Cuviosul Cosma Athonitul, Apostol in Zair - K

Pentru lucrarea pământului, construcŃii şi creşterea animalelor, mintea lui practicăangajase o sută treizeci de muncitori băştinaşi, care erau plătiŃi din înseşi roadele muncii,dezvoltându-şi în acelaşi timp dragostea pentru bunurile materiale şi spirituale ale muncii.Astfel, el a reuşit să creeze o bază misionară ce se susŃinea economic aproape exclusiv dinpropriile realizări, ceva poate nu atât de semnificativ, cât faptul că aceasta constituia opremisă pentru alte activităŃi misionare. În cadrul acestei unităŃi de producŃie misionarapostoliceel a organizat totul: atelierul de tâmplărie, atelierul de Ńevărie şi de instalaŃii de apăşi canal, fierăria, depozitele, farmacia, şcoala, internatul etc.În grupul său misionar, părintele Cosma avea 15 preoŃi băştinaşi bine pregătiŃi pentruîmplinirea datoriilor pastorale şi, ceea ce este mult mai important, înzestraŃi cu evlavie,pregătire dogmatică şi credincioşie faŃă de Ortodoxie.Excelenta sa colaborare cu PreasfinŃia Sa Timotei, episcop al Africii Centrale, a lăsat oimpresie bună tuturor: nevoinŃele comune, iubirea părintească a episcopului şi respectularătat acestuia de părintele Cosma, care era mâna lui dreaptă.În timpul ultimilor ani din viaŃă, datorită omului său lăuntric care se sfinŃea neîncetat, ela cucerit sufletele tuturor acelora care ajungeau să-l cunoască. Înainte de toate, părinteleCosma era un ascet şi apoi un misionar. În această călătorie el mergea pe urmele SfinŃilorPărinŃi şi ÎnvăŃători ai Ortodoxiei. A fost un monah şi un ieromonah athonit care ştia bine ceînseamnă pentru Biserică asceza, nevoinŃa duhovnicească şi darurile cereşti ale postului,privegherii şi rugăciunii minŃii. ÎnvăŃa despre neîncetata rugăciune a lui Iisus, privind-o ca pecea mai puternică armă împotriva viclenilor draci şi a vrăjitorilor foarte răspândiŃi prin acelelocuri.O albină neobosită – o regină a albinelor într-un stup uriaş –, vrednicul de pomenirevenea în permanenŃă cu idei, planuri şi cu un roi de copii în Hristos Iisus, Care „locuia întruel”. Pentru fraŃii noştri africani, care de fel au o fire simplă, albă ca zăpada, el le-a fost atâttată cât şi mamă. L-au admirat şi iubit foarte mult, căci în faŃa lui ei Îl vedeau pe ÎnsuşiHristos, cum spune Sfântul Ioan Scărarul despre părintele şi călăuzitorul duhovnicesc. În elL-au văzut pe Cel iubit al tuturor veacurilor, Nădejdea tuturor neamurilor. Căci prin toatăviaŃa sa, părintele Cosma a putut da mărturie despre acea mistică mărturisire a CorifeuluiApostolilor: Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine.Nu era atât de important că părintele Cosma botezase 15000 de africani ortodocşi. Ceeace era mai important e că i-a unit cu Hristos, făcându-i părtaşi TradiŃiei, dragostei şi vieŃiiliturgice.Cu ce dor şi nerăbdare se apropiau de Sfânta Taină a „renaşterii” prin Botez! Cu câtălinişte şi evlavie se împărtăşeau de preacuratele Taine oferite de mâinile lui apostoleşti! Cu cerugăciune de umilinŃă şi cu câtă atenŃie intrau şi participau la Taina Căsătoriei! Aceastăevlavie creştină primară a fraŃilor noştri africani este o mustrare pentru noi, grecii ceicivilizaŃi, care murmurăm şi vociferăm, deşi nu ne dăm seama de ceea ce se face şi se spuneîn timpul săvârşirii Sfintelor Taine.Am în faŃa mea numărul 108 din periodicul Misiuni externe al frăŃiei cu acelaşi nume dinTesalonic, care conŃine o mică lucrare intitulată „Gânduri asupra lucrării misionare adunatedin experienŃă”. Această lucrare reprezintă un adevărat memorial, o introducere în misiunileortodoxe dar şi o cugetare a marelui suflet al părintelui Cosma, care fusese botezat într-oteorie şi într-o practică atât de ostenicioasă, care fusese luminat cu lumina şi viaŃa TradiŃieiortodoxe.ExperienŃele şi gândurile conŃinute în această lucrare îl caracterizează pe vrednicul depomenire apostol, misionar şi ascet. Despre acestea dă mărturie faptul că el a fost primul carea avut ideea înfiinŃării unei mănăstiri ortodoxe în Africa. Căci ştia ce rol are o mănăstireortodoxă pentru eforturile misionare. Monahismul a jucat un rol esenŃial în trecut, din BizanŃşi până astăzi, în misiunea de apostolie, căci monahismul este arca TradiŃiei apostolice aBisericii.Buzele apostolice ale părintelui Cosma au încetat să mai înveŃe şi să îndrume. Mâinileapostolice ale părintelui Cosma au încetat să mai binecuvânteze. Picioarele lui apostolice, care„au propovăduit pacea”, au încetat să mai are pe pământ african. Inima apostolică apărintelui Cosma a încetat să mai bată pe sfintele altare zidite prin neobosita lui sârguinŃă.Lucrătorul care munceşte fără somn pe ogorul dumnezeiesc se odihneşte în pământul african– în Ńărâna în care el însuşi a semănat, a iubit, s-a istovit şi din care a cules rod însutit.49