s-a desfiinţat, dupăabdicarea regelui, în 1949; am fostasimilaţi miliţiei. Mi-am făcut serviciulla Braşov, care o vreme s-anumit oraşul Stalin, până în 1968,când cu noua împărţireadministrativă.Rep. - Aţi prins, la Braşov, undeerau o mulţime de saşi, epurarea,adică arestarea şi deportarea îngulagul sovietic, celor care făceauparte din Grupul Etnic German,consideraţi fascişti ?N.E. - Nu, eu am terminat şcoalade jandarmerie în august 1947,când această “operaţiune”, forţatăde Moscova, se încheiase.Din 1968, am fost repartizatla Sfântu Gheorghe, judeţulCovasna, de unde, în 1975, amieşit la pensie.Rep. – Exact în anul acela amfăcut practică, o lună şi jumătate,la biblioteca judeţeană din SfântuGheorghe, deasupra parcului,într-o clădire solidă, construită petimpul Mariei Tereza. Mergeam cubibliobuzul în satele de la izvoareleOltului, unde toţi cei maturi ştiaubine româneşte, dar, pentru uniicopii, alegeau mai mult cărţi bogatilustrate.N.E. – Da, pe atunci, aşa cumera, nu prea aveam, pe plan profesional,deşi lucram în spaţiul fosteiRegiuni Autonome Maghiare,probleme etnice. Au venit maitârziu; libertatea şi integrareaeuropeană au costurile lor.Cât priveşte cei care vin dupănoi, generaţiile următoare, mi-aşdori, mai mult decât orice, să nuaibă amintiri de pe front. Şi nici sănu aibă nostalgia lor. Pentru astaexistă destulă istorie şi literatură.A consemnat E. N.

ISTORIE, CULTURĂMomente de glorie în Războiul pentru Întregirea RomânieiRegimentul 48 Infanterie BuzăuCampania anului 1917 (II) - Bătălia de la Mărăşeşti---------------------------------- Locotenent colonel Liviu Corciu, Divizia 2 Infanterie „Getica”Motto:„Pentru noi Românii, cari am făurit victoria cu priceperea comandanţilor, cu vitejia şi sângeleîmbelşugat vărsat al trupelor, Mărăşeştii vor rămâne pagina cea mai strălucită a marelui nostrurăzboiu naţional.(...) Mărăşeştii au venit, după Mărăşti, ca să facă dovada că vigoarea sufletului românesc nu sealterase.” 1 Constantin Kirițescu, Istoria războiului pentru Întregirea României, 1916–1919Sunt atâtea pagini scrise despre Bătălia de la Mărăşeşti sau Bătălia de străpungere de pe Putna şi Şuşiţa 2 , cum este eaconsemnată în analele Marelui Stat Major german, încât cineva ar putea considera că este prea mult ori chiar suficient...Personal, nu împărtăşesc această părere. Am scris despre Regimentul 48 Infanterie Buzău, fiindcă mi s-a părut afi oarecum nedreptăţit de memoria contemporanilor. La aproape 95 de ani distanţă de acele clipe, nu trebuie să ne aducemaminte de eroii neamului numai la evenimente comemorative, şi nu trebuie să cinstim doar aniversările victoriilorcâştigate cu atâta sânge, lacrimi şi suferinţă.Trebuie să ne aducem aminte şi trebuie să-I cinstim. În tot ceasul. Pentru că, atunci când nu au învins, au murit totpe câmpul de luptă, chiar mai mulţi decât atunci când au ieşit victorioşi. Şi în ambele situaţii au murit pentru Ţară...Regimentul 48 Infanterie Buzău este un exemplu întru aceasta.(Autorul)Bătălia de la Mărăşeşti a fost ceamai importantă operaţiune militarădesfăşurată de Armata Română în timpulPrimului Război Mondial, fiind,totodată, şi una din cele mai importanteoperaţii desfăşurate de trupelealiate pe parcursul conflagraţiei. Ooperaţiune complexă, de apărare şimenţinere a liniei frontului punctată cunumeroase riposte ofensive din partearomânilor.Grupul Mackensen era constituitdin trei armate, dintre care cea mai importantăera Armata IX germană, comandatăde generalul von Eben, venitde pe frontul din Galiţia, înlocuitorullui von Falkenhayn.Intenţia lui von Mackensen, supranumitspărgătorul de fronturi, era de astrăpunge frontul românesc de-a lungulSiretului, concomitent cu acţiuneageneralului Ruhr, care trebuia să pătrundăpe văile Slănicului, Oituzului şiCaşinului, urmând să facă joncţiuneala Adjud.Bătălia de la Mărăşeşti. Unii specialişticonsideră că acţiunile acesteibătălii pot fi grupate în cel puţin treietape, 3 astfel:- prima etapă, desfăşurată între 24iulie/6 august şi 30 iulie/12 august, fiindcaracterizată prin introducerea succesivăîn operaţie a unităţilor Armatei I române,pentru închiderea spărturiifrontului din sectorul Diviziei 34 ruse;- a doua etapă, cea mai sângeroasă,între 31 iulie/13 august şi 6/19 august,când comandamentul german a schimbatefortul principal al ofensivei, în sectorulPădurea Răzoare – GaraMărăşeşti, intenţionând să forţeze râulSiret şi să dezvolte ofensiva spre Tecuci;- 40 -

ISTORIE, CULTURĂ- a treia etapă, între 7/20 august şi 21 august/3 septembrie,preponderent defensivă, niciuna dintre părţi nefiind înmăsură să preia iniţiativa.S-a scris despre acest subiect şi în epoca interbelică, înefervescenţa Întregirii României, cu evenimentele proaspeteîn amintiri, dar şi mai mult, în perioada comunistă, înîncercarea de a deturna semnificaţia evenimentului şi a-lfolosi propagandistic, ideologic.Se vroia un exemplu anterior, pentru frăţia de arme româno-sovietică,când, de pildă, bolşevizarea unităţilor ruseşti,şi părăsirea sectoarelor de front ca o consecinţă aacestui fenomen, punea în pericol însăşi fiinţa naţională.C.Kiriţescu 4 apreciază ca principală caracteristică a desfăşurăriitactice a primelor două etape ale bătăliei, substituireala timp a trupelor ruse prin trupe române, chiar încursul luptei, fapt ce a reuşit să împiedice un deznodământfatal. Astfel, duşmanul începea, dimineaţa, atacul unui sectorocupat de ruşi, iar, până seara, lupta în acelaşi sector,dar împotriva românilor.Bătălia a început la 6 august, prin atacarea sectoruluidintre localitatea Ireşti şi râul Siret, al Diviziei 34 rusă,după care s-a întins, în zilele ce au urmat, treptat, spre vest,până la platoul Muncelu, în căutarea punctelor de mai micărezistenţă reprezentate de poziţiile apărate de trupe ruseşti.În acelaşi timp, unităţile româneşti, ce se aflau concentratepe malul răsăritean al Siretului, erau trecute pe cel vestical râului, pe măsură ce unităţile ruseşti, care părăseaupoziţiile, lăsau spărturi în linia frontului.Contribuţia Regimentului 48/49 Infanterie. Regimentul48/49 Infanterie, reorganizat, completat cu efectiveşi dotat cu armament modern, plecase din localitate Delenipe front, în noaptea de 4 iunie, şi, după aproape două lunide marşuri şi lupte, se găsea, în data de 28 iulie, pe dreaptaSiretului, la S-E de Mărăşeşti, ca rezervă a Diviziei a 5-a 5 .La 29 iulie Regimentul 48/49 Infanterie a intrat pe frontla Sud-Est de Mărăşeşti pentru a stabili legătura între Divizia5-a şi 9-a, la viroaga de lângă pădurea Prisaca cu batalionulIII-lea ocupând jumătate din viroaga Suşiţa Seacă,pe porţiunea dintre calea ferată Mărăşeşti-Tecuci (canton221) şi apa Siretului, batalionul I tot în linia I-a, pe viroagaSuşiţa seacă, rezemându-se cu flancul drept pe estul Siretului,iar cu flancul stâng pe batalionul al III-lea. Batalionulal II-lea în rezervă, la Sud-Vest de pădurea Prisaca.31 iulie: batalioanele se întăresc pe poziţiile ocupate,construiesc măşti (locaşuri individuale de tragere – s.n.) şiaduc la nivel tranşeele existente. În ziua de 31 iulie inamiculîncearcă un atac, pe la ora 4 dimineaţa, după un- 41 -

ISTORIE, CULTURĂbombardament violent de artilerie, ataccare nu reuşeşte, dar care produce pierderisimţitoare batalionului III.La 1 august 1917 dimineaţa, la ora4, a fost schimbat de pe această poziţiede către Regimentul 55 Infanterie, punându-seîn marş spre Cosmeşti dinvale şi de aici la Pădureni, la pădureade la SV de sat.La 3 august 1917 regimentul sepune în marş trimiţând batalionul II laVest de Rateşul lui Haret, ca rezervă aDiviziei 13, iar batalionul I şi III, ca rezervăa Corpului de Armată, în valeaZăbrăuţului sec.4-5 august situaţia regimentului rămâneneschimbată.Cota 100. Punctul cheie al dispozitivuluidefensiv românesc pe frontul dela Mărăşeşti, în cea de-a doua etapă,cea a ofensivei germane în sectorul PădureaRăzoare – Gara Mărăşeşti, erareprezentat de Cota 100, care asigurastăpânirea ultimei terase spre Siret 6 ,pierderea acesteia de către români fiindconsiderat sfârşitul bătăliei, întru-câtcrea perspectiva ca jumătate din forţeleangajate la Mărăşeşti să fie capturate.Pe această cotă se afla a doua liniede apărare română, incompletă, formatădoar din crâmpee de tranşee 7 , iarîn spatele ei, întreaga artilerie aliată 8 .Acesta era obiectivul principal de atinsşi punctul dominant al întregii zone, pecare în dimineaţa zilei de 6 august1917, forţele germane erau pe punctulde a o cuceri.Conştient că soarta bătăliei şi a ţăriise jucau în acel loc şi în acel ceas 9 ,pentru a evita dezastrul ce ar fi dus lastrăpungerea frontului, generalul IoanPopescu, comandantul Diviziei 13 Infanterie,a ordonat un contraatac cu întreagarezervă a diviziei, lovindconcentric forţele principale ale Diviziei115 Infanterie germane, pătrunseîntre Pădurea Răzoare şi Viile Negroponte.Contraatacul de la Pădurea Răzoare.Până la sosirea acestor rezerve,aflată la câţiva kiliometri distanţă laRateşul lui Haret, compania 1 mitralieredin Regimentul 51 Infanterie, comandatăde cpt. Grigore Ignat, a primitordin să ţie pe loc înaintarea duşmanuluicu orice preţ, rezistând pe poziţii cuînverşunare şi fiind aproape în totalitatedistrusă, dar dând răgaz rezervelordiviziei să sosească.Au intrat în luptă batalionul III/Regimentul47/72 Infanterie şi batalionulII/Regimentul 48/49 Infanterie, reuşind,în urma unui violent atac la baionetă,să înfrângă rezistenţa inamică lamarginea Pădurii Răzoare, atacul trupelorgermane transformându-se într-oretragere dezordonată.Batalionul II/Regimentul 48/49 Infanteriece constituia rezerva divizieiîn acea zi, era comandat de maiorulGheorghe Tomescu.În cărţile de istorie 10 , se menţionează:Batalionul Tomescu, plecând de laRateşul lui Haret, a mers întâi sprevest, ocolind păduricea CreangaBabei, apoi s-a îndreptat spre Sud. Elînaintează pe trei linii şi atacă la rândulsău din flanc coloana inamică dinstânga, în marginea pădurii Răzoare.(...)la dreapta pădurea La Răzoarea fost curăţată de inimic şiRegimentul 47, ajutat de batalioaneleDrăgănescu şi Tomescu, e în mişcarede înaintare în contra liniilor inimice.Din arhiva regimentului. 6 august1917. Acţiunea Regimentului 48 Infanterieîn această zi de grea luptă, înspecial pentru Divizia 13-a, se producepe batalioane 11 .Batalionul I care se găsea la Sud-Vest de pădurea Pădureni, la ordineleDiviziei 9 primeşte ordin la ora 9.00 săpornească la Rateşul lui Haret. Ajunsaici este trimis în valea Zăbrăuţului Secîn viroaga de la NE de cota 128(Creanga Babei), constituindu-se în rezervaCorpului de Armată.Trecerea de la Rateşul lui Haret înValea Zăbrăuţului Sec s-a făcut sub unputernic baraj de artilerie.De aici a recunoscut, conform ordinelor,prin patrule, flancul drept al Regimentului47 Infanterie şi flanculstâng al Regimentului 39 Infanterie şia aprovizionat cu cartuşe Regimentul47 Infanterie.Seara batalionul a primit ordin a seîntoarce la Modruzeni, la dispoziţia Diviziei9.Batalionul II-lea se găsea ca rezervăa Diviziei 13-a la Rateşul lui Haret. Laora 10 primeşte ordin de a se pune ladispoziţia Brigăzii 26 Infanterie şi săcontraatace, pentru a ajuta Regimentul47 Infanterie căruia i se înconjuraseflancul stâng.Batalionul II contraatacă avândcompania 7-a pe 4 valuri, cu direcţiaflancul stâng al Regimentului 47 Infanterie- colţul de Sud al pădurii -Cota 117, compania 6-a în acelaşi dispozitiv,înapoi la 100 m şi eşalonată lastânga, cu misiunea să atace flancul- 42 -

ISTORIE, CULTURĂdrept al inamicului, iar compania 5 şicompania de mitraliere erau în rezervade batalion.Astfel pornit, contraatacul reuşeşteşi la ora 11.40 respinge pe inamic şi începesă-l urmărească, restabilind liniafrontului şi trecând peste aceasta aproximativdoi km.Batalionul III n-a luat parte la nici oacţiune în ziua de 6 august fiind rezervaDiviziei 9.La 8 august regimentul 48/49 Infanterieschimbă pe front la RăzoareRegimentul 51/52 Infanterie instalândbatalioanele I şi III în linia I, şi batalionulII în rezervă în viile Negroponte,unde regimentul a stat până în ziua de14 august, când a fost schimbat de Regimentul70/78 Infanterie şi s-a deplasatla Călineşti.Oameni şi fapte. Această lucrare nuse vrea un documentar, deşi în conţinutulei am încercat, cu sfiala specificădebutantului, să-mi susţin ideile şi afirmaţiilecu cât mai mult material şi câtmai multe argumente documentare.Cei care ar avea curiozitatea şi timpulde a parcurge orice lucrare despreacest subiect, în special generaţia tânără,trebuie să ştie că, sub „covorul”de date tehnice, expresii şi termeni militari,nume şi numere de unităţi orimari unităţi, la Mărăşeşti au luptat, şiîn număr foarte mare unii au şi murit,oameni obişnuiţi, majoritatea lor tineri.Unul dintre aceştia a fost şi sublocotenentuluiIonescu T. Mihai, comandantulcompaniei a 7-a din batalionulII 12 , subunitatea care a fost vârful delance al acelui contraatac.Născut la 25 noiembrie 1896, în comunaMărăcineni, judeţul Buzău, celmai mare din cei 6 copii (5 băieţi şi ofată) ai familiei Maria (născută Vlădescu)şi Tănase Ionescu, a urmat primele5 clase primare în comuna natală,apoi a urmat cursurile Liceului”B.P.Hasdeu”, promoţía 1915, an încare intră elev la Şcoala Militară de InfanterieBucureşti.Începutul primei conflagraţii mondialeîl găseşte în stagiu la Regimentul48 Infanterie Buzău, iar la declarareamobilizării în data de 15 august 1916este mobilizat ca instructor de plutonîn partea sedentară a aceluiaşi regiment.În calitate de instructor al recruţilorce încadrau subunităţile de completareale regimentului, nu a participat lacampania din toamna anului 1916, alăturide regimentul său, fiind retras cuîntreg batalionul de recruţi în Moldova,în localitatea Deleni, jud.Iaşi, unde seîmbolnăveşte defebră recurentă.După însănătoşirea fost repartizatcomandant depluton în companiaetalon a regimentului,subunitate cefăcea instrucţie cucapitanul francezMahieux, din cadrulMisiunii MilitareFranceze.Tot în aceastăperioadă urmează- 43 -cursurile şcolii de grenadieri de la Hârlău,devenind ulterior instructor de grenadeîn Regimentul 48 Infanterie,precum şi cursurile şcolii de puşti mitralieră,model francez, cu care tocmaifusese dotat regimentul.Dovedind excelente calităţi, s-a implicatactiv în instruirea companieisale, compania a 7-a din batalionul IIal regimentului, în utilizarea celor douăcategorii de armament: grenadele demână şi puştile mitralieră, aspect demare importanţă în desfăşurarea ulterioarăa evenimentelor.Revenind la contraatacul de la PădureaRăzoare, în documente 13 se menţioneazăcă Batalionul II/Regimentul48/49 Infanterie a plecat la contraatacde la “Rateşul lui Haret”, în coloană decompanii pe câte 4 valuri, cu companiacomandată de sublocotenentul Ionescuîn prima linie, dând practic,direcţia contraatacului. Conducându-şiîn prima linie soldaţii, compania slt. Ionescua izbit în flanc Regimentul 28bavarez care înainta prin spărtura făcutăcătre cota 100, combinând foculpuştilor mitralieră, tras din mers, cu exploziilegrenadelor de mână, şi a reuşitnu numai să-l pună pe fugă, dar, depăşindliniile inamice, a urmarit bavareziimai bine de 3 km dincolo de tranşeelelor, aruncând resturile dezorganizateale germanilor până în apropierea localităţiiSatul Nou, lângă Panciu.Pierderile companiei a 7-a dupăacest contraatac au fost de 48 de morţişi 75 de răniţi, însuşi sublocotenentulIonescu fiind rănit de 10 schije de grenadă,dar a refuzat evacuarea de pe

ISTORIE, CULTURĂfront şi a preferat să rămână în mijloculsoldaţilor săi 14 .Încheierea luptei. Trupele germanes-au retras spre Valea Suşiţei, antrenândşi unităţile Diviziei 13 austro-ungare,în timp ce românii au cuceritprima poziţie inamică; înaintarea le-aa fost oprită de generalul Grigorescu,deoarece primise informaţia că germaniiîşi puseseră în mişcare rezervele.Pierderile de partea noastră au fostmari, batalionul II/Regimentul 48/49 aînregistrat 4 ofiţeri şi 176 trupă morţişi răniţi, dintre care, aşa cum aminteammai sus, 48 de morţi şi 75 de răniţinumai din compania 7.Unii autori 15 estimează la circa27.410 oameni (din care 610 ofiţeri)pierderile înregistrate de partea românăpe ansamblul bătăliei de la Mărăşeşti,dintre aceştia 5125 morţi pe câmpul deluptă, 12.467 răniţi şi 9818 dispăruţi.Pierderile germane sunt de aproximativ60-65.000 de oameni, în timp cealiatul rus este creditat cu aproximativ26.500 soldaţi şi ofiţeri 16 .După terminarea bătăliei, comandantulDiviziei 13 Infanterie a dat următorulordin de zi 17 :Viteji ai Diviziei a 13-a,Atacaţi de 3 divizii duşmane voi leaţiţinut piept cu bărbăţie sfărâmânduleînaintea voastră.Aţi avut azi prilejul să vedeţi că s-asfârşit cu faima grozavă a duşmanului.Aţi văzut că nu se poate măsura cuostaşii români.Câmpul plin de morţi ai vrăjmaşului,armele şi mitralierele luate de laduşman sunt probe fără îndoială a lupteiîndârjite şi a biruinţei noastre.Nu uitaţi copii că astăzi este sărbătoarea“Schimbarea la faţă”.Poate ne ajută Dumnezeu ca de aziînainte totul să se schimbe în folosulnoastru şi să gonim cât mai curând pevrăjmaşi de pe scumpul noastru pământaruncându-l peste hotarele neamuluinostru.Azi aţi probat că frăţia dintre noi legatăla Hârlău a dat roade şi aţi ţinutsus numele Diviziei a 13-a atât de lăudatăla Hârlău de M.S.Regele, de A.S.Regală Principele Carol şi de toţi carene înconjurau.Generalul Ioan PopescuVă mulţumesc din suflet, bravi ostaşiai Diviziei a 13-a în viaţă luptătorisau răniţi şi vă sfătuiesc din nou cumfăceam la Hârlău, a lupta din toate puterilepentru scumpa noastră Ţară şipentru Regele ei, care luptă cu inimaşi cu sufletul mai mult ca fiecare dintrenoi.Mulţumesc cu toată recunoştinţavouă bravilor ostaşi morţi! Căci voisunteţi vitejii dintre viteji! De aţi puteadeschide ochii sărmanilor, aţi vedeacum s-au sfărâmat de zidurile Divizieia 13-a, puhoiul valurilor duşmane fărăa o clinti din loc.Mă întorc din nou la cei în viaţă,urez însănătoşire grabnică răniţilor şicu Dumnezeu înainte! Dat la CartierulDiviziei a 13-a la 6 august 1917,ora 23.00.Iar în acelaşi context, comandantulArmatei I, generalul Eremia GRIGO-RESCU, semna Ordinul de zi nr.105 18Timp de aproape două luni, prin rezistenţaîndârjită ce aţi opus cu piepturilevoastre la Mărăşeşti şi Muncelu năvăliriiduşmanului cotropitor, aţi făcut săse întunece visurile de cucerire uşoarăa părţii ce ne-a mai rămas din scumpanoastră ţară(...).La Siret, în focul urii răzbunătoare,nesocotind risipa sângelui, aţi smulsbiruinţa cea mare.Aţi făcut să reînvie în mintea tuturoramintirea glorioasă a faptelor străbunilornoştri.Aţi atras admiraţia lumii întregi(...).Din sângele vostru se va ridica,curat şi măreţ, o ţară românească a tuturorromânilor.Ecouri. Bătălia de la Mărăşeşti afost evenimentul cel mai strălucitor alanului 1917 în România, scria colonelulVictor Petin, fostul şef de stat majoral Misiunii Militare Franceze, ea aoprit în 15 zile ofensiva germană, a închisdefinitiv porţile Moldovei oricăreiîncercări de înaintare şi a menţinutfrontul pe poziţiile iniţiale 19 .De asemenea, este făcută o legăturăde interdependenţă între victoriile româneştidin vara anului 1917, şi amânareacu cel puţin trei luni a declanşăriiofensivei pe frontul italian de la Caporetto,care ar fi putut avea ca efect, pefondul ieşirii Rusiei din război, prăbuşireaatât a frontului italian cât şi acelui răsăritean, şi ar fi putut impuneAntantei perspective strategice catastrofale20 .C.Kiriţescu 21 , considera că sdrobireaatacului inimic s-a datorat splendiduluifoc de artilerie care toată ziua atunat cu o eficacitate spăimântătoare înmasele inimicului, bravurei fără seamănşi spiritului de jertfă, de atâtea oripus la încercare, al soldatului şi al şefilorlui, considerând că elementele directdetreminante ale victoriei au fostiniţiativa comandantului de a aruncaîntrega rezervă a diviziei, în momentulcel mai critic şi în punctul cel mai vulnerabilal bătăliei şi executarea impecabilăa acestui contraatac.Ca urmare a acestei importante victorii,prin Înaltul Decret nr.1137 din 3octombrie 1917, generalul de brigadăPopescu I.Ioan, comandantul Divizieia 13-a a fost decorat cu Ordinul „MihaiViteazul”, clasa a III-a 22 , pentru vitejia,destoinicia şi îndârjirea cu care acondus operaţiile diviziei sale în ziuade 6 august 1917 pe frontul de la sudde Mărăşeşti, pădurea Răzoare undefiind atacată de Diviziile 12 bavareză,115 germană şi 1 brigadă din Divizia13 austriacă, după 6 ore de lupte le-adeterminat să se retragă în dezordinecu imense pierderi capturând 160 prizonieri,19 mitraliere şi alte materialede război.- 44 -

ISTORIE, CULTURĂDecorarea a fost făcută chiar pe front de către Regele Ferdinand23 , care, însoţit Principele Carol, generalul Grigorescu,comandantul Armatei I şi generalul Istrate,comandantul Corpului 5 armată, s-a deplasat în ziua de 8august la punctul de comandă al Diviziei 13, în satul Pădureni,pentru a-şi exprima înaltele sale mulţumiri Diviziei13, pentru bravura arătată în bătălia de la 6 august.Cu acelaşi prilej, Regele Ferdinand a remis comandantuluiDiviziei 13, Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a pentrucăpitanul Grigore Ignat, găsit mort cu mâna încleştată pemitralieră şi acoperit de cadavre 24 .Alături de acesta au mai fost decoraţi, tot cu Ordinul„Mihai Viteazul”, clasa a III-a, comandanţii Regimentelor47/72, 50/64 şi 51/52 Infanterie.Referitor la această importantă distincţie militară, Ordinul„Mihai Viteazul”, facem precizarea că nu mai puţin detrei ofiţeri din Regimentul 48/49 Infanterie au intrat în posesiaei.Aceştia sunt maiorul Gheorghe Stanian 25 , pentru vitejiaşi destoinicia cu care batalionul său a restabilit legăturileîntre diviziile 5 şi 9 în cursul luptelor din 30 şi 31 iulie 1917.A rezistat tuturor contraatacurilor inamice din zona căiiferate Tecuci Mărăşeşti deşi acestea dispuneau de forţe multsuperioare, şi sublocotenentul Vasile Sinian, pentru vitejiacu care a luptat în noaptea de 14/15 septembrie 1917. Trecândcu forţe din regimentul său Dunărea şi reţelele desârmă inamice a luat parte la o înverşunată luptă corp lacorp cu trupele bulgare, prin Înaltul Decret nr.1238 din23.X.1917 26 , în timp ce, cel de-al treilea ofiţer este chiarmaiorul Gheorghe Tomescu, care s-a distins şi în cea de-atreia etapă a Bătăliei de la Mărăşeşti, mai precis în luptelede la Muncelul, la care a luat parte tot cu Regimentul 48/49Infanterie.Epilog. Sub semnătura Radu Şerban, pseudonimul subcare scria lt(r).Traian Trestioreanu, el însuşi participant laluptele din Primul Război Mondial, şi răpus, la numai 23 deani, de tuberculoza contractată în lagărul de prizonieri derăzboi de la Stralsund, Germania, apărea în ziarul LIBE-RALUL, la 01.05.1921, articolul intitulat ADU-ŢIAMINTE!, pe care personal, îl consider cel mai potrivit pentrua încheia articolul de faţă, iată-l:Nu-i uita!Nu uita niciodată, ci în fiecare rugăciune a ta către Domnul,adu-ţi aminte şi de ei, de vitejii căzuţi pe câmpul deluptă pentru întregirea neamului tău.Ei dorm acum somnul cel veşnic şi fără prihană, răpuşiîn floarea vieţii, sub brazda de la Mărăşti, Mărăşeşti, Neajlovşi Jiu, sub pietrele de la Oituz sau sub nisipul dobrogeanşi pretutindeni în pământul românesc de la Nistrupână la Tisa, pământ semănat cu mormintele lor sfinte!(...).De aceia în aceste sărbători care vin, la toate prazniceletale şi ori de câte ori vei avea prilejul unei fericiri, opreşteteo clipă în mijlocul bucuriei tale şi varsă în sufletul tău olacrimă fierbinte şi pentru cei care au murit ca SĂ TRĂ-IASCĂ ROMÂNIA!.În urma pierderilor suferite la Mărăşeşti, Regimentul48/49 Infanterie a fost retras şi trimis la refacere şi completare,fiind dislocat ulterior, tot în cadrul Diviziei 13 Infanterie,la luptele din sectorul Varniţa-Muncelu, apoi în sudulBasarabiei pentru a securiza zona în faţa bandelor bolşevizatede soldaţi ruşi dezertori.Despre aceste fapte vom vorbi într-unul din numerele viitoareal revistei.Note:1.Constantin Kirițescu, Istoria războiului pentru întregirea României,1916–1919, vol.II, Ed. Casei şcoalelor, Bucureşti, 1927,p.591.2.Idem, p.496, (Durchbruchsschlacht am Putna und Susita).3.Gheorghe Buzatu şi Horia Dumitrescu, coordonatori, Mărăşti-Mărăşeşti-Oituz,ţinut al jerfei şi biruinţei, Ed.Pallas, Focşani,2007, p.664.C Kirițescu, Op.cit., p.588 şi urm.5.Centrul de studii şi păstrarea arhivelor militare istorice, Piteşti,fondul R.48 Infanterie, dosar nr.11, fila 22;6.C Kirițescu, Op.cit., p.574.7.Idem.8.www.worldwar2.ro9.C Kirițescu, Op.cit., p.575.10.Idem., p.582.11.Centrul de studii şi păstrarea arhivelor militare istorice, Piteşti,fondul R.48 Infanterie, dosar nr.11, fila 24;12.C. Dumitrescu, Colecţia de manuscrise, vol.IX B – Materialdocumentar privind viaţa oraşului Buzău - Armata, ArhiveleNaţionale ale României, Direcţia Judeţeană Buzău.13.Centrul de studii şi păstrarea arhivelor militare istorice, Piteşti,fondul R.48 Infanterie, dosar nr.11, fila 24;14.C. Dumitrescu, Op.cit.15.Nicolae Ciobanu, Triunghiul morţii-triunghiul vieţii: Mărăşti-Mărăşeşti-Oituz, în lucrarea Mărăşti-Mărăşeşti-Oituz, ţinut al jerfeişi biruinţei, Ed.Pallas, Focşani, 2007, p.6716.Idem.17.Centrul de studii şi păstrarea arhivelor militare istorice, Piteşti,Fondul R.48 Infanterie, dosar nr.836, fila 13;18.România în anii primului război mondial, Ed.Militară, Bucureşti,1987, vol.5, p.610.19.Valeriu Florin Dobrinescu, Horia Dumitrescu, Ion Antonescuşi războiul de reîntregire a Neamului, Ed.Pallas, Focşani,2006, p.5920.România în anii primului război mondial, Ed.Militară, Bucureşti,1987, p.349-350.21.Constantin KIRIŢESCU, Op.cit, p.585-586.22.Col.Eugen Ichim, Ordinul militar de război ”Mihai Viteazul”,Ed. Modelism & Jertfa, Bucureşti, 2000, p.6723.Arhivele Militare Române, Fond microfilme, rola PII.1142,cadru 289-29224.Idem.25.Numele maiorului Gheorghe Stanian, căzut la Muncelul, seaflă inscripţionat pe placa frontală a monumentului dedicat EroilorRegimentului 48 Infanterie Buzău, situat în Parcul Eroilor, laintrarea în municipiul Buzău.26.Col.Eugen Ichim, Op.cit, p.70.- 45 -

ISTORIE, CULTURĂFeldmareşalul Friedrich Paulusalături de o româncă,Elena Constance Rosetti-Solescu---------------------------------- Viorel Frîncu, Biblioteca Judeţeană „V. Voiculescu” BuzăuLa 28 iunie 1942 se declanşează ofensiva armatei germane pe direcţia sud-est a Frontului de Est,urmând ca Armata VII, Armata III română, precum şi Armatele germane I şi IV Panzere să treacă prinRostov, pentru cucerirea Caucazului. Prin „Directiva 45”, Hitler ordonă Armatei a VI-a, comandată degeneralul colonel Friedrich Paulus, să înainteze pe direcţia nord-est, având ca ţintă cucerireaStalingradului, oraşul-simbol ce purta numele tătucului de la Kremlin. După grele lupte de gherilă purtateîn oraş şi în împrejurările sale, la 2 februarie 1943, Armata a VI-a germană, încercuită de trupeleArmatei Roşii, capitulează, Friedrich Paulus, avansat, cu două zile în urmă, la gradul de feldmareşal,luând calea prizonieratului alături de militarii pe care îi comandase. Astfel se punea capăt uneia dintrecele mai importante bătălii a celui de-al doilea război mondial.BIOGRAFII PARALELEFriederich Wilhem Paulus s-anăscut în Breitnau-Gershagen,raionul Melsugen, în provincia Hessen-Nassau,Germania, în searazilei de 23 septembrie 1890, la ora21,30. La acea vreme, tatăl său,Ernst Alexander Paulus, era casierla o Şcoală de Corecţie, ajungând,în cele din urmă, trezorier-şef alCasei Hesse-Nassau, iar mamasa, Bertha (născută Nettelbeck)Paulus, o femeie conservatoare,dedicată casei şi familiei, fiica directoruluiinstituţiei.După terminarea liceului, laWilhelms-Gymnasium din Kessel,în 1909, tânărul Paulus a făcut cererede înrolare în Kaiserliche Marine(Marina imperială germană),dar a fost respins pentru că nuaparţinea nobilimii. Frecventează,un semestru, cursurile Facultăţii deDrept, din cadrul UniversităţiiPhilipps din Marburg; se retrage, în1910, după ce armata germană aînceput să se extindă, facilitânduletinerilor să capete statutul socialal cadeţilor. La 18 februarie 1910,Friedrich s-a alăturat rapid armateişi, un an mai tarziu, pe 15 august1911, a absolvit şcoala de cadeţicu gradul de sublocotenent. Estedetaşat la Regimentul 3 Infanterie,cunoscut şi sub numele de„Markgrafs Ludwig 3. Badenregiment”,care făcea parte din Divizia28 Infanterie, cu sediul în garnizoanaoraşului Rastatt din landulBaden-Baden.În acelaşi regiment, FriedrichPaulus îi cunoaşte pe fraţii Efrem(n. 14 mar. 1891 – m. 19 aug.1918, Berlin) şi Constantin (n. 26oct. 1892 – m. 4 mai 1964) Rosetti-Solescu, cadeţi, cei care îi vor facecunoştinţă cu sora lor, Elena-Constance, viitoarea sa soţie. Demenţionat, faptul că Efrem aabsolvit cursurile Şcolii Militare„Gross-Licterfelde”, participând laprimul război mondial în calitate deaviator. A fost rănit de două ori,aparatul său luând foc, fapt pentrucare a fost decorat cu „Crucea deFier”.Dar, cine era Elena-ConstanceRosetti-Solescu, alintată de prietenicu apelativul Coco?- 46 -

ISTORIE, CULTURĂÎn volumul său de „Amintiri” 1 ,Radu Rosetti menţionează că familiaRosetti (sau Ruset) se tragedin Lascaros Rosseto, marelogofăt al patriarhului (de laConstantinopol), când a semnat, la1629, alături de patriarhul Chiril, unact care atesta legitimitatea copiilorlui Radu Mihnea. El era căsătorit cuBella, fiica lui Ioan Cantacuzino,agentul lui Mihai Viteazul laŢarigrad. Lascaris a avut doi fii:Constantin şi Antonie.Elena Rosetti-SolescuFamilia Rosetti era cunoscută înMoldova, pe la 1650, aceasta veninddin Constantinopol „unde erareputată printre cele mai nobile” 2 ,iar cuparul Rosett va juca un marerol pe timpul domnilor din epoca sa.În Muntenia, ramura Roseteştilorse trage din al doilea fiu al cuparuluiRosett, marele vistier George(Iordache) Rosetti, însurat cuMaria, fata lui Eustratie Dabija. Aavut şase copii, din care două fete:Caterina şi Victoria. Din al doileafiu, Constantin, mare logofăt, setrag mai multe ramuri din Moldova:Solescu, Ciortescu, Bălănescu,Rosnovanu. Ramura munteanăa familiei a descins din conteleNicolae Rosetti (1770). GeorgeRosetti, mare postelnic, însurat cuCaterina Sturdza, a fost capul ramureiSolescu din Muntenia, dinaceastă căsătorie născându-se:Dumitru, fost deputat, TeodorRosetti (n. 1834), fost deputat, senator,guvernator al Băncii Naţionalea României, preşedinte alCurţii de Casaţie, director al BănciiAgricole, care a fost căsătorit cuPulcheria Beldiman (foto); strămătuşaElenei Rosetti-Solescu a fostDoamna Elena (n. 17 iunie 1825 –d. 2 aprilie 1909), soţia domnitoruluiAlexandru Ioan Cuza, cu cares-a căsătorit la 30 aprilie 1844;Constantin Rosetti, fratele maimare al precedenţilor, a avut doibăieţi: George Rosetti-Solescu (n.1852), diplomat, ministru plenipotenţiarla Belgrad, apoi laPetersburg (din 1895), şi Alexandru 3 .Elena Rosetti-Solescu s-a născutla 25 dec. 1889, în Bucureşti, şia fost botezată în rit greco-catolic,avându-l ca naş pe prinţulCantacuzino. Tatăl ei, Alexandru (n.28 ian. 1859 – d. 19 mai / 1 iun.1910), a fost deputat, consul laIsmail şi Rusciuc (1892-1896) şiconsul general la Salonic (1896-1901). Pasionat numismat, colecţiasa va fi donată, în 1927, AcademieiRomâne. Mama Elenei, Ecaterina(1863 – 1940), îşi avea obârşiaîntr-o familie de macedoneni extremde bogată – Ghermani -, cefăcea parte din nobilimea dinSerbia. Tatăl ei fusese colonel înarmata sârbă, iar mama sa făceaparte din Casa regală Obrenovici,pretindinzând că ar fi fostcoborâtoare din Germanos, nepotulîmpăratului Iustinian. FamiliaEcaterinei Ghermani avea relaţii derudenie cu influenta familie boiereascăMavrocordat, fanarioţi dinConstantinopol, de sorginte grecească,din insula Chios, izvor dedomni şi doamne pe tronurileMoldovei şi Ţării Româneşti.Pe lângă cei doi fraţi – Efrem şiConstantin -, Elena a mai avutdouă surori: Alexandra (n. 1890 –Pulcherie Beldiman Rosetti Solescud. 1979) şi Maria (n. 11 mai 1894 –d. 30 iul. 1950), căsătorită cu căpitanulgerman Otto Spies (n. 29 iul.1898 – d. 9 nov. 1967) 4 .Familia Rosetti-Solescu, ramuradin Muntenia, a deţinut un castel înlocalitatea Leurdeni din actualuljudeţ Argeş.O ALIANŢĂ ROMÂNO-GERMANĂPRIN COMUNIUNEÎntâlnirea Elenei-ConstanceRosetti-Solescu cu viitorul soţ s-apetrecut într-una din vacanţele petrecuteîn munţii Pădurea Neagrădin Bavaria, alături de fraţii săi –Paulus la sfârșitul primului războimondial, cu gradul de căpitan.- 47 -

