Cuviosul Cosma Athonitul, Apostol in Zair - K

Fiul vostru de departe,ieromonah Cosma GrigoriatulDragostea şi suportul pentru mănăstirePreacuvioase Gheronda şi iubiŃi fraŃi şi părinŃi,binecuvântaŃi!Kolwezi,2 februarie 1980Sunt plin de o negrăită bucurie că Domnul m-a învrednicit să vă scriu câteva rânduri şisă pot fi astfel aproape de dragostea voastră. Scrisorile mele către mănăstire sau citireascrisorilor voastre este ceva foarte important pentru mine. Reprezintă o oră de rugăciune şi delegătură duhovnicească cu tot ceea ce Cosma iubeşte în această lume deşartă. Ceea ce văscriu este adevărat: trăiesc şi respir înlăuntrul sfântului locaş al Sfintei Mănăstiri Grigoriu. Iaratunci când mă simt istovit de greutatea lucrării mele şi de căldura climei tropicale, îmi iaumetania, urc scările stăreŃiei, trec prin mica uşă şi prin capela cimitirului ori stau pe cărareamea preferată privind îndelung spre mare. În acest fel, cel puŃin cu mintea, mă aflu aproapede voi şi sub grija părintească.Când mă aflu în locaşul bisericesc pentru slujbe şi mai ales pentru DumnezeiascaLiturghie, mă alătur vouă în rugăciune şi trăiesc neuitata împreună-slujire din katholicon 41 .Toate acestea mă silesc să-mi găsesc timp şi o stare duhovnicească asemănătoare pentrua comunica cu Bătrânul meu şi cu fraŃii.Am încercat de trei ori să vă scriu după care m-am oprit, deoarece am fost foarte obosit şibolnav o perioadă destul de lungă. Gheronda, aici s-au întâmplat tot felul de lucruri desprecare cred că aŃi aflat din corespondenŃa mea cu episcopul. Oameni înşelaŃi de diavol bârfescacum Misiunea la fel cum o făceau şi în trecut. Ca unul care sunt conducător al Misiunii deaici, ei spun tot felul de minciuni despre mine. Auzind de toate acestea, episcopul mi-a scris cuo oarecare asprime, iar eu, la rândul meu, am reacŃionat imediat, cerând să se facă cevapentru a pune capăt întunecatelor meşteşugiri ale diavolului, căci numai aşa vom puteamerge înainte cu lucrarea Misiunii.Aici vă cer iertare, căci n-am făcut ascultare, şi m-am pus pe mine înainte, gândindu-măcă voi ajuta la lucrare. În final, o dată cu sosirea episcopului, toŃi norii negrii s-au împrăştiat.El a recunoscut că lucrarea lui Hristos se împlinea cu succes şi că ceea ce el aflase erauminciuni. În acel moment, dacă nu ne puneam de acord cu episcopul, cred că începeam să măpregătesc de întoarcere la mănăstirea noastră. Ziceam în rugăciune: poate că Dumnezeu numă vrea ca lucrător în via Sa.În acea vreme mă întăream mai mult cu puterea care venea din rugăciunile voastre,respectiv din scrisorile care soseau una după alta şi celelalte pachete: periodicul OsiosGrigorios, cartea TradiŃia ortodoxă şi Papismul, filmul, scrisoarea Bătrânului meu, scrisoarealui Grigorie, pachetul de Crăciun, iar astăzi, după patru luni, scrisoarea părintelui Panaretos.(...) Din cauza epuizării, nu reuşesc întotdeauna să-mi fac canonul de rugăciune. Scrie-mi,te rog, Gheronda, şi spune-mi dacă am sau nu binecuvântare pentru aceasta, ca să nu-şi batăjoc satana de mine. Mai mult decât atât, cad în păcatul mâniei cu copiii din casa Misiunii.Folosesc des materialul din cartea voastră despre papism; el mă ajută teribil de mult.M-am bucurat de călătoria voastră şi de aducerea moaştelor ctitorului mănăstirii.(...) MulŃumirile mele tuturor părinŃilor şi fraŃilor care mă pomenesc cu metaniile lor, aşadupă cum mi-a scris părintele Panaretos. Fiecare nod şi fiecare rugăciune ne aduc nouă, celorce locuim în jungla africană, o mulŃime de binecuvântări. Nu ne uitaŃi. Ca să fim sprijiniŃicerem să faceŃi pentru noi un nod de mătănii pe zi.Episcopul este acum aici cu noi. A început hirotoniile pentru candidaŃii la preoŃie. Amajuns la aproape o lună de călătorii şi hirotonii. Până acum au fost şapte hirotonii. (...) Deîndată ce voi avea ocazia, vă voi trimite măsurile de care aveŃi nevoie pentru a croi unsprezecesutane şi tot atâtea potcapuri pentru preoŃi. Vă mulŃumim!41 Biserica principală a mănăstirii [n. tr].54