Cuviosul Cosma Athonitul, Apostol in Zair - K

În vremea când părintele Cosma se mai afla încă în această viaŃă, în grupul decatehumeni se afla şi un ofiŃer de armată. După neaşteptata moarte a dascălului său, omul s-a hotărât să nu mai participe la catehism. Într-o noapte, părintele Cosma i-a apărut în vis,vorbindu-i cu blândeŃe, ca un prieten: „De ce ai întrerupt catehizarea? Nu te lăsa, mergi maideparte şi botează-te”. Dar, fie din lene, fie dintr-o mâhnire excesivă, nu şi-a reluatcatehizarea.Copiii de la internat ne-au spus...Le-am cerut într-o zi copiilor de la internatul şcolar să-mi spună ceva extraordinardespre părintele lor duhovnicesc. Mi-au spus că, într-o zi, pe când se duceau la PavecerniŃă şitreceau pe lângă mormântul lui, au auzit un zgomot specific cădelniŃei. În alte zile au auzitlângă mormântul său sunetul clopotelor.PreoŃii zairezi ne-au spus...Era pe 28 august 1991, în ultima seară [de cursuri] a Seminarului nostru Teologic şiultima ocazie în care toŃi preoŃii, cateheŃii şi învăŃătorii se rugau împreună la PavecerniŃă.PreoŃii mergeau în faŃă iar cateheŃii în spate, alături de autorul acestei cărŃi şi anumiŃicolaboratori care mergeau ultimii. Apropiindu-ne de mormântul părintelui Cosma, preoŃii auexclamat cu uimire: „Ce sunt aceste lumini?” Văzuseră cu proprii ochi raze de lumină ce seridicau din mormânt în formă de arc semicircular şi care se întindeau dincolo de vârfulcopacilor. Am întrebat trei sau patru preoŃi şi toŃi mi-au răspuns că văzuseră acelaşi lucru.Mijlocirea părintelui Cosma vindecăpe ipodiaconul Serafim IlungaSerafim Ilunga, un credincios fidel şi învăŃător la liceul din Kamina, mi-a spusurmătoarele:„În 1991, la doi ani de la moartea părintelui Cosma, am fost bolnav. Mi-a apărut într-o zişi mi-a spus: «Ştiu despre boala ta şi am venit să te vindec». Cred că eram în biserica SfântulGheorghe din Kolwezi şi atunci părintele Cosma a strigat la mine: «Serafim! Vino afară!». Mi-acerut să-mi ridic cămaşa. Am făcut aşa şi am văzut necurăŃie, aşa ca o apă murdară, care-miieşea din piept. M-am trezit şi m-am simŃit complet vindecat. I-am spus despre cele întâmplatesoŃiei mele, Temelia, ca şi altor creştini şi toŃi am dat slavă lui Dumnezeu şi robului Său,părintele Cosma, pentru îndrăzneala şi slava pe care a găsit-o înaintea Lui. Din acea zi n-ammai suferit de nici o boală gravă”.La ultima vizită a părintelui Cosma în Lubumbashi el l-a salutat pe Serafim pentruultima dată (în acea vreme acesta era student) şi i-a dat 1.000 de zairi. El a folosit baniipentru a-şi cumpăra Pelerinul rus în limba franceză. Împreună cu alŃii, ei au săvârşit ultimaLiturghie în frumoasa biserică cu hramul Bunavestire.Serafim a continuat:„În acea zi, faŃa lui blândă m-a impresionat foarte tare. În predica sa, el vorbea desprepocăinŃă cu ochii înlăcrimaŃi. Când am aflat de moartea sa, am plâns. Nu cu mult timp dupăaceea, în februarie 1989, l-am văzut pe părintele Cosma într-un vis şi l-am întrebat: «PărinteCosma, eşti mort?». «Nu, nu sunt mort, ci înviat. Uită-te în mormântul meu, oare n-amînviat?». Apoi am văzut în somn că-şi deschisese mormântul şi înviase.”Serafim mi-a mai spus încă ceva:„În august 1989, soŃia mea a dat naştere unui băieŃel. Patruzeci de zile mai târziu, pecând mă întrebam ce nume să-i dau copilului meu, părintele Cosma a venit la mine în miez denoapte, când eu dormeam şi mi-a spus: «Ar trebuie să poarte numele lui Cosma Etolul».74