ISTORIE, CULTURĂConstantin şi Efrem. Idila închegatăîntre cei doi tineri, în lungileplimbări prin pădurea bavareză, aavut drept final încheierea căsătorieiprinţesei românce cu tânărul locotenentgerman, la 4 iulie 1912.Prin căsătoria cu o aristocrată, locotenentulPaulus îşi împlinea unvis, nemărturist, până atunci,: intrareasa în lumea bună a vechiiEurope. Frumuseţea şi graţia tinereisoţii erau dublate de un caracterşi o voinţă tenace, exact ceeace îi lipsea viitorului feldmareşalFriedrich Paulus. În schimb, tânărulsoţ, reprezentant al conservatorismuluiprusac, era întotdeaunaelegant, cu alese maniere, prieteniicomplimentându-l cu atributele:„lordul cel nobil”, „domnul fin şisuplu”, „maiorul cu sex-appeal”.În anul 1914 s-a născut primul lorcopil, Olga (căsătorită Achim vonKutzschenbach), dar izbucnireaprimei conflagraţii mondiale l-a privatpe Friederich de bucuriile de afi alături de fetiţă, în primii ei ani deviaţă.La începutul războiului, Paulus,în calitate de aghiotant al BatalionuluiIII, din cadrul Diviziei 28 Infanterie,subordonat Corpului 7Armată, participă la atacul împotrivaFranţei, iar în toamna anului1914, ia parte la luptele din munţiiVosges şi din regiunea Arras. În1915 este repartizat la Regimentul2 Vânători (Jäger Regiment) şi, doiani mai târziu, îl găsim ca ofiţer destat major în cadrul Corpul Alpin(Alpenkorps), o unitate de munteformată de către armata germanăimperială, în timpul primului războimondial, servind pe fronturile dinFranţa, Macedonia şi Serbia. Estedecorat cu „Crucea de Fier” clasa Işi a II-a pentru participarea laluptele de pe diversele fronturi alemarelui război.În anul 1918 familia Paulus seîntregeşte cu doi gemeni - Ernst-Alexandru şi Friedrich -, ambii urmândcariera militară, deveniţi ofiţeritanchişti în regimente dePanzere.După încheierea războiului, înbaza Tratatului de la Versailles(Tratatul de pace între PuterileAliate şi Germania), Paulus areşansa să rămână în continuare înarmata germană, redusă la doar100.000 de militari, fiind numit adjutant,cu gradul de căpitan, laRegimentul 14 Infanterie de laKonstanz. În perioada 1919-1922,a făcut parte din din Corpul de Voluntari(FreiKorps), care a luptat împotrivamişcărilor revoluţionarebolşevice, iar în anul următor, s-aalăturat Grupului de Armate 2 laKassel 5 . Cariera sa militară şi-aurmat cursul firesc, cu avansări îngrad la termen, schimbări de garnizoane,Paulus reprezentând „prototipulofiţerului de stat majorcultivat şi apolitic, aşa cum şi-ldorea conducerea Ministerul Apărării:«Ofiţerii de stat major nu aunume»”. 6În toată această perioadă, căpitanulşi-a petrecut timpul mai multîn birou, studiind strategii şi planuride luptă, decât în teren, alături detrupă. Într-un raport de competenţă,superiorii îl caracterizau astfel:„Un produs tipic vechii şcoliimilitare, îngrijit, poate prea modest,prietenos, extrem de curtenitor, excepţionalde talentat şi interesat deproblemele militare, meticulos în biroulsău de lucru, cu o pasiunepentru jocurile de război şi formulareade planuri de luptă şi hărţilenecesare”.În 1929, el a fost profesor de tacticila o şcoală militară din Stuttgart.Peste un an, cariera sa militară seîndreaptă spre forţele mecanizate,iar în 1934, este numit comandant,cu gradul de locotenent-colonel, lao unitate de blindate. În anul următor,îl găsim cu gradul de colonel,apoi de general de brigadă, şef destat major al Diviziei „Panzer”, cusediul în Berlin, înlocuindu-l peHeinz Guderian. La scurt timp,înainte de atacarea Poloniei,Paulus este înaintat la gradul degeneral maior şi promovat ca şefde Stat Major al Armatei a X-a,care va fi redenumită Armataa VI-a, cu sediul în Leipzieg.ANTINAZISTA SOŢIE A UNUIGENERAL AFLAT ÎN SLUJBALUI HITLERElena, îi reproşează lui Paulus căatacarea Poloniei şi invadarea eide armatele germane şi sovieticeeste un act imoral; el răspunde căacest fapt a fost, pur şi simplu, ochestiune politică şi el, ca militar,trebuia să se supună ordinelor.În septembrie 1940, este avansatla gradul de general locotenent şinumit adjunct al şefului MareluiStat Major. Este implicat în proiectulmamut, lansat de Hitler, deinvadare a Uniunii Sovietice, cunoscutsub numele de Operaţiunea„Barbarossa”, plan despre care aflăşi familia lui. „Fiii lui Paulus, amândoiofiţeri de tancuri, au auzit zvonuricare circulau în unităţile lor,conform cărora Germania va începeo ofensivă împotriva Rusiei.Soţia, Elena-Constance, deşi îi eracredicioasă soţului ei, îşi păstraseobiceiul de a spune deschis cegândea. Pentru ea ofensiva împotrivaUniunii Sovietice era o nedreptatestrigătoare la cer. Paulusînsuşi avusese printre elevii săi ofiţeriproveniţi din Rusia sovietică.Casa soacrei din Baden-Baden erafrecventată şi de imigranţi ruşi, datorităfaptului că familia Rosetti-Solescu avea legături în întreagalume. Chiar dacă venea în contactcu mentalitatea rusească, comunismulsau bolşevismul ca orânduiresocială sau ca mod de viaţănici nu intrau în discuţie în cazul luiPaulus. (...) Conform mărturiilormembrilor familiei sale şi celor alecunoscuţilor, el nu a încercat săvină cu argumente conform căroraofensiva împotriva Uniunii Sovieticea fost organizată pentru a preveniun atac al acesteia asupraGermaniei.” 7Căsătoria lui Paulus cu o prinţesăromână i-a adus încredinţarea unormisiuni militare importante. Astfel,- 48 -

ISTORIE, CULTURĂHitler şi ofiţerii din OKW (Înaltul Comandamental Armatei) au fost depărere că generalul este omul potrivitpentru a îndeplini o misiune diplomatico-militarăîn România,„deoarece era foarte manierat, dispuneade o stăpânire de sine proverbialăşi avea, mulţumită soţieisale, numeroase relaţii importanteîn această ţară, care era în aceavreme aliatul Germaniei”. În plus,unul din verii soţiei era mareşal alCurţii pe lângă Elena, mama RegeluiMihai, aceasta neavând nicipe departe sentimente filogermane.Pe parcursul celui de-al doilearăzboi mondial, Paulus, care cunoştearelativ limba română şi eraun cunoscut al cercurilor oficiale şiaristocratice de la Bucureşti, a devenitprieten cu mareşalul IonAntonescu, iar Hitler l-a folosit denumeroase ori ca mesager şi negociatorîn relaţiile dintre Româniaantonesciană şi Germnia nazistă.La 22 iunie 1941, se declanşeazăcu succes Operaţiunea„Barbarossa” de invadare a Rusieisovietice, Armata a V-a, parte aGrupului de Armate Sud, participândla încercuirea Kievului, unde750.000 de militari ruşi au pierit.Paulus a fost avansat, la 1 ianuarie1942, devenind general al trupelorde Panzere şi comandant al Armateia VI-a, având ca principală misiunecucerirea oraşului-simbolStalingrad. În urma luptelor desfăşuratepentru încecuirea şi cucerireaStalingradului, Paulus, careavea 51 de ani, a fost decorat, la26 august 1942, cu Ordinul Cruceade Fier în grad de cavaler, iarnumele său a fost un reper utilizatde propaganda naţional-socialistă.În acest timp, fiul său, Ernst-Alexandru este rănit grav în luptelede la Harkov şi se reîntoarce acasăpentru a se vindeca, rămânândpentru totdeauna lângă mama sa.La începutul lunii septembrie,generalul Paulus a comandatprimele ofensive asupra oraşuluiStalingrad, începând astfel una dintrecele mai terifiante bătălii dincadrul celui de-al doilea războimondial şi, poate, cea maiimportantă, deoarece a reprezentatpunctul culminant al războiuluidintre Germania şi URSS. Armatagermană a întâmpinat însă oîndârjită rezistenţă, ruşii folosindruinele oraşul spre avantajul lor,transformând clădirile distruse înfortificaţii defensive.Venirea iernii îngreunează şimai mult operaţiunile de cucerirea Stalingradului, ba, mai mult,Armata a VI-a însăşi este în pericolde a fi încercuită de tancurile sovietice.Într-o scrisoare trimisă fiuluisău Ernst-Alexander, generalulPaulus îi descria situaţia dramaticăîn care se afla: „Toţi am fost deacord cu spargerea încercuirii şi curetragerea. Şi generalii din statulmeu major au fost de acord cuasta. În acest sens mi-am formulatşi eu solicitările către conducereasuperioară a armatei. Nici nu sepoate pune problema să secomande unei întregi armate săplece de pe poziţiile pe care seafla, fără a se cunoaşte situaţia deansamblu”. Iar decizia lui Hitler afost fără dubiu: rezistenţa cu oricepreţ.Declanşarea operaţiunii „Uranus”de către Armata Roşie. la 19noiembrie 1942, va conduce inevitabilla încercuirea Armatei a VI-aşi lichidarea ei, în condiţile în care„podul aerian” pentru aprovizionareatrupelor cu muniţie şi hrană s-adovedit ineficient.Sărbătorile de iarnă îl găsesc pegeneralul Paulus în tranşeele dinpreajma Stalingradului, cu moralulscăzut, fără să întrevadă vreo ieşiredin această situaţie.Feldmareșalul Friedrich Paulus, generalulmaior Arthur Schmidt și colonelul WilhelmAdam după capitularea de la Stalingrad,Rusia, 31 ianuarie 1943.- 49 -

ISTORIE, CULTURĂ„Crăciunul, bineînţeles, nu a fostvesel”, îi va scrie soţiei sale, câtevazile mai târziu. „În astfel de momente,e mai bine ca festivităţile săfie evitate [...]. Norocul nu trebuieforţat prea mult.”La 13 ianuarie 1943, cu unul dinultimile avioane germane din zonă,ofiţerul de ordonanţă din cadrulÎnaltului Comandament al Armateia VI-a, căpitanul Winrich Behr,ducea cu el jurnalul de război, verighetaşi inelul-sigiliu al general-coloneluluiPaulus, precum şi oscrisoare de adio adresată EleneiConstance, în care se spunea:„Dragă Coca. Vei primi aceastăepistolă, dacă soarta mea este pecetluităsau dacă ea va rămâne indecisăpentru multă vreme. Camilitar, mă situez pe o poziţie încare execut ordine. Nu ştiu care vafi soarta mea. Trebuie să-mi acceptsoarta aşa cum mi-o dă Dumnezeu”8 .La 30 ianuarie 1943, „ziua veniriila putere”, între Hitler şi Paulus areloc un schimb de mesaje. Paulus îlasigură pe Fűrher că „Steagul cuzvastică mai flutură încă deasupraoraşului”, iar destinatarul îi răspundeîn felul următor: „Dragulmeu general-colonel Paulus! Poporulgerman priveşte deja cuadâncă durere spre eroii din aceloraş. Aşa cum se întâmplă întotdeaunaîn istoria lumii, nici acestsacrificiu nu va fi unul zadarnic. (...)Mă gândesc permanent la dumneavoastrăşi la oamenii pe care îiconduceţi. Al dumneavoastră AdolfHitler.” 9A doua zi, pentru a se asigura desacrificiul lui Paulus, Hitler îl avanseazăpe general, acum în vârstăde 52 de ani, la gradul de feldmareşal,în ideea că un feldmareşalnu se poate preda inamicului. Însăfoamea şi iarna grea din Rusia, caşi recucerirea de către sovietici, la21 ianuarie 1943, a ultimului aeroportprin care se mai puteau obţineunele provizii, au pus capăt acesteiimportante bătălii. În dimineaţazilei de 31 ianuarie, feldmareşalulPaulus inspector de politie la Dresdadupă eliberarea din prizionerat----------------------------------------------------Paulus se predă trupelor sovietice.Două zile mai târziu, se predau şirestul trupelor germane. Din cei90.000 de soldaţi germani luaţi prizonieri,doar 5.000 aveau săsupravieţuiască lagărelor ruseşti.Reacţia lui Hitler a fost violentă:„Cum este posibil ca un bărbat săvadă cum mor soldaţii săi şi cum seapără cu vitejie, luptând până la ultimasuflare... cum este posibil cael să se predea bolşevicilor? Mieîmi pare rău pentru că eroismulatâtor soldaţi este anulat din cauzaunui singur om laş, lipsit de caracter.În acest război nimeni nu vamai deveni mareşal”.„... PÂNĂ CÂND MOARTEANE VA DESPĂRŢI”În timpul celor 11 ani de prizonierat,Paulus a fost foarte binetratat de Stalin, fiind folosit demaşina de propagandă sovietică,pe tot parcursul războiului, dar şidupă încheierea acestuia. Ruşii îldetermină să se alăture NationalkomiteeFreies Deutschland –Comitetul Naţional GermaniaLiberă, o organizaţie înfiinţată laMoscova, la 12 iulie 1943, şi careavea drept scop să-i determine pemilitarii germani să capituleze şi săîntoarcă armele împotriva Fűrheruluişi susţinătorilor săi.Gestul lui Paulus de a capitula nu- 50 -a rămas fără consecinţe în familiasa. Ofiţerii de la Gestapo i-a obligatsoţia să renunţe la numele de familiePaulus, iar la refuzul acesteiaa fost arestată, împreună cu fiicaOlga şi fiul ei Ernst-Alexandru, şitrimişi într-o închisoare din munţiiAlpi, apoi în lagărul de concentrarede la Dachau. Vor fi eliberaţi, înaprilie 1945, de trupele americane.Cel de-al doilea fiu, Friedrich, căpitanîntr-un regiment de tancuri, va fiucis, în august 1944, pe plaja dinAnzio, în luptele cu forţele americanedebarcate în Italia.Mai târziu, Paulus a depus mărturie,pentru procuratură, în proceselede la Nürnberg, iar în 1953 afost eliberat, cu doi ani mai înaintede repatrierea prizonierilor germanidin închisorile şi lagărele sovietice,stabilindu-se la Dresda, în RDG,unde va lucra ca inspector de poliţie,apoi în cadrul Ministerului ApărăriiNaţionale.Nu-şi va mai revedea soţia,aceasta decedând, în noiembrie1949, în oraşul Baden-Baden.La 1 februarie 1957, la 14 ani dela înfrângerea de la Stalingrad,Friedrich Paulus se stinge din viaţăla Dresda. La dorinţa familiei.Paulus a fost incinerat iar urna a fosttrimisă la Baden-Baden, unde a fostaşezată lângă rămăşiţele soţiei saleElena-Constance Paulus.Note:1Radu Rosetti, Ce-am auzit de la alţii.Amintiri, ediţia a 3-a, Editura Humanitas,Bucureşti, 2011, p. 19, passim.2Octav-George Lecca, Familii boiereştiromâne, Editura Muzeul LiteraturiiRomâne, Bucureşti, ?, p. 494.3.Idem, p. 5004.Arborele genealogic al Familiei Ruset/ Roset / Rosetti, realizat de Mona &Florian Budu-Ghyka; vezi site-ulwww.ghika.net5Antony Beevor, Stalingrad, Bucureşti,Ed. RAO International PublishingCompany, 2005, p. 77.6Guido Knopp, Războinicii lui Hitler,Editura Litera, Bucureşti, 2010, p. 154.7Idem, p. 157.8Ibidem, p. 167.9Ibidem.

ISTORIE, CULTURĂMonumentul Eroilor de la Siriu,județul Buzău---------------------------------- Colonel dr. Mircea Tănase, Statul Major GeneralOfensiva română peste Carpaţifusese prologul Războiului deÎntregire al României. Inamiculripostase cu manevra din Dobrogea,care avusese ca efect slăbireaacţiunii trupelor române din Transilvaniaşi respingerea acestora înMunţii Carpaţi, după care ar fiurmat, în planul de campanie german,străpungerea barierei Carpaţilorşi ocuparea întregului teritoriual României. Era necesară întărirearezistenţei pe crestele Carpaţilorpână la sosirea iernii, însperanţa că răgazul oferit de întrerupereaoperaţiilor cauzată de zăpezile care urmau să cadă va oferirăgazul necesar pentru reorganizareaarmatei. Apărarea celor 800 dekilometri de frontieră muntoasăpunea armata română la grea încercare,mai ales că aceasta eradestul de slăbită în urma campanieidin vara anului 1916. SectorulOituz-Buzău, cuprins între armatelea II-a şi de Nord, era cel maivulne rabil din întreg dispozitivul deapărare a frontierei, mai ales căexistau indicii că germanii plănuiauo străpungere în direcţia Galaţi.Planul strategic, conceput de StatulMajor german prevedea, printrealtele, ocuparea trecătorilor dinMoldova de Sud care trebuia săatingă în cel mai scurt timp Târgu-Ocna, apoi să înainteze în Moldovape direcţia sud-est, de-a lungul văilorSiretului şi Trotuşului, în timp cemasa Armatei a IX-a trebuia să-şideschidă drumul peste munţi pesteBucureşti, pe calea cea mai scurtă.Drumurile care traversează masivulmuntos din Câmpia Braşovuluispre Capitală sunt dispuse întrei grupe: spre sud-vest drumulBranul-Câmpulung, spre sud trecătoareaPredealului, având înapropiere trecătorile mai puţin importantePredeluş şi Bratocea, spresud-est trecătoarea Buzăului, înapropierea căreia se află trecătoareamai puţin importantă, TablaBuţii. Comandamentul român, conştientde gravitatea situaţiei în carese găsea, a hotărât că trecătoriletrebuiau apărate cu orice preţ, apărândîn acest fel Capitala ţării.Armata a 2-a română, reconstituitădupă retragerea de la Braşovşi pusă sub comanda generaluluiAverescu, avea dispuse în primalinie Divizia a 6-a în trecătorileBuzăului şi Tabla Buţii, Divizia a 3-a în pasurile Bratocea şi Predeluş,Divizia a 21-a, întărită cu Divizia a10-a, în trecătoarea Predealului, iarDivizia a 22-a a fost dispusă întrecătoarea Branului. Planul deoperaţii al generalului Averescuprevedea o primă fază defensivă,în timpul căreia trupele să se poatăeşalona în adâncime şi, cu ajutorula patru divizii ruseşti, să poată fi reluatăofensiva în Transilvania. Lucrurileînsă nu au stat întocmai.Concomitent cu acţiunile pentruforţarea trecătorilor Bran şiPredeal, germanii au început la 15- 51 -octombrie 1916 atacul pentru forţareaintrării în Valea Buzăului. Pentruaceasta a fost desti nată Diviziaa 89-a germană, comandată de generalulvon Below. După mai multelupte violente date între 15 şi 28 octombrie,cu schimbări repetate alesituaţiei de o parte şi de alta a combatanţilor,cu pierderi deosebit deambele părţi, românii s-au retraspe dreapta Siriului Mare, iar germaniiau ocupat muntele Siriu.Străpungerea nu a reuşit, iar după30 octombrie iniţiativa a trecut departea românilor. La 2 noiembrieacţiunea ofensivă română a fost reluatăde-a lungul celor trei trecători:Bratocea, Tabla Buţii şi Buzău.Succesul ar fi fost deplin dacă, aşacum susţine Constantin Kiriţescu,soldaţii unui batalion din Regimentul34 Infanterie, turci şi tătari dobrogeni,nu s-ar fi predat fărăluptă 1 . Inamicul a contraatacat petot frontul, românii au ripostat, lupteviolente s-au dat în zilele următoare,combatanţii, epuizaţi, au renunţatla lupta care nu mai puteasă aducă niciunuia dintre ei vreunavantaj. Generalul Falkenhein, comandantulArmatei a IX-a germanea hotărât să scoată Divizia a 187-ade pe front şi să o aducă în rezervăla Braşov pentru refacere, înlocuind-ocu o unitate nouă, Divizia a2-a austro-ungară.După înfrângerea de la Neajlov şiArgeş, Marele Cartier GeneralRomân a decis retragerea

ISTORIE, CULTURĂgenerală de la vest la est, concomitentcu înaintarea armatelor rusede la est la vest. Trebuiau salvatede la dezastru cât mai multe trupe,pentru ca, la adăpostul noului frontrusesc să se poată reorganiza puternicaarmată română din varaanului 1917. În acest context,Armata a II-a a trebuit să se retragăşi să se redispună cu faţa sprevest, pe un front cuprins între frontierade nord, aflată acum la sud dePredeal, şi până la sud de Ploieşti.După luptele din apropiereaRâmnicului Sărat, soldate cu pierderiînsemnate de ambele părţi, Diviziaa 6-a aflată în compunereaArmatei a II-a române, a luat drumuldureros al retragerii înMoldova, dincolo de linia fortificatăFocşani – Nămoloasa – Brăila. Astfelse încheia una dintre paginilecele mai triste din istoria poporuluiromân, soldate cu pierdereaaproape a două treimi din teritoriulde atunci al României şi cu maripierderi umane şi materiale. Cauzelecare au dus la acest dezastrunaţional au fost amănunţit analizatede cei îndreptăţiţi să o facă, polemicaîncă persistă, demn de remarcateste efortul deosebit pecare l-a făcut naţiunea românăpentru a renaşte din propria cenuşăîn vara anului 1917 şi a-şicontinua marşul tri umfal încheiat lasfârşitul anului 1918 cu întregireaRomâniei Mari.Perioada imediat următoare războiului,caracterizată printr-o efervescenţărar întâlnită în istoria uneinaţiuni, marcată de profunde transformărila toate nivelurile vieţii sociale,o atenţie deosebită a fostacordată cinstiri memoriei celorcare şi-au jertfit viaţa pe altarul lupteide întregire a ţării. O serie întreagăde comisii şi comitete deiniţiativă s-au constituit pentru amarca, sub o formă sau alta, pri nosulde recunoştinţă cu care patriaromână era datoare fiilor ei. Astfel,în deceniul al treilea al secoluluitrecut, în fiecare localitate în caremai mulţi sau mai puţini dintre ceicare au plecat să apere cu arma înmână hotarele patriei nu s-au maiîntors, au fost ridicate monumenteale recunoştinţei.Societatea „Cultul Eroilor“ a avutiniţiativa înălţării a nume roase monumentepe locurile încărcate deglorie şi sângele celor care şi-audat viaţa pentru întregirea neamului.Pe Valea Siriului, chiarîn apropierea vechii frontieredintre Regatul României şi Austro-Ungaria, a fost ridicat un ansamblumonumental, sub directa îndrumarea generalului Traian Epure,comandantul Diviziei 5 InfanterieBuzău, gratulat de contemporanicu titlul de „apărător al Văii Buzăului“.Traian Epure în uniformăde locotenent - 1908Despre generalul Traian Epure,profesorul Constantin Dumitrescu,autorul unei impresionante lucrărimonografice a jude ţului, aflată înmanuscris la Arhivele Statului, filialaBuzău, spune: „La 15 august1916 făcea parte din Divizia a 6-a,cu gradul de locotenent-colonel,comandant al Regimentului 3 Vânătoricare intra în compunereaacestei divizii. Cu această mareunitate a acţionat pe direcţia VamaBuzăului-Feldioara, până cătredealurile Homorod, unde rezistenţatrupelor austro-ungare opriseînaintarea românilor, datorită faptuluică grupul de divizii germane alegeneralului Falkenhein începusesă închege rezistenţa, ca apoi sătreacă la ofensivă.La un moment dat si tuaţiaDiviziei a 6-a română, fiind foartepericlitată şi cum statul major al divizieiîşi cam pierduse capul, dinproprie iniţiativă locotenent-colonelulTraian Epure contraatacă cu regimentul,restabileşte situa ţia, iamulţi prizonieri.În urma succesului re purtat pefrontul sus menţio nat, îşi câştigaseun prestigiu deosebit şi cam toatăacţiunea de manevră în retragerecătre Valea Buzăului era condusăaproape în exclusivitate de locotenent-colonelulTraian Epure.Revenind în zona de fortificaţiilorde frontieră pe care le luaseră unităţile Diviziei a 6-a care barauValea Buzăului, locotenent-colonelulTraian Epure a acţionat cu energieşi a apărat cu îndârjire tentativainamicului de a străpunge linia deapărare în această parte, care ar fidus la tăierea retragerii trupelor românecare acţionau în şesul Muntenieişi ar fi întors apărarea perestul frontului din zona CarpaţilorMunteniei.Pentru această prodigioasăactivitate desfăşurată în situaţiagrea în care se aflau, populaţiasatelor de pe Valea Buzăului l-asupranumit «apărătorul Văii Buzăului».Ulterior, ori de câte ori trecea peaceastă vale şi se oprea în satelepe care le-a apărat, populaţia, cumic, cu mare, îl întâmpina cu manifestăride bu curie şi deosebită simpatie.O grandi oasă manifestare i s-afăcut cu ocazia dezvelirii monumentuluice s-a ridicat la Siriu, încinstea eroilor Regimentului 3Vânători, la care au luat parte ofiţeriisupravieţuitori şi care au participatla această mare epopee.Monumentul s-a ridicat din iniţiativaconfesorului de atunci al Regimentului3 Vânători, preotul Nicolaescudin Nehoiaşu şi cu sprijinul întregeipopulaţii din acea regiune, ca unpios omagiu adus acelor care s-ausacrificat pentru apărarea gliei strămoşeşti.- 52 -

ISTORIE, CULTURĂOfițeri din Regimentul 3 Vânători, Divizia 6 Infanterie, pe Valea Buzăului în 1916.Avansat colonel şi repar tizat lacomanda Regimentului 2 Infanteriecu care ia parte la apă rarea CarpaţilorMoldovei.În 1918 e avansat general şi is-a încredinţat comanda unei brigăziîn Divizia a 2-a Infanterie cucare apoi a participat la apă rareaNistrului.În 1920 este numit la comandaDiviziei a 5-a, cu reşedinţa laBuzău, pe care o deţine până în1929 când iese la pensie pentru limităde vârstă.Cât a stat la Buzău lui i se datoreşteBiserica Eroilor din ora şulBuzău“ 2 .Constantin Kiriţescu, în monumentalasa lucrare Istoria războiuluipentru întregirea României aratăcontribuţia Regimentului 3 Vânători(comandat de locotenent-colonelulTraian Epure, n.a.) la oprirea ofensiveigermane pe Valea Buzăului:„Trupelor germane li se opuneaude partea noastră, la Predeluş şiBratocea, Divizia a 3-a, iar la TablaBuţii şi în trecătoarea Buzăului, Diviziaa 6-a. Ambele divizii erau multslăbite în urma pierderilor suferiteîn luptele de la Braşov. Divizia a 6-ase reducea de fapt numai la Brigadaa 12-a, întărită cu Regimentul3 de vânători; efectivele eraufoarte reduse. […] Brigada a 12-aa Diviziei a 6-a, urmărită deaproape de Divizia a 89-a germană,a trebuit să dea o luptă vie laTeliu, la trecerea din defileul Tărlunguluiîn defileul Buzăului. Oprităpe dealul Seciului, brigada e pepunctul de a fi ajunsă de pe urmă şicapturată de Divizia germană; Regimentul3 de Vânători ia poziţie laSita Buzăului, sus ţine cu bravurăatacul german şi acoperă retragereagrosului Brigăzii, care ajunge lamiezul nopţii la Crasna. Retragereaa continuat în strâns contact cu urmăritorul,aşa că la 12 octombrieDivizia a 6-a a ocupa poziţii dincoacede frontieră, cu un detaşamentlateral la Tabla Buţii, iar cugrosul între Cheia şi Gura Siriului“ 3 .Săteni la Cimitirul Eroilor de Siriu.Foști participanți la luptele de pe Valea Buzăului,la ceremonia dezvelirii monumentului.Tot despre generalul TraianEpure, generalul Ionescu T. Ionspune: „Acţiunea locotenent-coloneluluiTraian Epure de atunci afost bine evidenţiată cu ocazia examenuluide absolvire a promoţiei a33-a a Şcoalei Superioare de Război,când, în luna septembrie 1927,s-a făcut reconstituirea luptelor depe frontul Armatei a 2-a română din1916, pe baza documentelor furnizatede Marele Stat Major român,precum şi cele furnizate din arhivade război austro-ungară şi germană.(…)- 53 -

ISTORIE, CULTURĂPe când promoţia sus amintită aŞcolii Superioare de Război se aflape creasta de lângă satul undecontraatacase Regimentul 3 Vânătorişi generalul Ion Antonescu (mareşalmai târziu) explica acestepisod, unul dintre ofiţeri spune cuglas tare: «desigur că i s-a dat ordinulMihai Viteazul şi locotenentcoloneluluiTraian Epure»,generalul Ion Antonescu se întoarceşi răspunde: «şi totuşi, domnilor,s-a comis această nedreptateşi nu i s-a dat Mihai Viteazul, pecare-l merita cu prisosinţă».S-a comunicat generalului Epure,care comanda Divizia a 5-a în anul1927 la Buzău această aprecierefăcută în faţa unei distinse formaţiia Şcolii Superioare de Război, decătre comandantul şcolii. El a răspunscomandantului şcolii, mulţumindu-ipentru apreciere şi că nu aurmărit decoraţii, ci numai îndeplinireaunei sfinte datorii către Patriepentru îndeplinirea idealului naţional,în care a crezut cu tenacitateşi că va muri cu conştiinţa împăcată,lăsând generaţiilor viitoaresfânta datorie de a păstra şi întăriacest patrimoniu, câştigat cu atâteasacrificii“ 4 .La moartea bravului general,în 27 octombrie 1940, ziarul„Acţiunea Buzăului“ îl elogiază înmai multe ediţii, arătând printre altele:„Ostaşii, care dorm în criptade la Siriu, ctitoria generaluluiEpure, ca şi aceia rămaşi pe altemeleaguri, primesc pe comandantullor drag, la somnul veşniciei,mărturisindu-şi acum iubirea deneam şi de pământ (…)“ 5 .Monumentul eroilor de la Siriu afost construit începând cu 1936 şia fost dezvelit în 1938, de cătreSocietatea Cultul Eroilor.Statuia ostaşului erou este confecţionatădin bronz, pe un socludin blocuri de piatră, în înălţime totală– soclu şi statuie – de 6 m.Monumentul Eroilor de la Siriu (vedere frontală, respectiv laterală)Soldatul este reprezentat în poziţiede atac, cu o puşcă în mânastângă şi cu o grenadă în mânadreaptă, simbolizând marea încleştarecare a avut loc aici pentru oprireaînaintării armatelor germane în1916 pe dealul Şoimul Siriului. Pesoclul statuii este inscripţionat:„Pentru proslăvirea eroilor morţi dinRegimentul 3 Vânători şi Divizia 6şi celor care au luptat în 1916 peaceste meleaguri barând pătrundereaarmatelor duşmane în spatelefrontului armatei române“.Osemintele celor căzuţi au foststrânse şi îngropate aici, într-o nişăsăpată sub soclul de piatră al statuii,constituindu-se astfel CimitirulEroilor. În 1966 au fost ridicate înacest cimitir două cruci mari dinpiatră. Pe cea din partea stângă afost inscripţionat: „Ostaşii din Regimentul34 Infanterie. SublocotenentŞtefănescu Gh. Ion, unplutonier şi nouă soldaţi căzuţi la20 octombrie 1916 apărând vitejeşteacest pisc“. Pe crucea dinpartea dreaptă a cimitirului este inscripţionat:“1916-1918. Pentrupatrie. Aici odihnesc ostaşii necunoscuţicăzuţi vitejeşte pe acestelocuri în războiul 1916-1918“.Amplasat iniţial pe teritoriul comuneiSiriu, pe prima terasă de pepartea stângă a pârâului cu acelaşinume – afluent al râului Buzău –ansamblul monumental a dăinuitaici până în 1975, când s-a începutconstrucţia barajului hidroenergeticde la Siriu. Atunci a fost mutat peun amplasament deasupra şoseleicare leagă judeţele Covasna şiBuzău – D.N.10 Buzău-Braşov –pe malul stâng al barajului, pe o terasăcare trebuia să îi pună în valoaretoată măreţia, dar care l-aîndepărtat, se pare, de cei cărorale era adresat.Până la mutarea sa pe noul amplasament,monumentul consti tuiaun punct de atracţie turistică deosebit,cu valenţe patriotice şi culturalepe deplin valorificate deoficialităţile locale şi cele judeţene,un loc unde se desfăşurau manifestărileculturale specifice perioadeirespective, în special celededicate zilelor de 9 mai, 23 augustşi 25 octombrie. Localnicii, şi nunumai ei, îşi amintesc cu nostalgiede acele serbări. Mutat de pe vatrasatului – care la rândul său a fostîn mare parte dislocat pentru a lăsalocul apelor barajului – uitat o bunăbucată de vreme, monumentul a intratîntr-un proces accentuat de degradarefizică, la care au contribuitîn mare măsură neglijenţa edililorlocali şi ai celor de la conducereajudeţului, dar şi ignoranţa localnicilor.Din craniile găsite în cimitir, uniidintre constructorii barajului de la- 54 -

