Cuviosul Cosma Athonitul, Apostol in Zair - K

O convertire minunatăCatehetul nostru Vasile din Dilolo îmi spunea următoarele:„Într-o seară de sâmbătă eram în biserica parohială Sfântul Antonie din Kambala întimpul ce se rostea rugăciunea către Sfântul Ciprian. Afară, o femeie necreştină mergea prinspate şi a auzit rugăciunea. A doua zi, duminică, a venit la biserică şi a cerut să vorbeascăpuŃin cu catehetul. I s-a îngăduit şi a zis:- «Sunt bolnavă de trei luni, am sângerări permanente. Am fost la spitale şi la vraci darfără nici un folos. M-am adresat chiar bisericilor ce aparŃin de alte denominaŃiuni, dar boalanu s-a oprit. Cu toate acestea, astăzi, am fost vindecată doar prin auzirea rugăciunii SfântuluiCiprian din Biserica Ortodoxă».După ce mai întâi s-au botezat, ea şi soŃul ei s-au căsătorit în Biserică. SoŃul ei esteacum conducătorul adunării parohiale.”O intervenŃie minunatăIoan, catehet în parohia Sfântul Ioan Gură de Aur din Kabundji, mi-a povestiturmătoarele:„În iulie 1989 am participat la un seminar pentru cateheŃi la Centrul Misionar dinKolwezi. După ce m-am întors acasă, m-am simŃit foarte rău din cauza unei diarei.Organismul a început să slăbească teribil, oamenii din sat fiind siguri că voi muri. În aceanoapte am văzut în somn un preot ortodox care semăna cu preotul nostru congolez, părinteleAgatonic. S-a apropiat de mine, şi-a luat epitrahilul, l-a pus pe cap şi mi-a citit rugăciuni.Apoi mi-a zis: «Nu te teme. Vei fi vindecat de boală». După care a plecat, iar pe măsură ce selumina de ziuă, m-am refăcut complet.”O vizită minunatăIoan catehetul mi-a mai povestit despre un creştin numit Pantelimon care era bolnav.SoŃia catehetului văzuse un preot care arăta ca părintele Fotie mergând spre casa bolnavului.În acel moment Ioan catehetul era la câmp, iar la întoarcere i s-a spus că preotul fusese să-lvadă pe Pantelimon şi că, dacă voia, putea merge să-l viziteze. Când a ajuns în casabolnavului, a întrebat dacă preotul îl vizitase. Bolnavul a răspuns că nu, părintele nu fusese,dar la un moment dat a simŃit un miros de tămâie arzând şi se simŃise mai bine. Câteva zilemai târziu, se simŃea mult mai bine.Am văzut-o pe Preasfânta Născătoare de DumnezeuLa mănăstirea Sfântul Nectarie, unde avem clinica noastră şi un internat pentru tinerefete, o bunică de origine greacă, în vârstă de 82 de ani, a fost adusă pentru îngrijiri medicale.Se numea Yaya Cristina. Deoarece rudele n-au mai ajutat-o, ea a primit dragostea şi grijasurorilor de la Sfântul Nectarie. Picioarele ei paralizaseră, ea rămânând practic imobilă la pat,zicând rugăciunea lui Iisus cu metania, întâi pentru noi toŃi, iar pentru ea la urmă.În toamna lui 1994 ne-a zis că o văzuse pe Maica Domnului:„Am văzut-o pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Am recunoscut-o. Era ea. Mii deoameni o urmau cu lumânări aprinse. M-a mângâiat, m-a binecuvântat şi mi-a zis să merg”.Deoarece îşi pierduse vederea cu 20 de ani în urmă, obişnuia să le ceară însoŃitoarelor săo ajute să se ridice. A mers puŃintel, îndrăznind să meargă chiar până în grădină. Şi deşirămâne în general Ńintuită la pat, nu mai simte nici o durere. Toate acestea le-am auzit chiardin gura ei.94