Cuviosul Cosma Athonitul, Apostol in Zair - K

Noul misionar trebuie să ştie ce fel de obligaŃii să-şi ia: fie pe termen scurt, fie pe termenlung şi să socotească în ce măsură le poate împlini. ObligaŃiile neîmplinite sau pe termen lungcreează mari probleme. Tot astfel, din pricina nestatorniciei şi inconsecvenŃei colaboratorilorsăi băştinaşi, el trebuie să-şi păstreze o încredere bine chibzuită. Şi încă ceva, foarteimportant: dacă misionarul îi iubeşte şi vrea să-i ajute pe credincioşii băştinaşi, e bine să nuşiarate dragostea printr-o familiaritate şi o apropiere prea mare faŃă de ei, ci să se Ńină la ooarecare distanŃă, fapt care-l va ajuta foarte mult.Modurile şi mijloacele de realizare a evanghelizăriiUn început nou şi bine chibzuit aduce un succes mai mare. Acesta necesită un programşi o pregătire făcută cu grijă, cu rânduială şi pace, după cuvântul Apostolului: toate să se facăcu cuviinŃă şi după rânduială (I Cor. 14, 40). Aceasta îl va păzi pe misionar de viitoarele căderişi de muncă fără rost.În orice strădanie misionară, lucrătorul Evangheliei este obligat să ştie de la bun începutcapitolele mai sus amintite - „Locul de acŃiune” şi „ForŃele umane”, examinând în acelaşi timpmetodele şi mijloacele prin care acestea pot fi potrivite caracterului său şi circumstanŃelor.Trebuie luat aminte la patru aspecte principale:a. Începerea catehizării şi a Botezurilor în zonele rurale şi concentrarea eforturilor cătrecentre.b. Începerea catehizărilor şi a Botezurilor în centre şi concentrarea eforturilor sprezonele rurale.c. Folosirea filantropiei ca mijloc de convertire.d. Începerea vieŃii creştine, în general, şi liturgice, în special, pentru manifestareaOrtodoxiei în lumea păgână.Fiecare misionar, sfătuindu-se cu episcopul local, îşi formează grupul misionar întemeiatpe metodele menŃionate sau pe o combinaŃie a lor în funcŃie de context, dând lucrării salestilul şi amprenta proprii. Dar, bineînŃeles, toate acestea vin cu timpul. O dată cu trecereatimpului, lucrarea va lua forma celor care se ostenesc la ea. Din acest punct de vedere,lucrarea este o înlănŃuire de elemente: propriul temperament, cunoştinŃele, posibilităŃile şicondiŃiile locale. Nu este necesar să urmăm anumite tipare, dar nici pe cineva care vine cu oastfel de gândire să-l considerăm neortodox. Misionarul este liber, iar atunci când se deschideharului dumnezeiesc, Duhul Sfânt va grăi în inima lui înŃelepciune şi-i va arăta ce să facă pemăsura progresului în muncă şi în funcŃie de ea. Să-i lăsăm loc rugăciunii să lucreze, fără agrăbi situaŃia utilizând o logică îngustă, măsuri rigide ori aşteptând la fiecare pas confirmareacriticilor. O critică regretabilă de acest fel l-a înfrânt şi nimicit pe prigonitul, cuviosul părinteHrisostom.Din zona rurală spre centruPentru mai multe motive, prima etapă a evanghelizării ar putea începe din zona rurală,din pădurile tropicale, mai ales pentru faptul că, de exemplu, centrele (urbane) sunt acoperitede alte credinŃe sau statul de drept nu permite intrarea în marile oraşe sau chiar pentru căperiferiile permit un acces mai mare, datorită existenŃei unor compatrioŃi, oameni de afacerisau a unor grupuri mai vechi de ortodocşi. (...) În măsura în care lucrarea se prezintă şi estecunoscută ca fiind una dreaptă şi curată în ochii băştinaşilor, eforturile misionarului suntpropulsate către centru.Începând cu această etapă, până la împlinirea ei în zilele noastre, avem în faŃă „o mareprăpastie”. Să dăm un singur exemplu: Un mic grup misionar călătoreşte cu maşina prinzonele tropicale şi se opreşte undeva să mănânce. În acel loc ei văd cinci adăposturi, le daucâteva daruri băştinaşilor, îi botează şi-i lasă la mila lui Dumnezeu, fără instruire şi fără unpreot. A doua zi, din nou aflaŃi la o distanŃă de câteva sute de kilometri, ei botează alŃi 50 deoameni. Cu trecerea timpului, vedem în jurul nostru, într-o zonă ce se întinde cât suprafaŃa62