ISTORIE, CULTURĂSiriu, mai „ingenioşi“, îşi confecţionauveioze, iar vitele satului păşteaunestingherite printre crucileeroilor.Crucea din latura dreaptăa Cimitirului SiriuLa 9 mai 1987 trebuiau sărbătoritecu mare fast Ziua Indepen denţeide stat a României şi ZiuaVictoriei împotriva fascismului, faptpentru care Comitetul Judeţean dePartid Buzău a luat măsura reabilităriiacestui ansamblu monumental.În acest scop, Gheorghe Petcuşi arhitectul Aurel Michnea au fostînsărcinaţi cu conducerea lucrărilor.Constatând starea jalnică încare se afla monumentul, aceştia,în decurs de trei luni, au reamenajatansamblul prin conso lidareafundaţiilor, reaşezarea şi consolidareacrucilor, împrejmuirea cugard de fier forjat, asfaltarea căilorde acces, plantarea de brazi, însămânţareade iarbă. Au fost mobilizateîn acest efort de reabilitare şiorganele locale, un aport deosebitavând secretarul II al comitetuluicomunal de partid Siriu,Ion Costache, preotul lo calităţii, părintelePosea, şi di rectorul şcoliigenerale, profe sorul Roşcoiu. Aufost apelate şi au contribuit cu materialela această acţiune şantierulbara jului hidroenergetic de la Siriu,ocolul silvic local şi unele între prinderiindustriale de profil din judeţ.Pentru a putea fi vizibil de la odistanţă mai mare, sta tuia a fostreamplasată din ini ţiativa şi pe propriarăspundere a lui GheorghePetcu – act de mare curaj în acelevremuri! – pe o înălţime dominantădin apropierea Cimitirului eroilor şiorientată cu faţa spre Ardeal, oferindu-iperspectivă şi posibilitateade fi remarcat de la o distanţă apreciabilăde către cei care pătrund dinnord pe Valea Buzăului, sugerândîn acelaşi timp deviza devenită celebrădupă Mărăşeşti: „Pe aici nuse trece!“.După festivităţile ocazionate desărbătorirea zilei de 9 mai 1987, cufastul şi după tipicul perioadei respective,monumentul a intrat dinnou în uitare şi, deşi a re dimensiuniistorice şi artistice deosebitepentru judeţul Buzău, după 1990 afost cu totul ignorat de către ceicare ar fi trebuit să-i valorifice atâtvalenţele patriotice, cât şi potenţialulturistic. Câteva firave acţiuni comemorativeprilejuite de sărbătorireazilei de 1 Decembrie, ZiuaNaţională a României, nu au reuşitsă redea măreţia acestui monumentşi nici să regenereze în conştiinţacontemporanilor vibraţiaunui mesaj patriotic de necon testat.Mai mult, ansamblul nu figureazăîn niciun ghid turistic al judeţului şinici în alte lucrări care inventariazămonumentele istorice din România.În lucrarea sa In memoriam, apărutăla Editura Militară în 1971, FlorianTucă include acest monumentîn catalogul de la sfârşitul lucrării,amintind doar inscripţiile de pe monumentşi de pe plăcile comemorativeale crucilor 6 , fără a face vreoreferire la geneza şi istoricul său,deosebit de interesante, credem,prin ampla sare, semnificaţie,realizare artistică etc. În lucrărileulterioare, abor dând aceeaşi temăa monumentelor noastre istorice,respectivul autor nu mai face nicioreferire la monumentul de la Siriu,consa crând în schimb spaţii generoaseoricărui alt însemn comemorativdin toate localităţile ţării. Fărăa minimaliza în vreun fel semnificaţiaoricăruia din aceste „altare alerecunoştinţei neamului“, cum foartesugestiv le numeşte autorul, credemcă s-a făcut un act de nedreptateprin omiterea monumentuluide la Siriu din aceste lucrări, devenite,de altfel, de referinţă tocmaiprin puţinătatea apariţiilor editorialecare abordează acest subiect 7 .Am fost surprins să con stat cămonumen tul nu este inclus nici înalte lucrări de specialitate, mai precis,cei care au întocmit albume şimono grafii ale judeţu lui – destul deva loroase, de altfel – l-au ignoratcu desăvârşire, iar pe hărţile turisticelipseşte într-un mod inexplicabil.Mai mult, nici primăria comuneiSiriu şi nici şcoala generală din localitatenu deţin vreo informaţiedemnă de consemnat.Insistând totuşi să obţin referinţedespre acest monument, am găsitla Asociaţia Naţională „CultulEroilor“, filiala Buzău un cata log almonumentelor eroilor din judeţulBuzău, editat de Eugenia Stoicaîn 1982. Catalogul este singuralucrare documentară identi ficatăpână acum în care am găsit şi câtevareferiri la semnificaţia acestuimonument: „La Siriu, pe un socludin blocuri de piatră, este aşezat unsoldat din bronz în poziţie de atac,cu o puşcă în mâna stângă şi cu ogrenadă în mâna dreaptă, simbolizândmarea încleştare care a avutloc aici pentru oprirea înaintării germaneîn 1916 pe dealul ŞoimulSiriului. Rezistenţa românilor afost aşa de înverşunată încâtFalkenhein «se teme ca trupele luisă nu se epuizeze în chip grav fărăsă aibă nicio perspectivă… de succes».Osemintele celor căzuţi aufost strânse şi îngropate aici. Monumentula fost construit în 1936 şidezvelit în 1938. Este aşezat în ci-- 55 -

ISTORIE, CULTURĂmitirul eroilor. Înălţimea totală 6 m,starea de conservare bună“ 8 .Dintr-o relatare primită de ladomnul Ion Costache din Nehoiu(participant în 1987 la refacereamonumentului), am aflat că realizareastatuii ostaşului erou s-arputea atribui sculptorului F. Stork,care ar fi turnat această operă înbronz la Uzinele de arma ment dela Cugir. Unele neconcordanţe înceea ce priveşte persoa nele implicateîn realizarea acestui monumentşi, mai ales anul realizării sale(1922, după cum spune domnulI.C.), ne fac să luăm sub mare rezervăinformaţiile pe care ni leoferă.Domnul Gheorghe Petcu, celcare s-a implicat decisiv în rea bilitareamonumentului în 1987, faceîn prezent încă un act repara toriu,incluzându-l în lucrarea sa JudeţulBuzău – album monografic, apărutăla Editura Alpha MDN dinBuzău. O lucrare destul de amplă(peste 200 pagini), dar care, datăfiind multitudinea elemen telor cuprinse,nu poate reda un volum deinformaţii suficiente pentru a crea oCimitirul Eroilor de la Siriu - 2008imagine completă a fiecăruia. Cuatât mai mult, cu cât multe dinaceste informaţii încă lipsesc. Şimă refer aici la ceea ce mi se paredeosebit de important pentru subiectulnostru: autorul cert al lucrăriide artă, costurile construiriimonumentului, data inaugurării, dimensiunileiniţiale şi cele actuale,eventual un inventar al crucilor dincimitir şi alte date care i-ar ajuta pecei interesaţi de istoria acestui monument.Rămâne ca în cercetările viitoaresă putem afla mai multe date despreacest ansamblu monumentalcu o valoare artistică şi patrio ticădeosebită, făcând şi demersurilenecesare pentru sensibilizareacelor abilitaţi în a întreprinde ceeace se cuvine pentru a-l repune îndrepturi.Note:1Constantin Kiriţescu, Istoria războiului pentru întregirea României, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,1989, vol. 1, p. 446.2Constantin Dumitrescu, Colecţia de manuscrise privind viaţa oraşului Buzău, până în 1944, vol. IX A, Armataeroii,Arhivele Statului, filiala Buzău, f. 127-129.3Constantin Kiriţescu, Istoria războiului pentru întregirea României, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,1989, vol. 1, p. 421.4Constantin Dumitrescu, op. cit., f. 223-2245Al. Dumitrescu-Siriu, Generalul Traian Epure, în ziarul „Acţiunea Buzăului“ din 24.11.1940.6Florian Tucă, In memoriam, Ed. Militară, 1971, p. 306.7Col. dr. Florian Tucă, Mircea Cociu, Monumente ale anilor de luptă și jertfă, Ed. Militară, Bucureşti, 1983;dr. Florian Tucă, dr. Cristache Gheorghe, Altarele eroilor neamului, Ed. Europa Nova, Bucureşti, 1994.8Eugenia Stoica, Catalogul monumentelor eroilor din judeţul Buzău, 1982.Articolul este preluat din volumul Eroi și morminte, realizat de Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor (cordonator:dr. Cătălin FUDULU), care cuprinde comunicările suţinute, la 10 decembrie 2008, cu prilejul Sesiunii anualea Oficiului.- 56 -

ISTORIE, CULTURĂDiplomaţia militarăîn slujba RomânieiMărturii documentare--------------------------- Profesor universitar dr. colonel (r) Gheorghe Nicolescu„Ataşaţii militari transmit…”este titlul a cinci volume editate decătre Fundaţia „General ŞtefanGuşă” în intervalul de timp 2002-2009. Titlul trimite imediat pe cititorîntr-un domeniu despre care aaccesat foarte puţine informaţii,domeniul tabu în perioadacomunistă. Autorii, cercetătorirecunoscuţi ai fondurilor arhivisticemilitare au iniţiat această serie dindorinţa de a oferi cercetătorilor dindomeniu istoriei diplomaţiei unacces facil la documente care,altfel, ar fi necesitat eforturideosebite pentru a fi depistate şistudiate.Beneficiind de sprijinul generosal Fundaţiei, aceştia au începutdemersul lor ştiinţific cu etapa desfârşit a perioadei pe care şi-aupropus să o investigheze. Motivaţiaconstă în faptul că anii 1938-1944reprezintă momente de răscruce înistoria Europei şi a României.Bogăţia şi valoarea documentelorelaborate de către diplomaţii militariromâni în aceşti ani devin astfelizvoare indispensabile şi nepreţuitepentru istorici. „Ataşaţii militaritransmit…” se doreşte a fi ocolecţie documentară care săacopere întreaga perioadă istoricăde la numirea primului ataşatmilitar ca reprezentant al proaspătuluistat independent România în1878, în persoana lui RomulusMagheru, la Constantinopol şipână în 1944. Investigaţia ştiinţificăa autorilor urmăreşte în speciallatura analizei politice oferită decătre ataşaţii militari factorilor dedecizie politică şi militară dinRomânia modernă.Ofiţerii care au servit aceastăinstituţie Ataşatura militară au fostîn acelaşi timp personalităţireprezentative care au condusdestinele Armatei române la celemai înalte eşaloane. Ei au devenit,ulterior îndeplinirii funcţiei de ataşatmilitar comandaţi de mari unităţi şicomandamente, şefi de compartimenteîn structurile superioare deconducere a armatei, şefi aiMarelui Stat Major sau titulari aipostului cel mai înalt din Ministerulde Război. Printre ei s-au aflatmareşalii Alexandru Averescu, IonAntonescu, generalii ŞtefanFălcoianu, Gheorghe Slăniceanu,Nicolae Condeescu, Radu Rosetti,Nicolae Samsonovici, FloreaŢenescu, Ion Gheorghe etc.Pregătirea superioară în planştiinţific şi militar a determinatconferirea pentru unii dintre ei atitlului de membru al AcademieiRomâne.Volumul I acoperă documentarperioada 1938-1944, paletainformaţiilor conţinută de el fiindcompletată de celelalte trei carei-au urmat. Misiunea acestor- 57 -diplomaţi militari era aceea de aasigura legăturile armatei românecu armatele statelor în care erauacreditaţi, de a furniza informaţii deinteres politic şi militar, de a efectuaanaliza unor evenimente, de afurniza concluzii şi prognoze careurmau să stea la baza unor deciziimajore ale conducerii politice şimilitare a statului român.Ei îndeplineau, în acelaşi timp,rolul de consilier pe problememilitare al şefului reprezentanţeidiplomatice a României, dereprezentare, asigurau apărareadrepturilor supuşilor români înraporturile lor cu organele militareale statului unde îşi desfăşurauactivitatea, studiau modeleleorganizatorice, gestionau legăturileculturale, sportive, în domeniileprivind instrucţia, dotarea etc.În ajunul celui de Al DoileaRăzboi Mondial erau acreditaţi 24de ataşaţi militari români în totatâtea state. După instaurareaguvernării antonesciano-legionare,o parte dintre ei au fost retraşi.Tematica celor 45 de documentedin primul volum abordeazăpercepţiile Pactului sovieto-germansemnat la 23 august 1939 şiconsecinţele lui asupra evoluţieipoliticii externe a unor state caGermania, Italia, Polonia, Ungaria,Bulgaria, URSS şi, bineînţelesasupra României. Ataşaţii militari

ISTORIE, CULTURĂanalizează în rapoartele lor poziţiainternaţională a statului român înaceastă etapă dificilă, reacţiilepopulaţiei diferitelor state faţă deizbucnirea celei de-a douaconflagraţii mondiale şi faţă deevoluţia evenimentelor politicomilitare.Dinamica relaţiilorinternaţionale la nivel mondial sauregional a făcut obiectul anumeroase rapoarte în careataşaţii militari au avansat idei şiprognoze care s-au dovedi de celemai multe ori realiste şi pertinente.Volumul demonstrează căreprezentanţii militari ai Românieiau abordat o gamă variată aproblemelor de natură politică,diplomatică, militară, economică,socială, informând cu operativitateasupra noutăţilor apărute în acestedomenii şi trăgând concluziigeneralizatoare. Cititorul are astfelocazia de a-şi face o imagineveridică asupra realităţilor de pefronturile de luptă din Europa,Africa şi Pacific şi asupra situaţieidin statele implicate în conflictulmondial în care se aflau la post.„Ataşaţii militari transmit…”,volumul II, cuprinde perioada 1938-1940 şi a văzut lumina tiparului laeditura Europa Nova în anul 2002.Interesul stârnit, atât în rândulcercetătorilor, cât şi al cititorilorobişnuiţi, de apariţia primului voluma determinat colectivul de autorisă-şi continue demersul ştiinţific.Volumul mare de informaţii din aniipremergători izbucnirii celui de AlDoilea Război Mondial şi până laangrenarea României în conflagraţiea determinat cantonarea investigaţiilordocumentare în aceastăperioadă.Evenimentele majore consemnatepe scena politică europeanăau constituit obiectul rapoartelor şianalizelor transmise de ataşaţiimilitari români celor mai înalteeşaloane politice şi militare dinţară. Astfel, în atenţia lor s-au aflat,rând pe rând, problema alipiriiAustriei la Germania în martie1938, dezmembrarea Cehoslovacieide către Germania nazistă şiocuparea ei în 1938-1939, agresiuneaaceluiaşi stat împotrivaPoloniei şi declanşarea războiuluice va cuprinde treptat Europa şiîntreaga lume, evenimentele dinBalcani etc.Aceste informaţii aveau scopulde a contura o imagine cât maiveridică a situaţiei din ţările în careerau acreditaţi ataşaţii militari, de aanaliza consecinţele imediate şi petermen lung ale acestor evenimenteasupra situaţiei României, de apropune măsurile cele maiadecvate pentru contracarareaunor efecte negative, de natură săafecteze statutul, securitatea şisistemul de alianţe ale statuluiromân.Volumul conţine numeroaserapoarte care demonstrau pericolelece planau asupra păcii înEuropa, prognozau izbucnireaconflictului generalizat. Semnificativîn acest sens este raportullocotenent colonelului TraianTeodorescu, ataşat militar înTurcia, care, la 16 iunie 1939,transmitea informaţii provenite dela membrii Comisiei britanice sositela Ankara şi de la ataşaţii militarienglezi. El comunica la Bucureşti:„În septembrie va fi război – a fostleitmotivul general al celor ce mi-auspus”, iar în continuare insistaasupra obiectivelor misiunii britaniceşi asupra evoluţiei relaţiilor dinzona sud-est europeană, înviziunea engleză, în cazul unuirăzboi împotriva puterilor Axei. Deasemenea, rapoartele provenitedin diferite capitale europenesesizau acţiunile de dezinformaredesfăşurate de marile puteri, înspecial de reprezentanţii sovieticicare afirmau că URSS dorea săîntreţină relaţii cât mai cordiale cuRomânia, de ataşatul militargerman la Ankara, care dădeaasigurări că URSS nu va ataca- 58 -România; peste puţin timp însă, înurma notelor ultimative din iunie1940, Basarabia şi Bucovina deNord erau ocupate de trupelearmatei roşii.Diplomaţii militari români sesizauîn mod corect intereselegermane în spaţiul românesc învara anului 1940, în special în ceeace privea petrolul, şi consecinţeleacestor interese asupra integrităţiiteritoriale a României. Pentru a nupericlita producţia de petrol,Germania sfătuia România săcedeze cererilor sovietice. Legat deacest fapt, valorosul diplomatmilitar Traian Teodorescu, nota cuindignare: „Dacă e vorba sămergem până la capăt cu Axa încâtsă acceptăm şi moartea cu Axa, şideci pentru Axă, atunci de ce n-ammurit mai bine ieri pentruBasarabia şi Transilvania şi de cesă nu murim mai bucuros, mâine,pentru România”.Documentele prezentate învolum îşi demonstrează fără nici oîndoială utilitatea pentru înţelegereaevenimentelor, a evoluţiei lor,pentru stabilirea poziţiei factorilorde decizie faţă de aceste evenimente.Informaţiile despre viaţapolitică, socială, economică şimilitară din Anglia, Spania, Iugoslavia,Italia, Portugalia, Turcia,Franţa, despre relaţiile turcosovieticeşi turco-române, evoluţiaoperaţiilor pe diverse teatre militare,atitudinea Italiei în problemeleromâneşti, constituie o mărturieelocventă a rolului ataşaţilor militariîn decelarea curentelor fundamentalede evoluţie a situaţiei regionale,europene şi mondiale înacele zile ameninţătoare pentrusoarta poporului român. Pe bunădreptate, referitor la valoareaacestui volum, în Revista de IstorieMilitară, numărul 5-6 din 2002 seconsemna: „Analizele şi informaţiilepublicate reprezintă o excelentă şiextrem de utilă sursă pentru maibuna înţelegere a diplomaţiei

ISTORIE, CULTURĂeuropene şi a capacităţii celeiromâneşti de relaţionare latendinţele de evoluţie a situaţieiinternaţionale în prejma declanşăriicelei de-a doua conflagraţiimondiale”.„Ataşaţii militari transmit…”,volumul III (1938-1939) apărut înanul 2003 la Editura Europa Novacuprinde în cele 352 pagini unnumăr de 55 documente. Acesteavin să completeze informaţiile dinvolumele anterioare detaliind cuaspecte noi tabloul eşichieruluipolitico-diplomatic şi militar alcontinentului european din acei ani.Noile rapoarte incluse în volumdespre Anschluss, condamnauagresiunea Germaniei şi suntrelevante pentru cunoaşterea atitudiniiAngliei, Ungariei, Bulgariei,Poloniei şi Iugoslaviei faţă de acestact. O ierarhizare a acestei atitudiniporneşte de la acceptarea de cătreAnglia în spiritul politicii deconciliere pe care au dus-o marileputeri faţă de politica expansionistăa Germaniei hitleriste în acelmoment, trece prin atitudinea deindiferenţă a Poloniei şi rezervată aIugoslaviei şi culminează cusatisfacţia celor două state sateliteale Germaniei prin politicarevizionistă pe care o promovau -Ungaria şi Bulgaria.Cu aceeaşi seriozitate şi maturitateanalitică sunt prezentate şiatitudinea opiniei publice şi afactorilor politici din diferite statefaţă de evenimentele cărora le-acăzut victimă Cehoslovacia întoamna anului 1938. Sunt astfelrelevate faţetele contradictorii alecelor două entităţi supuse analizei.Ataşaţii militari români subliniazăcă dacă opinia publică îşimanifestă indignarea faţă de dezmembrareaCehoslovaciei, factoriipolitici afişau aceeaşi indiferenţăfaţă de actele de sfidare a tratatelorinternaţionale semnate la Paris în1919-1920. În acelaşi timp, ei scotîn evidenţă consecinţele nefasteale acestor acte de forţă şi dictatasupra sistemului de securitate alRomâniei construit cu atâteaeforturi în perioada interbelică.În atenţia ataşaţilor militari austat şi coordonatele politicii externepromovate de guvernele statelor încare erau acreditaţi. Ataşatul militarde la Roma informa desprecampania antifranceză desfăşuratăde Italia, despre sprijinul substanţialoferit generalului Franco întimpul războiului civil din Spania,despre încercările de întărire apoziţiilor Italiei în Europa Centralăşi de Sud-Est prin consolidarealegăturilor cu Ungaria, Polonia şiIugoslavia. În acest context esteevidenţiată atitudinea guvernuluide la Roma faţă de România pecare dorea să o aducă pe orbitapoliticii sale pentru materiile primepe care le deţinea şi pentruconstituirea în această zonă aEuropei a unui grup de statecondus de Italia.Rapoartele din Germaniasemnate de colonelul Titus Gârbeasesizau scopul politicii germane derealizare a hegemoniei în Europa,de dărâmare a sistemului de tratatede la Paris, în special de anulare aTratatului de la Versailles. Ataşatulmilitar român surprindea faptul căPolonia devenise un obiectivvictimăal politicii germane şi înacelaşi timp evidenţia veleităţile demare putere spre care aspiraupermanent Hitler şi acoliţii săi, careurmăreau cu perseverenţă eliminareasupremaţiei engleze în planmondial.La rândul lui, ataşatul militar dinVarşovia raporta şi el desprepercepţia pericolului german şidespre evoluţia raporturilor polonoromâneîn acest context. Ameninţărilela adresa României se regăseau şiîn depeşele transmise de la Sofia,reprezentantul militar român semnalândsatisfacţia resimţită aici faţăde dezagregarea Micii Înţelegeri şimanifestarea tot mai insistentă a- 59 -speranţei că rectificările teritorialecare sfidau prevederile tratatelor depace nu se vor opri numai laCehoslovacia.Analiza situaţiei internaţionaleefectuată de către ataşaţii militari înrapoartele lor atrăgea atenţiaasupra agravării acesteia înperioada 1938-1939, mai ales caurmare a manifestărilor din ce în cemai violente în plan revizionist, şica urmare a politicii de concesiipromovate de către marile puteri.Preocuparea principală a diplomaţilormilitari români a fost remarcatăşi de către istoricul militar FlorinŞperlea care, în recenzia volumuluifăcută în Observatorul militarconsemna: „Se desprinde, dealtfel, din toate rapoartele întocmiteîn prejma declanşării celui de AlDoilea Război Mondial, ca urmarea agravării situaţiei internaţionale,o tot mai mare preocupare aataşaţilor militari de a surprinderaporturile dintre marile puteri,preocupările şi acţiunile statelorrevizioniste (Germania, Ungaria,Bulgaria), ceea ce se reflectă înmultitudinea şi calitatea informaţiilorfurnizate la centru.”„Ataşaţii militari transmit…”volumul IV este penultima apariţieeditorială din seria lansată de cătreFundaţia „General Ştefan Guşă”,dedicată diplomaţiei militareromâneşti. El a fost tipărit de cătreEditura Europa Nova în anul 2004şi include 79 de documente peparcursul a 368 de pagini, acoperindperioada 1940-1944. Deşiaparent este o reluare a unei etapedin istoria ataşaturii militare, princonţinutul său volumul aduce omare cantitate de informaţii inedite,individualizate şi prin problematicaabordată.Autorii continuă ilustrarea documentarăa activităţii instituţiei,oferind analize pertinente, informaţii,concluzii şi prognoze laîndemâna factorilor de decizie dinţară. De data aceasta documentele

ISTORIE, CULTURĂse axează în special pe evenimenteledin Sud-Estul Europei, conţinândşi informaţii din stateleimplicate politic şi militar în moddirect în zonă, cum au fostGermania şi Italia. Din acestestate, Ion Gheorghe, Eugen Tilichisau Mihail Corbuleanu transmit ştirisemnificative despre situaţia internă,atitudinea opiniei publice faţăde derularea evenimentelor, impactulefectelor dezastruoase alebombardamentelor aeriene alealiaţilor asupra moralului populaţiei.Sunt relevate totodată evoluţiileoperativ-militare pe diferite fronturişi eventualele lor consecinţe asupraorganismului militar românesc.Un loc aparte îl ocupă îneconomia volumului situaţia dinBalcani. Astfel realităţile politiceinterne din Iugoslavia sunt prezentateîn mod analitic evidenţiindu-seatmosfera de până la producereaagresiunii Germaniei hitleristeasupra acestui stat cât şi dupăaceea. În analizele sale ataşatulmilitar român sesizează divergenţeledintre conducerea militară şicivilă, atitudinea dură şi intransigentăa celei dintâi, poziţia concesivăadoptată de către cea de-adoua.În contextul derulării evenimentelordin zonă este evidenţiatăatitudinea Turciei faţă de război, demondializarea lui prin intrarea înluptă a Japoniei şi Statelor Uniteale Americii şi faţă de beligeranţidin dorinţa de a extrage concluziilenecesare conducerii politice şimilitare române în stabilirea poziţieiîn raporturile cu acest stat.Documentele prezentate suntdeosebit de interesante şi în ceeace priveşte relaţiile cu autorităţileungare din acea perioadă precumşi atitudinea acestora faţă de etniciiromâni şi faţă de România.Rapoartele transmise de cătreataşaţii militari din Franţa sau dela Roma evidenţiază ineficienţapropagandei româneşti în străinătate,slabele eforturi pentru apărareaintereselor fundamentale alestatului român. Subliniind necesitateadezvoltării relaţiilor culturaleca un mijloc eficace de propagandăîn favoarea intereselor româneşti,ataşatul militar la Paris, colonelul I.Tomoroveanu îl cita pe PaulHazard, membru al InstitutuluiFranţei care, deplângând legăturiletot mai firave pe acest plan dintreRomânia şi Franţa, constataamploarea şi eficienţa propagandeiguvernului de la Budapesta.Printre informaţiile transmise deataşaţii militari aflaţi la post înaceastă perioadă se remarcă şicele privind posibilitatea executăriiunor bombardamente masive aleAliaţilor asupra României. Încă dinianuarie 1944 soseau asemeneaavertismente din capitala Turciei,ele devenind o certitudine înprimăvara aceluiaşi an odată cudeclanşarea la 4 aprilie a atacuriloraeriene asupra Ploieştilor şiBucureştilor în special.Percepţia personalităţii conducătoruluistatului român în cercurilepolitice şi militare germane evidenţiatăde colonelul Ion Gheorghe înseptembrie 1941, relevă acelelaturi care erau apreciate de cătredictatorul german la cel român şianume: faptul că era „un om dintr-obucată”, că „a pledat cu pasiunepentru cauza românească”, dar şică în discuţiile cu Hitler, mareşalulnu a evitat chestiunea arbitrajuluide la Viena, desigur fără succes.Pentru cunoaşterea ultimelor lunide dictatură şi poziţiei conducătoruluistatului român faţă deproblema încheierii unui Armistiţiucu Aliaţii este relevantă o discuţiedintre acesta şi Traian Teodorescu,ataşatul militar român la Ankara înaugust 1944. Opinia lui I. Antonescu,pe care conform afirmaţiilor luiAl. Cretzianu el şi colonelulTeodorescu urma să o aducă lacunoştinţa Londrei şi Washingtonuluiera aceea ca problemele vizând- 60 -Basarabia, Bucovina de Nord şidespăgubirile de război să serezolve la Conferinţa de Pace, iarRomânia să nu fie ocupată. Înschimbul acestor condiţii, el îşi declaradisponibilitatea ca Româniasă intre într-o federaţie sau gruparede state, şi de a nu se opuneacţiunilor anglo-americane.Cele câteva aspecte prezentatemai sus sunt suficiente credem,pentru a trezi interesul celor dornicide noutăţi despre istoria secoluluitrecut.Volumul V din seria „Ataşaţiimilitari transmit…” continuădemersul ştiinţific al autorilor de aevidenţia contribuţia deosebită adiplomaţilor militari la fundamentareaunor decizii politico-militare aleconducerii statului român înperioada 1930-1939.Documentele, reprezentândaproape cinci sute de pagini,constituie o frescă valoroasă şiveridică a unei perioade efervescentedin istoria României interbelice.Informaţiile furnizate de cătreataşaţii militari, analizele politicomilitare,concluziile logice şipertinente degajate din rapoarteleînaintate la Bucureşti din capitaleleîn care erau acreditaţi evidenţiazăfără nici o îndoială valoareadiplomaţilor militari români ai epociiabordate. Rapoartele scot înevidenţă capacitatea de adaptarela situaţii complexe, nivelul deosebitde cultură militară şi politică alacestora, competenţa, şi, de ce nu,patriotismul lor. Ofiţeri de marevaloare ai armatei române, ataşaţiimilitari aflaţi la post în etapa ceface obiectul noului volum, voraccede ulterior la funcţii superioareîn structurile Ministerului ApărăriiNaţionale, ale Marelui Stat Majorsau la comanda unor mai unităţi,posturi în care şi-au demonstratcalităţile. Menţionăm în acest senspe colonelul Paul Teodorescu, viitorgeneral, membru al AcademieiRomâne, ministru al Aerului şi

ISTORIE, CULTURĂMarinei (1938-1940), titular alpostului de ataşat militar la Paris înperioada 1932-1936, acreditat şi înBelgia şi Spania, pe locotenentcolonelul Ion Gheorghe, care afuncţionat la Ankara între anii 1935-1937, ulterior la Berlin, pentru caspre finalul colaborării cu Germaniasă fie numit ministru al României înaceastă ţară, funcţie deţinută pânăla 23 august 1944. Lor li se adaugăcăpitanul comandor GheorghiuErmil, ulterior general aviator,comandant al Regiunii 2 aeriene(1940-1942), al Corpului Aerian(1943), Subsecretar de stat pentruaviaţie (august-noiembrie 1945),maiorul Dumitru Dămăceanu ataşatla Roma, locotenent colonelulTraian Teodorescu - în Turcia,locotenent colonelul Ilie Cretzulescu- la Belgrad, locotenent colonelulAndrei Nasta - la Praga, locotenentcolonelul Nicolaescu Aurel -în Polonia etc.Într-o Europă sfâşiată decontradicţii, de afirmarea din ce înce mai violentă şi dură a unorpretenţii revanşiste şi revizioniste,ce vor culmina cu sufocareavalorilor democratice şi cudeclanşarea manifestărilor violenteîn numele unor drepturi „legitime”,dar care negau evidente realităţietno-culturale, diplomaţii militariromâni s-au integrat eforturilorpoliticii externe româneşti de edificarea unui sistem de securitatemenit să asigure conservarea mariirealizări de după prima conflagraţiemondială – Unirea tuturor românilorîntr-un stat naţional.Complexitatea eşichierului politicla nivel european şi, mai ales,regional a pus în faţa diplomaţilormilitari români misiunea dificilă dea decela direcţiile evoluţiei relaţiilordintre statele europene în general şidintre România şi aliatele ei, în special.Documentele selecţionate abordeazădouă aspecte fundamentalece au făcut obiectul preocupărilorataşaţilor militari şi anume: relaţiiledintre statele din Sud-Estul Europeişi impactul contextului politic zonalasupra relaţiilor dintre Marile Puterieuropene.Din multitudinea problemelorabordate se detaşează cele referitoarela evoluţia relaţiilor dintreTurcia şi partenerii săi din ÎnţelegereaBalcanică, în mod deosebittrendul ascendent al colaborăriiromâno-turce, dar şi meandrelemanifestate în derularea acesteia,cauzate de strategia politică şimilitară a guvernului de la Ankarafaţă de Iugoslavia, Bulgaria sauGrecia.În acelaşi timp, la nivel zonal,documentele selectate evidenţiazăimpactul intereselor speciale aleTurciei în relaţiile sale cu UniuneaSovietică şi Italia asupra manifestărilorei din cadrul alianţei constituitela 9 februarie 1934 între patru dintrestatele din Sud-Estul Europei.Este sesizat, de asemenea, joculdiplomatic practicat de Turcia înrelaţiile ei cu Anglia şi Franţa, pe deo parte şi Germania, pe de altăparte.La rândul lor, ataşaţii militariromâni din Franţa, Iugoslavia,Grecia, Bulgaria, Cehoslovacia sauPolonia au înaintat la Bucureştirapoarte deosebit de bogate îninformaţii vizând situaţia internă dinaceste state, percepţia de cătreconducerea politică şi militară a lorasupra poziţiei României în diferiteprobleme vizând evenimentele cese derulau în plan european, sauevoluţia relaţiilor bilaterale.Un aspect bine ilustrat în volum,îl constituie preocuparea factorilorde decizie de la Bucureşti faţă demodul de prezentare în muzeeledin capitale europene a participăriiarmatei române şi eforturilor făcutede ea în timpul Marelui Război,precum şi contribuţia ataşaţilor militarila îmbunătăţirea acestei imagini.Desigur, autorii au convingereacă nu au reuşit o cercetaredocumentară exhaustivă. Una- 61 -dintre cauze constă în faptul cădepistarea informaţiilor privindactivitatea ataşaţilor militari înaceastă perioadă este foartedificilă, neexistând un fond dearhivă care să grupeze toateaceste documente. De aceea a fostnevoie de investigarea surselordocumentare aparţinând unorstructuri ale Ministerului ApărăriiNaţionale şi Marelui Stat Major,printre ele aflându-se CabinetulMinistrului, Secretariatul General,Secţia a II-a Informaţii, SecţiaOperaţii, Serviciul Istoric, BiroulAtaşaţi Militari etc. Un altimpediment l-a constituit puţinătatearapoartelor originale păstrate inarhive, majoritatea lor fiind distrusăconform unor ordine din perioadainterbelică sau în cursul bombardamentelordin anii celui de Al DoileaRăzboi Mondial. Tocmai de aceeaîn volum sunt prezentate numeroasecopii extras din rapoarte,păstrate în arhiva diferitelorstructurilor de conducere alearmatei, care le-au primit pentruexploatarea informaţiilor şi pentrufolosirea lor în elaborarea şifundamentarea unor decizii.Informăm cititorii că în curând vafi editat cel de-al VI-lea volum alseriei, dedicat perioadei 1920-1929, perioadă deosebit de bogatăîn evenimente şi, implicit, îndocumente specifice diplomaţieimilitare româneşti. Amploareaacţiunii acestei instituţii, pe măsuraeforturilor făcute de către statulromân pentru modernizare, pentruintegrarea unitară a noilor provinciiunite cu ţara, se va concretiza îndiversificarea obiectivelor abordate,subsumate servirii intereselorRomâniei, edificării de cătreaceasta a unui sistem de securitatemenit să asigure conservareastatu-quo-ului teritorial stabilit laParis în 1919-1920.

