Cuviosul Cosma Athonitul, Apostol in Zair - K

mai mari plecaseră la şcoală, în timp ce ceilalŃi trei mai mici se jucau cu alŃi copii afară încurte. Spărgătorul a forŃat una dintre ferestre şi a răscolit toate trei camerele, deschizândtoate geamantanele şi hainele de pe acolo, luând cu sine o haină nouă şi toŃi banii pe care i-agăsit. Când diaconul s-a întors în acea seară, a aflat vestea de la vecini, găsind casadevastată. În acea noapte, după cum le-a spus unora, diaconul nu s-a mai dus la culcare, ci,împreună cu soŃia şi cu alŃi creştini, s-a dus la biserica Sfântului Achila, unde a citit AcatistulMaicii Domnului, pentru ca ea să le descopere hoŃii. Iar ajutorul ei n-a întârziat să apară.Trei zile mai târziu, haina furată a fost găsită în Bungubungu, la vreo 5 kilometri deKatanga, unde hoŃul o vânduse. HoŃul a fost găsit şi arestat. Deoarece erau amândoi dinacelaşi sat, diaconul n-a dorit ca autorităŃile să-l pedepsească. Cât despre bani, hoŃul areturnat jumătate din ei.„În aceeaşi lună - continuă părintele Augustin Mwamba - s-a dat o altă spargere, de dataaceasta în casa unui catehet al Bisericii romano-catolice. Cei doi hoŃi au furat toate hainelecuplului. Auzind despre minunea întâmplată cu diaconul nostru, el [păgubitul] a venit săîntrebe cum trebuie să se roage lui Dumnezeu pentru a-şi recupera bunurile pierdute.Răspunsul a fost că el trebuie să se roage Preasfintei Născătoare de Dumnezeu cu metania.S-a întors acasă şi a făcut ce-a putut, a întrebat în stânga şi-n dreapta, a făcut cercetări, darîn zadar. Toată lumea era uimită de cât de adevărate sunt aceste minuni pentru ortodocşi.CăutaŃi mai întâi împărăŃia lui Dumnezeu...şi toate acestea se vor adăuga vouăPărintele Augustin este preotul parohiei Sfântul Ioan Botezătorul din Likashi. Împreunăcu ajutorul său, părintele Pavel, el slujeşte alternativ în opt sate care înconjoară Likashi.Ambii preoŃi se disting prin sârguinŃă şi conştiinciozitate în datoriile lor pastorale. Atunci cândunul slujeşte în Likashi, celălalt poate fi găsit într-unul din sate şi invers. Între ei se păstreazăo dragoste frăŃească, respect, smerenie şi un duh de cooperare.Părintele Augustin a fost binecuvântat de Dumnezeu cu o familie numeroasă ce numără13 copii. Cel mai mic abia a împlinit un an. Pentru ei, sarcina hrănirii şi îngrijirii lor nu esteuna uşoară. BineînŃeles, Centrul Misionar din Kolwezi îi susŃine prin oferirea unui salariu,făină de porumb şi, ocazional, medicamente şi haine. După terminarea lecŃiilor de la şcoală,copiii lor cei mai mari se ocupă cu vânzarea de mici obiecte la piaŃă, printre acesteanumărându-se chiar şi caietele lor de exerciŃii.Ceea ce ne-a impresionat în mod deosebit la comportamentul părintelui Augustin esteaceea că, zilnic, el este bucuros în permanenŃă. După slujba de dimineaŃă, el îşi ia sapa şi cucopiii mai mari merge câŃiva kilometri în pădure, unde pregăteşte pământul pentruînsămânŃare, greblare şi irigare pentru a da roadele lor în anotimpul potrivit.În momentele grele, când sărăcia devine palpabilă, înconjurându-l din toate părŃile, fărăa cârti şi cu o credinŃă neclintită, el îşi ridică mâinile sus pentru a cere ajutor dumnezeiesc. Eleste sigur că nu va rămâne fără ajutor şi ruşinaŃi.Mi-a spus de nenumărate ori despre diferitele ocazii în care pronia dumnezeiască a avutgrijă de familia lui. El are o evlavie deosebită către Maica Domnului, care, în urmastăruitoarelor lui rugăciuni, i-a salvat primul său nepot, fiul fiului său. Copilul s-a născutprematur, iar curând după aceea s-a îmbolnăvit şi a pierdut din greutate. Femeile careajutaseră la naşterea lui, pentru a-i asigura copilului căldura necesară, au pus copilul într-omaşină de incubat ouă, iar nu într-un incubator obişnuit. Părintele Augustin i-a dat preoteseisale untdelemn de la candela ce arde neîncetat în biserica Sfântul Ioan Înaintemergătorul, cucare l-a uns pe copil, rugându-se în gând pentru vindecarea acestuia. În dimineaŃaurmătoare, copilul a început să-şi mişte mâinile. Greutatea lui a crescut, iar la puŃin timpdupă aceea, greutatea trupului său a depăşit-o pe cea de la naştere cu 400 de grame.Minunea credinŃei a adus rezultatul dorit.Altă dată, el lucra pământul din spatele bisericii, aşa cum îi era obiceiul după Utrenie. Înziua aceea, acasă nu era nimic din ceea ce se numeşte mâncare! La ceasul lucrului, el s-arugat Preasfintei aşa: „O, Preasfânta mea, ce vor mânca copiii mei astăzi? Rogu-te, ajută-ne!Vino şi vezi că în casa noastră nu este mâncare”.În acea după-amiază, în mod destul de ciudat, la biserică a sosit deodată un european. Aîntrebat de preot, cu toate că nu-l văzuse niciodată. I-a dat un plic cu bani şi i-a zis: „Părinte,91