BOLI, DOFTORI ªI DOFTORII ÎN MOLDOVA (II)

Alexandrina IONIÞÃ, Irina CROITORUBOLI, DOFTORIªI DOFTORII ÎN MOLDOVA (II)CIUMA ªI CALINTIRUL – PRETEXT ALRÃSCOALEI BERBANILOR DIN IUNIERevenind la terifianta boalã – nici chiar astãzieradicatã, în ciuda progreselor din ºtiinþelemedicale ale ultimului secol – încercãm sãreconstituim mozaicul informaþional, desigur, tot pebaza corpus-ului întocmit de Ioan Caproºu ºi E.Chiaburu, Însemnãri de pe manuscrise ºi cãrþi vechi dinÞara Moldovei, în 4 volume (Iaºi, Casa EditorialãDemiurg, 2008: vol. I ºi II, 2009: vol. III ºi IV). Vesteareapariþiei molimei în Moldova avea un efect psihosocialdevastator ºi numeroºi contemporani preferau sãnoteze evenimentul, considerat important, pe cãrþile pecare le citeau cel mai mult sau pe care le îndrãgeau, astfelîncît cei ce le vor urma sã ºtii. Adeseori, raportareadiverselor evenimente se fãcea în mod ferm la epidemiace trecuse de curînd ºi trebuia sã rãmînã de neºters înmemoria colectivã: expresiile la anul... au fost ciumã,cînd au fost ciuma, în vremea ciumii etc. reprezintãetalonul de maximã seriozitate, la fel ca sintagma învremea lui... (urmeazã numele domnului þãrii).De data aceasta, ne vom opri asupra celor opt însemnãri,din perioada iunie-iulie 1819, pãstrate pe diversecãrþi, ce leagã ciuma din acest an ºi carantinele de rãscoalaîmpotriva domnitorului Scarlat Callimachi (1812-1819) ºi vom prezenta cititorului evenimentul nu subaspectul istoric, ci din perspectiva contemporanilor ºi ajudecãþii lor.De mai bine de o jumãtate de secol, în capitalaMoldovei exista un spital, care funcþiona pe lîngã mãnãstireaSf. Spiridon ca instituþie publicã, ce se bucura desprijinul mai tuturor domnitorilor de la sfîrºitul secoluluial XVIII-lea ºi începutul celui urmãtor, a mariiboierimi ºi a negustorilor înstãriþi, aºa cum atestã încã oparte din zidurile pãstrate, dar, cu siguranþã nu fãceafaþã în cazul rãspîndirii molimei. Din antichitate,autoritãþile au procedat la înfiinþarea unor corpuri spitaliceºtisituate de regulã la marginea colectivitãþii, numitecarantine. O astfel de carantinã exista în toate punctelede vamã ºi, desigur, ºi la Iaºi.Despre ciuma din vara anului 1819 ºi carantina dincapitalã s-au pãstrat informaþii pe mai multe cãrþi:Divanul lui Dimitrie Cantemir (1698), Ceaslov (1763),Codice miscelaneu... (1802), niºte Minee (1779),Revista românã nr. 4 (62) / 2010Evhologhion (1811), Evanghelie (1812), Psaltire(1817), ºi pe mai multe documente din BibliotecaAcademiei (Î, III, 452-455).Corelînd informaþiile, aflãm pe scurt desfãºurareaevenimentelor: duminicã, în ziua de 8 iunie 1819, oparte dintre locuitorii Iaºilor s-au rãsculat împotrivadomnitorului Scarlat Callimach ºi au atacat curþiledomneºti. Din porunca domnitorului, arnãuþii audeschis focul asupra mulþimii ºi au fost cîteva zeci devictime.Din nota anonimã de pe Ceaslov, aflãm cauza rãscoaleidin capitalã: doctorul Perer (!), încã neidentificat,care foarte probabil era atunci medicul curþii domneºtiºi medic ºef al Spitalului, cãci altfel nu ar fi avut autoritateaprofesionalã necesarã, declarase epidemie deciumã („pentru calintirurile ce pusãsi prin ieº pentrupresupusul ciumii”, Î, III, 452). Prin urmare, erau înfiinþatemai multe carantine în oraº, desigur cu acordulstãpînirii. Un document de la BAR menþioneazã cãrãspunderea proclamãrii epidemiei o au „vodã cuboierii Ieºului” (Î, III, 