ISTORIE, CULTURĂAniversare 130Bacovia față cu Ares--------------------------- Emil Niculescu, Cercul Militar BuzăuO anchetă a “României literare” la răscruce de ani (nr. 51-52, 28 decembrie 2004 – 11 ianuarie 2005), dăun “extemporal”: “Primii zece poeţi români din toate timpurile, la care au răspuns 34 de critici, ce au adusîn discuţie 60 de poeţi. Recensământul opţiunilor a stabillit următorul “stat major” al liricii naţionale: MihaiEminescu (312 puncte), Tudor Arghezi (243), George Bacovia (151), Lucian Blaga (143), Ion Barbu (133),Nichita Stănescu (119), Mircea Cărtărescu (79), Leonid Dimov (51), Gellu Naum (51), Alexandru Macedonski(45). În afară de dispariţii surprinzătoare (Adrian Maniu, B. Fundoianu, V. Voiculescu, Ion Vinea) sau depoziţia de “încheietor de pluton” al poetului “Nopţilor”, remarcăm, după comandant şi locţiitor, posturade şef de stat major a celui ce şi-a pus versurile primului volum, “Plumb” sub semnul lui Saturn.Avansarea lui Bacovia nu este, totuşi, atât de surprinzătoare, ultimele două decenii îmbogăţind panopliaexegezelor ce i-au fost dedicate, astfel că noua “ordine de bătaie”, (re)deschide perspectiva marţială aoperei sale.Premilitarul Gheorghe VasiliuÎn antumitate, Bacovia a fost „girat” mai mult de scriitoridecât de criticii literari ai epocii. Generaţia ’60,printr-o etichetă a lui Adrian Păunescu, împărtăşită şide Nichita Stănescu, l-a denominat pe poetul„Plumbului” drept „învingătorul”, mizând pe paradoxulcă pierdantul, astfel afişat în artele sale poetice şiexistenţa socială, s-a dovedit, ca ecou, mai longevivdecât marii colegi – Arghezi, Barbu, Blaga.Opera bacoviană se află, dacă luăm, de bunăaceastă poziţionare, desigur, între cele din „herb”, şisemnul lui Ares, deşi, zodiacal, dar nu după actelenotariale, s-ar afle în Rac/Cancer (retractilitate).Spiţa lasă puţine şi cam palide antecedente; unul dinfraţii mamei era ofiţer, stins, nu pe câmpul de luptă, detânăr, iar tatăl poetului, după mărturia Agathei Grigorescu-Bacovia,ar fi fost, înainte de a deveni negustorîn oraşul „jidovit”, unde avea de luptat cu o crâncenăconcurenţă, căpitan în garda civică, instituţie miruităde Caragiale cu cele mai înalte consideraţii – ZahariaTrahanache era, şi el căpitan de guardie şi neguţător,fiindcă numai şefii cei mari ai „baionetei inteligente”erau ofiţeri de carieră.Ar mai fi fost, după mărturia soţiei memorialiste, o(altă) slăbiciune personală a scriitorului, manifestatăîncă de la vârsta şcolară: Trebuie să menţionăm că-iplăceau uniformele. Când întâlnea pe stradă ofiţeri, îiprivea cu admiraţie.- Am văzut nişte ofiţeri, mamaie, cu trese şi cudecoraţii…Mă faci şi pe mine ofiţer? Dar nu mă duc larăzboi ca Tasiu de pe bulevard…- Nu, ferească Dumnezeu de război, puiule!Cine era acest Tasiu de pe bulevard? Un căpitanveteran din războiul de la 1877. Luase parte la asediulGriviţei, cucerise o redută, căpătase trei decoraţii cabrav comandant de batalioane. A luptat şi a rezistatgloanţelor, până a fost şi el împuşcat. Aproape mortl-a dus ambulanţa la un spital de răniţi. După ce i s-auvindecat rănile, doctorii au constatat că-şi rătăcisemintea, iar când a ieşit din spital, reformat şi trimis lavatră, gesticula, vorbea fără şir…Comanda oşteninevăzuţi… 1Pe numitul Tasiu n-am reuşit să-l identificăm, înschimb, un alt căpitan băcăuan, Gheorghe Lupaşcu(1843-1936), artilerist, s-a ilustrat la asediul redutei„Griviţa 1”, rezistând cu bateria sa, timp de patru zile,într-un punct ridicat, la numai 900 de metri defortificaţiile otomane; citat în ordin de zi pe armată,decorat cu „Steaua României” în grad de cavaler şiordinul rus Sfânta Ana” clasa a III-a 2 ; e remarcat deEminescu, în paginile de la „Timpul”, şi devine unuldin personajele lui Coşbuc, în „Povestea unei coroanede oţel”.Un nepot, Grigore Ghica, în memoriile sale detaşatede orice morgă a unui urmaş de domnitor, îl„deconspiră” a fi fost unul din şocaţii campanieiIndependenţei, după cum i-a spus o mătuşă, Ruxan-- 62 -

ISTORIE, CULTURĂdra: Despre fratele ei, moş Ghiţă, cât l-a îngrijit dupăce s-a întors de la Griviţa; veghea noaptea, setrezea, sărea din pat, răcnea, comanda bateria 3 .Că unul dintre căpitanii aceştia i-ar fi inspirat lui G.Vasiliu poezia „Vobiscum” (1903) – Dar vai, aceiînvinşi, pe veci pierduţi…/Ori în taverne ori înmansarde;/ Şi acei nebuni rătăcitori, tăcuţi,/Gesticulândpe bulevarde…- cum credea Agatha, mizileancăşi nepoată a primarului Leonida Condeescu, cel cuberlinezul, e mai puţin probabil : ambii erau dintreînvingători şi, în plus, erau şi gălăgioşi.După absolvirea gimnaziului, Bacovia va avea tentativade a îmbrăţişa cariera armelor: După oîndelungată chibzuire cu părinţii, poetul se hotărî săse facă ofiţer. (...)Se pregăti temeinic pentru examenul de admitere.Se prezentă la Şcoala militară din Iaşi.Reuşi printre ceidintâi. Îşi procură echipamentul necesar, cărţi taxe şi întoamna următoare se internă în Şcoala militară de infanterie…Dar nu prevăzuse un lucru important: dacă se vaputea adapta disciplinei severe…Spre uimireapărinţilor, se retrase şi se pomeniră cu dânsul acasă,după primul trimestru. Atmosfera de cazarmă, rigidă şiextrem de severă, îl strivea… 4Memorialista foloseşte un verb de mare viitor înpoezia lui Bacovia (cu variantele aferente acestei stăride spirit): „a se retrage”; ca şi Sensitif, alter-ego-ul dinproza „Dintr-un text comun”, poetul este, mai tot timpulîn retragere, în contemplaţie, în prizonierat.Ion Caraion, în eseul său strălucitor şi comprehensiv,„Bacovia. Sfârşitul continuu”, face o catagrafie a verbelorscriitorului, din care spicuim ceea ce ar avealegătură cu ratata carieră militară: Bacovia foloseşte385 de verbe în 2043 de poziţii; între acestea: a (se)abate – 1; a (se) afunda – 2; a agoniza – 1; a alerga –4; a (se) ascunde – 2; a aştepta – 20; a bubui – 1; acădea – 33; a câştiga – 1; a defila – 1; a detuna – 1; afi atacat – 1; a fugi – 11; a (se) împuşca – 1; a (se)înspăimânta – 2; a învinge – 1; a lupta – 1; a muri – 18;a (se) pierde – 7; a pieri – 2; a putea – 19; a rătăci – 9;a (se) retrage – 1; a trăda – 1; a ucide – 1; va urmări– 2; a veghe – 2. 5 Este vizibilă postura de non-combatanta lui G. Bacovia, dar, având în vedere talentulsău la dexterităţi - caligrafia şi desenul - putem presupunecă ar fi putut fi un bun stat-majorist iar hărţilesale de „aplicaţie” (fără ieşire în teren) ar fi arătat impecabil.Ce îl recomanda, totuşi, în demersul de care s-adezis cât a putut de repede? În afară de sensibilitateaartistică, ce mai degrabă i-ar fi dăunat, ar fi vorba deun talent, luat în calcul de mulţi dintre cercetătorii operei,- gimnastica şi exerciţiul armelor; în gimnaziu, ca şiîn clasele de liceu, între discipline figurau: exerciţii gimnasticeşi exerciţii corporale şi militare, exista chiar un„Manual pentru exerciţii fisice prevăzut cu oarecareprincipii hygienice şi cu gravure în text” (Botoşani,1893, 88 p.), rod al colaborării Ion Bucovineanu, D.Theodor, V. Mândru şi Constantin Ionescu (1871 -?).Despre acesta din urmă, Mircea Coloşenco noteazăcă, G.B. a fost unul dintre gimnaştii de performanţă aimaestrului C. Ionescu, dar şi al liceului. 6 Se făceau şiexerciţii de luptă cu floreta, iar, în anul final al gimnaziului,elevului Gheorghe Vasiliu i s-a acordat Menţiunepentru arte şi sport.Unul dintre monografii poetului, Dinu Flămând,într-o intervenţie mai nouă, seziza cumva paradoxalaşi puţin aşteptata postură: Figura emaciată a luiBacovia cel real, sensibilitatea lui bolnavă, fobiile luiîntreţinute de capriciile meteorologice, masca lui debolnav incurabil sub care deseori a fost prezentat, sauel însuşi s-a înfăţişat, au făcut din el un caz. Literaturaromână nu are un inadaptat care să-l întreacă peBacovia. Nu există un alt scriitor care să-şi fi devenitsieşi mai nefericit personaj decât acest George Vasiliudin Bacău. Dacă Eminescu se confundă pe veci cu frumosulchip romantic şi rămâne în poezia româneascăimaginea sublimă a visătorului -, un om complex cusuferinţe nobile – putem fi siguri că Bacovia va ilustraîn continuare, cazul prin excelenţă al înfrântului,inadaptatul faţă de care societatea continuă să sesimtă vag vinovată: un maniac depresiv marginal, caresocoteşte că a trăi este deja o violenţă teribilăasumată. Paranteză, totuşi! Bacovia şi Kafka eraunişte pasionaţi ai exerciţiilor de gimnastică. Ce să lemai reproşezi acestor doi sfrijiţi, care îşi dădeau silinţasă rămână măcar elastici şi să devieze cu supleţe,deci cu inteligenţa muşchilor, asaltul frontal alsocietăţii? 7 Chiar!În pofida lipsei de strălucire a şcolarităţii, au fost şimaterii pe care le-a îndrăgit, între care latina, cummulte din titluri probează („Pulvis”, „Finis”, „Ego”, „Vobiscum”,„Vae Soli”, Gaudeamus”, „Dies irae”, „Memento”,„Nihil”, „Veritas”, Requiem”, „Sic transit”, „Sinedie”, „Nihil novi”, „Cogito”, „Vanitas” „Pro arte”); erapredată, câte 3-4 ore pe săptămână, între anii 1894-1903, de către un profesor din fostul judeţ Slam Râmnic,Panait Topliceanu (1849-1932), director al liceului(1901-1903), primar de Bacău (1930), descendentdintr-o familie de boieri munteni de lângă RâmbnicuSărat, fondator al Societăţii Oamenilor carii Sciu Ceti,colab (orator) la publicaţiile locale, cu proză: „Vestea”(1913-1914), „Ateneul cultural” (1926), „Bacăul”(1931), meloman concurând la înfiinţarea orchestreiliceului. 8 Despre rolul cu totul deosebit al acestuia înformarea scriitorului, îi va fi povestit poetul şi soţiei:studiau şi interpretau clasici latini: Ovidiu, Horaţiu,Lucreţiu, Catul, Cicero, Cezar, Tacit. Îi rămăsese (sic!)adânc întipărite în memorie minunatele interpretăriale lui Topliceanu din Metamorfozele lui Ovidiu, Tristeleşi Ponticele ale aceluiaşi autor, ce l-au făcut săcitească până la bătrâneţe tratate sau manuale de mi-- 63 -

ISTORIE, CULTURĂtologie. 9După debutul în revista lui Macedonski, „Literatorul”(1899), prin 1903, volumul „Plumb” era deja conturat.Apariţia lui în veşminte tipografice, destul de modeste,va adăsta până în ianuarie 1916, - după AgathaGrigorescu-Bacovia, difuzarea s-ar fi produs numai cuo lună înaintea intrării României în război.„Mobilizat pe loc”Cel încercat de paludism, încă din copilărie,răsfăţatul mamei Zoe, narcisiacul şi mizantropul Bacovia,retractilul şi sfiosul se va confrunta cu mobilizareapentru „Războiul cel Mare”, cum a fost numit,până la declanşarea celui de al doilea.„Plumb”, apărut la Edituira „Facla”, într-un tiraj de500 de exemplare, cu sprijinul poeţilor Ion Pillat şi N.Davidescu, după cum poetul menţionează, era, înacele condiţii, nu doar o carte de vizită stranie, ci şi unfel de livret militar, prin care avocatul Vasiliu era „mobilizatpe loc”. Modul în care a trecut poetul prin furcilecaudine ale conflagraţiei, nu este nici el unul oarecare,după cum sesizează Theodor Codreanu: Bacovia a„boicotat”, viaţa personală, absolut tot, într-o vremecând românii nu mai „boicotau” istoria ci o făureautriumfători, cel puţin prin realizarea Marii Uniri de la1918, adică în perioada lui de creaţie cea mai bună. Ostranie desincronizare cu istoria. Când românii intrauîn tranşee, Bacovia tipărea cea mai „pesimistă” cartea literaturii române, „Plumb” (1916).Poate că aşa ar sta lucrurile dacă biografii lui Bacoviaar avea dreptate. 10 Şi criticul demonstrează, pertinent,că poetul avea temeiurile sale, între care şi unsoi de autism special, care-l făceau inapt pentrutranşee, chiar şi în faţa celor mai exigente comisii medicale.În plus: lui Bacovia îi era frică de moarte.Câmpul de luptă al lui Bacovia, supravieţuitorul, eracel al literelor. El trecea printr-o plantaţie de mine antipersonal,pe care însuşi, cu o vocaţie de pionier/genistşi-o amenajase.Secvenţele istorice şi „cazone” din placheta de debutsunt probante. Războiul lui Bacovia, cu sine însuşi şicu lumea în care se afla – cerc barbar şi fără sentiment-, începuse cu mai bine de trei luştri înainte.. Înordinea pieselor din volum, vom nota câte ceva desprefranctirorul Vasiliu.Turnurile celor două catedrale, cea catolică şi ceaortodoxă, din Bacău, care îl fascinau în copilărie, cusunetul clopotelor, îi permit să halucineze/vizionezecavalcade (eroice?) din trecut: Amurg de toamnă violet/Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete,/ Străbuniitrec în pâlcuri violete,/ Oraşul tot e violet („Amurg violet”);violetul – culoarea doliului regal şi naosul negruluide noapte, revine cu imagini nu mai puţinsângeroase decât cele de campanie: Havuzul dindosul palatului mort/ Mai aruncă, mai plouă, maiplânge -/ Şi stropii căzând în amurg, iau culori/ Desineală, de aur, de sânge//(…) Uitate statuile albeprivesc,/ Albe visâţnd cu-n aer ce plânge -/ Şi lasăamurgul pe ele culori/ De sineală, de aur, de sânge(„Amurg antic”). Bacoviologii, localizând palatele şi statuilede atunci ale urbei, au identificat una dintre ele cafiind Nike, zeiţa victoriei. Cu atât mai bine.O molimă, un exantematic, antecedândul pe celistoric, din Moldova refugiului, pare a bântui în„Cuptor”: Cei vii se mişcă şi ei descompuşi,/ Cu lutulde căldură asudat;/ E miros de cadavre, iubito,/ Şi azi,chiar sânul tău e mai lăsat. Flagelul dă naştere unor„soluţii” boccaciene într-o lume amestecată şi derizorie,unde şi garanţii ordinii îşi pierd conduita: Drumule plin de paie, ţăranii cinstesc rachiu, vin cald, berecaldă, bragă şi limonadă colorată, prin crâşme soldaţiistrâng în braţe ţărance şi servitoare grăsune şi pline desudoare („Iarmaroc”).Bacovia este într-o continuă alarmă, nu trebuie săprimească nici un fel de ordine, el este un cercetaşsagace, cu o înfiorătoare intuiţie; în eseul„Învingătorul”, Lucian Raicu arată cât de lesne s-a deprinscu această însărcinare, pe care şi-a luat-o singur,fără vreun ordin de sus: Bacovia nu merge preadeparte spre a-şi găsi infernul, îi este de-ajuns să facădoi-trei paşi, sau nici atât. Nu-i trebuie „nimic”, are totulla îndemână, are de pildă câteva elemente paşnice şi,pentru cei mai mulţi, liniştitoare, câteva vagi percepţiide provincie aşezată, un dangăt, o biată cazarmă, unvârtej de frunze: o mică lume perfect locuibilă, s-arzice. Un gol înfricoşător în realitate, un pastel (speciesecurizantă prin excelenţă!) cu privelişti de moarte –sau şi mai rău. Mai fără speranţă decât moarteaînsăşi. (…) Răsună din margini de târg/ Un bangăt puternicde armă;/E toamnă, metalic se-aud /Gorniştii înfund, la cazarmă// S-aude şi-un clopot de şcoală…Un clopot de şcoală! Paşnicul vestitor al recreaţiilor!(…) Alarma bacoviană contaminează şi se propagă instantaneu,neîntâmpinând (din partea memorieibunului-simţ) nici o rezistenţă.Se-aude şi-un clopot de şcoală, / E vânt şi-i pustiu,dimineaţă; /Hârtii şi cu frunze, de-a valma, /Fac roată-n vârteje,pe-o piaţă. // Se uită în zări catedrala, /Cu turnu-i severşi trufaş; /Grădina oraşului plânge,Şi-aruncă frunzişunoraş.. //Şi vine, ca-n vremi de demult, / Din margini,un bucium de-alarmă, /E toamnă…metalic s-aud /Gorniştii, în fund, la cazarmă („Toamnă”) 11 .Topos-ul se fixase încă de la început, în „Rampa” (mai1921), B. Fundoianu înregistra în arealul liricii bacovieneparcuri cu frunze bolnave de ploi, cu orchestrede provincie, cu lumină ploiasă, cu moarte de corbi, cubănci risipite nu ştiu cum, cu iscălituri şi date. Alături eo cazarmă cu recruţi murdari şi cu goarne, şi mai încolo,- 64 -

ISTORIE, CULTURĂdacă o iei pe dreapta, dai de bărăci şi de câmp… 12E de observat, şi Alexandra Indrieş a şi făcut-o, căinstituţiile aparţinând civilizaţiei sunt simboluri-standardale ordinii şi disciplinii coercitive (cazarmă,şcoală, biserică); le caracterizează ceva „sever şitrufaş” 13 ; cu atât mai mult atunci, când ecourilerăzboiului neatârnării erau vii, iar vorba lui P.P. Carp,de după încoronarea lui Carol (1881), despre simbolurilestabilităţii naţionale : „Regele şi dorobanţul”,reverbera cu autoritate.„Semnele” ameninţării, invaziei, ca şi cele perceputede locotenentul Drogo, în buzatiana fortăreaţă Bastiani,au un anumit cod, perceput numai de poet, şi nudoar „la margini de târg”, ci chiar în perimetrul de incintă:E vânt şi-orice speranţă e pierduă./ Prin târgunvăluitde sărăcie,/ Am întâlnit un popă şi-un soldat/De-acum pe cărţi voi adormi uitat („Plumb de toamnă”).Complexul provinciei, al periferiei, este parafat destarea de interregn, de prezenţa „oamenilor înuniformă”, despre care Octavian Soviany opinează:uniforma are astfel tendinţa de a lua locul epidermei;resimţindu-şi acut vacuitatea interioară, subiectuluman va ostenta o identitate „de împrumut”, o cvasiidentitate,o mască socială, prin intermediul căreia„cinele” este redus la „ce”. Astfel încât uniforma intră şiea în categoria informatorilor ineficienţi, care mai multinfirmă decât afirmă o identitate. 14 Totuşi, suntem înMoldova, civitas Bacoviensis, iar nu în nu ştiu care gubernie,sau gorod ţarist, unde funcţionarii purtau, dedouă secole, uniformă.Aici, ar putea funcţiona şi o altă decodare: soldatul– simbolul ordinii sociale, preotul - reprezentantul ordiniidivine; ambii - terminalele cele mai umile („popa”este o denominaţie frivolă, vulgară), argaţii„instanţelor” ce-şi întind tentaculele în teritoriu.Civilizaţia este precară şi instrumentele ei relativeconcură la starea de panică: Oraşul gol,/ Cetatedepărtată;/ Frunzişul smuls…/ De firele electrice,paralizată,/ Ca un simbol,/ O pasăre cade-n oraş, ca otristeţe mai mult („Note de toamnă”). Telegraful estemai puţin rapid şi elocvent decât această imagine, încare Bacovia citeşte, fără să deschidă pasărea, ca înanticele haruspicii. Versul final – Sunt cel mai trist dinacest oraş – este o expresie a faptului că ştie, că a fostprevenit, preţul cunoaşterii fiind, uneori, nu doartristeţea, ci disperarea.El însuşi e un sol, un curier al ştirilor infortunate(Sunt câţiva morţi în oraş, iubito,/ Chiar pentru asta amvenit să-ţi spun), al apelurilor într-un alfabet morse,bătut cu o monedă (Alcoolizat, bătut de ploi, cumn-am mai fost cândva,/ Târziu, în geamul tău, încet, cuo monedă voi suna, „Nervi de toamnă”), ştiind, de ladomnul profesor Topliceanu, că „homo, homini lupus”(Hau!…hau!…depărtat sub stele-ngheţate/ În noapteagrozavă la cine voi bate?…/ O,..libertate…/Hau!…hau!…depărtat sub stele-ngheţate, „Plumb deiarnă” – punctele de suspensie sunt rafalele celui dinariergarda care acoperă retragerea, sau ale defetistuluipanicat, care, cu efect sau nu, caută să scape demuniţie), refuzând să ajungă acasă (Deschide, dădrumu-adorato,/ Cu crengi şi foi uscate am venit, „Notede toamnă”; La casa iubitei de-ajung,/ Eu scutur fereastranervos, „Spre toamnă”; Barbar cânta femeiaaceea,/Şi-n jur era aşa răscoală…/ Şi nici nu ne-ammai dus acasă,/ Şi-am adormit cu frunţile pe masă,„Seară tristă”), epuizat ca luptătorul de la Maraton,inert, incapabil să mai spună ceva despre soartabătăliei, ce tocmai se încheiase (Şi dacă-am să cadpe covoare/ În tristul, tăcutul salon, -/ Tu cântă-nainte,iubito, /Încet, monoton, „Trudit”).S-a reevaluat şi carura de atlet a lui Bacovia; poetul„Cântecelor negre”, o analizează urmând memoriileconsoartei poetului: „Spuneam – zice dânsa – că lagimnastică devenise excepţional. Supleţea şi iuţealaca şi siguranţa mişcărilor făceau din elevul-poet ungimnast de prima forţă la bare, la verigi, la paralele.Căpătase o musculatură de atlet. Tot cursul superior şimai târziu a practicat patinajul, înotul, mânuirea floretei.”Fireşte, ea singură este obligată să-şiamendeze afirmaţiile curând apoi, când scrie că la 20de ani, păşind în ultima clasă, - „trebuia să recruteze”.La început – mai zice biografa - „Obţine amânare pentrustudii”… Dar mai târziu? Viitoarea parteneră deviaţă a fostului elev-poet continuă: „…dar şi mai târziueste respins, neîntrunind condiţiile fizice regulamentare”.Ca să adauge în sfârşit limpede: „Cu toatăgimnastica, dezvoltarea fizică rămăsese deficitară faţăde cerinţele regulamentelor militare”.Deci aşa au stat lucrurile cu dezvoltarea fizică. 15Bacovia nu trebuie „scuzat” (şi) pentru aceastămeteahnă, e în spiritul sincerităţii sale, de atâtea oribrutală, şi în spritul „cruzimii” monografului, atât desimpatetic cu „pacientul”; urmărind nişte „scene dinviaţa literaturii”, Lucian Raicu cita din Pascal: Boala îipropune omului o nelinişte nouă, pe care trebuie să olegitimeze. De aici valoarea lui Rousseau, ca şi aceeaa lui Nietzsche. Fără boala lui, Rousseau n-ar fi fostdecât un retor nesuferit, de tipul lui Cicero. (…) De ceSparta n-a avut oameni mari. Perfecţia rasei a împiedicatînălţarea individului. Dar i-a dat posibilitatea săcreeze canoanele bărbăţiei; şi ordinul doric. Prinsuprimarea celor plăpânzi, suprimi varietatea rară. 16Recapitulând, totul este periferic, cazarmele, abatorul,cimitirul, bănuim; în oraşul „jidovit”, poetul aderăşi el la o conştiinţă claustrată, de ghetou: Dar, iată, şiunmort evreiesc/ Şi plouă, e moină, noroi -/ În murmurestranii semite/ M-adaug şi eu în convoi.// Şinimeni nu ştie ce-i asta -/ M-afund într-o crâşmă săscriu,/ Sau râd şi pornesc înspre casă,/ Şi-acolomă-nchid ca-n sicriu. Firesc, în spiritul unei cama-- 65 -

ISTORIE, CULTURĂraderii fără frontiere, fără discriminări etnice.Singurul loc în care se simte bine este camera iubitei.Un exemplu excepţional de spaţiu închis, ocrotitor,–scrie Valeriu Cristea – unic în lirica lui Bacovia şideosebit de valoros ca pregnanţă a ambianţei derefugiu oferă poezia „Decembre”. Toate elementele şimomentele de securizare şi de atmosferizare a interiorului; focul menţinut dintr-un fel de excesivă dar liniştitoareprecauţie, în care trebuie să se audă „cumtrosneşte”, fotoliul împins lângă sobă, hornul acustic,care captează surdinizat orchestra vijeliei (amănunt demare efect), prezenţa iubitei, servirea ceaiului şi lecturaadaptată sezonului, selectând „ceva de la poluri”(aceste din urmă decupate parcă din Thomas deQuincey), sugestia de a aduce din vreme lampa, căci,ziua de iarnă e scurtă şi obscură, se conjugă pentru ainstaura un climat de sărbătorească intimitate. 17 Regizoruleste poetul, el dă toate indicaţiile, cu o impetuozitatece nu-i este foarte obişnuită, pe tonul unuihusar ce a nimerit în cel mai bun bivuac, altul decâtlocul său de încartiruire, şi îşi asumă responsabilitateade a fi indisciplitat: Eu nu mă mai duc azi acasă/ Potope-napoi şi nainte,/ Te uită cum ninge decembre…/ Nurâde…citeşte nainte.Campaniile interbelice ale poetului- 66 -La Bucureşti, ne confiază A. G.-B., poetul locuia înspatele Cotrocenilor, pe dealul Ţăcăliei, unde se aflăastăzi Academia Militară, zonă de cazarme şi străziprăfoase, unde primeşte vizitele viitoarei soţii, căreia i-ar fi ţinut un discurs destul de naiv-avocăţesc, denotândpoziţii cât se poate de progresiste: - Urmăresccu tot interesul Revoluţia, deşi avem prea puţine mijloacede informaţie. Ea e semnul eliberării de exploatareaunei clase de altă clasă…Şi eu sânt unproletar a visului şi al condeiului. Admir pe Karl Marx,care a lansat apelul „Proletari din toate ţările, uniţi-vă!”Ar trebui să citiţi şi dumneavoastră „Manifestul comunist”.Îl aveţi? Vi-l pot procura. 18 Neverosimilă posturade propagandist a scriitorului, care se minuna: Tot maiciteşti probleme sociale/ Sau ce mai scrii, iubita meauitată. „Ilegalistul” Bacovia îi declara, într-un interviu,scriitorului, plutonier undeva pe la pirotehnie şi pulberi,I. Valerian, care scotea, din propria soldă revista „Viaţaliterară”, în 1929: Un scriitor de mare merit mi-a spusfăţiş: „Poezia d-tale e interesantă, dar ai tendinţe sociale.D-ta eşti anarhist”…(„Serenada muncitorului”,din volumul „Scântei Galbene”, n.m.).(…) Observaţiaburgheză venea de la un prozator cu fobia versurilor.Citise numai o singură poezie. Hazardul a deschiscartea la singura pagină fatală. Eu nu fac politică şi nurâvnesc la posturi oficiale. Aş dori să fiu anarhist îndomeniul esteticii, căci altfel te zbuciumi în zadar.După război, în 1921, Bacovia se mută la Bacău, şilicenţiatul în Drept (1911) va preda caligrafia şi desenul,ca altădată, cu cincizeci de ani înainte, marelesău antecesor, bacovian în pictură, Ion Andreescu,profesor de aceleaşi discipline la seminarul EpiscopieiBuzău.În 1923, volumul „Plumb” este premiat de MinisterulArtelor.Campania literară interbelică începe prin 1924, cu oreeditare nevarietur a plachetei de debut, realizată, laRâmnicu-Sărat ( Tipografia Poporul, Iorgu Constantiniu),prin diligenţele lui Grigore Tabacaru, cumpomeneşte Agatha, care l-a cunoscut la Bacău: Venisesă-l vadă pe poet, să-i spună că aşteaptă să i setrimeată de la Râmnicul-Sărat volumul „Plumb” ceaflase că ar fi gata. 19Era o altă „cetate” a provinciei, chiar apărată de unşir de fortificaţii pasagere, în decembrie 1916, când,în „bătălia Crăciunului”, s-a încercat, o ultimă stoparea ofensivei germane, înainte de retragerea pe frontulde la porţile Moldovei. Între militarii celebri care „vizitaseră”târgul sunt de amintit feldmareşalul Suvorov,care în urma unei victorii asupra turcilor, a primit şi„cognomenul” Râmninski, Stendhal, (Henry Beyle),care, în 1812, ca ofiţer şi intendent şef armateinapoleoniene aflate în Polonia, a venit până la RâmnicuSărat pentru a cumpăra sare şi alte elementenecesare aprovizionării trupelor franceze 20 , iar, maitârziu, în timpul războiului Crimeei (1854), locotenentulLev Tolstoi.Tabacaru, coleg de şcoală cu Bacovia, fost docentuniversitar la catedra de pedagogie de la Facultateade Filozofie din Iaşi, era definit de poet drept om rar, unidealist incorigibil. Pentru oraşele de provincie oadevărată providenţă. (…) A scos revista „Ateneul literar”,pe care acum o scoatem aici, impreună. E unactivist în deplinul înţeles al cuvântului. Nu cruţă niciun sacri-ficiu pentru a stârni viaţă în jurul lui. Pentrumine este un preţios stimulent.Urmează decernarea unei alte „decoraţii”, primulpremiu pentru poezie al Societăţii Scriitorilor Români,în valoare de 10.000 lei.Copleşit de glorie, rămâne un reticent, un consumatorce prefera locurile mai obscure, cum îşi aminteşteun fost elev al său, Vasile D. Manciu: La „Alba Iulia”nu mergeam. Acolo erau mai mulţi militari. Lui nu-iplăcea uniforma cazonă. Mai des, peste drum, laMoriţoaia, acolo veneau nişte lipoveni care încingeaucâte un joc de-al lor de toată frumuseţea. 21 În plus, şiei nişte expulzaţi, refugiaţi, în urma persecuţiilor religioase,în Moldova şi Delta Dunării, care îşi ostoiauspecificul alean slav prin consum apreciabil de alcool.În 1926 apare volumul „Scântei galbene” (Bacău, tipografia„Margulis”, 3000 de exemplare, destul denereuşite din punct de vedere grafic şi al hârtiei, carea indispus pe unii critici, ce au dat calificativul „hârtiepentru măsline” – A. G.-B.), al cărui cuprins, parţial,data din perioada poemelor cuprinse în „Plumb”; fan-

ISTORIE, CULTURĂfara, luxul şi emblema, pentru civili, a oştirii,concertează, din chioşc: Ce tristă operă cânta /Fanfaramilitară /Târziu în noapte, la grădină…/Şi tot oraşul întristafanfara militară…Cu asta poetul era rodat; darValerian înregistrează, un interviu fiind recoltat într-unlocal, şi riscurile apropierii de modă, confruntarea adhoccu kitsch-ul: Apoi brusc, gramofonul porni în vârtejo nouă placă, cupletul lui Tănase: „Pisica pe orez”,Mulţimea sări electrizată. Geniul puternic al epocii, celmai cunoscut şi iubit, stăpânea în sală aşa după cumdelectează vieţile de sus şi de jos. Vai de acei care seopun şuvoiului în schimbul decrepitudinii fizice şimorale. Constantin Tănase, directorul teatrului de umorşi revistă „Cărăbuş”, era un fost plutonier de geniu, careurcase, de la 1905, milităria în pod; ca „ţivil” şi promotoral unui umor „sănătos”, accesibil era un răsfăţat alopiniunii publice 21 (O, ţară tristă plină de umor).Conduita este la fel de puţin marţială ca în „Plumb”:Şi dacă munca trosneşte din braţe de piatră, din fier, -/Mulţimea anonimă se va avea în vedere, /Tot, ce-mitrebuie să am, pot să cer. // (…) Pierdut, mă duc şi eu,cu braţele învinse, /Plângând, / Şi fredonând,/Gândindu-mă la mine. Marşul cel mai frecvent auziteste: „La muncă!” În 1927, într-un alt interviu recoltatde „Viaţa literară”, îşi defineşte poziţia socială şi,într-un fel, consolarea cu situaţia de fapt: Din cauzatemperamentului mi-am croit fatal o astfel de viaţă. Şiapoin-am fost întotdeauna prea sănătos. Societateacere mereu oameni robuşti, care să se străduiască cuspor pentru ea, să-i ducă mai departe rostul. Melancoliafirii mele nu ar fi niciodată înţeleasă. Fărăaderenţă la realitatea concretă nu are, decât cu mariprecauţii, nădejdea că ar putea spera mai mult decâtsă fie acceptat cum este: În noaptea viforoasă de veiputea învinge/ O tristă-ngăduire, sau un umor secret -/ Vor auzi în turnuri, se vor uita cum ninge/ -O, cumomul a devenit concret…(„Plumb” de iarnă”); în rest, ise pare că aşteptarea vreunei temerităţi, în ce-lpriveşte, nu poate decât dezamăgi - Aşteptai să fiu poetulîndrăzneţ ca niciodată („Poveste).„Bucăţi de noapte”(1926), cuprinzând proze poetice,editate de soţie, conţine şi flash-uri cu militari, în diverselocaţii, din care rezultă, subliminal, postura decuceritori ai sexului frumos/slab: Un tânăr elegant, cuo floare la reverul hainei, un fel de nebun distractiv,sprijinindu-se în baston, privea consumatori cu mişcărileneşe din corp. Într-un târziu I se făcu semn să seducă la o masă. Acest nebun mânca şi cânta dupăgramofon, şi din când în când, se ducea la masa ofiţerilorpentru a se recomanda, ceea ce făcea odeosebită plăcere doamnelor…; (…) Iubire, muzică denoapte la o grădină publică…De pe o bancă privescmulţimea care se preumblă serioasă printre straturi deflori, argintate de globurile electrice.Prin tufişuri – fete sau domnişoare în rochii subţiri, cuelevi de şcoală sau militari…Râsete, şoapte…Se împărtăşea o prejudecată veche, arareorivalidată: În simbolistica lumii în care trăim, militaruleste nu numai un simbol viril, dar şi un simbol sexual.(…) Fiind prin felul activităţii militare – să nu uitămmobi-litarea corpurilor de armată în marile imperii europeneale secolului trecut – mereu în altă parte, maidegrabă abstinenţi sexual sau frugal implicaţi, militariisunt percepuţi social ca făcând mereu curte cuiva,mereu altcuiva, fapt atribuit unei hipersexualităţi propriigenului. 22În necunoştinţă de aceste considerente, folclorulproducea, prin jurul anului 1920, probe contrare, dupăcum îşi aminteşte “sburătorista” Ioana Postelnicu(1910-2004), ajunsă, la senectute, băcăuană, cuvinteleunui popular cântec, ajuns în cu totul altă provincie:„La Bacău, la Bacău, într-o mahala” Sunt nişteversuri care după mine au circulat, şi noi copiii le cântam,dar nu ştiam ce cântam până nu ni s-a spus cădandanaua a fost cu un ofiţer care a avut o relaţie cuo jună. 23„Baladă” e o altă demistificare a veşnicului adoratorîn taină, închipuit în vajnică gardă de corp: Onoapte de sineală din vremi voievodale/ Plecasevoievodul în lupte blestemate;/ Iar eu păzeam domniţaînchisă în cetate - / O, noaptea de sineală, de epocitriumfale…/ Dormeau adânc, oştenii, în noapteadiafană/ Când eu sării afară din cortul de mătasă -/Vedeam o semilună pe zare cum se lasă,/ Şi năucit,crezusem – flamura otomană ; dezmeticit, după cavalcadă,îi povesteşte celei protejate năzărirea:Scăldată în sineală, ea râse-n noaptea clară…/ O, câta râs domniţa în noaptea de sineală…Este, după o formularea lui Emil Botta, un El Burlador, inadecvareape care şi-o deconspiră fiind „raportată” şi de Caraion:Spada poetului nu ţine de nici un curaj, nu vindecă denici o frică, nu apără de nici o groază substanţială. Eaeste cel mult o spadă-simulacru, o spadă-jucărie, ospadă de figurant, bună de panoplie sau în muzeu 24Butaforia autodenunţată are un rol profilactic,preîntâmpină şi, uneori, deminează prezumatelesituaţii indezirabile. Dacă Macedonski, fire profunddonchijotescă, - glosează Dinu Flămând – trece cubravadă peste ridicol, prin derutante pendulări, Bacoviasimte însă din plin complexul ridicolului. De aicidisimulările lui pe o vastă gamă de nuanţe, permanentastare de alarmă împotriva unui atac intern idealist,sau a unuia exterior zeflemit. 25 Recidivează în aglisa în alt timp, retro, cu acelaşi uşor rictus ironic, înproza „Dintr-un text comun”: Călugărul cult, lăsasă fievizitat, din când în când, de voievozi de seamă.Un timp, jupânesele văduve ascultau cursurile lui despreviaţă şi despre iubire. Este o formă de evaziune,de dezertare din „cercul comun”, în fine, a laşităţii,- 67 -

