Cuviosul Cosma Athonitul, Apostol in Zair - K

mult, deoarece îl văzusem pentru prima dată. Mi-a arătat o biserică şi a zis: «Deoarece ceri culacrimi să Ńi se arate mântuirea, iată, aici este adevărata biserică unde o vei găsi. Du-te laaceastă biserică şi preotul îŃi va spune ce să faci pentru a fi botezată»” 53 .Părintele Meletie a ascultat-o cu interes până ce au sosit la biserica Sfântul Ioan Teologulunde, deodată, femeia a strigat: „Aceasta e biserica pe care am văzut-o în vis!” A izbucnit înlacrimi de bucurie şi emoŃie.Porumbelul şi flacăra pâlpâitoarePrintre clerul şi membrii Misiunii din Kolwezi există un diacon numit Lazăr. El seremarcă printr-o ascultare uimitoare, smerenie şi dragoste pentru lucrarea sa.M-am dus într-o zi şi l-am întrebat:„- Părinte, cum ai devenit ortodox?”„- Am stat nebotezat până în 1983. I-am auzit pe metodişti vorbind şi m-am apropiat deei pentru a începe cumva. Am urmat învăŃăturile lor, dar când mi-au propus să mă botez amsimŃit cum sufletul meu se împotrivea acestei idei. M-am dus la penticostali, dar i-am părăsitdin acelaşi motiv. Sufletul meu nu-şi găsea pacea nicăieri. Într-o zi, pe când treceam pe lângăo biserică ortodoxă, gândurile mă îndemnau să intru. Am simŃit pace şi o bucurie lăuntrică. Ovoce interioară îmi spunea că aceasta este adevărata Biserică pe care o căutam de atâtavreme. Am cerut să-l văd pe preot, care în acea vreme era părintele Cosma. Am urmatcatehizarea, iar un an mai târziu am fost botezat cu alŃi fraŃi. Pe când ieşeam din baptisteriu,am văzut un porumbel care se rotea deasupra capetelor fraŃilor de curând botezaŃi. CeilalŃi auvăzut şi ei acelaşi lucru. Părintele Cosma ne-a explicat că acesta era simbolul pogorâriiDuhului Sfânt asupra noastră, la fel cum s-a pogorât la Botezul lui Hristos de la Iordan.”„- Părinte Lazăr, cum ai devenit diacon?”„- Părintele Cosma i-a propus Arhiepiscopului Timotei ca eu să preiau această slujbăînaltă. Îmi amintesc bine hirotonia: pe când îmi plecam capul la Sfântul Altar iar episcopul îşipunea mâna pe capul meu, citind rugăciunea de hirotonie, o flacără ca o lumânare s-a aprinsîn inima mea. Am experiat atunci o bucurie atât de mare încât i-am cerut lui Hristos să nuîngăduie ca acest foc din mine să se stingă vreodată. Dar, după o vreme, focul a început săslăbească. L-am implorat pe Dumnezeu să nu-l lase să plece. M-a mângâiat o voce lăuntrică,spunându-mi că întotdeauna va rămâne o scânteie. Aceasta este flacăra pâlpâitoare pe caream experiat-o, câteodată micşorându-se, altădată intensificându-se.”CredinŃa ta te-a mântuitDupă cum bine ştiŃi, creştinul poate obŃine harul numai prin credinŃă. Marele dar al luiDumnezeu începe să se evidenŃieze şi în sufletele credincioşilor ortodocşi din Zair. Istorioarape care vreau să v-o spun a avut loc în primăvara anului 1994.SoŃia diaconului Lazăr suferea de tensiune arterială foarte ridicată. Ne-am făcut mari grijideoarece tensiunea ajunsese la 28 TA, pentru noi fiind o minune cum de ea mai era încă înviaŃă. Am dus-o în Lubumbashi la „Dom Bosco”, un spital modern şi bine dotat, ce aparŃine deBiserica Romano-catolică. Medicii au examinat-o şi, cu ajutorul unui tratament, au reuşit să-ireducă tensiunea. Starea a devenit mai puŃin îngrijorătoare.Dar, în momentul în care s-a întors în Kolwezi, tensiunea ei a fost din nou foarte ridicată.Acum a fost şi momentul când Maria ne-a zis: „Mă voi duce la biserica Sfântului Nectarie delângă clinica Misiunii şi nu voi pleca de acolo până ce sfântul nu mă va vindeca”. Femeia aluat în mână o iconiŃă a sfântului, pe care o ceruse de la soŃul ei, şi s-a dus la biserică, înfaŃa icoanei celei mari a Sfântului Nectarie de pe iconostasul bisericii. SoŃul ei, diaconul Lazăr,stătea alături de ea, având aceeaşi credinŃă şi convingere. Au petrecut astfel o noapte53 Ce putem înŃelege din aceste vise şi vedenii ale credincioşilor africani, care au fost relatate până acum? DacăBiserica Ortodoxă este singura Biserică adevărată, atunci celelalte biserici şi confesiuni sunt neadevărate, false,fără Taine valide. Dacă putem vorbi de mântuire în cadrul acestor biserici şi confesiuni, atunci aceasta se va facenumai prin pogorământ, printr-un fel de act (special) de milostivire a lui Dumnezeu faŃă de unii membrii aiacestora [n.tr.].85