Cuviosul Cosma Athonitul, Apostol in Zair - K

Actualmente locuieşte în Lubumbashi cu copiii ei. Este bucuroasă să-i primească acolope mulŃi dintre compatrioŃii ei şi se roagă pentru toŃi cu metania, ca una care aşteaptă, cufrică, sfârşitul vieŃii.95Un nou Saul vine la BisericăDragostea lui Dumnezeu se împărtăşeşte în chip negrăit în căile prin care harulmântuitor cercetează sufletele oamenilor. Nu cunoaşte distanŃe, nici nu e părtinitoare, nupriveşte la culoare, trib, origine etnică, serviciu sau poziŃie socială în lume. Dragostea,întrupată în Persoana Mântuitorului nostru Iisus Hristos, voieşte să îmbrăŃişeze, dacă e cuputinŃă, întregul neam omenesc, dar este împiedicată de iubirea de sine şi de individualism 55 .Cu toate acestea, acolo unde întâmpină o luptă sinceră pentru mântuire, unde găseşte mâiniridicate şi genunchi plecaŃi, părăseşte cerurile şi se pogoară. Dragostea Tatălui este mişcatăpentru împlinirea intenŃiei sale într-un mod propriu, necunoscut nouă.FraŃilor, ascultaŃi o poveste din câmpul Misiunii.Nici măcar Pavel, Apostolul neamurilor, n-a crezut că pe drumul spre Damasc se vaîntâlni cu Domnul pe Care-L prigonea. Nici Sfântul Ciprian, în încercările lui de a ieşi biruitorasupra credinŃei şi cumpătării unei tinere, Iustina, nu se aştepta să se întâlnească cuadevăratul Dumnezeu. Numai atunci când este inclusă printre acestea şi alte exemple dinistoria Bisericii noastre, prezenta naraŃiune nu stârneşte nedumeriri, inclusă aşa cum este înlungul şir al dovezilor nemărginitei iubiri a lui Dumnezeu pentru om. O prezint aşa cum amauzit-o de la însuşi noul Saul, băştinaşul Tamboue.Într-o dimineaŃă de ianuarie din 1991, părintele Iacov, un preot băştinaş, a intrat încurtea Centrului Misionar împreună cu un tânăr zairez - Tamboue. M-au salutat cu căldură,iar părintele Iacov mi-a zis de faŃă cu tânărul: „Vrea să devină ortodox. Îl dau pe mâna ta să-ispui tu ce crezi de cuviinŃă”. În loc să-l bombardez cu întrebări, i-am cerut omului să-mispună povestea vieŃii lui şi cum de ajunsese aici. Era slab, cu o privire serioasă, calm şistăpân pe sine, nu avea mai mult de 30 de ani.„M-am născut în Lubumbashi, fiind singurul fiu al unor părinŃi evlavioşi, de religiecatolică. Am frecventat biserica şi am urmat sfaturile părinŃilor mei legate de Dumnezeu şimântuire încă din primii ani ai vieŃii. Atunci când am împlinit 20 de ani, influenŃat depropovăduirea sfântă-spirituală şi sfântă-scripturistică a penticostalilor, am intrat încomunitatea acestora. Iubeam studiul Sfintelor Scripturi, dedicând-mă cu multă râvnăacesteia. Credeam că am găsit adevărata biserică şi mă gândeam că ar fi bine să încerc să-iajut şi pe alŃii pe dificila cale a mântuirii. Celor mai în vârstă decât mine le făcea mare plăceresă vadă ce râvnă aveam pentru învăŃare şi activitate religioasă, propunându-mă după o vreme săfiu pastor al unei comunităŃi.La puŃin timp după aceea, mă aştepta o treaptă mai înaltă. Mi-au dat scaunul deînvăŃător şi predicator pentru o zonă destul de întinsă, care includea în întregime Lubumbashişi împrejurimile. M-am dedicat propovăduirii Cuvântului lui Dumnezeu, făcând acest lucru nunumai cu o simplă râvnă ci ca un fanatic. Mă simŃeam cumva privilegiat, căci mă aflam pefericita poziŃie de a fi deasupra altora, putând să-i conduc unde voiam cu interpretările melela Scriptură. Am petrecut doi ani vizitând parohii şi călăuzind pastori prin teribilele melepredici. N-am ezitat niciodată să le vorbesc şi autorităŃilor, eu fiind acela care l-am convertitpe guvernatorul din Lubumbashi, rupându-l de Papism şi aducându-l la Penticostalism,precum şi pe diferiŃi alŃi oameni.Într-o zi, pe când citeam Noul Testament, am observat că noi nu împlineam anumitesarcini, învăŃături şi mesaje pe care Hristos le dăduse Apostolilor. De pildă, El le-a datApostolilor şi succesorilor acestora puterea de a lega şi dezlega păcatele (Ioan 20, 22-23). Subchipul pâinii şi al vinului, El le-a dat să se împărtăşească cu Trupul şi Sângele Său spre viaŃade veci. Le-a poruncit să-i boteze pe adepŃii noii credinŃe etc. Toate acestea au ridicat multesemne de întrebare în inima mea, deoarece predicile mele nu luau în considerare acesteporunci şi promisiuni ale Domnului. M-am neliniştit şi am început să mă întreb: «Poate căreligia pe care o urmez greşeşte, iar eu merg pe calea amăgirii». Mi-am zis că până înmomentul în care voi fi în stare să răspund la aceste întrebări care mă tulburau atât de mult,55 Conform Sfântului Maxim Mărturisitorul, iubirea de sine este rădăcina tuturor relelor [n.tr.].