ISTORIE, CULTURĂcere, apud Caraion, succede fricii şi precede morţii,precum în „Nocturnă”: Te pierzi în golul singurătăţii/ O,suflet, mereu de lume fugar;/ E ora când Petru pângeamar -/ Ascultă… e ora laşităţii.Prin succesiune, s-a mai spus că, pentru scriitorulacesta netipic, poezia e o formă a păcatului, TheodorCodreanu, lărgeşte breşa spre cunoaşterea acestui resort:Dacă laşitatea e condiţia creaturii, plânsul deschidecalea ispăşirii, chiar dacă pedeapsa atingeinfernul nebuniei. Atunci, plânsul se înfundă în abis,ceea ce Sfinţii Părinţi au numit abyssos penthos. Bacoviaplânge chiar în abise („Plouă”): ce basmetălăngile spun!/ Ce lume-aşa goală de vise!/…Şi cumsă nu plângi în abise,/ Da, cum să nu mori şi nebun. 26Dincolo de tenta socială, se insinuează ameninţareaapocalipsei, stigmatele fiind la vedere, ca în „Amurg”:Dar notează-n cartea vremii/ Filosoful proletar:/ Greve,sânge, nebunie,/ Foame,/ Plânset mondial…/ Pe cândlasă-amurgul flăcări/ Pe-un décor miliardar.Depozitar al unor secrete teribile, temându-se să nuse trădeze, să nu divulge, caută sprijin în anestezie(alcoolică) prelungită, sursa unei induse amnezii: Eutrebuie să beau să uit ceea ce nu ştie nimeni/ Ascunsîn pivniţa adâncă, fără a spune un cuvânt/ Singur săfumez acolo neştiut de nimeni/ Altfel, e greu pepământ…// (…) Eu trebuie să plec, să uit cea ce nuştie nimeni/ Mâhnit de crimele burgheze, fără a spuneun cuvânt / Singur să mă pierd în lume neştiut de nineni/Altfel, e greu pe pământ…(„Poemă finală”). Niciasta nu e cea mai bună soluţie („Stanţă la vin”: Amici,e ora /Când vinul/ Ne-a făcut suspecţi), cu atât mai cucât, nici individual, nu are mai multe şanse de a scăpa,treaz sau nu: Cu-al meu aspect/ Făcea să mor,/ Căcituturor/ Păream suspect („Epitaf”).Bacovia nu se înşeală, devenise, între timp,recognoscibil, cel puţin pentru unii colegi; Radu Boureanu,şi desenator, îi creiona, în volumul „Zbor alb”(1933), un portret-robot ce nu mai necesita nominalizare:Acestui om i s-au topit amintirile,/ precum setopesc florile de crin,/ acum se adună către pământ,puţin, /să-i simtă adevărate boltirile.// (…) Păsări bolnave,trec în ecou/ întunecat printre verzi conifere,/trece poteca, printr-o durere,/ azi are vizite vechiulcavou („Agonică”). 27Capacitatea de a deveni suspect, abulia alimentatăşi de un pahar de vin, i-au creat, accidental, chiaracuza de lèsse majesté; Constantin Călin găseşteplauzibilă evocarea unui preot-ziarist din Scorţeni,N.C. Munteanu Muntmarg, care evocă o scenă din1931, când poetul se afla în vizită; după obiceiul casei,la începutul mesei festive, s-au pomenit răposaţii familiei,apoi, unul din meseni, a cuvântat, cum se împlineaun an de la revenirea pe tron a lui Carol al II-lea,ceva despre „Voievodul Culturii României Mari”, timpîn care, Bacovia (care rămăsese cu gândul la pomelniculde la începutul mesei –n.m.), în tot timpul cât avorbit Mareş, aprinzând lumânarea în colăcelul din faţasa, a rostit, sacadat, „Veşnica lui pomenire!”. La plecareşeful de secţie (a Siguranţei –n.m.) Gheorghe Antohi,care-l fixase cu privirea fără întrerupere, m-aîntrebat:- Cine-i nebărbieritul şi posomorâtul ăla care a statlângă d-voastră şi care tot timpul cât a vorbit d-l Mareşdespre Majestatea SA, aprinzând lumânarea, a îngânat„Veşnica pomenire!” Cine l-a adus aici? 28 Putea fişi mai rău, între postume există o „Stanţă de lume”care atestă modul în care oamenii ordinii acţionau latulburarea liniştii publice: Artist sărman, /Sau beţivan,/Condus la braţ /De poliţişti, /La un birou /Informativ…În 1934 premiul naţional de poezie al Fundaţiilor Regalepentru Literatură şi Artă a fost acordat ex-aequolui Arghezi şi Bacovia. Urma să fie decernat, cu fast, înprima zi a cărţii, ce tocmai se inaugurase în acel an, însala de ceremonii a Cercului Militar Naţional. Poetulconvenise să-şi întâlnească soţia la „Capşa”, vis a vis.Nu s-a prezentat. Explicaţia dată Agathei a fost: -Cândam văzut atâţia comisari şi jandarmi…ce să mai intru?Să trec prin atâtea coridoare?… Şi-apoi, ce? Sântcopil să mă încoroneze cu premiu ca la cursul primar,măria-sa?… 29La sus numita Fundaţie, nu refuză să-i fie tipărit volumulantologic „Poezii”(1934), prefaţat de Adrian Maniu,semn că nu-i purta nici o ranchiună regelui, iar S.S.R.majorează pensia poetului la 2000 lei.„Comedii în fond” (Editura Universală Alcaly & Co.,1936) sunt destul de lapidare în formă, anunţândstanţele de mai târziu. Bilanţul nu este nici măcarmulţumitor, se înregistrează serioase pierderi: Şi cândaproape nimic nu eşti,/ Când cauţi că orice renume,/De-acum e târziu…/ Mi-am zis: e târziu -/ O, gânduri,/În lume! („Când singur”). Concentrarea cere efort şi,dinspre ceilalţi, un răgaz, care nu ştie dacă îl va obţine(Un moment, să gândesc…- „Din vremuri”), o comunicarefără teamă vine tocmai de la simbolul doliului şiextincţiei (O, corb!/ Ce rost mai are-un suflet orb…-„Deiarnă”), întunericul, încetarea zarvei diurne sunt maide acceptat (Poetizează luna/ Grăfdina de parfume, -/ Prozaicele hoarde/ De-acuma au tăcut…-„Serenadă”). Îşi consemnează, din nou, prizonieratulîn haine civile (E frig, e iarnă…/ Vreau să gândesc laanii mei pustii -/ Nu mai aştept pe nimeni,/ Nici osperanţă,/ Nimeni nu mai este liber…) şi viitorul previzibil(Când iar nebun şi bolnav,/ Prin sanatorii sauspitale,/ Voi sta privind Al vieţii vals/ Şi câte sunt, - caun adio…/ Prin sanatorii şi spitale,/ Oricum, fără voinţamea…-„Elegie”). În „Dicţionarul ideilor primite”,Flaubert stipula: „Artă” – te bagă în spital.Faţă de această modalitate stilistică, C.D. Zeletinopina: Oboseala e umbra muncii, cum bine spun,aforistic, medicii. Bacovia e năpădit de o sfârşealăcare nu succede efortul şi nici nu se vindecă prin el.Singura rămăşiţă de sforţare stă în a suporta viaţa. (…)- 68 -

ISTORIE, CULTURĂIdeea edificiului îl sperie prin fantasma forţei şiconcentrării în ţel. Eşuarea în fragment e o salvare,angajarea în zidirea integralităţii, o povară greu de suportat.Fără să fi cunoscut asaltul, poetul se plaseazăîntr-o veşnică retragere. 30De observat cât de des apar, în comentariile asuprapoetului, metafore şi termeni militari.Refugiile, cazematele lui Bacovia sunt ancestralelelocuinţe pe piloni (Tresar prin somn, şi mi se pare/ Căn-am trasc podul de la mal -„Lacustră”), cavoul (în careîl găsim instalat parcă dintotdeauna, ca la el acasă pepoet, deloc grăbit să plece, de un sedentarism liniştit,indiferent, mai mult locatar decât vizitator 31 ), turnul (decatedrală), pivniţa, hanul îndepărtat, în care să fie singur,propria odaie (Şi-s umezi păreţii,/ Şi-un frig măcuprinde -/ Cu cei din morminte/ Un gând mădreprinde), ultima în ordinea „preferinţelor”. Duce unrăzboi, în termeni strategici, „de poziţii”; nu ni-l putemimagina fiind, între alţii, defensorul unei linii fortificate,dar nu din aceleaşi considerente notate de ErnstJunger, ofiţer în al doilea război mondial: Fortificaţiilesunt mamuţi ai rezistenţei, dar ameninţate poate dedispariţie tocmai pentru că exprimă atât de pur ideeade apărare 32 . Ar fi putut fi un franctiror, un observator/cercetaşsau/şi un defector, se poate constitui prizonier,dar nu trece de partea inamicului.Din ianuarie 1940, pensia i se majorează la 15000lei, plătiţi din fondul Casei scriitorilor. Tipărirea volumului„Opere”(1944), tot la Fundaţiile Regale, setergiversează până aproape de spargerea frontului dela Iaşi şi sosirea „eliberatorilor” sovietici. Era cât peaici să să devină una din victimele războiului – abiascăpat din bombardarea Imprimeriei Naţionale, cumreme-morează A. G.-B.Retragerea din contingentVa primi, în 1946, vizita unor scriitori încă tineri,deveniţi, din ermetizanţi, progresişti: E. Jebeleanu şiCicerone Theodorescu (acesta din urmă traducîndu-lnu pe Bacovia în ruseşte, ci pe Maiakovski în română),care caută să-l „fructifice” pe latura poeziei sale curicoşeu în social. O reacţie destul de promptă a fostapariţia volumului „Stanţe burgheze”(1946), tot în EdituraFundaţiilor, în format elegant, cu un portret deFlorica Cordescu, soţia poetului ce debutase cu „Inimisub săbii” şi se pregătea pentru „Surâsul Hiroşimei”.Era şi un moment aniversar – 65 de ani de viaţă şi 50de activitate poetică, cum contabiliza, comprehensiv,Perpessicius, care, simţind un „ce” detonant în titlu,adăuga că de fel elegiace, stanţele d-lui Bacovia suntcu atât mai puţin burgheze, şi, dealtfel, ironia a pusstăpânire pe toate mijloacele de expresie ale poetului.România încă nu devenise R.P.R., dar democratizareaintra cu paşi repezi în miloacele de comunicare înmasă: Cântau /La „Radio” /Populare, /Aperitive /De-oţuică - „Modernă”. Realizează că nici acum nu prea emomentul (O, vino odată măreţ viitor !), fiindcă priorităţilesunt altele: Compozitor de vorbe…/ Lumea seschimbă./ Egalitate,/ Idei tumultuoase,/ Organizareaviitorului întrevăzut./ Sunt grade,/ Sunt / Posturi derăspundere - „Perpetuum mobile”. El fusese profesorsuplinitor şi copist clasa a III-a, suporta amânări, bachiar era sceptic în această aşteptare: Şadă mintea-nNeant/ Din câte veacuri zvonesc,/ Nimic a nu maireţine/ Din multe ce se vorbesc.// Nu este, şi nici n-afost;/ Trec zile şirag./ Orizont suspect,/ Şi metafizicprag - „Sine die”. Oricum, nu intră la fandacsie, ca personajelelui Caragiale, îşi păstrează o decartiană,politicoasă (?) rezervă faţă de actualitate: Când orelelibere Sună/ Uitări şi abandon,/ De-a lumii baricade…/Relativ,/ Pardon - „Idei III”. Prozaismele, vechea fixaţiea inaniţiei, cartelarea alimentelor, în regim detelegrame: Război,/ Mişcarea popoarelor./ Comerţula-ncetat./ Mălai,/ Pâine,/ După alfabet - „La ultima oră”.Ceva s-a păstrat, peste mode şi timp, – necesarul randament/Din monotona Muncă - „Arminden”.Deocamdată zvonuri, presupuneri: Un monstru/ Va fiucis/ De un erou - „Modernă II”. Nu are, cum nu a avutniciodată, tendinţa de a lua Minotaurul de coarne.La 1 noiembrie 1946, este sărbătorit la MinisterulArtelor, girat atunci de Octav Livezeanu, care saluta(apud Agatha) premierea unei activităţi literare.Manifestată aproape exclusiv pe linie progresistă. Subliniindcă ţara noastră se afla într-un momentrevoluţionar pentru cultură, ministrul Artelor arăta că,pentru prima oară în România, sprijinirea operei culturaleera trecută la loc de cinste într-un programpolitic. I s-a conferit şi un premiu în bani. Poetul, edrept, bătuse puţin şaua ( De-ar veni aurora…/ Măgândesc/ Pentru nişte bani - „Nihil novi”), dar, înacelaşi timp, îşi propunea circumspecţie: Un vin,/Oricât de-alinător,/ Excludă-acest fatal:/ Contract/ Curăul Negustor - „Idei II”.După aceasta, poezia lui Bacovia intră într-un conde umbră (versurile sale „decadente”se asociau„putrefacţiei poeziei” argheziene– fuseseră doarpremiaţi împreună în 1934), din care va mai ieşi abiala aniversarea a 75 de ani, în 1956, când i se tipăreştevolumul „Poezii”, prefaţat de Eugen Jebeleanu, într-untiraj de 6000 de exemplare. Selecţia era din volumeleanterioare, mai puţin „Stanţe buzgheze”, titlu încăscandalos, supus interpretărilor proletcultiste;culegerea era serios purgată: lipseau 42 de poezii dinsumarele vechilor plachete, în compensaţie, seadăugaseră trei: „Baladă”, „Miazăzi de vară”, „Requiem”.33Anticipase cumva şi această mutare a accentului,încă din placheta ejectată, „Stanţe burgheze”: S-arputea face/ Multe reforme./ Mă gândeam singur./ Eram- 69 -

ISTORIE, CULTURĂfără nimeni./ Şi tocmai azi/ Au venit musafirii./ -Tu cedai, eu ce dau…/ A, de când nu ne-am văzut…-„Vizită”;într-un text din reeditarea, în 1957, a volumului„Poezii”, scriitorul detalia: Un manifest,/ Iarmaroc/ Deprincipii - „Informativ”, iar într-o „Stanţă” prognoza: Allumii zvon,/ De ţară nouă/-Capital moderat/ -Onoareintelectualilor,/ Şi celor ce muncesc./ Iar ce va fi în viitor,/-Deocamdată e sublim…Ce dăduse Bacovia, pentru a fi reconsiderat decomunişti?; între altele, articolul „Răsplătireageneroasă” („Gazeta literară”, nr.43, 6 ian. 1956), deunde Agatha, depozitara amintirilor, spicuie o temeneamai lungă, din care selectăm: Statul democrat-popularface astăzi dreptate scriitorilor şi artiştilor vârstnici, prinacordarea acestor pensii (de onoare – n.m.); ei sântrăzbunaţi pentru toate ofensele şi umilinţele materialeşi politice pe care le-au avut de suferit în statulburghezo- moşieresc. 34A fost sărbătorit la Casa scriitorilor din Bucureşti,adunare solemnă la care paricipă şi Arghezi. Cu acestprilej, Partidul şi Guvernul îi acordă poetului OrdinulMuncii clasa I. Probabil că nu „prestase” suficient înalocuţiunea de mulţumire, astfel că redacţia revistei„Flacăra” îl vizitează la domiciliu, la 20 septembrie, iarpe 1 noiembrie, Cicerone Theodorescu publică un reportaj,„Acasă la Bacovia”, cu subtitlul „Muncitor al visului”şi un motto mobilizator şi profetic: E timpul…toţinervii mă dor,/ O, vino o dată, mătreţ viitor!; poetul,„mai bine dispus decât oricând”, va divaga, pe liniajustă a comuniştilor, macropolitică ( Da, Berlinul (occidental– n.m.) se vrea iarăşi botniţa Europei; AcordurileLondra-Paris? Orice zi aduce o doză de otravă;America? Ce să caute pe aici? N-o înghite OceanulPacific? Era la zi cu presa, dezvoltase, ziceatraducătorul lui Maiakovski, un scurt poem în proză,foarte politic, foarte la zi, foarte arzător.Se urmărea „angajarea” lui Bacovia, prin operă, înpropaganda oficială, de către cadre dublu verificate,nişte subofiţeri în civil; Petre Pandrea, cumnatul luiLucreţiu Pătrăşcanu, proaspăt ieşit din temniţa politică,adăuga la observaţia unui alt fost puşcăriaş scriitor,Sergiu Dan (…poezie angajată şi poezie reangajată):Dictatura antonesciană a avut un pluton de poeţi airăzboiului antisovietic: pe Eugen Jebeleanu, CiceroneTeodorescu (sic!) ş. a. Erau un fel de plutonieri, cares-au reangajat sub dictatura Anei Pauker. 35 Era cunoscutcă, în timpul războiului cei „trei cavaleri ai apocalipsei”,Jebeleanu, Theodorescu şi Boureanu,lucraseră la serviciul de propagandă şi cenzură, unslogan celebru, în epocă, al celui dintâi fiind: Cinelimbă lungă are cinci ani va tăia la sare, ameninţare cenu îl viza oricum pe taciturnul poet. După cum, acelaşiscrutător al vieţii politice şi culturale, narează panicalui Dimitrie Stelaru, sosit spre a fi consiliat de avocatulmemorialist: Îi era teamă pentru că a scris o „Odă”pentru Mareşalul Antonescu. L-am liniştit. N-au făcut la- 70 -fel Mihail Sadoveanu, Cicerone Theodorescu şi EugenJebeleanu (care scoteau „Cuvântul Mareşalului” pentrusate)? N-a fost Mihai Beniuc cenzor al libertăţiipresei sub fascişti?; „mandarinul valah” chiar mai meditaseasupra impactului aservirii scriitorilor faţă de putere:Literaţii se înhamă, periodic, la jugul tuturortiraniilor, dar îşi pierd fecunditatea, nu mai au mesaje.Se angajează cu soldă fără mesaj, adică sunt un soide mercenari reangajaţi, ca plutonierii majori valahi şica soldaţii elveţieni de odinioară din Europa, caseimenii noştri. 36Involuntar, poate, apare în interviu o paranteză denotândprecauţiile, teama celui asediat de admiraţiaintelectualităţii „de stânga”, comunistizată: din nouapărându-se cumva de-un duşman nevăzut, se întoarce,îşi caută soţia şi fiul şi ciocneşte iar cu ei: -Agatha, Gabriel, rămâneţi lângă mine! Brave gărzi decorp; Agatha va scrie, cu amărăciune, că a cerut ajutorullui Marcel Breslaşu, cel „cu titluri şi răspunderipolitice însemnate” spre a înscrie pe Briel, la Conservator,pentru a face comedia, fiind foarte talentat înacest gen, poate şi fizicul îl avantaja… Ne-a refuzatfoarte tăios, pe motiv că are înfăţişare burgheză. 37Breslaşu/Bresliska, refugiat de război din Polonia, în1939, era, acum, bine orientat politic, directorul Conservatoruluişi aplica, chiar împotriva lui Gabriel, principiile„războiului rece”; mai târziu, virtualul comediant,devine custode la casa memorială a tatălui. În aceastăcalitate, juniorul, deşi înzestrările de la natură nu îl recomandauca un Fortinbras, dovedeşte un temperamentde luptător; hărţuia redacţiile revistelor, presei îngeneral, după cum, contrariată şi amuzat-mâhnită, îşiaminteşte Tia Şerbănescu, cu scrisori-petiţii ce vizaupropagarea/popularizarea poetului prin…şi aici vomcita numai unul dintre puncte: 9. Şcolile; liceele,facultăţile; instituţiile; căminele de tineret; UTC-urile(municipal şi din sectoare); atât din capitală cât şi dinţară de ce nu organizează lecţii deschise despreT. Arghezi şi G. Bacovia? Cât şi dese vizite în grupurimasive?!!? Prea mare pasivitate!, adăugându-şi calitateaoficială: „conducătorul muzeului” (aceeaşi sursăiî reproduce nişte versuri – Cu mine-ai fost/ Cu mineeşti/ Mereu/ Tot ce-i al tău/ E în muzeu – semnateGabriel G. Bacovia Zimbru). 38În „Divagări utile”, dictate prin 1952-55,se află şidoleanţa: Baconski, lasă pe Cicerone să vorbească despremine (părând să iî accepte „calificarea”) şi, imediatdupă: George moare de al vieţii glonte dureros.Un alt decont către noua putere politică: nu are picde înţelegere pentru „luptătorul “ – cavaler al Ordinului„Mihai Viteazul” în războiul întregirii, comandantulunui pluton de mitraliere, care şi-a disputat cu, peatunci, căpitanul Rőmmel, cucerirea unei cote în zonaCireşoaia – , directorul ziarului,de atitudine şi succes,Curentul”, constructorul palatului acestuia (uneori cumetode nu tocmai permise, cum se zicea: etajul şi

ISTORIE, CULTURĂşantajul), condamnatul la moarte în contumancie, laprocesul ziariştilor: Pamfilică Şeicaru? … un ticălos, aşters-o ca un trădător peste hotare…Bacovia nu s-ar fi „pretat” la aşa ceva (Asediu/ prinînfometare,/ Pârjol,/ Valuri de sânge,/ În astfel deîmprejurări,/De-a te menţine /Măcar poet…- „Asediu”),aventură ce l-ar fi anulat ca scriitor, l-ar fi lăsat fărăpublicul cititor; dacă ar mai fi fost să „fugă”, ar fi ales,credem, încă o dată, provincia. Despre aceast „spaţiude luptă”, Mircea Zaciu nota: În termenul provincie,provincial detectez o ascunsă idee, de „înfrângere”,de „învins”; poate teritoriul celor învinşi (victi)?„Dictionaire etymologique de la langue latine” al luiErnout şi Meillet arată că termenul nu are o etimologiecunoscută, fiind probabil un împrumut (?). Oricum, laorigine desemna nu un „spaţiu”, ci o funcţie, recteadministrativă, încredinţată unui magistrat trimis – eadevărat – într-un teritoriu cucerit. În limbaj comun,sarcină, funcţie, misiune cu mai multe derivate: provincialis,provinciaturi, provinciola. Pompejus Festus, înglosele sale, inserează una, considerată prea obscurăde Meillet: „vinciam dicebant continentem”, alta, maiclară: „provinciae apellantur quod populus Romanuseas vicit”. Dar e tocmai ce presupuneam! 39Un nod gordian tăiat de Daniel Dumitriu îl plaseazăpe Bacovia în întruchiparea adecvată acestui spaţiu:Spunea poetul la un moment dat: „Şi-aş vrea ca sămor/ Ca Romulus –rege,/ Uitat, legendar…”(Furtună).Formula oximoronică „uitat, legendar…” e clădită pe oaltă ambiguitate; se pune imediat întrebarea: „careRomulus?”. Istoria a vrut ca atât regele fondator alRomei, cât şi cel din urmă suveran al ei, îngenunchiatde barbari, să poarte acelaşi nume: Romulus. Cel„uitat” pare a fi Romulus Augustus, învinsul luiOdoacru, aşa cum cel „legentar” a rămas celălaltRomulus, întemeietorul. E mult mai probabil caBacovia să se refere la primul personaj care, în ordineaistoriei, a devenit ultimul exponent al unei civilizaţii intrateîn decadenţă, reprezentând eşecul, înfrângerea. 40În ultimii ani, cum tot A. G.-B. mărturiseşte, „locuinţarefugiu”afamiliei a fost supusă unui ignobil asediu dinpartea vecinilor (nişte mahalagii cu soţiile lor, hoţi,beţivi, sacandalagii, ingraţi, încălcători de posesie darşi reclamagii), tevatură narată pe vreo douăzeci depagini de către memorialistă. Gardurile erau vraişte,„garnizoana” (poetul, soţia, fiul, femeea de serviciu)fiind în pericolul de a fi atacaţi noaptea de cătrerăufăcători. În urma acestor conflicte de uzură, dinpensia de onoare a poetului, în 1955, hotărăsc înnoireaîntregii împrejmuiri, dorind să o facem deastădată din scânduri înalte şi solide spre a ne baricada,din toate părţile ameninţate. Apare, în delimitareacu unul din megieşi, - o strâmbătură cu cincizecide centimetri – motiv de tribunal, expertize şi contraexpertize,proces care a durat peste un an şi jumătate.Culmea mizeriei a fost că a doua expertiză a avut catermen chiar ziua de 22 mai, data morţii poetului, cândcomisia judiciară se şi înfiinţă la faţa locului; doctorulsalvează situaţia cu un apel patetic: Tovarăşi, abia dedouă ore soţul doamnei Bacovia a decedat. Doamnanu a putul lua parte la invitaţia de a se prezenta peteren. În numele umanităţii vă rog să amânaţi pentrualtă dată, când starea sufletească îi va îngădui săasiste. Agatha devenise, înainte de aceasta, comandantafortului.Fostul absolvent de drept, nepracticant, a murit fărăsă-şi fi lichidat litigiile cu lumea, după ce reuşise să-şisecurizeze proprietatea cu cinci metri cubi descândură.Către sfârşitul vieţii, opinează Gheorghe Grigurcu,într-o monografie din 1974, dovadă fiind stanţele, Bacoviaa fost părăsit de poezie; în fraza finală despreacest „antisentimental” se consemnează: Creaţia luiBacovia emană o măreţie aspră şi copleşitoare decrater stins. 41Imaginea unui Bacovia „pe scut” nu pare convenabilămai multor comentatori, între care Caraion şiLucian Raicu; primul îi ceda o primordialitate: E devăzut, într-un studiu şi mai aprofundat, dacă discontinuitateaînsăşi nu a fost cumva introdusă în poeziaromânească de Bacovia”, pentru ca, mai apoi sărevină, potenţând: Când Bacovia ajunge la STANŢEBURGHEZE să scrie chiar şi pe Dumnezeu prescurtat,D-zeu, cade-se totuşi să convenim că n-o făcea el involuntarsau chiar la întâmplare. Dimpotrivă, poetulîmpingea lucid simplitatea stilistică până la punctulextrem. Iar lapidaritatea are, în consecinţă, perfectăacoperire în intenţia autorului: Pentru cât spectacoloferă, atâta arenă ajungea. El se opreşte fiindcă lipsamuniţiei îl opreşte. 42În eseul „Învingătorul” Lucian Raicu decodează „tactica”poetului, premeditarea vieţii cu un sigur ţel:Privirea compătimitoare şi condescendenţa contemporanilorîi asigură un spaţiu de libertate, pretenţiilesânt mici, poetul îşi poate vedea de sine, de spaimele,de meditaţiile sale, neluat în seamă prea mult, ca unins din partea căruia nici o primejdie nu se arată.Marca ratării îi foloseşte: cine ar crede că nefericitulacesta pune în pericol echilibrul lumii şi că un elementde subversiune, mai ameninţător ca orice protest, seascunde în delirurile provincialului bard al „vremii debeţie”şi al peisajelor umede.Asupra acestui maestru al camuflării, mulţi dintreexegeţi şi-au adecvat comentariul până la a folosi expresii,figuri stilistice aparţinătoare lui Marte/Ares. Oprobă în această direcţie o produce pasionalul, sarcrasticulIon Caraion, plasticizând capcanele, ambuscadeleîntinse de Bacovia succesivelor sale generaţiide cititori: Te afli în situaţia taberelor medievale dinapropierea victoriei, care constatau într-o bună- 71 -

ISTORIE, CULTURĂdimineaţă că de la inamic le-au sosit plocon, autooferindu-seca ostateci, câţiva ciumaţi, care până unaaltaau şi contaminat primele santinele. Flagelul sedeclară şi propagă rapid, soarta bătăliei se întoarce;prin vicleşug, era, astfel, învinsă o armată care fuseseaproape gata să-şi sărbătorească biruinţa finală. Finalulrâde, brusc, de previziuni. Vicleşugul de dataaceasta e, la Bacovia, unul artistic. Iar prezumatele„victime” sunt cititorii care se molipsesc de o boalăsubtilă, trecând şanţurile la inamic. În lanţuri . Şi-nfebră. 43Contaminantul freelancer al unei provincii cât cosmosul,Bacovia nu este mai puţin „adecvat” lagăruluicomunist, cum nu fusese celui burghezo-moşieresc,mai mult, către sfârşitul carierei, virează spre o zicerenudă, spre jelania lui Iov de pe patul său de paie. (…)Dar Bacovia e direct şi acuzator, cum nimeni nu eraprintre contemporanii săi. 44 Cavalereşte, poate spunecă totul e pierdut, în afară de onoare. Abia acum, parea nu-şi mai persifla condiţia de poet (Căci D-zeu/ Mi-adat să scriu/ Aceste rânduri - „După-amiază caldă”), oevanghelie apocrifă, în răspăr cu doctrina politicăNote:1. Agatha Grigorescu-Bacovia, Bacovia. Poezie sau destin, ediţia a 2-a, revăzută, Editura „Eminescu”, 1972, p. 22.2. Florian Tucă, Mircea Corciu şi F. Chirea,Bărbaţi ai datoriei. 1877-1878. Mic dicţionar, Editura Militară, 1979, p.166.3. Grigore Ghica, Grigri, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1998, p.71.4. Agatha Gtrigorescu-Bacovia, Op. cit., p. 31.5. Ion Caraion, Bacovia. Sfârşitul continuu, Editura „Cartea românească”, 1977, p. 47.6. Mircea Coloşenco, George Bacovia – gimnazist şi licean penitent, în: „Vitraliu”, IX, nr. 1-2, aprilie 2011, p. 42-45.7. Dinu Flămând, Bacovia, marele mister al poeziei româneşti, în: „Ateneu”, an 48, nr. 8-9, august-septembrie 2011, p. 19.8. Mircea Coloşenco, Op. cit., p. 45.9. Agatha Grigorescu-Bacovia, Op. cit., p. 32.10. Theodor Codreanu, Complexul bacovian, Editura „Junimea”, 2002, p. 67.11. Lucian Raicu, Calea de acces, Editura „Cartea românească”, 1982, 24.12. B. Fundoianu, Imagini şi cărţi, Editura „Minerva”, 1980, p.225.13. Alexandra Indrieş, Alternative bacoviene, Editura „Minerva”,1984, p.182.14. Octavian Soviany, Bacovia şi poezia provinciei, în: „Ateneu”, an 48, nr. 7-8, 2011, p. 2.15. Ion Caraion, Op. cit., p.210.16. Lucian Raicu, Scene din romanul literaturii, Editura „Cartea românească”, 1985, p. 302.17. Valeriu Cristea, Spaţiul în literatură. Forme şi semnificaţii, Editura „Cartea românească”, 1079, p. 178.18. Agatha Grigorescu-Bacovia, Op. cit., p. 144.19. Dulciu Morărescu, Personalităţi din alte ţări despre România. Dicţionar, Editura „Paideea, 1997, p. 202.20. Octavian Voicu, În căutarea lui Bacovia, în: „Plumb”, an 8, septembrie 2011, p. 3.21. Florian Gheorghe, Mihai Popescu şi Ion Rotaru, Prezenţe militare în ştiinţa şi cultura românească. Mic dicţionar,Editura Militară, 1982, p. 262.22. Mihai Turcu, Virilitatea şi armata, în: „Spirit militar modern”, nr. 1-2, 1995, p. 47.23. Ioan Dănilă, Ioana Postelnicu sau recursul la memorie, interviu, în: „Vitraliu”, an 18, nr. 1-2, aprilie 2010, p. 32.24. Ion Caraion, Op. cit., p. 272.25. Dinu Flămând, Introducere în opera lui G. Bacovia, Editura „Minerva”, 1070, p.61.26. Theodor Codreanu, Op. cit., p.324.27. Radu Boureanu, Umbra stelelor, antologie, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1957, p. 81.28. Constantin Călin, Sertarul cu fişe, în: „Vitraliu”, nr. 3-4 (35), 2001, p. 48.29. Agatha Grigorescu-Bacovia, Op. cit., p. 249.30. C.D. Zeletin, Bacovia sau retragerea în fragment, în: „Ateneu”, an 48, nr. 8-9, 2011, p. 8.31. Valeriu Cristea, Op. cit., p. 428.32. Ernst Junger, Grădini şi drumuri. Însemnări din Caucaz, Editura „Polirom”, 2002, p. 180.33. G. Bacovia, Opere, ediţie de Mihail Petroveanu, Editura „Minerva”, 1978, p.666.34. Agatha Grigorescu-Bacovia, Op. cit., p. 309.35. Petre Pandrea, Turnul de ivoriu. Memorii, Editura „Vremea XXI”, 2004, p. 324.36. Petre Pandrea, Memoriile mandarinului valah, Editura „Albatros”, 2001, p. 209; 114.37. Tia Şerbănescu, Scriu din datorie. Pagini de jurnal, în: „România literară”, nr. 14, 10-16 aprilie 2002, p. 17.38. Agatha Grigorescu-Bacovia, Poezie sau destin. George Bacovia, ultimii săi ani, vol. 3, Editura „Cartea românească”,1981, p. 72.39. Mircea Zaciu, Jurnal (1979-1989), vol.1, Editura „Dacia”, 1983, p. 343.40. Daniel Dumitriu, Bacovia, Editura „Junimea”, 1981, p. 41.41. Gheorghe Grigurcu, Bacovia, un antisentimental, Editura „Albatros”, 1974, p. 204.42. Ion Caraion, Op. cit., p. 312; 421; 436.43. Ibidem, p. 477.44. Dinu Flămând, Ascunsul Bacovia, ediţia a 2-a revăzută şi completată, Editura „Pergamon”, 2007, p. 146.- 72 -

ISTORIE, CULTURĂV. VOICULESCU„geniu între poeţi,doctor fără de arginţişi poet între sfinţi”--------------------------Maior Marian Caloian, Divizia 2 Infanterie „Getica”,,Am citit, pentru prima data, versuri scrise de VasileVoiculescu în volumele „Cireşarii”, având autor peConstantin Chiriţă, şi am fost vrăjit de mesajul pur, plin deumanitate pe care îl transmitea. M-am mirat de ce nuauzisem la şcoală de acest autor atât de special.”,,Încă nu este apreciat Vasile Voiculescu la întreaga sastrălucire sufletească de care s-a umplut în viaţa aceasta.Geniu între poeţi, doctor fără de arginţi şi poet între sfinţi- acestea sunt cununile lui Vasile Voiculescu ...”Iată câteva constatări, formulate de oameni care, încă,mai ştiu să aprecieze valoarea, în această vreme în care busoleleau fost atât de avariate, încât, un interlop, altul decâtZahei Orbul, face rating în timp ce, alături de noi, dar anonimi,trăiesc oameni de talent, caracter şi înaltă profesie.VVoiculescu s-a născut în judetul Buzău, laPârscov, pe 13 octombrie 1884, în casa unor oameniînstăriţi, descendenţi din Ardeal, cu iubirede oameni şi respect pentru carte. Referitor la locul naşterii,el spunea „Sunt născut la ţară, ceea ce socotesc ca cel maimare noroc din viaţa mea” sau „Strămoşii-mi, după nume,au învârtit ţepoiul, /Eu mânuiesc azi pana de mii de ori maigrea."A învăţat la Liceul „B.P. Hasdeu” şi s-a dedicat, apoi,medicinei şi literaturii, concepută ca o altă formă, subtilă,de terapie. Întreaga activitate de medic a lui V. Voiculescus-a aflat sub semnul creştinesc şi nobil al iubirii aproapelui.Din acelaşi imbold a rămas printre răniţii din sângeroasaconfruntare cu duşmanul, de la porţile Moldovei, în 1917,medic de campanie în spitalele de la Bârlad, bântuite detifosul exantematic, riscându-şi viaţa şi smulgând morţiivieţi tinere, aducând bucurie în inimile părinţilor şi rudelorcelor salvaţi.A tratat şi vindecat numeroşi pacienţi săraci, fără să lepretindă un ban, mai mult chiar, le-a cumpărat medicamente,mulţumindu-se, în schimb, cu recunoştinţa lor,manifestă sau tăcută.Din interviul pe care fiica scriitorului, Gabriela DefourVoiculescu, l-a acordat poetei Sabina Măduţa, autoarea uneicărţi de publicistică şi mărturii, „Vasile Voiculescu şi«Rugul aprins»” , apărută la Editura „Florile Dalbe”, aflămdespre un gest relevant pentru statura sa morală: „Când, înanul 1941, a primit Premiul naţional pentru Poezie, el n-aconceput să folosească banii pentru nevoile familiei şi, înciuda protestelor mamei, i-a donat unei biserici din Ardealpentru cumpărarea unui clopot. Considera poezia oofrandă, nu un mijloc de câştig.”Dintr-un fragment al unei scrisori, trimise mamei, pecând era medic la o circă sanitară sătească, descoperim dateesenţiale în legătură cu aspiraţiile tânărului de la începutde secol XX: „Caut fapte şi cugete în mine şi în afară demine, în oameni, în cărţi … şi nu găsesc. Simt nevoia de aface ceva pe lumea asta … De unde, nestăpânita asta dorinţăde a face ceva mare, deosebit, măcar de nu s-arcunoaşte toată mărimea decât după o sută de ani şi măcarde-aş suferi întreaga mea viaţă lipsurile, foamea, luptele!”Distinsul cărturar Vasile Boroneanţ, care l-a cunoscut pemarele scriitor Voiculescu, în închisoarea de la Aiud,dezvăluie o întâmplare semnificativă asupra felului său dea fi. Era bătrân şi suferind, acuzaţia adusă celor din lotul„Rugul aprins” fiind aceea de complot împotriva ordiniistatale, câtă vreme nu făcuseră altceva decât să seîntâlnească, un grup de scriitori şi intelectuali, într-un fel decenaclu, la mânăstirea Antim. Într-o zi, un bolnav, deşi operat,s-a repezit să-i ia mâncarea, adusă de deţinuţii de dreptcomun. Camarazii de detenţie, scandalizaţi, au vrut să riposteze,dar au fost opriţi de către cel agresat: „Lăsaţi-l, şiel este creatura lui Dumnezeu şi, dacă s-a repezit s-o ia,înseamnă că el are nevoie mai mare decât mine de aceastămâncare”.„A fost, timp de patru ani, deţinut politic în închisorilecomuniste (1958 - 1962). A fost condamnat din eroarejudiciară alături de alți membri sau colaboratori ai Rugului- 73 -