455), ceea ce conduce la gîndulcã s-a întrunit Divanul, iar decizia îi aparþinea, lucrulfiind de prea mare importanþã ca sã fie luatã deciziadoar de medicul curþii. Or, în astfel de momente serãspîndea panica ºi orice activitate înceta, mulþi dintrelocuitori refugiindu-se în afara oraºului, dupã cum nearatã ºi Decameronul lui Boccacio, însã pentru Italia, însecolul al XV-lea. Departe de a avea scopul de igienizare,de oprire sau de control al contaminãrii, carantinele(calintirurile) aveau o proastã reputaþie, foarteprobabil din cauza corupþiei din aceste puncte zise sanitare.Nota pãstratã pe Evanghelie, în chiar ziua izbucniriizorbei, menþiona „rãlile urmãri ce se face princarantinile ciumii”, deci autorul ei nu avea nici un fel deîncredere în eficienþa lor sanitarã.Pãrerea autorului însemnãrii este exprimatã ferm:ciumã nu era, înfiinþarea carantinelor a fost un pretextca banii rezultaþi din carantine sã fie scoºi din þarã dedomnitor. Se pare cã vînzarea calintirurilor aduceadomnitorului incredibila sumã de 100.000 de lei (documenteleBAR, Î, III, 455), atunci cînd la cumpãrareaunei Liturghii participau cu cîte un leu nu mai puþin de 47

cinci persoane, cu doi lei o persoanã, cu 10 parale patrupersoane, cu 20 de parale o persoanã, ºi au mai fost încãdoi contribuabili, rãmaºi anonimi, cu sume neidentificate(vezi însemnarea din 15 iunie 1819, Ibidem, 454).Se pare, însã, cã nu numai ciuma ori banii rezultaþi dinvînzarea carantinelor au provocat nemulþumirilezurbagiilor, ci ºi jãcuirile agãi (ºeful poliþiei) AlecuMavrocordat, care, de fricã, s-a refugiat în casa vistierniculuiSandu Sturdza.Norodul pare sã fi avut o „jalbã ca sã sã jãluiascã”(BAR, 455), dar aceasta, dacã a existat în formã scrisã,ceea ce este foarte probabil, nu a mai ajuns la domnitor,care a poruncit închiderea porþilor. Înarmaþi cu ce a avutfiecare ori numai „cu pietri”, berbanþii nu au avut nici oºansã în faþa arnãuþilor, care au început a bati cu armile.Numãrul victimelor rãmîne neclar, dar au fost morþi ºirãniþi de ordinul zecilor: pe nota de pe Ceaslov suntmenþionaþi 66 de morþi, iar pe cea din Codice se specificã:„º-au cãzut din norod, cu tot cu rãniþi, pistepatruzãci de suflete”. Autorul însemnãrii de pe Codicepare sã fi avut oarecare simpatie pentru rãsculaþi, cãcisugereazã inegalitatea armelor în lupta dintre arnãuþii cupuºti ºi berbanþii cu pietre („norodul nici mãcar o datãn-au împuºcat din arme”, Î, III, 453).La zurbalîc au participau „mahalagii din mahalile”,pe care autorul notei îi deosebeºte de tîrgoveþi „care erasudiþi, supuº la alti stãpîniri” ºi de prostime. Nu avemnici o informaþie despre conducãtorii acestei zorbe, darpar sã fi fost oameni cu destulã ºtiinþã de carte, cãci i-auîndemnat pe zurbagii sã ia prizonier pe însuºi mitropolitulþãrii, Veniamin, (Codice, „luat de norod fãr-devoie”).Mai precis, se pare cã vodã a refuzat tratativelecu golanii (Psaltire) ºi abia atunci a fost adus mitropolitul,„ca sã scoatã pre vodã din curþi” (BAR, 455). Separe, dupã un document BAR, cã planul rãsculaþilorincludea însãºi pedepsirea domnitorului, dupã ce mitropolitull-ar fi adus la tratative („ca sã scoatã pre vodãdin curþi, sã ie-l dii pre mîna lor”. Cu privire la rolulmitropolitului Veniamin, avem însã douã versiuni: notade pe Codice precizeazã cã acesta a reuºit sã scape cufuga, fãrã a mai ajunge în faþa domnitorului pentru apleda cauza berbanþilor, ºi