Cuviosul Cosma Athonitul, Apostol in Zair - K

alta pentru bărbaŃi, la o oarecare depărtare de baza misiunii, poate fi socotită destul depotrivită… Mănăstirea funcŃiona strict ca o mănăstire ori, cu binecuvântarea Mitropolituluilocal, ca un metoc al Sfântului Munte, fără să se amestece cu Misiunea” 13 .Părintele Cosma credea că o Biserică locală nu putea rezista fără monahism, motivpentru care a dat întâietate întemeierii unei mănăstiri şi, către sfârşitul vieŃii sale, şi-a văzutîmplinirea planurilor sale o dată cu înfiinŃarea unei mănăstiri pentru femei închinatăSfântului Nectarie.Acrivia în OrtodoxieLa puŃină vreme după moartea părintelui Cosma, după ce a văzut lucrareaduhovnicească pe care o realizase, părintele Meletie, succesorul său, a spus:„Lucrarea părintelui Cosma în Africa este considerabilă. Am găsit tipicul athonitpăstrându-se în Zair. Creştini cu metanii de rugăciune în mâini. În biserică cântă cu toŃii,conduşi de un cor de băieŃi. Nimeni nu se împărtăşeşte fără să se fi spovedit înainte. łin custricteŃe posturile de miercuri şi vineri. Săvârşesc zilnic dumnezeieştile slujbe ale Utreniei,Vecerniei şi a PavecerniŃei Mici. Iar în duminici comunitatea depăşeşte patru sute” 14 .MulŃi s-au întrebat: „Cum se face că africanii, fiind de curând botezaŃi, pot păstra o astfelde râvnă şi acrivie în Ortodoxia lor, în timp ce o mare parte dintre noi, cei din parohiile dinGrecia, America sau din altă parte, suntem mult mai slabi?”Cred că, parŃial, răspunsul stă în aceea că părintele Cosma, părintele, călăuza şi pildalor, urma el însuşi cu stricteŃe şi fidelitate credinŃa pe care o propovăduia, atât în viaŃa sa câtşi în Ortodoxia pe care o împărtăşea. Era un monah ce se înscria în lunga tradiŃie amonahismului athonit, trăgându-şi rădăcinile din oraşul SfinŃilor Chiril şi Metodie, Tesalonic,cunoscut pentru bogata sa tradiŃie bisericească. El Ńinea cu acrivie, dar şi cu dreaptăsocoteală,canoanele şi rânduielile Bisericii, nu dintr-un conservatorism reacŃionar sau dintr-orâvnă fără simŃire 15 , ci din smerenie, deoarece acestea oferă ceea ce este mai de folossufletului omenesc, ca unele care izvorăsc din experienŃa şi înŃelepciunea SfinŃilor PărinŃi aiBisericii.O urmare firească a acestora, în care el s-a ales cu conştiinŃa faptului săvârşit,binecuvântarea SfinŃilor lui Dumnezeu, mai presus decât foloasele trecătoare ale epociinoastre ecumeniste, a fost Botezul. „Când botezam - spune el - stabileam rânduiala athonită alucrurilor. Am săvârşit 250 de botezuri, şi nu numai cu închinătorii la idoli, dar şi cu catolicicare au devenit ortodocşi, pe care i-am botezat în râuri adânci. AcŃiunile mele nu vor fi lipsitede urmări atunci când vestea va ajunge la urechea Patriarhiei de Alexandria, care susŃine căprotestanŃii au nevoie doar de Mirungere. Până atunci, totuşi, vom săvârşi botezuri măcarpentru a primi binecuvântarea Sfântului Nicodim” 16 .Aşa cum limpede va reieşi din cele de mai jos, părintele Cosma nu era unul care să seplece oricărei autorităŃi bisericeşti. Hotărârea lui de a-i boteza pe cei proveniŃi din confesiunileheterodoxe a fost luată din dragoste pentru sufletele lor, pentru mântuirea lor veşnică,precum şi din dragoste pentru Dumnezeu şi SfinŃii Lui, nesuferind ca conştiinŃa sa să nu sesupună sfintelor lor învăŃături. El lucra nu numai dintr-un respect pentru SfinŃii vechilorvremuri, ci şi din smerenie şi ascultare faŃă de înŃeleptele sfaturi ale sfinŃilor în viaŃă: „Miamintescde cuvintele părintelui Paisie, care mi-a spus că, de cele mai multe ori, botezulereticilor lasă urme doar pe pielea acestora” 17 . Având acestea în cuget, dragostea lui pentrucatehumeni l-a îndemnat să le ofere o iniŃiere 18 completă şi mântuitoare în viaŃa veşnică aBisericii. BineînŃeles că aceasta a avut urmări, dar nu numai în relaŃiile sale cu ierarhia13 Gânduri despre lucrarea misionară, adunate din experienŃă, p. 11.14 Arhimandritul Gheorghe de la Grigoriu, Reflexii despre contribuŃia monahismului athonit în lucrarea misionară aBisericii, în Synaxis, nr. 78, aprilie-iunie 2001, p. 98.15 Sau, după cuvântul părintelui Serafim Rose: „o râvnă fără cunoştinŃă” (vezi în volumul Mai aproape deDumnezeu studiul: „Cum să citim scrierile SfinŃilor PărinŃi”, Editura Bunavestire 2003, pp. 83-89) [n.tr.].16 Vezi Scrisoarea intitulată Ca în Noul Testament, la p. 128.17 Gânduri despre lucrarea misionară, adunate din experienŃă, p. 21.18 Ceea ce în Ortodoxie se numeşte mistagogie – iniŃiere în taină [n.tr.].11