ISTORIE, CULTURĂAprins (Sandu Tudor, Sofian Boghiu, Dumitru Stăniloae,Benedict Ghiuș, Alexandru Mironescu, Adrian Făgețeanu,Roman Braga etc.)” Atât s-a considerat că merită să-i fiealocat într-un articol pe internet.V. Voiculescu este, incontestabil, o personalitate deexcepţie. Autorul „Sonetelor închipuite după Shakespeare”,poet religios, prin colaborările de la revista „Gândirea”, însumateîn volumul „Poeme cu îngeri”, este, de fapt, unscriitor complex, care excelează în toate genurile literare. Ascris piese de teatru şi a fost premiat, în perioada interbelică(în 1928, primeşte Premiul Societăţii Scriitorilor Români),iar una din piesele sale, “Umbra”, a fost pusă în scenă laTeatrul Naţional Bucureşti.Mai puţin cunoscută, dar deosebit de valoroasă, este şiproza, incluzând povestiri, nuvele şi romanul „ZaheiOrbul”, multe amprentate de eresurile şi toposul buzoian.Profundele convingeri religioase, l-au determinat să-şidedice existenţa iubirii aproapelui şi, în pofida diverselordemnităţi deţinute vremelnic, cum ar fi cea de fondator şidirector de programe la Radiodifuziunea Română, profesorde igienă şi anatomie la Institutul „Pompilian”, medical Domeniilor Coroanei, director de spital militar, este, petot parcursul vieţii sale, un modest, dar excelent practicianal medicinii de familie. Crezul său îl descoperim în „Gândurialbe” şi în „Confesiunile unui medic scriitor”, undeaflăm că, graţie simţirii sale creştine, credea, cu adevărat,că „medicul este cel care trebuie să mulţumească pacientuluipentru că îi dă posibilitatea să facă o faptă bună.” Cao dovadă a acestei opţiuni, din 1940, când se pensionează,continuă să practice medicina, fără să fie retribuit.Viaţa sa, incluzând martiriul trăit între 1958-1962,rămâne o pildă de devoţiune profesională şi spirituală.Omul care a publicat „Toate leacurile la îndemână”, încinci ediţii, „Educaţia igienică a săteanului şi muncitorului”şi a realizat, la Radiodifuziunea Română, programe deeducaţie sanitară pentru popor, prin rubricile „De vorbă cusătenii” şi „Sfatul medicului”, în cadrul emisiunii „Orasatului”, l-a întâlnit, în recluziune, pe Nicolae Steinhardt,autorul de mai târziu al „Jurnalului fericirii”, care ni-l prezintăca pe o figură luminoasă, ce degaja bunătate şicăldură.V. Voiculescu a contribuit, cu siguranţă, la convertireaavocatului evreu la ortodoxie, cu atâta persuasiune, încât,ulterior, acesta devine celebrul monah de la Rohia, de cares-a interesat, când a fost în vizită în România, Papa IoanPaul al II-lea.Pentru medici, este o mândrie şi o mare onoaresă-l aibă drept figură emblematică şi, de aceea, l-au desemnatpatron spiritual al Universităţii de vară de la PoianaPinului, ca modest şi pios omagiu. Premegându-i, cuaproape douăzeci de ani, doctorul, buzoian prin adopţie,Valeriu Bistriceanu a fondat, în aceeaşi idee, SocietateaAcademică „V. Voiculescu”, ce patronează un concurs deliteratură pentru elevi şi studenţi.De remarcat, este că, până şi prigonitorii săi, şi-au recunoscut,în mod indirect, vina de a-l fi condamnat pe nedrept,prin Decizia 4444/1968 a Tribunalului Suprem, caredesfiinţează sentinţa de condamnare şi îl reabilitează postmortem.Dintre buzoieni, care au scris studii şi exegeze asupravieţii şi operei voiculesciene, amintim pe FlorentinPopescu, Alex. Oproescu şi Gheorghe Postelnicu; au apărutediţii critice, reeditări, dar, în această recesiune, a dispărutFestivalul de literatură „V. Voiculescu”, girat, o lungăvreme, de Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu –Buzău.Emblematic pentru spaţiul spiritual buzoian şi naţional,V. Voiculescu reclamă revizuiri de atitudine, rămânând unuldintre înaltele noastre repere morale, aici, unde publicistulEminescu semnala nu lipsa de inteligenţe, ci de caractere.- 74 -

ISTORIE, CULTURĂRAFTUL CU CĂRŢIARTIŞTII SENIORIAI IMAGINII FOTOGRAFICEBuzăul devine, din punct de vedere al prestigiului şimeşteşugului tipograficesc al editurilor, poate şi graţiepreţurilor de cost, unul din locurile preferate ale unorinstituţii bucureştene de prestigiu, între care MuzeulMilitar Naţional „Regele Ferdinand I”. Un elegantalbum, în colecţia „Patrimoniu”, realizat de dr. CristinaConstantin, referă despre Artişti fotografi europeni dinsecolul al XIX-lea (Editura „Alpha MDN”, 2010,190 p.), aflaţi în patrimoniul instituţiei (o severă selecţiedin peste 30.000 de repere).Criteriul întocmirii acestui album: Fotografia este un„martor tăcut” al evoluţiei mentalităţilor, modei şi spaţiuluiprivat; autoarea antologhează piese („carte devisite”, „cabinet portrait”, etc.) pe baza cărora se potreconstitui diverse istorii: a uniformei militare, a unuifapt istoric, a costumului feminin ş.a. Între cei întâlniţiîn paginile albumului, figurează nume de primămărime în perfecţionarea artei fotografice: Nadar(portretistul lui Baudelaire), Disdéri, Mayer & Pierson,Montabone, Alinari Fratelli, mulţi dintre ei fiind fotografiai curţilor regale şi inperiale europene; în afară de ceinumiţi, sunt de amintit Numa Blanc (Franţa), Duroni,Grilet & Co (Italia), Herman Selle şi Hermann Gǖnter(Prusia), Adélle (Austria), Abdullah Frères (ImperiulOtoman), Rodolphe Feodorovethz (Rusia), P. Moraites(Grecia) etc.Fotografi ai Curţii Regale a României au fostbrevetaţi , în epoca sondată, Carol Popp de Szathmári(reporter fotograf în războiul de independenţă 1877-1878), Franz Duschek, Hermann Koch, MihailNaumann; Franz Mandy, Felix Swiatoniowski, M.Wandelmann, Anatole Magrin, Alfred Brand ş.a.,participanţi la marile expoziţii din epocă, laureaţi cu diversemedalii şi distincţii.Un fotograf, care a activat, un timp, în Buzău, a fostCarl Bömches, care a avut ateliere la Braşov, Ploieştişi Buzău în anii 1874-1890 (p.11). Cartolina reprodusăîl înfăţişează pe doctorul buzoian C. D. Constantinescu,înscris la şcoala lui Davila (1856), licenţiat laParis (1869), ajuns la gradul de maior, cum seinscripţionează pe verso-ul fotografiei. La atelierul buzoianal lui Bömches a ucenicit, până în 1876, EduardPresky (1835-1909), din Codlea, cu studii la Braşov şiBudapesta, ce va propăşi în a deveni, în finele carierei,bucureştean; acolo va “imortaliza” pe sublocotenentulde călăraşi Alexandru Mustaţă.Un alt buzoian, din fototeca muzeului militar, esteMihail Marghiloman, fratele lui Iancu Marghiloman,unchiul prim-ministrului Alexandru Marghiloman; sprijinitîn sabie, cu cotul drept „ramforsat” de un scaun.Cum dateledespre acestvlăstar al familieisunt extrem desumare, celpuţin în volumulce reprezintă unfel de „almanahGotha” (foartelărgit) al zonei,alcătuit de ValeriuNicolescuşi GheorghePetcu, Buzău-Râmnicu Sărat.Oameni de ieri.Oameni de azi,(vol. 1, Editura Dr. G. D. Constantinescu„Alpha MDN”,1999, p. 47), vom creiona un portret al personajului.Provenea dintr-o familie de „boieri pământeni demâna a doua” între care,dintre buzoieni şi râmniceni,mai figurau Perieţenii, Tocileştii, Lupeştii, Zăgăneştii,Arionii, Robeştii, Cătunenii, Condieştii, Răteştii şiCârloveştii (George Costescu, Bucureştii VechiuluiRegat( 1937, retipărit de Editura „Capitol”, 2005,p. 140). Mihail (Mihalache, Mişu) Marghiloman (1819-1897 ) ia parte la revoluţia de la 1848, îşi face studiilela Paris, estemembru al Divanuluiad-hoc,prefect al PoliţieiCapitalei (îndouă rânduri:13.IV. 1860-9.VII.1861 şi12.VI. 1863-9.VIII.1865),apoi deputat alcâtorva judeţe(Lucian Predescu,EnciclopediaRomâniei.Cugetarea. Materialromânesc.Oameni şiînfăptuiri, ediţieanastatică, Editura„SaeculumI.O.” şi „Vestala”,1999, p. 522).Ca apărător alordinei, seMihail Marghiloman- 75 -

ISTORIE, CULTURĂdovedea destul descrupulos cutulburătorii, întrecare se înnumărauşi ziariştii revistelorsatirice politice,după consemărileunui călător german,rezumate de N.Iorga: „Nichipercea”are doi giranţi, unultot la temniţă, şiredactorul a fostbătut de ofiţeri(întemniţatul eraN.T. Orăşanu); semai adaugă: Prefectulde poliţieMarghiloman asmintit în bătăi unGűnnar Floodvizitiu (N. Iorga, Istoriaromâni lor prin călători, Editura „Eminescu”, 1981,p. 639). Avea unele fantezii muzicale, denunţate degeneralul Alexandru Candiano-Popescu, anume aceleade a urca, la chefuri, lăutarii în copac.Imaginea din album a fost executată/surprinsă înatelierul lui M.B.Baer, la Bucureşti, în Pasajul Român,acolo unde-şi localiza şi Nicolae Filimon un segment alnuvelei Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii demahala, anume la o cafenea, unde se făcea vorbirede un presupus complot împotriva caimacamului, cuo „bombă fulminantă”, încropită ad-hoc, dintr-o „sfeclăgăurită”. Costumaţia este cea descrisă de un istoric alBucureştilor, ca fiind adoptată de fiororosul Sarandi,ajutorul comandirilor de sergenţi, strâns într-ouniformă copiată după a lui Mişu Marghiloman (care-ifu-sese şef între 1852-1865 – sic!): tunică de postavnegru, cu reveruri şi mânecuţe de catifea, acoperitătoată cu găitane de argint, iar, pe o sprânceană, unchipiu franţuzesc, mic şi turtit (Gheorghe Crutzescu,Podul Mogoşoaei. Povestea unei străzi, Editura„Socec & Co.”, 1946). Acelaşi precizează că, în general,şefii poliţiei erau, totuşi, simpatizaţi, şi, probabil,de aici, vag tachinaţi de bucureşteni, pentru care erau,la solemnităţi, totdeauna vizibili: Prefectul mergea laparăzi după Domnitor, călare, în statul major domnesc.Cu timpul, locul s-a schimbat şi s-a luat obiceiul sămeargă în capul cortegiilor, în picioare în trăsură, cuochii spre caleaşca domnească.Într-o fotografie pariziană, executată de EugénePirou, care obţinuse zece medalii de aur la expoziţiileuniversale din epocă (p. 17), îl vedem, la 1895, peGűnnar Flood, ofiţer din Statul Major General al armateinorvegiene.Era un vechi oaspete al Buzăului, care vizitase,tânăr ofiţer, România, în decembrie 1876, pentru areveni în timpul războiului de independenţă, ce a lăsato sumă de însemnări vădindu-i interesul asupra oştirii,pe care o cercetează, fiind condus de tânărul ofiţerRomul Magheru şi de colonelul Barozzi. Bunecazărmi, ordine militară, lucrările de „fortificaţiepasageră” pe care le admiră, ca şi lucrările detopografie ale elevilor şcolii militare. Spitale deosebitde curate. Cavaleria are foarte buni cai. La manevreperfectă disciplină, dar totală nepregătire de luptă; nupot face războiul (…), dar „au timp şi pot învăţa multe”.Nu crede că teritorialii pot fi buni de ceva. Dorobanţii,căci despre ei este, în primul rând, vorba, vor contrazice,în campania din sudul Dunării, pripita impresie.E interesat şi de viaţa politică, de cea culturală şi, totîn prima lui călătorie, va vedea, între altele, Vile frumoasela Buzău, unde strada-şosea e mai bineîntreţinută şi otelul mizerabil; se descrie drumul mare,bun pentru ruşii care vor veni, şi podul (pe atunci, celde la Vadu Paşii, n.m.), prezentat cu amănunte (N.Iorga, Op. cit., p. 665).Descoperim şi un chip de râmnicean, AlexandruZăgănescu, fiul lui Pavel Zăgănescu, comandantulroatei de pompieri ce a înfruntat ocupantul otoman, înlupta din Dealul Spirii (13 septembrie 1848). Junioruleste în uniformă de locotenent de pompieri, mică ţinută,iar fotografia e realizată în atelierul lui FranzDuschek, la 18mai 1868; semncă, în douăgeneraţii, familiacăpătase nunumai o tradiţiemilitară, ci şi unade armă.Duschekvenise laBucurești în decembrie1861 lachemarea luiCarol Popp deSzathmari.Iconografiabuzoiană îşiadaugă, prin albumulprezentat,piesenecunoscute,care aufarmecul epociişi poveştile lor.Alexandru Zăgănescu- 76 -

ISTORIE, CULTURĂConstantin I. StanLUPTĂTORISUB STEAGUL MARII UNIRIMarea Unire a românilor de la 1 Decembrie 1918 afost ilustrată de Constantin I. Stan în mai multe dinvolumele apărute în ultimii ani, şi aici am aminti: Aliaţişi adversari. Relaţiile româno-ruse. 1916-1920(2005),Generalul Henri. M. Berthelot şi românii (2007),1 Decembrie 1918 la Alba Iulia şi Bucureşti. Percepţiibuzoiene (2008), Generalul Traian Moşoiu. Ostaşul şiomul politic (1868-1932)(ediţia a 2-a, 2009), Dr.Constantin Angelescu, omul politic, diplomatul şi ctitorulde şcoli româneşti (1869-1948) (în colab., 2009).Autorul îşi continuă investigaţiile asupra ecestui eveniment,în tomul Luptători sub steagul Marii Uniri(Activitatea românilor aflaţi în străinătate 1916-1920(Editura „Paideia, 2010, 384 p.).Structurată în opt capitole, cartea depune mărturiedespre modul în care diaspora română, şi, după 1916,prizonierii de război au determinat intrarea ţării în luptăde partea Antantei, au contribuit la refacerea armateiromâne, în prima jumătate a anului 1917, au popularizatvictoriile din triunghiul de foc de la porţile Moldovei(Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz), reacţia de după întrerupereaoperaţiilor militare (septembrie 1917 - mai1918), loby-ul pentru unire, în vara-toamna anului1918, şi au susţinut realizarea idealului naţional, înConferinţa de Pace de la Paris (1919-1920).Ei au fost emigranţii, mai ales, transilvani din America,peste 17.000 de origine română au cerut a se înrolavoluntari în armata SUA, acolo având o deosebităprestaţie căpitanul Vasile Stoica, iniţiatorul unei MisiuniPatriotice Române. Voluntarii români transilvăneni,recrutaţi dintre prizonierii luaţi de ruşi, partecontaminaţi de dezordinea bolşevică, prizonieriiromâni din Italia, care vor alcătui o legiune ce va luptavitejeşte pe frontul din peninsulă. O parte din oameniipolitici refugiaţi la Odessa, Crucea Roşie română dinParis, propaganda prin cărţi şi broşuri (peste 40tipărite şi difuzate numai în Franţa). Unul dintresusținătorii entuziaşti de acolo a fost şi profesorulieşean, de origine buzoiană, Ion Găvănescu, fratelegeneralului Constantin Găvănescu; el avea sădevină membru al Consiliului Naţional Român şi, apoi,preşedinte al Coloniei Române din Paris; printreacţiunile sale de persuadare a opiniei publice s-a aflatşi conferinţa „Armata română în războiul mondial”. Toţiaceştia realizează o adevărată fortificaţie morală, osuveică unind toate firele sentimentului patrioticsupravieţuitoare în marele babilon al lumii moderne,întru izbândirea aceluiaşi ţel, unirea românilor substeagul tricolor.Informaţia, variată şidisipată pe câteva continente,ar fi primit,bănuim, cu plăcere, unoarecare marcaj printrunindice de nume;aceasta ar fi micşoratprobabilitatea ca săapară când un Camil D.Fagure (p. 167), când unEmil D. Fagure(pentru care subscriem,dar nu în forma aristocratic-galicizantă,cumeste tipărit, la pagina226 - „Emil de fagure”).Apare, ca un girant al refugiului tezauruluiRomâniei, la Moscova, un Poklevski Kaziel,ministru plenipotenţiar al Rusiei la Iaşi, în 1917. Numeledemnitarului ţarist, este, Poklewsky Koziell, dupăGheorghe Crutzescu; acesta, tânăr locotenent, aflatîn poligonul de la Dadilov (Mihai Viteazul) participă, în1914, la un bal dat la Legaţia Rusiei din Bucureşti.Zâmbitor - notează memorialistul – trecând de la unulla altul, Poklewsky bea cu fiecare un pahar deşampanie. Invitaţii erau, precum am spus, peste500!… După răsturnarea lui Nicolae al II-lea, rămasfără avere – mine de aur în Siberia -, va locui laLegaţia Rusă până în 1934, când, România reluîndrelaţiile diplomatice cu U.R.S.S., va retroceda clădirea,pe care patru ani mai târziu, sovieticii o vor demola.Pe 30 septembrie 1934, Poklewsky dădu jos de pecasă stema imperială şi o duse, împreună cuportretele Împăratului şi Împărătesei, la o maredoamnă din Bucureşti care le-a păstrat până la moarte(Gh. C., Podul Mogoşoaei. Povestea unei străzi,Editura „Socec & Co.”, 1946, p. 106).Un alt prieten, mai tânăr, al diplomatului, nepotulreprezentantului Rusiei în Comisia Europeană aDunării, grafiază Poklewski Coziel, adăugând că, în1938, acesta a trebuit să ceară ajutorul morţii ca săscape de mizeria bătrâneţii. S-a stins refuzând să maimănânce, ca o candelă rămasă fără ulei…(…) Am fostla înmormântarea lui. La catedeala catolică am văzutpe o pernă, prinsă, printre altele, cea mai prestigioasăşi mai invidiată decoraţie a Europei de altădată, , oferită de prietenul său, Alfons al XIII-lea alSpaniei. Va muri, mai apoi, şi Savinov, un altdezrădăcinat, cel care deţinea arhiva legaţiei cu toatesecretele din timpul neutralităţii române. El a fost găsitasasinat şi jefuit în condiţii misterioase, la 24 august1944 (Gh. Jurgea-Negrileşti, Troica amintirilor. Subpatru regi, Editura „Cartea românească”, 2002, p.132;150). Loialitatea nu este, la vremuri tulburi, îndeosebi,preţuită. Ruşii aceştia din diplomaţie rămă-seseră pe„Titanic”-ul nostru, scufundat oficial la 30 decembrie- 77 -

ISTORIE, CULTURĂAnticariatCONTELE ANATOL DEMIDOVÎN PRINCIPATELE DUNĂRENEDescendent dintr-o veche spiţă nobilă rusă, AnatolDemidov (1812-1870), iubitor de artă, filantrop şicălător pasionat, publică, la Paris, în patru tomuri,însemnările culese din O călătorie în Rusia de miazăzişi în Crimeia, prin Ungaria, Valahia şi Moldova (1839-1849); din sumarul acestora s-a alcătuit volumul Ocălătorie în Principatele române, (Editura „Alcaay &Co.”, 1923, 132 p.), tradus V. Ghibaldan, în popularacolecţie „Biblioteca pentru toţi”.Traseul urmat de contele Demidov este Giurgiu –Bucureşti – Buzău – Râmnicu Sărat – Focşani - Iaşi –Sculeni, interesul manifestându-se către toate claselesociale, cu calităţile şi cusururile lor, cu privire la toateneamurile de activitate, relevate cu un adevărat talentliterar şi observaţii din cele pătrunzătoare.Câmpia română, ternă şi primitivă în construcţii, și,mai ales, starea drumurilor şi vehicolelor de poştă cefuncţionau nu sunt în măsură de a-l entuziasma pecălător: când în trecere de la o staţie la alta, caii suntobosiţi, surugii se dau jos, îi freacă la ochii şi-i trag deurechi, încredinţaţi că aşa s-au mai odihnit.Doisprezece din aceşti armăsari fură inhămaţi, doicâte doi la fiecare trăsură… Deodată animalele aţâţatece chiuiturile prelungi şi ascuţite ale surugiilor, un felde sălbateci, pe jumătate goi, ne luară pe sus,trecându-ne peste câmpii întretăiate de văgăuni, derâuri, de smârcuri fără fund şi ne aduseră la Bucureştichiar în seara aceea.În aceeași vreme, “reportajul” semnat detransilvăneanul Ion Codru Drăguşanu, “TârgulCălăraşi, august 1835” semnala cam aceleaşi racile,în poezia ad-hoc “Doamne fereşte: Apoi, vai, cândplouă mult, / De pic niciunde nu-i scut. / Case, bordeiese-nundă / Și noroiul se desfundă, / Ca un aluat lipicios;/ Cum pășești te trage-n jos (Peregrinul transilvan,Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1956, p.52).Străzile, podite cu buşteni, trimiteau către o edilitateorientală, după cum şi portul „elitei” este compozit, oscilândîntre moda occidentală şi cea adusă de greciidin Fanar; singura uniformitate este asigurată deportretul guvernatorului rus Kiseleff, care este veneratşi se întâlneşte pe cele mai umilite, ca şi pe cele mainobile ziduri. Se poate opta între două trei hanuri cufirme mincinoase şi afumate, hanuri în care călătorulnu găseşte altă mâncare decât o ciorbă, alt pat, decâtmasa unui biliard.Nervul Capitalei este dat, după Demidov, de marelenumăr de evrei: Harnici, pricepuţi în toate şi nici odatădeznădăjduiţi, ei împrăştie-n juru-le viaţă şi mişcare,Anatol Demidovl - industrias, diplomat și patron de galerii deartă, născut la Saint Petersburg, prinț de San Donato.căci nici de umblete, nici de osteneli nu le pasă dacăau nădejde de un câştig cât de mic.Cel mai mic frate al domnitorului, Constantin Ghica,era în fruntea treburilor militare şi comandă micaarmată valahă, în calitate de mare spătar… Militarii dingarnizoana Bucureşti vor prezenta înaltului oaspeterus un exerciţiu, executat cu îndemânare şi exactitatetot, din toate punctele de vedere.Pe atunci, în 1836, Capitala avea puţin peste 60.000de locuitori, din care 2598 de boieri, zestreaarhitecturală estimându-se la 10.074 case, 26 demânăstiri, 95 de biserici, 3 tipografii, 2 spitale şi oşcoală de arte şi mesetrii pentru soldaţi.În drum spre Moldova sunt escortaţi de o gardă dedorobanţă călări, foarte utili la dezmocirlirea convoiului,surprins de o puternică furtună, între Mizil şi Buzău;atenţia şi compasiunea contelui este atrasă de unsălaş de ţigani nomazi, de o sărăcie africană.Târgul Buzăului este abia înterezărit printre sforilede ploaie şi ceaţă ce deabia ne lăsă să vedemclopotniţele verzui şi zidurile albe ale unei mânăstirimari, vrednicul lăcaş al unui episcop, care face partedintre cei mai înalţi prelaţi ai Valahiei. Probabil, binealimentate de intemperie, iazurile morilor de apă aleepiscopiei se transformaseră în torente şi numai unsupliment de dorobanţi primit în reşedinţa judeţului îipoate ajuta să ajungă la malurile râului foarte râpoase,unde-şi lasă trăsurile şi trec călări.Buzăul a fost martor - până la apariția în zonă a lini-- 78 -

ISTORIE, CULTURĂimpresionante de cai, după cum se vede în gravurafăcută, după un desen de Denis Auguste Marie Raffet,un distins ilustrator francez faimos pentru litografiile dintimpul războaielor napoleoniene. Raffet a realizat acestdesen, în anii 1830, pe când călătorea în regiuneînsoțind aristocratul rus Anatol Demidov. Caii, vizitii șicaleașca zguduită de drum, gonind prin stepa valahă,transmit în mod excelent aerul de frontieră sălbatică alacestei regiuni de la periferia Imperiului Otoman.Între bogăţiile acestui ţinut se numărau: sarea, huila(cel mai însemnat este în judeţul Buzău, plasaPârscov, la patru leghe de oraş, pe stânga râuşoruluiSărăceni (Sărăţel – n.m.) între comunele Berca şiJoseni), chihlimbarul (în districtul Buzău, satele Colţiişi Chiojdul mare) şi apele minerale, pomenită fiindSărata (Monteoru- n.m.), cu un conţinut ioduros. Câtdespre căile pe apă, drumurile fiind foarte proaste,Demidov menționează: Nici un râu navigabil nustrăbate Valahia. Adesea, cum am mai arătat, Buzăulşi Râmnicul şi alte torente se varsă pe neaşteptatepeste câmpiile pe care curg. Dar aceste puteri capricioaseşi neegale nu vor fi niciodată folositoarecomerţului. Atât doar că, altundeva, recenzează 2299de mori de apă, 56 mori de vânt şi 9 mori cu aburi.La Râmnicul Sărat, ar fi trebuit să se bucure de ospitalitateabogată a unui boier valah, Niculescu, dar şiapele Râmnicului sunt umflate, astfel că nu vorschimba decât caii, pornind, de îndată, către hotarulcu Moldova. Locuinţa acestui boier mi s-a părutmăreaţă. Este zidită în gustul italian, cu galeriideschise; mai notează prezenţa unui castel clădit dincărămidă în stil turcesc, de fapt o binecunoscută ctitoriefortificată a epocii brâncoveneşti.O rezonanţă istorică şi-o revendică locul prin aceeacă, aici, la 1789, în zona Mărtinești, Savaroff s-a luptatcu Mustafa-Paşa, şi a câştigat o biruinţă care i-aadus numele de „conte de Râmnic”.După şase zile de călătorie, ajunsese de la Giurgiula Focşani, oraş de vreo 25.000 de locuitori, unde tragla „Hotelul de Franţa”. Acolo întâlneşte un misionarfrancez al cultului romano-catolic, şi, mai mulţi decâtsocotea că se cuvine, evrei.Evocă începuturile comune, din antichitate ale celortrei țări: Transilvania, Moldova şi Valahia, pe atunci,alcătuind regatul acelor Daci grozavi despre carevorbeşte aşa de des în odele lui Horaţiu. Amintește șide altoiul roman. O scurtă vedere asupra istoriei medievalecapătă un debit ceva mai mare, dar mai puţinobiectiv, când este vorba de războaiele ruso-turce şiBasarabia, după pacea de la Bucureşti(1812): tratatulde la Bucureşti, care pune hotarele împărăţiei noastrela Prut, întări toate vechile chezăşii ale Principatelor.Le uşură sarcinile şi şi hotărî durata domniei fiecăruidomnitor la 7 ani.Cheltuielile Valahiei sunt, ele însele, pitoreşti, şiselectăm la întâmplare: tributul către Poartă -1.400.000 lei; lista civilă a Domnitorului – 1.600.000,justiţia - 2.158.000; poliţia - 300.540; armata -2.750.000; dorobanţii şi jandarmii – 179.240; poşta –1.707.418; pavajul Bucureştilor - 48.000; copii găsiţi -100.000; spitalele – 150.000; instrucţia publică -350:000; dintre fabrici, în total 531, locuri fruntaşeocupă tăbăcăriile (184) şi distileriile (180). Contribuțiațiganilor, care erau proprietatea statului, fiind de147.860 de lei, din care aurarii cotizau cu 5.635 lei,depășea pe cea a meseriașilor, care aducea 4.430.Înainte de a păşi pe celălalt mal al Milcovului,Anatol Demidov se sugestionează, în demersul său,cu modestie de conte: Se poate ca aceste impresii săfie folositoare, într-o zi unui observator, care, căutândîn trecut istoria progresului unei naţiuni fericite se vamira, găsind ca principiu al unei dezvoltări mari şi puternicenişte aşa modeste începuturi; se bizuia, atuncipe perfecta aşezare a solului, pentru orice intreprindere,care trebuie să răsplătească muncaomenească…Aclama, ca unul dintre personajele lui Caragiale,„travaliul”, pe vremea când cuvântul „nemuncă” nu erabrevetat. Timpul care a trecut a omologat șosele, niciacum foarte europene și autostrăzi pe sponci.Bibliotecar- 79 -

TEORIE MILITARĂPROVOCĂRILE INTELLIGENCEÎN CADRUL OPERAŢIILORDE CONTRAINSURGENŢĂ--------------------------- General de brigadă dr. Lucian FOCA, Brigada de Informații Militare„Just as there is no one weapon that guarantees superiority in conventional warfare, there is no silverbullet when it comes to counterinsurgency operations”COIN Field ManualConsideraţii generale:Provocările intelligence în cadrul operaţiilor decontrainsurgenţă (COIN) sunt:- extinderea domeniilor cerinţelor informative, cum arfi: informaţii despre populaţie (compunere, lideri formali şiinformali, obiceiuri, provocări legate de securitate, problemesociale şi economice, atmosfera comunităţii),teren (locuri favorabile observării, supravegherii, locurifavorabile pentru atacuri, puncte obligatorii de trecere,căi de comunicaţii, detalii de planimetrie, etc.);- folosirea mai multor surse de informaţii pentruobţinerea unui produs informativ cât mai complet;- distribuirea produselor informative şi unei alte categoriide consumatori decât cum se proceda până înprezent;- confruntarea cu un inamic fracţionat, organizat pecelule cu comandanţi regionali sau locali care acţioneazăîn mod independent unul faţă de altul, în funcţie de interese,finanţatori şi posibilităţi;- folosirea informaţiilor obţinute şi în alte scopuri decâtcele militare tradiţionale şi anume prezentarea lorpublicului larg pentru influenţarea acestuia;- complexitatea actuală şi mobilitatea ţintelor, de obiceiţintele erau puncte fixe (clădiri, ascunzători, zone limitateca întindere), acum ţintele sunt de obicei persoanesau grupuri care se mişcă în interiorul unui district(provincie) şi de cele mai multe ori sunt greu de localizat;- creşterea rolului organelor legislative locale princooperarea cu acestea şi implicarea lor în majoritateaoperaţiunilor; în fiecare dintre aceste situaţii se va evaluariscul rezultat din implicarea în operaţiile COIN a unorelemente corupte din cadrul organelor locale.Extinderea cerinţelor informative:Dacă în trecut cerinţele de informaţii despre inamicerau mai generale (dispunere, compunere şi dotare), înprezent având de a face cu un inamic non-tradiţional careeste organizat pe celule (terorişti, traficanţi de arme şidroguri, bande criminale) aceste cerinţe sunt mai complexeşi anume structura celulelor, legăturile dintre celule(daca există), elementele de comandă, control, execuţieşi relaţiile din cadrul acestor celule, motivaţiile politice sauideologice ale acestor celule.O altă cerinţă este generată de dinamica şi organizareaculturală a populaţiei locale, obiceiurile locale (ex.un PRT a construit într-un sat o fântână pentru că nuexista niciuna în satul respectiv iar femeile trebuiau săse deplaseze 2-3 km pe jos pînă la cea mai apropiatăfântână, dar după câteva zile fântâna a fost distrusă, darnu de bărbaţi ci de femeile din sat, deoarece atunci cândmergeau după apă ele aveau ocazia să socializeze întreele, să discute, să-şi căsătorească copii, iar princonstrucţia acelei fântâni nu mai aveau ocazia să facăacele lucruri).Date despre eficienţa instituţiilor locale (primării,poliţie, armată) şi despre personalul care încadreazăaceste instituţii (şi anume: reprezintă interesele statuluisau servesc unor alte interse cum ar fi cele de naturapolitică sau ale altor persoane; sunt sau nu capabile sălucreze în aceste instituţii).Date despre economia locală, finanţe, agricultură, (pece se bazează economia locală: agricultură sau industriesau dacă totul se aduce din alte zone şi de unde, cese fabrică sau se cultivă cu preponderenţă; ce nevoi arepopulaţia locală).Extinderea categoriilor surselor de informaţii:În prezent folosim informaţiile obţinute de cătreHUMINT, SIGINT, IMINT, OSINT dar la fel de bine se potfolosi mediile de stocare (calculatoare personale, harduriexterne,CD-uri, memory-stick-uri) şi telefoanele celularepentru a obţine informaţii(de pe calculatoare capturate prinfolosirea unor programe se pot citi mesajele/mail-uri întrediferite persoane, la fel şi cu telefoanele mobile capturatese pot extrage numerele de telefon, mesajele trimise saurecepționate pe acel telefon, se poate stabili cercul derelaţii dintre anumite persoane care mai apoi pot fisuprave-gheate electronic în funcţie de interesul prezentat).Culegerea de date prin mijloacele convenţionale(HUMINT, SIGINT, IMINT) sunt doar o soluţie parţială înobţinerea de date. Date şi informaţii mai pot fi obţinute şi- 80 -

TEORIE MILITARĂprin debriefing-ul trupelor proprii, legăturile oficiale cuorganizaţii şi instituţii civile (ONG-uri, organizaţiiinternaţionale, contractori civili, firme de securitate private)care poate au un acces la informaţii mai mare decâttine, legături oficiale cu instituţiile ţării gazdă.În timpul executării misiunilor (patrulare, monitorizare,cercetare-observare) toţi membri care participă la misiunepot şi trebuie să observe, reţină şi să raportezedatele obţinute prin observare-cercetare, discuţii cu altepersoane (populaţia locală, internaţionali). Totodată militariitrebuie motivaţi să facă acest lucru (să li se explicecă, indiferent cât de mică și insignifiantă este contribuţialor, de multe ori datele furnizate de ei sunt importante înluarea deciziilor).Pentru a putea disemina/împărtăşi informaţiiledeţinute, acestea trebuiesc formulate (curăţate de anumitedate) şi clasificate pentru a putea fi distribuite şi altororganizaţii (instituţiile ţării gazdă, ONG-uri, contractori,firme de securitate), toate informaţiile diseminate trebuiesă aibă caracterul nesecret iar în informaţiile diseminateacestui gen de consumatori nu se trec natura surselor,metodele şi mijloacele folosite pentru obţinereainformaţiilor.Extinderea categoriilor de consumatori:În prezent beneficiarii/consumatorii produselor informativenu sunt doar aliaţii militari (NATO) pentru cămai sunt şi parteneri de coaliţie care nu sunt membri aiunei alianţe şi este normal ca şi ei să beneficieze deinformaţii pentru că şi ei la rândul lor sunt generatori deinformaţii pe care le pun la dispoziţie. Există o colaborareîntre forţele coaliţiei şi forţele de securitate ale ţăriigazdă (armată, poliţie, servicii de informaţii) şi este normalca şi acestea să beneficieze de informaţii (membriai forţelor de securitate afgane participă la briefing-urilecomandantului ISAF ). Un alt gen de consumatori suntcontractorii, agenţiile de securitate private, organizaţiileinternaţionale (UN, Crucea Roşie, USAID etc.),ONG-urile, Mass media etc. (rolul forţelor de securitateinternaţionale este acela de a asigura securitatea trupelorproprii şi a populaţiei civile, prin informarea acestui gende consumator se evită pierderile de vieţi omeneşti saudistrugerea de bunuri materiale).Şi acum se pune problema ce informaţii diseminămpentru că aceşti consumatori au statuturi diferite, nu toateinformaţiile se diseminează tuturor consumatorilor, deexemplu date despre lideri talibani (cercul lor de relaţii,subordonaţi, implicarea lor in atacuri sau alte activităţi ilegale),nu fac obiectul informării ONG-urilor, contractorilor,mass media, organizaţiilor internaţionale.O altă problemă ar fi cum diseminăm informaţiile cătreacest gen de consumatori (scris prin hârtii sau electronic)deoarece toţi aceşti consumatori trebuie să aibă accesla informaţiile pe care le diseminăm (una dintre metodelecele mai simple ar fi Internetul), desigur unele informaţiipot fi doar prezentate unui anumit gen de consumatori(prezentări, briefinguri).O altă problemă ar fi clasificarea informaţiilor, de regulăemitenţii sunt cei care atribuie clasificarea unui documentde aceea trebuie avut grijă când dăm gradul declasificare unui document pentru că de obicei suntemtentaţi să supraclasificăm un document, fapt pentru careexistă anumite îndrumătoare pentru clasificarea documentelor(într-un raport HUMINT clasificarea raportuluieste dată de paragraful care are cel mai înalt grad declasificare).Fiecare organizaţie are o anumită bază de date, iarpentru a avea acces la informaţii trebuie creată o reţeaprin care se asigură accesul la bazele de date disponibileale fiecărei organizaţii.Ce preferaţi, să vi se bage pe gât informaţii sau să văextrageţi voi informaţiile de care aveţi nevoie? (Se cerepărerea participanţilor). Câteodată unele informaţii sunttrimise tuturor (de exemplu atacurile sau pericolele iminentesunt bine de ştiut înainte de a pleca în misiune?)iar unele informaţii sunt stocate în bazele de date undesunt puse la dispoziţia celor care au nevoie de ele.Confruntarea cu un inamic/adversar descentralizat:Ce înseamnă un inamic descentralizat? În prezent neconfruntăm cu un inamic care nu are o formă clasică deorganizare (elemente de comandă, control şi execuţie clasice)ci cu un inamic care este organizat pe celule, careacţionează independent şi în mod diferit una faţă de alta.În prezent trebuiesc urmărite şi efectele care urmeazăînlăturării unui şef de celulă nu doar că-l eliminăm şi gatadeoarece pot apărea diferite situaţii (ce importanţă areliderul respectiv în acea zonă, ce efecte are înlăturareaşefului, cine îi va lua locul, dacă persoana care îi va lualocul este pro sau contra guvernării, pro sau contraforţelor internaţionale, este mai radicală sau mai moderată,ce susţinere are sau ce viziune are, se face ocomparaţie între actualul şef şi posibilul viitor şef) faptpentru care înaintea eliminării unui şef, sau grupare sestudiază efectele care pot apărea ulterior.Zi de zi ne confruntăm cu diferite tipuri de inamici(naţionalişti, miliţii, benzi/organizaţii criminale, traficanţide arme, asasini plătiţi, luptători străini) care au diferitetactici şi metode de operare. Fiecare dintre aceştiaacţionează din diferite motive cum ar fi: banii, putereasau faima.Înainte de a conduce o acţiune împotriva unui liderlocal trebuie avut în vedere şi care sunt ceilalţi lideri dinzonă; s-ar putea ca prin eliminarea unui lider moderat(pentru că zicem noi că acesta este mai slab şi maivulnerabil) să întărim poziţia unui alt lider din apropierecare este mai radical şi astfel să ne creem probleme multmai mari decât înainte.Dacă în trecut inamicul cu care ne confruntam eraîmbrăcat într-o ţinută, azi acesta locuieşte împreună cupopulaţia locală, arată şi se comportă ca şi populaţialocală fapt care îi permite să iasă la atac când doreşte şicând crede că are destule şanse de reuşită, iar după cea atacat să se contopească din nou în rândul populaţieilocale. Acest lucru ne îngreunează posibilitatea de a descoperiinamicul şi de al neutraliza (prin mijloace letalesau neletale).Folosirea informaţiilor în INFORMATION OPERATION:Publicul de acasă este cel care ne susţine prezenţa- 81 -

