Cuviosul Cosma Athonitul, Apostol in Zair - K

CUVÂNT LA URMĂÎntru lauda şi pomenirea Cuviosului părinte Cosma GrigoriatulDe PreasfinŃia Sa, episcopul Augustin, fost mitropolit de Florina, GreciaUnii, atunci când aud Evanghelia, spun „în acea vreme”. „Este scris pentru cei dinvechime.” 38 Cu toate acestea, Hristos, este acelaşi, ieri, azi şi în veci. Biserica noastră nu semulŃumeşte să-şi arate misionarii din vechime, ci îşi continuă misiunea şi astăzi, în aceastălume sălbatică, materialistă, închinătoare la idoli şi masonică. În această epocă a Antihristuluiavem pilde de misionari atât în interiorul graniŃelor Greciei cât şi în afară.O astfel de pildă grăitoare este părintele Cosma, ieromonah şi misionar, căruia îi facemastăzi sfinŃita pomenire. A trăit aproape de mine. Era fiul unei familii sărace dar cinstite dinTesalonic. L-a iubit pe Dumnezeu încă din tinereŃe. La lecŃiile de cateheză era foarteconştiincios. A ascultat propovăduirea predicatorilor străluciŃi din oraş. A studiat mult,terminând o şcoală de maiştri, şi ar fi putut deveni un arhitect strălucit, constructor de case,meserie care i-ar fi adus o mulŃime de dolari. Epoca noastră este una a arhitecŃilor, avocaŃilorşi a inginerilor – o epocă a devizei „cât de mult poŃi câştiga”. Cu toate acestea, el nu a devenitunul ca aceştia. Nici nu a vrut să-şi continue studiile pentru a deveni profesor universitardoar pentru că avea o minte extrem de ageră, matematică. El a ales mai degrabă lucrarea„pescarilor”. A devenit „pescar” de oameni. El a trăit cu noi în primele zile ale unei epoci demare productivitate când, împreună cu părintele Ierotei şi cu alŃi colegi de muncă, a trebuit să„ne silim ca să forŃăm nota”, aceasta fiind lozinca noastră, iar el a muncit din cale afară demult.VedeŃi crucea aflată la o înălŃime de 1022 metri? Nici un inginer n-ar fi acceptat sarcina.Nici măcar unul. „O fac eu”, a spus el. Şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, a înălŃat-o. Mai târziu,când veŃi vizita Presva, aruncaŃi-vă ochii pe o altă cruce ridicată pe fericita insuliŃă a SfântuluiAchilie. A fost şi el printre cei ce au lucrat acolo, transportând materialele pe pământ şi pe apăcu mare greutate şi osteneală.VedeŃi taberele din dioceză? El a lucrat la ele. VedeŃi crucea din zona Sitaria? Tot el aconstruit-o, la fel şi capela Sfântului Cosma din apropiere.PuŃin i-a păsat de „cât de mult poŃi câştiga...” Când se ducea la comercianŃii din Florinapentru a cumpăra materii prime, prima lor întrebare era: „Cât de mult câştigi?” Spuneau:„Fiind aproape de episcop, câştigi bine de tot. Munceşti 24 de ore pe zi. Nu ai pauză, nicisâmbăta, nici duminica etc. ...” El răspundea: „Nu câştig nimic, decât pentru cameră şihrană”. Nu-l credeau. Ziceau că minte. Adevărul era că tânărul detesta lumea lui „cât de multcâştigi”, pe care a şi părăsit-o curând.ÎngăduiŃi-mi aici o paranteză. Mă gândesc la un tată care s-a apropiat de un tânăr sfânt,cu totul deosebit, numai din interes, pentru a-l lega de fata lui. Prima întrebare pe care i-apus-o băiatului a fost: „Cât de mult vrei (ca zestre) pentru a o lua de mireasă pe fata mea?”Când i-a spus că nu se aştepta la mult, tatăl nu l-a mai vrut ca mire pentru fata lui. L-a luatpe altul care aştepta mai mult. Acesta din urmă s-a dovedit a fi hoŃ, iar acum se află înpuşcărie. El nu aprecia persoana, ci banii. Iată cum se înfăŃişează generaŃia actuală. Dariubitul Cosma nu aparŃinea unei astfel de categorii de oameni. El era un idealist în înŃelesulcel mai deplin al cuvântului. Ideea locuirii în lumea lui „cât de mult câştigi” cu preoŃii şiepiscopii îl dezgusta, astfel că i-au crescut aripi, le-a făcut să crească, le-a întărit, şi a zburatdeparte. S-a îndreptat spre Zair. În acele locuri sălbatice, el a devenit un Apostol. A învăŃat, s-a trudit muncind din toată vârtutea sa, aflându-şi o moarte de martir în drum spre niştecreştini africani, care au o credinŃă mai mare decât a noastră. Noi suntem morminte văruite. Îlavem pe Hristos pe buze şi pe diavol în inimi.38 În zilele noastre, cei vor înlăture barierele dintre religii şi confesiuni sunt primii care fac afirmaŃii de acest gen. EidesfiinŃează astfel cuvântul lui Dumnezeu grăit prin SfinŃii Apostoli sau prin SfinŃii PărinŃi în general, făcând dinBiserica lui Hristos locaşul propriilor practici şi păreri personale care pot fi eretice [n.tr.].46