Cuviosul Cosma Athonitul, Apostol in Zair - K

important este ca dăruirea să fie sinceră şi totală, fără reŃineri, cu dispoziŃie spre jertfă şilepădare de sine, şi cu scopul de a ne lăsa oasele printre băştinaşi…” 7Dar cu mult înainte de a-şi lăsa oasele pe câmpul misionar, trebuie – dacă vrea ca jertfafinală să fie roditoare - să se lepede de mândrie şi slavă deşartă. Astfel, pentru părinteleCosma, adevăratul misionar, pentru a avea parte de un sfârşit binecuvântat, nu trebuie sădea pricină de invidie şi de slavă deşartă, ci mai degrabă trebuie să înŃeleagă că Ńinta lui esteîmpreună-împărtăşirea: „împreună în luptă, împreună în suferinŃe şi împreună întru slavaBisericii” 8 .Trebuie „să ofere o inimă deschisă, iubitoare, care să comunice cu ceilalŃi, să seîngrijească de propriile necazuri fără a mai adăuga pe deasupra şi altele; să fie atent la ce facalŃii, fără a-i privi cu ochi pizmaş şi a pricinui dezbinare” 9 . Împlinindu-şi datoria cu umilinŃă,„adevăratul misionar nu caută vreo apreciere a lucrării sale, nici de la băştinaşi, nici de la ceidin alte locuri, deoarece mărturia conştiinŃei sale sănătoase precum şi mărturia părintelui săuduhovnic şi a colaboratorilor săi îi sunt suficiente” 10 .Un început asceticUrmându-şi principiile, părintele Cosma nu a dat pricină nici unei îndoieli – cuvintele luise întemeiau pe experienŃă, iar începutul şi sfârşitul său erau binecuvântate. Toate suntîntemeiate pe aceea că el „era înainte de toate un ascet şi apoi un misionar”, după cum scrieundeva în cartea sa arhimandritul Ioanichie. Din experienŃă cunoştea însemnătatea ascezei, apostului, a privegherii, a rugăciunii pentru Biserică. „Îi mulŃumim Domnului - scrie StareŃulGheorghe -, chiar dacă era unul ca noi, el dispreŃuia desfătările carnale şi pământeşti,plăcerile omeneşti, toate făcându-le pentru dragostea lui Hristos, alegând o cale aspră,nevoitoare, plină de lupte, deosebit de obositoare şi mai presus de puterile umane, toatefăcându-le pentru dragostea lui Dumnezeu, a fraŃilor şi semenilor săi”.StareŃul Gheorghe adevereşte toate acestea cu o relatare despre primele zile ale părinteluiCosma la mănăstire:„Am trecut odată pe lângă chiliuŃa părintelui Cosma şi i-am văzut patul: scânduri delemn, iar pe ele - un cearşaf mic şi subŃirel. Nici măcar o pătură nu avea. Văzând aceasta şialte lucruri, m-am gândit că fratele avea harul lui Dumnezeu şi că trebuie să devină monah” 11 .Dar asceza sa nu se limita numai la a dormi pe scânduri de lemn sau la post, priveghereşi rugăciune. Mai presus de toate, părintele Cosma era neînduplecat în zidirea Bisericii dinZair. Părintele Mihail Hristodoulidis din Cipru scrie despre vizita lui la misiunea Kolwezi şidespre asceza lucrării părintelui Cosma:„Ceea ce-l distingea cel mai mult era sârguinŃa şi osteneala la lucru, metoda şiorganizarea muncii, inteligenŃa, iuŃimea şi uşurinŃa cu care înfrunta greutăŃile, priceperea şicredinŃa nestrămutată, duhul dragostei şi al jertfei… Neobosit în muncă, era în stare sămuncească ore întregi în orice fel de sarcină. Programul Centrului Misionar era stabilitîncepând de la miezul nopŃii până a doua zi seara târziu şi tot aşa. Muncă din straja dimineŃiipână în noapte pe drumuri inexistente, cu vehicule şi maşini care se stricau în permanenŃă,cu jertfe de sânge, întru multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări, în tulburări, înosteneli… în posturi, în privegheri (II Cor. 6, 4-5)” 12 .Descrierea de mai sus îşi găseşte multiple confirmări nu numai într-un număr demărturii asemănătoare, dar şi în înseşi cuvintele părintelui Cosma, care ne trimite totodatăcătre un alt aspect al importanŃei pe care o acorda ascezei. El scrie următoarele:„Este bine-cunoscut că noi lucrăm aici pe temelia a douăzeci şi patru de ore, în condiŃiiprecare, alegându-ne cu neputinŃe în trup şi slăbiciune în duh. Prin urmare, pentru orealizare a desăvârşirii trupeşti şi sufleteşti, existenŃa a două mănăstiri, una pentru femei şi7 Cosma Grigoriatul, Gânduri despre lucrarea misionară, adunate din experienŃă, FrăŃia ortodoxă pentru misiuniexterne, Tesalonic, 1988, pp. 7-8.8 Idem, p. 7.9 Ibid.10 Ibid.11 Arhimandritul Gheorghe de la Grigoriu, cuvânt Ńinut la o zi după moartea neaşteptată a părintelui Cosma,sâmbătă, 28 februarie 1989, la Metocul Sfintei Mănăstiri Grigoriu, Stavroupoli, Tesalonic.12 Părintele Mihail Hristodoulidis, O Ierapostolos, în Misiuni Externe, nr. 113/1989, pp. 209-217.10