TEORIE MILITARĂîn teatrele de operaţii, fapt pentru care acesta are totdreptul de a şti ce se întâmplă în teatrele de operaţii, deaceea acest public trebuie informat şi influenţat pentrua-şi meţine sprijinul acordat nouă la început. O statisticăarată că armata americană avea în 2001 o susţinere decca. 80% din rândul populaţiei civile iar 2007 aceasustinere este de cca.70%, armata canadiană avea în2001 o susţinere de 80% iar în 2007 avea o susţinere de51%, în concluzie dacă publicul nu este informat şiinfluenţat acesta nu îşi mai menţine sprijinul acordat trupelordin teatrele de operaţii.În cazul când exista vreun eveniment şi nu se dădeauexplicaţii în mass media pentru că aşa erau regulile, inamicula ştiut să profite de acest lucru şi a ieşit în luminareflectoarelor şi şi-a prezentat propria poveste, adicăacea care îl favoriza pe el, punând în umbră forţele coaliţiei.Deci trebuie ca cineva din rândul forțelor de coaliţietrebuie să dea explicaţii presei cu ocazia diferitelor evenimentepentru a nu da ocazia inamicului să-şi prezintepovestea lui şi de a influenţa publicul.Totodată este important să câştigi publicul de partea tapentru a te sprijini în lupta împotriva inamicului.Câştigarea publicului se face prin prezentarea deinformaţii care să-l determine să treacă de partea ta şi săte ajute.Este important de reţinut faptul că prin acest procesde informare atât a publicului de acasă cât şi a celui dinteatrul de acţiune nu trebuiesc dezvăluite sursele şimetodele prin care se obţin informaţiile, deoarece prindezvăluirea acestora se pune în pericol securitatea, încazul surselor umane, şi se pot contracara metodele deprocurare a informaţiilor.Complexitatea ţintelor:De cele mai multe ori ţintele sunt persoane care suntgreu de localizat deoarece se pot deplasa cu uşurinţădintr-un loc în altul. Persoanele vizate nu trebuie să fie întotdeaunabăieţi răi pentru că şi metodele de targetingnu sunt întotdeauna letale iar targeting-ul se poate executaşi indirect (de exemplu: pentru predarea unor băieţirăi se pot acţiona anumite pîrghii asupra altor persoanecare au posibilitatea de a-i preda pe băieţii răi, asta cucondiţia ca acele persoane să fie în cunoştinţă de cauză).Este de preferat ca targeting-ul să se execute prinmijloace neletale.Nu totdeauna targeting-ul dă rezultatele scontate. Deexemplu trebuie avut în vedere faptul că dacă înlături unpersonaj negativ există posibilitatea ca cel care îi va lualocul va fi mult mai rău iar situaţia de securitate va devenimult mai rea sau mai instabilă.Atunci când se acţionează asupra unei persoane saugrup de persoane trebuiesc luate în calcul cât mai multeposibilităţi de acţiune pentru a avea succes. Trebuie avutîn vedere că atunci când se folosesc mijloace letale trebuiescevitate pierderile de vieţi omeneşti nevinovate şipentru aceea trebuie să fii sigur când iei o decizie cu altecuvinte e nevoie de o precizie mărită (de exemplu: teroriştiise refugiază într-o clădire în urma unei confruntări,tu i-ai văzut intrând în acea clădire, atunci când ieidecizia de a bombarda sau distruge acea cladire trebuiesă fii sigur că în acea clădire nu sunt şi persoanenevinovate).Pentru a avea succes în acţiunile tale, trebuie să conduciacţiuni în aşa fel încât să determini inamicul săacţioneze şi să se mişte în aşa fel încât el să devinăvulnerabil iar tu să poţi acţiona. Un rol în aceste acţiuni îlau şi elementele de Intel.Schimbarea sensului de influenţă în luarea deciziei:De regulă fiecare eşalon produce un anumit volum deinformaţii pe care îl foloseşte, dar de multe ori acesteeşaloane au nevoie de informaţii şi din ariile de operaţiivecine sau mai îndepărtate pentru a avea o mai bunăimagine a ceea ce se întâmplă în zonă.Structurile de nivel tactic au nevoie de informaţii câtmai precise şi în timpul cât mai scurt cu putinţă de aceeaeste necesar ca elemente de Intel (elementele deculegere, analiză şi exploatare) să fie dislocate la structurilede nivel tactic pentru a avea acces la informaţii câtmai rapid (ex. în executarea unor misiuni care necesităimagini dinainte de a acţiona sau monitorizarea traficuluiradio).Practic structurile de nivel tactic sunt cele care ies peteren şi intră în contact zi de zi cu populaţia locală, acestestructuri au o imagine de ansamblu mai completă decâtcei de la nivelurile superioare. În mod normal, cei de jos(nivel tactic) ar trebui să fie acei care informeazăstructurile de comandă şi decizie şi fac propunerile deacţiune.Dar pentru a exista o bună comunicare între toatestructurile din teatrul de operaţii trebuie introdus un singursistem de comunicaţii, deoarece fiecarestructură/naţiune are un sistem de comunicaţii propriucare face ca comunicările dintre diferitele structuri să fieîngreunată. (de exemplu: sistemul de comunicaţii americannu este compatibil cu cel folosit de NATO, ISAF).Creşterea rolului organelor guvernamentale/legislative:Informaţiile sunt deţinute de oameni iar pentru a aflaacele informaţii care te interesează trebuie să intri în contactcu acei oameni. De obicei, în anchetarea unor infractoriinformaţiile care prezintă fapte sau activităţi caremai târziu devin dovezi şi sunt folosite împotriva acelorinfractori.De aceea organizaţiile şi dinamicile umane trebuiescstudiate îndeaproape pentru a avea o imagine de ansamblucât mai clară. Trebuie alcătuită schema activităţilor,rolul şi vina fiecăruia din organizaţie. Ca urmare trebuiemenţinut un standard ridicat de culegere adovezilor/informaţiilor pentru a putea fi folosite mai târziupentru incriminarea infractorilor/criminalilor.Elementele Intel de teren trebuie să aibă deprinderi decercetare criminalistică pentru a aduna probe de pe teren(percheziţii, atacuri cu bombă) şi totodată să ştie să clasifice/îndosariezeacele probe (documente de călătorie,notări, piese electronice etc.) pentru a putea fi folositemai târziu (judecare, eliminarea persoanelor, studiereametodelor şi tacticilor de operare, studierea materialelorfolosite).- 82 -

TEORIE MILITARĂROLUL OSCE ÎN REALIZAREASECURITĂŢII EUROATLANTICE---------------- Colonel drd. Aurel Ursachi, Statul Major al Forțelor TerestreOSCE a purtat marca atmosferei Războiului Rece încă de la naştereasa, ca o instituţie al cărui principal rol a fost menţinerea unei fragileunităţi pe un continent divizat de Cortina de Fier şi de competiţiamondială între sistemul capitalist şi cel comunist şi între alianţele militareale Vestului şi Estului (NATO şi Tratatul de la Varşovia).În acest climat, tensionat, OSCE şi-a demonstrat utilitatea,într-un mediu ce deseori amintea mai mult deun război deschis decât de cel rece, precum cel de laînceputul anilor `80, OSCE a fost ultima insulă fragilă dedialog între blocul estic, lansat în aventura din Afganistanşi alianţa vestică, implicată în războiul stelelor al luiReagan şi ce păreau a se îndrepta către un război nuclear.După jumătatea anilor `90, relevanţa OSCE a început înmod gradual să se diminueze. Rolul său în promovareasecurităţii militare şi strategice pe continent a devenit treptatun obiectiv al Alianţei Nord-Atlantice, expansiuneagraduală a NATO spre Est în 1999 , 2004 şi 2009 a fostpercepută de mulţi ca suficientă pentru a asigura viitoareasecuritate a continentului. În timp ce alte voci estice auvorbit de o creştere a tensiunii. După 2001, conceptul globalde securitate şi alianţă strategică s-a deplasat, odată culansarea noului concept despre un aşa-zis război împotrivaterorii. Aceasta a însemnat o concentrare a zonei de interesîn Afganistan, Iraq şi o concentrare pe Orientul Mijlociu,toate obiective cu care OSCE în acel moment nu era familiarizatşi nici nu avea voinţa politică de a se axa pe ele.Expansiunea Uniunii Europene, niciodată controversatăprecum cea a NATO, a fost un substitut pentru lucrul în cadrulOSCE pe problemele cooperării economice. Toate acesteaîi făceau pe cei mai optimişti comentatori să considereun viitor în care Uniunea Europeană devenea actorulcentral pe contient, ceea ce făcea ca OSCE să rămâna unfactor important, dar privit cu mai puţin entuziasm ca odinioară.În ultimi ani, OSCE a fost confruntată cu noi provocări:lungul război din Afganistan şi Irak , criza legată de procesulde pace palestinian, tensiunile din regiunea Caucazului,necesitatea construcţiei unei comunităţi mediteraniene,necesitatea de a oferi Rusiei asigurările legitime de securitateşi cooperarea în regiunea Mării Negre şi soluţionareacrizelor, precum Kosovo. Toate acestea necesită un răspunsdiplomatic şi conceptual bazat pe ceea ce anumiţi experţiinternaţionali numesc un Nou Acord Helsinki. În aceastăacţiune OSCE este chemată la un rol important.În 2011 OSCE (incluzând fireşte CSCE) împlineşte 36de ani. Presiunea militară a NATO a constituit doar condiţiapentru începerea procesului perestroika în URSS. Cauzaprăbuşirii imperiului sovietic a fost redeşteptarea spirituluide libertate al popoarelor şi promovarea drepturilor omuluide către CSCE.Acum douăzeci şi unu de ani, la finalul războiului rece,întrebarea era dacă mai este nevoie de CSCE şi răspunsula fost sporirea rolului său prin transformarea în OSCE. SarcinaOSCE a fost mai întâi rezolvarea vechilor conflicteîngheţate, pentru ca apoi să se concentreze pe prevenirealor.Azi nimeni nu se mai îndoieşte de necesitatea OSCE, dar- 83 -

TEORIE MILITARĂpentru ce şi pentru cine?Dificilă se pare la această nouă răscruce nu alegerea unuidrum sau altul, cât capacitatea de a anticipa unde duc acestedrumuri sau alte drumuri noi care se pot deschide întrunsecol de transformări neaşteptate, în care jocul riscurilorşi actorii se schimbă cu rapiditate.Privind retrospectiv, Organizaţia pentru Securitate şiCooperare în Europa a apărut în anii ’70, iniţial sub numelede Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa(CSCE), ce a funcţionat ca un proces de conferinţe şi reuniuniperiodice. Adoptarea denumirii de Organizaţia pentruSecuritate şi Cooperare în Europa s-a hotărât în cadrulConferinţei de la Budapesta (1994). În prezent, OSCE cuprinde56 de state, din Europa, Asia Centrală şi America deNord, fiind cea mai mare organizaţie regională de securitatedin lume.Istoria CSCE se împarte în două perioade:• Între anii 1975-1990 (semnarea Actului Final de laHelsinki şi, respectiv, a Cartei de la Paris pentru o nouăEuropa), în care CSCE a funcţionat ca un proces deconferinţe şi reuniuni periodice.• Evoluţiile pe planul securităţii europene apărute în anii‘90 au impus schimbări fundamentale atât în ceea cepriveşte structura şi caracterul instituţional al procesului începutla Helsinki, cât şi rolul acestuia. Conferinţa la nivelînalt de la Budapesta, 1994, a hotărât adoptarea denumiriide Organizaţie pentru Securitate şi Cooperare în Europa(OSCE).OSCE încă se află în faza de definire a instituţieiidentităţii de securitate europeană, bazată pe patru elemente:• Abordarea atotcuprinzătoare a securităţii (militară,politică, economică şi umană);• Participarea, pe bază de egalitate, a tuturor ţărilor membre;• Principii, norme şi valori comune;• Instrumente, mecanisme şi experienţă unică în domeniuldiplomaţiei preventive.Misiuni. OSCE reprezintă un mecanism credibil pentrupromovarea dialogului, solidarităţii, parteneriatului şicooperării, folosind instrumente de prevenire a conflictelor,gestionare a crizelor şi reconstrucţie post-conflict.Printre priorităţile OSCE se numără consolidarea valorilorcomune şi asistarea statelor membre în edificarea unorsocietăţi democratice, civile, bazate pe statul de drept; prevenireaconflictelor locale, restaurarea stabilităţii şi păciiîn zone de tensiune; eliminarea unor deficite reale şi perceptibilede securitate şi evitarea creării de noi diviziunipolitice, economice sau sociale, obiectiv ce se realizeazăprin promovarea unui sistem de securitate prin cooperare.În prezent, OSCE ocupă un loc unic în sistemulorganizaţiilor internaţionale. Caracteristicile principale aleOSCE se referă la numărul de membri (toate statelespaţiului euro-atlantic), abordarea atotcuprinzătoare asecurităţii, instrumente şi mecanisme specifice pentru prevenireaconflictelor, procesul decizional, bazat pe consens,realizat în urma consultărilor intense, dialog politic constantşi deschis, normele şi valorile comune asumate destate prin documentele adoptate, precum şi un sistem decontacte şi cooperare cu alte organizaţii şi instituţiiinternaţionale.Structurile cu responsabilităţi de decizie în domeniulmenţinerii păcii şi securităţii internaţionale, conform documenteloroficiale ale OSCE sunt: Conferinţele şefilor destat sau de guvern ai statelor membre; Consiliul Ministerial,ORGANIZAŢIA PENTRU SECURITATE ŞI COOPERARE ÎN EUROPA(OSCE)- 84 -

TEORIE MILITARĂConsiliul Superior; Consiliul Permanent; Înaltul Comisarpentru Minorităţi Naţionale; Forumul de Cooperare în domeniulSecurităţii.Instrumentele utilizate de OSCE pentru asigurareasecurităţii colective (rezolvarea conflictelor şi a situaţiilorde conflict potenţial) sunt diverse, dar punerea lor în aplicarese face cu dificultate din anumite cauze printre care:“eficienţa sarcinilor şi restrângerea posibilităţilor financiare,precum şi din obstrucţia exercitată de unele statemembre, prin folosirea dreptului de veto în adoptarea deciziilorimportante.” Organizaţia, forum general-europeande dezbatere şi parteneriat în chestiuni de securitate, cooperareeconomică şi în domeniile dimensiunii umane, esteîn continuă schimbare şi adaptare la noile ameninţări şiforme de conflict care, la rândul lor, sunt în permanentătransformare.Organizaţia securităţii regionale – din Europa până înAmerica de Nord şi Asia Centrală – are la bază încredereaîntre statele-membre şi foloseşte negocierea şi dialogul politicîn activităţile din teren.Prin activităţile desfăşurate în domeniile politico-militar,umanitar, economic şi de mediu, Organizaţia a reuşit să participela transformarea societăţilor statelor-membre încomunităţi democratice, mai stabile, mai paşnice şi maiprospere.Principalele instrumente ale instituţiei paneuropene:Carta de la Paris pentru o nouă Europă, Actul final de laHelsinki şi Carta de Securitate Europeană din 1999 – auimpulsionat acţiunile organizaţiei pentru consolidarea păciiîn Europa şi în special pentru respectarea drepturilor omului.Crearea unor organisme ale OSCE, cum ar fi, de exemplu,Centrul pentru Prevenirea Conflictelor, Biroul pentruAlegeri Libere, Înaltul Comisariat pentru MinorităţiNaţionale şi Forumul de Cooperare în domeniul Securităţii,a contribuit la luarea unor măsuri de întărire a securităţii şistabilităţii în spaţiul OSCE.OSCE a devenit singurul spaţiu comun de dialog, în momentulîn care Comunitatea Economică Europeană se reconstruia.În acest context, OSCE a ramas singul forgeneral european care a preluat în agenda sa protecţia drepturiloromului, îmbunătăţirea cooperării între foşti inamici,construcţia democratică, monitorizarea alegerilor, creareaunui dialog şi a unei detensionări într-o Europă centrală şide est ce cunoaşteau pasiunile naţionalismului post comunistşi în final fiind şi o cale de dialog şi cooperare cu Vestulcontinentului.Conferinţa de la Bucureşti, organizată de Institutul pentruRelaţii Internaţionale şi Cooperare Economică şi Misiuneadiplomatică a Kazahstanului, din martie 2010, a fostun bun prilej pentru o abordare deschisă şi sinceră a unorprobleme controversate.Există două tipuri de provocări care stau în faţa OSCE.Prima priveşte câteva puncte nevralgice ale activităţiiorganizaţiei care pun în discuţie eficacitatea OSCE şi caretrebuie soluţionate rapid. Cea de-a doua provocare priveşteelaborarea unui concept strategic pentru activitatea OSCEîn prima parte a secolului XXI. Elaborarea unei strategii petermen lung nu poate fi amânată în contextul în care alteimportante organizaţii cu care OSCE conlucrează au abordat-o.UE şi-a definit recent o strategie, iar NATO a adoptatun nou concept strategic în noiembrie 2010.Din prima categorie face parte Tratatul ForţelorConvenţionale în Europa. Acesta a constituit un instrumentimportant de reconstrucţie a încrederii, împreună cu acordurileSTART şi negocierea tratatului de control al rachetelorcu rază medie de acţiune. Deschiderea şi transparenţatuturor armatelor din Europa au reuşit să înlocuiască neîncredereaşi lipsa de informare, percepţiile greşite şievaluările eronate ale ameninţărilor şi ale infrastructurii desecuritate necesare. Din păcate, evoluţiile recente arată ocădere rând pe rând a acestui sistem şi închiderea termenelorde aplicabilitate a altor acorduri de limitare a armamentelor.Tratatul adaptat al Forţelor Convenţionale în Europa,semnat în 1999 la Istanbul, a venit să consemneze noileschimbări ale tranziţiei europene, ale prăbuşirii Uniunii Sovietice,ale extinderii NATO şi ale opţiunilor de securitateale statelor din spaţiul post-comunist. Tratatul adaptat nu aintrat însă niciodată în vigoare din punct de vedere juridic,deoarece el nu a fost ratificat de statele semnatare. În primulrând, din cauza neîndeplinirii angajamentelor luate înActul Final al Summitului OSCE de la Istanbul, de retragerea forţelor militare din Republica Moldova şi Georgia,pe baza principiului nestaţionăriii trupelor unui stat pe teritoriulaltui stat suveran, fără consimţământul acestuia.În ceea ce priveşte reducerea armamentului aflat în categoriasupusă restricţiilor în regiunile de flanc, ea s-a produsdoar în cazul bazelor de la Akalkalaki şi Bathumi. Nu s-aînregistrat niciun progres în retragerea trupelor dinTransnistria şi nici în dezafectarea depozitelor de armamentesituate în regiunea separatistă, după refuzul de semnareal Memorandumului Kozak, în decembrie 2003.Angajamentele de la Istanbul sunt înscrise în acordulfinal din tratatul revizuit al Forţelor Convenţionale în Europa,semnat la Summitul OSCE de la Istanbul de cătretoate statele membre. Din păcate, Federaţia Rusă a anunţatsuspendarea unilaterală a participării sale la acordurileCFE, considerând că „îi afectează propria securitatenaţională”.Este adevărat însă că, deşi Tratatul revizuit de CFE nu afost ratificat, în linii mari el a fost respectat.În domeniul controlului armelor mici şi uşoare (SALW)şi a muniţiei convenţionale este nevoie de fonduri pentrudistrugerea armelor şi muniţiilor vechi şi pentru programelede control a securităţii depozitării şi a circulaţiei armelormici, al procedurilor de înregistrare şi licenţiere a posesorilorde arme de foc, al celor de reducere a numărului şi stocurilor.- 85 -

TEORIE MILITARĂLegat de aceste probleme, s-a putut observa în ultimiizece ani interesul unor state pentru blocarea activităţiiOSCE, pentru controlarea ei sau pentru trecerea în derizoriua instituţiei sau a unor componente ale ei, în special celede control a democraţiei şi a misiunilor de teren. Din fericire,conştientizarea efectelor secundare şi a costuriloreliminării organizaţiei de pe scena politică şi de securitateeuropeană fac imposibilă eliminarea sau blocarea OSCE.În ceea ce priveşte strategia pe termen lung a OSCE, estenecesar un efort de înţelegere şi de anticipare a tendinţelorde evoluţie sau involuţie a lumii în care trăim. Schimbărilemediului de securitate pot fi înţelese numai dacă luăm înconsiderare schimbarea naturii relaţiilor internaţionale, aregulilor, a normelor, a tipologiei actorilor, a scopurilorurmărite şi a mecanismelor de acţiune.Un element declanşator al unor noi abordări teoretice l-a constituit războiul ruso-georgian, din august 2008.Consecinţele sale imediate au evidenţiat slăbiciunile inerenteale sistemelor de soluţionare a conflictelor îngheţate,gestionate de OSCE - în Osetia de Sud şi de ONU - înAbhazia. Dincolo de acestea au devenit evidente blocajelede natură instituţională ale UE în materie de politicăexternă şi divergenţele din cadrul NATO. Deşi extindereaconflictului a fost blocată, a devenit vizibilă o crizăinstituţională majoră la nivel internaţional. Componenteleei sunt o criză a mijloacelor, o criză a principiilor şi o crizămorală. Revizuirea strategiilor de securitate pe baza unornoi modele de abordare s-a impus cu necesitate. La fel,consecinţele care privesc logica evaluării şi planificării desecuritate.Prevenirea conflictelor şi gestionarea situaţiilor postconflictcer o viziune comprehensivă care să dezvolte complementaritateaacţiunilor OSCE cu activitatea altor organismeglobale sau regionale.Fiind singura organizaţie euro-atlantică în care suntmembre toate statele Europei, OSCE s-a dovedit a fi un instrumenteficace de construcţie a unei culturi a dialoguluişi a colaborării în Europa şi a Europei cu lumea întreagă.OSCE şi-a propus - şi în parte a reuşit – să devină un laboratorunde se creează cultura politică a securităţii prin încrederereciprocă, negociere şi cooperare. OSCE poateidentifica riscurile majore, poate formula şi pune în practicăprograme de întărire a încrederii reciproce, atât în interiorulţărilor cu un grad ridicat de risc cât şi în zonele cupotenţial conflictual.Lărgirea dimensiunilor OSCE precum şi funcţionareadupă principiul unanimităţii au redus influenţainternaţională a acesteia. Transformarea OSCE într-oinstituţie viabilă pe termen lung este îngreunată de maimulţi factori, de exemplu, în domeniul drepturilor omuluise află în concurenţă cu Consiliul Europei, care este oinstituţie cu o mai mare tradiţie. Apartenenţa aceloraşi statela Consiliul Europei şi OSCE ar putea ridica problemalegitimităţii exis- tenţei a două instituţii cu misiuni în mareparte similare. OSCE este avantajată în competiţia cu ConsiliulEuropei de statutul de membru al SUA, care sunt interesatede ges-tionarea Marelui Orient Extins şi prinintermediul acestei instituţii.Folosirea mijloacelor diplomaţiei preventive a determinat,până în acest moment, mai degrabă, menţinerea conflictelorîngheţate, decât soluţionarea lor.OSCE este lipsită de instrumentele unei organizaţii deapărare. Prezenţa misiunilor OSCE în zona conflictelorîngheţate a determinat scăderea încrederii în capacitateaaces-tei instituţii de a asigura politici de securitate efective.Cauza principală a slăbiciunii OSCE se află în faptul căeste o instituţie bazată pe unanimitatea deciziilor.OSCE este Organizaţia pe care astăzi nu o putem înlocuicu nimic. Stagnarea ei sau dispariţia ar crea un vid volatilîn spaţiul euroatlantic.În prezent, sunt tot mai multe semnale din mediul politicinternaţional în ceea ce priveşte seriozitatea cu care este reprivitOSCE-ul, ca un actor puternic, având nu doar o lungaistorie, dar şi cu un rol potenţial extrem de important, înviitor, în cadrul evoluţiilor mondiale.Regândită, organizaţia va putea să joace un rol importantîn menţinerea arhitecturii de securitate într-o zonă vastă, dela Vancouver până la Vladivostok.BIBLIOGRAFIE:1. Prof. dr. Anton CARAGEA, Organizaţia pentru Securitate şiCooperare în Europa, la răscruce, Conferinţa OSCE Bucureşti2010.2. Emil CONSTANTINESCU-Președintele României (1996-2000), Mai este nevoie de OSCE: pentru ce? pentru cine?,Conferinţa OSCE Bucureşti 2010.- 86 -

TEORIE MILITARĂAspecte privind profesionalizarea armatelor unor ţări dinUniunea Europeană şi din Alianţa Nord-Atlantică-----------------Locotenent colonel dr. Elena Pericle, Divizia 2 Infanterie “Getica”Atragerea şi menţinerea resurselor umane calificate a preocupatde-a lungul timpului toate armatele din lume. Problematicaacestora oscilează între asigurarea resurselor umanepentru armatele naţionale, masive, cu funcţii şi misiuni în războaiede tip simetric, duse fie pentru apărarea frontierelor, fiepentru impunerea anumitor interese şi constituirea unui fonddemo-militar pentru armatele de tip profesionist, mai mici,mai suple şi foarte eficiente, îndeosebi în procesul de gestionarea crizelor şi conflictelor armate. Deşi prezintă diferenţedatorate tradiţiei şi condiţiilor specifice, domeniul resurselorumane cunoaşte profunde transformări în activităţile de promovare,recrutare şi selecţie la nivelul tuturor ţărilor membreNATO şi UE.Activităţile de promovare, recrutare şi selecţie sunt asemănătoarepentru toate ţările ce au forţe armate profesionalizateşi diferite faţă de cele care nu au trecut încă la aceasta.Organizarea Forţelor Armate (FA) este în concordanţă cumisiunea şi obiectivele pe care le au de îndeplinit. Astfel, efectivelecresc sau scad, în funcţie de angajamentele asumate defiecare stat în parte. În aceste condiţii, activităţile de promovare,recrutare şi selecţie diferă. Când organizaţia militară estemai mare, activităţile din domeniul resurselor umane se desfăşoarăla nivelul categoriilor de forţe, acestea fiind maiaproape de realitate, capabile să acţioneze în timp scurt pentrua-şi îndeplini misiunea. În ţările cu efective reduse numericactivităţile domeniului resurselor umane se desfăşoară lanivel central.Ţările membre NATO manifestă un interes deosebit pentruadaptarea legislaţiei din domeniul resurselor umane, vizândîntreaga traiectorie a resurselor umane, de la promovarea profesieimilitare, continuând cu recrutarea, selecţia, formarea,perfecţionarea pregătirii profesionale (pregătirea continuă),trecerea în rezervă (legea pensiilor militare) şi terminând cuintegrarea socială a militarilor.În prezent, la nivelul Alianţei Nord-Atlantice, există tendinţareducerii efectivelor forţelor armate, a diminuării resurselorfinanciare alocate şi a diversificării misiunilorîncredinţate. În aceste condiţii, tot mai multe ţări membre aleAlianţei Nord-Atlantice au trecut la profesionalizarea forţelorarmate ca unică modalitate de eficientizare a sistemului militar.Dispunând de aceleaşi resurse financiare, forţele armateprofesioniste au reuşit să se înzestreze cu tehnologie şi armamentde ultimă generaţie. În aceste condiţii, calitatea resurselorumane are un rol hotărâtor în transformarea armatei într-oinstituţie eficientă. Însă, cu toate acestea, unele ţări ale Alianţeise confruntă cu probleme privind: reducerea drastică a resurseiumane tinere, respectiv a bazei de recrutare şi selecţie,datorate în principal sporului natural negativ (în viitorul apropiatse vor cunoaşte reduceri semnificative); îmbătrânireaefectivelor militare (ca urmare a tendinţelor de creştere a vârstelorde pensionare la aproximativ 60 ani); concurenţa tot maiacerbă pe piaţa forţei de muncă, urmare a reducerii populaţieitinere şi a creşterii ofertei de muncă; gradul redus de al forţeide muncă. Reducerea şi îmbătrânirea populaţiei reprezintă unfenomen la scară mondială, fenomen care, potrivit estimărilorse va accentua în următoarele decenii, mai ales în Europa şiJaponia cu implicaţii directe asupra resurselor umane în diferitedomenii de activitate. Acelaşi fenomen se constată şi înEuropa Centrală şi de Est unde se înregistrează un declin importantal natalităţii ca urmare a schimbărilor economice şipolitice care au urmat căderii regimului comunist . Se poateaprecia că pe termen mediu şi lung fenomenul demografic vainfluenţa negativ asigurarea cantitativă şi calitativă a resurseiumane din armată.Dintre toate ţările membre NATO, FA ale SUA deţin primulloc în ceea ce priveşte numărul de militari profesionişti(fiind pe primul loc şi la nivel mondial).STATELE UNITE ALE AMERICII – au forţele armatecomplet profesionalizate din anul 1973 , iar recrutarea se facepe bază de voluntariat.Serviciul militar obligatoriu a fost introdus în perioada desfăşurăriicampaniilor militare din Coreea şi Vietnam, dupăcare s-a renunţat la acesta, optându-se în favoarea serviciuluimilitar pe bază de voluntariat.Instruirea în cadrul forţelor armate ale Statelor Unite aleAmericii nu se face pe ani de instrucţie, ci în funcţie de nevoilede personal ale categoriilor de forţe armate, astfel: recrutareavoluntarilor se realizează la intervale diferite. Înmedie, se recrutează la fiecare 6-7 săptămâni; recruţii executăinstrucţia de bază centralizat, în centre de instrucţie, o perioadăde 8 săptămâni, urmată de instrucţia individuală avansată(durata instrucţiei individuale avansate diferă, în funcţiede specialitatea militară; la încheierea perioadei de instrucţieindividuală avansată, militarii sunt repartizaţi la unităţi).Activitatea de promovare şi selecţie se realizează separatpentru fiecare categorie de forţe ale armatei, iar la această activitateparticipă atât cadre militare în activitate, cât şi rezervişti.Activitatea de promovare, recrutare şi selecţie se desfăşoarăanual, în patru faze, astfel:- faza de vară (iulie - septembrie);- faza de toamnă (octombrie - decembrie);- faza de iarnă (ianuarie - martie);- faza de primăvară (aprilie – iunie).Drepturile şi obligaţiile militarilor sunt diferenţiate, în funcţiede categoria de personal militar.Pentru persoanele care provin din medii defavorizate, alegereacarierei militare reprezintă o adevărată oportunitate.Principalele avantaje materiale constau în: obţinerea mai- 87 -

TEORIE MILITARĂrapidă a cetăţeniei americane pentru imigranţi; compensaţiipentru plata taxelor; obţinerea de fonduri pentru plata taxelorde şcolarizare pentru membrii de familie; acordare de primela încorporare; asistenţă medicală gratuită; oferirea de protecţiesocială urmaşilor; posibilitatea de a efectua cumpărăturiîn magazine cu circuit închis; consiliere gratuită învederea începerii unei afaceri; posibilitatea trecerii în rezervăcu drept de pensie la împlinirea a 20 de ani de serviciu; angajareapreferenţială a foştilor militari în administraţia centralăşi locală în funcţie de pregătirea profesională (poliţie, învăţământulde stat, ministere etc.).Politica de promovare a militarilor dintr-un corp în altul(soldaţii/gradaţii voluntari în corpul subofiţerilor, subofiţerii încorpul maiştrii militari şi subofiţerii/maiştrii militari în corpulofiţerilor) face ca profesia militară să devină foarte atractivă.Totuşi, din punct de vedere structural Armata SUA se „confruntă”cu suprareprezentarea mediilor defavorizate şi a minorităţiloretnice printre militari angajaţi pe bază devoluntariat şi cu probleme privind gradul de disponibilitate afemeilor-militari. Armata americană dispune de aproape 10%femei-militar.MAREA BRITANIE - forţele armate sunt profesionalizateintegral din anul 1963, serviciul militar fiind pe bază devoluntariat.Principalele componente ale forţelor armate, la cele trei categoriide forţe armate, sunt forţele regulate şi rezerviştii. Persoanelecare doresc să se înroleze se adresează birourilormilitare sau centrelor de rezervişti (în cazul rezerviştilor).Recrutarea şi selecţia pentru cariera militară se realizeazăpe bază de voluntariat, de către fiecare categorie de forţe alearmatei şi revine structurii de personal de la nivelul acestora.Soldaţii şi gradaţii voluntari îşi pot încheia cariera militarăla vârsta de 40 de ani, dar pot opta şi pentru trecerea în rândulsubofiţerilor în funcţie de performanţele obţinute.Durata contractelor diferă, în funcţie de armă, specialitate şicategoria de personal, astfel: între 2 şi 22 de ani pentru soldaţişi subofiţeri; între 4 şi 16 ani pentru ofiţeri. Metodele şi tehnicilede recrutare sunt variate şi nu urmează un anumit şablon.Pentru ofiţeri, armata britanică oferă posibilitateadezvoltării mai multor tipuri de carieră, astfel: cariera normală,cariera cu serviciu scurt şi cariera specială.După îndeplinirea unor standarde de pregătire, diferă de lao categoria de personal la alta, cadrele militare au posibilitateade a trece de la o carieră cu serviciu scurt sau de la carieraspecială la o carieră normală.Promovarea profesiei militare în rândurile tinerilor este susţinutăde avantajele alegerii acesteia, şi anume:- locuinţă de serviciu (compensaţie pentru chirie);- concediu de odihnă suplimentar;- asistenţă medicală gratuită;- plăţi compensatorii la trecerea în rezervă;- ţinută militară gratuită;- sprijin pentru familie (compensaţii financiare acordate copiilorpentru continuarea studiilor);- pensie militară.FRANŢA – a desfiinţat serviciul militar obligatoriu la sfârşitulanului 2001. În cursul anului 2002, s-a încheiat profesionalizareatrupelor terestre, prin trecerea in rezervă aultimilor militari în termen.În opinia specialiştilor francezi, trecerea la o armată profesionistăa ridicat o serie de probleme cum ar fi: impactul culturalasupra societăţii; recrutarea, fidelitatea şi constrângerilelegate de resursele umane; reinserţia socială şi culturală a voluntarilordupă plecarea din sistem şi raporturile armată – stat– societate.La împlinirea vârstei de 18 ani, fiecare cetăţean francez, indiferentde sex trebuie să se prezinte la primărie pentru a filuat în evidenţă şi a primi un certificat de recensământ (fărăacest certificat nu se poate înscrie la nici o şcoală şi nu poateocupa un loc de muncă) .Direcţia Serviciului Naţional din Ministerul Apărării menţineactualizat propriul sistem de evidenţă al cetăţenilor francezicare au împlinit vârsta de 18 ani. Totodată, structurile derecrutare din teritoriu desfăşoară o amplă campanie de recrutareşi selecţie a candidaţilor din instituţiile civile de învăţământ.Cetăţenii care doresc, se înscriu voluntar în diferite structurimilitare, cu statut de voluntar militar (caz în care devin militariprofesionişti, beneficiind de toate drepturile şi obligaţiilece decurg din acest statut) sau cu statut de voluntar civil, cazîn care sunt angajaţi pentru îndeplinirea, pe perioada contractului,a unor misiuni specifice.Promovarea carierei militare se realizează diferenţiat pentrufiecare categorie de FA şi fiecare categorie de personal militar.La încheierea primului contract consilierul de carieră stabileştede comun acord cu militarul traiectoria acestuia în carieramilitară. La fiecare reînnoire de contract aspectele legatede evoluţia în carieră a militarului sunt foarte clare (militarulştie ce funcţii va îndeplinii pe perioada contractului, unde,pentru cât timp şi mai ales ce forme de pregătire va urma înperioada desfăşurării contractului). Armata Franţei acordă oatenţie deosebită procesului de reintegrare socială a militarilortrecuţi în rezervă. În acest sens legislaţia franceză stabileşteîn mod clar care sunt atribuţiunile armatei şi obligaţiilesocietăţii civile faţă de militarii disponibilizaţi.Efectivele armatei sunt aprobate anual şi sunt în concordaţăcu bugetul alocat, cu misiunile încredinţate şi angajamenteleasumate de către Armata Franţei. Totodată, se respectă modelulteoretic piramidal, repartiţia posturilor pe categorii de personal,iar la fiecare categorie de personal militar pe grademilitare.FA franceze promovează avantajele pe care le oferă profesiamilitară, respectiv dreptul la :- locuinţă de serviciu;- asistenţă medicală gratuită;- pensie militară (în condiţiile legii).GERMANIAÎn prezent, FA germane dispun de forţe armate complet profesionalizate.Activitatea de promovare, recrutare şi selecţieeste coordonată de către Direcţiile de Personal aflate la nivelulStatului Major General şi al categoriilor de FA.- 88 -