nota bãcanului de pe documentulBAR, care precizeazã cã Preasfinþitul au stãtut,„ºi au fãcut pace ºi s-au liniºtit”, deci a avut un rolimportant în tratativele finalizate prin înfrîngerea aceluimari zurbalîc.Curþile domneºti fiind închise, oraºul a fost cutreieratºi stãpînit, se pare, vreme de cîteva zile, de ceti, „casã dei foc tîrg(u)lui” (Ceaslov). Dughenile au fostînchise, iar activitatea economicã a fost pentru momentîntreruptã. Ce a ars, case boiereºti ori case negustoreºti,cu sau fãrã dughene, nu ºtim, dupã cum nu aflãm dinaceste însemnãri de pe cãrþi vechi nici durata rãscoalei.Asupra începutului ei, ziua de 8 iunie 1819, avem confirmareadin toate sursele menþionate mai sus, în afarade documentele BAR, care sunt datate 12 iulie 1819,însã nici una nu precizeazã durata zaverei decît în modvag. Pe Codice este notat cã „turburarea a þinut deduminicã pînã luni sara spre marþi ºi s-au mai ostoit”,deci dupã douã zile s-a domolit, dar nu ºtim dacã a ºiîncetat. Pe Psaltire, scrie cã a þinut de pe 8 pe 15 iunie,deci o sãptãmînã.Din Iaºi, se pare cã zurba s-a extins, dupã trei-patruzile, împotriva ispravnicilor din alte tîrguri ale ÞãriiMoldovei, la Focºani, Galaþi, Fãlciu ºi Botoºani(Ceaslov), dar a trecut la fel de repede cum a izbucnit,fãrã a schimba nimic din starea lucrurilor. La douã sãptãmînide la începerea zurbei, în ziua de 20 iunie,Scarlat Callimach primeºte solia de mazilire ºi esteînlocuit la domnie de Mihail ªuþu (1819-1821); firmanulavea data de 12 iunie ºi, cu siguranþã, rãscoala din 8-15 iunie nu avea nici o legãturã cu decizia sultanului deschimbare a domniei.Rãscoala locuitorilor din mahalale ºi a unor supuºistrãini din capitala Moldovei, consideratã de contemporanica o zaverã, o zurba (zorba), zurbalîc mari ºi chiarrãsboiu, participanþii fiind numiþi zurbagii, berbanþi ºichiar golani, neînarmaþi ºi neorganizaþi fiind, a fostînfrîntã de trupele înarmate ale domniei fãrã eforturideosebite. Pretextul care a servit pentru declanºarearevoltei din Iaºi, falsa ciumã ºi falsele calintiruri, nupare sã fi fost real, pentru cã mai multe mãrturii contemporanede pe cãrþi vechi, menþionate în corpus, aratã cãîn luna urmãtoare, în Moldova a fost o epidemie deciumã („omor de ciumã... ºi au murit mulþime desuflete”, Î, III, 456), deci medicul pare sã fi avut semnalereale ale unei viitoare molime sau coincidenþa avenit sã-i salveze onoarea pentru posteritate, în faþaacuzaþiei de corupþie.Cît despre modul în care erau denumiþi de contemporanirãsculaþii, sensul termenului zurbagii (gãlãgioºi,puºi pe chef, scandalagiu etc.) este cunoscut de toatãlumea. Arhaismul ngr. berbantis (bãrbat tînãr ºi superficial,afemeiat, crai, pus pe petrecere etc.) aratã ºi el unanumit dispreþ ºi ar putea sugera cã, în mare parte, tineriiau fost cei care au organizat (ineficient !) ºi au participatla isprava terminatã cu pierderea atîtor vieþiomeneºti, fãrã nici o finalitate constructivã.Desigur, aici au fost corelate numai însemnãriincomplete, chiar vagi, adeseori contradictorii, cuprivire la zurbalîcul declanºat sub pretextul ciumei laIaºi, la 8 iunie 1819, ele alcãtuind un tablou credibil,care, pentru a deveni ºi istoric, trebuie completat cuinformaþii din sursã mult mai sigurã decît subiectiveleînsemnãri de pe manuscrise, acestea avînd doar misiuneade a sublinia o altã modalitate de abordare. 48 Revista românã nr. 4 (62) / 2010