TEORIE MILITARĂStatutul militarilor nu diferă foarte mult de cel al civililor,acestora li se aplică aceiaşi lege a funcţionarilor publici. Diferenţaconstă în faptul că personalul militar se pensioneazămult mai devreme decât cel civil (în funcţie de armă şi grad,personalul militar se poate pensiona la vârste cuprinse între41 – 60 de ani, iar funcţionarul public la vârsta de 65 de ani).Acordarea unor drepturi suplimentare personalului militarcontribuie la consolidarea statutului social al militarului în societate.Aceste drepturi sunt:- sprijin financiar (75% din ultima soldă lunară brută) pentruo perioadă de până la 3 ani de la data trecerii în rezervă;- plăţi compensatorii, în funcţie de vechimea în armată;- dreptul la locuinţă de serviciu (compensaţie pentru chirie);- ajutoare pentru membrii de familie (spor de căsătorie, alocaţiipentru copii);- ţinută militară gratuită;- asistenţă medicală gratuită.BELGIA – are forţele armate complet profesionalizate,începând cu anul 1995. Nevoile de personal militar sunt acoperiteprin recrutare pe bază de voluntariat, pe perioade detimp determinate. Potrivit legislaţiei belgiene, recrutarea militarilorangajaţi pe bază de contract este accesibilă atât personaluluimasculin cât şi feminin, de naţionalitate belgiană,care şi-a satisfăcut obligaţiile şcolare şi nu a depăşit vârsta de26 ani la data de 31.12 a anului în care are loc recrutarea.Durata iniţială a contractului este de 24 de luni. Dupăaceastă perioadă, candidatul care a obţinut aprobarea de continuarea specializării semnează un contract pe o perioadă deîncă 2 ani. După aceşti patru ani, candidatul este numit „voluntarde carieră” şi poate rămâne în cadrul forţelor armatepână la limita de vârstă.ITALIA – are armata profesionalizată, serviciul militarobligatoriu a fost eliminat începând cu 31.12.2004, când s-atrecut la serviciul militar profesionist, pe bază de voluntariat,pentru cetăţenii născuţi după anul 1986. Trecerea la serviciulmilitar profesionist a fost justificată prin necesitatea de a aveaforţe armate bine pregătite, capabile să acţioneze în cadrulmultinaţional. Pregătirea militarilor care se înrolează revineMinisterului Apărării şi Ministerului de Interne.În armata italiană, recrutarea personalului profesionist serealizează diferit, în funcţie de categoria de personal:- voluntari în forma scurtă, cu un contract de 3 ani, ce sepoate prelungi la 5 ani, la cerere şi în funcţie de nevoile forţelorarmate. Se adresează gradaţilor. În calitate de voluntariîn forma scurtă se pot înrola militari în termen şi tinerii carenu au fost încă chemaţi sub arme.Tinerii întocmesc o cerere, solicitând structura de forţe undedoresc să-şi desfăşoare activitatea. Etapa următoare este selecţia,activitate ce se desfăşoară pe lângă centrele de selecţionareale categoriilor de forţe armate. Concursul constă înpreselecţie culturală, probe medicale, teste psihologice şi fizice.La sfârşitul celor 3 ani de contract, se întocmeşte o clasificarea voluntarilor, urmând ca, celor mai merituoşi să li se facilitezetrecerea la o altă categorie de personal, respectiv voluntariîn serviciul permanent:- voluntarii în serviciul permanent sunt aleşi numai din rândulvoluntarilor în forma scurtă, care devin astfel sergenţi sausubofiţeri. Admiterea în cadrul acestei categorii de personalse face în urma unei selecţii organizate la nivelul fiecărei categoriide forţe.Recrutarea ofiţerilor se realizează similar la nivelul fiecăreicategorii de forţe armate, fiind diferite procedurile de selecţiecare sunt stabilite în funcţie de necesităţile funcţionale şi operaţionale.În acest cadru recrutarea se realizează astfel: prinintermediul academiilor militare ale categoriilor de forţe armate( cea mai mare parte a ofiţerilor) şi direct, din rândul tinerilorcare posedă o diplomă/licenţă universitară (în specialpentru recrutarea ofiţerilor din sectorul tehnic şi logistic).TURCIA - are serviciu militar obligatoriu.Forţele armate ale Turciei se află într-o perioadă de tranziţiecătre un sistem mixt, între sistemul profesionist şi cel bazatpe serviciul militar obligatoriu, astfel încât să crească substanţialnumărul soldaţilor, gradaţilor, subofiţerilor şi ofiţerilorangajaţi cu contract. Începând cu 2003, s-a trecut larecrutarea ofiţerilor şi subofiţerilor cu contract.Recrutarea ofiţerilor este iniţiată prin anunţuri publicitareşi este realizată de către organele specializate ale categoriilorde forţe armate, la care doritorii apelează direct. Aceste organesunt comisiile permanente de recrutare care funcţioneazăîn cadrul Comandamentului de instrucţie şi doctrină din subordineafiecăruia dintre comandamentele categoriilor de forţearmate.La recrutare, se pot prezenta persoane civile, cu sau fărăpregătire militară, gradaţi profesionişti sau persoane care, înacel moment, îşi îndeplinesc serviciul militar obligatoriu camilitari cu termen redus sau ca elevi ai şcolilor de ofiţeri şisubofiţeri în rezervă (eventual, aflaţi în practică la unităţi caofiţeri în rezervă), funcţionari şi lucrători civili din cadrul forţelorarmate, care îndeplinesc toate condiţiile cerute.După recrutare, viitorul ofiţer cu contract urmează un cursde 3 luni de pregătire militară generală, apoi încheie contractulcu comandamentul categoriei respective de forţe armate şimai urmează un curs de pregătire de 4 luni la o şcoală de aplicaţie(pe specialităţi).Contractul se încheie pe 3 ani, apoi, prin voinţa ambelorpărţi, se prelungeşte cu încă 6 ani (în total, maximum 9 ani).După 7 ani de serviciu, ofiţerul cu contract poate fi activat şipoate deveni ofiţer de carieră.Personalul profesionist al forţelor armate este format dincinci categorii: ofiţeri, subofiţeri, gradaţi specialişti, funcţionaripublici civili şi muncitori. Singura categorie care esteechivalentă cu gradaţii voluntari este aceea a aşa-numitor„gradaţi specialişti”.Gradaţii specialişti sunt angajaţi pe bază de voluntariat,printr-un contract semnat pe durata a 3 ani, după care contractulpoate fi prelungit, prin acordul celor două părţi, încă 6ani. Majoritatea gradaţilor specialişti provin din rândul militarilorcare îşi îndeplinesc stagiul militar obligatoriu.Recrutarea şi pregătirea gradaţilor specialişti diferă de la o- 89 -

TEORIE MILITARĂcategorie de forţe la alta şi se face din rândul militarilor careîşi îndeplinesc serviciul militar obligatoriu şi mai au cel mult6 luni până la trecerea în rezervă, sau din rândul cetăţenilor civili,bărbaţi care şi-au încheiat serviciul militar obligatoriu cunu mai mult de 3 ani în urmă. Femeile pot solicita să devinăofiţeri cu contract numai pentru unele specialităţi militare precizatede fiecare categorie de forţe armate.Avantajul unei armate profesioniste este acela că, este maibine instruită fapt ce determină o eficacitate şi capacitate deluptă mult mai ridicată, iar cheltuielile de menţinere a capacităţilorde luptă la un nivel ridicat vor fi diminuate substanţial.În ultimul deceniu, sistemul de recrutare şi selecţie a personaluluimilitar profesionalizat a fost radical modificat pentrua corespunde exigenţelor reformei resurselor umane înArmata României şi ale integrării în structurile Alianţei Nord-Atlantice.În esenţă, profesionalizarea armatei desemnează un sistemde transformări produse la nivelul organizării, instruirii, educăriipersonalului militar şi civil, al activităţii şi vieţii organismuluimilitar, însoţite de implicaţiile corespunzătoare înrelaţiile dintre această instituţie şi societate (societate politică,societate economică, societate civilă etc.).Profesionalizarea instituţiei militare, departe de a fi o chestiuneconjuncturală, este o necesitate stringentă. Dar, ea, singură,fără măsuri corespunzătoare de management politic şistrategic, economic, social şi militar, nu rezolvă problema reformeişi pe cea a modernizării instituţiei.NOTE1Acestea sunt: Forţe Terestre (FT), Forţe Navale (FN) şi ForţeAeriene Militare (FAM). Majoritatea ţărilor membre NATO au încompunere cele trei categorii de forţe.2Cartea verde a populaţiei României, Comisia Naţională de Populaţieşi Dezvoltare coordonată de Ministerul Muncii, SolidarităţiiSociale şi Familiei, Bucureşti, 2006, p.1.3Duţu,P.,Moştoflei,C.,Sarcinschi,A., Profesionalizarea ArmateiRomâniei în contextul integrării în NATO, Centrul de StudiiStrategice pentru Apărare, Bucureşti, 2003, p.13-15.4Simpozionul Institutului Internaţional de Studii Juridice pentruApărare, „Recrutarea, menţinerea şi dezvoltarea unei forţe militareprofesioniste în Armata SUA”, Bucureşti, 2004.5Prelucrat după www.goarmy.com, www.airforce.com şiwww.navyjobs.com, accesat la 11.11.2009.6Duţu,P.,Moştoflei,C.,Sarcinschi,A., Profesionalizarea ArmateiRomâniei în contextul integrării în NATO, Centrul de StudiiStrategice pentru Apărare, Bucureşti, 2003, p.16-19.7Prelucrat după www.mod.uk7defenceinternet/home, accesatla 11.11.2009.8Prelucrat după www.army.mod.uk/atra/index.htm;www.armyjobs.mod.uk/;www.raf.mod.uk/careers/home.cfm şi www.careers.royalnavy.mod.uk/,accesat la 11.11.2009.9Iordache S, Factorul uman, element definitoriu al securităţiişi apărării naţionale, Teză de doctorat, Bucureşti, 2008, p.62.10Prelucrat după www.defense.gouv.fr/, accesat la data de11.11.2009.11Prelucrat după www.defense.gouv.fr/ accesat la data de11.11.2009.12Prelucrat după www.bundeswehr.def / accesat la data de11.11.2009.13Iordache S, Factorul uman, element definitoriu al securităţiişi apărării naţionale, Teză de doctorat Bucureşti, 2008, p.61.14Duţu,P.,Moştoflei,C.,Sarcinschi,A., Profesionalizarea ArmateiRomâniei în contextul integrării în NATO, Centrul de StudiiStrategice pentru Apărare, Bucureşti, 2003, p.16-19.15Iordache S, Factorul uman, element definitoriu al securităţiişi apărării naţionale, Teză de doctorat Bucureşti, 2008, p.64.BIBLIOGRAFIE• BARANGA, P., Profesionalizarea personalului armatei şi dinamicaevoluţiei acestuia în cariera militară, Editura StatuluiMajor General, Bucureşti, 2002.• BARBU V., Managementul Resurselor Umane ale Apărării înprocesul de pregătire a Armatei României în vederea aderării laNATO. Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, 2007.• BARBU V., Strategii de management al resurselor umane aleapărării în Armata României pentru asigurarea interoperabilităţiicu armatele statelor membre ale NATO, Teză de doctorat, UniversitateaNaţională de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2007.• BELU D., Politicile de recrutare, selecţie şi dezvoltare a cariereiîn domeniul militar, Editura Universităţii Transilvania,Braşov, 2002.• DOBRIN C., Calitatea în sectorul public, Editura ASE,Bucureşti, 2005.• DOUGLAS N., Institutions, Institutional Change and EconomicPerformance, Cambridge, Cambridge University Press, 1990.• DUŢU P., MOŞTOFLEI, C., SARCINSCHI, ALEXANDRA,Profesionalizarea Armatei României în contextul integrării înNATO, Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate, Bucureşti,2003.• GRECU F., Analiza metodologiei de recrutare şi selecţie a resurselorumane în cadrul Armatei României comparativ cu celelalteţări membre NATO, Academia De Studii Economice, 2007.• GURGU I., Managementul resurselor umane profesionalizateale apărării ale apărării în contextul restructurării Armatei României.Implicaţii asupra artei militare româneşti. Teză de doctorat,Universitatea Naţională de Apărare, 2007.• IORDACHE, S, Factorul uman – element definitoriu al securităţiişi apărării naţionale, teză de doctorat, Editura UniversităţiiNaţionale de Apărare „Carol I”, Bucuresti, 2008.• MANOLESCU A., LEFTER V., DEACONU A., MARINAŞC. Managementul resurselor umane, Editura Economică,Bucureşti, 2008.• POP V., Human Security in Transition Societies, NATOReview, 2002Site-uri Internetwww.airforce.comwww.cdsar.af.mil. /balthbtoc.htmlwww.bundeswehr.def /www.defense.gouv.fr/terrewww.europa.euwww.fedee.comwww.goarmy.comhttp://freshlink.wordpress.comwww.geert_hofstede.comwww.gallup.rowww.idefense.comwww.navyjobs.com- 90 -

AREAL BUZOIANValea Slănicului----------------------------------------------- Locotenent colonel Romeo Feraru, Divizia 2 Infanterie „Getica”Periplul nostru prin județul Buzău ne poartă pe ValeaSlănicului, o zonă cu locuri minunate unde natura și-alasat amprenta asupra unui tărâm de vis, pe care, noi, îlputem admira în splendoarea sa.Sarea de Buzău este cunoscută din vechime,hrisoavele reverberând toponime precum: RâmnicuSărat, Sărata Monteoru, Săreni, Slănic, Sărulesti, Sările,Dealul Sării.Valea Slănicului este situată pe cursul râului cuacelași nume, care izvorește din munții Buzăului și sevarsă în râul Buzău, în amonte de municipiu.Traseul nostru pleacă din orașul Buzău, trece, sprenord, prin localitățile Mărăcineni, Săpoca, Beceni șicontinuă până în localitatea Terca din comuna Lopătari.Primul loc deosebit care ni s-a impus atenţiei, estemonumentul natural Piatra Albă-Grunj, aflat în localitateaMânzăleşti, la confluenţa Slănicului cu Jgheabul. Esteformat din tuf vulcanic, marne albe. Prezenţa pregnantăal acestui monticul a făcut să fie marcat, de sătenii pioşi,cu o cruce. Urmând firul pârâului Jgeab, plin demeandre, se poate ajunge către Bisoca şi, prin satulPlavăţu, la Mânăstirea Găvanu, ctitorie a moşnenilor dela începutul secolului al XIX-lea, scenă a unui sângerosepisod, datorat unui pluton de pedeapsă otoman, în vremearevoluţiei condusă de Tudor Vladimirescu.Urcând către Lopătari, dincolo de Mânzăleşti, pepartea dreaptă a şoselei, aflată într-o stare bună, putemvedea maluri abrupte, de culoarea alb-cenuşiu, părândtăiate în piatră – de fapt, nişte falii de sare pe creştetulcărora se dezvoltă vegetaţia.Fenomenul geologic face parte din Platoul Meledic,locul în care urmează să ajungem, după aproximativ 10minute. În preajmă se află un mic izvor a cărui ridicatăsalinitate, îl face propice folosirii pentru conservareaalimentelor.La mai puţin de 200 m, un indicator ne îndrumă, spredreapta, către lacul Meledic, cale de 3 km, pe un drumpietruit, de ţară. Ajunşi pe platou, căutăm din privirioglinda lacului, aflat undeva ascuns de o pădure deconifere şi foioase. Până a-l identifica, ne-am amăgit decâteva ori, cu nişte ochiuri de apă mai mici. Însă, peisajul- 91 -

AREAL BUZOIANde toamnă târzie, era în măsură să răsplătească efortulnostru.Platoul, aflat la o altitudine de 600 m, este în cea maimare parte situat pe un sloi de sare. Cu atât maisurprinzător este prezenţa lacului, a cărui apă estedulce. Destul de adânc şi viclean cu cei ce încumetă săînoate, şi-a luat, de-a lungul vremii, tributul de vieţiomeneşti, adâncurile lui fiind cutreierare de izvoaresumerse, pare a fi căptuşit cu un strat de argilă, care îlprotejeazeă de infiltrări saline.Există şi o legendă ce explică „meteahna” acesteiape: cândva un boier ce se băjenise de teama turcilor,cu un car în care îşi urcase averile şi galbenii, oprindusepentru a-şi adăpa boii, a văzut cum acesta, într-oclipită a fost înghiţit de apă, vitele şi comoara sa,dispărând pentru totdeauna. Păgubitul ar fi zvârlit unblestem: nimeni să nu mai iasă viu din apele lacului, astfelîncât bogaţia sa, să-i rămână neatinsă.Frumuseţea peisajului a atras atenţia scriitoruluiAlexandru Vlahuţă, călător la începutul secolului XX peaceste meleaguri, consemnându-şi impresiile de aici, încapitolul „La Meledic” din „România pitorească”. Esteuna din raţiunile pentru care, în anul 2001, profesorulmânzăleştean Dumitru Cristea, fost primar al comunei şiartista plastică Cornelia Ionescu Ciurumelea, din RâmnicuSărat, au iniţiat deschiderea unei tabere desculptură în lemn. Zestrea celor care au lucrat aici,constă în căteva duzini de însemne ale trecerii lor, întruchipândoameni, legende şi eresuri ale românilor.La numai un kilometru de lac, urmând traseul marcat,ajungem la Pestera de Sare, ascunsă bine în pădure, şimomentan, cu intrarea surpată. Din cele aproximativ 30de peşteri înregistrate în acest areal, Peştera 6, cum onumesc speologii, este considerată unică în Europa, prinmodul de formare, ocupând locul I în topul mondial alpeşterilor în sare, prin lungimea sa, de 3200 m dezvoltare.- 92 -Ne reîntoarcem la drumul spre Lopătari, localitate înnordul muntos al judeţului, care, spune legenda, şi-ar filuat numele de la unul dintre căpitanii lui Negru Vodă.Admirăm gospodăriile localnicilor, care mai de caremai aspectoasă, lăsând pe ambele părți ale râuluiSlănic, să se desfășoare, semeț, pădurile de fag șiconifere.Dincolo de Lopătari, drumul către Gura Teghiirevendică posibilitatea de a urma călătoria cu o maşinăde teren. Nu ne vom încumeta să urmăm traseul, carepoate fi prelungit, pe firul râului Bâsca, până la Siriu, fiindcă următorul, şi ultimul nostru ţel, în această zi, sunt„focurile vii”, aflate în apropiere la satul Terca. Sporadiceleindicatoare nu prea semanlează turistuluivecinătatea, denumit, de altfel „focul nestins”. După undrum de picior, preţ de mai bine de o jumătate de oră,traversând ogaşele de torente, te afli lângă flăcările ceţişnesc direct din pământ. Flamele sunt generate de opermanentă emanaţie de gaze naturale, care se autoaprind de la razele solare. Fenomen unic în Europa, caşi vulcanii noroioşi de la Berca, are o „vatră” de aproximativde 25 mp, pe care dansează flăcări de maxim1,5 m, ce renasc, ca legendară pasăre Phoenix, dinpropria-i cenuşă.Revenind la condiţia noastră obişnuită, de citadini, nufără nostalgia de a ne fi consumat concediul de anulacesta, fără să fi rupt din el, mai mult pentru acestelocuri, atât de apropiate şi de surprinzătoare.

MOZAIC BUZOIANEleviicotelorînalteColegiul „B.P. Hasdeu” vaaniversa anul viitor 145 de ani deexistenţă, vreme în care a marcatviaţa spirituală naţională, prinpromoţii, de multe ori,strălucitoare din punct de vedereal instrucţiei, recunoscute, maiapoi, de instituţiile de învăţământsuperior, fiind girate de prezenţaunor mari dascăli, între care BasilIorgulescu, fondatorul Ateneuluibuzoian, unde au conferenţiateminenţi oameni ai epocii.De aici au plecat, către o mulţime de domenii alevieţii sociale şi culturale, mari personalităţi, precum:istoricul Constantin Giurescu, fost director al gimnaziului,Nicolae Vaschide, academicianul George EmilPalade, laureat al Premiului Nobel pentru medicină,medicul C. I. Parhon, creatorul şcolii româneşti de endocrinologie,scriitorul Ion Carion, generalul ŞtefanGuşă.Şi anul 2011 este unul de excepţie, prin faptul că,pentru prima dată în istoria acestui colegiu, şefulpromoţiei, elevul Andrei-Horia Gheorghe, a absolvitcu media generală 10, cotă atinsă şi menţinută pe totparcursul celor patru ani de studiu, într-o clasă dematematică-informatică, bilingv – limba engleză.Alegerea sa pentru studiile superioare a vizat fizica,domeniu în care a excelat prin rezultate remarcabile,concretizate pe parcursul celor patru ani prin premiişi menţiuni la toate olimpiadele şi concursurilenaţionale la care participat.Ca o încununare a acestor rezultate, a fost admisla trei universităţi de prestigiu din S.U.A (CornellUniversity, Amherst College şi Colgate University),optând pentru bursa de merit oferită de AmherstCollege, Massachusetts - cotat ca unul dintre primelepatru colegii din S.U.A., de unde speră să sereîntoarcă după absolvire, dacă nu chiar acasă,măcar în Europa.Impresiile de început sesizează o majoră diferenţăde abordare a învăţământului, în sensul unei specializărivizând performanţa, renunţând la „romantica”- 93 -

MOZAIC BUZOIANidee a intelectualului cu orizont enciclopedic. Aceastareprezintă aşa numita „programă deschisă”, însemnândcă studentul este, aproape în totalitate,responsabil de cursurile pe care şi le alege şi, implicit,de drumul spre care optează. Noua lume nu exclude,totuşi, o nostalgie epistolară: „Desigur, însă, nu e caacasa”.Tot anul 2011 a însemnat, pentru absolvenţiiînvăţământului preuniversitar, o „renunţare” masivăla diploma de bacalaureat.Între tradiţionaliştii, care au considerat că nu estejenant să obţină nota maximă la examenul maturităţii,se înscriu, Andra Pericle şi Bogdan Boşcodeală de laColegiul „B.P. Hasdeu”, alături de Maria Palcău de laColegiul Naţional „M. Eminescu”, făcând parte din cei66 de elevi, care, la nivel naţional, au finalizat cu nota10. Aceştia au fost premiaţi, în cadrul unei ceremoniidesfăşurate la Cercul Militar Naţional, de ministrulînvăţământului.Andra Pericle a absolvit colegiul la profilul filologie,bilingv - limba engleză, şi a susţinut examenul de bacalaureatla economie, limba şi literatura română şiistorie.Palmaresul ei cuprinde mai multe proiecte, întrecare cele privind analiza comparativă a lui WilliamShakespeare, poezia eminesciană şi lirica lui V.Voiculescu, răsplătite cu premii şi excursii de documentareîn ţară şi străinătate.În prezent, este studentă la Academia de ŞtiinţeEconomice – Bucureşti, Facultatea de Relaţii EconomiceInternaţionale.Performerii semnalaţi, Andra Pericle şi Andrei-HoriaGheorghe, sunt copii de ofiţeri din cadrul Diviziei 2 Infanterie„Getica” şi, suntem tentaţi să credem, cărezultatele, cu totul deosebite, la care au ajuns,privesc, fie şi cu o anumită timiditate, către familiilelor.- 94 -

MOZAIC BUZOIANÎnmânareaDrapelului de LuptăDin cele mai vechi timpuri, drapelele au fost folositepentru a reprezenta onoarea şi simbolurile entităţii.Tricolorul, ca simbol al națiunii române, apare, la începutulsecolului XIX, prezența celor trei culori fiind remarcatăîn canafii și în picturile de pe pânza drapeluluirăscoalei lui Tudor Vladimirescu, atribuindu-li-se pentruprima oară, semnificația: Libertate (albastrul cerului),Dreptate (galbenul ogoarelor), Frăție (roșul sângelui).Primul drapel de luptă al armatei române a fost înmânatunei unităţi, la data de 1 septembrie 1863, sub domnialui Alexandru Ioan Cuza.După cum Nicolae Bălcescu afirma despre istorie, că„este cea dintâi carte a unei naţii. Într-însa ea îşi vedetrecutul, prezentul şi viitorul”, tot aşa drapelul de luptăeste şi trebuie să fie cel mai important şi mai sfânt simbolal unei unităţi militare.1 iulie 2011 va avea o rezonanţă deosebită pentruCentrul de Instruire pentru Operaţii Speciale „General -maior Grigore Baştan”, întrucât, în acel superb debut allui Cuptor, a avut loc unul din evenimentele majore, acordareaDrapelului de luptă.Aşa cum aprecia comandantul centrului, colonelul dr.Doru Enache, „dacă acordarea denumirii onorifice şiaprobarea însemnelor heraldice au reprezentat primelerepere de identificare, acordarea Drapelului de Luptăs-a constituit în adevărata carte de identitate a acesteiadevărate şcoli a curajului”.La 1 iulie 1986, în cadrul Regimentului 60 Paraşutişti„Băneasa-Otopeni”, a fost înfiinţat Cursul de Pregătire şiPerfecţionare Cadre Paraşutişti, prima structură propriuzisăde învăţământ din Trupele de Paraşutişti, având caobiectiv perfecţionarea prin cursuri a ofiţerilor comandanţide subunităţi şi pregătirea militarilor cu termenredus. În 30 noiembrie 1990, a luat fiinţă Centrul deInstrucţie al Paraşutiştilor,mai târziu, în august1991, se transformăîn Centrul dePerfecţionare al PregătiriiCadrelor din Trupelede Paraşutişti.Înscriindu-se pe coordonatele procesului de reformă,la 1 iunie 1997, s-a înfiinţat Şcoala de Aplicaţie pentruParaşutişti, devenită, la 1 august 2005, Şcoala de Aplicaţiea Forţelor pentru Operaţii Speciale „General-maiorGrigore Baştan”.Continuator al tradiţiilor şi misiunilor tuturor acestorstructuri, Centrul de Instruire pentru Operaţii Speciale„General-maior Grigore Baştan”, statutat la 1 septembrie2008, este instituţia chemată să continue procesulde formare şi perfecţionare a personalului din forţelepentru operaţii speciale.Această misiune a fost evidenţiată şi în mesajul ministruluiapărării naţionale, domnul Gabriel Oprea: „Suntdeosebit de onorat să mă pot adresa dumneavoastră,formatorii şi instructorii trupelor de elită ale Armatei României,forţele pentru operaţii speciale, în această zi deosebităprin semnificaţii, aniversarea a 25 de ani de laînfiinţarea Centrului de Instruire pentru Operaţii Specialeşi primirea Drapelului de Luptă. (…) Nu întâmplător, astăzi,când sărbătoriţi cele două decenii şi jumătate careau trecut de la înfiinţarea unităţii, primiţi Drapelul deLuptă, simbol al onoarei, vitejiei şi gloriei militare.”Într-o atmosferă de sărbătoare, încununată şi de aniversarea,la 10 iunie, a 70 de ani de paraşutism militar,a avut loc o emoţionantă ceremonie.Generalul de brigadă Ariton Ioniţă, şeful Statului Majoral Forţelor Terestre, a dat citire decretului preşedinteluiRomâniei, nr. 528 din 03.06 2011, de acordare aDrapelului de Luptă Centrului de Instruire pentruOperaţii Speciale. A înmânat drapelul comandantuluiunităţii, care a jurat, împreună cu întregul personal,să-l păstreze „ca pe lumina ochilor”.La această ceremonie au participat cadrele militareîn activitate, rezervă şi retragere, reprezentanţiai autorităţilor locale şi familiile sărbătoriţilor.Sub culorile drapelului de luptă, personalul centruluiva fi, în continuare, mereu la înălţime, onorândprin profesionalism, dăruire şi curaj tradiţiile şijertfele celor care au contribuit la edificarea acesteiprestigioase instituţii care este azi „Centrul deInstruire pentru Operaţii Speciale”.Locotenet-colonel Dragoş Claudiu Axinia- 95 -

MOZAIC BUZOIAN25 octombrieZiua Armatei RomânieiÎn acest an, Ziua Armatei a fost sărbătorită înGarnizoana Buzău, la Monumentul „Regimentului 48Infanterie”, din Parcul Eroilor şi la Monumentul„Ostaşului Erou” din localitatea Siriu.La ceremonia organizată în municipiul Buzău auparticipat reprezentanţi ai administraţiei publice locale,distinşi veterani de război, reprezentanţi ai filialeijudeţene „Cultul Eroilor”, elevi din instituţiile deînvăţământ locale şi cetăţeni din oraş.Cei prezenţi au fost martori la un serviciu religios,depuneri de coroane şi jerbe de flori, alocuţiuni alenotabilităţilor şi defilarea gărzii de onoare.Comandantul garnizoanei, generalul de brigadă dr.Nicolae Ciucă, a dat citire mesajului ministrului apărăriinaţionale, domnul Gabriel Oprea, cu ocazia sărbătoriioştirii române.A doua parte a manifestărilor a continuat, pe ValeaBuzăului, în apropierea barajului de la Siriu, unde, înanul 1975, a fost strămutat, în urma amenajării laculuide acumulare, cimitirul eroilor din Primul RăzboiMondial.După 25 de ani, cum afirma domnul CorneliuDumitrescu, primarul comunei, este o bucurie pentruoamenii locului să participe la ceremonia militară deomagiere a eroilor căzuţi în Munţii Buzăului, pentruÎntregirea Neamului.Au rostit cuvinte de preţuire şi pioasă aducere aminte,domnul Gheorghe Petcu, din partea ConsiliuluiJudeţean, colonelul în retragere Nicolae Enache,reprezentând filiala Buzău a Asociaţiei Naţionale aVeteranilor de Război, generalul de brigadă în retragereAchim Alstanei de la Asociaţia „Cultul Eroilor” şi preotullocalităţii.Elevii şcolii generale Siriu au prezentat un momentartistic dedicat virtuţilor militare şi spiritului de sacrificiual înaintaşilor.- 96 -

MOZAIC BUZOIANJurnalulunuiînceputOdată cu venirea anotimpuluifrunzelor ruginii, într-un loc special,începe un nou capitol …12 SeptembrieVântul rece, care mai poartă încă miresmele verii,deschide, şuierând, porţile instituţiei de învăţământ şiîmprăştie câteva frunze pe aleea unde este adunatbatalionul, în onor.Ecoul puternic al răspunsului la salut marcheazăprimul moment al festivităţii de deschiderea anului deînvăţământ la Şcoala Militară de Maiştri Militari şiSubofiţeri a Forţelor Aeriene “Traian Vuia”.Privirile de sub capelă, care trădează emoţiile începutului,urmăresc drapelul de luptă, în timp ceglasuri emoţionate intonează Imnul Naţional. Maitârziu, batalionul, în pas de defilare, într-o armonieperfectă, lasă la vedere prezenţa unei tinereţiîncântată de menirea ei şi eleganţa uniformei militare.Toţi au un singur gând: să înceapă acest an cu forţeproaspete şi să treacă peste perioada de pregătiremilitară de bază, ce va urma: dimineţi reci în poligon,trageri de zi şi de noapte, cursuri, exerciţii de alertare,examene la finalul cursului. Perioada se va încheia,odată cu depunerea jurământului militar, promoţia intrândîn succesiunea celor care s-au legat solemnfaţă de patrie.25 OctombrieÎntr-o aliniere perfectă, cu arma la piept şi emoţia însuflet, elevii anului I au rostit, plini de speranţă şi patriotism,jurământul militar. Glasurile puternice care şiaudezvăluit numele, au lăsat în urmă un ecouvibrant, din care se putea citi importanţa majoră a momentului.Certificatul şi insigna-simbol au fost primite,cu mâini tremurânde, dar cu privirea înainte.Apoi, proaspeţii militari, al căror ideal străluceşte întonuri de albastru, s-au mutat pe scările din faţa şcolii,pentru clasica poză de grup. O amintire preţioasă,care va păstra mereu vie emoţia unui important momentdin viaţă, jurământul faţă de ţară.- 97 -

MOZAIC BUZOIAN27 OctombrieLa primii paşi făcuţi în unitate, ceea ce atrăgea, înprimul rând, atenţia, era frumuseţea uniformei şi armoniamişcărilor. Elevii, pe lângă activităţile de rutinăcazonă, intră în procesul de învăţământ, stabilit prinprogramele curriculare. Comisia de evaluare ARACIP,după câteva vizite la orele de curs, a apreciat nivelulla care se situează pregătirea militarilor.Prin calitatea învăţământului şi strădania dascălilor,elevii, viitori maiştri militari, vor fi în măsură să îşiîndeplinească misiunile în cadrul forţelor aerieneromâne.16 NoiembrieUn moment de deconectare, sau reconectare laobişnuinţele din afara cazarmei, l-a constituit BalulBobocilor; animat de exuberanţa vârstei şi bucuriaunui început de carieră. O seară de neuitat.A doua zi, cu amintirea în suflet şi aceiaşi prieteniaproape, ne-am reluat cursul obişnuit, odată cu schimbulhainelor de petrecere cu cele de camuflaj;uniformă pe care am ales-o fiecare dintre noi, cuaceeaşi speranţă, de a ne împlini destinul.Elev caporal Sandu SimonaElev caporal Klein Otilia- 98 -

MOZAIC BUZOIANCercul Militar BuzăuÎn tentativa, de cele mai multe ori, reuşită, de aamprenta viața culturală locală, Cercul Militar Buzău, cao interfață a organismului militar cu lumea civilă, aorganizat activități menite să aniverseze și să evocemomente din istoria națională, evenimente șipersonalități din trecutul oștirii și spritului românesc.În garnizoană, au fost prezentate spectacole dedicatesărbătorii de 8 Martie, s-au desfășurat concursurisportive, sub genericul Cupa „Sfântul Gheorghe”, aicăror câştigători au primit premii şi însemne, în cadrufestiv, înmânate de către comandantul garnizoanei,generalul de brigadă dr. Nicolae Ciucă, pentrurezultatele obţinute la probele disputate: şah, tenis demasă şi badminton.În trena unor, deja tradiţionale, schimburi şi turniruriculturale, cercul militar a participat, cu formaţiile sale, lafestivalurile desfăşurate în garnizoane cunoscute careputate centre artistice, emblematice pentru prezenţaarmatei în viaţa spirituală a ţării.La Craiova, în mai 2011, la Festivalul-concurs dedans modern „Pe aripile dansului”, formaţia buzoiană„Xtreme”, a obţinut locul I, la secţiunea folclor stilizat, şial III-lea, la dans modern, iar grupul „Tinere talente” ,locul II la aceeaşi probă; echipele au fost pregătite dedoamna Mihaela Bălăceanu.La concursul de muzică folk, „Voci tinere”, organizatde Cercul Militar Caracal, la sfârşitul lunii mai, instituţiabuzoiană a fost prezentă prin formaţia „Novalis”,alcătuită din soţii Luminiţa şi Ioan Jîiu.În perioada 6-10 iunie, la Festivalul de umor cazon„Podul minciunilor”, de la Sibiu, formaţia „Ridendo” şi-aadjudecat, la secţiunea grup satiric, locul I, cu piesa„Garajul cultural”; protagoniştii au fost George Stoian,semnatar şi al regiei momentului, Geo Muşat şi Nicolae Ion.Bistriţa a găzduit Festivalul Cântecului şi DansuluiPopular denumit, în memoria poetul năsăudean GeorgeCoşbuc, „La oglindă”. La ediţia de anul acesta, Diplomade Excelenţă i-a fost acordată plutonierului NicuşorAndrei, de la Batalionul 47 Comunicaţii şi Informatică,„ambasador” al Cercului Militar Buzău.Această panoplie cu premii şi trofee se datorează şistrăduinţei doamnei Claudia Radu, şeful Cercului MilitarBuzău, care a reuşit să mobilizeze formaţii, artişti, înpofida precarelor condiţii oferite de actuala clădirea ainstituţiei.- 99 -

Acordați 2% din impozitul anual pe venitFundației „Mareșal Alexandru Averescu”pentru a reda patrimoniului național o clădire istoricăCERCUL MILITAR BUZĂUDetalii de completare și trimitere a formularului 230 pe site-ulwww.fundatia-averescu.roCONSILIUL JUDEŢEAN BUZĂU

Fundaţia „Mareşal Alexandru Averescu”Buzău, Bulevardul Unirii nr. 140www.fundatia-averescu.ro